1U N I V E R S I T A T E A B A B E Ș B O L Y A I [626381]

1U N I V E R S I T A T E A “B A B E Ș –B O L Y A I”
Facultatea de Istorie și Filosofie
Catedra de Istoria Filosofiei Antice și Medievale
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
NATURA ANTIUMANISTĂ
A TERORISMULUI CONTEMPORAN
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
PROF.UNIV. DR.
LIVIU-PETRU ZĂPÂRȚAN
DOCTORAND: [anonimizat]2010-

2CUPRINS
Introducere
Capitolul I
Noțiunea de Terorism
Capitolul II
Terorismul, armă a celui slab împotriva celui puternic
Capitolul III
Conceptul și Natura Terorismului
Capitolul IV
Diferenta dintre terorism si alte forme de violen ță
4.1.Terorism vs. violenta revolutionara
4.2.Terorism vs. eliberare nationala (insurgenta)
4.3.Terorism vs. atacul de gherila
4.4.Terorism vs. Crima Organizata
Capitolul V
Istoricul fenomenului terorist
Capitolul VI
Teorii ale fenomenului terorist
6.1. Teoria multicauzală
6.2. Teoria politico -socială
6.3. Teoria politico -religioasă
6.4. Teoria organiza țională
6.5. Teoria biologică
6.6. Teoria psihologică

3Capitolul VII
Dinamica evolu ției fenomenului terorist
Capitolul VIII
Definiția Terorismului
Capitolul IX
Formele Terorismului
Capitolul X
Abordarea filosofico -politică a fenomenului
Capitolul XI
Viziunea unui „constructor” european asupra terorismului
Capitolul XII
Terorism religios
Capitolul XIII
Fundamentalis mși terorism islamic
Capitolul XIV
Terorismul ca doctrină politico -religioasă
Capitolul XV
Asimetria terorismului
Capitolul XVI
Manifestările ”noului terorism”

4Capitolul XVII
Terorismul contemporan
Capitolul XV III
Terorismul, o manifestare antiumanistă
18.1 Terorism ca intimidare și amenințare
18.2Terorismul ca generator de haos, soc si teroare
18.3.Terorismul ca propaganda religioasa si politic ă
Capitolul XIX
Terorismul sinuciga ș
Capitolul XX
Limitări doctrinare ale cooperării statelor în
combaterea terorismului și dezvoltarea noii ordini internaționale
Concluzii
Bibliografie
Cuvinte cheie:
filosofie, religie, democra ție, terorism contemporan, violență, am enințare, Al
Qaida, Jihad, non -combatan ți, insurgență, atacuri teroriste, fundamentalism,
modernism, război, civiliza ție

5Prin periculozitatea pe care a dobândit -o în zilele noastre, terorismul interna țional a
devenit o problemă deosebit de gravă, care îngrijorează nu doar guvernele și
partidele politice, ci și populația pașnică.Lumea contemporană înregistrază o
expansiune alarmantă și fără precedent al flagelului numit „terorism internațional”,
care a devenit un fenomen amenin țător pentru pacea și secur itatea interna țională.
După terminarea Războiului Rece, lumea și ordinea politică internațională
au intrat într -o fază de transformare, mai amplă chiar decât de cea generată de
marile evenimente revolu ționare din istoria universală:1789, 1815, sau 19191.
Sistemul interna țional postmodern este un sistem transnațional, care
generează interdependen țe, întrepătrunderi multiple, negocieri permanente și fluide
ale intereselor actorilor principali, care rămân tot statele na ționale, impregnate de
procesele postmod ernității și de etica acestei noi diplomații, „a acestui nou tip de a
produce politica”2.
Ordinea și stabilitatea internațională la acest început de mileniu este
amenințată de existența unor zone de „pericole și haos”, compuse din două
categorii de state, moderne tradi ționale și premoderne, fiecare emanând probleme
diferite.
Din prima categorie a statelor moderne tradi ționale, fac parte statele din
regiunea Golfului și a Orientului Mijlociu, care gândesc politica externă și de
securitate, în termenii clasi ci ai echilibrului de , dar și de ambiția legată de
expansiune, a calcului precis al intereselor na ționale ireductibile și absolute, o
filosofie a diploma ției de cea mai pură extracție machiavelică.3Cel mai
reprezentativ stat a fost Iraqul lui Sadam Husse in, dar în zonă mai sunt și alte state
care au preluat locul de lider pan arab, lăsat liber după interven ția americană.
1Teodor Filip, „Terori știi printre noi”, Ed. Obiectiv, Craiova, 2001
2Robert Cooper, „Destrămarea Na țiunilor”, Ed.Univers Enciclopedic, București, 2007
3Robert Cooper, op.cit.

6A doua categorie, a statelor premoderne, care nu au capacitatea de a -și
controla propriul teritoriu, neposedînd mecanismele formale de asigurare a ordinii
sau a altor func țiuni de bază ale statului, Afghanistanul evidențiind cel mai bine
toate aceste caracteristici.
Caracteristica celor două tipuri de state este aceea că pe fundalul
globalizării, efectele și consecințele specifice lor pot afecta, la modul cel mai
profund și dramatic, securitatea internațională. Doar valorificându -se
vulnerabilită țile unui spațiu ca Orientul Mijlociu și Afghanistanul, s -au putut face
planuriși s-au antrenat terori ști pentru a se comite o agresiune de o int ensitate fără
precedent împotriva centrelor simbolice ale puterii americane.
Terorismul este un fenomen global, nefiind circumscris intr -o anumita zona
geografica. Astazi, mai mult ca oricand el este deja un fenomen transfrontalier
datorita globalizarii, p utand fi incadrat in aria fenomenelor negative ale acestui
proces.
Cauzele sale sunt multiple, ele putand fi ideologice, sociale, politice,
economice, scopul promordial ramanand acelasi in principiu, raspandirea terorii.
La prabusirea unui pol al lumii bipolare, odata cu pulverizarea sistemului
ideologic comunist si transformarea Uniunii Sovietice dintr -o superputere, intr -o
fosta superputere, chestiunea a capatat noi valente.
Sistemul instaurat de catre Uniunea Sovietica in urma cu ma i bine de 60 de
ani a fost un sistem inchegat pe baze ideologice, șinicidecum pe baza afin itatilor
de civiliza ție.
Odatadisparută componenta politică care a constituit liantul blocului
socialist, creându -se un vid ideologic, demonii nationalism uluiși ai
fundamentalismului religios au inceput sa -si arate coltii.
Ei alimenteaza si reincalzesc conflicte tinute „la rece”, care s -au transformat
in adevarate razboaie „calde” ,hranite de vechi frustrari nationalist -sovine, tinute

7sub contro l sub comunism, datorita carora mari mase de populatie au fost
transformate in entitati supuse unui genocid modern bazat pe purificari etnice4.
Iar razboaiele civile și religioase au fost intotdeauna un pat fertil in care
germenii terorismului i ncoltesc mai bine ca oriunde.
World Trade Center , clădirea care a dominat cerul New York -ului pentru
mai mult de trei decenii, a fost concepută ca un „simbol viu al dedicației omenirii
pentru pacea mondială”.
Pe 11 Septembrie 2001, teroriștii au trans format simultan în ruine un simbol
unic și un centru al cooperării internaționale, oferind pretextul declanșării a ceea ce
reputați analiști ,consideră a fi cel de -al treilea război mondial. Acțiunile lor au
dezvăluit lumii întregi fragilitatea și slăbiciu nile democrației, precum și ura
împotriva libertăților pe care aceasta le apără și promovează.
Acest atac pune toate sistemele democratice în fața unei provocări
nemaiîntîlnite și adresează întrebarea fundamentală despre cum o societate
democratică ar treb ui să răspundă unei astfel de amenințări ca aceea cu care se
confruntă în prezent5.
Terorismul ca fenomen complex, cu o dinamică specifică, presupune o
abordare interdisciplinară.
Structurarea științifică a instrumentarului necesar prevenirii și combaterii
terorismului, implică participarea unor specialiști din domeniile: științelor politice,
dreptului, psihologiei, istoriei, sociologiei, informaticii, finanțelor, comunicării și
comunicațiilor, criminologiei și criminalisticii, medicinei etc.
Integrarea tut uror domeniilor expuse mai sus din perspectiva analizei
fenomenului terorist, trebuie să vizeze elaborarea unor politici, strategii și tactici
4Gulke,Adrian,„The Age o f Terrorism and the International Political System”, Londra,I.B.Tau ris,1998
5Giovanna Borradori, Filosofia terorii, e d.Paralela 45, Pitesti, 2006

8antiteroriste și contrateroriste bine fundamentate care să permită un nivel înalt de
eficiență.
Cum ar putea o so cietate modernă să împiedice acțiunile unor astfel de
indivizi, a căror comportament și înfățișare sunt cît se poate de comune și banale,
dar care ascund în mintea lor o ură virulentă, fără a -și compromite idealurile
democratice ?
Cum ar putea această soci etate să coexiste cu o cultură tradițională și
frămîntată, ca cea musulmană, copleșită de influențele occidentale și mai mult să
se apere de o ideologie fundamentalistă, fanatică predispusă la acțiuni de distrugere
în masă?
Pentru a putea răspunde unor ast fel de întrebări, trebuie să înțelegem în
primul rînd ce este terorismul, care sunt rădăcinile și cauzele sale, și care este
natura sa ceda nastere unor ideologii pe care își fundamentează acțiunil e.
Terorismul este, indiferent de zona in care actioneaza, un instrument politic,
o continuare, de fapt, a politicii, o modalitate extremista de manifestare a unei
pozitii politice. Concluzia care se impune a fi mentionata o constituie tocmai
caracterul organizat,sistematic si coordonat prin care terorismul action eaza la scara
internatinala.S -a dovedit ca nicio grupare terorista nu actioneaza strict individual,
ca exista relatii stranse intre grupurile teroriste, atat din interiorul unei tari, cat si pe
plan international.
Realitatea dura a zilelor noastre, cand s untem martorii exacerbarii actelor
teroriste, indeamna la reconsiderarea acestui fenomen, care constituie un
important factor de risc si amenintare la adresa securitatii internationale si care,
iata, se poate transforma intempestiv in agresiune.
Aceasta p erceptie a stat probabil, la baza unei aprecieri devenita azi de mare
actualitate facuta de fostul secretar de stat american, Madeline Albright, care

9afirma in urma cu doar cativa ani: ,,Razboiul impotriva terorismului este razboiul
viitorului”.
Terorismul , în multiplele sale manifestări, a fost practicat de -a lungul istoriei
de cătregrupăriși secte religioase, organizații revoluționare sau anarhiste, mișcări
de eliberare, grupuri de crimă organizată, și chiar de către state, toate motivate de
o varietate marede ideologii politice , filozofice, religioase .
Cuvântul terorism are tot atîtea definiții cîte organizații teroriste sunt active
în prezent.
Termenul este diferit interpretat de la un analist la altul , iar eforturile de a -l
definis-au dovedit deosebit de dificile, datorită naturii sale duale, deși nu este un
lucru imposibil de făcut.
Începînd cu anii ’90 conceptul de terorism a devenit așa de elastic încât
părea că nu există limite a ceea ce putea fi descris ca terorism.De exemplu, printre
titlurile de cărți publicate, puteai găsi titluri ca „ Narcoterorism ;Terorismul
Occidentului; Terorismul Apartheidului șiPornografia: Noul Terorism ;”.
O încercare a unor infractori de a extorca bani prin plasarea în borcanele cu
mîncare de copii , de pe rafturile unui supermarket, a unor bucăți mici de sticlă a
fost etichetată de media ca „ terorismul consumatorului ”.
În SUA, fenomenul telefoanelor obscene, foarte răspîndit de altfel, a fost
denumit „ terorism telefonic ”.
Un text academic catalo ga violul, o infracțiune frecventă, ca pe o „ instituție
a terorii”.
Speculațiile împotriva monedei naționale în Argentina și forajul oblic în
Kuweit au fost mediatizate ca „ terorism economic ” împotriva economiei celor
două țări susmenționate.
In cel mai recent caz, cel putin ciudat daca nu absurd, de calificare a notiunii
de terorism, un cetatean american, infectat cu HIV a fost acuzat de „ bio-terorism”,

10de catre procurorii americani, urmare unui incident domestic, in care acesta si -a
muscat de mina, ve cinul care il hartuia de saptamini.
Astfel, procurorii au sustinut ca acuzatul, in momentul atacului, s -a aflatîn
posesia unui „instrument vătămator” (harmful device), virusul HIV, cu intentia de
a-l „vătăma sau teroriza” pe vecin.
Un alt autor folosea termenul de “terorism pacifist” , cu referire la
demonstra țiile cetățenești la care participanții aruncau legume in putrefactie, oua,
produse de patiserie, chiar si a altor obiecte, asupra persoanelor publice,
conducatorilor, sau politicienilor țintă sau la actiunile de protest desfă șurate de
organizatiile pacifiste sau ecologiste, cum ar fi blocarea accesului spre centrale
nucleare con siderate nesigure sau in unitati militare in care se afla stocate diferite
tipuri de armamente , de regulă nucleare.
În zilele noastre a devenit imposibil să citești un ziar sau să asculți un buletin
de știri fără să nu te lovești de termenul „ terorism”. A ceastă utilizare exagerată a
termenului a dus până acolo încît cuvântul „ terorism” înseamnă doar ceea ce
doresc, cei care -l folosesc, să însemne: adică aproape orice act violent a oricărui
oponent, indiferent de natura sau scopul acestuia.
In ceea ce prive ste terorismul, acesta a devenit accesibil oricarei persoane
care are o nemultumire, un plan, un scop sau o combinatie a tuturor acestor
motivatii, nefiind doar apanajul gruparilor teroriste organizate. Pe baza manualelor
sau indrumatoarelor care se gasesc in comert despre fabricarea bombelor, teroristul
amator poate fi la fel de periculos si chiar mai dificil de identificat, decat teroristul
de profesie.
Prin actiunile lor, teroristii amatori isi pot asocia uneori actiunile, cu
motivatia si indeplinirea o biectivelor teroriste ale unei retele profesioniste, fiind
astfel mult mai periculos. Absenta unor autoritati centrale de comanda inseamna
mai putine constrangeri pentru teroristii amatori, in alegerea tintelor si

11modalitatiilor de executare a operatiunilo r, mai putine inhibitii in ceea ce priveste
victimele, mai ales cand exista motive religioase, ceea ce duce la savarsirea unor
acte deosebit de violente si spectaculoase, in scopul captarii atentiei mass -mediei si
a cuceririi unei celebritati temporare.
Fenomen social de factură deosebită, terorismul a căpătat la acest început de
secolși mileniu, prin amploarea si diversitatea formelor sale de manifestare, un
caracter complex, extins la scara întregii planete.
Omenirea este confruntată din ce în ce mai des cu o multitudine de ac țiuni
teroriste, unele de o violen ță inimaginabilă, care răspîndesc groază, tulbură profund
viața normală a societății, sfidînd ordinea de drept, internă și internațională, punînd
în pericol existen ța și funcționarea democrațiilor, s ecuritatea na țională a statelor și
chiar pacea mondială.
Înțeles și ca un „război ascuns, nedeclarat” sau ca un „conflict de mica
intensitate, cu obiectiv limitat”(Andreescu și colectiv,2003) dar și ca o „boală a
secolului XXI”(Stoina,2002), terorismul a e voluat atît de mult, încît știința în
general,și filosofia în principal, trebuie să -l investigheze coordonat, sincronizat, cu
participarea tuturor domeniilor și ramurilor sale.
Această inten ție nu ar fi adaptată realității dacă nu am aduce în atenție
conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la semnifica țiile sale, corelate cu
cîteva repere identitare, istorice, geografice și psihologice, ce definesc și
influențează în ansamblu, ideologia teroristă și acțiunile teroriste.
Așa cum am arătat anterior , deși cuvîntul terorism a intrat în istorie în urmă
cu 200 de ani, conceptul de terorism nu a fost unanim definit nici pînă în zilele
noastre, rămînînd deschis dezbaterilor.Într -o carte consacrată acestui fenomen,
Walter Laquer, istoric și comentator amer ican de politică externă, aprecia că doar
între 1936 și 1981, au fost elaborate peste 100 de definiții ale terorismului, dar nici
una nu este suficient de cuprinzătoare .

12După unii autori, analiza teoretică a terorismului se organizează în jurul a 5
paradigme:
Paradigma Crizei -trimite la problematicile crizei care încearcă să explice
comportamentele teroriste prin reduc ția la două faze.Prima dintre ele prezintă
terorismul ca fiind efectul unei crize fie la nivelul statului, al sistemului politic, al
economiei, al culturii, al valorilor fundamentale, sau la toate aceste paliere, în
același timp. Cea de -a doua fază a paradigmei crizei tratează explica ții relative la
individ, în termeni de frustare și angoasă, care sunt răspunzători de apetența
individului, so cialmente marginalizat, pentru violen ță.
Paradigma instrumentală este cea mai răspîndită abordare analitică a
terorismului.Din această perspectivă, violen ța teroristă este tratată ca un mijloc
utilizat ra țional de către subiect pentru a -și atinge scopul.
Analiza de sorginte instrumentalistă face posibila atît descifrarea tacticilor și
strategiilor actorului într -un spațiu definit ca sistem politic și definirea efortului
violent al individului în direc ția unei mișcări solide sau a unei comunități care
constituie cauzele de referin ță.
Astfel se poate explica faptul că violen ța teroristă vizează „trezirea” unui
segment social „prea calm” sau o notiune care nu are o „constiinta de sine”
suficient de acută pentru gustul acestuia ;
Paradigma culturalistă -pune accent pe cultura sau subcultura în cadrul
căreia ar fi favorizată trecerea la terorism. O cultură a violen ței poate fi determinată
în trecerea la forme extreme de comportament.
De exemplu, la sfîr șitul anilor 70, cînd terorismul de extremă stîngă acționa
înItalia, Germania și Japonia, unii cercetători au susținut teza unei culturi politice

13și intelectuale, proprii acestor țări , care cunoscuseră fascismul și nazismul, adică
extrema dreaptă.
De asemenea s -a subliniat ideea că, o cultură a violen ței, ca cea p e care a
cunoscut-o tineretul din Ulster, caracteristică de altfel și tinerilor palestinieni
născuți și crescuți in taberele de refugiați, martori de la o vârstă fragedă a Intifadei,
sau a copiilor somalezi sau bosniaci, crescu ți și ei în zone de violență endemică,
poate fi determinantă în trecerea acestora la fome extreme de comportament, la
acte de terorism.
Astfel de societă ți, în care cultul violenței este promovat de la forme
facultative, desene animate și filme, pînă la un sistem instituționalizat de
învățămînt (cazul medreselor din Palestina, Iran, Pakistan) nu pot să nu
influențeze, dacă nu, chiar să formeze personalitatea viitorilor teroriști.
Paradigma ideologică -referința la sursele ideologice ale terorismului se
află în centrul investiga țiilorcare se ocupă de terorismul extremei stîngi, de
tradițiile intelectuale ale extremei drepte și, mai recent, de bazele religioase ale
fundamentalismului islamic, întrucât terorismul se inspiră întotdeauna din
reprezentări, doctrine, mituri, ideologii.
Paradigma socială -ideea unei legături între mi șcările sociale sau
comunitare și terorism subliniează faptul că acest fenomen ia amploare pe fondul
declinului sau al slăbirii acestor mi șcări, nu prin a exprima și a cauza direct
slăbiciunile cauzei de referin ță, ci mai mult substituindu -se acestora în mod
artificial, voluntarist și cu atît mai violent cu cît această substituire este artificială.
Această paradigmă define ște „inversiunea” potrivit căreia un individ, devenit
terorist, se identifică în mod abuziv c u o cauză socială, na țională sau de alt fel,
dându-i un nou sens.

14Începînd cu secolul al XIV lea, perioadă deschisă de epoca marilor
descoperiri geografice, terorismul și violența organizată se amplifică și se
diversifică în legătură d irectă cu politica de expansiune colonială a marilor imperii
ale timpului, ca instrumente de spoliere economică și represiune a altor popoare.
Inițial. țări precum Portugalia, Spania, Olanda și mai apoi Franța și Anglia,
au fost primele puteri care au cotropit teritorii pe alt e continente și și-au format un
puternic sistem colonial. Jafulși spolierea coloniilor au avut ca efecte dezvoltarea
puternică a industriei, comer țului și armatei în metropole, dar și lupta dintre
imperii pentru men ținerea și extinderea dominației și hege moniei în diferite zone
geografice.
Odată cu apari ția corporațiilor industriale, comerciale și turistioce,
precursoare ale neocolonialismului contemporan, în colonii avea să apară și să se
dezvolte o rezisten ță tot mai activă a celor asupriți și să se afir me tot mai puternic
mișcările de eliberare națională și socială.
Marile imperii recurg tot mai frecvent, pentru stăpînirea situa ției,la practici
violenteși teroriste pentru reprimarea mișcărilor de eliberare. În măsura în care
terorismul presupune folosir ea sistematică a violen ței pentru a atinge un scop
politic, el este ,după Raufer(1987)” arma celui slab impotriva celui puternic, acul
viespei impotriva elefantului”.
Terorismul contemporan este deja o formă de război, înregistrînd numeroase
manifestări, p rezentate succint, în cele aduse în discu ție.Printr-o abordare analitică
desfășurată asupra comportamentului terorist, fie că ne referim la fedainii
palestinieni, la membri IRA, fundamentali știi islamici sau cei din organizația
evreiască Stern, pentru a -iînțelege pe teroriști trebuie să -i studiezi ideologia ca să
aflăm geneza terorii.
Una din caracteristicile existen țiale ale terorismului și implicit ale
terorismului, constă în dorin ța acestora, de cele mai multe ori obsesivă, de a

15impune opiniei publice vizate, grupului social țintă, propriile norme de
comportament, propria viziune despre justi ție și morală (Andreescu,2002).
Odată întra ți în conflict deschis cu societatea, teroriștii acceptă
clandestinitatea, marginalizarea și autoizolarea plină de tensiu neși nesiguranță,
lucru ce poten țează adoptarea unor convingeri neconforme cu realitatea și inițierea
unor acțiuni care să promoveze teroarea.
Urmărind evolu ția fenomenului terorist se poate anticipa că terorismul va
persista cu siguran ță și în viitor, cr escând cantitativ și calitativ, cu atât mai mult cu
cât unele state apelează din ce în ce mai mult la terorism pentru a -și atinge
scopurile politice.În ciuda dezaprobării generale, terorismul este o metodă
eficientă, dacă nu chiar cea mai eficientă, în ob ținerea unei revendicări politice.
Dacă organiza ția teroristă este afiliată și unei mișcări politice, iar scopurile
politice ale acesteia sunt sus ținute și de către majoritatea populației civile implicată
în conflict, victoria e numai o problemă de timp, cu m a fost cazul formării statului
Israel, abolirea politicii de apartheid in Africa de Sud, înfrîngerea politică a
regimului de ocupa ție american în Irak.
Uneori, scopurile urmărite de către o organiza ție teroristă sunt atinse mai
ușor dacă acestea se refe ră la aspecte politice par țiale, cum a fost obținerea
retragerii trupelor spaniole din Irak, sau economice, cum ar fi slăbirea economiei
unui stat, în special a celor care depind de economia turismului, cum au fost
Intifadele,atentatele Hamas care au afec tat puternic industria turismului din Israel,
sau atentatele din Bali.
Uneori actele teroriste, de și par izolate, mărunte și motivate de interese
individuale sau de grup, pot fi ini țiate sau folosite de unele state ca pretext pentru
pornirea unor războaie, cum a fost cazul primului război mondial, războiului civil
din Rwanda, invazia din Irak, etc.

16Când facem referire la termenul de terorism trebuie să luăm în calcul toti
factorii: culturali, sociali, legislativi, religiosi si politici.Noi tendinte de defin ire si
de conceptualizare a termenului de terorism lasa loc de interpretat atit din punct de
vedere filosofic cit si politic.la nivel international dar si in Romania, fenomenul are
o reprezentare cognitiva in functie de informarea data cu privire la criter iile de
alcatuire a conceptului de terorism, mai mult sau mai putin specifice.termenul de
terorism a capatat o forma de etichetare fara rost pentru unii si cu folos pentru altii.
Acest termen este folosit de guvernanti, mass -media, centre academice si
chiar de catre unele grupari teroriste.pentru unii, terorismul inseamna actiuni
violente ale unor grupari impotriva statelor si non combatantilor;pentru altii,
terorismul inseamna o eliberare nationala sau o revolutie in numele unei ideologii
propuse.intrebare a noastra ramine:”Ce este terorismul?”(Hoffman,2006).
Una dintre piedicile majore in formularea unei definitii larg acceptate ale
terorismului este conotatia emotionala negativa a conceptului.Termenul de
terorism a devenit un simplu cuvint al denigrarii, c are nu mai descrie un tip
specific de activitate antisociala sau de crima impotriva umanitatii.
Daca termenul de terorism este inteles diferit de la un stat la al tul, de la un
grup de indivizi( Guidere,2006) la altul, suntem determinati sa punem in discutie
aceasta problema pentru a clarifica si conceptualiza terorismul, pornind de la cele
mai prestigioase lucrari academice din ultimii ani.este necesar sa facem diferenta
intre diversele ipostaze ale violentei si diversele moduri de conflict, indiferent cum
le-am numi, daca dorim sa intelegem mai bine de unde au pornit, care sunt factorii,
cauzele si cum putem sa le facem fata pentru a preveni si combate acest flagel
mondial.
Terorismul actual este unul de tip catastrofal care a depășit orice limită a
raționalității. El vizează valori fundamentale ale unei anumite civilizații, fiind
îndreptat întregii omeniri. Deceniile sapte și opt ale secolului trecut ne -au oferit

17tabloul zguduitor al războaielor teroriste din Algeria, Congo, Cipru, Nigeria,
Vietnam, Chile, Grecia, Spania, Uganda, I ndia, Filipine, Africa de Sud și Centrală
etc.Teroriști făcând parte din categorii diverse -anarhiști, staliniști, maoiști,
trotkiști, castriști, sioniști, fedayeni, catolici și protestanți, creștini și falangiști,
musulmani sociali ști și musulmani fundamentaliști au terorizat și terorizează încă
planeta.
Factorii care stimulează și agravează conflictele de tip religios sunt
economici, sociali, lingvistici, cult urali, religioși și teritoriali suprapu și peste
existența unorinstituții politico -administrative ineficiente, slabe, corupte, chiar
nefuncționale .
De asemenea e xistența unei p olarități a sistemului politic, cristalizarea și
funcționarea un ei puteri centrale exclusiviste, intervenții externe armate ,politice,
religioase, teror ist fundamentaliste, în state sau complexe regionale de securitate;
gradul slab de materializare a coerenței economice -sociale, decalaje social grave,
regionalism, antagonisme religioase și etno -culturale, diferențe de status,
slăbiciunea unui regim democr atic extrem de permis iv și letargia opiniei publice;
un grad ridicat de ,,inamiciție” între diverse grupări etno -religioase,între țări sau
întreprovincii din diferite țării, așteptări lipsite de realism ale unor grupări
religioase sau etno -culturale și religioase, duc de asemenea la radicalizarea
comportamentală și explozia violenței politico -sociale.
Toate acestea pot fi combinate până la o identificare nereală cu momentul de
apogeu al izbucnirii unui asemenea conflict , adică momentul când o religie sau o
doctrină religioasă devine formă de politică. Și asta e generată cel mai adesea din
combinarea discriminărilor religioase cu cele etno -culturale și politice și cu
decalajele economico -sociale, prozelitismul religios agresiv și violent,
fundamentalismul religios, cu precădere islamic.

18În cea ce privește prozelitismul religios, acesta a devenit aât de important în
ultimul secol, încât unele state și -au înființat centre și instituții speciale, menite să
monitorizeze atent sau să stopeze, în limita legii,
Yonah Alexander spunea că ,, Cele mai alarmante perspective sunt situațiile
în care teroriștii ar obține și folosi mijloace nucleare de intimidare folosite pentru
șantaj sau chiar pentru a devasta orașe și țări întregi. Proliferarea armelor nucleare
și condițiile de securitate precare în care acestea sunt păstrate de cele mai multe
ori, pot transforma ac este perspective în realitate.
Tehnica modernă a pus la dispoziția teroriștilor și o altă posibilitate care nu
exista în trecut, anume aceea a intercomunicaț iilor intensificate peste granițele
naționale. Colaborarea între grupuri cu aceeiași orientare ideologică și chiar între
cele cu filozofie și interese politice diferite, a crescut rapid și substanțial”
În terorism a existat întotdeauna o regulă de bază ac eea de neselectivitate a
țintelor.Însă soluția reală a acestui flagel, parte intrins ecă a istoriei, nu este
contralovitura, răzbunarea și nici chiar aplicarea legii penale , ci eradicarea surselor
sale politico -economice.
Acțiunea în cooperare pentru prev enirea efectelor formelor de exprimare
teroristă , trebuie să fie focalizată obligatoriu asupra combaterii cauzelor
generatoare(conflictele etnice explozive sau pe cale de a izbucni, violențele
religioase, discrepanțele importante de educație și cultură, e conomiile nefertile,
criminalitatea organizată, prolifierea armelor de distrugere în masă). Comasarea
eforturilor comune în această direcție trebuie să reprezinte un răspuns unitar al
factorilor politic, diplomatic, juridic, polițienesc și al comunității i nformative.
O singura concluzie pozitivă poate fi desprinsa in urma odioaselor atentate
din11 septembrie 2001, si anume că acestea au determinat Statele Unite sa -si
asume responsabilitatea interdependentei progresive. Grotius a afirmat ca ,,nu
exista nat iune atat de puternica sa nu aiba , uneori, nevoie de ajutorul celorlalti” si

19pertinenta acestei reflectii a fost suficient de relevanta, chiar daca a fost facuta intr –
o maniera destul de dura.
Dar coeziunea necesara comunitatii internationale nu ar treb ui sa se
opreasca numai la nivelul luptei impotriva terorimului, care, in fond nu este decat
un fenomen de suprafata.
Dezoltarea armonioasa a unei ordini internationale mai coerente si conforme
,, principiului de entuziasm general”, evocata de Wheaton, est e evident o ambitie
serioasa, care niciodata nu va fi satisfacuta pe deplin.Cu toate acestea,
circumstantele actuale ofera politicienilor, juristilor si moralistilor ocazia de a trasa
calea pentru o ordine si un drept international adaptate provocarilor se colului XXI.
In aceasta constructie, pare sa se impuna un anumit numar de parametri: o
identificare comuna si o abordare solidara a marilor probleme actuale,
transformarea conform procedurilor simplificate, a normelor internationale care
protejeaza intere sele globale ale umanitatii; clarificarea normelor
existente;dezvoltarea sistemului de justitie penala internationala; redefinirea rolului
statelor; consolidarea ONU si, in mod special, a rolului Consiliului de Securitate.
Fara indoiala, acesta este un pro gram vast, de perspectiva, care presupune
identificarea fara intarziere a mizelor, trasarea obiectivelor si o impulsionare
serioasa.
Dezvoltarea dreptului international, cu scopul de a face fata provocarilor
mondiale actuale, tinde sa diminueze autonomia s tatelor fata de regulamentele
impuse de interesele generale.In paralel, apare intr -un mod evident nevoia de state
puternice si responsabile in cazul luptei impotriva terorismului.
Cele doua tendinte nu sunt decat aparent contradictorii.Daca statele trebui e
sa piarda o parte a autonomiei lor in domeniile care lezeaza interesul general al
comunitatii internationale, acest lucru nu va fi in avantajul nimanui.

20Pe de o parte, domeniul rezervat suveranitatii ramane destul de vast si,mai
mult ca niciodata, devine indispensabil ca statele sa -si poata asuma
responsabilitatea pe care o implica aceasta suveranitate, deoarece un stat prost
condus reprezinta un peri col pentru vecinii sai.
Pe de alta parte, dreptul international nu poate fi aplicat eficient fara ajutorul
agentilor de executie. Lupta impotriva terorismului a scos destul de bine in lumina
aspectul problemei din perimetrul afgan, Consiliul de Securitate mergand pana la
,,a oferi asistenta atat statelor limitrofe teritoriilor afgane controlate e talibani, cat
si celorlalte state, pentru a -si consolida capacitatile in privinta aplicarii masurilor”
pe care acestea le -a impus.
O astfel de oferta reflecta necesitatea existentei unei comunitati
internationale in fata verigilor slabe care primejduiesc functionarea s a globala.
Conform doctrinei traditionale, s -a putut vorbi despre ,,indiferenta dreptului
international fata de formele politice interne”, iar libertatea statelor de a adopta
formele de organizare adecvata a fost confirmata de Curtea Internationala de
Justitie.
Pe scurt, ,,noua distribuire internationala a cartilor de joc determina noi
tendinte” si devine indispensabil sa se persevereze in aceasta directie; controlul
,,legitimitatii democratice” este cea mai buna riposta la ,,terorismul de stat” ,
deoarece face credibilă lupta unită a tuturor statelor impotriva
terorismului.Trebuie, desigur, sa se gaseasca un anumit echilibru intre realitatea
actuala si situatia ideala, pentru a putea progresa, fara incidente, in aceasta directie.
Urmatoarea problema este pu tin mai delicata. Oferta de asistenta facuta de
ONU statelor limitrofe Afganistanului, in Rezolutia nr. 1363, nu este lipsita de o
anume ambiguitate daca este asociata exigentelor impuse tuturor statelor.Pana la ce
nivel aceste state limitrofe ar putea sa o refuze? De fapt, este vorba despre

21redefinirea limitelor privind amestecul in problemele unui alt stat, fapt care
determina reexaminarea rolului Consiliului de Securitate.
Comunitatea internationala depune toata energia pentru a se apara si pentru
a lupta impotriva terorismului. Dar maniera in care acesta va concepe lupta va fi
esential pentru viitorul umanitatii.
Aceasta lupta poate determina o consolidare a comunitatii internationale,
daca este insotita de o reflectie profunda asupra problemelor privin d functionarea
comunitatii si de organizare adaptata in functie de problematica secolului XXI.
In schimb, exista si riscul de a se ajunge la aparitia unei avalanse de violente
si de represiuni din care nimeni nu va putea iesi invingator, daca statele pute rnice
se limteaza la a -si asigura propria protectie si se izoleaza.
Terorismul este varful unui aisberg. Daca nu se incearca distrugerea sa, nu
se va putea impiedica dezvoltarea partii scufundate si acest fenomen va reaparea
mereu.Deci, in mod imperativ, ar trebui sa se realizeze o abordare la nivel global,
sa se studieze cauzele profunde ale fenomenului terorist si sa se declare, fara
intirziere, razboi terorismului, un “război”adaptat realitatilor epocii noastre.
Dar acest razboi este deosebit de gre u, iese din tiparele obisnuite, cunoscute
de istoria omenirii pana in present. “Inamicul ” estedifuz, dificil de identificat si
localizat in tr-un spatiu comun. N otiunile de r ăzboi si pace , într-o lupta impotriva
terorismului, nu mai au sensul de până acum.
Războiul va fi permanent, iar pacea va f i fierbinte. Terorismul tinde să fie
considerat un fenomen global. Ră spunsul la acest nou fenomen , oricum se va
chema el, megaterorism, hiperterorism sau terorism strategic, va consta si în
restructurarea relatiilo r geropolitice si geostrategice ”.
Expertii trebuie să ia in calcul un inamic suprana țional, unul fără frontiere,
cu o dispersare globală a for țelor, a locurilor de antrenament și acentrelor de
finanțare.

22Motivația de bază a terorismului este câștigarea recunoașterii internationale
si captarea atentiei opiniei publice .Cheia acțiunii eficiente în lupta î mpotriva
teroristilor este responsabilizarea statelor democratice, intarirea instrumentelor
institutionale ale acestora, de aplicare si impunere a legii, concomitent cu
antrenarea lor in cooperarea internationala , pe toate coordonatele actiuni i, de
prevenire si combatere a terorismului: politice, economice, sociale și militare.
În fața creșterii fenomenului terorismului religios pe plan internațional și a
dezvoltării strategiilor de contracarare a acestei amenințări, țările est -europene
trebuie să răspundă la o întrebare presantă care a apărut pe scena internațională și
anume dacă legitima apărare anticipativă, folosirea forței în relațiile dintre state ș i
atacurile preemptive sunt concepte juridice legitime care pot servi ca o funcție
importantă în înțelegerea limitelor legale interne și internaționale în combaterea
acestei mereu crescînde forme de “ război total”.
Legislația antiteroristă defin ește toate tipurile de legi emise cu scopul de a
lupta împotriva terorismului.De obicei, dacă nu chiar întotdeauna, ele apar după
comiterea unor atacuri cu bombă sau asasinate punctuale comise de teroriști.
Legislația internațională în materie de terorism include, în mod frecvent,
amendamente speciale care permit guvernelor să ocolească legislațiile propriilor
lor țări atunci cînd combat activitatea infracțională ce are legătură cu terorismul,
invocînd “starea de necesitate”. Un exemplu concludent este Mar ea Britanie, unde,
în timpul conflictului din Irlanda de Nord, dreptul la apărare a celor acuzați de acte
de terorism a fost a fost sever limitat .
Datorită acestei “suspendări” a procedurii legale obișnuite, acest tip de
legislație este deseor i criticat fiind comparat cu o foma de dictatură care ar putea în
mod injust să reprime orice formă de protest populat sub acoperirea luptei
antiteroriste. Criticii acestui gen de legislație pretind în mod susținut că o legislație
specială antiteroristă es te un pericol la adresa democrației prin creearea unei

23situații excepționale care ar permite guvernelor să acționeze într -un mod prea
autoritar.
Guvernele deseori declară că legislațiile antiteroriste sunt măsuri necesare
dar temporare care vor fi înlătu rate atunci cînd pericolul terorist dispare. Totuși,
cele mai multe legislații antiteroriste rămîn în vigoare chiar și după ce pericolul
inițial a fost îndepărtat.
Acțiunile nedemocratice care se regăsesc în legislațiile antiteroriste sunt
detenția fără p roces și fără drept la apărare, așa cum este în SUA și unele țări
europene, dar și perchezițiile și înregistrarile telefonice fărăr mandate sau cu
eludarea prevederilor constituționale, specifice SUA dar și unor țări din Europa de
Est.
Dar, se pare că, pen tru a combate efectiv acest tip de terorism “total”, trebuie
să fim pregătiți să renunțăm la unele din libertățile noastre democratice.
Democrațiile moderne, așa cum le înțelegem noi, s -ar putea să nu fie capabile să
reziste asaltului unei entități care -șigăsește valorile doar prin trecerea în neființă.