2 ACADE MI A FO RȚ E L O R T E RE S T RE „ NI CO L AE B ĂL CE S CU“ LUCRARE DE LICENȚĂ TEMA: „ SOLUȚII DE FRUCTIFICARE A ECONOMIILOR CADRELOR… [601703]

2 ACADE MI A FO RȚ E L O R T E RE S T RE
„ NI CO L AE B ĂL CE S CU“

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: „ SOLUȚII DE FRUCTIFICARE A ECONOMIILOR
CADRELOR MILITARE ÎN CONTEXT SOCIO –
ECONOMIC “

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Colonel
prof.univ.dr. STANCIU LEONTIN

AUTOR
Sd.sg.
DUMITRU GABRIEL -EMANUEL

-SIBIU 2016 –

3 REFERAT DE APRECIERE
a lucrării de licență

1. Numele și prenumele absolvent: [anonimizat]:
___________________________________________________________
2. Domeniul de studii:
___________________________________________________________
3. Programul de studii universitare de licență:
___________________________________________________________
4. Tema lucrării de licență:
_________________________________________________________
________ ______________________________________________________
______________________________________________________________

5. Aprecieri asupra conținutului teoretic al lucrării de licență (se marchează
cu X):
Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Identificarea stadiului actual al cercetării
în domeniu
Capacitatea de sinteză și construcția logică
a argumentației teoretice
Gradul de relevență a conținutului teoretic
în raport cu tema lucrării
Capacitatea de operare cu concepte și
teorii specifice
Gradul de relevanță și actualitatea
bibliografiei
Citarea corectă a ideilor șă a conceptelor
preluate din alți autori, evitarea plagiatului conform declarației pe propria
răspundere a autorului lucrării

4 6. Aprecieri asupra părții practic -aplicative a lucrării de licență (se
marchează cu X):
Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Caracterul logic al organizării demersului
practic -aplicativ
Formularea corectă a obiectivelor
Calitatea metodelor și instrumentelor de
lucru, corectitudinea utilizării acestora
Pertinența concluziilor și a propunerilor
formulate de autor, derivarea logică a
acestora din studiul realizat
Originalitatea abordării, contribuții
personale ale autorului

7. Aprecieri privind redactarea lucrării de licență:
Criterii Nivel de îndeplinire a criteriului
minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea și claritatea exprimării,
utilizarea limbajului de specialitate
Calitatea grafică a lucrării
Respectarea exigențelor de redactare
conform Ghidului metodologic

8. Considerații finale
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________

Apreciez lucrarea de licență cu nota ___________________ și o
recomand pentru a fi susținută în prezența comisiei examenului de licență.
Data Co nducător științific

5 CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
CAPITOLUL I PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI DE
ECONOMISIRE ÎN ACTUALUL CONTEXT SOCIO -ECONOMIC . 8
1.1. Procesul de economisire ………………………….. ………………………….. …….. 8
1.1.1. Procesul de economisire – conceptualizări ………………………….. ….. 8
1.1.2. Cauze ale economisirii ………………………….. ………………………….. …. 8
1.1.3. Posibilitățile de economisire ale cadrelor militare în contextul
socio -economic actual. ………………………….. ………………………….. … 9
1.2. Venitul ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.2.1. Conceptul de venit si veniturile fundamentale ………………………… 10
1.2.2. Clasificarea veniturilor publice ………………………….. ……………….. 12
1.2.3. Evaluarea și constatarea venitului ………………………….. …………… 14
1.3. Consumul ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
1.3.1. Consumul personal ………………………….. ………………………….. ……. 15
1.3.2. Factorii de influență ai consumului in viziunea Keynes …………… 16
1.3.3. Teorii ale consumului și economisirii ………………………….. ……….. 18
1.4. Economiile ………………………….. ………………………….. …………………….. 19
1.4.1. Aspecte conceptuale ………………………….. ………………………….. …… 19
1.4.2. Venit, consum, economii – analiza corelațiilor ………………………. 20
CAPITOLUL II OPORTUNITĂȚI DE FRUCTIFICARE A
ECONOMIILOR CADRELOR MILITARE ÎN CONTEXT SOCIO –
ECONOMIC ………………………….. ………………………….. ………………………… 21
2.1. Veniturile de bază ale cadrelor militare ………………………….. ………….. 21
2.2. Cadrul normativ cu privire la posibilitățile de investiții ale cadrelor
militare ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
2.3. Concepte generale și principii ale plasamentelor de capital …………… 22
2.3.1. Plasamente de capital – concepte generale ………………………….. .. 22

6 2.3.2. Principiile plasamentelor de capital ………………………….. …………. 23
2.4. Forme ale plasamentelor de capital ………………………….. ………………… 23
2.4.1. Plasamente bancare ………………………….. ………………………….. …… 23
2.4.2. Plasamente in acțiuni ………………………….. ………………………….. …. 24
2.4.3. Plasamente in aur ………………………….. ………………………….. ……… 25
2.4.4. Plasamente în opere de artă ………………………….. ……………………. 26
2.4.5. Plasamente imobiliare ………………………….. ………………………….. .. 27

Capitolul III: Studiu privind solutii de fructificare a economiilor
cadrelor militare in actualul context socio -economic

3.1. Context

3.2. Obiectivele studiului

3.3. Ipotezele studiului

7 INTRODUCERE

Contextul economic global actual caracterizat prin mișcări imprevizibile
ale fluxurilor de capital, generate de un grad înalt de incertitudine ce însoțește
în prezent evoluția econo miei mondiale evidențiază importanța pe care o are
fructificarea economiilor î n maximizarea veniturilor.
Tema abordată are o importanță deosebită î n actualul context socio –
economic, deoarece există o legatură foarte str ânsă între dorinț a oamenilor de
a-și majora veniturile ș i alegerea instrumentului adecvat pentr u investiț ie.
Obiectivul principal al acestei teme este de a crea o s trategie de
informare, educare ș i îndrumare a cad relor militare despre posibilităț ile de
fructificare a economiil or acumulate, cu scopul de a obț ine venituri mai
ridicate pe viitor. Pentru a putea fructifica economiile este n evoie de un bagaj
minim de cunoștinț e financiare.
Lucrarea de licență cu tema „ Soluții de fructificare a economiilor
cadrelor militare î n context socio -economic “ își propune să analizele cele
mai ava ntajoase și mai pu țin riscante soluț ii de fructificare a economiilor ș i
este structurată pe trei capitole, primele două abordâ nd, din punct de vedere
teoretic, „ Particularităț i ale procesului de economisire î n actualul conte xt
socio -economic “ – capitolul I ș i „Oportunităț i de fructificare a economiilor
cadrelor militare î n context soc io-economic “ – capitolul II, iar î n capitolul II I,
partea practica , „Studiu privind solu ții de fructificare a economiilor cadrelor
militare în actualul context socio -economic “.
În primul capitol voi prezenta procesul de economisire, prin care mi -am
propus să analizez importanța și rolul central al economisiri în procesul
finanțării și dezvoltării economice . Ulterior prezentă rii procesului de
econo misire, voi prezenta conceptul și formele de venituri și consumu ri. Voi
încheia acest capitol prin prezentarea economiilor, care p rin fructificarea lor
reprezintă punctul de plecare î n maximizarea veniturilor.
În cel de -al doilea capitol voi preze nta care sunt veniturile de bază ale
cadrelor militare, din care aceștia își pot acumula economii care urmează a fi
investite. Voi aborda, în continuare , posibilităț ile legale de a investi al e
perso nalului militar din sistemul național de ap ărare, ordine publică și
siguranță națională apelâ nd la Legea nr. 80 /1995 privind statut ul cadrelor
militare. Î n ultima parte a ace stui capitol voi trece în revistă formele
plasame ntelor de capital cu ajutorul că rora se vor fructifica economiile
cadrelor militare.
Această lucrare nu reprezint ă un ghid de investiții, ci ofer ă informaț ii
minim e cadrelor militare care doresc să -și majoreze veniturile lu nare prin
intermediul fructifică rii economiilor acumulate, dar nu dețin cunoștințe în
domeniu. Există multiple soluț ii de fructificare a economiilor d ar voi încerca
să le prezint pe cele mai rentabile .

8 CAPITOLUL I
PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI DE
ECONOMISIRE ÎN ACTUALUL CONTEXT SOCIO –
ECONOMIC

1.1. Procesul de economisire

1.1.1. Procesul de economisire – conceptualizări

Economisirea reprezintă procesul de reținere din venituri a ceea ce
rămâne după consum. Diferența dintre venituri și consum o constituie
economiile. Acestea sunt sumele de bani care rămân la dispoziția menajelor
după consum.1
Economisire a reprezintă, indiferent că este public ă sau privat ă, acele
sume rămase din venitul încasat după ce acesta a fost restrâns datorit ă sumelor
ce sunt necesare pentru acoperirirea cheltuielilor de consum.
Economis irea națională este suma dintre economisirea public ă și cea
privat ă. Economisirea privată reprezint ă la rândul ei suma dinte totalul
economisirii indivizilor și al economisirii companiilor .
Economisirea public ă reprezint ă acea sum ă ce rămâne dup ă scăderea
cheltuielilor bugetare (cheltuieli cu achizițiile, plăți de transfer, cheltuielile de
capital) din veniturile bugetare (taxe și impozite colectate la bugetul de stat
etc.).
Atunci c ând venitu rile la bugetul de stat sunt mai mari dec ât cheltuielile
bugetare, putem spune c ă înregistrăm un excedent bugeta r sau o economisire
publică pozitivă , iar în cazul în care suma veniturilor este mai mic ă decât
suma cheltuielilor înregistr ăm un deficit bugetar.
Economisirea deține un rol foarte important în formarea capitalului țării
care este deraminata de rata na țional ă de economisire. Atunci c ând rata
național ă de economisire cre ște și capitalul țării cre ște, iar economia se bucur ă
de o cre ștere accentuat ă a produc ției, dar c ând nu se economise ște, capitalul
scade sau r ămâne constant și unitățile productive falimenteaz ă.2

1.1.2. Cauze ale economisirii

Dorin țele indivizilor de a economisi difer ă foarte mult în func ție de
profilul comportamental al fiec ăruia, structura social ă din care fac parte dar și
de dimensiunea venitul ui lunar al acestora.
Principalii factori care determin ă indivizii să economiseasc ă sunt:

1 http:// www.socio -umane.ct -asachi.ro.
2 http://www.educatiefinanciara.info/all -project -list/economisirea/.

9 – necesitatea achizi ționării bunurilor de folosin ță îndelungat ă sau a
imobilelor;
– dorin ța de a acumula capital pentru v ârsta pension ării;
– dorin ța de a putea c ălători și a merge în vacan țe;
– pentru constitui rea resurse lor bănești necesare în unele situații de
urgen ță sau de criz ă;
– pentru educa ția și studiile copiilor și pentru a le crea acestora un
viitor c ât mai sigur;
– pentru a -și îmbun ătăți stilul de via ță și pentru a -și satisface mai multe
dorin țe;
– dorin ța de a se îmbog ăți;
– deoarece o sumă economisită poate asigura realizarea unor proiecte
de afaceri f ără a fi nevoie de împrumuturi;
– pentru a lasa mo ștenire copiilor și nepo ților o avere c ât mai mare pe
care ace știa la r ândul lor s ă continuie s ă o fructifice.
Exist ă, însă, și factori care au un efect negativ și îi descurajeaz ă pe
indivizi să economiseasc ă, cum ar fi:
– randamentele sc ăzute ce pot fi ob ținute din sumele economisite ;
– teama c ă ar putea pierde banii sau c ă ar putea fi fura ți;
– datorit ă inflației, deoarece în Rom ânia, banii își pierd valoarea de la
o lun ă la alta. În țara noastr ă rata anual ă de infla ție pe anul 2015 a
fost de 2,1%;
– datorit ă introducerii impozitului , introdus în anul 2010, pe dob ânda
acordat ă indivizilor care își țin economiile în bănci, dob ânda fiind
oricum foarte mic ă, în 2015 de aproximativ 2%/an.
Majoritatea acestor cauze care împiedic ă economisirea, cum ar fi inflația
și impozitul pe dobândă nu sunt rezultatul activității agenților economici pe
piață, ci rezultatul unor politici publice dăunătoare pentru economie. Orice
relansare economică, orice progres, trebuie să plece în mod necesar de la un
stoc de resurse care a fost economisit în prealabil.3

1.1.3. Posibilităț ile de eco nomisire ale cadrelor militare î n contextul
socio -economic actual.

Începând cu sfârșitul anului 2015 și î nceputul anului 2016, o mulț ime de
factori au contribuit la amplificarea veniturilor populaț iei și au î ncurajat
economisirea .
Factorii care au influențat popula ția să economiseasc ă începâ nd cu anul
2016, sunt urm ătorii: scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor datorit ă
scăderii T.V.A. -ului de la 24% la 20 % cota standard ș i 9% pentru alimente ;

3 http://www.adevarul.ro/economie/stiri -economice/opinie -economisim -nu-consumam –
crestere -economica -1_50b9fcdf7c42d5a663ae2adc/index.html

10 majorarea salariilor ș i soldelor personalului bugetar cu 10% ș i a personalului
din sistemul sanitar cu 25%; creș terea salariului minim pe economie la 1.250
lei de la 1 mai 2016 ; alocarea de către Guvern a fonduri lor pentru program ul
prima casă .

Reducere TVA
– 24%→20% (cota standard)
– 24%→9% (alimente)
=> Scăderea prețurilorEconomisirea
-factori-
Majorarea salariilor și
soldelor
– 10% (personal bugetar)
– 25% (sistemul sanitar)
Creșterea salariului
minim pe economie
– 1250 lei (01 mai 2016)Programul „Prima casă“
– alocare de fonduri

Figura nr. 1 – Factorii care au influențat economisirea în anul 2016

Datorită acestor diminuă ri ale cheltuielilor pentru consum ș i acestor creșteri
salariale, cei mai mulți militari au apreciat următoarele: au reușit să -și
achiziționeze mai usor locuințe datorită programului prima casă ; veniturile au
fost suficiente pentru a -și asigura un trai decent ș i chiar pe ntru a acumula
economii; au reușit să -și plaseze economiile în investiț ii ce vor aduce un venit
suplimentar pe viitor.
În concluzie, î ncep and cu anul 2016 criza economică din ultimii ani
devine tot mai puțin evidentă și încurajează cadrele militare să realizeze
economii. Efectele pozitive ale acestui an , au fost resimțite în primul rând prin
scăderea T.V.A. -ului ș i continuată de majorarea sa lariilor ș i soldelor.

1.2. Venitul

1.2.1. Conceptul de venit si veniturile fundamentale

Venitul este ceea ce obține un individ sau o colectivitate ca fruct al
capitalului său, ca remunerare a muncii. După modul cum este măsurat
acest venit, prin expresia sa monetară în prețuri curente sau prin valoarea
sa în natură,în funcție de puterea de cu mpărare pe care o realizează se

11 poate vorbi de venit nominal sau real . ( nota – Marius bacescu, angelica
bacescu, macro economie intermediara ed bucuresti 2004 pag65 )
Venitul reprezintă totalitatea sumelor primite de la persoa ne fizice sau
juridice sub formă de creștere a activelor sau diminuare a datoriilor, care duc
la majorarea capitalului propriu, cu excepția contribuț iilor aduse de
proprietarii societaț ii.
De subliniat este că, taxa pe valoarea adăugată, accizele ș i celelalte sume
care nu reprezintă un beneficiu economic al unei interprinderi și care nu
influențează capitalul ei, nu intră în componenț a venitului.

Formarea veniturilor fundamentale, în primul râ nd, rezultă din forța ș i
mecanismul piețelor, unde rolul principal este interprinză torul, acesta fiind un
proiectant al întregului angrenaj de producție în economia de piață, care are
funcț ia de a comb ina eficient factorii de producț ie, iar in al doilea râ nd
formarea veniturilor fundamentale rez ultă din confruntă rile claselor sociale
care participă la activitatea economică: proprietari, interprinzători, salariaț i,
manageri, etc.
Veniturile fundamentale reprezintă sumele care le întâ lnim sub formă de
salarii, dobânzi, profituri ș i rente. (schema)
,,Sala riul este venitul ce remunerează, proporț ional cu timpul lucrat
sau cu sarcina exercitată, persoana care este legată de un utilizator de
muncă printr -un contract de î nchiriere a serviciilor. Acesta din urmă poate
fi explicit sau poate rezulta dintr -o relație de dependență economică. În
funcț ie de calitatea beneficiarului de ve nit, salariul este susceptibil ș i de
diferite alte denumiri: leafă – funcționari civili; soldă – militari; retribuț ie –
cadre superioare; simbrie – personal casnic”. (nota – nita dobrota economie
politica ed economica 1997 pag 234 )
Salariul reprezinta principala forma de venit pentru cea mai mare parte a
populatiei din tara noas tra.
,,Profitul este partea ramasa din venitul total ce revine
întreprinzatorului dupa ce s -au scazut toate cheltuielile aferente venitului
respectiv” (nota Enache, Constantin, Mecu Constantin, Economiepoliticã , vol.
1, Editura Fundatiei România de Mâine , Bucuresti, 2004.)

Profitul are urmatoarele forme :

12 a) profitul brut – reprezentat de partea care ramâne din v enitul total dupa ce au
fost scazute cheltuielile de productie;
b) profitul net – partea care rezulta din profitul brut dupa ce s -au scazut
celelalte cheltuilei decat cele de productie (chirie, dobanzi, impozitele si
taxele);
c) profitul n ormal – reprezinta remunerarea serviciilor întreprinzatorului ;
d) profitul pur – reprezinta profitul obtinut de unii interprinzatori care detin o
pozitie de monopol in producerea si vanzarea produselor.

Dobânzile sunt acele venituri obținut e dupa darea în folosință a
mijloacelor bănești sau a echivalentelor acestora. Dobâ nzile cuprind veniturile
corespunzatoare conturi lor de depozit, veniturile din î mprumuturile acordate
unor persoane fizice sau juridice ș i veniturile din procurarea unor titluri de
datorii.
În opinia lui J.M.Keynes ,,dobânda este recompensa pentru renunțarea la
lichiditați pentru o perioadă det erminată și concomitent prețul pe care
împrumutătorul acceptă să -l plătească pentru a achiziționa lichiditatea”.

Renta este acel venit fundamental care revine posesorului oricărui
factor de producție, a cărui ofertă este rigidă sau foarte puțin elastică ; este
venitul pretins de proprietar pentru tr ansferarea dreptului de folosință ș i de
uzufruct a factorilor de producție cu însușiri speciale că tre alte persoane.
Pentru uti lizatorul factorului respectiv, renta constituie plata pentru
folosirea temporară a acestui factor, pe bază de contract . ((nota ec politica –
nita D. Pag 259 )

1.2.2. Clasificarea veniturilor publice

Cu ajutorul clasificaț iei venitur ilor publice se pot evidenția diferenț ele
generale dintre diverse categorii de venituri publice ș i modul de administrare
al acestora .
Veniturile se clasifică după mai multe criterii, astfel :
a) După provenienț a veniturilor, se deosebesc:
-venituri ale statului;
-venituri ale unităț ilor administrativ -teritoriale;

13 -venituri ale instituț iilor publice.
b) După modul în care sunt integrat e veniturile publ ice în diverse categorii de
bugete, se disting:
-venituri le bugeta re cuprinse î n bugetul de stat, bugetul asigurăr ilor
sociale de stat sau bugetele locale;
-venituri le extrabugetare, ca re sunt incasate, administrate ș i utilizate
de că tre ins tituțiile publice, conform legii.
c) După modul de formare a veniturilor, se disting:
-venituri le ordin are, care intervin permanent la formarea veniturilor
publice;
-venituri le extraordinare, care se formeaza doar atunci câ nd veniturile
ordinare nu sunt suficiente pentru finanț area chelt uielilor publice aprobate.
d) Dup ă modul de prelevare a sumelor datorate bugetului, se gă sesc:
-venituri le fiscale, care se realizează prin prelevarea obligatorie a
unor încasă ri ce provin din impozite directe ș i indirecte;
-venituri nefiscale;
e) După natura aportu lui în crearea resurselo r financiare publice, se
evidențiază :
-venituri le curente, rezultate din resurse le permanente prin care se
form ează veniturile publi ce (veniturile fiscale ș i nefiscale);
-venituri le din capital, ce provin din valo rificarea unor bunuri care
aparț in statului si ins tituțiilor publice, venituri ce rezulta din privatiză ri;
-subvenț ii sau transferuri alocate de la bu getul de stat, bugetele locale
și bugetele instituț iilor publice, conform legii.
f) După forme le de prelevare, se disting :
– venituri le ce provin din taxe, amenzi , impozite, contribuț ii, dobânzi,
penalităț i, varsă minte di n disponibilitați ș i restituiri de fondur i din finanță ri
anterioare.

14 1.2.3. Evaluarea și constatarea venitului

Venitul se calculează la valoarea venală a compensațiilor încasate sau
care urmează a se î ncasa , exceptând scă derile și reducerile acceptate de
întreprindere. Valoarea care provine din tranzacții se negociază î ntre vînzător
și client și cuprinde totalitatea mijloacelor b ănești cu ajutorul că rora se poate
schimba un activ sau se poate achita o datorie în cazul efectuării unei op erații
comerciale între societăț i independente care au acceptat tranzacția.
În unele cazuri , suma venitului poate fi mai mică sa u mai mare decâ t
valoarea produselor, mărfurilor și serviciil or vîndute. Astfel, în cazul când
mărfurile se vâ nd la prețuri redus e, adică cu o sumă mai mică decâ t prețul
obișnuit de vînzare, mărim ea venitului va fi mai mică decâ t valoarea venală .
Constatarea venitului se face doar atunci câ nd agentul economic
are certitudinea obținerii acestuia. În unele situaț ii, astfel d e certitudine apare
numai după î ncasarea mijloacelor bănești sau după ce au fost înlăturate unele
incertitudini de natură diversă.
Mare parte din întreprinderi, încasează venit datorită vânzării de
produse finite, mă rfuri sau prestare de servicii . Veniturile se constată prin
metoda exercițiului, în perioada de gestiune în care a fost obținut, indiferent
de momentul în care au fost î ncasate mijloacele bănești . O societate poate
primi mijloace bănești nu doar atunci câ nd a constatat venitul, ci și în
perioada precedentă, și în cea ult erioară.
Venitul se constată în momentul câ nd sunt transmise pr odusele
cumparătorului vândute pe credit și valoarea produselor este plătită în rate.
Dacă plata nu va fi efectuată până la sfâ rșitul pe rioadei curente, datoria va fi
înregistrata ca și creanță în activul bilanț ului contabil.
In afară de venitul rezultat din vânzarea produselor finite , mărfurilor și
prestarea serviciilor, întreprinderile obțin, de asemenea, venituri sub formă de
dobânzi, redevențe și dividende.

1.3. Consumul

Consumul reprezintă utilizarea unei parti din venit de către fiecare
persoana pentru a achizitiona bunur i materiale și servicii care sunt folosite
pentru satisfacerea nevoilor proprii și funcționării societății. Consumul
cuprinde totalitatea serviciilor, informatiilor si bunurilor materiale
achizitionate de catre agentii economici cu scopul obtinerii de profit .

15 Consumul reprezinta actul final al activitatii economice , care consta in
folosirea bunurilor economice, de catre populatie si stat, in scopul
satisfacerii nevoilor personale si sociale. Consumul este determinat de
oferta de bunuri si servicii si de veniturile consumatorilor. ( nota
www.socio -umane.ct -asachi.ro )
Consumatorul este agentul economic care actioneaza pe piata pentru a -si
procura bunurile si serviciile necesare satisfacerii nevoilor.
Consumul poate fi productiv, care reprezinta folosirea mijloacelor de
productie pentru crearea de noi bunuri materiale, si neproductiv, care
reprezinta acel consum ce nu are drept rezultat producerea de noi bunuri
materiale . (nota de subsol macro economie intermediara pag 70 )

1.3.1. Consumul personal

Consumul personal reprezintă serviciile ș i bunurile de consum care sunt
primite sau achiziționate de persoane fizice ș i juridice pentru satisfacerea
trebuinț elor personale.
Consumul personal constituie un element important al calității vieț ii și
este format din consumul de bunuri ș i servicii destinate satisfaceri i nevoilor
oamenilor . Structura , cantitatea și calitatea bunurilor ș i serviciilor consumate
reliefează gradul de satisfacere a multiplelor nevoi ale populaț iei.
Consumul per sonal este principala componentă a cere rii agregate,
cerere manifestată de sectorul personal pentru bunuri ș i servicii necesare
traiului . Aceasta înseamnă că î n consumul personal vom inc lude de la
bunurile alimentare ș i nealimentare până la serviciile culturale sau
medi cale. De asemenea, vom include ș i cheltuie lile pentru bun urile de
folosință îndelungată, de la mobilă, aparatură de uz casnic și până la

16 automobile, cheltuieli ca re aparent ar putea fi incluse în investiț ii. (nota
macro ec. interm. pag 101 )
Totalitatea cheltuielilor de consum cuprind : cheltuieli bănești pentru
achiziț ionarea produselor ali mentare, mă rfurilor și pentru plata ser viciilor;
contravaloarea prestaț iilor de servicii reduse la preț sau gratuite, de la agenț ii
economici; contravaloarea consumului de produse agricole din resurse
proprii. Cheltuielile în natură se evaluează la nivelul prețurilor actuale
corespunzătoare fiecărui produs î n parte. (schema)
Consumul produse lor alimentare se exp rimă în unităț i fizice pe locuitor
și este considerat cel mai important consum al populaț iei. Media anuală a
consumului produse lor alimentare pe locuitor este reprezentată de alimente le
destinate nevoilor uman e, indiferent de forma ș i sursa de aprovizionare , dar ș i
de locul unde sunt consumate.
Comporta mentul idividulu i în consum ș i economisire se exp lică prin
urmatoarele împrejură ri: (Gheorghe Popescu, Cristian Florin Ciurlau,
macro economie Ed economica 2013 pag 236 )
a) Decizia de a consuma este influențată de venitul și averea rezultată din
munca prestată ;
b) Înclinația marginală spre consum depinde de poziț ia pe care o ocupă
individul pe scara ciclului său de viață ;
c) Creșterea cheltuielilor pentru consum este determinată de creș terea
venitului din munca prestată ;
d) consumul este cu atâ t mai mare cu cât este mai mare ponderea vieții
active în viața totală ;
e) individul consumă o fractiune din avere în fiecare an, conform
speranței de viață în anul respectiv ;
John Maynard Keynes susține ca agenții caută mai întâi să -și satisfacă
nevoile lor prezente de con sum iar ap oi dacă ramane venitul pe care ei l -au
perceput, aceasta constituie o economisire.

1.3.2. Factorii de influență ai consumului in viziu nea Keynes

În viziunea keynesistă , cheltuie lile pentru consum sunt influențate atât
de factori obiectivi, cât ș i de factori subiectivi. (nota macro ec popescu pag
241)

17
Factorii obiectivi care influenteaza cheltuielile pentru consum sunt:
a) Nivelul și dinamica salariului sau a veniturilor, în general . Consumul
personal depinde de mărimea venituri lor nominale și, in mod deosebit , de
mărimea venitului net personal.
b) Modificarea așteptărilor, privind raportul dintre cheltuielile de
consum, atat in prezent, cat și in viitor , determ inată de schimbarea puterii de
cumpărar e a banilor sau de apariția riscuri lor.
c) Modificarea politicii fiscale, in momentul in care este utilizată ca
instrument pentru o repartitie echilibrata a veniturilor sau pentru
achitarea datoriei publice;
d) Modificarea neprevăzuta a prețurilor diferitelor elemente de capital fix
sau circulant , pe termen scurt, poate influenta reducerea înclinației spre
consum atunci când prețurile se afla la un nivel mai mare decat cel anticipat;
e) Creditul de consum care influențează cheltuielile pentru consum prin
intermediul ratei dobânzii. Pentru creditul destinat cumpărării de bunuri
de consum, intre consum si rata dobanzii există o relație negativă;
f) Anticipările consumatorilor cu privire la evoluția raporturilor dintre
veniturile prezente și cele viitoare, dintre prețurile curente și cele viitoare,
dintre oferta actuală de bunuri de consum și cea viitoare. Dacă se anticipează
că veniturile vor crește, consumul prezent se va micșora, crescând înclinația
spre economii.

Factorii subiectivi care influenteaza cheltuielile pentru consum sunt:

a) Dorința oamenilor de a -si crea rezerve de bani pentru situații
neasteptate . Acest factor determină o diminuarea a cheltuielilor pentru
consumul curent, în favoarea consum ului viitor;
b) Constituirea rezerve lor bănești pentru asigurarea bătrâneții sau pentru
a proteja anumite persoane ;
c) Dorința de a obține in viitor dobânzi sau alte beneficii din participarea
la unele acțiuni cu ajutorul cărora urmează să se realizeze pe viitor
proiecte de afaceri;
d) Instinctul de ridicare a standardului de viață al oamenilor , prin marirea
treptată a cheltuielilor de consum, datorita unor rezerve bănești acumulate în
timp;
e) Senzația de independență și de libertate de mișcare pe baza existe nței
unor sume mari de bani economisite;
f) Dorința de a lăsa avere moștenitorilor;
g) Manifestarea, la unele persoane, a avaritiei si zgârceniei , cu scopul de
a-si diminua cheltuielile ;
Factorii subiectivi de care depinde marimea cheltuielilor pentru consum
au in vedere institutii sociale si caracteristici psihol ogice ale naturii umane,

18 care, este putin probabil sa sufere schimbari majore pe o perioad a de timp
indelungata.

1.3.3. Teorii ale consumului și economisirii

Teoriile principale cu privire la consum ș i economis ire sunt teoria
ciclului de viață ș i teoria venitului permanent.
Reprezentată de Franco Modigliani, teoria ciclului de viață afirmă că
oamenii îș i planifică consumul ș i economi sirea pe termen lung, pentru a -și
distribui cât mai bine sursele în scopul satisfacerii trebuințelor pe durata
întregii vieț i.
Teoria ciclului de viață își propune să descopere care sunt posibilitățile de
consum și cum o persoană le va putea distribui de -a lungul întregii vieți.
Această teorie susț ine că un individ dorește să consum e constant pe toată
durata sa de viață, fără a avea oscilaț ii mari de la un an la altul .
Venitul din muncă reprezintă rezultatul produsul ui dintre numă rul de ani
ai vieț ii active și venitul anual din această perio adă. Consu mul total poate fi
mai mare decât venitul din muncă doar în anumite situaț ii, acest venit fiind
limita superioară a consumului total. Conform teoriei ciclului de viață ,
consumul nu depinde de venitul curent , ci de venitul total .
Pe timpul perioadei active , cheltuielile destinate consum ului sunt
finanț ate din venitul cure nt, iar pe timpul perioadei de pensionare, de
economiile acum ulate în viața activă. Economiile făcute în timpul vieții ajută
individul să -și creeze bogația din care îș i va finanț a chelt uielile pentru
perioada pensionă rii.
Ilustrată de Milton Friedman, t eoria venitului permanen t completează
teoria ciclului de viață și afirmă că indivizii își adaptează comportamentul de
consum în funcție de oportunităț ile de consum pe termen lung, nu de
consumul curent.
Această teorie, susține că , raportul dintre consum ș i venit , pe termen lung
este constant deoarece venitul permanent depinde de venitul mediu pe termen
lung.
Venitul permanent este rata stabilă a consumulu i pe care un individ o
poate obț ine pe durata vieții, ținâ nd seama de nivelul actual al bogației și al
venitului câștigat în prezent ș i viitor .
Cresterea ven itului permanent este inferioară sporului venitului în anul
curent față de cel din anul precedent. M ilton Friedman estimează venitu l
permanent ca o medie ponderată a veniturilor realizate î n mai multe perioade
anterioare și î n cea cur enta.
Teoriile ciclului de viață ș i venitului permanent cu privire la consum ș i
economis ire sunt complementare pentru că teoria ciclului de vi ață acordă,
în timp, o atenț ie mai mare mobilurilor economisirii, argument ant

19 necesitatea includerii bogației în funcț ia de consum, iar teoria ve nitului
permanent se focalizează asupra modului în care indivizii își formează
anticiparile asupra veniturilor viitoare. ( nota – ghe popescu macroec pag
238)

1.4. Economiile

1.4.1. Aspecte conceptuale

Economiile reprezintă mijloace le bănești care rezultă din venit după
finanț area cheltuielilor pentru consum. Venitul se împarte, în general, î n
cheltuieli pentru consum și cheltuieli pentru investiț ii.
Economiile sunt folosite de către persoanele fizice și juridice pentru
investiții sau sunt păstrate în siguranță î ntr-un depozit bancar, fiind utilizate
doar atunci câ nd este nevoie.
Economii trebuiesc consider ate și acele p rofituri pe care firmele nu le
împart ca dividente la asociaț i, ci le folosesc pentru investiț ii. De asemenea
cheltuielile pe care le fac familiile pentr u bunurile de consum de folosință
îndelungată pot fi co nsiderate mai degrabă economii decâ t consum,
deoarece ele nu se consumă imediat , ci produc avantaje pe o perioadă mai
lungă de timp. Continuând raționamentul, putem să consideram drept
economii ș i cheltuielile pentru cercetare -dezvoltare, deoarece ele nu sunt
altceva decat tot niste investiț ii ce vor aduce avantaje pe termen îndelungat (
nota mac roeconomie intermediara pag 81 )
Exista diferente intre conceptul de economisire și cel de economii,
economisirea fiind un proces care se formeaza dealungul unei perioade de
timp, reprezentâ nd o suma de venituri , iar economiile fiind veniturile stranse
la finalul unei perioade de timp reprezint and astfel un rezultat al economisirii.

Economiile se impart in economii brute si economii nete.
Economiile brute se exprima ca procent din produsul intern brut si reprezi ntă
soldul contului de folosinta a venitului pentru gospodaria populației . Principalul scop al
economiilor brute este de a calcula parte a ce rezulta din venitul disponibil brut care nu
este destinata cheltuielilor de consum.

20 Economiile brute sunt in general destinate pentru form area bruta a
capitalului , mai exact pentru investitiile brute . Atunci cand din economiile brute se
scade amortizarea, rezulta economiile nete, la randul lor destinate form ării nete a
capitalului , adica investitiilor nete . Investi țiile nete sunt partea din venit utilizata in
vederea sporirii capitalul ui fix și stocurilor .
1.4.2. Venit, consum, economii – analiza corela țiilor

In analiza corelatiilor dintre ve nitul disponibil al menajelor, consum si
economii se folosesc urmatorii indicatori: (nota ghe popescu macr pag 231)

a) Rata medie a consumului – exprima acea parte din venitul menajelor ce
se cheltuie pentru consum intr-un anumit moment sau spatiu
socioeconomic .
Consumul creste sau scade, intr -o proportie mai mica, in functie de
cresterea sau reducerea venitului menajelor,

b) Rata medie a economisirii – exprima acea parte din venitul menajelor
ce este destinat economisirii;

c) Rata marginala a consumului – exprima creste rea consumul ui in functie
de cresterea venitul ui disponibil pentru menaje si procentul de crestere
al consumului atunci cand creste venitul disponibil .

d) Rata marginala a economisirii – exprima marimea cresterii economiilor
in functie de o anumita crestere a venitului menajelor si procentul de
crestere a economiilor atunci cand creste venitul menajelor dar si sporul
de economii pe unitate de spor de venit disponibil.

In general rata marginala a consumului este superioara ratei marginale a
economisirii .
Economiile apar doar atunci cand venitul disponi bil devine superior
consumului. Atat consumul, cat si economiile sunt functii crescatoare fata de
venitul disponibil. (de verificat daca este modificata)

21 CAPITOLUL II
OPORTUNIT ĂȚI DE FRUCTIFICARE A ECONOMIILOR
CADRELOR MILITARE ÎN CONTEXT SOCIO -ECONOMIC

2.1. Veniturile de baz ă ale cadrelor militare

Veniturile de baza ale cadrelor militare care îșî desfașoara activitatea în
sistemul național de aparare, ordine publica și siguranța naționala, rezulta din
solda lunară a acestora.
Solda lunară reprezintă suma de bani cu ajutorul careia sunt plătiți lunar
militarii în temeiul unui contract de muncă pentru munca prestată și pentru
serviciile îndeplinite. Solda reprezintă contraprestația muncii depuse de
salariat în baza contra ctului individual de muncă.
Solda lunară este compusă din solda funcției de bază, indemnizații,
compensații, sporuri, prime și alte drepturi salariale. Solda funcției de bază
cuprinde solda de funcție, solda de grad, gradații și solda de comandă.
(Floristeanu Elena, salarizarea personalului, ed aft -2014 pag 90 )
Personalul militar este salarizat în raport cu urmatoarele criterii:
responsabilitațile postului, munca depusă, importanța socială a muncii,
condițiile concrete în care se desfasoa ră munca, rezultatele obținute și
criteriile de ierarhizare a soldelor de bază, respective de evaluare a
posturilor . (lege a 284/2010 )
Solda lunară a fiecarui militar se împarte în consum și economii.
Mărimea unei economii pe o lună a unui cadru militar depinde de mărimea
soldei lunare a acestuia și cheltuielile pe care le are de făcut.
Solda lunară este venitul de bază al cadrelor militare din care aceștia îșî
acopera cheltuielile necesare și acumuleaza economii pentru o investiție ce v a
aduce profit pe viitor. Economiile sunt acele profituri care rezultă dintr -un
venit prin evitarea cheltuielilor inutile.
Cheltuielile necesare reprezintă cheltuielile bănești pentru cumpărarea
alimentelor, plata impozitelor, taxelor, chiriei, în treținerii locuinței, plata
creditelor dar și pentru cumpărea de bunuri de folosința îndelungată, mobila,
aparatură de uz casnic, automobil etc.

22 2.2. Cadrul normativ cu privire la posibilit ățile de investiții ale cadrelor
militare

Conform Legii nr. 80 din 1995 privind statutul cadrelor militare, cap.2,
secțiunea a 3 -a, art. 30, lit. b), cadrelor militare în activitate le este interzis
să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea
unor organizații ori so cietați comerciale, cu excepția celor numite în
consiliile de administrație ale regiilor autonome și societaților comerciale
din subordinea Ministerului Apărarii Naționale, din cadrul industriei de
apărare sau în legatură cu aceasta. (Legea nr. 80 din 11 i ulie 1995 privind
statutul cadrelor militare, cap.2, secțiunea a 3 -a, art. 30, lit. b)
Potrivit acestor prevederi legale, cadrele militare pot opta doar pentru
plasamente care se adresează persoanelor fizice. Pentru alegerea
plasamentelor optime , se va avea în vedere raportul dintre rentabilitate și risc.

2.3. Concepte generale și principii ale plasamentelor de capital

2.3.1. Plasamente de capital – concepte generale

Plasamentul de capital reprezintă un anumit mod de valorificare a
capitalului în cadrul posibilitaților pe care le oferă economia țarii respective
privind o asemenea valorificare. Ele fac parte integranta din circulația
monetară realizată în economia fiecarei țari. (nota – Teodor Rosca moneda
si credit , casa de editura “ sarmis” cluj -napoca 1996 pag 250 ) Plasamentul
este o investiție a unei sume de bani cu scopul de a o fructifica.
Orice plasament financiar în active financiare sau active reale cu
scopul de a obține profit, reprezintă o investiție . (Micul
dicționa r enciclopedic, Editura Științifică și Pedagogică București 1996 –
bibliografie)
Fiecare investitor iși doreste sa realizeze un profit cat mai însemnat,
numai că piata a demonstrat faptul că foarte puțini au cunoștiințe financiare
riguroase care îi încurajează să îșî asume un risc mai ridicat pentru a obține si
venituri mai m ari. Este indicat ca militarii care doresc să -și investească
economiile într -un anumit domeniu, să -și formeze un bagaj vast de
cunoștiințe despre acel domeniu pentru a nu -și pierde banii investiți. Fiecare
investitor care dorește ca pe viitor să realizeze profit, trebuie să fie conștient
că exista și riscul de a pierde.

23 Cei mai mulți specialiști susțin că cea mai buna investiție pe care o
putem face este cea în dezvoltarea personală deoarece orice investitor, la
început, are nevoie de cunoștiințe cât mai multe pentru a avea succes.

2.3.2. Principiile plasamentelor de capital

Plasamentele de capital, au la bază urmatoarele principii:
a) obiective bine fixate care se stabilesc de către specialiștii financiari în
funcție de forma de plasament. Obiectivu l principal este de a obține un
venit cât mai mare;
b) Orice plasament de capital presupune aprecierea unor riscuri. “
Aprecierea riscurilor se rezolvă prin repartizarea lor, in sensul că
plasamentele se fac la mai multe firme, se creează depozite la mai mul te
banci și pot fi consultați mai mulți experți financiari. Printr -o asemenea
repartizare a riscurilor se reduce posibilitatea globală de pierdere, dar,
în același timp și șansa de câștig;” (nota moneda si credit pag 250 )
c) Verificarea continuă a situației în care se află plasamentul pentru a
preveni unele complicații;
d) Crearea unor acțiuni de plasare pe etape. Acest principiu îndruma
investitorii să acționeze pe etape pentru a păstra un raport convenabil între
cerere și ofertă;
e) Flexibilitatea plasamentului. Orice plasament trebuie să fie flexibil pentru
a se adapta rapid în cazul unor schimbari.
f) Respectarea legalității;

2.4. Forme ale plasamentelor de capital

2.4.1. Plasamente bancare

Plasamentul în depozite bancare reprezintă depunerea capitalurilor
disponibile în bănci, fie pe termen scurt, fie pe termen lung. Din perspectiva
bancilor, plasamentele bancare reprezinta plasarea disponibilitaților banești
sub forma de credite și derivat e ale acestora, urmărind obținerea unui profit
cu un risc minim. (nota moneda si credit pag 252 )
Băncile comerciale atrag sumele economisite de diferiți indivizi cărora
le plătește dobânda în funcție de perioada pe care este constituit depozitul și le

24 utilizeaza pentru acordarea de credite. Depozitul banca nu este doar o soluție
de păstrare a banilor, ci și o modalitate de fructificare a acestora.
Conform art. 2 alin.(3) lit. a) din O.G. nr. 39/1996 privind înființarea și
funcționarea Fondului de Garantare a depozitelor în sistemul bancar,
republicată, cu modificarile și completările ulteri oare, prin depozit se
ințelege orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri
aflate într -un cont sau din situații tranzitorii derivând din operațiuni
bancare curente și pe care instituția de credit trebuie sa îl ramburseze,
potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile, precum și orice
obligație a instituției de credit evidențiata printr -un titlu de creanța emis de
aceasta. (nota de subsol O.G. nr. 39 din 28 august 1996 privind infiintarea si
functionarea Fondului de Garantar e a depozitelor in sistemul bancar),
Conturile de depozit sunt, prin natura lor, menite să asigure
fructificarea unor economii pe un termen mai îndelungat. Băncile
comerciale deschid pentru clienții lor conturi de economii simple sau în
anumite sist eme care să asigure regularitate în procesul de
economisire .(nota – Petre Brezeanu, finantele personale in romania, ed.
C.H.Beck bucuresti 2011 pag 62)

2.4.2. Plasamente in acțiuni

Acțiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei parți a
capitalului social al societații emitente. Proprietarul acțiunilor este
proprietarul unei parți din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu
numarul de acțiuni deținute. (nota pag 35 F inantele Personale )
Plasamentele în acțiuni sunt investiții care vizează obținerea de profit,
dar nu sunt investiție garantate ci reprezintă o opțiune a investitorului care
dorește să -și fructifice resursele financiare disponibile.
Deținatorii de acțiuni au dreptul de a fi informați cu privire l a evoluția
economico -financiară a firmei, au dreptul de a participa la Adunarea Generală
a Acționarilor, în cadrul cărora se decide activitatea entitații și se votează
consiliul de administrație al societații.
Deținatorii de acțiuni au statut de proprietari ai societații la care dețin
acțiunile și primesc în fiecare an un procent din profitul societații, sub formă
de dividente, în funcție de numărul de acțiuni deținute și de suma alocată
pentru plata di videntelor.

25 Pentru a avea succes, militarii care doresc să -și fructifice economiile cu
ajutorul plasamentelor in acțiuni, trebuie să se informeze foarte bine despre
domeniul și societatea în care doresc să investeasca. Specialiștii le recomandă
investitorilor să apeleze la o Societate de Servicii de Investiții Financiare
pentru a îi indruma în achiziția de acțiuni de la o societate cu performanțe
financiare ridicate.
Acțiunile emise de diferite societați se cumpără și se vând prin
intermediul Bursei de Valori din București. Firmele emit acțiuni care urmează
a fi vândute deoarece au nevoie de bani pentru a se dezvolta.
,,Bursa este o instituție care asigură sistemele si mecanismele necesare
pentru vânzarea și cumpărarea acțiunilor firmelor. Cu alte cuvinte, bursa
este locul în care se întalnesc cei care vor sa vândă cu cei care vor să
cumpere acțiuni." (Nota ghid de investitii pag83 POZA )

2.4.3. Plasamente in aur

Aurul este un metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, fiind
descoperit acum mii de ani si folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de
artă, monede si bijuterii. (nota dictionar aurul )
Aurul reprezinta o soluție foarte bună de investiție, fiind con siderat un
refugiu pe timpul perioadelor de criză, întrucât acesta a reușit să -și conserve
valoarea de -a lungul timpului.
Plasamentele în aur sunt de mai multe tipuri: (nota de subsol finantele
personale in rom)
a) Deținerea fizică de aur în lingou ri, monede de aur pur, bijuterii sau
opere de artă;
b) Deținerea fizică in proprietate indirectă, la bancă sau brokeri
specializați: în forme fungibile și în forme infungibile;
c) Derivate legate de aur (tranzacționate pe piețele bursiere): contracte
forward, co ntracte futures și contracte options;
d) Acțiuni ale firmelor miniere care extrag aur;
Din punct de vedere istoric, valoarea aurului a avut o evoluție extrem de
variată, cunoscând lungi perioade de stabilitate ce au fost urmate de etape de
creșteri fo arte mari. În ultimii ani, valoarea aurului a cunoscut o creștere
destul de mare iar apoi a scazut brusc, după cum se poate vedea și în graficul

26 atașat. Maximul absolut a fost atins în anul 2011, cu o valoare puțin peste
1900 dolari pe uncie, apoi prețul a scăzut cu 40%, până în vecinătatea valorii
de 1100 de dolari pe uncie in 2016.

http://economie.hotnews.ro/stiri -burse -20346977 -sapte -motive -pentru -care-
aurul -tot-ieftinit -apropie -pragul -1-000-uncie.htm
Diviziile de ,,private banking’’ le ofera clienților posibilitatea de a
investi în aur prin intermediul băncilor, acest t ip de investiție fiind susținut
prin neimpozitarea veniturilor obținute din tranzacții. (nota L. Dezmir,
Investitia in aur (partea I), online:
http://milionarulmioritic.co m/2009/12/23/investitia -in-aur-partea -i/)
În concluzie, investiția în aur reprezintă o bună metodă de a păstra o
parte din active și de a le proteja, astfel, pe termen lung de efectele inflației
și de incertitudinile viitorului. Pe de altă par te, însă, această investiție nu
este sigura pentru că pe termen mediu sau scurt poate suferi pierderi
semnificative . (nota http://ideisibani.ro/riscmic/siguranta -investitia -in-aur/)
Foarte important este momentul la care se investește in aur, căci cu cât
prețul de cumpărare este mai mic, cu atât este mai mică probabilitatea să
urmeze o nouă scădere majora. În momentul de fața, în 2016 prețul aurului a
scăzut foarte mult, cee a ce înseamna ca este o perioadă foarte bună de a
investi.

2.4.4. Plasamente în opere de artă

Plasamentele în opere de artă sunt printre cele mai preferate investiții ale
persoanelor cu potențial financiar mai ridicat. Investiția in opere de artă se
poate face în doua metode:

27 a) Investiția directă in opere de artă, unde un investitor achiziționează u na
sau mai multe lucrari de artă pe care le vinde in viitor la un preț mai
ridicat față de cel de la cumpărare.
b) Investiția în artă prin fonduri de investiții specializate, unde este nevoie de
experiența unor specialiști în artă pentru selectarea operelor î n care vor
investi, iar costurile de tranzacționare sunt mult negociate , ținând cont de
volumul tranzacționat;
Operele de artă sunt considerate a fi investiții sigure, valoarea acestora
crescând în timp. În cazul investițiilor în opere de arta tr ebuie consultați
experți în domeniu, iar achiziția lor trebuie să se desfășoare prin intermediul
licitațiilor, magazinelor de tip anticariat sau galeriilor de artă.
Investiția în opere de artă este o investiție profitabila în care cel mai
importan t factor este timpul. Vânzarea unei opere de artă într -un interval mai
scurt de un an de la achiziția ei poate să nu ofere randamentele așteptate.

2.4.5. Plasamente imobiliare

O alta soluție a cadrelor militare de a -și fructifica economiile este aceea de
investii pe piața imobiliară.
Ca posibilități de investiție în imobiliare putem lua în considerare
achiziționarea sau construirea unei locuințe cu scopul închirierii pe termen
lung în vederea amortizării investiției într -o anumită perioadă de timp, urmată
apoi de obținere a profitului. Perioda de amortizare în România, în acest
moment este de 10 -12 ani.
O altă modalitate de investitie imobiliara ar fi cumpărarea de terenuri sau
locuințe, iar, în funcție de evoluția prețului pieței de consum, există
posibilitatea creșterii prețului acestora, ceea ce ar conduce, de asemenea, la
obținere de profit.
Astfel de investiții necesită economii mai mari, experiență în domeniul
imobiliar, toleranță la risc și răbdare.

Sunt considerate investiții imobiliare urmatoarele proprietăți:

28 a) terenurile deținute, mai degrabă, în scopul creșterii pe termen lung a
valorii capitalului, decât în scopul vânzării pe termen scurt, pe
parcursul desfășurării normale a activității;
b) O cladire aflată în proprietatea entitații și închiriată în temeiul unuia sau
mai multor contracte de leasing operațional;
c) O cladire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată în
temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operațional
d) Proprietați imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul
utilizarii viitoare ca investiții imobiliare;

În prezent este mult mai avantajos să investești în imobile decât să iți
păstrezi banii la bancă, deoarece profitul de i nvestiție este mai mare decât
dobânda oferită de bănci.
Specialiștii sunt de părere că investițiile în imobiliare destinate închirierii
vor fi în continuare rentabile și recomandă celor care au economii la bancă să
le folosească în acest scop.