1.Prima formă, ceamaiveche, acunoașterii umane afost șiarămas ceareligioasă .Esența eieste „credința” și nu„rațiunea” .Operioadă îndelungată… [612854]

MERCANTILISMUL

CONCLUZII PRELIMINARE
1.Prima formă, ceamaiveche, acunoașterii umane afost
șiarămas ceareligioasă .Esența eieste „credința” și
nu„rațiunea” .Operioadă îndelungată aistoriei
omenirii –Antichitatea șipartea ceamaiînsemnată a
Evului Mediu –,cunoașterea religioasă afostexclusivă
șiabsolută ,sau–celpuțin –dominantă .

2.Peîntreaga perioadă aAntichității șiEvului Mediu,
economia nus-aconstituit într-un domeniu distinct al
investigațiilor .
Cutoate acestea, elemente alereflecțiilor asupra economiei
segăsesc înimportantele scrieri religioase aletimpului .
unii dintre reprezentanții clerului (Toma d’Aquino, Sfântul
Augustin), cașialțiintelectuali (Aristotel, Platon) aupătruns
–dincolo desuprafața fenomenelor șiproceselor vizibile,
reușind săemită ideiraționale valoroase despre economie,
care aufost confirmate șiadâncite decercetările din
perioadele următoare .

pedrumul deschis deteologul franciscan englez William of
Occam (1280 –1349 ),care aîncercat separarea științei de
religie, amers șiepiscopul deBayeux, Nicolas Oresme (1330 –
1382 ),propunând prin asaDeorigine, natura ,jure et
mutationibus monetarum (1366 ),considerată prima carte cu
caracter economic, otentativă dedesprindere aEconomiei
Politice deTeologie .
Destrămarea civilizației Antichității, începând cusecolul alIII-
leaalerei noastre, afost însoțită deoperioadă deprofunde
transformări sociale, instabilitate șiregres economic șisocial,
care adurat peste zece secole .

Începând cu secolul al XIV -lea (o dată cu redescoperirea
unor opere importante ale antichității grecești, în principal cele
scrise de Aristotel și Platon) asistăm la apariția unei noi sinteze
economice, sociale și politice în Europa și la relansarea
activității sociale, ca și la reluarea mai ordonată a reflecțiilor
de natură intelectuală, inclusiv în domeniul economic
De abia spre sfârșitul secolului al XVIIIlea și începutul
celui următor se va naște –cu adevărat –Știința
Economică.
Mercantiliștii secolelor XVI -XVIII vor propune, pentru
prima dată, un model laic de explicare a economiei reale,
contribuind la apariția politicilor economice. Prin ei știința
economică devine Politică.
Fiziocrații secolului al XVIII -lea contribuie la
fundamentarea Științei Economice, dar de pe pozițiile
duale ale religiei și cunoașterii raționale, deopotrivă.

Adam Smith (1723 –1790), care maimenține influențe ale
cunoașterii religioase, face un uriaș salt spre consolidarea
Economiei Politice ca știință.
Odată cu apariția lucrării luiDavid Ricardo (1772 –1823),
On the Principles of Political Economy and Taxation
(1817), Economia Politică intră într -o nouă etapă a
dezvoltării sale. De acum înainte Economia Politică
devine o disciplină integral laică.
Începând cu anul 1817 ea devine disciplină științifică de
sine stătătoare. De atunci încoace Economia politică va
construi și va propune pardigme proprii de explicare și
înțelegere a economiei reale, va contribui la
fundamentarea și aplicarea, cu succes, mai mare sau mai
mic, a unor politici practice concrete dintre cele mai diferite
în timp și spațiu.

CUVINTE CHEIE
–acumulare;
–comerț exterior;
–îmbogățirea prin monedă;
–îmbogățirea prin industrie;
–îmbogățirea prin comerț;
–mercantilism industrialist;
–mercantilism comercialist;
–mercantilism fiduciar;

O PARADIGMĂ ESTE CEEA CE ÎMPĂRTĂȘESC MEMBRII
UNEI COMUNITĂȚI ȘTIINȚIFICE ȘI, RECIPROC, O
COMUNITATE
ȘTIINȚIFICĂ ESTE COMPUSĂ DIN OAMENI
CARE ÎMPĂRTĂȘESC O PARADIGMĂ”
Începuturile științei economice pot fi
identificate cu apariția și evoluția curentului de
gândire mercantilist.
În accepțiune lingvistică, termenul de
mercantilism își are originea în limba italiană
unde, substantivul “mercante” înseamnă
comerciant sau negustor, așa cum în limba
franceză, adjectivul“mercantile” se identifică
cu noțiunea de negustoresc.

Curentul de gândire mercantilist este specific
secolelor XVI -XVII și a dominat viața economică,
subaspect teoretico -practic, până la mijlocul sec.
al-XVIII-lea.
El a apărut și s -a dezvoltat sub impulsul
economiei de schimb în cadrul căreia, capitalul
comercial a jucat cu rol esențial.
ideile și preceptele emise au vizat găsirea unor
soluții de politică economică menite să ducă la
sporirea veniturilor statului și la consolidarea
pozițiilor burgheziei (la început cea comercială)
aflată în plină ascensiune în peisajul economic
general, caracterizat inițial de cooperația
capitalistă simplă și ulterior, de către manufacturi.

mercantilismul gravitează în jurul ideii de
acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc
cât mai mare de metal prețios și bani,
pentru sporirea veniturilor statului și ale
națiunii și, implicit,a puterii acestora.
Se trece, astfel, de la concepția „statul –
scop suprem al vieții umane” la concepția
„bogăția –valoare supremă”
În concepția mercantiliștilor sporirea
bogăției are loc pe baza întreprinderii
private capitaliste.

CELE
DOUĂ PRINCIPII ESENȚIALE
ALE
MERCANTILISMUL
UI
a) principiul chrysohedonic sau dorința de a
deține cât mai mult aur, putere și implicit
bogăție, pentru că, potrivit spuselor lui
William Petty: “aurul, argintul, bijuteriile nu
pier; ele sunt bogății în toate timpurile și
locurile”;
b) principiul antagonismului de interese dintre
națiuni, bazat pe stocul monetar, unde
banul constituie “nervul războiului”.

3
IDEI MAI IMPORTANTE CE
CARACTERIZEAZĂ MODUL DE GÂNDIRE
MERCANTILIST
1.concepția cuprivire labogăție (individuală
șinațională) ;
2.izvorul șirolul profitului însocietate ;
3.concepția privind banii șirolul jucat de
aceștia înrelația cucelelalte produse cefac
obiectul vânzării -cumpărării pepiață.

ASPECTE
METODOLOGICE
În secolul al XVI -lea studiul problemelor
economice s -a transformat profund. În loc să
cerceteze ceea ce implica ideea de „justețe”
(„justiție”) în schimburile dintre particulari,
marii autori ai timpului s -au întrebat „cum se
poate îmbogăți statul”. O asemenea
transformare a fost legată de câteva
evenimente importante ale istoriei
universale.

Marile descoperiri geografice au deschis Europei imense debușee și
surse inepuizabile –pe atunci –de materii prime și chiar forță de
muncă. Ele au provocat importante fluxuri de metale prețioase (aur
și argint). Pentru ca producția europeană să se poată dezvolta, se
impunea asigurarea reînnoirii tehnicii, concentrarea și centralizarea
capitalului și legitimarea cercetării profitului ca mobil al activității
economice. Aproape simultan toți acești factori ai expansiunii au fost
întruniți.
Fie ca urmare a creșterii veniturilor agricole, fie prin creșterea
veniturilor comercianților, s-a produs o importantă acumulare de
capital. În loc să fie consacrat luxului curților princiare, acesta a servit
la crearea de manufacturi sau de noi activități comerciale. Treptat,
au apărut noi formule juridice de grupare (adunare, centralizare) a
capitalurilor, înspecial contractul de comandă (veche formă de
comandită). Scrisorile de schimb au asigurat circulația
capitalurilor. Prohibirea împrumutului cu dobândă –din Antichitate și
EvulMediu –a dispărut treptat .

Reforma religioasăa modificat cursul ideilor.
Fără îndoială, Luther a rămas fidel concepțiilor
economice ale Evului Mediu, dar alte secte protestante
au scos (extras) din lectura Bibliei o exaltare a efortului
individual, văzând în reușita financiară un semn al
binecuvântării divine, legitimând, în acest fel,
urmărirea maximizării profitului. Evreii –care se
bucurau de o toleranță mai mare –au avut o influență
crescândă asupra creștinilor (care suportau concurența
lor) și au contribuit la dezvoltarea spiritului mercantil și al
afacerilor.
Pe de altă parte, în secolul al XVI -lea, au apărut
primele state moderne: Franța lui Ludovic al XI -lea
(1461 –1483), Spania regilor catolici (1479), Anglia lui
Henric al VIII -lea (1509 –1547) și mai ales Imperiul lui
Carol al V -lea (Quintul) (1516 –1556).

Din secolul al XVI -lea până la sfârșitul secolului
al XVIII -lea –de la primii mercantiliști și până la
Adam Smith (1723 –1790) –problema
principală la care toți economiștii au
căutat răspuns a fost „prin ce procedee se
poate îmbogăți prințul”.
În secolul al XVIII -leașefii de stat –
înțelegând că ei nu se puteau îmbogăți fără
ca supușii lor să -și asigure prosperitatea
individuală –au modificat formula în „cum
se poate îmbogăți națiunea”.

DOUĂ ETAPE DETERMINATE ÎN FUNCȚIE DE
MODUL DE INTERPRETARE ȘI APLICARE A
POLITICILOR ECONOMICE EMISE ÎN ACEA
PERIOADĂ
.
Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec.
al XVI -lea și unor decenii din prima jumătate a
sec. al XVII -lea.
Mercantilismul dezvoltat (mijlocul sec. al XVII –
lea, începutul sec. al XVIII -lea) a exprimat o
concepție mult evoluată cu privire la modul
de conducere și dezvoltare a societății din
aceaperioadă.

MERCANTILISMUL TIMPURIU
preocuparea pentru realizarea unor balanțe comerciale active, a unui
excedent al intrării de monedă față de ieșiri.
În acest context sunt remarcate măsurile de ordin administrativ
impuse de către stat, în sensul limitării, chiar până la interdicție, a
importului de mărfuri și stimulării, pe cât posibil, a exportului, cu
scopul atragerii unei cantități cât mai însemnate de monedă și metal
prețios.
Mercantilismul timpuriu își găsește expresia cea mai elocventă în
modul de conducere și administrare a orașelor -cetate italiene:
Veneția, Genova, Florența.
se înregistrează o creștere a libertăților economice și politice,
opresiunea feudală este atenuată în favoarea dezvoltării agriculturii,
a comerțului și a activităților bancare, meșteșugărești și
manufacturiere din orașe.
Corporațiile constituite i -au parte la conducerea vieții publice.
Deoarece procesul de constituire a noilor economii naționale nu se
încheiase și cum acestea nu-și puteau procura banii necesari doar
din mijloace economice private, se apelează la sprijinul statului, a
cărei funcție economică se va așeza pe economia națională -cadru.

La acest tip de mercantilism se va referi ulterior Adam
Smith când scrie că:
“…deși încurajarea exportului și descurajarea importului
sunt cele două mari mecanisme prin care sistemul
mercantilist își propune să îmbogățească orice țară, totuși,
cu privire la anumite mărfuri, el pare a urma o cale
diametral opusă (…). Sistemul mercantilist descurajează
exportul de materii prime pentru manufactură și al uneltelor
de muncă, pentru a acorda muncitorilor noștri un avantaj și
a-Iface capabili să vândă pe piețe străine mai ieftin decât
muncitorii altor nații (…). El încurajează importul de materii
prime pentru manufacturi, pentru ca să poată fi prelucrate
de muncitorii noștri mai ieftin și să înlăture astfel un import
mai mare și de o valoare mai mare de bunuri
manufacturate”. Prin urmare, este evident că,
mercantilismul de factură metalistă conținea în sine,
germenii trecerii spre cel industrialist.

MERCANTILISMUL
DEZVOLTAT
diminuare a factorului administrativ, concomitent
cu accentuarea acțiunii factorilor economiei, prin
rolul esențial conferit balanței comerciale.
Se constată și o relaxare considerabilă a
comerțului exterior deoarece, activitatea de
import nu mai este atât de restrictivă șieste
promovată ideea creșterii acesteia concomitent
cu creșterea, într -o proporție mult mai mare a
exportului, pentru a se putea asigura permanent o
balanță comercială activă.

T
RĂSĂTURI ESENȚIALE
ALE
MERCANTILISMULUI
a) este primul curent de gândire economică care încearcă
să analizeze, sub aspect teoreticopractic, modul de
producție bazat pe schimbul de mărfuri și relații salariale, în
condițiile în care, intensificarea schimburilor comerciale externe se
desfășoară în proporții considerabile și sunt cele care stau la baza
creării de bogăție, a plusprodusului.
Tocmai din acest motiv, principala formă de sporire a bogăției este
considerată acumulare de bani și de metale prețioase, iar sfera
circulației (comerțul exterior) este privită ca izvor de bogăție;
b) promovează intervenția statului în economie deoarece,
schimbul de mărfuri și acumularea primitivă de capital aveau
nevoie de cadrul normativ propice desfășurării lor;

c) mercantilismul se leagă strâns de politica economică
(comercială) a timpului, ceea ce va justifica și sub aspect
teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale
adunătoare de metale prețioase, materii prime și bani;
d) nevoia crescândă de stoc monetar este alimentată și de
necesitatea satisfacerii unor cerințe cât mai variate și
numeroase din partea puterii regale și a acoliților ei: de la
războaie la o viață bazată pe lux și consum rafinat;
e) banii sunt considerați drept: “un factor de producție cu
același titlu ca și pământul”, “banii erau priviți uneori ca
avuție “artificială”, distinctă de avuția “naturală”, unde
dobânda de capital era considerată drept plată pentru
închirierea banilor, analogă cu renta funciară.

FONDUL COMUN AL IDEILOR MERCANTILISTE S
–
AU
PARTICULARIZAT ÎNSĂ PE ZONE GEOGRAFICE ȘI
ȚĂRI ÎN
FUNCȚIE DE POLITICILE ECONOMICE ELABORATE ȘI DE
SOLUȚIILE PROPUSE LA UN MOMENT DAT PENTRU
CREȘTEREA
AVUȚIEI.
trei căi de îmbogățire, în concepția
mercantilistă
a) îmbogățirea prin comerț;
b) îmbogățirea prin industrie;
c) îmbogățirea prin monedă.

MERCANTILISM METALIST
În Spania și Portugalia, economiștii s -au
preocupat de conservarea metalelor prețioase
provenite din noile continente cucerite și de
interzicerea scoaterii din țară a acestora
se întreprind o serie de măsuri prohibitive în
domeniul importului de mărfuri străine,
măsuri care au condus la ruinarea economiei.
În aceste cazuri putem vorbi de îmbogățirea
prin monedă.

MERCANTILISMUL INDUSTRIALIST SAU
ÎMBOGĂȚIREA PRIN INDUSTRIE
fondat înFranța deJean Bodin, Montchre stien și
Colbert, aavut drept obiectiv esențial, achiziția de
metale prețioase prin practicarea unei politici de
dezvoltare industrială, pebaza reglementărilor și
interdicțiilor statului .
Ideea debază amercantilismul industrialist constă în
faptul că,puterea politică nupoate filegată decât de
expansiunea comercială .Dezvoltarea industrială este
privită încadrul acestui proces, cauninstrument, rolul
decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenții
pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cuaplicarea
unor politici protecționiste riguroase .

JEAN BODIN
a insistat în lucrările sale pe dezvoltare, așa
cum le numea el, a “marilor activități
naționale” și anume: agricultura, industria și
comerțul.

ANTOINE DE
MONTCHRÉTIEN
(1575
–
1621)
înlucrarea sa “ Traité de l’économie politique” (1615) dedicat regelui
și reginei aprofundează ideea valorificării bogățiilor țării prin munca
cetățenilor săi, cu concursul statului, a cărui independență trebuie
să fie asigurată.
Facedistincția între bani și metale prețioase, pe de o parte, și
bogăție, pe de altă parte
abundența de bani și metale prețioase creează doar premisa
îmbogățirii țării, dar nu neapărat o și îmbogățește
sunt necesare manufacturile, dezvoltarea acestora oferind
comerțului mărfurile necesare schimbului și aducătoare de metale
prețioase în țară.
A luptat contra consumului de lux și a militat pentru creșterea
consumului comun, ca factor dinamizator al creșterii economice.
este adeptul ideii comercializării mărfurilor străine în Franța, numai
în măsura în care acestea vor determina realizarea unei balanțe
comerciale active, pentru a se realiza un profit cât mai mare și, mai
ales, pentru a atrage o cantitate de metal prețios în țară.
ar fi necesar importul de materii prime pentru manufacturile
franceze, pentru ca avuția să crească, import ce s -ar putea obține
din banii strânși pe vânzarea produselor finite către străinătate.

JEAN BAPTISTE COLBERT (1619
–
1683).
“Colbertismul va fi expresia cea mai franceză a mercantilismului
industrialist”.
consideră industria și comerțul drept izvoarele fundamentale de
bogăție și putere pentru Franța.
a militat pentru aducerea specialiștilor străini în vederea
dezvoltării sectorului manufacturier pentru reorganizarea
finanțelor publice și private.
Exegeții săi îi reproșează însă minimalizarea rolului agriculturii în
societate, deoarece, pentru Colbert, acest sector al economiei nu
poate fi considerat decât “o cămară” din care vistieria publică își
acoperă cheltuielile cu luxul casei regale a lui Ludovic al XIV -lea și cu
cheltuielile ocazionate de dezvoltarea manufacturilor statului.

MERCANTILISMUL COMERCIALIST SAU
ÎMBOGĂȚIREA PRIN COMERȚ
a fost practicat îndeosebi în Marea Britanie, deoarece sursele cele
mai mari de bogăție le constituiau comerțul și navigația, efectuate
sub reglementări stricte îndreptate spre protecția și favorizarea
expansiunii acestora.
exemplu
prin Actele de Navigație ale lui Cromwell și Charles al II -lea se asigura
protecția marinei comerciale engleze în detrimentul celei olandeze
pentru că, o navă străină nu putea exporta în Marea Britanie decât
mărfuri produse în țara de origine. Comerțul exterior englez nu se
putea face decât prin intermediul navelor construite în șantierele
engleze, care aparțineau armatorilor englezi și pe care serveau
echipaje și ofițeri englezi.
Mercantilismul comercialist englez a fost practicat și teoretizat cu
precădere de: Thomas Mun (1571 -1641), Josias Child (1639 -1690),
William Petty (1623 -1687), acest din urmă gânditor englez făcând
deschiderea spre doctrina economică a liberalismului clasic.

THOMAS MUN
două lucrări mai cunoscute: “Considerațiuni asupra comerțului Angliei cu
Indiile Orientale” (1609) și “Tezaurul Angliei încomerțul exterior” (1664 -post
mortem).
face distincția netă între bani, bogăție și metale prețioase, considerând banii
drept mijloc de îmbogățire și nu de bogăție ca atare deoarece, “cu cât sunt
mai intens și mai rațional folosiți, cu atât bogăția poate spori mai repede, iar
tezaurul țării se umple mai mult”.
recomandă statului englez și intensificarea importurilor de mărfuri deoarece,
ieșirea banilor peste graniță poate aduce o bogăție mult mai mare Angliei
concretizată într -un stoc monetar
Celebra comparația pe care Mun o face între rolul banilor și rolul semințelor:
“Dacă noi l -am judeca pe agricultor numai prin prisma momentului semănatului
am putea să -l considerăm nebun. Dar dacă ne amintim în acel moment și
de secerat, care este scopul activității sale, atunci am putea judeca cum se
cuvine munca lui și belșugul care decurge din ea”.
Thomas Mun vede finalizarea unor asemenea eforturi în obținerea unei balanțe
comerciale active deoarece, scrie el, “mijlocul obișnuit de sporire a avuției
noastre și a tezaurelor noastre este comerțul cu străinătatea, activitate în
care trebuie să respectăm regula după care în
fiecare an să vindem străinilor mărfurile noastre, de o sumă mai mare decât
suma mărfurilor folosite de noi de la ei”.
Aceasta are un efect dublu asupra avuției: pe de o parte se vinde surplusul de
mărfuri și se încasează metale prețioase de care țara are nevoie, iar pe de
altă parte, se vor cumpăra
acele mărfuri de care țara are nevoie și pe care nu le poate produce ca
urmare a costurilor de producție ridicate pe care acestea le -ar necesita.

MERCANTILISMUL FIDUCIAR SAU
ÎMBOGĂȚIREA PRIN MONEDĂ
răspândit în Europa primei jumătăți a sec. al XVIII -lea,
a fost conceput de renumitul bancher de origine
scoțiană John Law.
El a fost experimentat în Franța. Ideea lui de bază
este următoarea: pentru ca o națiune să prospere este
necesar ca numerarul să fie abundent, iar atunci
producția crește, populația se dezvoltă, însă moneda
trebuie să circule în mod activ și cât mai rapid.
Ori, numerarul nu -i necesar să fie reprezentat de
metalul prețios. El (metalul) poate fi substituit cu o
monedă de hârtie al cărui volum va fi proporționat
nevoilor comerțului.
Banca centrală este cea care emite bancnote
înlocuitoare de metal prețios. Ele (bancnotele) vor
servi la plata impozitelor în avans, vor fi considerate
că alimentează producția și schimbul, că reprezintă
adevărată cheie a dezvoltării.

MERCANTILISMUL DE CONFLUENȚĂ
în care se împletesc idei ale Occidentului cu cele ale Orientului
întâlnim în scrierile lui J.T. Posoșcov și Dimitrie Cantemir.
Reprezentând și fundamentând deopotrivă ideile țarului Petru
cel Mare, Posoșcov considera ca necesare dezvoltarea și
diversificarea unor manufacturi ale statului rus, mai ales prin
credite și comenzi de stat, concomitent cu crearea și unor
manufacturi de proporții mai mici, care să răspundă cerințelor
multiple ale schimbului și activităților comerciale.
Deopotrivă, Posoșcov, privind dezvoltarea industriei
manufacturiere, este de părere că ar fi necesară și o
ameliorare a stării țărănimii ruse prin reducerea fiscalității,
limitarea abuzurilor față de țărani, mercantilismul rus văzând
în țărani o posibilă forță de muncă pentru manufacturile aflate
înformare și dezvoltare. Mai era susținută și ideea că,
valoarea banilor depinde efectiv de puterea statului.

DIMITRIE CANTEMIR
Cu opt ani înaintea lui Posoșcov, Dimitrie Cantemir își expunea doctrina
mercantilistă în lucrarea “Descrierea Moldovei”(1716), lucrare cerută de
Academia Germană și care îl va primi ulterior pe Cantemir ca membru al său.
Particularitățile doctrinei mercantiliste a lui Cantemir decurg din axarea
acesteia pe principalele probleme politico -economice ale statului feudal
românesc, aflat la răscrucea marilor drumuri comerciale și sub influența a trei
mari imperii: rusesc, turcesc și austriac.
Din cadrul doctrinei sale reținem ca importante următoarele idei:
necesitatea realizării unității românilor, organizarea unui stat centralizat în
care să fie instituită monarhia ereditară, înlăturarea asupririi străine care
împiedica dezvoltarea țării prin subminarea posibilităților de acumulare a
avuției.
Cantemir mai arată că, nu -i destul că o țară să fie înzestrată cu resurse
naturale pentru ca ea să fie bogată, ci avuția ei sporește numai în măsura în
care crește hărnicia poporului său și se intensifică activitatea comercială,
concomitent cu reducerea consumului de lux și fastul puterii regale.

CONCLUZII
FINALE
mercantiliștii s -au axat pe ofertă, cu scopul de a exporta surplusul de
produse și pentru a procura valuta necesară.
au urmărit o abordare macroeconomică a fenomenelor și
proceselor, însă niciodată nu au reușit să realizeze o prezentare
sintetică asupra economiei și a funcționării acesteia.
nu au reușit să separe aspectele economice de cele politice, adeseori
acestea suprapunându -se, economia căpătând, de cele mai multe ori,
forma acțiunii politice.
putem considera mercantilismul ca un pas important în dezvoltarea
economico -socială a epocii.
a fost o primă încercare de descifrare a scopului mișcării capitalului,
de analiză a circulației mărfurilor și a economiei de schimb,
pregătind în bună măsură terenul pentru afirmarea fiziocratismului și
ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.