1.O afacere a tuturor și a cȃtorva 3 1.1.Globalizarea privește ȋn primul rȃnd comerțul 3 1.2.Triada controleazǎ 90% din investițiile ȋn strǎinǎtate 4… [301718]

GLOBALIZAREA

Studente:

Chifor Maria Natalia

Coșa Adelina Raluca

Coordonator științific:

Dudǎ Dǎianu Dana

CUPRINS:

1.O afacere a tuturor și a cȃtorva 3

1.1.Globalizarea privește ȋn primul rȃnd comerțul 3

1.2.Triada controleazǎ 90% din investițiile ȋn strǎinǎtate 4

1.3.Salarii de la 10 pȃnǎ la 40 de ori mai mari 4

1.4.Globalizarea financiarǎ 4

2.Mize economice și forțe ȋn acțiune 5

2.1.Producǎtorii 6

2.2.Firmele multinaționale și țǎrile ȋn curs de dezvoltare (TCD) 7

2.3.Instituțiile internaționale 8

3.Mizele sociale 9

3.1.Locuri de muncǎ, salarii și globalizare 10

3.2.Agricultorii și piața mondialǎ 11

3.3.Globalizarea și inegalitǎțile 13

4.Concluzii privind globalizarea 14

5.Bibliografie 14

1.O afacere a tuturor și a cȃtorva

Globalizarea desemneazǎ ansamblul fenomenelor ce rezultǎ din deschiderea crescȃndǎ a economiilor spre mǎrfuri și capitaluri strǎine. Cǎutarea de cǎtre ȋntreprinderi a celor mai bune oportunitǎ[anonimizat] a informației stimuleazǎ schimburile ȋntre națiuni. Ȋn acest din urmǎ caz se vorbește despre ,,globalizare financiarǎ’’.

Globalizarea se bazeazǎ ȋn primul rȃ[anonimizat] ȋn medie cu 7% [anonimizat]ǎ de 2,3% creșterea producției. O asemenea intensificare a schimburilor se datoreazǎ ȋn mare mǎsurǎ companiilor multinaționale din statele cele mai industrializate. [anonimizat],migrația oamenilor ȋn cǎutarea de salarii mai bune. Ȋn sfȃrșit, reprezintǎ o formidabilǎ accelerare a [anonimizat] 1400 [anonimizat] ȋnsǎ destabilizarea unor economii naționale, ȋn special a națiunilor ȋn curs de dezvoltare.

1.1.Globalizarea privește ȋn primul rȃnd comerțul

Globalizarea desemneazǎ ansamblul fenomenelor prin intermediul cǎrora viața fiecǎrui locuitor al planetei este legatǎ, cel puțin ȋn parte, de hotǎrȃrile luate ȋn afara propriei țǎri și asupra cǎrora nu are nici un control.

ISD și investițiile de portofoliu. Se disting printre mișcǎ[anonimizat]ǎine directe (ISD), realizate de cǎtre ȋntreprinderile care vor sǎ producǎ ȋn alte țǎri, [anonimizat] cǎtre ȋntreprinderi sau speculatori care cautǎ sǎ aibǎ un profil din variațiile cursurilor la Bursele Mondiale și din fluctuațiile de schimb ȋntre monede. [anonimizat] cȃnd ISD corespund investițiilor materiale pe termen lung.

1.2.Triada controleazǎ 90% din investițiile ȋn strǎnǎtate

Creșterea rapidǎ a schimburilor internaționale de mǎrfuri se datoreazǎ ȋn cea mai mare mǎsurǎ dezvoltǎrii fǎrǎ precedent a [anonimizat]-și organizeazǎ procesul productiv la nivel global. [anonimizat] ([anonimizat]-Cola sau IBM) sunt implantate ȋn mai multe zeci de țǎri, acolo unde mȃna de lucru este ieftinǎ și/sau piețele sunt vaste. Aceste implantǎri sunt exporturi de capitaluri cǎtre o țarǎ strǎinǎ numite investiții strǎine directe (ISD). Țǎrile investitoare sunt, ȋn principal, țǎri dezvoltate, ȋn mod deosebit cele ale triadei ([anonimizat]ǎ și Japonia).

1.3.Salarii de 10 pȃnǎ la 40 de ori mai mari

Mǎrfurile și capitalurile se deplaseazǎ mult mai ușor decȃt oamenii: ȋn deceniul 1990-2000 se evalueazǎ la aproximativ 125 milioane de persoane ce locuiesc ȋntr-o altǎ țarǎ decȃt cea a cǎrei naționalitate o au, adicǎ doar 2,1% din populația mondialǎ. Curentele migratoare sunt orientate cǎtre regiuni cu ȋnalt nivel de trai (America de Nord, Europa Occidentalǎ, țǎrile bogate ale Orientului Mijlociu) și cǎtre țǎrile din Asia cu dezvoltare rapidǎ. Oportunitatea de a gǎsi o slujbǎ și de a obține un salariu de 10 pȃnǎ la 40 de ori mai mare decȃt ȋn țara de origine ȋi ȋndeamnǎ pe cetǎțenii statelor puțin dezvoltate la expatriere uneori cu prețul vieții.

1.4.Globalizarea financiarǎ

Spațiul ,,Schengen’’ ȋn 1985 cinci țǎri ale Comunitații Europene (cele trei țǎri ale Benelux, Germania și Franța) semneazǎ acordul de la Schengen (Luxemburg), care stabilește principiile liberei circulații a oamenilor ȋn interiorul comunitǎții. Ȋn 1999, au aderat toate țǎrile ȋn afarǎ de Marea Britanie și Irlanda. Textul se bazeazǎ pe un principiu simplu: libertate de circulație ȋntre țǎrile semnatare și ȋntǎrirea controalelor la frontiere la intrarea cetǎțenilor din țǎrile din afara Comunitǎții. Ȋn fapt, aplicarea acordului s-a dovedit a fi delicatǎ din cauza: creșterii numǎrului de intrǎri de emigranți veniți din Asia, a dificultǎții de a controla toate afluxurile la frontier și a perspectivei de integrare ȋn Comunitate a unor țǎri din Europa de Est.

2.Mize economice și forțe ȋn acțiune

Forțele ȋn acțiune, globalizarea economiei provine din comportamentul producǎtorilor care cautǎ cele mai bune condiții de valorificare a capitalurilor; acesta poate sǎ-i conducǎ la gǎsirea de debușeuri pe piața mondialǎ și la utilizarea bunurilor strǎine și/sau a mȃinii de lucru strǎine.

2.1.Producǎtorii

Cǎutarea unei maxime rentabilitǎți pentru realizarea unor rezultate bune și pentru cȃștigarea ȋncrederii acționarilor, se transferǎ pe piața mondialǎ, ceea ce permite reducerea costurilor și mǎrirea debușeurilor.

Avantajele comerțului internațional: ȋntreprinderile unei țǎri exportǎ bunuri ȋn schimbul cǎrora țara obține un avantaj. Conform teoriilor schimbului, aceste specializǎri aduc profit tuturor partenerilor țǎrii exportatoare care ȋși rentabilizeazǎ producția pe o piațǎ largǎ și țǎrilor importatoare ce dispun astfel de mǎrfuri produse ȋn cele mai bune condiții. Utilizarea optimǎ a factorilor la nivel mondial impune ca toți partenerii sǎ renunțe la producerea anumitor bunuri, ȋn favoarea importurilor. Pentru fiecare țarǎ, exportul și importul sunt deci douǎ elemente complementare, indispensabile ȋmbogǎțirii tuturor.

Cine exportǎ și ce ?

Ȋn sȃnul Triadei țǎrile au structuri de export diferite, ȋn ciuda nivelurilor comparabile de dezvoltare. Japonia exportǎ puține servicii, dar este specializatǎ ȋn anumite bunuri manufacturate (automobile și electronicǎ), pe cȃnd Statele Unite exportǎ bunuri agricole, servicii și produse ale industriei aeronautice. Europa este specializatǎ pe agriculturǎ (a cǎrei producție este stimulatǎ prin PAC adicǎ politica agricolǎ comunǎ), ȋn aeronauticǎ, chimie și mecanicǎ (mașini-unelte) și ȋn servicii. Ȋn schimb, Statele Unite și Europa sunt mari importatori de produse electronice, provenite din Japonia și Asia de Sud-Est.

Țǎrile Asiei (mai puțin Japonia) sunt specializate ȋn bunuri manufacturate tradiționale (textile, marochinǎrie), ȋn electronicǎ, agriculturǎ și unele dintre ele ȋn hidrocarburi. Aceste exporturi rezultǎ din avantajele naturale și din existența unei mȃini de lucru ieftine care le permite sǎ concureze cu succes țǎrilor dezvoltate pe propriile lor piețe.

Țǎrile Americii Latine exportǎ bunuri manufacturate tradiționale, produse agricole, produse siderurgice, automobile și unele dintre ele hidrocarburi. O parte importantǎ din aceste exporturi provine de la filialele firmelor americane sau europene.

Figura1.Repartiția exporturilor ȋn 2000, TECO desemneazǎ țǎrile Europei Centrale și Orientale, adicǎ Europa de Est, țǎrile baltice și membrii Comunitǎții Statelor Independente.

Figura2.Uzina Samsung, Coreea de Sud, țǎrile Asiei folosesc din plin mȃna de lucru femininǎ.

Țǎrile Golfului Persic ținȃnd cont de avantajul lor natural sunt total specializate pe exportul de petrol și gaze naturale. Fluctuațiile cursurilor mondiale la aceste douǎ produse primare afecteazǎ puternic veniturile din export ale acestei regiuni a lumii.

2.2.Firmele multinaționale și țǎrile ȋn curs de dezvoltare (TCD)

Marile grupuri industriale din țǎrile dezvoltate care se implanteazǎ ȋn TCD sunt adesea acuzate cǎ le exploateazǎ pe acestea, singurul lor obiectiv fiind acela de a obține profit maxim fǎrǎ a ține cont de interesele reale ale țǎrii. Orientȃnd specializǎrile spre producția de export ale cǎrei prețuri sunt instabile și adesea puțin remuneratoare pentru țarǎ și captȃnd resursele ȋn capital și ȋn mȃnǎ de lucru utilizatǎ ȋn dezvoltarea lor, aceste firme ȋmpiedicǎ procesul de dezvoltare al țǎrilor ȋn care ȋși creeazǎ filiale. Ȋn plus, ar participa adesea de o manierǎ mai mult sau mai puțin directǎ la exploatarea forței de lucru reprezentatǎ de copii.

Figura3.Fabricarea mingilor NIKE ȋn Pakistan, copiii ca forțǎ de muncǎ reprezintǎ fața ascunsǎ a globalizǎrii.

2.3.Instituțiile internaționale

Instituțiile internationale au ca misiune, ȋn principiu, supravegherea procesului de mondializare și asistența țǎrilor a cǎror inserțe ȋn economia mondialǎ este o sursǎ de dificultǎți pentru ele ȋnsele și pentru sistem ȋn ansamblul sǎu.

Organizația Mondialǎ a Comerțului (OMC), creatǎ prin acordurile de la Marrakech (aprilie 1994), OMC are ca obiectiv facilitarea dezvoltǎrii comerțului cu bunuri și servicii ȋntre țǎri asemeni GATT cǎruia ȋi succede.

Fondul Monetar Internațional (FMI), ȋncǎ din ’80 rolul FMI constǎ ȋn administrarea ȋndatorǎrii TCD și ȋn asistența acestora atunci cȃnd cunosc crize financiare. Ȋn schimb, țǎrile trebuie sǎ suporte mǎsurile adesea drastice pe care FMI le impune: reducerea masivǎ de cheltuieli publice, deschiderea țǎrii la mǎrfuri și capitaluri strǎine, suprimarea ȋntreprinderilor și bǎncilor nerentabile, etc.

Banca Mondialǎ, grupul Bǎncii Mondiale este compus din mai multe organisme ce acordǎ ȋmprumuturi și ajutoare țǎrilor ȋn curs de dezvoltare și care ȋși obțin resursele din ȋmprumuturi sub formǎ de obligațiuni plasate pe piețele financiare și din contribuții vǎrsate de cǎtre țǎrile bogate. Ȋn momentul crizei o parte a finanțǎrilor este supusǎ unei condiționǎri asemǎnǎtoare celei impuse de FMI: țǎrile trebuie sǎ se supunǎ normelor liberalismului.

Considerate a fi ȋn favoarea reducerii inegalitǎților ȋntre țǎri, comerțul și circulația capitalurilor provoacǎ, de fapt, adevǎrate inegalitǎți și, ȋn consecințǎ, puternice tensiuni sociale. Este adevǎrat cǎ deschiderea piețelor provoacǎ ȋntreprinderile țǎrilor dezvoltate sǎ inoveze, sǎ-și mǎreascǎ gradul de competitivitate, ȋntǎrind astfel ,,dualitatea’’ pieței muncii, doveditǎ de co-existența ,,slujbulițelor’’, de o parte, și posturilor stabile și calificate, de cealaltǎ parte. Liberalizarea actualǎ a piețelor agricole pune problem, atȃt pentru țǎrile dezvoltate, ce vor sǎ protejeze venitul agricultorilor lor, cȃt și pentru țǎrile ȋn curs de dezvoltare, ale cǎror agriculturǎ alimentarǎ supraviețuiesc cu dificultate.

3.Mizele sociale

Favorizȃnd sporirea schimburilor și mobilitatea capitalului, globalizarea pune ȋn contact sisteme diferite pe planul dezvoltǎrii economice și al organizǎrii sociale.

3.1.Locuri de muncǎ, salarii și globalizare

Deschizȃndu-se, o economie se specializeazǎ ȋn anumite producții și abandoneazǎ sau reduce alte activitǎți mai puțin competitive. Aceastǎ ajustare este ȋnsoțitǎ de modificari la prețurile bunurilor, deci de variații la veniturile salariale. Ea necesitǎ, de asemenea, mișcǎri ale mȃinii de lucru ȋntre sectoare, ȋntre firme și chiar ȋn interiorul aceleași firme.

Deschidere și muncǎ necalificatǎ ȋn Nord. Cȃnd Nordul (adicǎ țǎrile bogate) face comerț cu Sudul (adicǎ țǎrile ȋn curs de dezvoltare) cel dintȃi exportǎ bunuri cu important conținut de muncǎ calificatǎ și importǎ mǎrfuri cu un conținut important de muncǎ necalificatǎ. Acestea sunt cumpǎrate și produse de cǎtre Nord la un preț inferior celui care era practicat ȋnainte ca tranzacța sǎ aibǎ loc. Din aceastǎ cauzǎ remunerarea salariaților puțin calificați din Nord are o tendințǎ de scǎdere sau, ȋn tot cazul, de creștere mai lentǎ decȃt cea a lucrǎtorilor calificați, care beneficiazǎ de expansiunea ramurilor exportatoare.

Figura4.Salariile celor cu studii superioare/ fǎrǎ studii superioare, se observǎ cǎ diferența crește ȋntre 1985 și 1993, fenomenul fiind mai marcant pentru Statele Unite decȃt pentru Franța.

3.2.Agricultorii și piața mondialǎ

Liberalizarea agriculturii, agricultura prezintǎ particularitǎți ȋn raport cu industria. Progresul tehnic este aici mai puțin rapid și rǎmȃne inaccesibil micilor ȋntreprinzǎtori, mai ales ȋn țǎrile ȋn curs de dezvoltare. Piețele sunt instabile din pricina condițiilor climatice și a oportunitǎților ȋn comportamentele speculative ceea ce provoacǎ fluctuații importante ale prețurilor și veniturilor producǎtorilor.

Ȋnsǎ activitatea agricolǎ mai are și alte dimensiuni, decȃ cele strict productive. Sǎnǎtatea publicǎ (legatǎ de alimentație), cadrul de viațǎ, mediul, peisajul, echilibrul societǎții depinde mult de tipul de agriculturǎ. Toate aceste rațiuni explicǎ faptul cǎ multe guverne, mai ales cele ale Uniunii Europene, au adoptat pȃnǎ acum politici agricole voluntariste: sistemul de prețuri garantate, taxe la importuri și ajutoare directe.

Figura5.Sistemul de mulgere automatǎ și sistemul manual, douǎ fețe ale agriculturii, o activitate care beneficiazǎ foarte des de prețuri garantate, de taxe la import și de ajutoare directe.

Figura6.Sistemul de mulgere

3.3.Globalizarea și inegalitǎțiile

Inegalitatea internǎ, inegalitatea ȋntre veniturile medii pe țarǎ nu constituie decȃt un aspect al inegalitǎții veniturilor. Globalizara poate face sǎ progreseze venitul mediu, stimulȃnd creșterea anumitor activitǎți, dar sǎ nu cȃștige anumite grupuri, ceea ce adȃnceșete inegalitatea internǎ a țǎrii.

Ȋn China, mare beneficiar al procesului de globalizare, diferențele ȋntre regiuni s-au intensificat, zonele de coastǎ profitȃnd de intensificarea comerțului și de intrǎrile de capital.

Figura7.Țǎrani ȋn Guangxi și Shanghai, douǎ fațete ale Chinei care dovedesc o spectaculoasǎ inegalitate internǎ.

Figura8.Inegalitatea internǎ a Chinei

4.Concluzii privind globalizarea:

-globalizarea reprezintǎ un avantaj pentru firmele mari (precum Ford, Coca-Cola, etc) deoarece filialele acestora pot fi implantate ȋn țǎri unde mȃna de lucru este ieftinǎ sau piețele sunt vaste

-exportul și importul sunt douǎ elemente care aduc profit țǎrilor

-sunt oferite locuri de muncǎ private

-țǎrile ȋn curs de dezvoltare, vor avea de suferit din cauza reducerii locurilor de muncǎ

5.Bibliografie

Bernard Guillochon,Globalizarea o singurǎ planetǎ, grupul editorial RAO 2003, București, mica enciclopedie LAROUSSE