1Stima de sine – intre normalitate și trăsătură accentuat ă [617792]

1Stima de sine – intre normalitate și trăsătură accentuat ă

Alexandra Macarie, Ticu Constantin,
Mădălina Iliescu, Anca Fodorea,
Georgiana Prepeli ță
Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, IASI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției

Rezumat

Studiul a avut ca obiectiv construirea unui ch estionar standardizat autohton de evaluare
atât a stimei de sine normale cât și a dimensiunilor accentuate ale acesteia: infatuare și
autodepreciere. Conceptele teoreti ce utilizate în fundamentarea teoretic ă și în construc ția acestei
probe au fost cele subsumate modelului construit de Rosenberg (1989) pentru evaluarea stimei de
sine « normale » și a celui propus de Owens (1993) pentru extremele (pozitive și negative) ale
stimei de sine. Metodele utilizate au fost cele specifice construc ției și validării primare a unei
astfel de probe: cele de definire și descriere a dimensiunilor cheie, de modelare a itemilor, de
verificare a validit ății de con ținut (proba exper ților), de aplicare a probei și de verificare a
consistenței interne etc. Chestionarul rezultat a fost aplicat pe un lot de 272 de subiec ți din cadrul
populației generale. Rezultatele ob ținute confirm ă identificarea a 3 dimensiuni ale stimei de sine:
stima de sine normal ă, autodeprecierea și infatuarea . Sunt analizate rela țiile celor trei dimensiuni
cu variabile semnificative ale personalit ății puse în eviden ță de alte probe psihologice aplicate în
paralel pe acela și lot (chestionarul pe Stima de sine cons truit de Rosenberg, variabile legate de
dimensiuni accentuate, factorii modelului Big-Five și dezirabilitate social ă). Analiza rela țiilor
confirmă validitatea instrumentului dezvoltat de echipa noastr ă, prin rela țiile semnificative
identificate, rela ții aflate în concordan ță cu cele puse în eviden ță de alți autori.

Abstract

The aim of the present study was designing a local standardized questionnaire for
evaluating traits of personality. It was develope d to evaluate both normal self-esteem and its
accentuated features in the context of employee sel ection. The theoretical background used in the
construction of this test included the Rosenberg (1989) model on self-esteem and the model built
by Owens (1993) who defines the two accentuated factors: self-confidence and self-deprecation.
The methods used in this study were specific to the construction and primary validation of a
questionnaire: defining the factors, designing the items, verifying the content validity (expert testing). The constructed questionnaire was co mpleted by 272 subjects from the general
population. The results confirm the existence of the three factors: normal self-esteem, self-
confidence and self-deprecation. The study also anal yzed the relations the three factors have with
significant traits of personality measured by other psychological questionnaires which were
applied along with our questionnaire: self-esteem (Rosenberg M., 1965), 10 accentuated traits
(Leonard K., 1972), the Big-Five factors, social desirability, honesty. Analyzing the connections
we have identified significant relations between th ese variables and our three factors, relations
concordant to others identified by previous studies, thus confirming the validity of the
questionnaire design by our team. We also analyzed the score differences re ferring to age, gender,
studies and level of income. The main conclusion s of this study underline the utility of this
questionnaire as a method of evaluation of personalit y both in organizational and clinical context. Pentru citare :
Macarie A., Constantin T, Iliescu M, Fodorea A, Prepeli ță G. (2008). Stima de sine – intre normalitate și trăsătură
accentuat ă, Psihologie si societate: nout ăți in psihologia aplicat ă, Editura Performantica, Iasi,

2
1. Stima de sine: defini ții și modele interpretative

1. 1. Perspective în defi nirea stimei de sine

Stima de sine reprezint ă componenta evaluativ ă a sinelui1 și se refer ă la trăirea
afectivă, emoțiile pe care le încearc ă persoana atunci când se refer ă la propria persoan ă
(Constantin, 2004).
Stima de sine reprezint ă o evaluare pe care o facem despre noi în șine și care poate
avea diferite forme (globale sau multidimensionale, de stare sau dispozi ționale, personale
sau colective). De exemplu Rosenberg (1979) face distinc ția dintre stim ă de sine ridicat ă
(pozitivă) și stimă de sine sc ăzută (negativă). Lutanen și Crocker, în 1992, vorbesc de
stimă de sine personal ă – cu trimitere la evaluarea subiectiv ă a atributelor care îi sunt
proprii, specifice individului și stimă de sine colectiv ă – cu trimitere la judec ăți de valoare
asupra caracteristicilor grupului sau gr upurilor cu care persoana se identific ă. Pornind de
la "Scala stimei de sine " a lui Rosenberg, Heatherton și Polivy construiesc în 1991, un
instrument pentru a m ăsura stima de sine general ă sau ca „tr ăsătură” și stima de sine ca
„stare” sau momentan ă.
Cei mai mul ți psihologi definesc stima de sine ca fiind evaluarea global ă a valorii
proprii in calitate de persoan ă. Este vorba de evaluarea pe care o persoana o face cu
privire la propria sa valoare, cu al te cuvinte, asupra gradului de mul țumire față de propria
persoană. (Harter, 1998). Stima de sine poate fi definit ă și ca tonalitatea afectiv ă a
reprezentării conceptului de sine. (Tap, 1998). Rosenberg (1979) define ște stima de sine
ca o sintez ă cognitiv ă și afectivă complex ă. El consider ă că stima de sine dicteaz ă
atitudinea mai mult sau mai pu țin bună a individului fa ță de propria persoan ă. Baumeister
(1998) define ște stima de sine folosind termeni sinonimi ca: mândrie, egoism, arogan ță,
narcisism, un fel de superioritate.

1 Optăm pentru termenul de Sine atunci când ne referim la realitatea descris ă de cuvintele „Soi” (francez ă)
sau „Self” (englez ă), făcând precizarea c ă nu este vorba de sensul psihanalitic al acestui termen. Atât timp
cât vorbim de « conceptul de sine », « stima de sine », « prezentarea de sine» etc., este firesc ca termenul
care le integreaz ă să fie cel de « Sine ». Termenul de „Eu” utilizat de al ți autori pentru a se referi la aceea și
realitate, nu este mai exact (termenul psihanalitic de origine având cu totul alte semnifica ții), nu este în
acord cu terminologia englez ă și franceză și, în plus sun ă și „barbar” în unele formul ări în limba român ă

3După W. James (1998), stima de sine reprezint ă rezultatul raportului dintre
succesul unor ac țiuni și aspirațiile individului cu privire la întreprinderea acelei ac țiuni.
″Dacă reducem aspira țiile la zero vom avea universul la picioare. ″ O persoan ă va avea o
stimă de sine ridicat ă in măsura in care succesele sale sunt egale sau superioare
aspirațiilor. Și invers, dac ă aspirațiile depășesc reușitele, stima de sine va avea un nivel
scăzut. In acela și timp, dac ă un individ nu cunoa ște succesul intr-un domeniu care nu are
o importan ță foarte mare pentru el, stima sa de si ne nu va avea de su ferit (Tap, 1998). W.
James mai define ște stima de sine ca fiind con știința valorii de sine. ″ Suntem st ăpâni pe
satisfacția noastră interioară și minimaliz ăm ceea ce nu depinde de noi. ″ (1998, pag. 65).
El consider ă stima de sine ca fiind con știință de sine cu valen țe afective de o
intensitate/tonalitate medie. Putem fi mul țumiți/satisfăcuți de felul cum suntem sau
enervați de propria persoan ă. Sentimentele de mul țumire sau de dezgust fa ță de sine sunt
în mod normal provocate de succese, de dorin țe împlinite, de pozi ția bună sau
recunoașterea pe care o avem in societate.
În cultura iudeo-cre ștină stima de sine ridicat ă apare constant asociat ă cu
egoismul și culpabilitatea. În psihanaliz ă stima de sine este considerat ă a se dezvolta
prin interiorizarea imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori
asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de ap ărare prezentate in teoria
psihanalitic ă sunt considerate a avea dr ept scop evitarea pierderii/ sc ăderii exagerate a
stima de sine și apariția panicii traumatice. Stima de sine navigheaz ă intre Supraeu
(societatea interiorizat ă) și Eul care se autoam ăgește pentru a se proteja.
Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori
fiind confundat ă in evolu ția sa cu dezvoltarea con științei morale. Stima de sine
acționează la nivelul psihicului prin procesele de identificare, interiorizare și adaptare
(Tap, 1998). Ch. Cooley (1998) avanseaz ă o ipoteză conform c ăreia stima de sine este o
construcție socială. Evaluarea propriei persoane este dirijat ă de interac țiunile sociale și
lingvistice cu cei din jur, începând inc ă din copil ărie. Cei din jur reprezint ă o ″oglindă
socială″ in care persoana se prive ște pentru a- și face o idee despre p ărerea altora cu
privire la el. Aceast ă părere, odat ă aflată, va fi rapid incorporat ă in percep ția sa de sine.
Stima noastr ă de sine cre ște in măsura in care cei din jur au o p ărere cât mai bun ă despre
noi. Și invers, dac ă ceilalți nu au o p ărere cât mai bun ă despre noi, vom integra opinia lor

4negativă și vom dezvolta o stim ă de sine sc ăzută. O persoan ă cu o stim ă de sine
echilibrat ă va avea un mod stabil de a gândi despre sine și nu va risca a fi destabilizat de
aprobări sau de critici.
Modelul construit de Cooley (impreun ă cu M. Mead) conform c ăruia o atitudine
pozitivă din partea celor din jur este un determinan t important pentru stima de sine a fost
validat prin cercet ări empirice. La acest ă opinie se aliaz ă și Codol (apud Tap, 1998) care
susține că stima de sine este elaborat ă social plecând de la evalu ările făcute de cei din jur,
evaluări și pe care individul le interiorizeaz ă. Valorizarea propriei persoane are la baz ă
percepția individului asupra evalu ărilor pe care le prime ște de la cei din jur.

1. 2. Stima de sine și componentele sale

Rosenberg și Harter (1990) consider ă că stima de sine este influen țată de maniera
in care persoana percepe competen țele sale in domeniile in care reu șita este important ă
pentru el. Indivizii cu o stim ă de sine ridicat ă
se simt competen ți in domeniile in care
cred că reușita ar fi important ă și deasemenea sunt capabili s ă considere ca având o
importanță mai mic ă domeniile in care se simt mai pu țin competen ți. Ei reușesc să
anuleze discordan ța dintre Sinele ideal și Sinele real. Cu cât aceast ă discordan ță dintre
Sinele ideal și cel real este mai mare, cu atât stima de sine are un nivel mai sc ăzut
Pe de altă parte, o persoan ă are mai multe identități, fiecare asociat ă unui anume
rol (de gen, de vârst ă, școlar, familial, profesional etc.). Persoana se autoevalueaz ă parțial
in fiecare dintre aceste roluri. De exemplu identitatea școlară determin ă o stimă de sine in
context școlar. Se pune deci intrebarea dac ă sentimentul de valoare personal ă este suma
evaluări parțiale sau este rezultatul unor evalu ări globale. Este recunoscut ă insă și
posibilitatea ca o tr ăsătură contextual ă a individului (o identitate de rol) s ă se difuzeze in
ansamblul personalit ății. De exemplu, faptul c ă un copil este un elev str ălucit poate sau
nu să se difuzeze in reprezentarea sa global ă despre sine. (Harter, 1998)
Există două perspective asupra modului de definire a conținutului stimei de sine.
Unii autori o v ăd ca fiind unidimensional ă, stima de sine global ă (Coopersmith, Piers,

5Haris, apud Tap, 1998). Aceasta perspectiv ă este insă contestat ă de adepții modelelor
multidimensionale și este susținută de cercet ări care demonstreaz ă multidimensionalitatea
stimei de sine și a evalu ării de sine pe baza analizei factoriale. Modelele
multidimensionale sus țin în esen ță faptul că individul se autoevalueaz ă diferit in func ție
de domeniu de via ță sau fațeta identit ății personale activate de un context anume. Îns ă
stima de sine ca dimensiune global ă iși menține o pozi ție solidă în aceast ă dipută și în
procesul autoevalu ării personale fiind m ăsurată prin chestionare ce con țin itemi generali
și alimentându-se tot din sentimentul de competen ță a persoanei în anumite domenii
particulare.
Dintr-o aceea și perspectiv ă, de definire sau de organizare a conținutului stimei de
sine, F. Sordes-Ader, G. Leveque, N. Oubrayrie și C. Safont-Mottay (1998), plecând de
la modelele de reevaluare a dimensiunilo r identitate construite de Tap, Massonnat și
Perron și de la modelul de reglare a conflictelo r descrise de Baubion-Broye, au ajuns la
definirea a 5 subdimensi uni ale stimei de sine. În opin ia acestor autori, stima de sine
globală se construie ște din evaluarea f ăcută asupra fiec ăreia din urm ătoarele dimensiuni:
1. Sinele emo țional – este reprezentarea individu lui cu privire la gradul de
control pe care il are asupra emo țiilor sale și asupra impulsivit ății. Este
imaginea pe care o are persoana cu privire la gradul s ău de stăpânire de sine
care este considerat ă a permite o mai bun ă organizare in activit ăți, o mai bun ă
planificare.
2. Sinele social – este vorba de reprezentarea interac țiunii cu ceilal ți și de
sentimental de recunoa ștere social ă.
3. Sinele professiona l – se raporteaz ă la reprezent ările, comportamentele și
performan ța la locul de munc ă sau in context școlar. Percep ția asupra
propriilor competen țe este incorporat ă in imaginea pe care și-o construie ște
persoana despre propria persoan ă.
4. Sinele fizic – include imaginea corporal ă, percepția părerilor celor din jur cu
privire la aspectul fizic și aptitudinile fizice și atletice.
5. Sinele anticipativ – modul in care persoana prive ște spre viitor, atitudinea fa ță
de ceea ce il a șteaptă in viitor.

6

1. 3. Stima de sine și imaginea de sine

Indivizii încearc ă să mențină sau să-și crească stima de sine, indiferent dac ă au o
stimă de sine sc ăzută sau crescut ă. Lewicki (1983) sugereaz ă că această tendință se exprim ă
în principal prin compara ții sociale selective. Mai mult, cu cât o dimensiune auto-atribuit ă
este mai dezirabil ă social, cu atât subiectul îi acord ă acesteia o mai mare importan ță în
percepția altuia. Oamenii acord ă o mai mare importan ță caracteristicilor pozitive pe care le
descoperă despre ei, comparativ cu alte le. Indivizii pot de asemenea s ă se „autopozitiveze”
prin interpretarea selectiv ă a evenimentelor. Ei î și reamintesc selectiv succesele lor,
modificând memorizarea acest ora pentru a aduce o im agine de sine pozitiv ă. Mai mult, cu
referire nu numai la trecut, dar și la viitor, indivizii î și mențin în percep ție iluzia de control și
sunt în mod nerealist optimi ști cu privire la viitor ul lor (Martinot, 1995). În general indivizii
cu stimă de sine sc ă
zută au mai degrab ă tendința de a accepta e șecul, în timp ce indivizii cu
stimă de sine crescut ă luptă activ împotriva e șecului.
Este acceptat faptul c ă, în estimarea unor tr ăsături specifice, o înalt ă stimă de sine
este asociat ă cu o mai mare încredere în sine și în răspunsurile personale, cu r ăspunsuri
autoevaluative în mai mare m ăsură extreme, cu o mai bun ă consisten ță internă a
răspunsurilor autoevaluative și cu o mai mare stabilitate temporal ă a acestora. Aceste date
sunt concordante cu altele, ob ținute prin studii similare, conform c ărora indivizii cu stim ă
de sine ridicat ă au tendin ța de a se prezenta într-o manier ă valorizant ă, de a accepta
riscurile, de a acorda o mai mare aten ție și de a se centra pe punerea în eviden ță a
calităților proprii. În opozi ție, indivizii cu stim ă de sine sc ăzută au tendin ța de a se
prezenta autoprotectiv, de a evita risc urile, de a evita punerea in lumin ă a defectelor etc.
La originea celor mai multe diferen țe se află cu certitudinea cu care aceste dou ă tipuri de
indivizi se definesc (Martinot, 1995)
Există numeroase studii care arat ă că cei mai mul ți dintre indivizi încearc ă să
mențină o bună imagine de sine. Trecând în revist ă astfel de studii, D. Martinot (1995)
subliniază faptul că avem tendin ța de a men ține o impresie global ă pozitivă despre sine,
o stimă de sine pozitiv ă. Atunci când facem aceasta nu sunt em complet obiectivi, avem
tendința de a aprecia c ă suntem în mai mare m ăsură responsabili de succesele decât de

7eșecurile noastre și ne compar ăm cu alții utilizând dimensiunile pentru care suntem
avantajați, pentru care ne sim țim competen ți. Subiecții cu o slab ă stimă de sine accept ă
mult mai u șor o întărire negativ ă și mai greu o înt ărire pozitiv ă, comparativ cu subiec ții
cu stimă de sine puternic ă. Indivizii cu stim ă de sine sc ăzută sunt mai ap ți de a explica
evenimentele negative prin invocarea unor cauze interne și se simt mai responsabili de
eșecul lor, comparativ cu omologii lor cu stim ă de sine mare. În pl us, indivizii cu stim ă
de sine sc ăzută sunt mai pu țin dispuși să-și asume riscuri, comparativ cu ceilal ți subiecți,
probabil din nevoia de a se proteja de amenin țare, ei beneficiind de resurse pu ține de
autoprotec ție. Prin compara ție, indivizii cu stim ă de sine ridicat ă au resurse auto-
protective bogate și ușor accesibile și deci vor putea mult mai u șor face fa ță unei
amenințări (Constantin, 2004).
În concluzie, pare evident faptul c ă stabilitatea sa u instabilitatea componentei
afective a sinelui depinde de certitudinea pe care indivizii o au despre ceea ce sunt ei. În
alți termeni, cu cât aceast ă component ă este mai puternic ă (stimă de sine pozitiv ă), cu atât
ea este mai stabil ă și mai insensibil ă la variațiile situaționale; cu cât aceast ă component ă
este mai pu țin puternic ă (stimă de sine negativ ă), cu atât ea este mai instabil ă și deci mai
sensibilă la caracteristicile situa ționale.

1. 4. Stima de sine și alte date ale cercet ării empirice

Metodele de analiz ă a stimei de sine sunt bazate in special pe autoevaluare și
introspecție. Din aceasta cauz ă unii autori consider ă că stima de sine are un caracter
inobservabil iar analiza ei o fiabilitate scazut ă. Dacă consider ăm că stima de sine este
atitudinea individului fa ță de propria persoan ă, atitudinile fiind m ăsurabile, putem
conchide c ă și stima de sine este m ăsurabilă..
S-au făcut numeroase studii pe stima de sine și corelațiile sale cu alte dimensiuni
ale personalit ății sau cu diverse comportame nte. De exemplu, Rosenberg și Harter în
1990 au luat în caclul trei dimeniuni: stima de sine, responsabilitatea personal ă și
responsabilitatea social ă. Inițial nu s-a evidentiat ins ă nici o leg ătură intre cele 3
dimensiuni. Doar dup ă câțiva ani reanalizând datele / înt r-un alt studiu au pus în eviden ță

8o corelație negativ ă intre stima de sine si responsabilitatea personal ă și socială. In același
studiu s-a eviden țiat o corela ție intre stima de sine ridicat ă și comportamentul violent.
Baumeister (1996) arat ă că indivizii, grupurile și chiar na țiunile violente care au
deja o stim ă de sine ridicat ă apelează la violen ță atunci când nu primesc respectul care
cred ei că li se cuvine. Pe de alt ă parte el sus ține faptul c ă, in cazul acumul ărilor de
cunoștințe, o stimă de sine ridicat ă poate să ducă la scăderea performan ței școlare. În mod
similar, S.M. Pottebaum, T.Z. Keith și S.W. Ehly (1986) sus țin și ei, in urma unei
cecetări empirice, c ă o creștere a stimei de sine nu a duce un benefit in acumularea
cunoștințelor de către elevi.
Appleman (2007) intr-o cercetare cu titlul “ Self-Esteem Can Affect Your Health ”
concluzioneaz ă că stima de sine se afl ă intr-o leg ătură strânsă cu furia și depresia și cele
două influențează negative starea s ănătății.
S-au realizat cercet ări cu scopul de a eviden ția relația dintre stima de sine și
gradul de atractivitate fizic ă. S-a descoperit faptul c ă nu există o astfel de rela ție ci doar
un pattern al consisten ței în modul favorabil de a se pr ezenta al individului (cei care au
stima de sine ridicat ă au o părere bună despre ei, ins ă cei din jur nu au o p ărere bună
despre ace știa). În cercet ări cu privire la leg ătura dintre stima de sine și consumul de
alcool și droguri dar nu au g ăsit legături seminificative
Baumeister, Campbell, Krueger și Vohs (2003) fac o sintez ă a rezultatele
diverselor studii realizate pe tema stimei de sine. Singurele leg ături semnificative certe
identificate de ace știa sunt cele între stima de sine și fericire (corele ții pozitive), stima de
sine și gradul de depresie sau agresivitatea (corele ții negative). Leg ăturile cu performan ța
școlară, performan ța la locul de munc ă, relațiile interpersonale, și sănatatea s-au dovedit a
nu fi semnificative. In plus, autorii men ționați a concluzionat c ă stima de sine ridicat ă
imbunătățește perseveren ța in fața eșecului.

9

2. Aspecte accentuate ale stimei de sine:
evaluare și validare empiric ă

2. 1. Modul de contruc ție a chestionarului A.S.I.
(Autodepreciere – Stima de sine – Infatuare )

Cadrul teoretic și dimensiunile vizate

În această cercetare ne-am propus construirea unui probe standardizate autohtone
de evaluare a personalit ății, probă care să evalueze atât stima de sine normală cât și
dimensiunile accentuate ale acesteia. In construc ția chestionarului Stima de sine am
plecat de la modelul stimei de sine propus de Rosenberg in 1979. Pe lâng ă stima de sine
normală definită de acesta și masurat ă in cu ajutorul chestionarul s ău, am mai ad ăugat
două dimensiuni accentuate, doi poli ai stimei de sine : autodeprecierea și infatuarea .
Am considerat necesar ă această completare plecând de la cercet ările lui Owens (1993) cel
care define ște două dimensiuni noi ale stimei de sine, doi poli : « increderea in sine » și
« autodepreierea ». Aceste dou ă dimensiuni noi au stat la baza dimensiunilor incorporate
in chestionarul de fa ță din necesitatea de a surprinde polii extremi, dimensiunile
accentuate ale stimei de sine normale (numit ă de N. Branden « stima de sine s ănătoasă »;
1994).
Având la baz ă cele dou ă modele teoretice la care am f ăcut referire mai sus, am
definit trei factori care au fost supu și spre analiz ă în vederea construirii itemilor
chestionarului: :
1. Stima de sine („normal ă”) este cea care defineste o persoan ă absolut
normală, persoană care se autoevalueaz ă mai aproape de unul sau altul dintre cei doi
poli: stima de sine sc ăzută; stima de sine ridicat ă. Scorurile mici indic ă persoanele
modeste, re ținute, ezitante și prudente, cele care se simte bine in clasa de mijloc și nu
își asumă riscuri pentru a se ridica deasupra al tora. Nu au mare incredere in propria
opinie, tind s ă se justifice dup ă un eșec și se simt respinse dac ă sunt criticate în
domeniile in care se consider ă competente. Se identific ă cu omul de rând și au o bun ă
capacitate de adaptare la interlocutori. Scorurile mari descriu persoane cu o p ărere

10pozitivă despre sine, cu expectan țe inalte de sine, persoane care î și asumă riscuri,
caută să iși depășească limitele. E șecurile nu las ă urme emo ționale, reac ționează bine
la critică și nu caută să se justifice dup ă un eșec, ci persevereaz ă. Nu se compar ă prea
mult cu al ții, sunt hot ărâte in deciziile pe care le iau și sunt, în general mai sociabile.
2. Autodeprecierea se referă stima de sine sc ăzută la extrem (scorurile mari).
Prin acest factor sunt descrise persoanele cu o p ărere extrem de proast ă despre sine,
care se consider ă limitate, ca fiind o povar ă pentru sine și pentru cei din jur; a șteaptă
puțin de la propria persoan ă, le este fric ă de respingere, se v ăd ca victime și, deseori,
le este mil ă de propria persoan ă. Manifest ă o stare cronic ă de anxietate, au multe
frământări emoționale fără rezolvare, sunt incapabile de a primi complimente, î și cer
scuze pentru ceea ce fac, gre șeli reale ori imaginare, pentru care se simt vinovate.
3. Infatuarea caracterizeaz ă persoanele cu o stim ă de sine ridicat ă dusă până la
extrem (scoruri mari). Aceste persoane se simt speciale, ie șiți din comun, sunt
pretențioase în rela țiile cu ceilal ți și vor să fie admirate, adorate. Centrate pe sine,
sunt lipsite de compasiune fa ță de suferin ța altora și se laudă excesiv cu reu șitele lor.
Au dorința de a excela in tot ce ea ce fac, de aceea evit ă situațiile in care știu că nu pot
excela din nevoia de a evita umilin ța. Cresc cu convingerea c ă sunt menite s ă
reușească, se simt norocoase și cred că nu li se poate intâmpla nimic r ău. In general
fac o evaluare nerealist ă a abilităților, talentului, inteligen ței proprii, mult peste
nivelul lor real (se v ăd mult mai buni decât sunt în realitate).

Etape de construc ție a chestionarului A.S.I.

Pornind de la descrierea acestor fact ori, în cadrul uni grup de exper ți (cadre
didactice universitare și studenți)2 în intervalul mai 2005 – februarie 2007 au fost
formulați itemii /aser țiuni la care subiec ții sunt ruga ți să raspundă pe o scal ă in 4 trepte
(foarte rar, uneori, deseori, foar te des). Cei 76 de itemi rezulta ți au fost supu și spre
evaluare unui grup de 20 de subiec ți (alții decât cei care au participat la redactarea
itemilor) pentru evaluarea validit ății de con ținut prin proba exper ților. Am verificat

2 E-team este o echip ă de cercetare mixt ă studenți – cadre didactice – absolven ți, cu peste 45 de
membri și un program de cercetare care presupune întâlniri de lucru s ăptămânale de minim 2 ore
pe săptămână.

11măsura în care fiecare item, într-o prezentare aleatorie, este recunoscut și alocat corect
uneia dintre celor trei dimensiuni descrise anterior. În urma acestui proces am re ținut 58
itemi ca respectând criteriile de includere, 18 de itemi fiind elimina ți datorită dispersiei
mari.
Chestionarul astfel ob ținut a fost aplicat pe un lot de 272 de subiec ți din popula ția
generală și au fost analizate rezultatele. Pentru a sus ține validitatea de construct și
consistența internă a chestionarului au fost elimina ți 3 itemi, astfel incât forma final ă a
chestionarului con ține 55 de itemi, câte 15 itemi pent ru fiecare dintre factorii evalua ți.

2. 2. Designul cercet ării

Lotul cercet ării:

Chestionarul A.S.I. a fost aplicat pe un lot de 272 de subiec ți din cadrul popula ției
generale, subiec ți cu vârste cuprinse intre 15 și 75 de ani, cu o medie de vârst ă de 33,5
ani și abaterea standard de 13,96. Din totalul subiec ților participan ți, 51,1% sunt femei iar
48,9 % sunt b ărbați. În func ție de nivelul studiilor, 10.3 % au studii gimnaziale, 53.3 %
au studii liceale și 36.4 % au studii univers itare. În ceea ce prive ște nivelul de venit, 57.4
% dintre subiec ții participan ți câștigă sub 200 € pe lun ă, 24.9 % intre 200 și 300 € pe
lună, iar 17.8 % au venituri de peste 300 € pe lun ă.
Chestionarul A.S.I. a fost aplicat impreun ă cu alte probe psihologice în vederea
evaluării validității concurente și de construct:
1. „Scala stimei de sine” („Self -Estee m Scale”, M. Rosenberg, 1965) – 10 itemi,
chestionar unidimensional, cu cu raspus pe o scal ă în 4 trepte.
2. Chestionar D.S., 2006 (D ezirabilitate social ă) – 71 de itemi, 3 factori:
dezirabilitate, incorectitudine, liar .
3. Chestionar D.A., 2006 (Dimensiuni accentu ate) – 187 de itemi, 12 factori:
demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseveren ță, nestăpânire, hipertimie,
distimie, labilitate, exaltare, anxietate, emotivitate, nevrozism, și dependen ță.
4. Chestionar B.F. III. (Big-Five) – 135 de itemi, 7 factori: s ociabil (sociabilitate),
ambițios (conștiinciozitate), discret (agreabilitate), explorator (dechider e) ,
defensiv (nevrozism)

12Toate probele utilizate au înregistrat coeficen ți de consisten ță internă (Alpha
Cronbach) superiori valorii de .700.
2. 3. Analiza și interpretarea datelor

Consisten ța internă a chestionarului A.S.I. a fost probat ă de coeficien ții Alpha-
Cronbach ob ținuți pe factor:
o
Stima de sine normal ă: α = 0.781
o Autodepreciere: α = 0.843
o Infatuare: α = 0.793
Pentru a analiza validitatea concurent ă a chestionarului un prim pas a fost acelea
de analiză a corelațiilor obținute cu „Scala stimei de sin e” („Self -Esteem Scale”) propus
și validat de M. Rosenberg (1965).
Stima de sin e („normal ă”) pusă în eviden ță de proba construit ă de noi coreleaz ă
pozitiv și semnificativ cu stima de sine Rosenberg (r =
.496) și cu factorul infatuare (r =
.543) și negativ, de o intensitate medie, cu factorul autodepreciere (r = -.395) . Factorul
autodepreciere coreleaz ă puternic negativ cu stima de sine Rosenberg r = -.661 iar
scorurile la factorul infatuare coreleaz ă puternic pozitiv cu dimensiunea definit ă de
Rosenberg r = .422. De asemenea, intre factorii infatuare și autodepreciere există o
corelație negativ ă semnificativ ă r = -.176 .
Correlations
Pearson Correlation
1 -,395** ,543** ,496**
-,395** 1 -,176** -,661**
,543** -,176** 1 ,422**
,496** -,661** ,422** 1stima_de_sine
autodepreciere
infatuare
stima_Rossenbergstima_de_
sineautodep
reciere infatuarestima_
Rosenberg
Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).**.

Figura 1 . Corelații factorilor A.S.I. si cu scala „Scala stimei de sine” (M. Rosenberg 1965)

Aceste corela ții confirm ă parțial validitatea factorilor evalua ți cu ajutorul
chestionarului construit de noi dar ne atrage si aten ția asupra unui oarecare dezechilibru

13între factorii infatuare și autodepreciere în relațiile lor cu celelalte variabile. În plus
existenta unie slabe corela ții negative între cei doi factori, de și nu ne îngrijoreaz ă (pentru
că sunt doi factori la extreme, dizjunc ți) trebuie explorat ă și pe alte loturi de subiec ți și
raportată și la alte varibile (de exemplu o scal ă de inconsisten ță în răspunsuri) pentru
formula concluzii pertinente.
În ceea ce prive ște raportarea probei construite de noi la scala dezirabilit ății
sociale, trebuie subliniat faptul c ă n u a m o b ținut corela ții seminificative între factorii
celor dou ă probe. Se confirm ă astfel rezisten ța la tendin ța de fațadă și aplicabilitatea
chestionarului A.S.I. in context organiza țional, in situa ții de selec ție profesional ă.
Singura corela ție de nivel slab, este cea identificat ă între factorul
incorectitudine și factorii autodepreciere și stima de sine Rosenberg (r = -.205; r = –
.203) .. Altfel spus persoanele care recunosc faptul c ă încalcă cu ușurință regulile și
normele sociale, dac ă au un avantaj, tind s ă obțină scoruri mai mici la autodepreciere și
au în general o stim ă de sine pozitiv ă.
Correlations
Pearson Correlation
-.056 .088 -.046 -.071
.078 -.205** -.053 .203**
.020 -.074 .057 .064dezirabilitate
incorectitudine
liarstima_de_
sineautodepre
ciere infatuarestima_
Rosenberg
Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).**.

Figura 2 . Corelații între factorii ASI si factorii chesti onarului D.S. (D ezirabilitate social ă, T
Constantin, 2006)

Referindu-ne la corela țiile factorilor chestionarului A.S.I. cu dimensiunile
accentuate puse în eviden ță de chestionarul DA, trebuie subliniat în primul rând faptul c ă
stima de sine normal ă (« sănătoasă ») coreleaz ă slab semnificativ și pozitiv doar cu
demnostrativitatea și hipertimia și negativ cu nevrozismul, anxietatea, dependen ță
distimia și labilitatea . Toate aceste corela ții sunt logice și previzibile. De exemplu, cu
cât o persoan ă are o stim ă de sine mai bun ă/ pozitivă cu atât este mai probabil s ă aibă
scoruri mai mari la demonstrativitate (p ărerea bun ă despre sine) și hipertimie (energie și
optimism debordant) și scoruri mici factorii care sunt asocia ți tulburărilor de tip nevrotic
(anxietate, distimie, labilitate etc.).

14Correlations
Pearson Correlation
,168** ,046 ,346** ,013
,129* ,049 ,200** ,134*
,019 ,271** ,065 -,180**
,017 ,201** ,086 -,200**
,218** -,190** ,363** ,187**
-,169** ,279** -,106 -,247**
-.116 ,291** ,005 -,186**
-.042 ,165** ,139* -,006
-.221** ,448** -,115 -,303**
-.087 ,156* ,019 -,007
-,372** ,581** -,248** -,588**
-,293** ,396** -,046 -,133*demonstrativ
hiperexact
hiperperseverent
nestapanit
hipertimic
distimic
labil
exaltat
anxios
emotiv
nevrotic
dependentstima_
de_sineautodepre
ciere infatuarestima_
Rosenberg
Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).**.
Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).*.

Figura 3 . Corelații între factorii ASI si factorii chestion arului D.A..(Dimensiuni accentuate, T
Constantin, 2006)

Factorul autodepreciere corelează semnificativ cu majoritatea dimensiunilor
accentuate ale chestionarului D.A. (cu excep ția hiperexactit ății și a demonstartivit ății).
Persoanele cu scoruri mari la factor ul autodepreciere au în mai mare m ăsură o structur ă
nevrotică, sunt mai anxioase și mai dependente (corelații de intensitate medie). În plus
ele au tendin țe spre hiperperseveren ță (prin fațeta „neîncredre”), nestăpânire (prin fațeta
„autocontrol slab”), distimie, labilitate, exaltare și emotivitate . În opozi ție, persoanele cu
scoruri mari la infatuare au tendin ța de a fi mai demonstrative (prin fațeta „hiperapreciere
de sine”) mai hiperexac ți (prin fațeta „planificare”), mai hipertimici (prin fa țeta
„entuziasm”), mai exaltați și mai pu țin nevrotici. Corelațiile observate confirm ă
caracteristici logice subsumate factor ilor chestionarului stima de sine.
Luând în calcul factorii chestionarului Big Five III am realizat analize
corelationale similare Indivizii cu o stimă de sine ridicată sunt mai ambi țioși
(conștiinciozitate ), mai deschi și spre exploare ( deschidere la nou /intelect) mai pu țin
defensivi ( nevrozism ) și mai puțin discreți (agreabilitate ). Scorurile la autodepreciere
corelează negativ cu factorul ambiție și factorul explorare ai chestionarului Big-Five III
și pozitiv cu factorul defensiv , autodepreciativii fiind mai pu țin ambițioși, deschiși săre

15explorare și sociabili și cu tendin țe spre manifest ări de tip nevrotic. Pe de alt ă parte cei
care obțin scoruri mari la factorul infatuare sunt mai pu țin discreți, mai puțin nevrotici și
manifestă o tendință mai mare spre sociabilitate.

Correlations
Pearson Correlation
,169** -,181** ,225** ,114
,224** -,387** ,153* ,329**
-,163** ,146* -,277** -,181**
,127* -,241** ,051 ,057
-,253** ,288** -,278** -,250**Sociabil (extroversiune)
Ambitios (constiinciozitate)
Discret (agreabilitate)
Explorator (deschidere)
Defensiv (nevrozism)stima_de_
sineautodepre
ciere infatuarestima_
Rosenberg
Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). **.
Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). *.

Figura 4 . Corelații între factorii ASI si factorii chestionarul ui Big Five III. .( T Constantin, 2006)

Testul t pentru e șantioane independente nu a eviden țiat diferen țe semnificative
între subiec ți în funcție de „gen” pentru nici una dintre scalele stimei de sine evaluate de
noi. În mod similar, Folosind Anova One Way nu am identificat diferen țe semnificative
în funcție de „vârsta” subiec ților.
Am identificat dou ă diferențe semnificative dar de slab ă putere (efect) în func ție
de variabilele „niv el de venituri” și „nivel de studii”. La factorul stima de sine „normală”
se observ ă diferențe semnificative doar in func ție de „nivelul de venituri”, cei cu venituri
sub 200 € având scoruri semnificativ mai mici, comparativ cu subiec ții cu venituri de
peste 300 €. La factorul autodepreciere se identific ă diferențe semnificative atât in
funcție de nivelul de veniturilor cât și in funcție de nivelul de studiilor. Subiec ții cu
venituri sub 200 € au o tendin ță semnificativ mai puternic ă spre autodepreciere
comparativ cu celelalte dou ă grupe de subiec ți. În mod similar, subiec ții cu studii
universitare au scoruri semnificativ mai mici la factorul autodepreciere comparativ cu subiecții cu studii gimnaziale.

16

Și la factorul infatuare s-au identificat diferen țe semnificative in func ție de
nivelul de studii, subiec ții cu studii gimnaziale având scoruri semnificativ mai mari la
factorul infatuare comparativ cu scorurile subiec ților cu studii liceale.

3. Concluzii

Prin demersul nostru de cercetare și prin datele statistice pe care le-am pus în
evidență credem c ă am reușit să confirmăm consisten ța internă a probei construite de noi
și să argument ăm în mod convingator, o parte din calit ățile chestionarului A.S.I. Acest ă
probă autohton ă de evaluare a stimei de sine și a aspectelor accentuate ale acesteia trece
deja printr-un proces de dezvolta re si de validare. Scorurile subiec ților au fost introduse
într-o baz ă de date panel și intenționam să verificăm atât rela țiile dintre factorii
chestionarului A.S.I. (autodepreciere, stima de sine, infatuare) și alte probe psihologice
(validitate concurent ă /divergent ă), cât și stabilitatea în timp a eval uarilor (fidelitate test –
retest).
Ca logică de utilizare a Chestiona rului A.S.I. trebuie s ă precizăm faptul c ă în
evaluarea personalit ății, în context clinic sau organiza țional, sunt luate în calcul, pentru
început numai scorurile subiectului la scala stima de sine („normal ă”). Numai dac ă
scorurile acestuia se apropi e de una dintre cele dou ă extreme (stima de sine negativ ă sau
stima de sine pozitiv ă), este luat în calcul și interpretate scorul la una dintre cele dou ă peste 300 € 200-300 € sub 200 €
VENITURI 1,80
1,70
1,60
1,50
1,40
1,30Mean of autodepreciere
universitare liceale gimnaziale
STUDII1,85
1,80
1,75
1,70
1,65
1,60
1,55Mean of autodepreciere

17scale: autodepreciere sau infatuare . Astfel se poate aprecia dac ă subiectul investigat are o
stimă de sine între valorile „normale” (stim ă de sine pozitiv ă, medier sau negativ ă) sau
dacă tinde spre una dintre asopectele „accentuate” ale acesteia. În plus, pe baza scorurilor
obținute la cele dou ă scale extreme (autodepreciere și infatuare) se poate calcula un
indice de consisten ță a răspunsurilor pe baza c ăruia putem estima dac ă subiectul a
răspuns la suita de întreb ări cu aten ție și sinceritate sau dimpotriv ă, incoerent sau
nesincer. Calcularea acestui indice se realizaz ă pornid ce la diferen ța dintre scorurile la
scalele extreme (autodepreciere și infatuare), pornind de la premisa c ă un subiect nu
poate avea, în acela și timp, conduite consistente autodepreciative și de supraestimare.
Faptul că factorii chestionarului A.S.I. nu au corelat cu nici una dintre scalele
chestionarului de dezirabilitate soical ă și utilizarea acestui indice de consisten ță a
răspunsurilor, înt ăresc ideea ca proba construit ă de noi poate fi folosit ă cu succes în
activitatea origaniza țională, în activitatea de selec ție profesional ă.
Legat de probarea validit ății concurente credem ca trebuie varificate rela țiile
semnificative stabilite între scala principal ă a chestionarului nostru (stima de sine
„normală”) și probe similare de evaluare ale s timei de sine sau a unor constructe
apropiate. Acesta pentru c ă coeficientul de corela ție obținut cu scala stimei de sine a lui
Rosenberg nu este unul foarte mare, ceea ce ne poate duce cu gândul la faptul c ă scala
construită de noi poate viza, în mod predominant, o anumit ă component ă a stimei de sine
(de exemplu cea care ține de „autoeficien ță”).
Corelațiile semnificative ob ținute între polii accentua ți ai stimei de sine și alte
dimensiuni accentuate confirm ă faptul c ă cele doua dimensi uni (autodeprecierea și
infatuarea) apar țin universului „dimensiunilor accentuate” propus de K. Leonhard.
Următorul pas în validarea probei, pe lâng ă aplicarea în paralel cu alte probe de evaluare
a stimei de sine (verificarea validit ății concurente), este cel de verificare și confirmare a
relevanței clinice. De exemplu, unul dintre cei doi poli extremi ai stimei de sine –
infatuarea – ar trebui s ă se manifeste cu putere în cazul personalit ăților cu tendin țe
narcisiste, în timp ce cel ălalt – autodeprecierea – ar trebuie s ă fie prezent, în mod cronic,
la persoane cu tendin țe depresive.
Pe lângă verificarea capacit ății predictiv – diagnostice în context clinic, este
necesară și verificarea for ței predictive a probei pentru descrierea comportamentelor

18contraproductive asociate activit ății profesionale (absenteism, negativism, consum de
alcool etc.) sau a comportamentelor pr oductive în context profesional (performan ță în
sarcină, randament profesional, asumarea responsabilit ății, inițiativă, munca în echip ă
etc.). Abia dup ă ce vom parcurge aceste etape și vom fi multumi ți de rezultate, vom
putea declara c ă proba contruit ă de noi (Chestionar A.S.I.) este o prob ă validă care poate
fi folosită în evaluarea personalit ății în context clinic sau organiza țional.

Bibligrafie

Constantin T., (2004), Memoria autobiografic ă; definirea sau redefinirea propriei vie ți,
Editura Institutului European , Ia și,

California Task Force to Promote Self-Es teem and Personal and Social Responsibility .
(1990), Toward a State of Esteem, Sacramen to, CA: California Dept. of Education,

Bolognini, M. si Preteur, Y., (1998) Estime de soi. Perspectives
developpementales.

Baumeister, R., Smart, L., Boden, J. (1996), Relation of Threatened Egotism to Violence
and Aggression: The Dark Side of High Self-Esteem , Psychological Review, February, 1996

Aghinea C., (2007), Stima de sine și tendința de fațadă, lucrare de diplom ă,
Universitatea “Al.I.Cuza”, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției
Branden, N. (1994), Six Pillars of Self-Esteem. New York, N.Y.:Bantam Books
Franken, R. (1994). Human Motivation. Pacific Grove, CA: Brooks & Cole
Publishing Co.
Hales, S. (1989) Valuing the Self: Understanding the Nature and Dynamics of
Self-Esteem, Saybrook Institute, San Francisco, Dec. 1989.