1.Introducere. Considerații generale despre executarea silită 1.1 Noțiune Deși Codul de procedură civilă nu definește executarea silită în mod… [608389]

1.Introducere. Considerații generale despre executarea silită

1.1 Noțiune

Deși Codul de procedură civilă nu definește executarea silită în mod expres, din
conținutul art. 1 și art. 622 C.proc.civ. rezultă faptul că aceasta este a doua fază a procesului civil în
care creditorul poate obține satisfacerea efectivă a dreptului său, constatat printr-un titlu
executoriu, prin intermediul forței coercitive a statului, de către debitor. Această fază a procesului
civil poate exista doar dacă debitorul nu și-a executat de bună voie obligația, alin. (1) al art. 622
C.proc.civ. stipulând faptul că obligația stabilită print-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire în
mod benevol de către debitor.
Doctrina definește executarea silită ca fiind „procedura prin intermediul căreia titularul unui
drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu, constrânge, cu
ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul să, care nu își execută de bună voie
obligația corelativă, de a aduce la îndeplinire în mod silit”1
Existența fazei executării silite apare ca o consecință a obligației statului de a asigura, prin
agenții săi, executarea efectivă și cu celeritate a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii,
iar în cazul în care această obligație nu este respectată sau este îndeplinită în mod defectuos,
persoanele vătămate au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

1.2 Participanții la executarea silită

Conform art. 644 participanții la executarea silită sunt părțile, terții garanți, creditorii
intervenienți, instanța de executare, executorul judecătoresc, Ministerul Public, agențiii forței
publice, martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de
lege.

1.2.1 Părțile

Părțile în procedura executării silite sunt creditorul și debitorul. Astfel legea îl prezintă
pe creditor ca fiind persoana al cărei scop este realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu
și pe debitor ca fiind acea persoană care este ținută la executarea obligației stabilite prin titlul
executoriu.
Pentru a fi parte în procedura executării silite creditorul trebuie să aibă calitate
procesuală, capacitate procesuală și să justifice un interes actual, născut, personal și direct, iar
debitorul poate fi parte în această procedură dacă există un titlu executoriu care să stabilească
obligația sa de a da, a face sau a nu face ceva corelativă dreptului subiectiv al creditorului.
„În faza de executare silită, calitatea procesuală presupune existența identității dintre
creditorul urmăritor și titularul creanței stabilite prin titlul executoriu și dintre debitorul urmărit și
cel ținut la îndeplinirea obligației prin titlul executoriu”2. Aceeași interpretare a fost dată și în
practică, în sensul că au calitate procesuală părțile ce sunt menționate în titlul executoriu; „cadrul
procesual, sub aspectul părților din faza judecării procesului se păstrează și în faza
executării silite, părțile devenind creditori și debitori, dar având aceeași identitate cu părțile

1 Gabriel Boroi și Mirela Stancu,Drept procesual civil, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
București, 2017, pagina 1003
2 Idem, pagina 1012

procesului finalizat cu hotărârea ce constituie titlul executoriu”3
Potrivit art. 645 alin. (2) și în faza executării silite se poate transmite calitatea de creditor
sau debitor, iar actele de executare deja îndeplinite până la data transmiterii calității procesuale sunt
opozabile și succesorilor în drepturi ai creditorului sau ai debitorului. După cum părțile și
succesorii pot fi persoane fizice sau juridice și după cum transmisiunea poate fi legală sau
convențională putem analiza specificul fiecărui tip de transmitere a calității procesuale.
Transmisiunea legală în cazul persoanelor fizice pleacă de la premisa că o parte (fie
creditorul, fie debitorul) sau ambele părți este/sunt decedat/decedați, astfel transmiterea legală a
calității se face pe cale succesiunii legale sau testamentare. Dacă transmiterea calității
procesuale active este relativ simplă, singura condiție impusă de lege pentru a începe sau pentru a
continua executarea silită fiind aceea ca moștenitorii creditorului să fie sezinari, iar în cazul în
care aceștia sunt nesezinari, să le fi fost eliberat, în prealabil, certificatul de moștenitor4; în cazul
debitorului lucrurile sunt ceva mai complicate.
Astfel art. 687-689 C. proc. civ. impun o procedură specială ce trebuie îndeplinită de
către creditor sau de către executorul judecătoresc în cazul în care se urmărește executarea unui
debitor decedat, mai exact interzicerea, începerea și continuarea executării contra moștenitorilor.
Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, executarea silită nu poate fi
pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp
succesiunea nu a fost acceptată de către moștenitori ori, în cazul lipsei acestora sau în cazul
neacceptării de către aceștia, cât timp nu a fost numit un curator al succesiunii, după caz un curator
special în condițiile art. 58 C. proc. civ. Alin. (2) al aceluiași articol le impune creditorului, după
caz executorului judecătoresc obligația de a solicita camerei notarilor publici de la ultimul
domiciliu al debitorului decedat înregistrarea în registrul special prevăzut de lege mențiunea
începerii executării silite. De asemenea se va solicita și eliberarea unui certificat din care să rezulte
dacă succesiunea a fost sau nu dezbătută, dacă a fost sau nu acceptată și dacă a fost sau nu numit un
curator al succesiunii. Legea le oferă atât creditorului, cât și executorului judecătoresc posibilitatea
de a cere camerei notarilor publici de la ultimul domiciliu al defunctului întocmirea inventarului
succesiunii sau desemnarea unei persoane în acest scop, în cazul în care moștenirea nu a fost
dezbătută sau acceptată. După cum putem să observăm interzicerea executării silite reglementată
de art. 687 se referă exclusiv la situația în care debitorul decedează, nu și în cazul morții
creditorului; aceeași soluție a fost reținută și în practică în repetate rânduri, un exemplu fiind
reprezentat de decizia civ. nr. 1736 din 21.12.2016 a Tribunalului Constanța: „Tribunalul nu va
reține susținerea contestatoarei potrivit căreia adresele de înființare a popririi sunt nelegale întrucât
executarea silită era de drept suspendată de la data decesului creditorului și până la introducerea în
cauză a moștenitorilor, aceasta fiind nefondată. Astfel, din dispozițiile Codului de procedură civilă
ce se regăsesc în Secțiunea a 3-a, Titlul I, Cartea a V-a ce poartă denumirea de Executare împotriva
moștenitorilor, rezultă fără echivoc că legiuitorul a înțeles să reglementeze numai situația în care
decedează debitorul urmăritor, nu și pe aceea în care creditorul urmăritor moare”.
Pentru ca executarea silită să fie promptă legea prevede posibilitatea creditorului sau
executorului judecătoresc de a cere instanței de executare numirea unui curator special, până la

3 Jud.Satu Mare s. civ. ,sent. civ .nr.1832 din 15.05.2015
4 „Sezina este un beneficiu al legii care conferă moștenitorilor sezinari, pe lângă stăpânirea de fapt exercitată
asupra bunurilor din patrimoniul succesoral, și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile
și acțiunile defunctului, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor pe cale notarială sau
judecătorească”; pentru mai multe detalii Francisc Deak și Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Vol. III –
Transmisiunea și partajul moștenirii, Editura Universul Juridic, București, 2014.

învestirea unui curator al succesiunii, în condițiile legii, dacă debitorul moare înainte de începerea
executării silite și se constată că nu există niciun moștenitor acceptant și nu este numit niciun
curator al succesiunii. Art. 688 C. proc. civ. reglementează și situația în care moștenitorii sunt toți
majori, o parte majori sau toți minori, respectiv persoane puse sub interdicție judecătorească. Dacă
toți moștenitorii acceptanți sunt majori, executarea silită va fi pornită împotriva tuturor, în afară
de situația în care sunt exceptați de lege sau prin voința defunctului. În situația în care moștenitorii
acceptanți sunt toți minori/incapabili sau o parte, executarea silită nu va putea fi pornită decât după
numirea reprezentanților legali, însă dacă această numire nu a fost făcută în termen de o lună de la
data decesului debitorului sau de la punerea sub interdicție judecătorească, legea le oferă
creditorului și executorului judecătoresc facultatea de a solicita instanței de executare numirea unui
curator special. Iar dacă la data decesului debitorului executarea silită era începută, aceasta se
suspendă de drept pentru un termen de 10 zile care începe să curgă de la data când moștenitorii
acceptanți au luat cunoștință despre executarea silită, legea dispunând și în această situație că
dispozițiile care protejează moștenitorii minori și incapabili, dar și dispozițiile care privesc citarea
și executarea față de moștenitorii majori se aplică în mod corespunzător.
Celălalt mod de transmitere a calității procesuale în cazul persoanelor fizice, aplicabil
și persoanelor juridice, este cel convențional. Astfel calitatea procesuală se transmite prin cesiunea
de creanță, prin subrogația personală convențională, prin preluarea de datorie consimțită de
creditor sau prin alte mijloace prevăzute de lege. Trebuie menționat faptul că titlul executoriu are
efecte și împotriva succesorilor convenționali ai debitorului, chiar dacă executarea silită nu a fost
începută; în acest sens dispun și dispozițiile art. 39 alin. (3) C. proc. civ.
„În cazul persoanelor juridice, transmiterea legală are loc pe care reorganizării prin
fuziune, divizare sau transformare, astfel încât persoana juridică nou-creată, persoana juridică
absorbantă, persoanele juridice care preiau fracțiunile patrimoniului divizat dobândesc calitatea de
creditor sau debitor pe care o avea persoana juridică supusă reorganizării. Precizăm că
transmiterea legală a calității de debitor în cazul persoanelor juridice nu impune creditorului
obligațiile prevăzute de art. 687-689 C. proc. civ.”5
De asemenea, prin intermediul acțiunii oblice, reglementată de art. 1560 C.civ, C. proc.
civilă le recunoaște și creditorilor creditorului calitatea procesuală activă.
O altă categorie de persoane cărora legea le recunoaște calitatea procesuală este alcătuită
din creditorii intervenienți și, în mod excepțional, persoane care sunt în coproprietate cu debitorul
urmărit.
Intervenția altor creditori este reglementată de art. 690-696 C. proc. civ. Potrivit art. 690
poate interveni în cadrul unei executări silite începute orice creditor care are un titlu executoriu
împotriva debitorului; a luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; are un drep real de
garanție sau, după caz, un drept de preferință asupra bunului urmărit; sau dacă are calitatea unui
creditor chirografar titular al unei creanțe bănești ce rezultă dintr-un înscris cu dată certă ori din
registrele ținute cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru a putea participa la faza executării silite, C. proc. civilă nu dispune reguli
speciale în ceea ce privește capacitatea, astfel se vor aplica dispozițiile generale în această materie.
Drepturile și obligațiile părților sunt prevăzute de art. 646 și art. 647 C. proc. civ.
Părțile au dreptul de a asista personal sau prin reprezentanții lor, la efectuarea actelor de executare,
să ia cunoștință de actele dosarului de executare și să obțină adeverințe și copii de pe acestea. Un alt
drept al părților este de a contesta actele de executare cu respectarea cerințelor și în termenele

5 Gabriel Boroi și Mirela Stancu,Drept procesual civil, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
București, 2017, pagina 1016

stabilite de lege. O trăsătură importantă a acestui ultim drept prezentat este faptul că poate fi
exercitat și de alte persoane care justifică un interes legitim. Debitorul poate să opună creditorului
compensația legală, dacă și creanța sa este prevăzută într-un titlu executoriu, executorul
judecătoresc având atribuția de a constata compensarea celor două creanțe.
Obligațiile creditorului sunt: acordarea executorului judecătoresc sprijin efectiv, la
cererea acestuia, pentru efectuarea actelor de executare. Debitorul, sub sancțiunea amenzii este
obligat să declare executorului judecătoresc toate bunurile mobile și imobile, inclusiv cele aflate în
proprietate comună, cu arătarea locului în care acestea se află, precum și toate veniturile sale,
curente sau periodice. O altă obligație a debitorului este de a declara orice sechestrarea a
bunurilor sale și predarea unei copii de pe procesul-verbal de sechestru. Terții garanți precum
fidejusorul sau garantul ipotecar au aceleași drepturi și obligații precum debitorul.
Art. 650 C. proc. civ. prevede faptul că terții vătămați printr-un act de executare pot
solicita desființarea acestuia sau, chiar, încetarea executării silite propriu-zise, prin intermediul
contestației la executare, dacă nu se dispune altfel prin lege.

1.2.2 Instanța de executare

Instanța judecătorească participă și în faza executării silite, principalele sale atribuții
fiind încuviințarea executării silite, judecarea contestației la executare și judecarea cererii de
conexare a executărilor.
Potrivit art. 651 C. proc. civ. , instanța de executare este judecătoria în a cărei
circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
Teza a II-a a alin.(1) acordă statutul de instanță de executare judecătoriei de la domiciliul sau sediul
creditorului în cazul în care debitorul nu are domiciliul sau sediul în țară. O altă situație prevăzute
de C. proc. civ., este cea în care atât debitorul, cât și creditorul nu au domiciliul, respectiv sediul în
țară, situație în care instanța de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul
biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Din rațiuni de previzibilitate și continuitate,
orice schimbare de domiciliu, respectiv sediu al debitorului sau creditorului nu atrage schimbarea
competenței instanței de executare.
În faza executării silite instanța de executare se pronunță prin încheieri executorii, iar
calea de atac împotriva acestor încheieri este numai apelul. Termenul pentru exercitarea apelului
împotriva încheierilor este de 10 zile de la comunicare, termen derogatoriu de la termenul comun.

1.2.3 Executorul judecătoresc

Organul de executare cu competență generală în România este executorul judecătoresc,
care execută orice titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului
general consolidat, bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei
Atomice.
Competența executorului judecătoresc diferă în funcție de:
– în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse în rădăcini și al
executării silite directe imobiliare este competent executorul judecătoresc din circumscripția
curții de apel unde se află imobilul;
– în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, competența îi
revine executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul, respectiv
sediul debitorului sau locul unde se află bunurile; dacă debitorul nu are domiciliul sau sediul în
România este competent oricare executor judecătoresc din țară;

– în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul
judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea;
„Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripția mai multor
curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea
este competent să realizeze executarea silită, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza
celorlalte curți de apel”6
Executorul judecătoresc rămâne competent să continue executarea silită chiar dacă după
începerea executării debitorul și-a schimbat domiciliul sau, după caz, sediul.
Sancțiunea aplicată de lege pentru încălcarea competenței executorului judecătoresc
este nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
În practică regăsim situații în care sunt sesizați mai mulți executori judecătorești pentru a
executa silit același debitor. Când se urmăresc aceleași bunuri ale debitorului în mai multe
executări silite de către executori judecătorești diferiți, orice persoană interesată sau oricare
executor judecătoresc pot cere instanței de executare conexarea dosarelor de executare. Instanța
competentă să soluționeze această cerere este instanța de executare în circumscripția căreia a
început prima executare. Instanța de executare se va pronunța prin încheiere atribuindu-i dosarul
executorului judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările
sunt în același stadiu, dosarul va fi atribuit executorului judecătoresc care a început cel dintâi
executarea. De asemenea, instanța de executare, în cazul în care decide conexarea, se va pronunța
și asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Lege nu prevede o cale
de atac specifică împotriva încheierii, astfel împotriva acesteia se va putea face contestație la
executare în condițiile art. 712-720 C. proc. civ. După conexare, procedura de executare va
continua de la actul de urmărire cel mai înaintat, iar orice desistare din partea unui creditor nu va
afecta competența câștigată a executorului judecătoresc. Dacă pe rolul aceluiași executor se află
mai multe executări cu privire la aceleași bunuri ale debitorului, executorul judecătoresc va putea
conexa dosarele prin încheiere, ce poate fi atacată cu contestație la executare. În cazul în care,
privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări, unele pornite de executorul
judecătoresc, la cererea unui creditor, iar altele direct de către alți creditori, executarea va fi
continuată de executorul judecătoresc în favoarea căruia s-a dispus conexarea prin încheierea
instanței de executare.
Executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile și îndatoririle prin încheieri,
procese-verbale și prin alte acte de procedură prevăzute de lege. Erorile materiale săvârșite cu
prilejul întocmirii actelor de procedură se pot îndrepta, din oficiu sau la cerere, cu respectarea
dispozițiilor legale prevăzute pentru întocmirea lor. Amânarea, suspendarea și încetarea executării
silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare, precum și alte măsuri anume
prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

1.2.4 Ministerul Public

Ministerul Public sprijină, în condițiile legii, executarea hotărârilor judecătorești și a
altor titluri executorii. De asemenea, Ministerul Public poate cere punerea în executare a
hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii emise în favoarea minorilor, persoanelor puse
sub interdicție sau dispăruților.

6 Claudia Roșu, Drept Procesual civil Partea Specială,Ediția a 9-a –revizuită și adăugită-, Editura C.H. Beck,
București, 2019, pagina 268

1.3 Titlul executoriu și creanța pusă în executare

1.3.1 Creanța pusă în executare

Conform art. 628 C.proc.civ., pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în
plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a
unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau
luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. De asemenea se pot executa, pe lângă creanța
principală, și accesoriile acesteia precum dobânzi, penalități sau alte sume acordate conform legii
prin titlul executoriu, dar și cheltuielile de executare.
Creanța pusă în executare trebuie să îndeplinească trei caracteristici: să fie certă, să fie
lichidă și să fie exigibilă. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul
executoriu. Caracterul lichid este îndeplinit dacă obiectul este determinat de titlul executoriu sau
acesta conține dispoziții prin care obiectul poate fi determinat. În cazul în care titlul executoriu
conține numai elemente prin care se poate determina obiectul creanței, acesta va fi stabilit, prin
încheiere, de către executorul judecătoresc. Astfel calculul dobânzilor și penalităților îi sunt
atribuite executorului judecătoresc, dar și actualizarea acestora. Această încheiere reprezintă titlu
executoriu potrivit art. 628 alin. (5) și va putea fi atacată doar cu contestație la executare. O
precizare importantă este necesară, în cazul în care titlul executoriu nu cuprinde elemente prin care
să poată fi stabilit cuantumul dobânzilor și al penalităților, dar creditorul este îndreptățit la acestea
de drept (spre exemplificare, dobânzile cuvenite în baza O.G. 13/2011), instanței de executare îi va
reveni sarcina de a le stabili prin încheiere. Încheierea instanței de executarea reprezintă titlu
executoriu și poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Exigibilitatea
creanței este îndeplintă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din
beneficiul termenului de plată.
„În condițiile în care atât culpa pentru neplata sumelor de bani a căror
executare se urmărește, cât și desființarea antecontractului în urma rezoluțiunii fac obiectul
unui litigiu separat, creanței îi lipsește caracterul cert, creditoarea neputând urmări, în
același timp, atât desființarea contractului prin rezoluțiune, cât și executarea silită a
obligațiilor prevăzute în acesta”7
„Lichiditatea creanței este neîndoielnică atâta timp cât câtimea sa fix
determinată pe zile și determinabilă pe durata neexecutării chiar cu ajutorul hotărârii prin
care a fost stabilită”8

1.3.2 Titlul executoriu

„Existența unui titlu executoriu constituie o condiție sine qua non pentru începerea executării
silite. Indiferent de modalitatea în care urmează a se face executarea silită, obligația ce se solicită a
fi pusă în executare silită trebuie să fie constatată printr-un titlu executoriu. Sintagma numai în
temeiul unui titlu executoriu utilizată de legiuitor este de natură a sublinia și totodată limita sfera
actelor în temeiul cărora se poate realiza executarea silită, în sensul că doar titlul executoriu poate

7 Tribunalul București dec. civ. nr. 823 din 2.09.2012

8 Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr.2374 din 24.03.2004

conduce la inițierea procedurii execuționale”9
Art. 632 alin. (2) C.proc.civ. face o enumerare exhaustivă a categoriilor de titluri
executorii, fiind titluri executorii: hotărârile executorii potrivit art. 633 C.proc.civ., hotărârile cu
executare provizorie, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în
executare. Din lecturarea textului art. 632 rezultă că, pe lângă hotărârile judecătorești, există și alte
înscrisuri care constituie titluri executorii, însă este necesară o prevedere legală expresă în acest
sens; orice ce clauză contractuală prin care părțile ar atribui calitatea de titlu executoriu actului
juridic încheiat între ele ar fi lipsită de orice eficiență juridică.
Hotărârile judecătorești sunt executorii, potrivit art. 633, dacă au fost pronunțate de către
instanța judecătorească învestită cu judecarea apelului. Pot fi hotărâri executorii și hotărârile date
în primă instanță care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel sau în legătură cu care părțile au
convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2) C. proc.civ.
Art. 634 alin. (1) definește hotărârile definitive. Astfel sunt considerate hotărâri definitive,
hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în primă instanță, fără drept
de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în
recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; sau orice alte hotărâri care, potrivit
legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Alineatul al doilea al art. 634 precizează faptul că hotărârea
rămâne definivă de la data expirării termenului de exercitare a apelului sau recursului, ori de la data
pronunțării. Hotărârile judecătorești cu executare provizorie sunt reglementate de art. 448
C.proc.civ. Printre hotărârile judecătorești cu executare provizorie amintim hotărârile primei
instanțe prin care a acordat despăgubiri pentru accidente de muncă sau prin care a decis plata
salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor
cuvenite, potrivit legii, șomerilor.
Hotărârile arbitrale sunt actele tribunaului arbitral sau ale persoanei în sărcinate cu calitatea
de arbitru prin care s-a soluționat litigiul. Conform art. 635 C.proc.civ. hotărârile arbitrale
reprezintă titlu executoriu și în situația în care sunt atacate cu acțiune în anulare. O precizare se
impune, în cazul în care printr-o hotărâre arbitrală se decide transferarea dreptului de proprietate
și/sau constituirea altui drept real asupra unui imobil, hotărârea se va prezenta instanței de judecată
sau notarului public pentru a obține o hotărâre judecătorească sau un act autentic notarial, după
caz10.
„În cazurile în care legea recunoaște hotărârilor unor organe cu atribuții jurisdicționale
putere de titlu executoriu, acestea vor putea fi puse în executare după rămânerea lor definitivă prin
neatacarea în fața instanțelor judecătorești competente”11.
Cea mai vastă categorie de titluri executorii este formată din alte înscrisuri decât hotărârile
judecătorești sau arbitrale. Printre acestea vom enumera cele mai frecvent întâlnite în practică:
încheirile și porcesle verbale întocmite de executorul judecătoresc, înscrisurile autentice, titlurile
executorii notariale, titlurile de credit și înscrisurile sub semnătură privată, în condițiile stabilite
prin lege.
A. Înscrisurile autentice
Art. 269 alin. (1) C.proc.civ. definește înscrisul autentic ca fiind înscrisul întocmit sau

9 Mădălina Dinu și Roxana Stanciu, Executarea silită în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, Editura
Hamangiu, București, 2017, pagina 33
10 Potrivit art. 603 alin. (3) C.proc.civ
11 Gabriel Boroi și Mirela Stancu,Drept procesual civil, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
București, 2017, pagina 1073

primit și autentificat de către o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă
persoană învestită de stat cu autoritate publică. Este înscris autentic și orice alt înscris emis de
către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter.

B. Titlurile de credit

Potrivit art. 640 C.proc.civ., cambia, biletul la ordin și cecul precum și alte titluri de
credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legea specială.
Cambia și biletul la ordin sunt reglementate de legea 58/193412, iar cecul este reglementat
de legea 59/193413. Urmare a deciziei nr.7/201714 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că învestirea cu formulă
executorie a biletului la ordin se face în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite,
iar nu într-o etapă prealabilă distinctă.

C. Titlurile excutorii prevăzute de Codul civil

Conform art. 1798 C.civ contractele de locațiune încheiate prin înscris sub semnătură
privată care au fost înregistrate la organele fiscale constituie titluri executorii pentru plata
chiriei, iar contactele de locațiune încheiate în formă autentică constituie titluri executorii
pentru plata chiriei și pentru obligația de restituire a bunului dat în locațiune (art. 1798 și art.
1809 alin. (2)-(3) C.civ.).
Contractele de arendare constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele și
în modalitățile stabilite în contract daca au fost încheiate în formă autentică, precum și cele
înregistrate la consiliul local (art. 1845 C.civ.).
Contractele de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură
privată cu dată certă constituie titlu executoriu în ceea ce privește obligația de restituire, în
cazul încetării contractului prin expirarea termenului sau prin decesul comodatarului. Dacă
nu s-a prevăzut un termen, contractul reprezintă titlu executoriu numai în cazul în care nu s-a
prevăzut o întrebuințare pentru bunul comodatat sau dacă împrumutul are un caracter
permanent.

12 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 100 din 1/05/1934, cu completările și modificările ulterioare
13 Publicată în Monitorul Ofical, Partea I nr. 100 din 1 mai 1934, cu completările și modificările ulterioare
14 Publicată în Monitorul Oficial nr.220 din 30 martie 2017