1I.STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI [617782]

1I.STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI
PUBLIC
Secolul XXI a adus cu sine multe schimbări pe toate planurile. Consumatorii dețin o
putere din ce in ce mai mare schimbându -și tot mai frecvent preferinț ele; concuren ța este
tot mai agresiv ă, iar mediul economic și social, precum și legisla țiași cultura sunt complexe,
angaja ții au dob ândit puterea de negociere pe pia ța forței de mumc ă,In aceste condi țiiorice
societate trebuie s ăfie con știentăde aceste schimb ăripentru a avea succes și nuîn ultimul
rând pentru a supravie țui Aceste tendin țe influen țeazăactivitatea oric ărei societ ăți astfel
încât există un permanent schimb de informații cu mediul extern, iar acest lucru este
decisiv pentru supraviețuirea și succesul societăților
La început societățile își desfășurau activitatea în condiții stabile, cunoscute, în
prezent acestea activează în condițiile unui adevărat război, în care au loc schimbări
rapide ale concurenței, progrese tehnologice, apariții de noi legi și politici comerciale și o
scădere continuă a fidelității clientele. În condițiile concurenței acerbe, societățile sunt tot
mai mult nevoite să-șirevizuiască radical obiectivele și strategiile de conducere.
1.1 Noțiuni generale de management
Termenul de managemen t este un termen din limba engleză, dar de origine
franceză. Se pare că acest termen semnifică organizarea și dirijarea unei case (menage),
cunoscând un avânt în activitatea economică datorită lucrării lui James Burnham “The
Managerial Revolution”, public ată la New York, în anul 1941.
În România termenul de management a apărut după anul 1990 când teremenul
conducere a fost înlocuit de acesta .
Management înseamnă să faci lucrurile cum trebuie, iar conducerea î nseamnă să
faci ceea ce trebuie .Managerul seconcentrează pe tehnici standardizate de rezolvare
algoritmică (eliminând spontaneitatea și manifestările creative) a problemelor
organizaționale cu maxim de eficiență, pe când conducătorul (liderul) manifestă mai multă
creativitate, putere de previziune ș i capacitate de inovare; la prima vedere, cele două
noțiuni par disjuncte. 1
1Drucker, P., Despre decizie și eficacitate, Editura Meteor Press, București, 2008.

2Managementul are drept scop explicarea naturii și trasaturilor managementului ca
proces, ca activitate practic ă, cuscopul conturarii unui ansamblu structurat de cunostinte
privind acesta activitate, in vederea formarii managerilor și orient ării activită ții lor. 2
Preocupările privind dezvoltarea managementului a început încă din 1904. Mai multe
personalități ale vieții economice au avut ocontribuție importantă în dezvoltarea
managementului , fiiecare din ei având o abordare diferită :
-Abordarea birocratică -Max Weber, 1904;
-Abordarea legală -Frank Goodnow, 1905;
-Școala rațională de gân dire managerială -Henri Fayol, 1916;
-Managementul științifi -Frederick Taylor, 1923;
-Abordarea managerială -Lyndall Urwick și Luther Gulick -1948
Henri Fayol –este părintele teoriei administrative. Elementele managementului
propuse de Fayol sunt întâlnite și astăzi (planificarea, organizarea, coordonarea, comanda
și controlul) în timp ce Frederick Taylor, cunoscut ca părinte al managementului științific a
simțit nevoia analizării și experimentării pornind de la observarea pe cale emirică a unor
fenomene reale
1.2Managementul public
O instituție public ăreprezint ăosocietate cu personalitate juridică, a administrației
publice centrale, sau locale care gestionează resurse financiare publice șiaredrept
obiectiv servirea interesului public
Managementul public reprezint ăansamblul proceselor și relaț iilor de managemen t,
bine structurate, existente î ntre componente instituțiilor publice ,prin care se aduc la
indeplinire legile/procesele de actiune, si/sau se planific ă, organizeaz ă, coordoneaz ă,
gestioneaz ăsi controleaz ăactivitati ce satisfac interesul public . El studiază procese și
relații de conducere existente între componentele instituțiilor publice, pentru descoperirea
de principii, de metode și tehnici pentru îmbunătățirea previziunii, organizării și
coordonării, administrării resurselor șicontrol evaluarii activităț ilor cu scopul creșterii
gradului de satisfacere ainteresului public
Managenmentul public v izează metodele și tehnicile manageriale, abilitatea și
priceperea cu care acestea sunt folosite pentru a transpune ideile și politica în programul
de acțiune. 3
2Ioan Ursachi, Management, Editura ASE Bucure ști, pag.10
3Hințea, C., Mora, C., Management public, Cluj -Napoca, 2006.

3Managementul public evaluează și controlează realizarea programului sectorului
publice prin organizarea acesteia, iar alocarea resurselor este în dependență de bugetul
propriu 4
In marea majoritate a statelor dezvoltate instituțiile publice au cunoscut o puternică
influență a crizei economice care au creat disfuncționalităti care în timp au exercitat o
presiune puternică asupra cetățenilor din statele respective
Având în vedere acest aspect liderii statelor dezvoltate au tras un puternic semnal de
alarm ă arătând că dacă vechile conduceri tradiționale și modul de organizare și
funcționare a instituțiilor aveau să se mențină în continuare în instituțiile publice și
administrative atunci omenirea se va afla într -un pericol iminent.
In acest context a apărut în deceniul al optulea al secolului trecut, managementul
public ca domeniu distinct al științei managementului ca un nou mod de percepție asupra
conducerii instituțiilor publice și asupra misiunii acestora în sectorul public.
In secolul XX instituțiile publice aveau structuri rigide fiind bazate pe ierarhicuo
birocrație excesivă, astăzi acestea acestea nu mai pot să răspundă pozitiv problemelor
majore cu care se confrunta administrația.
Având în vedere acest aspect s -a văzut astfel nevoia de schimbări majore în
sectorul public, în general și în modul de administrare a instituțiilor statului, în special,
astfel încât acestea să fie eficiente și să satisfacă deplin interesele cetățenilor, așteptările
lor, nevoile lor.
Obiectiv ul fundamental al managementului public este creșterea gradului de
satisfacere a interesului public,
În vederea realizării obiectivului fundamental, managementul public, prin
exercitarea funcțiilor sale de către managerii publici, asigură o previzionare r ealistă a
întregului sistem de obiective. În funcție de acesta, reprezentanții managementului public
creează o structură adecvată a sistemului administrativ în ansamblu și a fiecărei instituții
publice în parte, în care coeziunea să fie dată de coordonarea excelentă la nivel de sistem
și componente și de motivarea adecvată a resurselor umane în funcție de gradul de
4Hințea, C., Mora, C., Management public, Cluj -Napoca, 2006.

4realizare a obiectivelor previzionate pentru sectorul public și pentru fiecare entitate
instituțională existentă și comunitate locală distinctă
Managementului public urmărește identificarea principiilor și legităților generale și
specifice, pentru sectorul public în general și pentru instituțiile publice în special, care, prin
conținutul lor, să asigure fundamentele necesare satisfacerii interesul ui public
1.2.1. Caracteristicile managementului public
Specificul managementului politic prezintă o serie de caracteristici care facilitează
întelegerea acestui domaniu
Caracterul integrator –perfecționează și eficientizează sistemul administrativ
incluzând elemente din toate domeniile vietii sociale: educație ,sănătate,
asistența socială, cultură, etc
Caracterul politic –structura organizatorică a instituțiilor publice este
influențată de re prezentanții politicului în managementul de execuție
Caracterul complex –preia din alte domenii metode., teorii, concepte, sde
adaptează cunostințele din psihologie, sociologie, economie, tratistică la
particularitățile domeniului public.
Caracterul de di versitate –rezultă din numărul mare de instituții publice ,
instituiții publice cu competență specială, instituții central, instituții locale, etc
1.2.2. Principiile specifice managementului public
Managementului public reuneste o serie de principii considerate fundamentale
Principiul conducerii unitare se realizează prin subordonarea instituțiilor
sectorului public unele față de altele.Este generată de complexitatea
activităților, vizează îndeplinirea obiectivelor cu eficiență economică și
socială și se realizează pe trepte ierarhice, incepând cu cu Par lamentul
României, ca instituție supremă și continuând cu celelalte instituții ale
administrației publice centrale și locale. Prin aplicarea acestui principiu se
asigură o viziune de ansamblu asupra obiectivelor de realizat precum și o
mai bună cunoaștere a proceselor și activităților. O instituție publică nu poate

5funcționa efi cient decât dacă părțile implicate sunt coordinate și integrate
armonios ;
Principiul legalitatii este un principiu fundamental asigurând cadrul legal de
organizare și funcționare a instituț iilor publice.Disciplina este realizată prin
subordonarea instituțiilor publice unele față de altele , acționând într-un cadru
legal, după anumite proceduri clar stabilite. În baza cadrului legal, managerii
elaborează scopurile fundamentale, obiectivele sectorului public, stabilind
direcțiilede acțiune pentru realizarea acestora și pentru satisfacerea nevoilor
sociale generale
Principiul perfectionarii continue , consta în abordarea într -o dinamica
permanenta a sistemului de management public, în functie de schimbarile
aparute în mediul intern și international dar și în sistemul de interese publice
generale și specifice. Se remarcă adaptarea rapidă a instituțiilor publice la
schimbările care au loc în mediul economico -social, punându -se accent și pe
capacitatea de adaptare a funcționarilor, pe flexibilitatea acestora în gândire
și acțiune Perfectionarea continua a managementului public -impusa de
schimbari continue care au l oc in viata sociala a institutiilor public e.
Principiul autonomiei manageriale se realizează prin eliminarea fenomenelor
birocratice incurajând responsabilitatea in activitatea managerială
Principiul administrarii eficiente este principiul prin care se gestionează
eficient toate resursele necesare realizării obiectivelor astfel încât să existe o
concordanță între nivelul performantelor economice si sociale obtinute în
institutiile publice de titularii posturilor si functiilo r publice de conducere si de
executie si cheltuiala cu care acestea sunt oferite a creșterii eficienței
managementului public, a optimizării structurilor din aparatul administrativ, a
creării unui aparat administrativ eficient ; Scopul acestuia este evitare a
supradimensionării sau subdimensionării sectorului public, evitării
paralelismelor în activitate și a alocării de cheltuoieli suplimentare
Principiul conducerii autonome se realizează prin particularizarea
continutului managementului public, în functie d e domeniile în care se aplic ă
si de diversitatea intereselor publice generale si specifice identificate .Acest
principiu se realizează prin acordarea unui grad corespunzator de autonomie

6manageriala si financiara institutiilor publice, pentru satisfacerea intereselor
publice generale si specifice
 Principiul flexibilității prin intermediul acestui principiu se realizează
adaptarea operativa a institutiilor publice la schimbarile mediului extern
obligând managerul ca, pe baza cunoaster ii starii functionale a instituț iei, s ă
acționeze prompt la schimbari de situatie, la noile evenimente ce apar
Managementul serviciilor publice de sanătate prezintă un grad ridicat de
complexitate și se află într -un proces de continuă transformare, constituind nu numai
obiectul preocupării salariaților din cadrul unităților sanitare și instituțiilor aferente acestora,
ci și o prioritate majoră pe agenda politică a guvernelor multor țări.
1.2.3. Funcțiile managementului public
Instituțiile publice sunt legate de organizarea și funcționarea statului. In procesul
managerial al acestor instituții se regăsesc în diferite proporții toate funcțiile manageriale.
Primul care a precizat funcțiile managementului a fost Henry Fayol (1916). Conform teriei
sale funcțiile managemetului sunt
-previziune,
-organizare,
-coordonare,
-antrenare,
-evaluare -control
Cu toate că de atunci au trecut mai bine de 100 de ani
Funcția de previziune reprezintă procesul de management prin care se dete rmină
principalele obiective precum și resursele și principalele mijloace necesare realizării
lor, fiind în strânsă interdependență cu alte instituții publice și în funcț ie de nevoile
publice generale și specifice. Specialiștii în domeniu consideră că această funcție
este una dintre cele mai importante funcții a manegementului public. Previziunea
are următoarele aspecte:
tendințe;
obiective ;
politici;
programe;
bugete;

7repartizarea sarcinilor;
programarea muncii .
Funcția de organizare reprezintă procesul de management prin care
se asigură cadrul instituțional necesar realizării obiectivelor prin
alocarea riguroasă a resurselor. Prin organizare se asigură că
resursele necesare realizării obiectivului vor fi disponibile și că
activitățile cuprinse î n plan vor contribui la atingerea obiectivelor
institutiilor publice, neinterferand una cu alta. Indeplinirea obiectivelor
de interse general este repartizată între administrația publică centrală
și administrația locală care au sarcina de a organiza activitățile pentru
satisfacerea interesului public
Funcția de coordonare
.
c. Functia de coordonare
Consta in ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si
actiunile personalului organizatiei si a subsistemelor componente, in
cadrul obiectivelor stabilite prin prevedere si a sistemului
organizatoric creat.
d. Functia de antrenare
Cuprinde totalitatea activitatilor de management public prin care
functionarii publici sunt atrasi si determinati sa participe si sa
contribuie la rea lizarea obiectivelor planificate, pe baza utilizarii
factorilor motivationali.
In managementul public, aceasta functie are urmatoarele trasaturi :
-are un pronuntat caracter operational, urmarind sa implice
intreprinderea -o masura cat mai concret a pe functionarii publici de
la nivelul de executie cat si de decizie la realizarea obiectivelor ce le
revin;
-motivatia, implicata in functia de antrenare, isi creeaza scari
motivationale, care inglobeaza elementele care prezinta interes
pentru f unctionarii publici, grupati in functie de urgenta si
importanta acestora si ca urmare si de succesiunea in care trebuie
avute in vedere;

8-motivatia trebuie sa fie complexa, diferentiata si graduala si sa
implice modificari de esenta in concepere a si exercitarea
instrumentelor motivationale.
e. Functia de control -evaluare
Consta in verificarea si masurarea rezultatelor calitative si cantitative
ale unor performante sau sarcini, pentru a se vedea daca acestea
corespund dispozitiilor date sau prin cipiilor stabilite si obiectivelor
prestabilite. Scopul principal al acestei functii consta in a corecta la
timp abaterile ce pot aparea.
Examinarea factorilor care determină succesul sau eșecul unei firme (afaceri), a determinat
crearea unor metodologii specifice de analiză și diagnosticare a activității firmei (afacerii).
Managementul strategic este procesul prin care o firma poate obține efecte materializate în
creșterea semnificativă a performantelor sale, în consolidarea poziției ei pe piață și anume prin
elaborarea, implementarea și controlul strategiei firmei în vederea realizării misiunii asumate
și asigurării avantajului competitiv. 5
Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor
strategice și a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care materializează strategia
respectivă, se bazează pe un amplu proces de analiză și evaluare a mediului de actiune a firmei, a
situației competitivității ei în acest mediu și a situației firmei, a capacității ac esteia de a infrunta
schimbările produse în mediu.
In managementul public, aceasta functie are urmatoarele caractere:
preventiv, continuu si corecti
http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=6&idb =
In Romania, reforma administratiei publice a fost impusa
detransformarile care au avut loc dupa evenimentele din 1989 care au
determinat reconsiderari cu privire la rolul statului inactiviateaeconomico –
sociala, la raporturile dintre administratie si societate, la modul
defunctionare a administratiei publice centrale si locale. Desi aceasta a
fostinitiat inca din anul 1990, totusi din variate cauze reforma a fost
multintarziata.
Crearea unui sistem modern si eficient
deadministratie publica, desiafost considerata o prioritate pentru guvernele
Romaniei, totusi numeroase cauze au franat aplicarea reformei reale in
administratie: absenta unei strategii adecvate de reforma; constrange ri
financiare permanente insuficienta pregatire si experienta politicienilor si a
functionarilor publici pentru a raspunde cerintelor si exigentelor reformei;
ulilizarea prea mult timp a vechilor reglementari privind
5Philip Kotler –Principiile marketingului. Editura Teora București 1998

9structurileadministrative, personalul, functiile si grilele de salarizare
si,nuinultimul rand, concentrarea activitatii guvernului asupra
problemelor reformei econornice fara sa tinaseama ca acestea nu pot fi
solutionate fara reforma administratiei publice.
Controlul reprezintă una din atri buțiile esențiale ale managerului public sau privat. Conform definiției date
de Fayol (1949, p.15) “Controlul constă în a verifica dacă totul se desfășoară în conformitate cu planul
adoptat, instrucțiunile date și principiile stabilite. El are ca obiect id entificarea punctelor slabe și erorilor
pentru a putea rectifica și preveni…”. Nici un manager public nu va deține puterea necesară pentru a
conduce organizația în lipsa a trei atribute principale: capacitatea de a da ordine, a verifica dacă acestea
suntpuse în aplicare și a iniția recompense și sancțiuni.
De ce este nevoie de evaluare în sectorul public? Pe de o parte, ea este văzută ca un instrument al
responsabilizării față de cetățean –odată ce acesta plătește pentru serviciile publice, trebuie să ș tie cum și
unde au fost folosiți banii lui. De altfel, evaluarea a cunoscut cea mai importantă dezvoltare în Statele Unite
unde, odată cu creșterea resurselor financiare investite de guvern în programe publice (asistență socială,
sănătate etc.) a apărut o cerere tot mai stringentă din partea cetățenilor de a cunoaște modul în care sunt
folosiți acești bani. Pe de altă parte, evaluarea este văzută ca un instrument de acțiune managerială, pentru
că este capabilă să furnizeze managerului public date importante pentru ameliorarea funcționării
programului. Evaluarea reprezintă un demers mai profund decât măsurarea performanțelor trecând
dincolo de simpla măsurare a rezultatelor și încercând să evalueze cauze, obiective organizaționale,
îmbunătățiri ce pot fi
Evaluarea reprezintă însă un domeniu complex; așa cum observau Glass și Ellett (1980) “evaluarea, mai
mult decât orice altă știință, este ceea ce oamenii consideră că reprezintă; și în mod curent oamenii
consideră că reprezintă o mulțime de lucruri diferite”. Ea poate fi înțeleasă la trei niveluri diferite (Scriven,
1967): • evaluările formative, ce vi
Exista doua categorii de functii ale managementului în institutiile din sectorul
public: functii ale managementului public general valabile sifunctii specifice pentru
fiecare domeniu distinct al sectorului public: administratie, sanatate, învatamânt, asistenta
sociala, cultura etc.
Functia de organizare -coordonare a managementului public consta în ansamblul
proceselor de management prin care se proiecte aza si se armonizeaza componentele
cadrului organizatoric intern necesar realizarii obiectivelor previzionate în institutia
publica si în domeniul în care aceasta se încadreaza.
Functia de administrare a managementului public consta în ansamblul proceselor
de management prin care se gestioneaza resursele umane, materiale, financiare si

10informationale existente si atrase în institutia publica în procesul de realizare a obiectivelor
previzionate.
Functia de motivare consta în ansamblul proceselor de managemen t prin care
resursele umane din institutiile publice sunt stimulate sa contribuie la stabilirea si
realizarea obiectivelor previzionate.
Functia de control -evaluare a managementului public consta în ansamblul
proceselor de management prin care se compara rezultatele obtinute cu obiectivele
previzionate, se verifica legalitatea activitatilor desfasurate în cadrul si în afara institutiei
publice, se masoara si analizeaza abaterile si se identifica modalitatile de corectare sau
amplificare a cauzelor care le -au determinat.
A aparut astfel nevoia de schimbari majore în sectorul public, în general
si în modul de administrare a institutiilor statului, în special, astfel încât
acestea sa fie eficiente si sa satisfaca deplin interesele cetatenilor,
asteptarile lor, nevoile lor.
Grupuri reprezentative de cercetatori din tarile dezvoltate au considerat
ca a sosit momentul ca rezultatele investigatiilor si studiilor elaborate de
ei în ultimul deceniu sa fie publicate. Au sperat ca liderii interesati ai
administratiilor occidentale vor aprecia efortul lor si vor întelege de ce
sistemul trebuia schimbat si cum ar trebui sa aiba loc schimbarile
necesare. În acea perioada s -a declansat o strategie ofensiva a
specialistilor în domeniul managementului public asupra marilor
conducatori ai administratiilor din tarile dezvoltate. Rezultatul
confruntarii a fost aparitia unui nou domeniu al stiintei managementului,
managementul public si a unui nou mod de perceptie si abordare a
aparatului administrativ dintr -o tara. Mai concret, ap aratul birocratic,
care a functionat mai bine de 50 de ani, trebuia orientat potrivit unor noi
principii.[1]Matei Lucica -Managementul public , Ed. Economica, 2006,pag.66 -80
Mutatii fundamentale nu puteau fi facute de aceiasi teoreticieni si
practicieni care aveau un mod de gândire si comportamen 22522y2423w
t traditional, rigid, bazat pe principiile birocratice ale gândirii formaliste
promovate de binecunoscutul sociolog german Max Weber.
ca raspuns la modelul traditional al administratiei, promovat de Max
Weber, a aparut si s -a dezvoltat managementul public, un nou domeniu

11al stiintei managementului, cu obiective clar determinate, cu principii si
legitati generale si specifice bine definite.[3]-Matei Lucica -Managementul public,
Ed. Economica, 2006,pag.65 -68
Managementul public a aparut ca o necesitate si se dezvolta permanent
ca unul dintre cele mai importante domenii ale stiintei managementului
care, prin rezultatele sale, poate avea un impact direct asupra
îmbunatatirii modului de viata al cetatenilor dintr -o tara.
Structurile rigide, bazate pe ierarhie si forme birocratice diversificate,
care au dominat institutiile din administratia publica în cea mai mare
parte a secolului douazeci, nu mai puteau raspunde pozitiv problemelor
majore cu care se confrunta administratia. În acest conte xt a aparut
managementul public, ca un nou mod de perceptie asupra conducerii
institutiilor publice si asupra misiunii acestora în sectorul public.[5]-Matei
Lucica -Servicii publice, Ed. Economica, 2004 ,pag.45 -50
În cursul anului 1999 au aparut în România si primele lucrari în domeniul
managementului public Androniceanu, A., Management public , Bucuresti, Editura Economica, 1999
Pornind de la acest context general al stiintei managementului public pe
plan international, se poate afirma ca si în tara noastra s -au realizat
Noutati în managementul public primele cercetari teoretice si practice
începând din ultimul deceniu al secolului trecut. Desi în România exista
mari reticente, din motive diferite, în acceptarea principiilor si legitatilor
generale ale managementului public în sistemul administrativ si în
celelalte domenii ale sectorului public în general, totusi începând din anul
1996 în Academ ia de Studii Economice Bucuresti, la Facultatea
Management, la specializarea Administratie Publica, a fost introdus
pentru prima data în România∗un curs de Management Public în anul IV.
Cursul este orientat din punct de vedere valoric, principial si conceptual
pe structura noilor curente în domeniu aparute în Europa Occidentala si
SUA si adaptat la specificul sectorului public din tara noastra.
Managementul public include administratia publica (Mullins, 1996)
si,în plus, urmareste crearea sistemului de management în cadrul
institutiei publice pentru realizarea obiectivelor cu maximum de eficienta,
în conditiile asumarii responsabilitatii pentru rezultatele obtinute. Aceste

12doua elemente de baza nu au fost în mod necesar integrate în sistemul
administra tiv traditional.[13]Androniceanu A., Management
public ,Ed.Economica,Bucuresti 1999,pag.89
stiinta managementul public studiaza procese si relatii de
management existente între componentele sistemului administrativ dar
si în cadrul acestora în vederea descoperirii de principii si legitati
generale, de metode si tehnici pentru îmbunatatirea previziunii,
organizarii si coordonarii, administrari i resurselor si control -evaluarii
activitatilor cu scopul cresterii gradului de satisfacere a interesului public.
stiinta managementului public urmareste identificarea principiilor si
legitatilor generale si specifice , pentru sectorul public în general si pentru
institutiile publice în special, care, prin continutul lor, sa asigure
fundamentele necesare satisfacerii interesului public.
Principiile si legitatile managementului public sunt de fapt o rezultanta a
proceselor de analiza si sinteza a unui numar r eprezentativ de situatii
practice identificate în sectorul public, care au fost generalizate si
considerate ca având influenta determinanta asupra modului de
desfasurare a activitatilor în sectorul public.
stiinta, în general, prin continutul ei, are carac ter teoretic si este
reprezentata prin principii si legitati cu o orientare specifica, data de
domeniul pentru care acestea sunt definite. Valoarea acestor principii si
legitati este demonstrata în practica si se masoara prin gradul în care
fundamentul teo retic are o contributie semnificativa la realizarea
obiectivelor domeniului respectiv.
Managementul public are un set de principii si legitati specifice[15]care
determina semnificativ continutul proceselor si relatiilor de management
din sectorul public influentând realizarea obiectivului fundamental pentru
acest domeniu.
Obiectivul fundamental al managementului public este
cresterea gradului d e satisfacere a interesului public, fiind determinat de
nevoile generale si specifice . Sistemul de nevoi sociale generale si
specifice determina în totalitate continutul interesului public. În vederea
realizarii obiectivului fundamental, managementul public, prin

13exercitarea functiilor sale de catre managerii publici, asigura o
previziona re realista a întregului sistem de obiective. În functie de
acesta, reprezentantii managementului public creeaza o structura
adecvata a sistemului administrativ în ansamblu si a fiecarei institutii
publice în parte, în care coeziunea sa fie data de coordon area excelenta
la nivel de sistem si componente si de motivarea adecvata a resurselor
umane în functie de gradul de realizare a obiectivelor previzionate pentru
sectorul public si pentru fiecare entitate institutionala existenta si
comunitate locala distin cta.
Realizarea obiectivului fundamental al managementului public
implica din partea titularilor de posturi si functii publice de conducere si
executie în acest domeniu un plus de responsabilitate în gestionarea
tuturor categoriilor de resurse de care disp une sectorul public, respectiv
resurse umane, informationale, materiale si financiare. Toate acestea
sunt utilizate în procesele de management si de executie din institutiile
publice pentru satisfacerea nevoilor sociale si, implicit, realizarea
obiectivulu i fundamental al managementului public. Cunoasterea
modului în care resursele atrase în sistem sunt utilizate si identificarea
gradului în care nevoile sociale generale si specifice sunt satisfacute
determina o monitorizare permanenta prin control si evalu area nivelului
performantelor obtinute în sectorul public în general si de fiecare
institutie publica în particular. Informatiile rezultate din controlul si
analizele efectuate în cadrul sistemului administrativ si în fiecare
institutie publica reprezinta baza pentru îmbunatatirea nivelului
performantelor manageriale obtinute în procesul de realizare a
obiectivului fundamental al managementului public.
În România, reforma administrativa nu poate fi realizata fara
schimbari majore de conceptie în ceea ce pri veste managementul public,
valorile si principiile fundamentale ale acestuia[18],pentru fiecare din cele
patru niveluri mentionate mai sus si fara pregatirea resurselor umane
din institutiile publice pentru a întelege necesitatea, continutul
schimbarilor reformei, rolul si responsabilitatea fiecarui functionar public
si reprezentant ales. Altfel se va continua plasarea formei înaintea
esentei; or realitatea a demonstrat ca cele doua nu pot exista una în
afara celeilalte ci, dimpotriva, esenta determina continutul obiectivelor
reformei, în functie de care se identifica formele, modalitatile de
realizare si finalitatea acestui proces complex.

14Prin noul management public se urmareste proiectarea si
implementarea sistemului de management care satisface cel mai bine,
prin activitatile desfasurate, nevoile sociale determinate si sintetizate în
continutul interesului public, obiectivul fundamental al ac estuia.[19]
Se poate afirma fara nici un fel de îndoiala ca managementul
public ofera coordonatele unei reforme reale în sectorul public din tarile
dezvoltate.
Caracteristicile specificul managementului public atrag, în mod
evident, o serie de caracteristici, care, prin continutul lor, faciliteaza
întelegerea si asimilarea conceptelor fundamentale ale acestui domeniu
nou al stiintei managementului.
Caracterul integrator , de sinteza, al managementului public rezulta din sfera
foarte larga de delimitare a obiectului de activitate pentru sectorul public. ….Studiind
procesele manageriale și de execuție din administrația publică, în scop ul perfecționării
acesteia, managementul public integrează toate elementele necesare din domeniile vieții
sociale : învățământ, sănătate, cultură, asistență socială;
Caracterul politic al managementului public este determinat de influenta pe care
reprezentantii politicului, integrati în structura organizatorica a institutiilor publice, o au
asupra continutului proceselor de management si de executie .Managementul public este
influențat de factorul politic. Deciziile de guvernare se transmit în admi nistrația publică
până la nivelurile inferioare din cadrul structurilor administrative
Ø Caracterul complex al managementului public poate fi explicat luând în
considerare mai multe aspecte si apare, fara îndoiala, ca un corolar al precedentelor
caracteristici.
Managementul public are un caracter complex datorita sferei foarte largi de delimitare a
sectorului public. Managementul public este practicat în toate institutiile din sectorul public,
care reuneste în structura sa domenii distincte. Prin urmare, complexitatea este data de
varietatea nevoilor sociale din fiecare domeniu si a variabilelor organizationale specifice
institutiilor publice în care managerii publici îsi exercita functiile de conducere. Reunește
elemente specifice managementului d in diferite domenii aparținând sectorului public:
învățământ, cultură, sănătate, etc. ;
Caracterul de diversitate al managementului public este o consecinta directa a
numarului mare de domenii din sectorul public, pentru care se definesc aceleasi legitati

15generale si principii a caror aplicare este puternic influentata de specificul lor Există
instituții cu competență materială generală și instituții cu competență specială: instituții
centrale și locale. Din această cauză, nivelul administrativ la care se aplică, solicită
diferențieri justificate;
.
1.6 Functiile managementului public
Pentru a întelege continutul functiilor managementului public, este important sa
luam în considerare cel putin doua aspecte. Primul este determinat de faptul
camanagementul public , desi un domeniu distinct al stiintei managementului, este
puternic influentat de acesta, din al carui trunchi comun s -a desprins si particularizat în
institutiile din sectorul public . Argumentele pe care se bazeaza astfel de similaritati sunt
destu l de usor de identificat si înteles. Câteva dintre acestea sunt prezentate în
continuare:
-institutia publica este tot o organizatie care se supune unor reguli de baza
asemanatoare pentru constituire si pentru functionare;
-institutia publica are o misi une si un sistem de obiective clar determinate de
nevoi specifice, identificate în domeniul din care face parte;
-conducerea institutiei publice este asigurata de o persoana sau un grup de
persoane,
-în orice institutie publica exista un sistem de mana gement format din cele patru
subsisteme de baza: organizational, decizional, informational si metodologic,
-fiecare institutie publica dispune de toate categoriile de resurse proprii si atrase,
pe care le utilizeaza în procesele de management si de execu tie pentru realizarea
obiectivelor,
-în fiecare institutie publica moderna pot fi identificate, cu ponderi diferite însa,
cele cinci domenii de activitate din organizatiile sectorului privat, respectiv: cercetare –
dezvoltare, comercial, productie de bunur i si servicii, resurse umane si financiar -contabil.
Al doilea aspect, cel putin la fel de important ca si primul, deriva din particularitatile
sectorului public, care influenteaza semnificativ continutul managementului public si modul
de exercitare a acest ora. Câteva aspecte sunt esentiale[26]:

16.obiectivul fundamental al managementului public este cresterea gradului de
satisfacere a intereselor publice generale si specifice,
. exercitarea functiilor publice de conducere si de executie se face de catre
membri ai corpului functionarilor publici si reprezentanti ai partidelor politice câstigatoare
în scrutinul electoral,
.influenta majora a cadrul ui legislativ asupra continutului proceselor de
management si de executie si asupra unor componente importante ale sistemului de
management din institutiile publice,
. existenta unui cadru legislativ unic care precizeaza drepturile si obligatiile
functionarilor publici de cariera într -o tara, indiferent de domeniul în care acestia
activeaza,
. existenta unei ierarhii bine determinate pentru functionarii publici integrati în
sistemul carierei etc.
Exista doua categorii de functii ale managementului în institutiile din sectorul
public: functii ale managementului public general valabile sifunctii specifice pentru
fiecare domeniu distinct al sectorului public: administratie, sanatate, învatamânt, asistenta
sociala, cultura etc.
Functia de previziune consta în ansamblul proceselor de management
desfasurate în institutiile publice prin care se determina principalele obiective ale acestora
în strânsa interdependenta cu cele ale altor institutii din sectorul public si în functie de
nevoile publice general e si specifice, modalitatile de realizare si resursele necesare. În
ceea ce priveste functia de previziune, specialistii în domeniul managementului public au
un punct de vedere comun: toti considera aceasta functie ca una din cele mai importante
functii al e managementului public.
Functia de organizare -coordonare a managementului public consta în
ansamblul proceselor de management prin care se proiecteaza si se armonizeaza
componentele cadrului organizatoric intern necesar realizarii obiectivelor previzionat e în
institutia publica si în domeniul în care aceasta se încadreaza.
Functia de administrare a managementului public consta în ansamblul
proceselor de management prin care se gestioneaza resursele umane, materiale,

17financiare si informationale existente s i atrase în institutia publica în procesul de realizare
a obiectivelor previzionate.
Functia de motivare consta în ansamblul proceselor de management prin care
resursele umane din institutiile publice sunt stimulate sa contribuie la stabilirea si
realizare a obiectivelor previzionate.
Functia de control -evaluare a managementului public consta în ansamblul
proceselor de management prin care se compara rezultatele obtinute cu obiectivele
previzionate, se verifica legalitatea activitatilor desfasurate în cadrul si în afara institutiei
publice, se masoara si analizeaza abaterile si se identifica modalitatile de corectare sau
amplificare a cauzelor care le -au determinat.
Managementul public reprezintă ansamblul proceselor și relațiilor de management bine
determina te, existente între componente ale sistemului adminisrativ, prin care în regim de
putere publică, se aduc la îndeplinire legile sau se planifică, organizează, coordonează,
gestionează și controlează activitățile implicate în realizarea serviciilor care sat isfac
interesul public.
Managementul presupune studierea proceselor și relațiilor de management, se bazează
pe principii și legități, este determinat și determină: valori economice, politice, sociale,
culturale, urmărește satisfacerea interesului public, s porește nivelul de performanță în
organizarea și funcționarea instituțiilor publice.
Rolul managementul public :
● studiaz ă procesele și relațiile de management dintre diferite componente ale sistemului
administrativ;
● formeaz ăprincipii și legități cu privire la buna funcționare a administrației publice;
● perfec ționează organizarea și funcționarea instituțiilor publice ca principale organisme
care prestează servicii publice cetățenilor;
● influen țează valorile economice, pol itice sociale și culturale atât la nivel local, cât și la
nivel central;
● urm ărește satisfacerea interesului general și specific al 6
6Hințea, C., Mora, C., Management public, Cluj -Napoca, 2006.

18În practică, limita dintre sectorul public și cel privat este din ce în ce mai greu de
conturat, o clasificare binară a o rganizațiilor -în publice și private -nu mai corespunde
realității.
Deși există importante similarități de conținut cu știința managementului general, fapt de altfel
absolut normal, managementul public are coordonate de conținut clar definite prin care se distinge
semnificativ de acesta și de alte domenii ale științelor economice și sociale.
Managementul public studiază procese și relații de management identificate în sectorul public pe
patru niveluri: ¾ în afara sistemului administrativ dintr -o țară, în relațiile internaționale: interstatele și
interinstituționale,
între componentele -instituțiile existente în structura sistemului administrativ dintr -o țară grupate
pe cele trei ramuri ale autorității: legislativă, executivă, juridical
în cadrul autorităț ilor administrative ca entități distincte ale structurii unui sistem administrativ,
¾ în cadrul organiza țiilor publice care desfășoară activități de interes public și nu fac parte din
structura sistemului administrativ.
1.2.1.Trasaturile managementului p ublic
studiaza procese si relatii de management
se bazeaza pe principii si legitati
este determinat si determina: valori economice, politice , sociale,
culturale
are ca finalitate satisfacerea interesului public
sporeste nivelul de performanta in organizarea si functionarea
institutiilor publice.