1UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I“ Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate CentruldeStudiiStrategice deAp\rare[iSecuritate… [611787]

Licență

1UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I“ Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate CentruldeStudiiStrategice deAp\rare[iSecuritate… [611787]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
„CAROL I“
Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate
CentruldeStudiiStrategice
deAp\rare[iSecuritate

Dr. Grigore ALEXANDRESCU Dr. Gheorghe V ĂDUVA

INFRASTRUCTURI CRITICE. PERICOLE,
AMENIN ȚĂRI LA ADRESA ACESTORA.
SISTEME DE PROTEC ȚIE

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”
București, 2006
2

© Toate drepturile asupra prezentei edi ții sunt
rezervate Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”
• Lucrarea a fost discutat ă în ședința Consiliului
Științific al CSSAS
• Responsabilitatea privind con ținutul revine în
totalitate autorilor

ISBN (10) 973-663-412-4;
ISBN (13) 978-973-663-412-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
ALEXANDRESCU, GRIGORE
Infrastructuri critice: Pericole, amenin țări la adresa
acestora: Sisteme de protec ție /dr. Grigore Alexandrescu,
dr. Gheorghe V ăduva.- București: Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”, 2006
ISBN (10) 973-663-412-4; ISBN (13) 978-973-663-412-3

I. Văduva, Gheorghe

355:327.36

3

CUPRINS

Argument………………………………………………………………………..5
Capitolul 1 Delimit ări conceptuale……………………………………6
1.1. Evolu ția conceptului de infrastructur ă critică…………….9
1.2. Infrastructurile critice europene……………………………..14
Capitolul 2 Dinamica infrastructurilor critice………………….20
2.1. Factori ai dinamismului critic ………………………………..20
2.2. Tipologia infrastructurilor critice……………………………21
Capitolul 3 Amenin țări la adresa infrastructurilor critice …29
3.1. Tipologia pericolelor și amenințărilor la adresa
infrastructurilor critice ………………………………………………..29
3.1.1. Pericole și amenințări cosmice, climatice și geofizice .. 30
3.1.2. Pericole și amenințări rezultate
din activitatea oamenilor………………………………………………… 33
3.1.3. Pericole și amenințări asupra infrastructurilor
critice din spa țiul virtual. ……………………………………………….. 35
3.2. Dinamica pericolelor și amenințărilor la adresa
infrastructurilor critice ………………………………………………..36
Capitolul 4 Protec ția, siguran ța și securitatea
infrastructurilor critice …………………………………………………..37
4.1. Programul european de protec ție a infrastructurilor
critice (EPCIP) …………………………………………………………..38
4.2. Cooperarea interna țională în protec ția
infrastructurilor critice ………………………………………………..40
4.3. Protec ția infrastructurilor critice na ționale ……………..45
Concluzii și propuneri…………………………………………………….47
4

5ARGUMENT
Infrastructurile critice au reprezentat totdeauna domeniul cel
mai sensibil, cel mai vulnerabil al oric ărui sistem și al oricărui
proces. Sensibilitatea decurge din rolul lor deosebit în structura,
stabilitatea și funcționarea unui sistem, oric ărui sistem și oricărui
proces. Vulnerabilitatea se define ște pe imposibilitatea asigur ării,
prin proiect și prin realizarea efectiv ă, a protec ției corespunz ătoare
lor, dar și prin cre șterea presiunilor programate, direct sau indirect,
intenționate sau aleatorii asupra lor. Vulnerabilitatea este, în acest
caz, direct propor țională cu rolul pe care îl joac ă infrastructurile
respective. De unde rezult ă că, oricât de bine ar fi protejate,
infrastructurile critice vor avea to tdeauna un grad de vulnerabilitate
ridicat, întrucât, de regul ă, sunt primele vizate atunci când se
urmărește destabilizarea și chiar distrugerea unui sistem sau unui
proces. Identificarea, optimizarea și securizarea infrastructurilor
critice reprezint ă o prioritatea indiscutabil ă, atât pentru gestionarii
de sisteme și procese, cât și pentru adversarii acestora, adic ă pentru
cei care urm ăresc să atace, să destabilizeze și să distrugă sistemele
și procesele vizate. Infrastr ucturile critice nu sunt și nu devin critice,
doar la atacuri sau din cauza atacurilor, ci și din alte cauze, unele
dintre ele greu de depistat și de analizat. De regul ă, mai ales dup ă
atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra complexului
World Trade Center și asupra Pentagonului, se consider ă că
infrastructurile sunt sau pot deveni critice în raport cu atacurile
teroriste sau cu alte amenin țări, îndeosebi asimetrice. Acesta este
doar un aspect sau un criteriu de identificare a infrastructurilor
critice. Mai sunt îns ă și altele care țin, deopotriv ă, atât de
stabilitatea și funcționalitatea sistemelor și proceselor, cât și de
raporturile acestora cu mediul exterior. De aceea, în opinia noastr ă,
analiza problematicii infrastr ucturilor critice trebuie s ă țină seama
de toate dimensiunile și implica țiile stabilit ății și funcționalității
sistemelor și proceselor, precum și de înlănțuirile cauzale care pot
genera sau influen ța dinamica lor.
6CAPITOLUL 1
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Infrastructurile fac parte din structura de rezisten ță a unui
sistem, sunt rela ționale și funcționale și constituie in integrum
suportul necesar pentru ca sistemul s ă se identifice, s ă se indivi-
dualizeze, s ă intre în rela ții cu alte sisteme, s ă se stabilizeze și,
evident, s ă funcționeze. Infrastructurile se pot împ ărți, în
funcție de locul, rolul și importan ța lor pentru stabilitatea și
funcționalitatea sistemelor, precum și pentru siguran ța și
securitatea sistemelor și procese în trei mari categorii:
¾ infrastructuri obi șnuite;
¾ infrastructuri speciale;
¾ infrastructuri critice.
Infrastructurile obi șnuite reprezint ă o structur ă, un cadru,
care asigur ă construc ția și funcționarea sistemului. Aceste
infrastructuri nu prezint ă calități deosebite, în afara celor care le
justifică existența și prezența în cadrul sistemelor și proceselor.
O țară, spre exemplu, va avea totdeauna drumuri, c ăi ferate,
localități, școli, biblioteci etc. Pe parcurs, unele dintre acestea
pot deveni speciale sau chiar critice, în func ție de noul rol pe
care îl pot avea, de dinamica importan ței și de alte criterii. Spre
exemplu, localit ățile care au aerodromuri, puternice centre de
comunica ții, centrale nucleare, noduri de cale ferat ă etc. pot
face parte din infrastructuri speciale și, în anumite condi ții,
chiar din infrastructurile critice.
Infrastructurile speciale au un rol deosebit în func ționarea
sistemelor și proceselor, asigurându-le acestora o eficien ță
sporită, calitate, confort, performan ță. De regul ă, infrastruc-
turile speciale sunt infrastructuri de performan ță. Unele dintre
acestea, mai ales cele care pot avea, prin extensie sau prin
transformare (modernizare), un rol important în stabilitatea și
securitatea sistemelor, pot intra și în categoria infrastructurilor
critice.

7Infrastructurile critice sunt, de regul ă, acele infrastructuri
de care depind stabilitatea, siguran ța și securitatea sistemelor și
proceselor. Ele pot face parte din categoria infrastructurilor
speciale. Nu este îns ă obligatoriu ca toate infrastructurile care
sunt sau pot deveni, la un moment dat, critice s ă facă parte din
această categorie de infrastructuri. Este foarte posibil ca, în
funcție de situa ție, chiar și unele dintre infrastructurile obi ș-
nuite – cum ar fi, spre exemplu, drumurile de țară sau canalele
magistrale din sistemele de iriga ții etc. – s ă devină infrastruc-
turi critice. De aceea, în definirea infrastructurilor critice, de
care ne ocup ăm aici, pot s ă intervină și alte elemente, ceea ce
conduce la concluzia c ă există un criteriu de flexibilitate și un
altul de imprevizibil în identificarea și evaluarea unor astfel de
structuri.
Infrastructurile critice sunt acele infrastructuri cu rol
important în asigurarea securit ății în func ționarea sistemelor și
în derularea proceselor economice, sociale, politice, informa-
ționale și militare.
Infrastructurile sunt considerate critice datorit ă:
¾ condiției de unicat în cadrul infrastructurilor unui
sistem sau proces;
¾ importanței vitale pe care o au, ca suport material
sau virtual (de re țea), în func ționarea sistemelor și în
derularea proceselor economice, sociale, politice,
informaționale, militare etc.;
¾ rolului important, de neînlocuit, pe care îl îndepli-
nesc în stabilitatea, fiabilitatea, siguran ța, funcțio-
nalitatea și, mai ales, în securitatea sistemelor;
¾ vulnerabilit ății sporite la amenin țările directe, pre-
cum și la cele care vizeaz ă sistemele din care fac
parte;
¾ sensibilității deosebite la varia ția condițiilor și, mai
ales, la schimb ări bruște ale situa ției.
8Acest tip de infrastructuri exist ă pretutindeni în lume și,
desigur, în fiecare țară în parte și în cadrul fiec ărui sistem fizic
sau virtual, în toate domeniile activit ății omenești.
Ele nu sunt stabilite în mod arbitrar, ci doar identificate și
evaluate ca fiind critice. Cu alte cuvinte, din mul țimea de
infrastructuri care fac parte dint r-un sistem sau contribuie la
funcționarea unui sistem (proces), numai unele sunt critice.
Care dintre ele? Aici intervine un proces de identificare și
evaluare. Criteriile dup ă care se face o astfel de evaluare sunt
variabile, chiar dac ă sfera lor de cuprindere poate r ămâne
aceeași. Printre aceste criterii, consider ăm că s-ar putea situa și
următoarele:
¾ criteriul fizic, sau criteriul prezen ței (locul în rândul
celorlalte infrastructuri, m ărimea, dispersia, anduran ța, fiabi-
litatea etc.);
¾ criteriul func țional, sau criteriul rolului (ce anume
„face“ infrastructura respectiv ă);
¾ criteriul de securitate (care este rolul ei în siguran ța și
securitatea sistemului);
¾ criteriul de flexibilitate (care arat ă că există o anumit ă
dinamică și o anumit ă flexibilitate, în ceea ce prive ște struc-
turile critice, unele dintre cele obi șnuite transformându-se, în
anumite condi ții, în infrastructuri critice și invers);
¾ criteriul de imprevizibilitate (care arat ă că unele dintre
infrastructurile obi șnuite pot fi sau deveni, pe nea șteptate, infra-
structuri critice.
Infrastructurile sunt critice, speciale sau obi șnuite, în
raport cu provoc ările, pericolele, amenin țările și riscurile
aferente (asumate, impuse sau arondate), dar și cu determin ările
și parametrii de stabilitate, de dinamic ă și de funcționalitate a
respectivului sistem sau proces.
De regulă, fiecare sistem și fiecare proces dinamic sau
dinamic complex î și au propriile lor infrastructuri și structuri
critice. Structurile critice țin de sporirea semnificativ ă a

9sensibilității și vulnerabilit ăților la pericole și amenin țări a
relațiilor interioare între elementele de sistem. Infrastructurile
critice au cel pu țin trei componente ale fazelor critice:
¾ componenta interioar ă, care se define ște pe creșterea
(directă sau impus ă) a vulnerabilit ăților infrastructurilor cu rol
important în func ționarea și securitatea sistemului;
¾ componenta exterioar ă, care se define ște pe infra-
structurile exterioare cu rol important în stabilitatea și funcțio-
nalitatea sistemului și a sistemelor în care sistemul respectiv
este integrat, asociat sau rela ționat;
¾ componenta de interfa ță definită pe mul țimea
infrastructurilor din imediata vecin ătate, care nu apar țin
nemijlocit sistemului, dar îi asigur ă acestuia rela ționările de
care are nevoie pentru stabilitate, func ționalitate și securitate.
Deși de infrastructuri critice se vorbe ște îndeosebi dup ă
atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, asemenea infrastructuri exist ă de când lumea. Dintotdeauna
sistemele – îndeosebi sistemele dinamice complexe și procesele
asociate acestora – au avut, în func ț
ionarea și în evolu ția lor,
momente sau perioade dificile, definite pe o mul țime de
perturbații, disfunc ționalități, pericole și amenin țări, unele
dintre acestea fiind asociate unor infrastructuri sau rezultând
din inflexibilitatea, inconsisten ța sau fragilitatea exagerat ă a
acestora.
1.1. Evolu ția conceptului de infrastructur ă critică
Înmulțirea, fără precedent, în ultimele decenii, a
riscurilor, pericolelor și amenin țărilor la adresa obiectivelor
vitale ale statelor și ale organismelor interna ționale,
concomitent cu cre șterea num ărului și vulnerabilit ății acestora,
a condus la sedimentarea și statuarea unui nou concept,
denumit generic: infrastructur ă critică.
10Dacă primele studii în domeniu au identificat obiectivele
considerate „critice”, înc ă din anii ’80, sintagma „infrastructur ă
critică” a fost folosit ă, în mod oficial, în iulie 1996, când
președintele SUA a decretat „Ordinul Executiv pentru Protec ția
Infrastructurilor Critice”1. În preambulul la acest act normativ
se explică noțiunea de infrastructura critic ă drept acea „ parte
din infrastructura na țională care este atât de vital ă încât
distrugerea sau punerea ei în incapacitate de func ționare pot
să diminueze grav ap ărarea sau economia SUA ”. Se considera
că aceasta cuprindea: telecomunica țiile, sistemul de aprovi-
zionare cu electricitate și apă, depozitele de gaze și petrol,
finanțele și băncile, serviciile de urgen ță (medical ă, poliție și
pompieri), precum și continuitatea guvern ării.
În toamna aceluia și an, a fost înfiin țată Comisia
Prezidențială pentru Protec ția Infrastructurilor Critice, care a
apreciat c ă securitatea, economia, și chiar supravie țuirea lumii
industrializate depind de trei elemente interrela ționate: energia
electrică, comunica țiile și computerele2.
11 septembrie 2001 avea s ă demonstreze c ă o țară, oricât
de puternic ă ar fi, nu poate s ă-și asigure, de una sigur ă,
apărarea eficient ă a tuturor centrilor s ăi vitali. Dup ă dezastrul
rămas în urma loviturii teroriste, SUA au decis s ă unească în
jurul lor statele lumii care doreau s ă lupte împotriva acestui
flagel.
Globalizarea, odat ă cu avantajele și transform ările
pozitive ce le aduce la nivel na țional, dă posibilitatea propag ării
rapide, la scar ă planetar ă, a amenin țărilor directe la adresa
securității tuturor. La incerc ările de globalizare a insecurit ății
trebuia să se răspundă prin măsuri ferme de blocare și eliminare
a amenin țărilor prezente și pericolelor viitoare și instituirea
unui sistem de globalizare a securit ății.

1 Executive Order Critical Infrastructure Protection ,
http://www.fas.org/irp/offdocs/eo1301htm
2 http://en.wikipedia.org/wiki/Critical_Infrastructure_Protection

11În acest sens, un prim pas a fost f ăcut de Washington în
direcția eliminării vulnerabilit ății obiectivelor na ționale vitale,
pe care le preciza ca fiind cele de natur ă umană, economic ă,
informațională, din cadrul serviciilor guvernamentale princi-
pale și a securit ății naționale a SUA. Pentru aceasta, în luna
octombrie a aceluia și an, Casa Alb ă a elaborat: Ordinul
Executiv pentru Protec ția Infrastructurilor Critice3. Prin acesta
se urmărea asigurarea continuit ății conducerii vie ții politico-
economice și protejarea popula ției de orice întrerupere a ei4.
Tema a fost dezvoltat ă, în 2003, în cadrul Strategiei
Naționale de Securizare a Spa țiului Cibernetic. Documentul a
definit, de data acesta, o compunere a infrastucturii critice mult
mai ampl ă și mai precis ă. Astfel, infrastucturile critice repre-
zentau: „ instituții publice și private din sectoarele agriculturii,
alimentației, aprovizion ării cu ap ă, sănătății publice,
serviciilor de urgen ță, guvernării, industriei de ap ărare, infor-
mațiilor și telecomunica țiilor, energiei, transporturilor,
bancare și financiare, chimice și a materialelor periculoase,
precum și cele poștale și de naviga ție”5.
Nevoia de a defini și proteja în mod organizat centrii
vitali ai unei entit ăți a fost resim țită și de organiza țiile
internaționale. Astfel, în cadrul Alian ței Nord-Atlantice, prin
infrastructur ă critică statele membre în țeleg: „ facilități, servicii
și sisteme informatice care sunt atât de vitale pentru na țiuni,
încât scoaterea lor din func țiune sau distrugerea lor poate avea
efecte de destabilizare a securit ății naționale, economiei
naționale, stării de sănătate a popula ției și asupra func ționării
eficiente a guvernului ”6.

3 http://www.whitehouse.gov/news/releases/2001/10/ 20011016-12.html
4 Idem.
5 The National Strategy to Secu re Cyberspace, february 2003 , pag. VII.
6 Apud Dediu George, Protecți infrastructurilor critice – o nou ă provocare ,
p.2
12În ultimii ani, statele Uniunii Europene au întreprins
acțiuni viguroase în direc ția stabilirii uni limbaj și unui mod de
acțiune comun în vederea protej ării obiectivelor lor de valoare
strategică. În general, statele comunitare au stabilit în categoria
obiectivelor critice: telecomunica țiile, sursele de ap ă și de
energie, re țelele de distribu ție, produc ția și distribuire a
hranei, institu țiile de sănătate, sistemele de transport, serviciile
financiar-bancare, institu țiile de ap ărare și ordine public ă
(armata, jandarmeria și poliția. Austria, Fran ța, Marea
Britanie, Spania au înfiin țat organisme specifice, au dezvoltat
metodologii, și au alocat fonduri substan țiale pentru protec ția
infrastructurilor desemnate drept critice. Germania are un
program de protec ție a acestora care este condus de Biroul
Federal pentru Informa ții în Domeniul Securit ății.
Opinăm că o infrastructur ă critică reprezint ă un bun
material care este vital pentru func ționarea economiei și a
societății.
Protecția unei infrastructuri critice este constituit ă din
totalitatea m ăsurilor stabilite pentru reducerea riscurilor de
blocare a func ționării sau de distrugere a unei infrastructuri
critice.

Securitatea na țională și internațională sunt dependente, în
foarte mare m ăsură, de infrastructurile critice ale societ ății. Dar
acesta sunt tot mai vulnerabile în fa ța mijloacelor din ce în ce
mai sofisticate de atac asupra lor. Literatura de specialitate
acordă spații ample pentru descrierea modalit ăților de protec ție
a infrastructurilor critice.
Sunt acceptate dou ă axiome în analiza acestui domeniu:
¾ practic, este imposibil s ă se asigure protec ția 100% a
unei infrastructuri critice;
¾ nu există o soluție unică, universal ă pentru rezolvarea
acestei probleme.

13Specialiștii oferă trei moduri de abordare a protec ției
infrastructurilor critice:
1. Protecția infrastructurilor critice informa ționale, care ia
în considera ție numai securitatea conexiunilor IT și soluțiile de
protecție a acestora, competen țele protec ției fizice a celorlalte
infrastructuri fiind disipat ă între diverse organisme de stat sau
private;
2. Asigurarea func ționării neîntrerupte a re țelelor IT și a
elementelor fizice ale infrastructurilor critice. În acest caz,
protecția fizică reprezint ă o component ă a sistemului na țional
de protec ție civilă. În prezent, se încearc ă o cooperare cât mai
strânsă între sectorul public și cel privat pentru atingerea unui
grad cât mai înalt de protec ție a infrastructurilor critice. La
nivel de planificare strategic ă, însă, cooperarea este aproape
inexistent ă. Acest tip de abordare a fost denumit generic “all
hazards approach” (considerarea tuturor riscurilor);
3. Realizarea unui sistem minim obligatoriu de protec ție a
sistemului de guvernare și a anumitor organisme statale, vitale.
În ultimul timp, anali știi acordă atenție sporită atacurilor
cibernetice organizate, capabile s ă cauzeze destabilizarea
infrastructurii na ționale, a economiei sau chiar a tuturor
componentelor securit ății naționale. Complexitatea tehnic ă
solicitată pentru înf ăptuirea unui astfel de atac este destul de
ridicată și, parțial, explic ă de ce înc ă nu s-au înregistrat astfel
de atacuri pân ă acum. Totu și, nu trebuie s ă fim prea încrez ători.
Au fost cazuri în care atacan ții organiza ți au exploatat unele
vulnerabilit ăți care ne-au demonstrat c ă pot dispune și chiar
dispun de capabilit ăți distructive și mai mari. S ă nu uităm că
numai dup ă o oră de cădere a sistemului de calculatoare al
bursei din New York s-a creat, în iunie 2001, o panic ă
generalizat ă și o confuzie mondial ă.
Este cunoscut faptul c ă instrumentele și metodologiile
înfăptuirii atacurilor sunt larg r ăspândite, iar capacit ățile
14tehnice și complexitatea utilizatorilor deci și să provoace un
adevărat dezastru se afl ă în creștere.
Pe timp de pace, persoane sau organiza ții interesate pot
declanșa acte de sabotaj asupra institu țiilor statului, centrelor de
cercetare științifică, companiilor private și altor obiective
strategice. Exist ă posibilitatea preg ătirii terenului pentru admi-
nistrarea loviturilor din spa țiul cibernetic în cazul unei confrun-
tări, prin cartografierea sistemelor informa ționale ale statului,
identificând principalele ținte și plasând în infrastructura
națională porți ascunse de intrare și alte mijloace de acces.
Pe timp de criz ă sau război adversarii vor încerca s ă
intimideze liderii politici na ționali prin atacarea infrastruc-
turilor critice și a funcțiilor de baz ă ale economiei sau prin
erodarea încrederii publice în sistemele de conducere sau
informaționale.
Atacurile cibernetice asupra re țelelor informa ționale ale
oricărei țări pot avea consecin țe grave, cum ar fi întreruperea
funcționării unor componente-cheie, provocarea pierderilor de
venituri și propriet ăți intelectuale sau chiar pierderea vie ților
omenești. Contracararea unor astfel de atacuri este obligatorie
și necesită realizarea unor componente riguroase înc ă destul de
anevoios de proiectat cu mijloacele existente azi.
1.2. Infrastructurile critice europene
Consiliul European, la reuniunea sa din iunie 20047, a
cerut Comisiei Europene și Înaltului Reprezentant s ă elaboreze
o strategie global ă privind consolidarea infrastructurilor critice
și protecția cestora.
Problematica infrastructurilor critice se afl ă de-acum și
în atenția autorităților europene. De altfel, întregul spa țiu euro-
atlantic și-a redimensionat politica și strategia cu privire la

7 http://europa.eu.int/eurlex/lex/LexUriServ/site/fr/com/2004/com2004_0702fr01.pdf

15securitatea și securizarea infrastructurilor critice, îndeosebi
după evenimentele dramatice de la 11 septembrie 2001 din
Statele Unite ale Americii, dar și din 11 martie 2004 de la
Madrid și din 2005 de la Londra. Aceste atacuri au confirmat
ceea ce, de fapt, se știa de mult ă vreme, și anume faptul c ă
societățile moderne devin din ce în ce mai vulnerabile la atacuri
teroriste și la amenin țări asimetrice. Aceste atacuri afecteaz ă în
special siguran ța persoanei fizice, adic ă a omului de pe strad ă,
și securitatea infrastructurilor esen țiale, cele care reprezint ă
structura de rezisten ță a oricărei societăți sau rețelele vitale ale
funcționării societ ății, ale vie ții de zi cu zi, ale siguran ței
cetățeanului și instituțiilor.
Riscurile asociate posibilelor atentate teroriste la adresa
infrastructurilor europene au crescut. Consecin țele unor astfel
de atacuri se apreciaz ă că ar fi variabile. Se estimeaz ă că un
cyber-atac ar face pu ține victime sau n-ar face deloc victime,
dar ar putea duce la întreruperea func ționării infrastructurilor
vitale. Spre exemplu, un cyber-atac împotriva re țelei telefonice
ar duce la întreruperea convorbirilor telefonice pân ă la
remedierea defec țiunii respective, iar acest lucru ar fi foarte
grav, întrucât ar putea avea urm ări în lanț, imprevizibile. Exist ă
însă și o altă perspectiv ă în ceea ce prive ște atacurile asupra
infrastructurilor critice. Un atac asupra sistemelor de comand ă-
control ale instala țiilor chimice sau ale re țelelor de gaze ar
putea produce multe victime și pagube materiale semnificative.
Mai mult, efectele s-ar putea multiplica și propaga în lan ț.
Un atac asupra re țelelor electrice ar putea avea efecte
foarte mari, atât în func ționarea întreprinderilor, re țelelor de
calculatoare, re țelelor de comunica ții etc., cât și asupra
aparaturii medicale vitale pentru supravie țuirea bolnavilor afla ți
în operații sau sub supraveghere monitorizat ă, acolo unde nu
există surse proprii de energie electric ă. Pana de curent
survenită acum câ țiva ani în America de Nord și în Europa a
16arătat că infrastructurile în domeniul energiei sunt deosebit de
vulnerabile.
Infrastructurile critice sunt, potrivit unei defini ții
europene, „ instalațiile fizice și tehnologice ale informa ției,
rețelele, serviciile și activele care, în caz de oprire sau de
distrugere, pot s ă producă incidente grave asupra s ănătății,
securității sau bun ăstării economice a cet ățenilor sau
activităților guvernelor statelor membre. “8
Infrastructurile critice, potrivit documentului Comisiei
Europene9, înglobeaz ă:
Instalații și rețele din sectorul energiei (în special
instalațiile de producere a electricit ății, de petrol și de gaze,
instalațiile de stocaj și rafinăriile, sistemele de transport și de
distribuție);
Tehnologii de comunica ții și de informa ții
(telecomunica țiile, sistemele de radiodifuziune, programele,
materialul informatic și rețelele, inclusiv Internetul etc.);
Finanțe (sectorul bancar, pie țele de valori și
investițiile);
Sectorul de îngrijire a s ănătății (spitale, instala ții de
îngrijire a bolnavilor și băncile de sânge, laboratoare și produse
farmaceutice, servicii de urgen ță, de căutare și de salvare);
Sectorul alimentar (securitate, mijloace de produc ție,
distribuție și industrie agroalimentar ă);
Aprovizionarea cu ap ă (rezerve, stocaj, tratament și
rețele de distribu ție);
Transporturi (aeroporturi, porturi, instala ții intermo-
dale, căi ferate, re țele de tranzit de mas ă, sisteme de control
trafic);
Producție, stocaj și transport ale produselor
periculoase (materiale chimi ce, biologice, radiologice și
nucleare);

8 Ibidem.
9 Ibidem.

17 Administra ție (servicii de baz ă, instalații, rețele de
informații, active, locuri importante, monumente na ționale).
Aceste infrastructuri apar țin sectorului public sau celui
privat. De aceea, în concep ția Comisiei Europene, autoritatea
publică trebuie s ă-și asume responsabilitatea pentru consoli-
darea și protecția acestor infrastructuri.
Infrastructurile critice trebuiau definite de fiecare stat
membru al UE și de UE, iar listele urmau s ă fie încheiate
înainte de finele anului 2005.
În ceea ce prive ște infrastructurile critice, Uniunea
European ă are o situa ție special ă, datorită unei istorii îndelun-
gate și foarte complexe și, ca urmare, unor factori numero și,
între care cei mai importan ți sunt urm ătorii:
¾ concentrarea întreprinderilor în mari localit ăți;
¾ raționalismul industrial;
¾ fabricarea în flux continuu;
¾ interdependen țele legate de produc ție, distribu ție etc.;
¾ aglomerările urbane.
La acestea se adaug ă rețelele moderne de comunica ții,
inclusiv re țeaua Internet, re țelele de calculatoare și radionavi-
gația prin satelit.
Aceste interdependen țe fac să crească foarte mult vul-
nerabilitățile întregului sistem și ale tuturor infrastructurilor
critice. De aceea, este foarte posibil ca, în mod paradoxal,
paralel cu procesul de integrare european ă, numărul infra-
structurilor critice s ă crească. Aceasta este înc ă o concluzie
foarte important ă pentru analiza infrastructurilor critice, a
vulnerabilit ăților acestora și, bineînțeles, a amenin țărilor care se
profilează în continuare la adresa lor.
Totuși, infrastructurile critice nu sunt un dat. Ele cunosc
o anumită dinamică, unele pot deveni critice, altele, securizate,
pot ieși din aceast ă categorie. Comisia European ă sugereaz ă trei
criterii esen țiale pentru identificarea poten țialelor infrastructuri
critice:
181. Întinderea sau suprafața. Deteriorarea infrastructurii critice
este evaluat ă în funcție de regiunea geografic ă susceptibil ă de a fi
atinsă, de dimensiunea interna țională, națională provincial ă/teritorială
sau locală;
2. Gradul de gravitate. Incidența sau degradarea pot fi nule,
minime, moderate sau ridicate . În continuare, se sugereaz ă câteva
criterii pentru evaluarea gradului de gravitate: inciden ța economic ă;
incidența asupra publicului; inciden ța asupra mediului; dependen ța;
incidența politică.
3. Efectul în timp. Acest criteriu indic ă momentul în care
degradarea infrastructurii respective poate avea o inciden ță majoră
sau un efect grav (imediat, dup ă 24-48 de ore, într-o s ăptămână sau
într-un termen mai lung).
Este datoria fiec ărui stat s ă identifice, pe teritoriul s ău,
infrastructurile critice. Dar statele eu ropene nu sunt singure, izolate,
ci în rela ții extrem de strânse, de complexe și, de ce nu, de
complicate. Dependen țele și interdependen țele sunt atât de mari,
încât nici un stat, în condi țiile actuale și în cele viitoare, nu va putea
exista, și supravie țui de unul singur. De altfel, acest concept de
independen ță absolută a dispărut demult. Europa de azi este
interdependent ă. Lumea de azi devine din ce în ce mai mult
interdependent ă, deci responsabil ă de tot ce întâmpl ă nu numai în
relațiile interna ționale, ci și pe teritoriul fiec ărui stat în parte. De
aceea, procesul de identificare, de analiz ă, evaluare și securizare
(protecție) a infrastructurilor critic e nu poate fi fragmentat și, cu atât
mai puțin, izolat. Dac ă un singur stat nu- și îndepline ște obligațiile de
a identifica, pe teritoriul s ău, infrastructurile critice și de a lua, în
context bilateral, region al, european, regional și chiar global,
măsurile ce se impun pent ru reducerea vulnerabilit ăților acestora,
pentru contracararea amenin țărilor și asigurarea standardelor de
protecție și de securitate necesare, efectele vor fi resim țite, într-o
formă sau alta, de toate celelalte state, de întreaga regiun e, de întregul
continent sau chiar de întreaga lume.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea identific ării, evaluării,
protecției și securizării infrastructurilor critice, în condi țiile
creșterii interdependen țelor, accentu ării vulnerabilit ăților și
proliferării amenin țărilor la adresa acestora, cap ătă valențe și

19valori interna ționale, devenind o chestiune vital ă pentru buna
funcționare a societ ății. Aceasta este o alt ă concluzie
important ă pentru gestionarea securit ății infrastructurilor
critice.
Dimensiunea interna țională a acestei responsabilit ăți rezultă
din următoarele realit ăți:
¾ majoritatea infrastructurilor critice, sau care pot deveni
critice, dep ășește aria geografic ă a statelor politice;
¾ creșterea vulnerabilit ăților infrastructurilo r critice dintr-un
stat determin ă, într-o form ă sau alta, cre șterea vulnerabilit ății tuturor
infrastructurilor critice din zon ă sau din re țea;
¾ filosofia și fizionomia de re țea accentueaz ă inter-
dependen țele și, în aceea și măsură, sporesc vulnerabilit ățile tuturor
structurilor participante, dar și capacitatea și forța de rezisten ță la
perturbații și amenințări.
Desigur, nu vor putea fi protejate complet și în orice moment
toate infrastructurile critice. Dar evaluarea amenin țărilor la adresa
acestora, a vulnerabilit ăților de sistem și de proces la pericole și
amenințări, cooperarea interna țională și realizarea unui sistem
european (regional, global) de identificare, monitorizare, evaluare,
securizare și protecție a infrastructurilor critice creeaz ă premise
pentru ca securitatea infrastructurilor critice s ă poată fi gestionat ă în
mod eficient.
Gestionarea securit ății este definit ă de Comisia European ă ca
un „ proces deliberat prin care se vizeaz ă evaluarea riscului și
punerea în oper ă a acțiunilor destinate s ă-l aducă la un nivel
determinat și acceptabil, cu un cost acceptabil .“10
Aceasta presupune:
¾ identificarea riscului asociat vulnerabilit ăților de sistem și
de proces al infrastructu rilor critice, pericolelor și amenințărilor la
adresa acestora;
¾ analiza și evaluarea de risc;
¾ controlul dinamicii acestuia;
¾ menținerea lui în limitele stabilite.

10 Ibidem.
20CAPITOLUL 2
DINAMICA INFRASTRUCTURILOR CRITICE
Infrastructurile sunt critice prin locul pe care îl au în
cadrul unui sistem, prin rolul pe care îl joac ă în cadrul
stabilității și funcționalității sistemului, prin gradul de expunere
la uzură și factori destabilizatori, dar și prin mul țimea variabil ă
a vulnerabilit ăților lor (de sistem, de proces sau induse) la
amenințările care le vizeaz ă nemijlocit sau care vizeaz ă, desigur
tot în mod direct, sistemele sau procesele din care fac parte
respectivele in frastructuri.
2.1. Factori ai dinamismului critic
De regulă, infrastructurile nu se construiesc pe baz ă de
amenințări sau de vulnerabilit ăți, deși se ține totdeauna seama
de un anumit standard de securitate intrinsec ă a sistemului, ci în
funcție de cerin țele vitale – de stabilitate, deci, de stare, și de
funcționalitate, deci, de proces – ale sistemului, ale
metasistemului (sistemului de sisteme) sau ale procesului din
care fac parte. Spre exemplu, la realizarea re țelelor de
distribuție a apei, se ține seama, în primul rând, de nevoile
localității respective de aprovizionare cu ap ă, de condi țiile
concrete de realizare a distribu ției (surse de ap ă potabilă,
distanțe, trasee pentru conducte etc.), dar și de securitatea
acestor re țele, în sensul siguran ței transportului apei, prevenirii
avariilor, prevenire, limitare sau înl ăturare a ac țiunii factorilor
nocivi etc. Probabil c ă, în viitor, va trebui s ă se țină seama și de
alți factori, cum ar fi, spre exemplu, protec ția împotriva
atacurilor de tip terorist, frecven ța și intensitatea unor calamit ăți
naturale, lunec ări de teren și de alți numero și agenți
perturbatori. Infrastructuril e critice sunt numeroase,
diversificate și dinamice. Practic, exist ă atâtea infrastructuri
critice câte sisteme și procese, dar, de regul ă, numai cele care

21au un rol important în stabilitatea, securitatea și siguran ța
sistemelor și proceselor sunt considerate astfel. De și mulțimea
infrastructurilor critice este, în general, cunoscut ă ab initio ,
există și o altă mulțime a infrastructurilor care devin critice pe
parcurs și o alta a infrastructurilor critice care î și pierd aceast ă
calitate în procesul evolu ției sau involu ției sistemului și
procesului din car fac parte.
Dinamismul infrastructurilor critice depinde de câ țiva
factori foarte importan ți printre care se situeaz ă și următorii:
¾ variația (evoluția, dezvoltarea, extinderea sau involu-
ția) sistemului sau procesului din care fac parte;
¾ gradul de integralitate a sistemului, de fluen ță, flexi-
bilitate și adaptabilitate a procesului;
¾ variația condițiilor inițiale ale mediului și ale siste-
mului sau procesului;
¾ dinamica mediului și a sistemelor de rela ție sau
relaționate sau corela ționate;
¾ variația factorilor perturbatori.
Acești factori, dar și alții, influen țează transform ările și
chiar muta țiile care se produc în rândul infrastructurilor critice
și, de aceea, trebuie s ă se țină seama de ei.
2.2. Tipologia infrastructurilor critice
Mulțimea infrastructurilor critice r ămâne totdeauna
deschisă și variabilă. Așa cum se sublinia mai sus, exist ă atâtea
infrastructuri critice câte sisteme și procese, dar, pentru a
sublinia mai bine aceast ă realitate, noi le vom împ ărți în trei
categorii mari, în func ție de spa țiul-suport, mai exact de
spațialitatea lor, adic ă de spațiul sau spa țiile în care sunt sau pot
fi identificate. Ne vom referi, astfel la:
¾ infrastructurile din spațiul fizic ;
¾ infrastructurile din spațiul cosmic ;
¾ infrastructurile din spațiul virtual .
22Cu alte cuvinte, infrastructurile pot fi, într-o prim ă
clasificare, fizice , cosmice și virtuale .11
Aceste tipuri de infrastructuri, de și se află în spații
diferite, sunt strâns legate unele de altele, devenind din ce în ce
mai mult interdependente, trans-sistemice, de metasistem sau
de sistem de sisteme, și complexe. Gradul lor de interdepen-
dență crește foarte mult odat ă cu evolu ția vieții pe pământ, iar
al celor care țin de sistemele politice, economice, financiare,
sociale, informa ționale, culturale și militare se consolideaz ă în
etapa globaliz ării, devenind o caracteristic ă esențială a acestora.
Această caracteristic ă, în mod logic, ar trebui s ă ducă la
creșterea coeficientului de integralitate a tuturor infrastruc-
turilor și la restrângerea mul țimii infrastructurilor critice doar la
cele care determin ă stabilitatea și funcționalitatea sistemelor.
Din păcate, lucrurile, cel pu țin pentru un timp previzibil, nu
stau așa. Interdependen ța și integralitatea structurilor creeaz ă
un nou tip de vulnerabilit ăți pe care le vom numi, generic,
vulnerabilit ăți de integralitate sau vulnerabilit ăți de interde-
pendențe. Spre exemplu, integrarea tuturor liniilor aeriene la
nivel global, de și duce automat la cre șterea traficului aerian, a
vitezei de transport, comprimând, deopotriv ă, atât timpul, cât și
spațiul, ar trebui s ă ducă, în mod automat, și la reducerea
vulnerabilit ăților de func ționalitate și de stabilitate și la crește-
rea eficien ței transporturilor, ceea ce, de altfel, se și întâmplă.
În același timp, îns ă, liniile aeriene integrate la nivel planetar
devin extrem de vulnerabile la atacuri teroriste, la calamit ăți și
dezastre și la alte pericole și amenințări asimetrice. Transpor-
turile aeriene integrate la nivel mondial devin un sistem de

11 Prof. dr. Jean Clarck, la conferin ța “Homeland Security Europe 2006“,
Bruxelles, 27-29 iunie 2006, face urm ătoarea clasificarea infrastructurilor:
fizice (rețele de ap ă, energie, transport, industrie chimic ă, sănătate public ă,
servicii de urgen ță, agricultur ă și hrană); informaționale (rețele, bănci și
finanțe, telecomunica ții); umane ; bunuri-cheie (nu sunt considerate critice,
dar au valoare simbolic ă și sunt importante pentru memoria colectiv ă:
muzee, facilit ăți guvernamentale și comerciale).

23sisteme, un metasistem, care intr ă în relație, pe de o parte, cu
sistemele politice (care sunt statele), cu sistemele economice
(globalizate, dar și individualizate pe companii și chiar pe state
politice), cu sistemele informa ționale globalizate (dar extrem de
vulnerabile) și, pe de alt ă parte, cu re țelele și entitățile ostile,
perturbatoare, care sunt, de regul ă, atipice sau asimetrice.
Considerăm că este foarte important s ă subliniem o astfel
de realitate, întrucât, în acest fel, avem imaginea cât de cât realistă a unui labirint dinamic, cu evolu ții și involuții bruște,
care-și schimbă deci structura în func ție de factori perturbatori,
de variația condițiilor concrete și a condi țiilor inițiale și de
mulți alți factori, unii dintre ei foarte greu de identificat, de
analizat, de cunoscut și, evident, de influen țat.
De aici se desprinde o alt ă concluzie foarte important ă nu
numai pentru acest studiu, ci și pentru oricare alt efort de a
identifica, optimiza și securiza infrastructurile sistemelor dina-
mice complexe și anume aceea c ă vulnerabilit ățile infrastruc-
turilor critice cresc și se transform ă
odată cu creșterea interde-
pendenței și a gradului lor de integralitate .
Infrastructuri critice din spa țiul fizic

Infrastructurile fizice sunt, totdeauna suporturi ale unor
sisteme fizice complexe, de regul ă, din spațiul societ ății ome-
nești, cu func ții și roluri sociale. Ele pot fi grupate, deci, pe
categorii de sisteme fizice, astfel:
¾ Infrastructuri critice ale întreprinderii : rețea de
distribuție a energiei electrice de 380 vol ți sau de înalt ă tensi-
une; rețea de distribu ție a apei industriale; re țea de calculatoare;
rețea de distribu ție a gazului metan, a carburantului sau altor
substanțe și materiale absolut necesare produc ției; rețeaua de
comunica ții (comand ă-control); re țeaua depozitelor de materii
prime și de produse finite; re țeaua fizic ă de calculatoare (calcu-
latoare, cabluri, conexiuni) etc.
24¾ Infrastructuri critice ale sectorului (ramurii) :
rețele de distribu ție a apei, energiei electrice, gazelor naturale
folosite în procesul de produc ție și materialelor strategice între
întreprinderi și în cadrul ramurii; re țeaua depozitelor de
materiale speciale (materiale strategice, materiale inflamabile;
materiale radioactive, substan țe chimice, agen ți biologici și alte
materiale cu risc înalt); re țelele de comunica ții, îndeosebi
infrastructurile fizice ale acestora (relee, cabluri, supor ți, stații
etc.); rețelele de drumuri și căi ferate: parcurile de ma șini;
rețelele fizice de calculatoare; bazele de date și alte elemente
vulnerabile sau cu rol important în func ționarea întreprinderilor
și instituțiilor.
¾ Infrastructuri critice ale economiei : infrastructuri
ale unor re țele de drumuri strategice; re țele și, mai ales, noduri
de căi ferate; re țele de producere și distribu ție a energiei
(infrastructurile sist emului energetic na țional); infrastructuri ale
sistemelor de conducere; re țele de depozite de materiale
strategice, de materii prime, de substan țe chimice, de material
nuclear sau de agen ți biologici.
¾ Infrastructuri critice ale transportului aerian :
aeroporturi; sisteme de aprovi zionare cu energie, cu ap ă, cu
gaze; rețele ale depozitelor de carburan ți; hangare și parcuri de
avioane; turnuri de control; infrastructuri control trafic aerian;
rețele de calculatoare; sta ții de radioloca ție; stații de dirijare la
aterizare; alte infrastructuri ale sistemelor de care depind
siguranța și securitatea zborului.
¾ Infrastructuri critice ale transportului feroviar :
rețelele de c ăi ferate; poduri, viaducte și ale lucrări de artă pe
calea ferat ă sau adiacente acesteia; sta ții; rețele electrice ale
transportului feroviar; re țele de comunica ții; alte tipuri de
rețele.
¾ Infrastructuri critice ale transportului naval :
porturi; infrastructuri portuare cu rol important, unic și de
neînlocuit în func ționarea porturilor și a transporturilor navale;

25instalații de far; sta ții de radionaviga ție, stații de radioloca ție;
sisteme de comunica ții; rețele de căi ferate și de drumuri
importante din incinta porturilor; sisteme de diguri de protec ție,
alte infrastructuri ale sistemelor de securitate și de siguran ță a
navigației pe mări și pe fluvii;
¾ Infrastructuri critice ale sistemului financiar :
sedii ale b ăncilor; supor ți de informa ție; calculatoare; sisteme
de protec ție și de siguran ță; rețele de transport interbancar al
banilor și de bancomate; depozite.
¾ Infrastructuri critice ale locuin ței; instalații elec-
trice, de gaze și de apă; sisteme de securitate a locuin ței.
¾ Infrastructuri critice ale localit ății: rețele de trans-
port al apei, energiei electrice și gazelor, îndeosebi nodurile,
punctele de control și de distribu ție; rețele ale transportului
public (linii de metrou, linii de troleibuze, autobuze și tramvaie,
unele construc ții și diferite alte lucr ări aferente importante);
rețele telefonice, relee, sta ții și centrale; relee și posturi de radio
și de televiziune care se afl ă în sistemul na țional sau local de
alertă; iluminatul public; alimentarea cu energie termic ă; puțuri,
stații și alte infrastructuri ale sistem elor de purificare a apei;
spitale de urgen ță și alte infrastructuri ale medicinii și asistenței
medicale de urgen ță; laboratoare și centre hematologice;
infrastructuri ale s ălilor de opera ții, sălilor de reanimare și altor
compartimente de supraveghere și monitorizare a bolnavilor
aflați în dificultate; infrastructuri ale sistemelor de prevenire și
stingere a incendiilor; infrastructuri ale sistemelor de protec ție
civilă, îndeosebi ale sistemelor și rețelelor de ac țiune și de
reacție în cazul unor calamit ăți, dezastre, accidente nucleare,
industriale, chimice și tehnologice; re țele și depozite etc.
¾ Infrastructuri critice ale ținutului (jude țului,
zonei etc.) : rețele de căi ferate și drumuri publice importante,
îndeosebi centre vitale, adic ă noduri, sta ții, depozite, centre de
comunica ții etc.; rețele de depozite; conducte petroliere; re țele
telefonice; relee ale sistemelor de comunica ții prin microunde;
26lucrări de artă, baraje, acumul ări de ape, sisteme de canaliz ări și
de hidroameliora ții cu impact vital asupra unor terenuri
cultivate sau locuite; diguri și alte infrastructuri pentru
controlul inunda țiilor și revărsărilor; rețele de depozite de
importanță locală, regional ă sau națională; elemente ale unor
infrastructuri critice na ționale sau interna ționale; infrastructuri
speciale.
¾ Infrastructuri critice ale țării: infrastructuri ale
rețelelor sistemului na țional energetic (unit ăți energetice, linii
de înaltă tensiune, sta ții de transformare, instala ții și sisteme de
monitorizare și de reglare, baraje și acumulări hidro-energetice;
centrale nucleare, sisteme de in frastructuri ale acestor centrale
nucleare, hidrocentrale și termocentrale, combinate de ap ă grea,
depozite de materii prime, materiale periculoase și materiale
strategice etc.); re țele de drumuri de importan ță națională sau
internațională; infrastructuri vitale ale acestor re țele; rețeaua
feroviară cu toate structurile aferente (sta ții, depouri, re țele de
aprovizionare a transportului feroviar cu energie electric ă,
material rulant, carburant și alte materiale de importan ță vitală,
sisteme de comand ă-control și dirijare a traficului, infrastructuri
ale sistemelor de comunica ții feroviare etc.); re țeaua națională
de transporturi aeriene, cu toate infrastructurile aferente;
elemente de importan ță vitală ale rețelelor interna ționale de
trafic aerian aflate pe teritoriul țării; infrastructuri ale trans-
porturilor navale (porturi, in frastructuri portuare, diguri,
infrastructuri pentru siguran ța navigației, infrastructuri din zona
litorală, instalații și infrastructuri de far, radiofar și ale altor
sisteme de semnalizare); infrastructuri ale sistemului na țional
de comunica ții, dar și ale altor sisteme de comunica ții de
importanță națională și internațională (rețele telefonice, centrale
de comunica ții, noduri ale acestor re țele, echipamente de
transport, trasee de fibr ă optică, relee, modulatori de semnal
etc.); infrastructuri fizice ale re țelelor naționale de informa ții,
de calculatoare, de televiziune etc.; infrastructuri ale re țelelor

27naționale de alert ă; rețele ale conductelor de petrol și gaze
naturale na ționale sau care fac parte din re țele de transport
continentale etc.
¾ Infrastructuri critice ale continentului : rețeaua
europeană și internațională de trafic aerian, cu toate infra-
structurile aferente; re țeaua european ă de transport feroviar;
infrastructuri ale re țelei europene de comunica ții; infrastructuri
ale traficului fluvial și maritim (porturi, instala ții portuare,
sisteme de conducere și de avertizare etc.); re țele de transport al
petrolului și gazelor naturale etc.
¾ Infrastructuri critice interna ționale : infrastructuri
ale traficului aerian interna țional (radare, instala ții aeropor-
tuare, sisteme de control trafic, re țele de comunica ții etc.);
infrastructuri ale transporturilor maritime interna ționale (siste-
me de control și dirijare a naviga ției, sisteme de semnalizare a
zonelor periculoase, sisteme de comunica ții, sateliți, instalații
portuare cu func ții și importante roluri interna ționale, conducte
de transport petrolier sau termin ale ale acestora etc.); sisteme
de comunica ții internaționale; re țele de bănci etc.
¾ Infrastructuri critice militare : rețele de comuni-
cații militare la nivel strategic și la nivel tactic; infrastructuri
ale acestor re țele; instala ții de pe aerodromurile militare, din
porturi militare, din baze militare și din alte loca ții; rețele,
conducte, depozite și sisteme de aprovizionare cu carburan ți,
muniție, alimente și ale produse de prim ă necesitate atât în timp
de pact, cât și la război sau în procesul particip ării la gestio-
narea crizelor și conflictelor armate; infrastructuri rutiere,
feroviare și navale militare; re țele de depozite; arsenale; re țele
de calculatoare; sisteme informatice.
¾ Infrastructuri critice al e sistemului de ordine
publică: infrastructuri ale poli ției și jandarmeriei; infrastructuri
ale pompierilor și Inspectoratului pentru situa ții de urgen ță;
infrastructuri ale for țelor și formațiilor de reac ție rapidă;
28infrastructuri critice ale sistemelor de protec ție a cetățeanului,
proprietății și instituției.
¾ Infrastructuri critice ale sistemului informa țional
și de siguran ță a statului : infrastructuri ale serviciilor de
informații și ale altor institu ții de care depinde protec ția infor-
mațiilor, a intereselor na ționale și de alian ță, a valorilor și
patrimoniului;
¾ Infrastructuri critice ale sistemului sanitar și de
protecție a cetățeanului, familiei și comunit ății: rețele ale
spitalelor de urgen ță; laboratoare; depozite de medicamente;
infrastructuri ale unor centre de cercet ări medicale etc.

Infrastructuri critice din spa țiul cosmic

¾ Infrastructuri critice ale spa țiului cosmic : stații
orbitale; sateli ți; sisteme de comunica ții în spațiul cosmic etc.
¾ Infrastructuri critice ale agen țiilor și altor
structuri spa țiale: infrastructuri ale industriei spa țiale; infra-
structuri ale comunica țiilor din sistemul de preg ătire și efec-
tuare a lans ărilor și traficului cosmic etc.

Infrastructuri critice din spa țiul virtual
¾ Infrastructuri critice ale ciberspa țiului;
¾ Infrastructuri critice ale sistemelor de comunica ții;
¾ Infrastructuri critice ale re țelelor și bazelor de
date;

29CAPITOLUL 3
AMENINȚĂRI LA ADRESA INFRASTRUCTURILOR CRITICE
Infrastructurile sunt sau devin critice datorit ă, în primul
rând vulnerabilit ății lor la acele amenin țări care le vizeaz ă în
mod direct sau sunt îndreptate împotriva sistemelor, ac țiunilor
și proceselor din care fac parte.
Amenințările la adresa infrastructurilor critice sunt condi-
ționate, favorizate și facilitate de cel pu țin trei factori foarte
importanți:
¾ lipsa de flexibilitate, dat ă de caracterul fix și de locația
relativ exact ă a infrastructurilor, inclusiv a celor critice;
¾ flexibilitatea, fluiditatea, perversitatea pericolelor și
amenințărilor la adresa infrastructurilor critice și spectrul foarte
larg de manifestare a acestora;
¾ caracterul greu previzibil și surprinz ător ale perico-
lelor și amenințărilor la adresa infrastructurilor critice.
De asemenea, pericolele și amenințările la adresa infra-
structurilor critice pot fi grupate în func ție de loca ția acestor
infrastructuri, de forma de manife stare, de sfera de cuprindere,
de modul în care ele apar și se dezvolt ă etc.
3.1. Tipologia pericolelor și amenințărilor la adresa
infrastructurilor critice
Unele dintre aceste pericole și amenințări fac parte din
natura lucrurilor, sunt pericole și amenințări de sistem sau de
proces, fiind un efect al disfunc țiunilor sau un produs al
evoluției sistemelor și proceselor. Altele sunt provocate în mod
intenționat, ca urmare a anumitor interese, a b ătăliei perma-
nente și necruțătoare pentru putere și influență, adică pentru
resurse, pie țe și bani.
Considerăm că pericolele și amenin țările la adresa
infrastructurilor critice ar putea fi grupate astfel:
30¾ pericole și amenințări cosmice, climatice și geofizice;
¾ pericole și amenin țări rezultate din activitatea
oamenilor;
¾ pericole și amenințări asupra infrastructurilor critice
din spațiul virtual.
3.1.1. Pericole și amenințări cosmice, climatice și geofizice
Aceste pericole12 și amenințări13 rezultă, de regul ă, din
dinamica fizic ă a pământului, din cea haotic ă a fenomenelor
meteorologice și chiar cosmice, dar și din capacitatea posibil ă a
omului de a produce astfel de pericole și amenințări și a le
folosi ca arme cosmice, climatice sau geofizice.
Printre principalele pericole și amenin țări cosmice la
adresa infastructurilor critice fizice ar putea fi situate și
următoarele:
a) Naturale:
¾ căderi de meteori ți;
¾ intensificarea radia ției solare și a celei cosmice, în
condițiile în care puterea de reac ție și de absorb ție
a ionosferei scade semnificativ;

12 Înțelegem prin pericol o disfunc țiune grav ă și primejdioas ă a unui sistem
și proces (pentru acel sistem sau proces, dar și pentru altele aflate în rela ție
cu acestea sau în împrejurimi).
13 Amenințarea este un pericol direct, orientat, adic ă un pericol care vizeaz ă
un anume sistem, un anume proces, o persoan ă, o institu ție, o țară, o alianță,
un proces etc. Apar, în cadrul amenin țării, cui anume se adreseaz ă un anume
pericol, adic ă direcționalitatea și chiar inten ționalitatea. Spre exemplu,
uraganul declan șat într-un anume punct al Pacificului afecteaz ă coastele
Californiei și nu pe cele ale Americii Latine. Pentru coastele Californiei,
uraganul respectiv este o amenin țare. Acest uragan este îns ă produs de
natură, în timp ce declan șarea unei înc ărcături explozive într-un mediu
aglomerat, care amenin ță deci viața tuturor celor care întâmpl ător se afl ă
acolo, este efectuat ă de un terorist sau de c ătre o grupare terorist ă cu un
anume scop.

31¾ intensificarea ciclului solar ;
¾ furtunile cosmice și alte fenomene care afecteaz ă sau
pot afecta în mod direct și planeta noastr ă.
b) Produse:
¾ acțiuni din spa țiul cosmic îndreptate împotriva
unor infrastructuri critice, în situa ția în care
pătrund în Cosmos arme și alte mijloace ce pot fi
folosite pentru realizarea unor obiective sau
materializarea unor interese;
¾ acțiuni asupra unor infrastructuri critice aflate
chiar în acest spa țiu;
¾ un posibil terorism cosmic.
Pericolele și amenințările climatice sunt mult mai frec-
vente și mai numeroase decât cele cosmice. Ele fac parte din
viața noastră și afecteaz ă, practic, aproape toate structurile
fizice critice, creând probleme numeroase, frecvente și foarte
grave pentru infrastructurilor critice14 din întreaga lume.
Sfera acestor pericole și amenințări este foarte larg ă, cu
evoluții bruște, haotice și imprevizibile. Printre principalele
pericole și amenințări climatice și meteorologice ar putea fi
situate și următoarele:
a) Naturale:
¾ încălzirea planetei;
¾ topirea ghe țarilor și creșterea nivelului oceanelor;
¾ uragane, furtuni și alte fenomene meteorologice;
¾ precipitații masive, îndeosebi ploaie și grindină;
¾ căderi masive de z ăpadă, avalan șe, distrugerea
echilibrului termic al unor zone întinse și a
infrastructurilor aflate aici;
¾ ploi acide;
¾ inundații și mari rev ărsări de ape;
¾ modificarea albiilor unor fluvii și râuri;
¾ apariția unor fluvii și râuri subterane;

14 Una dintre cauzele pentru care infrastructurile devin critice este tocmai
vulnerabilitatea lor la astfel de fenomene.
32¾ împuținarea rezervelor de ap ă potabilă;
¾ deșertizarea15;
¾ sărăturizarea solurilor etc.
b) Produse:
¾ schimbarea regimului pluvionar, datorit ă tăierii masive
a pădurilor și distrugerii echilibrului ecologice, a
ecosistemelor și a ciclurilor trofice;
¾ exploatarea ira țională a unor soluri și crearea unor
dezechilibre grave;
¾ producerea de ploi artificiale;
¾ intervenția în fenomenele meteorologice16 și chiar
climatice etc.;
¾ incendierea p ădurilor;
¾ terorismul meteorologic.
Fără îndoială, pericolele și amenințările geofizice rezultă
din dinamica planetei, din faptul c ă pământul „lucreaz ă“ în
fiecare minut, în toate dimensiunile sale, de la a șezarea pe
nucleu, pân ă la mișcările plăcilor tectonice și recompunerea
mai mult sau mai pu țin înceată a substan țelor și elementelor din
care este format.
Cele mai frecvente pericole și amenințări de acest fel ar
putea fi:
a) Naturale:
¾ cutremure;
¾ erupții vulcanice;
¾ modificarea fundului oceanelor;

15 Această amenințare foarte grav ă este prezent ă și în România, datorit ă
tăierii masive a p ădurilor și distrugerii sistemelor de iriga ții.
16 În unele publica ții, se apreciaz ă că programul HAARP, ca și alte
programe asem ănătoare care studiaz ă comportamentul ionosferei la bombar-
darea cu radia ții de înalt ă frecvență, ar putea fi la originea unor fenomene
meteorologice dirijate de foarte mare amploare (precipita ții masive, crearea
unor nuclee de ciclon etc.), care ar putea avea valoarea unei adev ărate arme
meteorologice, care ar face parte dintr-un sistem de arme neconven ționale,
cosmice, climatice și geofizice, bazate pe amplificarea de aproape dou ă
milioane de ori a undelor.

33¾ fenomene de tipul tsunami;
¾ surpări de teren, rupturi și falii imense etc.
b) Produse:
¾ lunecări de teren17;
¾ scufundări de teren;
¾ cutremure18;
¾ terorism geofizic.
3.1.2. Pericole și amenințări rezultate din activitatea
oamenilor
Din păcate, cele mai multe dintre pericolele și amenințările
care afecteaz ă în mod grav infrastructu rile critice se datoreaz ă
oamenilor.
Aceste tipuri de pericole și amenințări pot fi încadrate în dou ă
mari categorii:
¾ intrinseci activit ății omenești;
¾ ca mijloace neconven ționale de confruntare (de lupt ă).
Cele intrinseci activit ății omenești pot fi:
a) de sistem;
b) de proces;
c) de dinamic ă.
a) Principale pericole și amenințări la adresa infrastructurilor
critice rezultate din disfunc ționalitățile de sistem sunt generate chiar
de sistemele de infrastructuri sau de sistemele din care acestea fac
parte, în calitatea lor de metasisteme sau de sisteme de sisteme.

17 Datorită defrișărilor necontrolate de p ăduri, exploat ării iraționale a sub-
solului, lipsei unor minime lucr ări de protec ție, experimentelor nucleare etc.
18 Este puțin probabil c ă omul a ajuns la o asemenea performan ță încât să
producă fenomene geofizice grave, precum cutremure de p ământ sau
mișcarea voluntar ă a plăcilor tectonice. Nu trebuie îns ă exclusă nici o
asemenea de posibilitate. S-a demonstrat c ă, spre exemplu, o explozie
nucleară subteran ă produsă într-o anumit ă zonă (vulcanic ă, de falii la
suprafață etc.) ar putea genera cutremure și alte fenomene geofizice de o
anumită intensitate.
34Aceste tipuri de amenin țări sunt foarte numeroase și greu de
evitat, întrucât unele sunt fire ști, iar altele impr evizibile. Practic,
există atâtea pericole și amenințări câte sisteme. Printre cele mai
importante s-ar putea situa și următoarele:
¾ îmbătrânirea și degradarea infrastructurilor, mai exact,
tendința unora dintre infrastructuri de a se uza prematur
fizic și moral, datorit ă vulnerabilit ăților sporite, expunerii
îndelungate și lipsei de protec ție sau protec ției insuficiente;
¾ evoluția sistemului spre o nou ă stare și, ca atare,
amenințarea cu distrugerea unora dintre propriile sale
infrastructuri (introducerea fibrei optice duce, automat, la
degradarea prea gr ăbită a liniilor telefonice tradi ționale și a
altor purtători de semnal);
¾ apariția brusc ă a unor disfunc ționalități în sistem
(distrugerea intempestiv ă sau accidental ă a unor
componente sau a unor structuri etc.);
¾ efectul de bumerang;
¾ rezultate din evolu ția altor sisteme, din presiunea exercitat ă
de acestea sau ca urmare a disfunc ționalităților din cadrul
acestora, inten ționat sau neinten ționat etc.
b) Pericolele și amenin țările specifice proceselor fizice și
sociale sunt cele mai complexe și cu efectele cele mai mari. Ele se
manifestă, de regul ă, surprinz ător și intempestiv și pot avea efecte
distrugătoare foarte greu de contraca rat. Printre cele mai importante
pericole și amenințări de proces s-ar putea situa și următoarele:
¾ schimbările în desf ășurarea unor activit ăți ca
urmare a ac țiunii a numero și factori perturbatori;
¾ acțiuni economice, financiare și de altă natură pentru
distrugerea concuren ței;
¾ bătălii pentru resurse și pentru pie țe;
¾ ofensiva high-tech și IT;
¾ rezistența la ofensiva tehnologic ă și informa țională și
riposta asimetric ă;
¾ înarmarea;
¾ dezvoltarea unor sisteme de arme neconven ționale care
pot fi folosite împotriva infrastructurilor critice;

35¾ acțiuni ale lumii in terlope, trafican ților și rețelelor
crimei organizate;
¾ terorism.
c) Pericolele și amenin țările de dinamic ă îmbracă toate
formele enun țate mai sus, dar și foarte multe altele care rezult ă, în
general, din filosofia și fizionomia sistemelor și proceselor dinamice
complexe. Printre cele mai frecvente consider ăm că ar putea fi:
¾ variațiile bruște în func ționarea și comportamentul
sistemelor și în desfășurarea proceselor;
¾ variația rapidă a intercondi ționărilor dintre sisteme,
fenomene și procese, datorat ă schimbărilor condi țiilor
interne și de mediu;
¾ variația intempestiv ă a condițiilor inițiale;
¾ acțiunea unor factori perturbatori imprevizibili;
¾ terorism dinamic complex.
3.1.3. Pericole și amenințări asupra infrastructurilor critice
din spațiul virtual.
Pericolele și amenințările din spa țiul virtual vizează, în
general, re țelele, nodurile de re țea și centrele vitale, mai exact,
echipamentele și sistemele fizice ale acestora (calculatoare,
providere, conexiuni și noduri de re țea etc.), precum și celelalte
infrastructuri care ad ăpostesc astfel de mijloace (cl ădiri, rețele
de energie electric ă, cabluri, fibr ă optică și alte componente). În
aceeași măsură, ele vizeaz ă și depozitele de date și de pro-
grame, sistemele de înmagazinare, de p ăstrare și de distribu ție a
informației, suportul material al bazele de date și multe altele.
Însă, înainte de toate, asemenea pericole și amenințări vizează
sistemele IT (întreprinderi, linii de produc ție, sisteme de
aprovizionare cu materiale strategice, infrastructuri de resurse
și de piețe, institute de cercet ări, sisteme de comunica ții).
Din categoria, mereu în extensie, a pericolelor și amenin-
țărilor împotriva infrastruct urile critice ale ciberspa țiului fac
parte și următoarele:
36¾ pericolele și amenințările rezultate din b ătălia dintre
marile firme pentru suprema ția IT, pentru resurse și
pentru pie țe;
¾ pericolele și amenințările asimetrice;
¾ dezvoltarea re țelelor subversive și neconven ționale IT;
¾ activitatea tot mai intens ă a hacker-ilor;
¾ ciberterorismul.
3.2. Dinamica pericolelor și amenințărilor la adresa
infrastructurilor critice
Toate pericolele și amenințările enunțate mai sus, dar și
altele, care se pot ivi pe nea șteptate, vizeaz ă în mod direct, în
primul rând, oamenii și infrastructurile. Cele care suport ă direct
și aproape f ără posibilitate de reac ție eficient ă aceste amenin țări
sunt denumite infrastructuri critice. Între mul țimea deschis ă a
infrastructurilor critice și mulțimea pericolelor și amenințărilor
la adresa acestora se creeaz ă totdeauna rela ții de intercondi țio-
nare direct ă, intempestiv ă, bine cunoscut ă sau aleatoare, ceea ce
face extrem de dificile politicile, strategiile și practicile de
protecție.
Filosofia și fizionomia infrastructurilor critice – în
general, infrastructuri de re țea – sunt definite pe un determi-
nism dinamic complex, ceea ce impune o monitorizare atent ă, o
analiză permanent ă și o evaluare pe m ăsură a raporturilor și
interinfluen țelor.
Odată cu dezvoltarea pericolelor și amenințărilor asime-
trice19, cu intensificarea ac țiunilor teroriste, problematica arhi-

19 Pericolele și amenințările simetrice rezultă din confruntarea sau posibilitatea de
confruntare a dou ă entități aproximativ egale, simetrice sau asem ănătoare. Pericolele
și amenin țările disimetrice sau non-simetrice provin din efectul de
dispropor ționalitate, creat de marile decalaje din toate domeniile inclusiv din cele
care privesc infrastructurile critice. Pericolele și amenințările asimetrice rezultă din
efectul de adaptare la dispropor ționalitate și, respectiv, din crearea posibilit ății și
probabilit ății condiționate ca fiecare dintre p ărți dă poate distruge, prin mijloace
specifice, infrastructurile critice ale celeilalte.

37tecturii, alc ătuirii, construc ției, funcționării și protecției infra-
structurilor critice devine extrem de complex ă și necesită o
abordare pe m ăsură, cu implicarea statelor, alian țelor, organi-
zațiilor și organismelor interna ționale. Globalizarea informa ției,
economiei și relațiilor dintre state, dezvoltarea re țelelor de
informații și comunica ții, concomitent cu recrudescen ța feno-
menelor cosmice, climatice, meteorologice și geofizice, impun
abordări de amploare, ceea ce determin ă politici și strategii pe
măsură în tot acest spectru, de la identificare și cunoaștere, la
monitorizare, evaluare, prognozare și protecție.
CAPITOLUL 4
PROTECȚIA, SIGURAN ȚA ȘI SECURITATEA
INFRASTRUCTURILOR CRITICE
Protecția, siguran ța și securitatea infrastructurilor critice
presupun cel pu țin trei abord ări complementare:
¾ ca funcție intrinsec ă sistemelor, ac țiunilor și
proceselor;
¾ ca sistem de securitate adiacent, asociat, creat de
alte structuri;
¾ ca funcție de metasistem sau de sistem de sisteme.
Protecția infrastructurilor critice (PIC) presupune un
parteneriat continuu și coerent între proprietarii infrastructurilor
critice, personalul care le deserve ște sau le gestioneaz ă și
autoritățile statului respectiv și cele ale statelor membre ale
Uniunii Europene (regionale) sau ale tuturor statelor (în situa ția
în care este vorba de infrastructuri critice de valoare și
importanță mondială, cum ar fi, spre exemplu, protec ția infra-
structurilor care asigur ă transporturile aeriene, cele ale re țelelor
de comunica ții și informații etc.).
Evident, primii responsabili pentru protec ția respecti-
velor infrastructuri (instala ții fizice, c ăi de aprovizionare,
38tehnologii de informa ții, rețele de comunica ții) sunt proprietarii
și personalul care le deservesc.
Există o bogată legislație națională, european ă și inter-
națională care se refer ă la funcționarea și protecția infrastruc-
turilor critice, precum și la controlul necesar. Spre exemplu,
inspecțiile desfășurate în cadrul tratatului EURATM au vizat
asigurarea utiliz ării în bune condi ții și în siguran ță a mate-
rialelor nucleare.
A fost, de asemenea, creat ă o Agenție european ă însăr-
cinată cu securitatea re țelelor și informa ției (ENISA). Obiec-
tivul principal al acestei Agen ții este asigurarea securit ății
comunica țiilor.
4.1. Programul european de protec ție a infrastructurilor
critice (EPCIP)
În realizarea și implementarea unui program european de
protecție a infrastructurilor critice s- a pornit de la o realitate
complexă și de la o concluzie pe m ăsură: este imposibil ca
Uniunea European ă să poată realiza, de facto, protec ția
tuturor infrastructurilor critice. De aceea, programul are în
vedere numai infrastructurile critice transna ționale, protec ția
celor naționale rămânând în responsabilitatea statelor membre
ale UE, dar, evident, într-un cadru comun. În acest sens, exist ă
deja numeroase directive și reglement ări, care impun mijloace
și proceduri pentru sesizarea accidentelor, elaborarea unor
planuri de interven ție, în colaborare cu protec ția civilă, cu
administra ția, cu serviciile de urgen ță etc. Exist ă, spre exemplu,
o mulțime de programe de ac țiune și de reacție în urgen țe civile
și militare, cum ar fi accidentele nucleare, industriale, chimice,
petroliere, ecologice, cata strofele naturale etc.
Comisia European ă ține o eviden ță strictă a acestora,
informeaz ă și raporteaz ă în fiecare an situa ția în ceea ce
privește evaluarea riscurilor, dezvoltarea tehnicilor de protec ție

39și acțiunile juridice. Comisia propune actualizarea m ăsurilor,
adică armonizarea, coordonarea și colaborarea pe orizontal ă.
Această comunicare a Comisiei Europene, în care se
înglobeaz ă toate analizele și măsurile sectoriale, constituie baza
unui program european de protec ție a infrastructurilor critice
(EPCIP). Programul trebuie s ă identifice infrastructurile critice,
să le analizeze vulnerabilit ățile, dependen țele și interdepen-
dențele și să găsească soluții pentru securizarea acestora.
Obiectivele programului sunt urm ătoarele:
¾ Identificarea și inventarierea, prin guvernele statelor
membre, a infrastructurilor critice situate pe teritoriile fiec ărui
stat, în func ție de priorit ățile stabilite prin EPCIP;
¾ Colaborarea întreprinderilor, în cadrul sectoarelor
respective și cu guvernele pentru diseminarea informa ției și
reducerea riscului unor incidente susceptibile de a produce
perturbații extinse sau durabile infrastructurilor critice;
¾ Abordarea comun ă a problemei securit ății infra-
structurilor critice, gra ție colabor ării tuturor actorilor publici și
privați.
Programul european are în vedere, între altele, reunirea,
într-o rețea, a tuturor speciali știlor în protec ția infrastructurilor
critice din statele membre ale UE. Aceasta ar putea contribui la
realizarea unei re țele de alert ă în ceea ce prive ște structurile
critice (Critical Infrastructure Warning Information Network –
CIWIN). Re țeaua a fost pus ă deja în func țiune în 2005. Func ția
principală a acestei re țele este aceea de a contribui la
încurajarea schimbului de informa ții privind amenin țările și
vulnerabilit ățile comune, la realizarea unui schimb de m ăsuri și
de strategii adecvate, care s ă permită limitarea riscurilor și
protejarea infrastructurilor critice.
Programul EPCIP ajut ă statele, proprietarii și utilizatorii
infrastructurilor critice. În acest sens, Comitetul European de
Normalizare (CEN) și alte organisme de normalizare sprijin ă
40rețeaua (CIWIN), propunând norme de securitate sectorial ă
uniforme și adaptate pentru toate sectoarele vizate.
4.2. Cooperarea interna țională în protec ția
infrastructurilor critice
Perspectiva din ce în ce mai amenin țătoare a ac țiunilor
teroriste, înmul țirea și diversificarea dezastrelor naturale și
posibilitățile de producere a unor accidente tehnologice cu
consecințe majore au impus în ultimii ani concentrarea aten ției
asupra protec ției infrastructurilor critice (PIC). Aceasta este cu
atât mai profund ă cu cât interdependen țele de natur ă națională,
dar mai ales interna țională a infrastructurilor industriale, ciber-
netice, de comunica ții, transport, energetice, bancare etc. au
devenit greu de substituit. În ciuda faptului c ă modalitățile de
abordare a protec ției structurilor critice difer ă de la o țară la
alta, de la o organiza ție la alta, se pot identifica elemente
structurale comune, m ăsuri concertate desf ășurate cu succes,
funcții și responsabilit ăți compatibile.
Organiza ția de Cooperare și Dezvoltare Economic ă
(OCDE) tratează problema PIC din punctul de vedere al
incidentelor economice și catastrofelor. M ăsurile se refer ă în
special la restabilirea comunica țiilor în cazul cutremurelor de
pământ, asigurarea fluen ței traficului în caz de catastrofe
naturale, securitatea în domeniul maritim, înl ăturarea efectelor
accidentelor chimice etc.
În cadrul Uniunii Europene, Consiliul Europei a realizat
„acordul par țial deschis privind riscurile majore” care are ca
scop cooperarea în domeniul gestion ării riscurilor. Se preocup ă,
de asemenea, de formarea unui culturi a riscului prin organi-
zarea de cursuri universitare și masterate. În octombrie 2004,
Comisia European ă a adoptat un document referitor la protec ția

41infrastructurilor critice20, care propune m ăsuri suplimentare de
întărire a instrumentelor existente, în special, punerea în
aplicare a unui program european de protec ție (EPCIP). În
cadrul acestuia a fost constituit un forum permanent pentru
realizarea unui echilibru, pe de o parte, între constrângerile
impuse de concuren ță, responsabilitate în gestionarea infor-
mațiilor și, pe de alt ă parte, de avantajele ce decurg din
realizarea unui sistem de protec ție eficient pentru infrastruc-
turile critice.
Din aceast ă perspectiv ă, Comisia European ă și-a propus
să realizeze și un sistem de avertizare pentru infrastructurile
critice (CIWIN – Critical Infrastructure Warning Information
Network).
La începutul anului 2005, Comisia European ă și Agenția
Spațială European ă (ESA) au organizat un forum interna țional
de mare amploare, unde au fost invitate cele mai importante agenții spațiale. Tema reuniunii a fost înt ărirea cooper ării în
vederea prevenirii unor dezastre naturale sau accidente
tehnologice majore și a facilitării operațiilor de salvare printr-o
supraveghere cât mai extins ă a planetei prin intermediul
sateliților. De altfel, înc ă din 2001, Comisia European ă a lansat
inițiativa GMES – supraveghere global ă pentru mediu și
securitate – care are ca obiectiv realizarea, pân ă în 2008, a unor
capabilități operaționale autonome de monitorizare a mediului.
Organiza ția Interna țională pentru Protec ția Civilă
(OIPC) este o federa ție de structuri na ționale de protec ție civilă.
Aceasta se dore ște o platform ă de comunicare, de schimburi de
experiențe și de cooperare în domeniu. Una din atribu țiile sale
majore o reprezint ă standardizarea procedurilor de urgen ță.
Comisia Economic ă pentru Europa din cadrul ONU a
stabilit o serie de norme și standarde în domeniul infrastruc-
turilor, al transporturilor de materiale periculoase și al acciden-
telor transfrontaliere.

20 www.isn.ethz.ch/cr.n.
42G8 dezvoltă politici de protec ție a infrastructurilor critice.
La summit-ul din 2003 a adoptat un text care cuprinde 11
principii directoare ce asigur ă statelor membre, dar și altor țări,
un cadru de dezvoltare a strategiilor de protec ție a infrastruc-
turilor critice, în special în domeniul informatic.
Organiza ția pentru Securitate și Cooperare în Europa
(OSCE) , ca și celelalte organiza ții internaționale, se afl ă în plin
proces de definire a unor noi atribu ții și structuri care s ă
corespund ă fenomenului de globalizare și noilor tipuri de
riscuri și amenin țări. La Conferin ța Anuală de Revizuire a
Securității din 2004 s-a pus problema intensific ării schimbului
de informa ții privind riscurile și reacția coordonat ă în domeniul
PIC. Astfel, o prima m ăsură stabilită este organizarea de
reuniuni ale exper ților, având ca finalitate imediat ă redactarea
unui set de recomand ări ale OSCE, pe baza c ărora să se poată
realiza o adev ărată „securitate teritorial ă OSCE”.
Centrul pentru Politici de Securitate de la Geneva a
organizat, la sfâr șitul anului 2003, un forum dedicat coordon ării
în domeniul PIC. A fost primul forum de acest gen, la care au
participat peste 180 de exper ți din 28 de țări. Concluziile au
fost extrem de interesante, ele referindu-se la tendin țele
generale ale PIC, solu țiile greșite la care s-a apelat pân ă în
prezent și modalit ățile de „a gândi diferit”, de „a gândi
imposibilul” și de „a schimba mentalit ățile”.
La 5 noiembrie 2005 a fost adoptat Programul de la Haye21, în
care se prevedea, între altele, consolidarea m ăsurilor pentru
gestionarea crizelor transfrontaliere, protec ția infrastructurilor vitale
și a problemelor ce țin de tensiunile și conflictualitatea specific ă
ordinii publice și securității. În acest sens, Consiliul European a
încredințat Comisiei Europene și, respectiv, structurilor din cadrul
Consiliului, sarcina realiz ării unui dispozitiv integrat al UE, care s ă
devină operațional cel mai târziu în iuli e 2006. Dispozitivul, potrivit
programului adoptat, trebuie s ă evalueze capacit ățile statelor membre

21 Adus la zi pe 17 decembrie 2004 pe probleme specifice luptei împotriva
terorismului.

43ale UE, să asigure preg ătirea și desfășurarea unor exerci ții comune și
să întocmeasc ă un plan opera țional comun pentru o gestionare civil ă
a crizelor. El trebuie s ă realizeze, între altele:
¾ protecția cetățenilor și infrastructurilor împotriva
pericolelor și amenințărilor teroriste CRBN, în spa țiile publice, dar și
împotriva catastrofelor naturale (seisme, inunda ții, incendii de
păduri) și catastrofelor tehnologice, maritime, de transport, sanitare
etc., în cadrul unei strategii europene integrate, printr-un dispozitiv
de reacție bine structurat și interopera țional;
¾ promovarea unor norme de securitate comune, la nivel UE,
stabilirea unor scenarii și exerciții de preg ătire și de punere în
aplicare a unor mecanisme de gestionare a crizelor, de alert ă rapidă și
de protecție civilă;
¾ realizarea unui sistem de reac ție rapidă și eficient ă
împotriva atacurilor teroriste asupra infrastructurilor și pentru
lichidarea urm ărilor acestora, care s ă garanteze revenirea în scurt
timp la normalitate;
¾ întrucât infrastructurile europe ne sunt din ce în ce mai mult
interconectate și interdependente, es te nevoie de o politic ă și o
strategie unitare, care s ă foloseasc ă toate pârghiile statelor și UE
pentru protec ția acestora.
Consiliul a f ăcut următoarele recomand ări:
a) punerea deplin ă în oper ă a recomand ărilor Consiliului
European privind stabilirea unui „mecanism integrat de gestionare a
crizelor în UE“, esen țial pentru înt ărirea legăturilor între cet ățenii și
instituțiile europene și strângerea leg ăturilor de interdependen ță și de
solidaritate între statele membre;
b) centrarea strategiei europene integrate pe contracararea
amenințărilor asupra infrastructurilor vitale a c ăror distrugere ar
putea avea efecte grave asupra s ănătății, securit ății, siguran ței și
bunăstării economice a cet ățenilor, punerea în aplicare și armonizarea
la nivel european a unei metode armonioase prin care s ă se identifice
infrastructurilor vitale, s ă se analizeze vulnerabilit ățile, să se evalueze
amenințările și să se propun ă soluții viabile pentru protec ția acestora;
c) instituirea unui Program european de protec ție a
infrastructurilor vitale (EPCIP);
d) considerarea programului eur opean ca fiind complementar
programelor na ționale;
44e) admiterea situa ției potrivit c ăreia:
¾ un sistem european de analiz ă a riscurilor trebuie s ă fie
conceput și pus în aplicare;
¾ realizarea unor leg ături strânse între toate autorit ățile
care dețin informa ții și care au competen țe în acest
domeniu;
¾ gestionarea corect ă și fiabilă a informa țiilor pertinente
(informații militare și civile, cooperare poli țienească),
control parlamentar;
¾ crearea, în sânul Comisiei, a unui sistem de alert ă
rapidă în caz de criz ă, la nivel european, na țional și
internațional partajat printr-o re țea central ă (ARGUS);
¾ asocierea Comitetului Euro pean de Normalizare;
f) a veghea ca Programul European de Protec ție a Infra-
structurilor Critice (EPCIP) s ă respecte urm ătoarele condi ții:
¾ să fie plasat sub controlul parlamentului european și
parlamentelor na ționale;
¾ să constituie un element esen țial al viitorului dispozitiv
continental și mondial de protec ție a infrastructurilor
critice;
g) ameliorarea Fondului European de Solidaritate (pentru
intervenții în interiorul UE) și ECHO (pentru interven ții în afara UE);
h) crearea unei For țe Europene de Protec ție Civilă;
i) consolidarea parteneriatului cu societatea civil ă pentru
realizarea unei strategii privind protec ția împotriva amenin țărilor
CBRN;
j) asigurarea condi țiilor pentru ca toate aceste sisteme de alert ă
în caz de urgen țe civile și militare și de protec ție să nu afecteze via ța
cetățenilor și siguranța lor, să nu îngrijoreze și să panicheze în mod
inutil popula ția;
k) garantarea respectului vie ții private, protec ția informa ției și
prevenirea difuz ării ei neautorizate;
l) elaborarea unui dispozitiv-cadru european de protec ție și
nedivulgare a datelor, astfel încât drepturile fundamentale ale omului
să fie protejate;
m) asigurarea condi țiilor ca protec ția popula ției și a
infrastructurilor vitale s ă se bazeze pe scenarii realiste și pe

45experiențe verificate (spre exemplu, experien ța dobândit ă în timpul
Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004).
Aceste reglement ări și experien țe se regăsesc, într-o form ă sau
alta, în strategiile na ționale de protec ție a popula ției și infrastructurile
vitale ale tuturor țărilor europene. În Germania, spre exemplu, exist ă
așa-numitul concept de protec ție de baz ă22. Punctul de plecare îl
reprezintă un proces de analiz ă și de planificare multietajat ă, care
cuprinde o evaluare a pericolelor, amenin țărilor și riscurilor asociate,
urmată de un control și de o adaptare a m ăsurilor de protec ție.
Acest concept german presupune23:
I. identificarea diferitelor categorii de riscuri din diferite
domenii: catastrofe naturale, accidente, terorism și
criminalitate;
II. fixarea nivelului de protec ție bazat pe aceste categorii;
III. conceperea de scenarii ale sinistrelor și amenințărilor;
IV. analiza punctelor slabe;
V. formularea obiectivelor de protec ție și fixarea m ăsurilor de
protecție și contra-protec ție care decurg de aici;
VI. formularea urgen țelor (coordonarea între m ăsurile publice
și private);
VII. punerea în aplicare, dup ă nevoi, a ac țiunii formulate;
VIII. controlul sistematic al acestui proces de analiz ă și
planificare în cadrul gestion ării calității.
4.3. Protec ția infrastructurilor critice na ționale
Protecția infrastructurilor vitale (critice) na ționale
românești se înscrie, într-o form ă sau alta, în programul

22 Protecția Infrastructurilor Critice – Concept de baz ă.
23 Oficiul Federal pentru Protec ția Popula ției și Gestionarea Catastrofelor
(Bundesamt für Bevölkerungsschutz und Katastrophenhilfe) , Centrul de
Protecție a Infrastructurilor Critice (Zentrum Schutz Kritischer
Infrastrukturen) , Deutschherrenstrasse 93-95 53177 Bonn BBK-Zentrum-
I@bbk.bund.de http:// www.bbk.bund.de, Oficiul Federal de Poli ție
Criminală (Bundeskriminalamt) 65173 Wiesbaden http://www.bka.de oder
http://www.bundeskri minalamt.de
46european de protec ție a infrastructurilor critice prin cel pu țin
trei modalit ăți:
¾ adaptarea sistemului de legisla ție, de acțiune și de reacție
în situații de urgen ță la cerințele europene, în procesul preg ătirii
integrării și integrării propriu-zise;
¾ dependen țele și interdependen țele infrastructurilor vitale
românești de cele europene;
¾ participarea la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor
și strategiilor de combatere a terorismului, traficului ilegal, crimei
organizate și amenințărilor asimetrice.
Infrastructurile vitale române ști sunt, aproape în totalitate,
infrastructuri critice din cel pu țin câteva motive esen țiale:
¾ provin din infrastructurile unei economii-gigant, inflexibile
și greu adaptabile economiei de pia ță, ale cărei urme nu au fost înc ă
nici lichidate, nici ameliorate;
¾ economia și societatea româneasc ă, în ansamblul ei, se afl ă
într-o stare de haos, specific ă perioadelor îndelungi și repetate de
tranziție, în care totul sau aproape totul este vital, critic și vulnerabil;
¾ acțiunile fără discernământ asupra mediului, t ăierea masiv ă
a pădurilor, cultivarea haotic ă a terenurilor, dezastrul din agricultur ă,
lipsa unei politici agrare, ecologice și de protec ție a mediului
coerente și eficiente creeaz ă și prolifereaz ă pericole extrem de grave
la adresa tuturor infrastructurilor și îndeosebi asupra celor critice;
¾ se așteaptă ca participarea României la coali ția antiterorist ă
și la alte misiuni de gestionare a crizelor și conflictelor și de
menținere a p ăcii să genereze un nou tip de amenin țări asupra
cetățenilor și infrastructurilor vitale ale economiei, societ ății,
informației și condițiilor de trai.
Desigur, pericolele și amenințările sunt mult mai numeroase.
Ele fac obiectul unor ini țiative legislative, sunt cuprinse în strategia
națională de securitate și în alte documente importante, dar sunt
departe de a fi pe deplin monitorizate, gestionate, controlate și
înlăturate.

47CONCLUZII ȘI PROPUNERI
1. Infrastructurile critice r ămân un domeniu care se cere
foarte bine investigat, monitoriza t, analizat, evaluat, prognozat
și ameliorat.
2. Toate statele, Uniunea European ă, în ansamblul ei,
Statele Unite ale Americii și alte țări, alianțe, structuri de secu-
ritate interna ționale și regionale î și intensific ă eforturile pentru
a identifica, supraveghea, optimiza și proteja infrastructurile
vitale ale țărilor, societ ăților, rețelelor și ale lumii.
3. Consider ăm că și România, care se înscrie în acest amplu
demers interna țional, trebuie s ă participe la acest proces, prin:
a) elaborarea unei strategii na ționale pentru PIC (în
prezent, numai SUA au o astfel de strategie), în concordan ță cu
recomand ările europene și internaționale în domeniu;
b) inventarierea infrastructurilor critice pe domenii de
activitate;
c) stabilirea vulnerabilit ăților specifice și a modalit ăților
de apărare;
d) elaborarea unor ghiduri sau seturi de norme privind
PIC;
e) întărirea cooper ării dintre sectorul public și cel privat
prin pachete de acte normative și cointeresarea sectorului privat
prin facilit ăți fiscale, asisten ță de specialitate etc.
f) formarea unor echipe de speciali ști pe diverse domenii,
care să poată asigura expertiz ă de PIC;
g) introducerea în planurile de înv ățământ și cercetare din
UNAp a unor teme specifice protec ției infrastructurilor critice.
48
Redactor: Corina VLADU
Tehnoredactor: Mirela ATANASIU

Bun de tipar: 31.07.2006
Hârtie: A3 Format: A5
Coli de tipar: 3 Coli editur ă: 1,5

Lucrarea con ține 48 de pagini
Tipografia Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I“

CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE
Șoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucure ști
Telefon: (021) 319.56.49
Fax: (021) 319.55.93
E-mail: cssas@unap.ro
Adresă web: http://cssas.unap.ro

141/1287/06 C 317/2006 EDITURA UNIVERSIT ĂȚII NAȚIONALE DE AP ĂRARE „CAROL I“

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: 1UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I“ Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate CentruldeStudiiStrategice deAp\rare[iSecuritate… [611787] (ID: 611787)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

1UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I“ Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate CentruldeStudiiStrategice deAp\rare[iSecuritate… [611787]

Copyright Notice

Contribuții teoretice și experimentale privind optimizarea activităților de mentenanță a autovehiculelor în vederea reducerii impactului ecologic [309408]

Coordonator stiintific: Absolvent: Gabriela Ionescu Răzvan Alexandru Hotea Septembrie 2018 LUCRARE DE DISERTAȚIE 2 Cuprins : Capitolul 1…. [621999]

Personalitatea, persistența motivațională [603113]

ETICA ÎN ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă SUPORT DE CURS Prof. Univ. Dr. Gyula Gulyas Lect. Univ. Dr. Liviu Radu Asist. Cercet. Dan Octavian Balica Asist…. [625495]

20pts space below, 80pts space above 1st line of title Cover Page Headings: 10pts space above and below Body Headings: 20pts space below, 0pts… [627698]

APC România a studiat un pachet larg de asigurări de viață, comercializate prin diverse canale de distribuție [632135]

Copyright Notice

Similar Posts