2 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU 3 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU EȘECUL POST… [601336]

2 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

3 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

EȘECUL
POST -INSTITUȚIONALIZARE

REALIZATOR:

SUSȚINĂTOR:

FEBRUARIE 2016

4 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
Coordonator cercetare: Colectiv culegere date – teren:
Adrian DAN – Sociolog Iuliana ANDREI
Silvia RINCIOG
Colectiv de autori: Vișinel BALAN
Ana Maria CIOBANU – jurnalist Virgil BALAN
Adrian DAN – sociolog Ovid iu TIȚĂ
Eduard Andrei VASILE – blogger Florin CIOBANU
Vișinel Costel BALAN – jurist
Virgil Gheorghe BALAN – psiholog

Coordonator proiect:
Vișinel Costel BALAN – jurist

Copertă:
Alina CODIN

ISBN:

5 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
CUPRINS:

1. MOTIVAȚIE ………………………………………………………………………………………. ……………….. …..7
Cine este Vișinel BALAN ……………………………………………. ………………. …….. ………….. 7
2. Capitolul I: ISTORIC ….…………………………………………… .……….. .………….….. 11
1. De ce o cercetare privind eșecul post-instituț ionalizare …………………….. …………… …..11
1.1 Scurt istoric al sistemului de protecție a copilului din România … ……………….. 11
1.2 Nevoia unei radiografii a sistemului actual ………………………… ……………………..16
3. CAPITOLUL II: COLECTAREA DATELOR DE PE TEREN ……………… ……..…… ..21
4. CAPITOLUL II I – SCOP ȘI OBIECTIVE ..……………………… ….……………. ………. ..26
5. CAPITOLUL IV – METODOLOGIA CERCETĂRII …………………………………….. ………..27
6. CA PITOLUL V – PERCEPȚIA , ATITUDINEA ȘI COMPORTAMENTUL
TINERILOR INSTITUȚ IONALIZAȚI CU PRIVIRE LA AUTONO MIA
DEPRINDERILOR DE VIAȚĂ INDEPENDENTĂ ………………………………………… ………… …….28
7. CAPITOLUL V I – DIMENSIUNEA CANTITATIVĂ A ROLULUI SOCIAL DUPĂ
PĂRĂSIREA SISTEMULUI DE OCROTIRE SOCIALĂ. ………………………………. ……………….31
8. CAPITOLUL VI I – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ……………………………………. …………47
9. Album foto ……………….. ………………………………………………………………………………………………….52
10. Anexe: …………………………………………………………………………………. ……….54
11. Bibliografie ………………………………………………………. ……………………………………….. ……….. ..58

6 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

„Creșterea criminalității, exacerbarea violenței sunt realități care trebuie
privite cu maximă responsabilitate ”
RODICA MIHAELA STĂNOIU

7 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
MOTIVAȚIE
Cine este Vișinel BALAN ?

Vișinel BALAN s-a născut în Petrești , un sat sărac din județul Bacău, mezi n într -o familie
cu 13 copii, toți lăsați pe rând în grija statului. La două luni a ajuns în grija unui leagăn din Onești,
apoi de la trei ani a copilărit într-un centru de plasament din Comănești, fără să -și cunoască
părinții, frații sau surorile. Era un copil blond care reușea să zâmbească vieții cu ochi albaștri și
vioi, în ciuda decorului sumbru care îl înconjura – toalete fără uși, duș cu furtunul pe cimentul rece,
încolonat dezbrăcat alături de zeci de colegi, pedepse care mai de care mai ingenioase, cum ar fi să
meargă legat de mâini și de picioare până la cantină și să se uite la mâncare, fără să poată să o
atingă. Loviturile unei îngrijitoare pe care n -a uitat -o niciodată, tanti Celina, îi brăzdau spatele și -l
făceau să fugă adesea din centru și să se ascund ă la gara din Comănești unde întindea mâna pentru
câțiva lei, se cocoșa cărând marfă pentru magazinele din apropiere și se cuibărea în sala de
așteptare. A fost unul dintre cei peste 100.000 de copii instituționalizați într -unul dintre cele
700 de centre mamut care funcționau în România anilor ’80- ’90 – moștenire a regimului
pronatalist impus de Nicolae Ceaușescu.
A crescut odată cu sistemul de protecție a copilului și, de multe ori, a t răit reformele pe
propria piele . După ce a fost instituțion alizat de la două luni la trei ani într -un leagăn (perioadă
critică pentru dezvo ltarea neurologică a unui copil ; din fericire, astăzi instituționalizarea sub
trei ani este interzisă prin lege), apoi într -o casă de copii preșcolari și într -un centru pentru
școlari, l a 14 ani Vișinel a fost unul dintre primii copii care experimentau noua soluție a
sistemului: asistenț a maternală . A schimbat centrul gri cu sute de copii, pe o căsuță la țară
gospodărită de o mamă și de un tată. Tata o lovea pe mamă, iar mama îl lovea pe Vișinel care
muncea cu ziua ca să le cumpere țigări și să nu -i mai vadă nervoși. S-a refugiat în cărți și în
studiu, convins că n -ar putea suporta o viață ca a „ modelelor sale parentale”. După doi ani de
chin, a decis să fugă și nu s-a lăsat până când nu a fost mutat într -o casă de tip familial și până
când celor doi nu li s -a mai permis să primească alți copii în asistență maternală. Mulți din
sistem au încercat să -i pună piedici, l -au amenințat cu poliția pentru că a fugit, i -au spus să e

8 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
egoist , că vrea să le ia pâinea de la gură „ părinților” care l -au crescut doi ani. Nu a cedat, tot
ce-și dorea era ca niciun copil să mai ajun gă în casa în care el suferise . Prinsese gustul dreptății
și al rebeliunii și nu avea de gând să se mai lase abuzat. În casa de tip familial – o nouă
inovație a Sistemului – i-a fost mai bine decât în vechile centre mamut, dar umbra trecutului își
făcea și aici apariț ia prin câte o supraveghetoare „ școlită” în „ tehnica Târgu Ocna” (acolo a
funcționat un centru de plasament care în perioadele aglomerate a adăpostit până la 1.100 de
băieți, prin tre ei și mulți dintre frații Ba lan): îl apuca strâns de sub bărbie, îi răsucea pielea
între degetele ei aspre, trăgea până când Vișinel simțea cum îi creștea gușă, apoi îl pleznea
puternic peste față, să se învețe minte să o mai supere cu protestele sau îndrăgostelile lui.
În adolescență, Vișinel s -a dedicat voluntariatului și a prins încredere în puterea lui de a
cere și de a genera schimbare pentru tineri. A studiat actorie pentru a învăța să -și controleze
emoțiile și urmele traumei instituționalizării. În paralel a făcut Facultatea de D rept, în căutarea
unei direcții pentru spiritul lui justițiar și începând cu 2008 a lucrat la Ministerul Tineretului și
Sportului unde a fost unul din tre organizatorii programelor „Universitatea de Vară” și „Școala de
Vară”.
Prin teatru, și -a descoperit sensibilitatea și vulnerabilitățile, s -a desfăcut în bucăți
pentru a se cunoaște în profunzime și s -a recompus, piesă cu piesă, prin joacă.
Tot prin joacă a rămas și un apropiat al sistemului de protecție a copilului, mai exact un
aliat al tinerilor instituționalizați care căutau un partener de dialog, oportunități de carieră și
dezvoltare personală, adăpost. În 2012 a d emarat proiectul „De noi depind e viața lor!”, cu scopul
consolidării deprinderilor de viață independentă a 45 de tineri din Județul Bacău. Acesta fost ales
drept model de bună practică de Comisia Europeană și a primit premiul „Proiectul Anului în
Domeniul Tineret” la Gala Națională a Vo luntarilor din 2012.
Prin organizația Desenăm Viitorul Tău pe care a fondat -o în 2013, a contribuit la
strângerea de fonduri pentru crearea centrului multifunțional pentru copii de la Casa de Copii
„Înger Alb” din București. Din 2014 organizează conferinț a „Povestea Mea” – o inițiativă menită
să-i inspire pe adolescenții și tinerii din sistemul de protecție a copilului, să le dea modele, repere
și speranță, să le arate că există șanse în viață, chiar dacă nu ai familia aproape. Anual, Vișinel

9 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
invită pe sce nă tineri care au crescut fără părinți și le propune să -și spună povestea, pe înțelesul
copiilor. Așa au ajuns sute de tineri din București să -i cunoască pe Daniel Rucăreanu – membru
fondator al Asociației Federeii care cere recunoașterea abuzurilor pe car e le-au suferit copiii
instituționalizați din anii 60 până în zilelele noastre – , pe Daniel Răzvan Iordan, ofițer MAPN,
Ionuț Nicolae, doctorand în Studii Literale și Culturale, Vasile Porumbaru, președintele
Asociației Viitorul Tinerilor și pe Ionuț Ursu , voluntar medical care și -a oferit ajutorul în Nepal
după cutremurul din aprilie 2015. Conferințele au fost prilejul pentru copii și tineri din sistemul
de protecție a copilului cu vârste cuprinde între 13 și 26 de ani de a discuta liber despre situația
lor – rușinea față de colegii care aparțin unei familii biologice , dorul de casă, singurătatea, lipsa
libertății – și de a pune întrebări.
Vișinel B ALAN crede în puterea poveștilor de a motiva, de a deschide noi oportunități și
orizonturi în procesul const rucției și a recadrării individuale – de a schimba. Ani de zile nu a
vorbit despre trecutul lui și despre cicatricile emoționale pe care i le -a lăsat, dar după ce s -a
hotărât să lucreze cu tineri vulnerabili, treptat, a folosit capitole din propria povest e pentru a le
atrage atenția, pentru a le câștiga încrederea și a -i ajuta să privească spre viitor. Le -a vorbit
despre vise și i -a învățat cum să -și facă un plan pentru a și le atinge.
Conferințele „POVESTEA MEA” , relația cu tinerii cu care lucrează prin organizația
Desenăm Viitorul Tău, dar și formarea academică de la master ul de „Grupuri de risc și servicii
sociale de suport” , unde este student în anul II, l -au determinat ca în 2015 să se uite cu alți ochi
la sistemul de protecție a copilului. Pentru că aproape săptămânal tineri din sistem îl sună să -i
spună că au fost loviți, că vor să fugă, că nu sunt înțeleși, că sunt amenințați că vor ajunge în
stradă la 18 ani, sau chiar că nu mai unde să doarmă ca urmare a încetării măsurii de protecție,
Vișinel a vrut să aibă o perspectivă generală asupra situației celor care părăsesc si stemul de
protecție a copilului.
S-a împotrivit de mic sistemului și astăzi se consideră același copil -problemă. Refuză să
accepte hârtiile în detrimentul realității pe care i -o de scriu tinerii, statisticile tot mai
îmbucurătoare, jumătatea plină a paharului. Crede că tinerii sunt în centrul sistemului, iar

10 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

politicile acestuia trebuie să graviteze în jurul lor, răspunzând la vibrațiile și nevoile lor,
niciodată invers.

„Vre ți să preveniți infracțiuniule ?
Faceți ca legile să fie mai clare, simple și toată forța națiunii să fie concentrată
pentru a le apăra și nici o parte din ea să nu fie folosi tă pentru a le surpa”
CESARE BECCARIA

11 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
Capitolul I: ISTORIC
DE CE O CERCETARE PRIVIND EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE
1.1 Scurt istoric al sistemului de protecție a copilului din România
În noiembrie 1966, regimul comunist a decretat interzicerea avortur ilor și a limitat
accesul la contracepție. Un an mai târziu, cifra anuală a nașterilor din România s -a dublat, iar
specialiștii estimează că numărul copiilor abandonați anual s -a dublat și el. Concomitent, statul
a construit sute de clădiri mamut în care a ceștia urmau să crească. Unul dintre cele mai mari
centre din țară s -a construit la Târgu Ocna, în județul Bacău, cu 600 de locuri oficiale și până la
1.100 de băieți adăpostiți în perioadele aglomerate.
Regimul comunist a oprit instruirea psihologilor și asistenților sociali astfel încât în
centrele de plasament lucrau persoane fără studii de specialitate, care se descurcau cum puteau
cu sutele de copii pe care îi aveau în grijă. Era la ordinea zilei ca medicii să le recomande
mamelor lăsarea copilului în grija unităților sanitare („la creștere”) când simțeau riscuri în
îngrijirea la domiciliu. Era la fel de comun ca o mamă să invoce sărăcia pentru a -și lăsa copilul
în spital, fără nicio consecință. Sloganul „statul i -a vrut, statul să -i crească” se înrădă cinase
rapid în conștiința publică.
Una dintre primele măsuri luate după 1989 a fost legalizarea avortului, iar în 1990 în
România s -au făcut circa un milion de întreruperi de sarcină. Maternitățile au continuat să fie
pline de copii părăsiți și de mame c are fugeau de responsabilități în papuci și halat.
Era aprilie 1990 când medicul brașovean Andy Guth a pășit pe coridoarele lungi și albe
ale leagănului Onești, o instituție din județul Bacău cu 400 de copii cu vârste cuprinse între
zero și trei ani. Avea 30 de ani, terminase facultatea la Cluj și fusese repartizat ca director de
leagăn în ultimele zile ale regimului. L -au întâmpinat asistente îmbrăcate în alb, pereți lipsiți
de culoare și saloane uriașe cu pătuțuri de fier în care nu era nicio jucărie. Pu țini copii se uitau
la el; cei mai mulți se legănau sau își priveau insistent mâinile. Alții nu mergeau și nu vorbeau
deși erau la vârsta la care ar fi trebuit. Câțiva, preferații îngrijitoarelor, cei care învățaseră să
cerșească atenție ca să supraviețuis că, erau OK. Doamnele îi luau acasă în vacanțe și de

12 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
sărbători, iar unele dintre ele se pregăteau să -i adopte. Pentru ceilalți, viitorul nu arăta deloc
bine. Dacă nu reușeau să bifeze etapele dezvoltării firești în opinia comisiilor de evaluare
grăbite să facă loc pentru noul val de abandonați – vorbit, mers, făcut la oliță – când împlineau
trei ani erau transferați în cămine -spital pentru copiii considerați irecuperabili.
Guth a început să citească fișele copiilor și, în paralel, să reamenejeze de urgenț ă
instituția cu o sală de joacă și o cameră pentru recuperare fizică. Văzând că unii dintre copiii
transferați în centrele pentru irecuperabili decedaseră, s -a dus să viziteze locul în care aceștia
ajungeau. După ce a văzut condițiile animalice în care era u ținuți copiii cu dizabilități și că
instituțiile aveau propriile cimitire, Guth a blocat toate transferurile – 80% dintre copiii care ar
fi trebuit să ajungă în cămine -spital potrivit vechiului regulament au recuperat în câțiva ani
întârzierea de dezvolt are și s -au integrat fără probleme în grădinițe și școli pentru copii tipici.
Cazuistica documentată de noii directori de instituții a determinat Ministerul Sănătății să emită
o derogare care să permită leagănelor să păstreze copiii până la vârsta școlară și să nu -i mai
condamne la internare în instituții unde mortalitatea era deosebit de ridicată. (În 1989 peste 700
de copii muriseră în căminele -spital din România.)
Sub presiunea internațională, primii ani după Revoluție au fost dedicați închiderii
leagăn elor și căminelor -spital. Pentru că situația era atât de dramatică, nimeni nu mai avea
timp și pentru închiderea robinetului, adică pentru prevenția abandonului. Pentru că locurile în
leagăne erau tot mai puține, asistenții sociali proaspăt angajați nu ști au încotro să se îndrepte cu
miile de copii abandonați. S -a ajuns la situații incredibile în care „franzeluțele” (cum erau
numiți nou -născuții înfășați strâns) să fie expediate cu salvarea înapoi la familia biologică.
Livrarea era urmată de o negociere la poartă în care asistenții sociali încercau să convingă
mamele să se răzgândească. Uneori reușeau, alteori mamele refuzau pentru că nu -și permiteau
să-l crească (cel mai frecvent motiv), sau pentru că bebelușul avea probleme de sănătate.

Județul Bacău a fost primul din România care a scos copii din instituții și i -a mutat în case
de tip familial pentru maximum 10 copii. Guth a făcut parte din echipa care a pilotat programul

13 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
pentru 12 căsuțe și a văzut copiii din leagănul Onești înflorind după doar câteva luni de locuit într –
un mediu în care li se acordau atenție și dragoste.
Energia schimbării a găsit ecouri și la nivelul guvernelor din acea perioadă și a dus la
transformarea proiectelor pilot de succes la nivel local în politici publice pentru întreaga ț ară.
Soluțiile caselor de tip familial și a asistenței maternale (pilotată tot în județul Bacău) au fost
extinse la nivel național odată cu prima schimbare a legislației pentru protecția copilului, în 1997.
Noua lege a introdus conceptele de copil aflat în dificultate (aplicabilă oricărui copil a cărui
dezvoltare, integritate fizică sau morală sunt periclitate) și de măsură de protecție în funcție de
interesul superior al copilului. Astfel, începând cu 1997, România a format și angajat asistenți
maternali m eniți să reprezinte o soluție temporară, de tip familial, până la găsirea unei soluții
definitive – adopție, reintegrare, plasament în familia extinsă.
În 2003, mesajul din partea UE a fost ferm: dacă România nu va face progrese
considerabile în reformare a sistemului de protecție a copilului, înseamnă că nu este pregătită să fie
stat membru. Nu existau pârghii legale prin care UE să impună această cerință, dar aderarea
României, spre deosebire de cea a Bulgariei, a fost condiționată de reformă.
În 2004, l egislația a fost îmbunătățită din nou și s -au introdus prevederi pentru prevenția
separării copilului de familie.
Costul lunar pentru îngrijirea unui copil în asistență maternală era de două ori mai mic
decât soluția centrului de plasament și, până în 200 8, aproape 21.000 de copii au ajuns în grija a
15.000 de asistenți maternali. Comparativ, în 2009, în Bulgaria, cu care am împărțit trecutul
comunist dar și procesul de aderare la UE, existau doar 250 de asistenți maternali.
Succesul asistenței maternale în România a avut un efect de bumerang și, în lipsa unui
sistem eficient pentru adopții, reintegrarea în familia biologică sau extinsă s -a transformat într -o
soluție pe termen lung: peste 19.000 de copii se află astăzi în grija asistenților maternali și pe trec în
medie șase ani în familia substitutivă.
Bunăstarea copiilor din sistemul de protecție a fost unul dintre criteriile cele mai importante
pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Țara era însă săracă și numărul de copii

14 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
abandonați creștea cons tant. Anual, la începutul anilor 2000, peste 5.000 de copii erau părăsiți în
spitale și maternități. Tot anual, circa 2.000 de tineri părăseau vechile instituții de plasament, cei
mai mulți fără să știe unde o să locuiască, unde o să muncească și cum o să se îngrijească singuri.
Cei care nu reușeau să se adapteze erau tot mai vizibili pe străzile din marile orașe și reprezentau
cazuri noi și complexe care cădeau tot în sarcina asistenților sociali, care uneori simțeau că nu
făceau altceva decât să care apa cu ciurul.
Erau ani tulburi, cu conflicte puternice pe câmpul de luptă al reformei sistemului. De o
parte erau directori de instituții și angajați care doreau să -și păstreze slujbele și erau rezistenți la
orice schimbare. De cealaltă parte, specialiști no u-formați care voiau să lucreze cu copiii cât mai
repede, pentru a -i ajuta să recupereze. Între ei erau copiii: confuzi, visători, speriați. Cei mai mari
aflaseră pentru prima oară că aveau drepturi și că se puteau opune tratamentelor îngrijitorilor. Unii
n-o făceau, de frica pedepselor, alții protestau, cereau căldură, mâncare, concedierea
supraveghetorilor abuzivi.
Televiziunile internaționale primeau mii de telefoane de la oameni care voiau să adopte
orfani români. Nu se știe nici astăzi câți copii au f ost adoptați internațional (se estimează cam
30.000) și care au fost destinele celor cărora li s -au pierdut urmele. UE ne presa prin vocea
raportorului Emma Nicholson să încetăm traficul și exportul de copii. Se milita pentru adopții
internaționale. Se mil ita împotriva lor. Se cerea închiderea instituțiilor mari. Se construiau centre
moderne, dar cu capacitate rezidențială la fel de mare. Uneori se ajungea la anomalii de tipul
renovat integral un centru de plasament de tip vechi, apoi închiderea lui în nici doi ani și transferul
copiilor în asistență maternală și al adolescenților în internate și alte centre.
În 10 ani de la aflarea condițiilor în care trăiau copiii abandonați ai României, peste 200 de
milioane de euro ajunseseră în România prin ONG -uri int ernaționale, UE, Banca Mondială și
guvernele SUA și Marea Britanie. Banii pentru reformă veneau pe un puternic fond emoțional
catalizat de imaginile puternice cu condițiile în care trăiau copiii. În Europa de Est a anilor ’90,
peste 500.000 de copii trăiau în aceleași condiții inacceptabile pe care Vestul le asocia cu România.

15 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
O cercetare Child Pact bazată pe situația sistemului de protecție a copilului în 2014 a
relevat că viețile a aproape 40.000 de copii români aflați astăzi în grija unor servicii de t ip familial
sunt mult mai bune decât ale generațiilor care au crescut în sistemul instituțional.
Cu toate acestea, România încă punctează slab la calitatea serviciilor (o analiză recentă
arată că 80% din centrele pentru copii cu dizabilități nu îndeplinea u standardele specifice), sau la
mecanismele de consultare publică cu societatea civilă și cu copiii direct vizați. România punctează
slab și la finanțarea sistemului și a necesarului de resurse umane – de aici derivând și capacitarea
redusă de a căuta fam iliile copiilor abandonați și de a le ajuta în scopul reunificării; și n -are nici
resurse pentru prevenția abandonului (locuințe sociale, sprijin material direct), sau pentru învestirea
unui avocat al copilului (instituție existentă în 40 de țări europene) .
În aprilie 2014 s -a reînființat Agenția Națională pentru Protecția Copilului și Adopții
(fondată în 2005 și desființată în 2012). Una dintre primele măsuri ale ANPCA a fost interzicerea
instituționalizării copilului sub 3 ani (în 2013, 723 de copii cu v ârsta cuprinsă între 0 -2 ani au fost
plasați în centre de primire în regim de urgență și centre de plasament).
Sorin Brașoveanu, directorul DGASPC Bacău se uită în urmă și i se pare că parcă ieri
închideau Legănul Onești sau Căminul Spital Ghimeș -Făget și fotografiau lacătele. Pe atunci,
spune el, era o noutate să le spui angajaților unei instituții de tip vechi că e timpul pentru
pensionare sau instruire, că niciun copil nu va mai crește în astfel de spații. Era complicat să le
explici mamelor educate în propaganda comunistă că statul nu le mai poate lua copiii la creștere.
Astăzi, asistenții sociali simt o schimbare de mentalitate. Motivul principal al separării
copilului de familie este în continuare sărăcia, dar părinții nu mai cred că e mai bine să -și lase
copiii la stat. Studiile, în special Bucharest Early Intervention Project – care a analizat comparativ
o grupă de copii instituționalizați și o alta crescută în asistență maternală (de la primele luni de
viață până la 12 ani), au demonstrat fără echi voc că lipsa de stimulare și de atenție inerente
copilăriei într -o instituție produc o încetinire a creierului – mai mare sau mai mică în funcție de
vârsta la care copilul este plasat într -un astfel de loc. Organizații ca Hope and Homes for Children
Români a lucrează împreună cu autoritățile publice la închiderea tuturor instituțiilor și avem deja
județe 100% „curate” (Bacău, Maramureș).

16 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
De la 700 de instituții mamut pentru 100.000 de copii câte număra România imediat după
revoluție, astăzi sistemul îngrije ște 57.646 de copii – 37.000 în sistem de tip familial și 20.400 în
sistem de tip rezidențial. Încă mai avem 79 de centre publice structurate după vechiul model (în
care locuiesc 3.722 de copii) și 84 care au fost reamenajate în sistem modular, cu dormitoa re cu
mai puțin e paturi. Mai sunt de asemenea 4 8 de centre de plasament clasice pe ntru copii cu
dizabilități și 44 de centre restructurate. În 24 de ani, de la o mortalitate infantilă post -natală de
18% în primul an de viață (8.471 de decese în 1990), Româ nia a ajuns la o rată de 4,2% (2.250 în
2009).
Cifrele care ne arată îmbunătățirea sistemului de sănătate și a îngrijirii în primul an de viață
sunt însă aceleași care ne plasează în continuare pe primul loc în UE în materie de mortalitate
infantilă. Spec ialiștii spun că la 10 ani de la introducerea noii legislații pentru protecția copilului,
România a reușit să reflecte în practică aproximativ 50% din ce și -a propus pe hârtie.
Dincolo de hârtii, în absența unor mecanisem e funcționale de consultare a copi ilor și de
înregistrare a plângerilor lor, la 25 de ani de la semnarea Convenției Drepturilor Copilului, era
nevoie de o cercetare la nivel național care să le dea voce tinerilor care se pregătesc să părăsească
sistemul de protecție a copilului – pentru a vedea cum poate fi îmbunătățit pentru generațiile mai
mici și, mai ales, pentru a vedea ce le lipsește acestor tineri pentru a păși întregi spre o viață
independentă.
(O versiune a acestui text a apărut în revista DoR, nr. 18, decembrie 2014)
2.2 Nevoia un ei radiografii a sistemului actual
Pe 18 ianuarie 2015, după câteva luni în care fusese solicitat consta nt de mass media din
România, interesate brusc de proiectele asociației lui după ce apăruse într -un articol din The
Guardian semnat de jurnalista Wende ll Stevenson, Vișinel s -a gândit că nu face suficient. Că
degeaba critică sistemul și lucrează direct cu zeci sau sute de tineri. Nu e destul și nu generează o
schimbare sistemică. Se simțea responsabil față de oamenii care -i citeau povestea și, mai ales, față
de tinerii instituționalizați care nu -l credeau că a fost cândva ca ei. „Din poziția mea actuală, nu pot

17 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
rezolva probleme când ele sunt la nivel de metodologie, meca nisme, legislație”, și -a spus. „ Hai să
vedem cum se prezintă sistemul în 2015”.
Ca să poată să se gândească la o schimbare sistemică, avea nevoie să -i cunoască starea
actuală, cât se poate de specific. Voia să știe ce se întâmplă cu tinerii care părăsesc sistemul.
Încotro se duc? Îi mai întreabă cineva ce s -a întâmplat cu ei? 18 ianuarie a fost ziua când a trimis o
solicitare de informații către toate direcțiile generale de protecție a copilului din țară. 4 7 de
emailuri și 47 de plicuri expediate de tip recomandate, cu confirmare de primire, din propriul
buzunar. Voia să știe :
 Care sunt me canismele instituționale aplicabile privind monitorizarea post –
instituționalizare a tinerilor ce părăsesc sistemul de protecție specială/ socială și dacă
D.G.A.S.P.C. -ul dispune de un astfel de mecanism;
 Câți tineri au părăsit sistemul de protecție a cop ilului din 1989 până în prezent, și care este
situația actuală a acestor a;
 Care este numărul centrelor de tip familial, de tip rezidențial, centre de plasament (1989
până în prezent) și numărul asistenților maternali profesioniști, structuri aflate în
subordinea și evidența instituției D.G.A.S.P.C. ;
 Ce metode/ măsuri se folosesc în relația de lucru cu tinerii beneficiari ai măsurii de
protecție specială, privind stimularea și consolidarea deprinderilor de viață independentă,
precum și perioada de participar e a ace stora într -un astfel de program ;
 Câte decese s -au înregistrat în rândul copiilor/ tinerilor instituțio nalizati în 2014.
Primele răspunsuri au venit de la D.G.A.S.P.C. Sălaj, la doar 5 zile de la primirea solicitării.
„În cadrul instituției noastre n u există mecanisme instituționale aplicabile
privind monitorizarea post -instituționalizare a tinerilor ce părăsesc sistemul
de protecție. Din punct de vedere legal nu există această prevedere.
Monitorizare post institu ționalizare se face doar în cazurile î n care măsura

18 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
de protecție specială a încetat prin reintegrare familială a copiilor, nu și a
tinerilor. ”
Alte instituții nu i -au răspuns niciodată la cerere, sau i -au transmis că nu dețin datele solicitate.
Pe 15 februarie, Vișinel a trimis din nou plicuri . Mai întâi către Direcțiile care nu -i răspunseră în
cele 30 de zile prevăzute legal, ș i apoi către toate Direcțiile care îi răspunseseră la prima
solicitare. Avea întrebări suplimentare:
 De la ce vârstă copiii/ tinerii instituționalizați sunt implicați/ incluși în activități de
stimulare și consolidare a deprinderilor de viață independentă, conform realității din
teren, coroborat cu procedurile și metodologia de lucru, specifice structurilor de
specialitate din subordinea instituției;
 Care este numărul tot al al tinerilor postinstituționalizați integrați în societate/ comunitate
în urma dobândirii deprinderilor de viață independentă, aflați în evidențele instituției;
 Câți tineri post -institiționalizați revin în atenția instituției și le sunt acordate alte ti puri de
servicii suport/ sociale ca urmare a neatingerii obiectivelor stabilite în Planul de
Intervenție Specifică, conform Ordinului nr. 14/2007;
 Câți tineri urmează să părăsească sistemul de protecție specială în perioada 2015 -2016 și
care sunt măsurile ce vor fi luate pentru ca aceștia să fie pregătiți pentru o viață
independentă, având în vedere faptul că mulți dintre ei au contactat Asociația Desenăm
Viitorul Tău menționând că nu au beneficiat de serviciile de specialitate, conform
Ordinului14/2007;
 Din totalul copiilor/ tinerilor aflați în atenția Serviciului/ Compartimentului Deprinderilor
de Viață Independentă, câți dintre aceștia au fost implicați în luarea propriilor decizii cu
privire la stabilirea și elaborarea obiectivelor Planului de Intervenți e Specifică (PIS) , în
conformitate cu Ordinul nr. 14/2007 privind dezvoltarea deprinderilor de viață
independentă („Copilul/ tânărul este consultat în luarea d eciziilor cu privire la
activităț ile obiectivele PIS în funcție de vârstă, experiență, capacitate de înțelegere ș i are

19 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
dreptul la asistență în exercitarea acestui drept ”), sau informați asupra oportunităților de
inserție socioprofesională la nivel local/ central?
Scopul solicitărilor era o radiografie a situației tinerilor care au părăsit sau sunt în curs de
părăsire a sistemului de protecție a copilului, urmând ca pe baza „ diagnosticării” , Vișinel să pun ă
bazele unui grup de inițiativă la nivel național care să să armonizeze cadrul legislativ în vigoare
privind protecția și promovarea drepturil or cop ilului, coroborat cu metod ologia de aplicare
specifică ariei de intervenție privind stimularea și consolidarea autonomiei personale a tinerilor
(post)instituționalizați – în limbajul sistemului . În cuvinte puține și simple : planul lui pentru a
fi parte din schimbare, de a deveni un model ACȚIONÂND, nu doar CRITICÂND.
Pentru că i se spunea că nu există informațiile pe care le solicită, că nu sunt centralizate
sau arhivate din 1989 și până în prezent , pentru că prime a telefoane de la unii reprezentanți ai
instituțiilor care , în loc să -i răspundă în scris, îl întrebau ce urmărește , Vișinel și -a dat seama că
nu va putea construi radiografia pe care și -o dorea. În luna aprilie a discutat cu conferențiarul
universitar Adrian Dan și i -a povestit că nu reușește să adune informațiile pe care și le -ar dori
despre pregătire a etapei post -instituționaliza re și viața tinerilor care părăsesc sistemul de
protecție a copilului. Pe măsură ce -i povestea cum vede săptămânal tineri din sistem ajunși pe
stradă, reintegrați în fa miliile biologice și aruncați în stradă a doua oară (după ce li se termină
banii primiți la ieșirea din centru), s -a gândit că cea mai bună radiografie a acestei situații ar fi
prin vocea actorilor principali.
„Cum ar fi să întrebăm copiii cum sunt pregă tiți pentru o viață independentă? Să ne
uităm la sistem prin exemple din teren, nu prin articole de lege . Mă susțineți? ”, și-a întrebat
Vișinel profesorul de la master. Nu mai făcuse niciodată o cercetare și avea nevoie de
îndrumare a unei persoane de speci alitate care înțelege îndeaproape categoria vulnerabilă vizată.
Profesorul i -a dat mai multe materiale privind situațiile limită în care ajung copiii vulnerabili și i –
a spus „ Nu doar că te susțin, dar te și ajut.”
Astfel s -a consolidat ideea unui chestion ar pe care să -l aplice la nivel național. După o
serie de consultări au ajuns la un set de 14 întrebări plus o secțiune de o bservații, propuneri și
sugestii.

20 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
Întrebările au fost formulate cât mai simplu, în așa fel încât copiii și tinerii să se simtă
confortabil să răspundă, sub protecția anonimatului.
Pe 3 mai 47 de solicitări au lu at din nou drumul D.G.A.S.P.C. -urilor din țară, de data
aceasta cu o propunere de dialog:
„Prin prezenta, avem rugămintea să ne acordați sprijinul în vederea
facilitării acces ului în cadrul instituției dumneavoastră cu scopul aplicării
unui chestionar privind deprinderile de viață independentă pentru un
număr de 100 tineri cu vârsta cuprinsă între 14 – 26 ani.
Vă rugăm să ne comunicați ziua, intervalul orar și locul unde am put ea să
ne vedem cu tinerii pentru aplicarea chestionarului.
Chestionarul își propune să contureze un mecanism de monitorizare și
intervenție pentru tinerii (peste 18 ani) care urmează să părăsească
sistemul de protecție socială și, totodată, stă la baza mod ificării Legii
272/2004 – demers deja întreprins de Asociația Desenăm Viitorul Tău.
Menționăm că întâlnirea cu tinerii nu se va axa doar pe aplicarea
chestionarului ci va fi și o prezentare a președintelui Asociației prin care
povestea sa de viață să repre zinte un reper motivațional pentru cei care
sunt astăzi în sistemul de ocrotire specială. Credem cu tărie că școala
reprezintă o șansă pentru fiecare tânăr, însă cu atât mai mult pentru cei
institutionalizați.”
În aceeași lună, D.GA.S.P.C. sector 1, Argeș , Dâmbovița, Prahova, Sector 6, Bistrița
Năsăud, Satu Mare și Covasna i -au răspuns pozitiv. Era începutul unui maraton de 22.000 de km
parcurși în căutarea răspunsurilor de la 1000 de tineri instituționalizaț i din România.

21 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
CAPITOLUL II: COLECTAREA DATELO R DE PE TEREN

Cercetarea a început pe 2 iunie, în sectorul 1 din București și s -a încheiat pe 16 noiembrie
în Maramureș . Deși planul era ca aplicarea chestionarului să dureze 15 minute, discuțiile cu tinerii
au ținut îmtre 45 de minute (cel mai puțin) ș i două ore și jumătate, în funcție de ce întrebări aveau,
cât simțeau nevoia să dialogheze, cât de interesați erau de perspectivele lor pentru viitor.
Vișinel călătorea singur sau împreună cu unul sau doi voluntari de la Desenăm Viitorul Tău
și își începe a cercetarea cu o scurtă prezentare în care le povestea copiilor despre el, ca să le atragă
atenția și să le câștige încrederea. La nivel național s -a lovit de aceleași prime reacții: „Inventezi!”,
„Ai fabricat o po veste ca să ne păcălești!”, „Tu nu ai cum să fii ca noi!”, „ Nu ai cum să înțelegi”.
În fiecare județ, Vișinel a povestit despre zilele când avea 9 -10 ani și se plimba din tren în tren,
cerșind, cărând, fugind de poliție de teamă să nu fie dus înapoi la centru. Încerca să -i convingă că
înțelege cu m e să te simți prizonier, hăituit, al nimănui, că știe ce înseamnă frica, singurătea,
nesiguranța, abuzul fizic și emoțional. Treptat, tinerii se destindeau și mulți aveau întrebări. Voiau
să știe cum a reușit să lase trecutul în urmă.
După etapa discuț iei libere, urma aplicarea chestionarului. Întotdeauna reprezentanții
D.G.A.S.P.C. erau rugați să lase tinerii să completeze singuri, pentru a le respecta intimitatea și a le
acorda siguranța protecției anonimatului. În unele județe cerința s -a respectat î ntocmai, în foarte
multe personalul centrelor nu a fost de acord, a insistat să participe, iar unii dintre supraveghetori
încercau chiar să le su gereze răspunsurile tinerilor („ nu-i așa că noi am făcut pregătire pentru viață
independentă?” , „scrieți că ați măturat, că ați curățat cartofi”, „ de unde să știe tinerii cuvintele astea
pompoase?” ), sau chiar să predea chestionarele gata completate înainte să ajungă voluntarii .
Vișinel și volutarii c are l-au însoțit au simțit adesea că tinerii erau tratați de per sonal ca și cum ar
avea o problemă, ca și cum capacitatea lor intelectuală ar fi mai mică doar pentru că locuiesc într –
un centru. În loc să fie stimulați să se dezvolte, prin limbaj și aitudine, erau încurajați să rămână pe
loc, pe ntru că ei oricum „nu ști u” și „ nu pot” („copiii socializează altfel cu noi, pe tine n -o să te
înțeleagă că ai un limbaj mai greoi”). Vișinel cunoștea din propia experiență, dar și din poveștile
copiilor că, din păcate, este o practică împământenită în sistem ca educatorul să mear gă la școli și

22 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
să se roage de profesori „să -i treacă” pentru că au „probleme”, să „ închidă ochii” ca să facă și ei
opt clase .
Pe tot parcursul cercetării, principalul obstacol a fost tendința inst ituțiilor de a se ascunde și
de a se proteja, chiar și cân d nu aveau nimic de ascuns. Domnea o teamă de opinia publică, de
presă și de superiori, mai puternică decât dorința de a le oferi tinerilor oportunitatea de a vorbi
despre ce simt cu cineva pe care l -ar putea considera obiectiv. De multe ori, lui Vișinel i s-a spus că
tinerii au cu cine să discute despre temerile lor, despre viitor și pregătirea ieșirii din sistem: cu
psihologul. Terenul i -a dezvăluit însă o mare problemă: psihologul centrului era perceput de copii
de foarte multe ori ca fiind un „ turnător” . Tinerii nu apelau la el pentru a discuta despre problemele
lor (nici măcar când erau foarte grave – sarcini nedorite, depresii , consum de droguri ), pentru că
experiența le dicta că, orice i -ar spune, va fi povestit mai departe conducerii centrului.
Exista uneori senzația că tinerii fuseseră pregătiți pentru cercetare. Răspundeau robotic cu
teamă, negau orice fel de problemă și păreau că abia așteaptă să se termine. În unele situații ,
Vișinel observa că personalul al egea „ copiii cei mai buni”, nu revoltaț ii care ar fi putut să spună și
ce nu merge bine. În multe centre de primiri urgențe tinerii i -au spus că fug pentru că e mai bine pe
stradă, că în centre sunt bătuți de colegii mai mari și li se fură lucrurile.
În Timiș echipa de cercetare s -a confruntat cu o situație grea după ce o tânără aflată în grija
unui asistent maternal a început să plângă când a fost întrebată de pregătirea pentru o viață
independentă și de planurile pentru după majorat. Îi muriseră părinții într -un accident de mașină și
nu-i spu sese nimeni nicio dată că la 18 sau la 26 de ani va trebui să plece. Nu discutase niciodată cu
un psiholog, nu i se explicase ce e un asistent maternal, cum funcționează sistemul, ce drepturi are
și cum să se pregătească pentru viitor.
Un alt exemplu dure ros a fost cel al tânărului care i-a scris lui Vișinel pe Facebook la
câteva săptămâni după ce completase chestionarul :
„Salut tati eu sunt la casa nr. 2, tot aici. Aseară a fugit fata aia care era
cu mine în poză. Când ai venit atunci la noi, și -a luat p lapuma și perna și
s-a culcat pe jos. Mi -a dat cu papucul în cap, m -a bătut. De aceea fug cei

23 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
din centre, să spui mai departe. În seara de colindat eu o să fug din casă,
am fost traumatizat de multe ori. Mi -e frică de el că are ieșiri nasoale.
Am să șterg conversația. Sper să mă poți ajuta. ”
Un alt caz frustrant a fost situația unui tânăr cu două tentative de suicid, student la doctorat
la Facultatea de Coregrafie. La 24 de ani, în ciuda tuturor rugăminților, i se refuzase prelungirea
șederii în centru, p ersonalul motivând că doctoratul nu este o formă de învățământ de zi.
Așa cum a fost și momentul când mai mulți tineri dintr -un centru de tip vechi i -au spus lui
Vișinel că există o „cameră de tortură ”, denumită “izolator” în care sunt închiși câte doi când
întârzie. Personalul a negat existența acestei camere, dar to ți rezidenții vorbeau despre ea și
susțineau că două fete sunt închise chiar atunci. După mai multe insistențe s -a recunoscut că e o
metodă de disciplină.
Sau cel în care Iuliana, o voluntară care l -a însoțit pe Vișinel în Botoșani s -a întâlnit la
câteva săptămâni de la cercetare cu un tânăr care a oprit -o pe stradă și i -a spus că în urmă cu două
zile a împlinit 18 ani și a ajuns în stradă.
„Știa că nu pot face nimic pentru el din moment ce a ctele au fost înaintate
și el deja se afla pe străzi, însă doar a vrut să îmi reamintească să nu uit să
lupt pentru ceilalți care sunt mai mici ca el. A fost clipa î n care am simți t o
nepu tință imensă și un gol pe care nu îl voi putea umple niciodată cu
nimic”, spune Iuliana.
Aceeași voluntară a rămas marcată de necooperarea autorităților dintr -unul dintre orașele în
care a aplicat chestionarul:
Am găsit centrul în care trebuia să aplicăm chestionarul cu ajutorul
cetățenilor care ne -au îndrumat, contactar ea telefonică a persoanei de
contact fiind practic inutilă. Ajunși cu greu, ne -am trezit în fața unor porți
încuiate. Tinerii nu aveau voie să iasă din clădire, iar noi priveam
neputincioși la situația în care ne aflam. În cele din urmă, cu ajutorul unui

24 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
băiat cu dizabilități care ne -a observat la poartă, am reușit să atragem
atenția asupra prezenței noastre acolo și să intrăm. Tinerii erau extrem de
supărați. Disperarea se citea pe fețele tuturor. Fiecare avea câte ceva de
destăinuit sau își dorea să afle informații.
Peste tot în țară au existat situații când tinerii l-au somat pe Vișinel să facă „ ceva”, să nu se
rezume la cercetare. „ Mulți v in și promit și apoi dispar!”, „ Dacă tot găsiți probleme, rezolvați -le!”.
Unii erau furioși pe sistem, alții erau in teresați să -l schimbe din interior și cereau să fie îndrumați
să voluntarieze cu colegii lor, să preia inițiativa și să se ajute unii pe alții.
Din fericire, în cadrul cercetării au fost întâlnite și suficiente situații care ar putea servi
drept model la nivel național. După aplicarea chestionarului , într-un centru din București,
directorul și personalul au cerut să primească și ei feedback -ul tinerilor și să le fie semnalate
problemele identificate (respectând anonimatul respondenților). Au vrut să le cun oască nevoile și
așteptările și să vină în întâmpinarea lor, dar și să fie anunțați de eventualele cazuri de violență
ascunsă între rezidenți.
În general, au fost directori care abia așteptau să se termine cercetarea, dar și personal care
a stat cu volun tarii până la 11 noaptea, care i -a îndrumat spre locurile din oraș în care fug tinerii din
centre și care au cerut sfaturi pentru situațiile complexe cu care se confruntau.
În sectorul 3 din București, chestionarele au fost aplic ate și în centre pentru ti neri „ post-
instituționalizați”, în cadrul cărora tinerii care au părăsit sistemul de protecție și au un loc de muncă
pot locui timp de doi ani – o noutate a sistemului și cu siguranță o mare necesitate.
În județul Olt a existat o situație în care cercetar ea a fost implicată în mod jucăuș în
cotidianul copiilor care erau în vacanță. Vișinel a fost invitat să facă parte din juriul unui spectacol
artistic în care erau implicați copii cu dizabilități și copii tipici, personalul l -a prezentat și i -a
pregătit pe copii pentru chestionar, apoi cercetarea s -a petrecut la o masă festivă, într -o poieniță, cu
jocuri și veselie. Cu muștar și mici pe chestionar, t inerii au fost mult mai dispuși să discute despre
cum se simt, ce își doresc și ce ar schimba. Copiii au conf irmat ceea ce directorul îi povestise lui
Vișinel și anume că din când în când doarme în centru ca să vadă cum e viața lor de dimineață până

25 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

noapte și să -i înțeleagă cât mai bine. Era în tr-adevăr o schimbare față de alte locuri din țară unde
echipei de cer cetare i se transmisese telefonic că nu vor intra niciodată la copii, că nu au dreptul să
vorbească cu ei și că nu interesează pe nimeni să răspundă la întrebări.
Într-un alt județ, Vișinel a descoperit impresionat că sistemul găzduia o tânără bolnavă de
cancer, studentă la doctorat, chiar dacă depășise 26 de ani.
„Dacă ai fi mama sau tata și aș fi bolnav, nu m -ai lăsa la 26 de ani . Iată
că, în unele cazuri, nici sistemul nu te lasă”.

„Copiii străzii constituie numai partea vizibilă a icebergului
care se numește sărăcia infantilă”
RODICA MIHAELA STĂNOIU

26 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

CAPITOLUL III – SCOP ȘI OBIECTIVE

Analiza privind eșecul deprinderilor de viață independentă a tinerilor instituționalizați a
pornit de la nevoia de informații calitative și cantitative privind pregătirea tinerilor
instituționalizați pentru o viață independentă în vederea prevenirii eșecului post –
instituționalizare.
Principalele obiective care au stat la baza cercetării au fost:
 Identificarea punctului de vedere a tanărului instituționalizat cu privire la calitatea
serviciilor oferite de instituția ocrotitoare;
 Dimensiunea raportului de lucru între tânăr – beneficiar al măsurii de protecție – și
personalul instituției de ocrotire;
 Identificarea gradului de autonomie personală a tinerilor aflați în sistemul de protecție
socială și capacitatea acestora de a face față provocărilor socio -profesonale odată cu
revocarea măsurii de protecție.

„Sociabilitatea omului, resocializarea lui nu se învață închizân du-l
pe condamnat în solitudinea și formalismul închisorii”
Penalistul A. PRINS

27 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

CAPITOLUL IV – METODOLOGIA CERCETĂRII

Având în vedere obiectivele propuse pentru acestă analiză s -a optat pe o dublă abordare de
cercetar e:
 o abordare de tip calitativ ă care a urmărit percepția, atitudinea și comportamentul tinerilor
instituționalizați cu privire la autonomia deprinderilor de viață independentă, respectiv
identificarea actorilor sociali implicați în procesul de dezvoltare a autonomiei personale și
identificarea unor soluții viabile pentru reducerea eșecului post -instituționalizare;
 o abordare de tip cantitativ ă, care a presupus cuantificarea opiniei tinerilor instituționalizați
cu privire la asumarea rolului social după pără sirea sistemului de ocrotire.
Metoda de cercetare folosită a fost aplicarea unui chestionar, observația și dialogul
structurat. metodă care permite investigarea detaliată a percepțiilor și atitudinilor subiecților.
Grupul țintă al cercetării a fost rep rezentat de 979 tineri instituționalizați din 22 de județe și
5 Sectoare din Municipiul București ( Sector 6, Sector 1, Dâmbovița, Argeș, Prahova, Olt,
Giurgiu, Timiș, Dolj, Alba, Sector 4, Bacău, Sector 5, Iași, Neamț, Suceava, Vrancea, Botoșani,
Ialomița, Tulcea, Galați, Sector 3, Brăila, Satu Mare, Buzău, Maramureș, Bistrița).

„O casă și o familie pentru fiecare copil ”.
HHC ROMÂNIA

28 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
CAPITOLUL V – PERCEPȚIA , ATITUDINEA ȘI COMPORTAMENTUL
TINERILOR INSTITUȚ IONALIZAȚI CU PRIVIRE LA AUTONO MIA
DEPRIND ERILOR DE VIAȚĂ INDEPENDENTĂ

Vișinel, alături de echipa de voluntari a Asociației Desenăm Viitorul Tău, s -a deplasat în
centrele din țară pentru a discuta cu tinerii din sistem și implicit să aplice un chestionar în vedera
identificării gradului de auton omie personală al acestora după plecare din centru. Înainte de
aplicarea chestionarului el își începea cercetarea cu o scurtă prezentare în care le povestea copiilor
despre el, ca să le atragă atenția și să le câștige încrederea. Au existat dubii și divers e reacții, cum
că cele relatate de Vișinel sunt simple invenții: „Inventezi!”, „ Ai fabricat o poveste ca să ne
păcălești!”, „Tu nu ai cum să fii ca noi!”, „ Nu ai cum să înțelegi”. Vișinel a povestit despre acele
zile întunecate din copilăria sa când se plimba din tren în tren, cerșind, cărând, fugind de poliție de
teamă să nu fie dus înapoi la centru. Încerca să îi convingă pe copii că știe într -adevăr cum e să fii
singur, abandonat, supus toate felurilor de abuzuri. Treptat, tinerii afișau o atitudine mai
prietenoasă astfel adresând diferite întrebări, fiind curioși de diferite situații din viața lui Vișinel.
Ce îi uimea cel mai mult era cum a reușit acesta s ă lase trecutul în urmă.
Principalul obstacol ce s -a ivit în desfășurarea cercetării a fost ezitarea reprezentanților
instituțiilor de a se afișa, îngreunând procesul de aplicare a chestionarului, deși în multe cazuri nu
aveau nimic de ascuns. Frica lor principală era față de opinia publică, presă și superiori. Misiunea
acestora de a ajuta tinerii să se deschidă în fața cuiva pe care să -l considere obiectiv trecuse deja în
plan secundar. De multe ori, lui Vișinel i s -a spus, de către personal, că tinerii au cu cine să discute
despre temerile lor, despre viitorul propriu și pregătirea ieșirii din sistem, invocându -se calitatea
psihologului din centru. Realitatea din teren i -a dezvăluit însă o mare problemă: psihologul
centrului era perceput de că tre tineri d e foarte multe ori ca fiind un „ turnător”. Tinerii nu apelau la
acest specialist pentru a discuta despre problemele și frământările lor (nici măcar când erau foarte
grave – sarcini nedorite, depresii, consum de droguri), pentru că experiența de lucru cu acesta le
dicta că, orice i -ar spune, va fi povestit mai departe conducerii centrului.

29 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
În urma discuțiilor purtate și a informațiilor transmise prin intermediul chestionarului cu
participanții la cercetare reies următoarele:
„Cred că direcți a de protecția copilului ar trebui să ne implice în mai multe activități de
dezvoltare care să ne ajute pe viitor. Ar trebui să se intereseze de ce avem nevoie, de ce vrem să
facem, dacă dorim o schimbare. Cel mai greu lucu este să aduci la cunoștiință că ai o problemă,
că ai nevoie de sprijinul unui specialist ” – 18 ani (femeie) – Iași.
„Mi-aș dori să fiu ascultată de educatori, să fiu ajutată de cei din jurul meu atunci când
am nevoie de sprijin și ajutor. Să fiu ascultată mereu când sunt suparată sau t ristă. Aș vrea ca cei
din jurul nostrum să ne asculte mereu.” – 15 ani (fată) – Satu Mare .
„Eu cred că ar trebui să fim tratați ca orice altă persoană fără să ni se dea pedepse. Să ne
ajute mai mult în a ne da mai multe sfaturi decât pe cele care ni le d ă zilnic – învață, fi cuminte,
etc.” – 17 ani (băiat) Buzău.
„După părerea mea ar trebui să se vorbească mai mult cu noi, să ne întrebe cineva cum
gândim, ceea ce ne dorim pe viitor. Ne -ar fi de folos mai mulți bani decât ni se dau pentru a ne
putea ajun ge pentru lucrurile care nu ni se dau aici ” – 15 ani (fată) – Tulcea.
„Eu am o propunere, să avem și noi în timpul liber voie să plecăm în afara căminului. Să
avem bani pentru cărțile cerute de profesori. Să avem liniște, să nu mai stăm cu frică că ne vo m
trezi cu vreun pumn în gură sau să fim luați din somn cu bătaia. Vreau să rămână aici doar copii
care merită ajutați, nu cei care se cred cei mai mari dintre toți. Vreau să nu -mi mai fie frică să
stau în cămin. Vă rog ajutați -mă!” – 14 ani (fată) – Bucur ești
După cum se poate constata din gândurile exprimate de tinerii și din discuțiile purtate cu
aceștia la momentul aplicării chestionarului este evidențiată nevoia acestora de a fi implicați în
sesiuni de informare privind drepturile și formarea profesio nală respectiv accesul la servicii de
specialitate. Nevoia siguranței zilei de mâine îi face pe unii să fie anxioși și temători cu privire la
proiecția propriului viitor în mod special după ieșirea din sistemul de protecție.

30 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

Observăm și teama, reticența tinerilor de a accesa sau a solicita sprijinul specialiștilor din
instituția de ocrotire. Teama e prezentă ca mecanism de autoprotecție în relația de lucru cu
personalul, situație ce ne duce ipotetic la faptul că sunt tensiuni între copil și personalul de
specialitate, sau poate bariere, limite impuse de pesonal.
Deși există Ordinul 14/2007 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independentă și a ghidului metodologic de
implementare a acestor standarde avem de -a face cu o lipsă de interes și indolență din partea
personalului pentru pegătirea tinerilor spre o viață independentă.
Reprezentanții D.G.A.S.P.C. -urilor au menționat că nu dispun de sufi cient personal de
specialitate pentru a -i pregăti pe tineri pentru o viață independentă și că aceștia sunt implicați în tot
felul de activități gospodărești ce -i va ajuta să -și dezvolte deprinderile de autonomie personală.

,,Toți oamenii mari au fost mai întâ i copii.
Dar puțini dintre ei îș i mai aduc aminte."
ANTOINE DE SAINT -EXUPERY

31 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

CAPITOLUL VI – DIMENSIUNEA CANTITATIVĂ A ROLULUI SOCIAL DUPĂ
PĂRĂSIREA SISTEMULUI DE OCROTIRE SOCIALĂ
1. Ești multumit de modul în care ești tratat de personalul centrului de
plasament/rezidențial sau din apartamentul social unde locuiești?
Potrivit procentului
cumulat a gradului de
satisfacție privind sistemul
relațional, procentul de
peste 50%, ne indică faptul
că respondenții, nu se simt
securizanți în raportul de
lucru cu personalul
instituției de ocrotire.
Explorând reversul
procentelor mai sus amintite, respectiv de 31,3 %, suntem circumspecți față de libertatea
neîngrădită a respondenților de a oferi răspunsul în acord cu propriile opțiuni, făcând uz de
particularitățile evidențiate în contextul de lucru cu tinerii instituționalizați, la momentul aplicării
chestionarului. Opinez asupra faptului că personalul necalificat, rău intenționat și cu un istoric
personal/ profesion al perturbat va amprenta într -un mod negativ structura personalității tânărului
instituționalizat, situație evidențiată mai târziu în comportamentul acestuia.
Un aspect îngrijorător ce ne -a reactivat atenția este procentul mare de peste 90%, rezultat
din interviu – discuții cu tinerii – ce au răspuns că nu au încredere în psiholog, motivând că
acesta e un ,,turnător” și că din cauza acestuia ei se confruntă cu mari probleme.

32 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
2. Crezi că personalul din centru se gândește la viitorul tă u?

Proiec ția tinerilor asupra acestui aspect, evidențiază structuri individuale ale nevoii
acestora de securitate și siguranță în stabilirea factorului de reziliență, necesar adaptării și însușirii
condițiilor sau cerințelor mediului
substitut de ocrotire, situaț ie evidențiată de
procentul de peste 50% (prin cumul:
acceptabil, mult și foarte mult ).
În situația când nu ai pe nimeni
ești condiționat de dinamica mediului
substitut de ocrotire să -ți restructurezi
așteptările individuale, să creezi alianțe în
grupul de covârstnici și implicit cu
personalul instituțional/convențional.
Peste 32% din tineri trăiesc sentimentul că nimeni nu se gândește la viitorul lor. Acest fapt
duce la dezvoltarea unor conflicte interioare (traume) care pot fi evidențiate prin tipar e
comportamentale în publ ic de tip anti -social .
3. Ai fost informat despre deprinderile de viață independentă?

Conform procentului
de 34,6% (prin cumul:
deloc și destul de puțin)
tineri instituționalizați știu
câte puțin sau efectiv n -au
fost informați, implicați în
programe privind
consolidarea deprinderilor
de viață independentă. Nu
ne miră faptul că anual

33 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

peste 2500 de tineri părăsesc sistemul de ocrtotire socială și nu știu încotro să apuce, nu dispun de
resurse proprii privind asumarea unu i stil de viață independent . Este nevoie ca reprezentanții
instituției de ocrotire să le acorde mai mult spațiu de lucru acestor tineri, în vederea stimulării și
consolidării deprinderi lor de viață autonomă, pentru ca aceștia odată ce părăsesc sistemul soc ial, să
fie echipați cu resursele disponibile asumării propriului stil de viață, în acord cu cerințele mediului
socio -profesional disponibil.
Din discuțiile purtate cu mai mulți reprezentanți ai DGASPC -urilor a rezultat că tinerii sunt
implicați în difer ite activități specifice consolidării deprinderilor de viață independentă, cum ar fi:
,,să tai cartofi și să faci curățenie”. Consider că se impune participarea tinerilor într -un program
mai laborios, cu obiective clar stabilite, acceptate și asumate de b eneficiarul serviciilor de
specialitate. Tinerii trebuie să fie consultați la ce programe să participe, ce își doresc să facă
(valorizarea rolurilor sociale) și care să fie în acord cu principiile privind deprinderile de viață
independentă, conform Ordinul ui Nr. 14/2007 – Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viață
independentă și a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.
4. Ești preocupat de ce se va întampla cu tine după ce vei părăsi centrul de plasament,
rezidential sau aparta mentul social la care locuiești în prezent?
Mulți dintre tineri
sunt preocupați asupra a
ceea ce se va întâmpla cu
ei după revocarea măsurii
de protecție socială.
Pe parcursul
derulării activității de
cercetare, coroborat cu
discuțiile avute cu
respo ndenții, a fost
evidențiat faptul că
aceștia nu sunt pregătiți să facă față cerințelor mediului socio -profesional, nu au repere clare

34 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
privind asumarea rolului activ de cetățan. S -a constatat din răspunsurile lor, dependența față de
sistem, ca mecanism de autoapărare proxim.
5. Te simți pregătit să faci față responsabilității unei vieți pe cont propriu?

Dacă mâine , pentru unii tineri ar înceta măsura de protecție specială, un procent de 56,4%
(prin cumul: deloc, destul de puțin și acceptabil) dintre res pondenți au evidențiat faptul că aceștia
nu au o perspectivă și nici nu sunt pregățiti pentru a începe o nouă viață.
Acest rezultat ne
direcționează spre ipoteza că mai
sunt aspecte de clarificat și de
implementat în sistemul de
protecție a copilului cu privire la
consolidarea deprinderilor de viață
independentă , că personalul
instituțional are nevoie de o
regândire și re cadrare a
obiectivelor de lucru în vederea
eficientizării cadrului legislativ
privind pregătirea tinerilor în
asumarea unei vieți indep endente.
Această situație denotă lipsă de
implicare a personalului în pregătirea tinerilor pentru ceea ce înseamnă o viață independentă și
asumarea unui rol activ în comunitate . Acești tineri sunt predispuși să dezvolte comportamente și
gânduri su icidare , sau cu puțin noroc, să devină persoane fără adă post c e vor locui în gropile și
canalele de provincie. Oare pentru asta sunt crescuți p ână la vârsta 18 ani? Se impune să fim mai
atenți și mai conștiincioși când vine vorba de pregățirea tinerilor pentru cons olidarea deprinderilor
de autonomie personală .

35 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
6. Ai informații asupra posibilității prelungirii perioadei de ședere în cadrul centrului de
plasament/rezidențial sau apartament social?
Peste 68,5% din respondenți ne -au precizat că nu știau că au dreptul la prelungirea
perioadei de ședere în centru, conform art. 55, alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și
promovarea drepturilor
copilului cu modificările și
completările ulterioare .
Motiv pentru care mulți
dintre tineri la 18 ani au
fost integrați „abuziv ” în
familie și comunitate. Cred
că nu poți integra pe cineva
în familie dacă până la
vârsta de 14 ani nu a fost
posibilă luarea acestei
măsuri, c u atât mai mult la
vârsta de 18 ani. Această situație reprezintă încă un motiv să credem că sistemul de ocrotire se
protejează pe el prin hârti – asta e mai important la raportare anuală – și mai puțin prin experiența
tânărului post -instituționalizat care trăiește un alt episod de abandon din succesiunea pierderilor
suferite .
„Am fost dus în familie la v ârsta de 18 ani. Părinții s -au bucurat de banii primiți de la
protecția copilului două luni și apoi m -au dat afară. Asta da integrare ” – un tânăr post –
instituționalizat din Prahova.
„Am împlinit 18 ani și m -au dat efectiv afară din curte la 7 dimineața ” – un tânăr post
instituționalizat din Botoșani.
Declarațiile tinerilor sunt dintre cele mai nefericite. Nu există integrare în familie la 18 ani.
Este o iluzie! Și totul pornește de la o metodologie internă prin care trebuie să se declare la final de
an că s-au mai integrat în societate un număr de tineri. Și la final sistemul mai bifează încă o

36 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
victorie de cazuri „soluționate”. Totul e pe hârtie – pe teren e o „crimă ” din partea statului față de
beneficiarii măsurii de protecție specială .
7. Au fost s ituații în care ai fost întrebat sau consultat de către personalul angajat al
centrului sau a direcției asupra deciziilor ce urmau să fie luate pentru tine?
Pe parcursul intervievăr ii tinerilor insituționalizați ș i a discuțiilor purtate cu r eprezentanții
D.G.A.S.P.C.-urilor , prezenți în cadrul întâlnirii de lucru, privind aplicarea ch estionarului, au
fost semnalate c arențe în
furnizarea de informații
asupra cadrului legislativ și
participării active a tinerilor
în procesul de opinare cu
privire la propriile decizii.
Tânărul nu este
consultat sau implicat într –
un mod activ atunci când se
iau decizii care îl privesc.
Sunt DGASPC -uri la nivel
național care nu dispun de servicii autonome privind acordarea serviciilor specializate de
stimularea și consolidarea deprinderilor de viață independentă, conform legislației în vigoare , în
acest sens. Considerăm că n u poți avea pretenții sau așteptări ca sistemul să funcționeze când
tinerii nu sunt parte din procesul de dialog și cu atât mai mult într -un pr oces specializat ce îi
privesc într-un mod direct și are legătură cu viitorul lor. Cel mai elocvent exemplu a fost felul în
care reprezentanții unor dire cții de protecția copilului au încercat să influențeze cât pot mai bine
răspunsurile copiilor, situație semnalată de solicitarea acestora de a intra în posesia
chestionarului, înainte de a semnarea acordului de parteneriat, coroborat cu prezența în spațiul de
lucru a reprezen tanților D .G.A.S.P.C. desemnați. Uni i au reușit să le sugereze tinerilor cum să
completeze, alții îi monitorizau pentru a se asigura că tânărul completează corect, din punctul de
vedere al monitorului. O situație delicată a dinamicii raportului de lucru între respon dent și

37 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
personalul de ocrotire m-a pus în fața acceptării a cestei realită ți instituționale pentru a reuși
finalizarea cercetării .
Deseori sunt pedepsiți fără a fi preveniți că li se vor aplica o anumită pedeapsă . E în
funcție de cum se simte î ngrijitorul la momentul aplicării măsurii de corecție. Se impune
renunțarea la strat egii de aplicare a oricărei forme de coerciție în dreptată voluntar către tânărul
instituționalizat. Dacă un tâ năr “greșește” analizează cauzele care determ ină acel comportament.
Dacă doar pedepsim nu ajutăm tânărul să conșientizeze că el greșește. Tinerii au nevoie de
programe de terapie specifică creșterii stimei de sine, a gestionării emoțiilor în relația de
colaborare cu alte persoane din comunitate. În cele 22 de județe și 5 sectoare ale Municipiului
București nu am identificat niciun program de terapi e specifică în care tinerii să afirme că sunt
implicați.
8. Există măcar o persoană în viața ta care să -ți acorde sprijinul/ajutorul în situația când
vei pleca din centrul de plasament/ rezidențial sau apartamentul social?

În general tinerii se baz ează pe cunoștințe, rețeaua de prieteni, oameni apropiați care
potrivit propriilor convingeri. Aceștia consideră că -i vor primi la ei după ce le va înceta măsura de
protecție. Poate reprezenta o
resursă viabilă și rețeaua
persoanelor de referință
pentru re spondent, însă n u
ne putem baza pe acele
persoane apropiate acestora
că îi vor primi cu brațele
deschise și gata s -a mai
făcut sau s-a mai bifat în
raportare încă în caz
rezolvat privind „integrarea ”
în comunitate a tânărului .

38 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
Următoarele întrebări au f ost cu răspuns deschis , astfel că tinerii să poată beneficia de
libertatea de opinie cu privire la enunțul dat.

9. Ce părere ai de condițiile în care trăiești?
În general tinerii sunt mulțumiți de condițiile de viață, excepție fac Ce ntrele de Plasa ment
unde și procentul de 24,6% ne indică faptul sunt nemulțumiți de condițiile de ocrrotire asigurate
de către instituția protectoare.
Sistemul de
protecție specială a
înregistrat modificări
remarcabile la nivel de
infrastructură privind
îmbunătățirea c ondițiilor
de trai și reamenajarea
spațiilor de locuit. Mare le
handicap al sistemului de
astăzi este la nivel de
lucru cu beneficiarul .
Tinerii s -au plans de lipsa
unor programe care să vină în întâmpinarea nevoilor de petrecere a timpului liber, deprinder i de
viață independentă și activități de socializare în afara instituției ocrotitoare. Alți tineri s -au plâns că
nu sunt lăsați să aibă o prietenă/prieten în funcție de caz. Argumentul angajaților D.G.A.S.P.C.
fiind: „Îi protejăm. Ei nu înțeleg , și în oric e moment ne putem trezi cu bebeluși la poartă, etc ”.
Nimeni nu vorbește cu ei despre educație sexual și contraceptivă, totul e tabu . Așa ajung tinerii la
crize de identitate sexuală, momente de căutare a propriei identități și aparteneță la grupul de
covăr snici.

39 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
10. Ce știi despre Legea 272/2004?
Nu ne surprinde că avem un scor atât de mare, peste 90% din tinerii instituționalizați nu
știu de existența legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului .
Din discuțiile
purtate cu aceștia a
rezultat că au cunoștințe
minime despre drepturi
și responsabilități dar
nu știau că există o lege
care să -i protejeze.
Ceea ce descopăr este
că acesti tineri nu știu să se autoreprezinte în relația cu personalul instituției de ocrotire . Totul se
desfășoară pe hărtie și protecția copilului este doar un act la care au acces doar „aristrocrați ”. Dacă
doresc să se auto-reprezinte nu pot fiindcă nu sunt lăsați . Cine luptă pentru acești tineri? Care este
rolul instituțiilor de ocrotire socială când acești tineri trăiesc într -un sistem asemănător centrelor de
detenție fără uniformă.
Le-am comunicat tinerilor că pot face petiții sau sesizări către registratura instituției de
ocrotire iar reprezentanții D.G.A.S.P.C. le -a încălcat dreptul de a formula petiți i sunând șeful
centrului de unde provenea beneficiarul urmând ca reclamantului să -i fie aplicată o corecție. Pe
ideea: „dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră ”.
„O doamnă m -a amenințat cu bătaia și cu doamna directoare, și nu știu ce să fac! ” – o
tânără dintr -un centru sucevean.
Am îndrumat -o să depună o sesizare la registratura instituției D.G.A.S.P.C. , reacția
reprezentantului fiind de a suna șeful de centru unde se afla tânăra, de a o reclama și de a i se
refuza înregistrarea documentului.
„Domnule Vișinel, am vrut să ies în oraș iar doamna directoare nu m -a lăsat. A început
să țipe la mine și să mă tragă de păr! ” – îmi vorbește un alt tânăr instituționalizat.

40 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
11. Ce faci când vei pleca din Centru?

Tinerii au nevoie de siguranță, mulți d intre ei au afirmat următoarele: „să muncesc, să mă
întrețin, să caut un loc de muncă, să am un viitor, să -mi asum viața pe cont propriu, s ă merg
înainte, să-mi construiesc o casă și să mă integrez”.
Siguranța constă în asigurarea unor servicii suport po st-instituționalizare. De exemplu: Să
le fie asigurat un loc de muncă adaptat pregătiri profesionale și a abilităților individuale, respectiv
asigurarea unui spațiu de locuit pe o perioadă de cel puțin 2 ani sau contrar subvenționarea plății
cheltuielilor de chirie.

41 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
De altfel sunt mulți dintre ei care se tem că va veni ziua când trebuie să părăsească sistemul
de protecție specială și nu știu încotro se vor îndreapta . Această teamă poate genera
comportamente și ruminație ideatică suicidară și tulburări de natură neuropsihică .
După cum se poate constata în grafica de mai sus , 16,5% dintre respondenți nu știu încotro
vor merge când vor părăsi sistemul de protecție specială. U n procent destul de îngrijor ător dacă ne
gândim la aspectul că acești tineri, în scurt timp, vor trebui să -și asume un stil de viață propriu cu
resursele de care dispun. Avem de -a face cu un nou abandon. Alți tineri încă speră ca familia
biologică sau extinsă îi va salva.
Tinerilor le e ste foarte greu să se gândească la școală când nu o pot vedea ca o perspectivă
de viitor. Sistemul efectiv îi limitează în loc să le ofere perspective, oportunități de a se dezvolta și
de a se bucura de cele mai bune programe educaționale și de dezvoltare personală precum și
pregătirea pentru o viață i ndependentă.
12. Ce ți -ai dori să facă sistemul de protecție a copilului pentru tine?

Se poate observa din procentul de 31,8 %, necesitatea asigurării unor condiții optime
de trai în rândul tinerilor instituționalizați, coroborat cu asigurarea obiectelor de uz personal în
mediul de ocrotire, situație garantată de legislația în vigoare privind protecția și promovarea

42 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
drepturilor copilului. Nevoia de protecție post -instituționalizare, reprezintă o altă nevoie
principală a tinerilor. Mulți dintre e i știu că la vârsta de 18 ani vor fi nevoiți să părăsească
sistemul de protecție, însă aceștia nu știu încotro se vor îndrepta. Peste 14% din tineri doresc
să învețe cum să -și gestioneze propriile resursele financiare sau de altă natură. Consolidarea
depri nderilor de viață independentă este o altă trăsătură identi ficată în răspunsurile acestora.
Peste 11% din tineri se află sau au fost într -un conflict cu personalul angajat. Din
cercetare a reieșit că sunt înjurați, jicniți și demoralizați. Această realita te reprezintă pentru
11% din tinerii instituționalizați, sistemul de protecția socială. Observăm cu surprindere,
dorința acestora de a se dezvolta independent prin participare activă în cadrul activităților,
atelierelor, întîlnirilor specifice, ce ar trebu i să le desfă șoare instituțiile de protecție socială.
Dreptul la proprietatea bunurilor din nefericire este și astăzi încălcat. Tinerii nu au
posibilitatea de a -și conserva bunurile, însă personalul încalcă în continuare acest drept
fundamental, motivând și argumentând că așa a dispus șeful superior. Un procent foarte mic
de tineri (3,6%) doresc să mai audă de familia naturală, însă sistemul de protecție a copilului,
anual, raportează că o mare parte din tinerii au fost integrați în familia de origine. Co nsiderăm
că nu poți integra în familie tineri peste 16 ani, în situația în care această situație nu a fost
clarificată până la această vârstă. Când integrezi, prin raportare, în familie un tânăr peste 18
ani, poți să -ți asumi în procent de 100% eșecul acel ui tânăr. O altă criză identificată la acest
capitol este nevoia de libertate. Își doresc să petreacă mai mult timp în comunitate pentru a se
dezvolta și integra mai ușor în comunitate. Privarea de libertate le dezvoltă tinerilor un dublu
handicap emoționa l. Generează confli cte între personal și tânăr, și de multe ori situația duce la
alte acțiuni de natură argumentativă și anume de a comite diferite infracțiuni ca formă de
protest la încălcarea acestui drept fundamental – dreptul la libertate.

43 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
13. Unde te vezi tu peste 5 ani?

Peste 24% din tineri merg să -și caute un loc de muncă, dar ce facem cu restul de 46%?
Observăm ca peste 22% nu au o perspectivă de viitor. Acești tineri ne -au răspuns că vor ajunge
„aurolaci, hoți, vagabo nzi, infractori”. Din nefericire lipsa unor programe de dezvoltare personală,
motivațională, alături de stimă de sine scăzută , duce la dezvoltarea unei noi vulnerabilități și anume
de adaptare la grup și comunitate. Imaginea tânărului despre comunitate est e distorsionată pentru
că cei care i -au crescut n -au făcut decât să transmită acest lucru. Revolta tânărului pentru
supravețuire va fi simțită imediat cum va părăsi sistemul de protecție. Ceea ce ne putem asuma
conform rezultatului este că peste 20% din ti nerii care părăsesc sistemul de ocrotire socială ajung
în pușcărie. Se ridică o legitimă întrebare, dacă pentru acest scenariu de viață i -a crescut statul ca
să-i condamne la detenție. Avem un procent pozitiv a celor care doresc să -și continue studiile –
13%. Cum îi incurajăm să -și continue studiile. Mulți dintre ei ne -au spus că -și doresc să lucreze în
perioada studenției. Conform legii, dacă lucrezi înseamnă că te descurci, deci îți încetează de drept
măsura de protecție. Avem un procent de 3,6% tineri c are nu se văd niciodată plecați din sistem,
ceea ce ne duce cu gandul la o dependență de sistem și apariția riscului de suicid odată cu ruperea
de sistem. E foarte important de văzut ce programe se dezvoltă la nivelul fiecarei direcții privind
pregătirea t ânărului pentru părăsirea sistemului de protecție. Tot din rezultat reiese că nu există o
astfel de pregătire.

44 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
14. De ce -ți este cel mai mult frică ?

Se poate constata la o simplă analiză a datelor procentuale, faptul că responden ții
internalizează starea de îngrijorare sau sunt preocupați asupra propriei proiecții de viitor. Din
răspunsul menționat în chestionar, a fost evidențiat un aspect foarte important din perspectiva
respondenților, cu privire la nevoia asigurării unei situ ații stabile și securizante, după perioada
revocării măsurii de protecție specială, lipsa unor repere clarificatoare asumării propriilor decizii și
acțiuni integratoare în mediul de proveniență socio -comunitar.
Admitem și întelegem lipsa d e perspectivă a tinerilor instituționalizați privind fricile și
temerile cu care aceștia se confruntă, având în vedere resursele identificate de personalul
specializat, în contextul realității sociale românești, privind oportunitățile de inserție socio –
profesională, coroborat cu așteptările și nivelul educațional al acestora.
Un alt aspect semnalat pe parcursul derulării cercetării sociologice, îl reprezintă și modul
forțat, uneor i, de revocare a măsurii de protecție socială a tinerilor, măsu ră ce nu corespunde în
unele cazuri cu realitatea abilităților și deprinderilor tânărului instituționalizat. Determinat prin

45 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

dinamica deciziilor luate, tânărul se află în dubla ipostaz ă de abandon și pierdere, supra solicitarea
acestuia de a face față cerin țelor mediului socio -comunitar de proveniență va fi resimțită în sfera
structurii personale.
15. Observații, sugestii și propuneri.

După cum observăm din grafica și cifrele prezentate putem afirma că articolele 28, 29 și 30
din Legea 272/2004 pr ivind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și
completări le ulterioare nu este respectate întocmai de către instituția ocrotitoare. În Codul Penal ,
lipsirea de libertate în mod ilegal, conform articolului 205 se pedepsește cu închi soarea.
Câți tiner i care au fost lipsiți de libertate au dat în judecață personalul care le-a îngrădit
acest drept? Nici unul. Peste 16,5 % au declarat că se află într -un conflict cu personalul centrului.
Acest conflict porneș te de la încălcarea L egii 272 /2004 de către personalul instituției.
28 lei sunt banii de buzunar al unui tânăr instituționalizat. Câți dintre ei intră în posesia lor
nu știm. Ceea ce am aflat de pe teren este că una din pedepsele aplicate acestor tineri este lipsirea
de acest drept financiar legal, încălcându -se astfel articolul 129 din legea 272/2004 cu modificările
și completările ulterioare. Tinerii ne -au răspuns că această sumă de 28 lei nu le ajunge pe lună
motiv pentru care ne -au rugat să facem demersuri pentru mărirea acestei valori monetare .

46 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

Din cei care ne-au răspuns la acestă întrebare 13,9% își doresc să existe o garanție că nu
vor ajunge în stradă. Nu au încredere în familie de origine și le este teamă de ce e mai rău. Este
firesc să existe o stare de incertitudine, de n eîncredere în viitor, mulți dintre tineri se izolează în
trecut și refuză s ă accepte că într -o zi vor pleca din sistem. În centrele particulare am descoperit un
lucru inedit și anume ca statul să gândească soluții de prevenire a separării copilului de fami lie. Nu
există politici de suport pentru ca familia să -și păstreze copilul.
Procentul de 6,3 % prin care tinerii își doresc îmbunătățirea condițiilor de viață este întâlnit
în Centrele de Plasament din localitățile Tulcea, Suceava, Urziceni, Slobozia, Se ctor 5, Sector 4 și
Galați.

„Iubirea este necesară, deoarece pentru fiecare dintre noi nu este suficient faptul de a
exista. Un copil poate să trăiască fericit numai atunci când știe că este iubit.
Numai atunci devine complet el în săși."
LUIGI VERDI

47 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
CAPITOLUL VII – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cei 20.000 de kilometri parcurși prin România pentru a sta de vorbă cu tinerii
instituționalizați și a vedea cum îi pregătește sistemul pentru o viață independentă, au fost obositori
fizic, dar m -au consumat mult mai mult emoțional. Întoarcerea în instituțiile de protecție a
copilului mi -a amintit uneori de propria copilărie. Din păcate încă mai sunt centre nouăzeciste cu
pereți gri și zeci de copii singuri pe care nu -i ascultă nimeni. Am în tâlnit tineri care mă întrebau
obsesiv „De ce nu puteți să fiți educatorul nostru? ”, adolescenți de 17 ani care spuneau că „Ideea
aceasta de a trăi în captivitate te distruge emoțional, sufletește și mental ”, copii care scriau
că își doresc „oameni care să ne înțeleagă ”. A fost copleșitor pentru că ani de zile am încercat
să le fiu aproape, să schimb ceva pentru copiii și adolescenții din sistem prin activități de
voluntariat, tabere, schimburi de experiență sau conferințe motivaționale. Am înțeles după șap te
ani de activitate că nu e destul, că sunt doar picături într -un ocean și că nu pot schimba așa
sistemul la nivel național.
În timp ce zece tineri învață alături de mine cum să -și stabilească obiective pentru viitor
și să muncească pentru a și le urma, câteva sute din țară visează: „să avem liniște, să nu mai
stăm cu frica că ne vom trezi cu vreun pumn în gură, sau să fim luați din somn cu bătaia”.
Sute de tineri cu care mă întâlneam completau chestionarul cu cele 14 întrebări și lăsau la
final observa ții cu care puteam să empatizez și care dureau: „ Să nu ne trateze c a pe niște
animale ” (15 ani), „ Șeful de centru să nu ne mai bată la orice chestie ” (16 ani), „ Să nu ne
mai înjure niciodată ” (16 ani), „Să ne ofere șansă la viaț ă” (17 ani).
Nu mă credeau că am fost cândva ca ei, voiau să știe cum a fost viața mea în centru, câți
eram în cameră, dacă m -au bătut cei mari sau personalul. Încercau să compare cu viața lor, să
vadă dacă semănăm și dacă ar putea avea și ei șansa să se desprindă de existența asta înghițită de
sistem.
Le-am spus adesea „ Fugiți! Și eu am fugit . Nici eu n-am suportat biletele de voie! Dar
țineți -vă de școală, urmăriți -vă obiectivele, faceți din șederea în sistem o oportunitate pentru a

48 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
învăța cât mai mult. Credeți în voi! Șede rea într-un centru e o situație temporară. Voi trebuie
să vă pregătiți pentru viața voastră. ”
Unii m -au văzut ca pe o speranță, alții erau fascinați și -n același timp neîncrezători. La
Sinaia m -au întreb at dacă mi -am inventat povestea și priveau cu scepticism când le spuneam că
nu suntem diferiți. A trebuit să las garda jos și să le explic cât s -a putut de intim cât ne
asemănăm. M -au crezut abia când le -am spus că am un handicap emoțional pe care î n general îl
gestionez bine, că tind ca partenera să -mi devi nă și mamă și tată, că mă atașez foarte ușor de o
persoană și că sufăr disproporționat când dispare. Tuturor celor care și -au dorit mi -am lăsat
datele de contact ca să mă găsească. Le -am răspuns tuturor (sute de mesaje) și cu câteva zeci
vorbesc săptămânal.
Concluziile cu care am rămas în urma acestei cercetări sunt recomandări ferme pentru schimbare :
LIBERTATE
Copiii și tinerii instuționalitați se simt de multe ori prizonierii biletelor de voie și al bună
voinței personalului. Nu au libertatea de a decide spon tan că vor să facă un lucru pentru
dezvoltarea lor personală sau pentru relaxare. De la igiena personală, la gestionarea bunurilor sau a
banilor de buzunar, acești copii au dreptul să primească informații și să fie îndrumați și implicați
în legătură cu fo rmarea lor școlară și profesională. Dacă 26 de ani decide pentru tine o instituție ce
șampon folosești, ce filme vezi, sau la ce cursuri participi, cum poți să fii pregătit în mod real
pentru o viață independentă? Mai multă libertate pentru copilul institu ționalizat înseamnă, printre
altele, că, dacă își doreș te ceva, să te consulți cu el. „ Vreau să merg astăzi să fac voluntariat. Lasă -l
să meargă și discută cu el: „ Ce vrei să faci? Cu ce se ocupă organizația, grupul ăla de tineri cu care
mergi?”. E nevoie de tipul de dialog deschis pe care l -ar avea un părinte cu copilul lui (părinte care
nu cere bilet de voie), nu un om din personal cu un tânăr prizonier.
COMUNITATE
Centrele de primiri -urgențe să nu mai aibă o capacitate mai mare de 20 de copii. Acolo să
fie un triaj, copilul să nu stea mai mult de câteva luni, până când i se găsește un tutore care să îl
preia și să îi ofere o viață decentă. Centrele rezidențiale ar trebui să fie pentru copiii găsiți pe stradă

49 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
sau care provin dintr -o famile abuzivă. Au un rol foarte important, dar din punctul meu de vedere
și al tinerilor cu care interacționez, tot căsuțe de tip familial ar trebui să fie, nu clădiri vechi, de
patru -cinci etaje, în care te simți prizonier. Tinerii au nevoie de comunitate, de vecini și priet eni pe
care să -i cheme în vizită, de colegi cu care să -și facă temele, nu de garduri înalte.
Transformând toate instituțiile mamut în case și apartamente și pregătind comunitatea să
interacționeze cu copiii și tinerii, nu să -i excludă, putem să prevenim s tigmatul pe car e îl resimt
astăzi mulți copii „ de la centru” care ascund unde locuiesc, de rușine.
INFORMARE
Tinerii nu își cunosc drepturile și obligațiile, mulți trăiesc cu teama momentului când vor
împlini 18 ani și vor trebui să plece. Personalul nu le explică importanța studiilor și a faptului că
sistemul îi poate găzdui până la 26 de ani dacă urmează o formă de învățământ, nici că, dacă au
întrerupt studiile, au dreptul să mai locuiască doi ani în instituție. La nivel național domnea frica de
viitor . Am întâlnit situații în care tinerii s -au revoltat după ce le -am explicat legislația și și -au
întrebat educatorii de ce îi amenință că vor ajunge în stradă, de ce colegi de -ai lor au fost dați afară.
Majoritatea tinerilor implicați în această cercetare n u știa că existo lege care să -i protejeze.
Consider că e nevoie ca legislația pentru protecția copiilor și tinerilor să fie explicată și
formulată pe înțelesul beneficiarilor și că ei sunt primii care trebuie să înțeleagă cum funcționează
sistemul. Trauma abandonului, a traiului pe stradă, a pierderii părinților sau a sărăciei extreme, sunt
suficiente pentru a destabiliza un tânăr, datoria sistemului este să reducă toa te celelalte temeri (cum
ar fi „ Ieșirea”, momentul fatidic al majoratului), nu să le alim enteze prin întreținerea
necunoscutului.
AGRESIVITATE
Violența între copii și tineri este una dintre cele mai mari probleme pe care am întâlnit -o la
nivel național. Cu toții au nevoie de consiliere psihologică pentru a identifica de unde vine
agresivitate a, dar la fel de prioritar consider că este și să oprim (de la primul incident) și să
prevenim abuzurile. Copiii nu povestesc despre violența la care sunt supuși pentru că agresorii nu

50 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
sunt îndepărtați și îi terorizează și mai mult dacă cumva află că au fo st pârâți personalului. E
nevoie de mecanisme de semnalare a abuzurilor pe care tinerii să aibă încredere să le folosească.
CREDIBILITATE
Tinerii nu au încredere în personal, în special în psiholog. Tocmai oamenii la care ar trebui
să apeleze pentru a pr eveni problemele grave și pentru a -i sprijini, sunt v ăzuți ca dușmani.
„Educatorule!”, e o insultă pe care tinerii instituționalizați o adresează adesea celor care îi tratează
autoritar. Sistemul trebuie să își formeze personalul astfel încât să fie apropi at de tineri, sau să
medieze relația între personal și copii când terenul demonstrează că există probleme.
TRANSPARENȚĂ
Încă sunt centre în România în care nu ți se permite accesul și legătura cu ti nerii,
motivându -se că nu e în „ interesul copilului”. Por țile închise și rutina nu sunt în interesul nimănui.
Profesioniștii care vor să facă parte dintr -un program de mentorat, voluntarii, studenții la asistență
socială și psihologie, dar și jurnaliștii (respectând întotdeauna identitatea copilului), trebuie
încurajați să intre într -un centru rezidențial, nu îngrădiți. Cu cât e mai greu să vezi un centru sau să
iei legătura cu tinerii cazați acolo, cu atât suspiciunile vor fi tot mai mari și societatea își va
închipui că ai ceva de ascuns. Ușile deschise vor des chide perspective și vor schimba percepția
vechii imagini a sistemului.
NEVOI URGENTE
 Realizarea unui mecanism de monitorizare post -instituționalizare pe o perioadă de
până la 3 ani. Tinerii să fie monitorizați, consiliați și îndrumați pe toată perioada
monitorizării. E foarte important ca ruptura să nu fie bruscă de sistem ci treptat.
 Asigurarea unui venit minim garantat (subvenție) pe o perioadă de cel puțin 2 ani
de la părăsirea sistemului de ocrotire socială. Această suvenție să fie acordată
pentru a -și asigura condițiile de trai – plata unei chiri.
 Încurajarea tinerilor să lucreze chiar dacă sunt studenți la o formă de zi. Astăzi
legea interzice să lucrezi motivând că odată ce ești salariat te poți descura și

51 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
automat îți incetează măsura de protecție. Nu putem fi atât de rigizi și să acționăm
în acest fel, efectiv este împotriva demintății umane să nu -i dai șansa unui tânăr
instituționalizat să muncească. A bia în această perioadă simte și descoperă cu
adevarat ceea ce înseamnă deprinderile de viață ind ependentă.
„Trebuie să scăpăm de ei” – sub acest slogan se face integrarea în comunitate a tinerilor
post-instituționalizați. Dacă ne dorim ca acestor tineri să le fie bine și după părăsirea sistemului de
ocrotire trebuie să demonstrăm că avem soluții de suport pentru ei. Pe hârtie statisticile evidențiază
aspecte pozitive privind integrarea tinerilor în societate însă realitatea e ste tristă și asta pent ru că
efectiv sistemul îți bate joc de ei . Anual părăsesc sistemul de protecție peste 2000 de tineri ș i nu
știu încotro se îndreaptă. Mulți dintre ei n -au răspuns: „Am fost integrat forțat în familie la vârsta
de 18 ani, părinții m -au ținut două luni după care m -au dat afară din casă ”, „Am fost integrat
în familie și după trei săptămâni, pentru că erau fo arte săraci, m -au dat afară”. Exemplele
continuă și sunt foarte triste. Pentru ce îi mai protejăm până la 18 ani dacă după această vârstă le
dăm un șut în fund. Oare nu putem avea maturitatea să gândim soluții post -instituționalizare
eficiente? Am fost să vorbesc cu mai mulți tineri post -instituționalizați din mediul ONG -ist și am
rămas plăcut surprins de felul în care se face procedura de integrare în societate, de pregătirea
personalului și relația acestora cu tinerii. Dacă în privat se poate sunt sigur c ă e posibil și la stat, în
caz contrar recomand desființarea tuturor centrelor de plasament, rezidențiale și de tip familial și
transferarea atribuțiilor către ONG -uri. Însă aceast transfer trebuie susținut financiar din fondul
statului și creată o agenție de monitorizare a prestatorilor de servicii sociale .
 Subvenționarea familiilor cu 1000 lei pentru a preveni abandonul. Această
subvenție să fie făcută în baza unui voucher prin care familia să -și plătească chiria
sau după caz să -și asigure hrana zilnică pentru creșterea copilului.
 Crearea unui grup de inițiativă la nivelul fiecărei instituții de protecția copilului din
care să facă parte tinerii instituționalizați pentru a se auto -reprezenta în relația cu
instituția ocrotitoare.

52 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

ALBUM FOTO
mOMENT

53 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

54 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
ANEXA 1
CHESTIONAR
Te-ai gândit vreodată ce se poate întâmplă cu tine după ce pleci din centru (centrul de
plasament/rezidențial, apartament social) la vârsta de 18 ani?
“Numele meu este Paul și până la vârsta de 1 8 ani am trăit cu teama: eu unde o să stau
după ce plec din centru? …, nu m -am gândit, fapt pentru care am avut de suferit fiindcă nu
aveam pe nimeni lângă mine să mă îndrume, să mă susțină, să -mi ofere sprijinul de care aș fi
avut nevoie pentru a începe o nouă viață”.
Pentru a evita situații neplăcute, precum cea a lui Paul, ne -am gândit să facem acest
chestionar în urma căruia dorim să concepem un ghid pentru consolidarea deprinderilor de viață
independentă, care să vină în sprijinul tău înainte și du pă părăsirea sistemului de ocrotire socială.
– pentru început avem nevoie de câteva date de identificare –
F1. Județul/ Sectorul ________________________,
F2. Gen / Sex: 1. Masculin 2. Feminin
F3.Vârsta in ani impliniti ________,
F4. e -mail: _________ ____________, ( opțional )
F5. Telefon: _________________, ( opțional )
F6. studii: 1. elev clasele V -VIII) ; 2. elev clasele IX -XII 3. student 4. alta: ____.
DE REȚINUT!: Notarea se face de la 1 la 5, și reprezintă gradul tău de satisfacție –
1 – deloc, 2 – destul de puțin, 3 – acceptabil, 4 – mult, 5 – foarte mult.
Q1. Ești mulțumit de modul în care ești tratat de personalul centrului de plasament/
rezidențial sau din apartamentul social unde locuiești?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )

55 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
Q2. Crezi că personalul din centru se gândește la viitorul tău?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )
Q3. Ai fost informat despre deprinderilor de viață independentă (ex: cum să -ți gestionezi
banii, timpul liber, alimentele pentru hrana zilnică, a avea propria locuință, cum să -ți cauți un
loc de muncă, să comunici cu autoritățile publice/private, să -ți asumi propria identitate, etc )?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )
Q4. Ești preocupat de ce se va întâmpla cu tine după ce vei părăsi centrul de
plasament/rezidențial sau ap artamentul social la care locuiești în prezent?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )
Q5. Te simți pregătit să faci față responsabilității unei vieți pe cont propriu?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )
Q6. Ai informații asupra posibilității prelungirii perioadei de ședere în cadrul centrului
de plasament/rezidențial sau apartament social, conform art. 55, alin. 3 din Legea 272/ 2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )

56 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
DE REȚINUT!: Notarea se face de la 1 la 5, și reprezintă gradul tău de satisfacție –
1 – niciodată, 2 – odată poate, 3 – câteodată, 4 – frecvent, 5 – de fiecare dată.
Q7. Au fost situații în care ai fost întrebat sau consultat de către personalul angajat al
centrului sau a direcției (educator, asistent social, psiholog, directo r centru) asupra deciziilor ce
urmau să fie luate pentru tine?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )
Q8. Există măcar o persoană în viața ta care să -ți acorde sprijinul/ajutorul în situația
când ve i pleca din centrul de plasament/rezidențial sau apartamentul social?
1 2 3 4 5
(Încercuiește cifra corespunzătoare care se potrivește cel mai bine situației tale )
Q9. Ce părere ai de condițiile în care trăiești?
___________________________ _____________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Q10. Ce știi despre Legea 272 / 2004?
_________________________ _______________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Q11. Ce faci când vei pleca din centru?
______________________ __________________________________________________
________________________________________________________________________

57 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU
Q12. Ce ți -ai dori să facă sistemul de protecție a copilului pentru tine?
_________________________________________________________ _______________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Q13. Unde te vezi tu peste 5 ani?
____________________________________________________________ ____________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Q14. De ce -ți este cel mai mult frică?
________________________________________________________ ________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Observații, sugestii și propuneri:
________________________________________________________ ________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Îți mulțumim pentru disponibilitate și timpul acordat!
Notă: Informațiile și răspunsurile tale din acest chestionar,
vor rămâne strict confidențiale!

58 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

BIBLIOGRAFIE

1. Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drep turilor copilului – online;
2. Noul Cod Penal – online;
3. Noul Cod de Procedură Penală – online;
4. Decât o revistă , nr. 18, decembrie 2014;
5. Earl Babbie – Practica Cercetării Sociale , Editura Polirom – Iași 2010.
6. Autoritatea Naționala pentru Promova rea Drepturilor Copilului și Adopție;
7. Rodica Mihaela Stănoiu , Criminologie, Editura Oscar Print, București, 2006;

„Schimbarea continuă cu tine. ”
WORLD VISION

59 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

60 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

Str. Șoseaua Snagov Nr. 135, Bl. D4, Sc. 1, Ap. 2
Comuna Snagov, Sat Snagov , România
Tel.: +4 0723 51 58 52
www.desenamviitorul.ro
office@desenamviitorul.ro
www.facebook.com/desenamviitorultau

61 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU

62 EȘECUL POST -INSTITUȚIONALIZARE | ASOCIAȚIA DESENĂM VIITORUL TĂU