1.Introducere. Considerații generale despre executarea silită 1.1 Noțiune Deși Codul de procedură civilă nu definește executarea silită în mod… [608386]

1.Introducere. Considerații generale despre executarea silită
1.1 Noțiune
Deși Codul de procedură civilă nu definește executarea silită în mod expres, din
conținutul art. 1 și art. 622 NCPC rezultă faptul că aceasta este a doua fază a
procesului civil în care creditorul poate obține satisfacerea efectivă a dreptului său,
constatat printr-un titlu executoriu, prin intermediul forței coercitive a statului, de
către debitor. Această fază a procesului civil poate exista doar dacă debitorul nu și-a
executat de bună voie obligația, alin. 1 al art.622 NCPC stipulând faptul că obligația
stabilită print-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire în mod benevol de către
debitor.
Doctrina definește executarea silită ca fiind „procedura prin intermediul căreia
titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu
executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul să,
care nu își execută de bună voie obligația corelativă, de a aduce la îndeplinire în mod
silit”(1) BOROI pag.1003
Existența fazei executării silite apare ca o consecință a obligației statului de a
asigura, prin agenții săi, executarea efectivă și cu celeritate a hotărârilor judecătorești
și a altor titluri executorii, iar în cazul în care această obligație nu este respectată sau
este îndeplinită în mod defectuos, persoanele vătămate au dreptul la repararea
integrală a prejudiciului suferit.
1.2 Participanții la executarea silită
Conform art. 644 participanții la executarea silită sunt părțile, terții garanți,
creditorii intervenienți, instanța de executare, executorul judecătoresc, Ministerul
Public, agențiii forței publice, martorii asistenți, exeperții, interpreții și alți
participanți, în condițiile anume prevăzute de lege.
1.2.1 Părțile
Părțile în procedura executării silite sunt creditorul și debitorul. Astfel legea îl
prezintă pe creditor ca fiind persoana al cărei scop este realizarea dreptului recunoscut
prin titlul executoriu și pe debitor ca fiind acea persoană care este ținută la executarea
obligației stabilite prin titlul executoriu.
Pentru a fi parte în procedura executării silite creditorul trebuie să aibă calitate
procesuală, capacacitate procesuală și să justifice un interes actual, născut, personal și
direct, iar debitorul poate fi parte în acestă procedură dacă există un titlu executoriu
care să stabilească obligația sa de a da, a face sau a nu face ceva corelativă dreptului
subiectiv al creditorului.
1

„În faza de executare silită, calitatea procesuală presupune existența identității
dintre creditorul urmăritor și titularul creanței stabilite prin titilul executoriu și dintre
debitorul urmărit și cel ținut la îndeplinirea obligației prin titilul executoriu”(2) BOROI
pag. 1012. Aceeași interpretare a fost dată și în practică, în sensul că au calitate
procesuală pățile ce sunt menționate în titlul executoriu; „cadrul procesual, sub
aspectul părților din faza judecării procesului se păstrează și în faza executării silite,
părțile devenind creditori și debitori, dar având aceeași identitate cu părțile procesului
finalizat cu hotărârea ce constituie titlul executoriu”(3)Jud.Satu Mare s. civ. ,sent. civ .nr.1832 din 15.05.2015
Potrivit art. 645 alin.(2) și în faza executării silite se poate transmite calitatea
de creditor sau debitor, iar actele de executare deja îndeplinite până la data
transmiterii calității procesuale sunt opozabile și succesorilor în drepturi ai
creditorului sau ai debitorului. După cum părțile și succesorii pot fi persoane fizice
sau juridice și după cum transmisiunea poate fi legală sau convențională putem
analiza specificul fiecărui tip de transmitere a calității procesuale.
Transmisiunea legală în cazul persoanelor fizice pleacă de la premisa că o
partea (fie creditorul, fie debitorul) sau ambele părți este/sunt decedat/decedați, astfel
transmiterea legală a calității se face pe cale succesiunii legale sau testamentare. Dacă
transmiterea calității procesuale active este relativ simplă, singura condiție impusă de
lege pentru a începe sau pentru a continua executarea silită fiind aceea ca moștenitorii
creditorului să fie sezinari, iar în cazul în care aceștia sunt nesezinari, să le fi fost
eliberat, în prealabil, certificatul de moștenitor(4) explicație sezină ; în cazul debitorului
lucrurile sunt ceva mai complicate.
Astfel art. 687-689 NCPC impun o procedură specială ce trebuie îndeplinită de
către creditor sau de către executorul judecătoresc în cazul în care se urmărește
executarea unui debitor decedat, mai exact interzicerea, începerea și continuarea
executării contra moștenitorilor. Dacă debitorul moare înainte de sesizarea
executorului judecătoresc, executarea silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce
aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp succesiunea nu a fost
acceptată de către moștenitori ori, în cazul lipsei acestora sau în cazul neacceptării de
către aceștia, cât timp nu a fost numit un curator al succesiunii, după caz un curator
special în condițiile art.58 NCPC. Alin.(2) al aceluiași articol le impune creditorului,
după caz executorului judecătoresc obigația de a solicita camerei notarilor publici de
la ultimul domiciliu al debitorului decedat înregistrarea în registrul special prevăzut de
lege mențiunea începerii executării silite. De asemenea se va solicita și eliberarea unui
certificat din care să rezulte daca succesiunea a fost sau nu dezbătută, dacă a fost sau
nu acceptată și dacă a fost sau nu numit un curator al succesiunii. Legea le oferă atât
creditorului, cât și executorului judecătoresc posibilitatea de a cere camerei notarilor
publici de la ultimul domiciliu al defunctului întocmirea inventarului succesiunii sau
desemnarea unei persoane în acest scop, în cazul în care moștenirea nu a fost
dezbătută sau acceptată. După cum putem să observăm interzicerea executării silite
reglementată de art. 687 se referă exclusiv la situația în care debitorul decedează, nu și
2

în cazul morții creditorului; aceeași soluție a fost reținută și în practică în repetate
rânduri, un exemplu fiind reprezentat de decizia civ. nr. 1736 din 21.12.2016 a
Tribunalului Constanța: „Tribunalul nu va reține susținerea contestatoarei potrivit
căreia adresele de înființare a popririi sunt nelegale întrucât executarea silită era de
drept suspendată de la data decesului creditorului și până la introducerea în cauză a
moștenitorilor, aceasta fiind nefondată. Astfel, din dispozițiile Codului de procedură
civilă ce se regăsesc în Secțiunea a 3-a, Titlul I, Cartea a V-a ce poartă denumirea de
Executare împotriva moștenitorilor, rezultă fără echivoc că legiuitorul a înțeles să
reglementeze numai situația în care decedează debitorul urmăritor, nu și pe aceea în
care creditorul urmăritor moare”. Pentru ca executarea silită să fie promptă legea
prevede posibilitatea creditorului sau executorului judecătoresc de a cere instanței de
executare numirea unui curator special, până la învestirea unui curator al succesiunii,
în condițiile legii, dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite și se
constată că nu există niciun moștenitor acceptant și nu este numit niciun curator al
succesiunii. Art. 688 reglementează și situația în care moștenitorii sunt toți majori, o
parte majori sau toți minori, respectiv persoane puse sub interdicție judecătorească.
Dacă toți moștenitorii acceptanți sunt majori, executarea silită va fi pornită împotriva
tuturor, în afară de situația în care sunt exceptați de lege sau prin voința defunctului.
În situația în care moștenitorii acceptanți sunt toți minori/incapabili sau o parte,
executarea silită nu va putea fi pornită decât după numirea reprezentanților legali, însă
dacă această numire nu a fost făcută în termen de o lună de la data decesului
debitorului sau de la punerea sub interdicție judecătorească, legea le oferă creditorului
și executorului judecătoresc facultatea de a solicita instanței de executare numirea
unui curator special. Iar dacă la data decesului debitorului executarea silită era
începută, aceasta se suspendă de drept pentru un termen de 10 zile care începe să
curgă de la data când moștenitorii acceptanți au luat cunoștință despre executarea
silită, legea dispunând și în această situație că dispozițiile care protejează moștenitorii
minori și incapabili, dar și dispozițiile care privesc citarea și executarea față de
moștenitorii majori se aplică în mod corespunzător.
Cealălalt mod de transmitere a calității procesuale în cazul persoanelor fizice,
aplicabil și persoanelor juridice, este cel convențional. Astfel calitatea procesuală se
tranmite prin cesiunea de creanță, prin subrogația personală convențională, prin
preluarea de datorie consimțită de creditor sau prin alte mijloace prevăzute de lege.
Trebuie menționat faptul că titlul executoriu are efecte și împotriva succesorilor
convenționali ai debitorului, chiar dacă executarea silită nu a fost începută; în acest
sens dispun și dispozițiile art.39 alin.(3) NCPC.
„În cazul persoanelor juridice, transmiterea legală are loc pe care reorganizării
prin fuziune, divizare sau transformare, astfel încât persoana juridică nou-creată,
persoana jurdică absorbantă, persoanele juridice care preiau fracțiunile patrimoniului
divizat dobândesc calitatea de creditor sau debitor pe care o avea persoana juridică
supusă reorganizării. Precizăm că transmiterea legală a calității de debitor în cazul
3

persoanelor juridice nu impune creditorului obligațiile prevăzute de art. 687-689 C.
proc. civ.”(5) BOROI p.1016
De asemenea, prin intermediul acținii oblice, reglementată de art. 1560 C.civ,
C. proc. civilă le recunoaște și creditorilor creditorului calitatea procesuală activă.
O altă categorie de persoane cărora legea le recunoaște calitatea procesuală este
alcătuită din creditorii intervenienți și, în mod excepțional, persoane care sunt în
coproprietate cu debitorul urmărit (în cazul urmăririi imobiliare silite, procedură ce va
fi analizată într-un alt capitol al acestei lucrări).
Intervenția altor creditori este reglementată de art. 690-696 C. proc. civ.
Potrivit art. 690 poate interveni în cadrul unei executări silite începute orice creditor
care are un titlu executoriu împotriva debitorului; a luat măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului; are un drep real de garanție sau, după caz, un drept de preferință
asupra bunului urmărit; sau dacă are calitatea unui creditor chirografar titular al unei
creanțe bănești ce rezultă dintr-un înscris cu dată certă ori din registrele ținute cu
respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru a putea participa la faza executării silite, C. proc. civilă nu dispune
reguli speciale în ceea ce privește capacitatea, astfel se vor aplica dispozițiile generale
în această materie.
Drepturile și obligațiile părților sunt prevăzute de art. 646 și art. 647 NCPC.
Părțile au dreptul de a asista personal sau prin reprezentanții lor, la efectuarea actelor
de executare, să ia cunoștință de actele dosarului de executare și să obțină adeverințe
și copii de pe acestea. Un alt drept al părților este de a contesta actele de exectare cu
respectarea cerințelor și în termenele stabilite de lege. O trăsătră importantă a acestui
ultim drept prezentat este faptul că poate fi exercitat și de alte persoane care justifică
un interes legitim. Debitorul poate să opună creditorului compensația legală, dacă și
creanța sa este prevăzută într-un titlu executoriu, executorul judecătoresc având
atribuția de a constata compensarea celor două creanțe.
Obligațiile creditorului sunt: acordarea executorului judecătoresc sprijin
efectiv, la cererea acestuia, pentru efectuarea actelor de executare. Debitorul, sub
sancțiunea amenzii este obligat să declare executorului judecătoresc toate bunurile
mobile și imobile, inclusiv cele aflate în proprietate comună, cu arătarea locului în
care acestea se află, precum și toate veniturile sale, curente sau periodice. O altă
obligație a debitorului este de a declara orice sechestrarea a bunurilor sale și predarea
unei copii de pe procesul-verbal de sechestru. Terții garanți precum fidejusorul sau
garantul ipotecar au aceleași drepturi și obligații precum debitorul.
Art. 650 prevede faptul că terții vătămați printr-un act de executare pot
solicita desființarea acestuia sau, chiar, încetarea executării silite propiu-zise, prin
intermediul contestației la executare, dacă nu se dispune altfel prin lege.
4

1.2.2 Instanța de executare
Instanța judecătorească participă și în faza executării silite, principalele sale
atribuții fiind încuviințarea executării silite, judecarea contestației la executare și
judecarea cererii de conexare a executărilor.
Potrivit art. 651 NCPC, instanța de executare este judecătoria în a cărei
circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul
debitorului. Teza a II-a a alin.(1) acordă statutul de instanță de executare judecătoriei
de la domiciliul sau sediul creditorului în cazul în care debitorul nu are domiciliul sau
sediul în țară. O altă situație prevăzute de C.proc.civ, este cea în care atât debitorul,
cât și creditorul nu au domiciliul, respectiv sediul în țară, situație în care instanța de
executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului
judecătoresc învestit de creditor. Din rațiuni de previzibilitate și continuitate, orice
schimbare de domiciliu, respectiv sediu al debitorului sau creditorului nu atrage
schimbarea competenței instanței de executare.
În faza executării silite instanța de executare se pronunță prin încheieri
executorii, iar calea de atac împotriva acestor încheieri este numai apelul. Termenul
pentru exercitarea apelului împotriva încheierilor este de 10 zile de la comunicare,
termen derogatoriu de la termenul comun.
1.2.3 Executorul judecătoresc
Organul de executare cu competență generală în România este executorul
judecătoresc, care execută orice titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect
venituri datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene și
bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice.
Competența executorului judecătoresc diferă în funcție de:
– în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse în
rădăcini și al executării silite directe imobiliare este competent executorul
judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
– în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare,
competența în revine executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde
se află domiciliul, respectiv sediul debitorului sau locul unde se află bunurile; dacă
debitorul nu are domiciliul sau sediul în România este competent oricare executor
judecătoresc din țară;
– în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face,
executorul judecătoresc din circumscripția cutții de apel unde urmează să se facă
executarea;
„Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripția mai
5

multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă
una dintre acestea este competent să realizeze executarea silită, inclusiv cu privire la
bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel”(6)C.Roșu p.268
Executorul judecătoresc rămâne competent să continue executarea silită chiar
dacă după începerea executării debitorul și-a schimbat domiciliul sau, după caz,
sediul.
Sancțiunea aplicată de lege pentru încălcarea competenței executorului
judecătoresc este nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
În practică regăsim situații în care sunt sesizați mai mulți executori judecătorești
pentru a executa silit același debitor. Când se urmăresc aceleași bunuri ale debitorului
în mai multe executări silite de către executori judecătorești diferiți, orice persoană
interesată sau oricare executor judecătoresc pot cere instanței de executare conexarea
dosarelor de executare. Instanța competentă să soluționeze această cerere este instanța
de executare în circumscripția căreia a început prima executare. Instanța de executare
se va pronunța prin încheiere atribuindu-i dosarul executorului judecătoresc care a
îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în același
stadiu, dosarul va fi atribuit executorului judecătoresc care a început cel dintâi
executarea. De asemenea, instanța de executare, în cazul în care decide conexarea, se
va pronunța și asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării.
Lege nu prevede o cale de atac specifică înpotriva încheierii, astfel împotriva acesteia
se va putea face contestație la executare în condițiile art. 712-720 NCPC. După
conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmărire cel mai înaintat,
iar orice desitare din partea unui creditor nu va afecta competența câștigată a
executorului judecătoresc. Dacă pe rolul aceluiași executor se află mai multe executări
cu privire la aceleași bunuri ale deitorului, executorul judecătoresc va putea conexa
dosarele prin încheiere, ce poate fi atacată cu contestație la executare. În cazul în care,
privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări, unele pornite de
executorul judecătoresc, la cererea unui creditor, iar altele direct de către alți creditori,
executarea va fi contiuată de executorul judecătoresc în favoarea căruia s-a dispus
conexarea prin încheierea instanței de executare.
Executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile și îndatoririle prin încheieri,
procese-verbale și prin alte acte de procedură prevăzute de lege. Erorile materiale
săvârșite cu prilejul întocmirii actelor de procedură se pot întreba, din oficiu sau la
cerere, cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute pentru întocmirea lor. Amânarea,
suspendarea și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute
din executare, precum și alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul
judecătoresc prin încheiere.
1.2.4 Ministerul Public
Ministerul Public sprijină, în condițiile legii, executarea hotărârilor
6

judecătorești și a altor titluri executorii. De asemenea, Ministerul Public poate cere
punerea în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii emise în
favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdicție sau dispăruților.
1.3 Titlul executoriu și creanța pusă în executare
Conform art. 628 C.proc.civ., pot fi executate silit obligațiile al căror obiect
constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia,
desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului,
stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul
executoriu. De asemenea se pot executa, pe lângă creanța principală, și accesorile
acesteia precum dobânzi, penalități sau alte sume acordate conform legii prin titlul
executoriu, dar și cheltuielile de executare.
Creanța pusă în executare trebuie să îndeplinească trei caracteritici: să fie
certă, să fie lichidă și să fie exigibilă. Creanța este certă când existența ei
neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Caraterul lichid este îndeplinit dacă
obiectul este determinat de titlul executoriu sau acesta conține dispoziții prin care
obiectul poate fi determinat. În cazul în care titlul executoriu conține numai elemente
prin care se poate determina obiectul creanței, acesta va fi stabilit, prin încheiere, de
către executorul judecătoresc. Astfel calculul dobânzilor și penalităților îi sunt
atribuite executorului judecătoresc, dar și actualizarea acestora. Această încheiere
reprezintă titlu executoriu potrivit art. 628 alin.(5) și va putea fi atacată doar cu
contestație la executare. O precizare importantă este necesară, în cazul în care titlul
executoriu nu cuprinde elemente prin care să poată fi stabilit cuantumul dobânzilor și
al penalităților, dar creditorul este îndreptățit la acestea de drept (spre exemplificare,
dobânzile cuvenite în baza O.G. 13/2011), instanței de executare îi va reveni sarcina
de a le stabili prin încheiere. Încheierea instanței de executrea reprezintă titlu
executoriu și poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Exigibilitatea creanței este îndeplintă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență
sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

7