1din 47 ROMÂNIA NESECRET [612792]

NECLASIFICAT
1din 47 ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar unic
COLEGIUL NAȚIONAL DE APĂRARE

Cursant
Colonel Aurel DRAGU

TITLUL LUCRĂRII

Tema: „ MIGRAȚIA ILEGALĂ – O AMENINȚAR E LA
ADRESA SECURITĂȚII UNIUNII EUROPENE ”

Coordonator științific:
Col. prof. univ. dr. Constantin IORDACHE

București, 2016

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 47

Pagin ă albă

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 47 CUPRINS

INTRODUCE RE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
CAPITOLUL 1 . FENOMENUL MIGRAȚIEI ȘI INFRACȚIUNILE GRAVE
CU CARACTER TRANSFRONTALIER ASOCIATE ACESTEIA ÎN
CONTEXTUL SECURITĂȚII EUROATLANTICE ………………………… 7
1.1. Migrația – un fenomen cu multiple conotații ………………………… ……….. 7
1.2. Migrația ilegală – o nouă formă de manifestare a crimei organizate …. 12
1.3. Traficul de persoane – un nou gen de sclavie al secolului XXI
creat de crima organizată ………………………….. ………………………….. ….. 18

CAPITOLUL 2 . SECURITATEA FRONTIEREI DE STAT – CONDIȚIE DE
CONTRACARARE A CRIMEI O RGANIZATE TRANSFRONTALIERE IN
SPATIUL ADMINISTRATIV AL UE ………………………….. …………………………. 21
2.1. Riscuri și amenințări pe frontiera de est a UE ………………………….. …… 22
2.1.1. Unele măsuri de limitare a efectelor riscurilor și amenințărilor de
securitate la frontiera de est a UE ……………………………………………… 24
2.1.2. Responsabilități ale României, pe frontiera de est, privind riscurile
și amenințările de securitate la adresa UE …………………………… 25
2.1.3. Managementul integrat al frontierei de est a Uniunii Europene ..27
CAPITOLUL 3 . INSTITUȚII ȘI I NSTRUMENTE JURIDICE NATIONALE
SI ALE UE PENTRU COMBATEREA CRIMEI ORGANIZATE ……………. 28
3.1. Implementarea acquis -ului comunitar în România pentru controlul
persoanelor la frontiere ………………………….. ………………………….. … 28
3.2. Implementarea acquis -ul comunit ar în domeniul migrației ………………. 29
3.3. Cooperarea judiciară pentru combaterea criminalității organizate …….. 30
3.4. Instituțiile U.E. implicate în combaterea criminalității organizate
transfrontaliere …………………………………………………………………… 33
3.5. Reglementă ri ale Tratatului de la Lisabona în domeniul libertății,
securității și justiției în spațiul administrativ al UE ………………………….. …………… 36
3.5.1. Spațiul de libertate, securitate și justiție ………………………….. …. 36

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 43
LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 46

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 47

Pagină albă

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 47
INTRODUCERE

Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislații extrem de
permisive factorului extern, slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică și
corupția din țările sărace au creat oportunități și breșe excepționale pentru
expansiunea și mondializarea migra’iei ilegale .
Totodată, globalizarea infracțională evidențiază tendința de diversificare și
extindere a activităților ilegale, deplasarea nestingherită a persoanelor, bunur ilor și
informațiilor, procesul liberalizării rapide a piețelor financiare, eliminarea
barierelor comerciale. Toate acestea, coroborate cu globalizarea piețelor valutare,
exodul masiv de imigranți și acutizarea tendinței de obținere imediată a
prosperități i, au reprezentat oportunități pe care criminalitatea le -a exploatat rapid.
Securitatea se bazează atât pe stabilitatea politică, dar și pe cea militară,
acestea fiind condiționări complementare. Un sistem mobil și eficient de securitate
internațională, și implicit europeană, va putea fi edificat numai dacă vor fi
consolidate cele două componente. Politica de securitate bazată pe cooperare are
drept scop prevenirea conflictelor, reducerea pericolului confruntării armate,
punând un accent deosebit pe promo varea deschiderii și a transparenței.
Astfel, obiectivele urmărite de mine în cadrul aces tei lucrări s -au concentrat
pe analiza stadiului a ctual al mediului de securitate european, și influența migrației
ilegale asupra acestuia, diseminarea mijloacelor și metodelor de cooperare pentru
reducerea riscurilor, precum și identificarea de soluții pentru adaptarea
instrumentelor europene și naționale de cooperare la noile provocări ale
fenomenului migraționist în general și a celui ilegal, în special, care este și
aducător de criminalitate transfrontalieră. Securitatea frontierelor naționale și
regionale a constituit, dintotdeauna, o preocupare majoră a statelor lumi i.
Actualele caracteristici ale mediului de securitate internațional determină, în
mod necesar, c erința de a răspunde unitar și eficient amenințărilor globale generate
de terorismul internațional și crima organizată transfrontalieră, sub toate formele ei

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 47 de manifestare. Globalizarea a determinat ca statele membre a UE să resimtă, în
esență, aceleași n evoi de securitate la frontieră.
Din acest punct de vedere, dinamica extinderii Uniunii, prin aderarea altor
state, constituie noi provocări în ceea ce privește asigurarea securității globale a
spațiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este condiționată de
stabilitatea regională și pe căt posibil a celei global e.
Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în
abordarea securității frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluția cea mai
convenabilă pentru as igurarea securității regionale și, implicit, a fiecărei națiuni în
parte, cu respectarea libertăților fundamentale ale cetățenilor, inclusiv libera
circulație în spațiul comunitar.
În prezent, criminalitatea transnațională este un fenomen complex de o
gravitate extremă, atât prin valoarea materială a prejudiciilor pe care le cauzează
societății în ansamblul său, cât și prin forța cu care este capabilă să penetreze și să
altereze climatul economic, social și chiar politic, poate afecta nu numai ordinea de
drept, ci in extremis , chiar siguranța europeană.
România, prin poziția ei geopolitică și geostrategică, resimte la frontierele
sale presiuni ale criminalității organizate transfrontaliere: migrația (în cele două
forme de manifestare imigrația ș i emigrația), traficul de droguri, traficul de carne
vie, traficul de armament, muniții, materiale explozive, traficul cu autoturisme de
lux furate.
Migrația ilegală crează r iscurile transfrontaliere caracteristice și vizează:
extinderea ariei de atragere a infractorilor, a tentativelor cu privire la fraudele de
toate tipurile, contrabandă și trafic ilicit; acțiunile de incitare la extremism,
intoleranță, separatism sau xenofobie, generatoare de migrație spre România și din
România spre țările occidentale; proliferarea și dezvoltarea rețelelor terorismului
internațional.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 47
CAPITOLUL 1

FENOMENUL MIGRAȚIEI ȘI INFRACȚIUNILE GRAVE CU
CARACTER TRANSFRONTALIER ASOCIATE ACESTEIA
ÎN CONTEXTUL SECURITĂȚII EUROATLANTICE

1.1. Migrația – un fenomen cu multiple conotați i
Conform definițiilor date de majoritatea dicționarelor, inclusiv DEX, prin
migrație se înțelege “deplasarea în masă a unor populații de pe un teritoriu pe altul,
determinată de factori naturali, economici, sociali, politici sau de altă natură ”.
Migrația, cu ambele componente emigrație (plecarea din vechiul teritoriu ) și
imigrație (intrarea în noul teritoriu ), raportată la cauzalități, are mai multe forme:
– migrație determinată = derivată din nevoia stringentă de părăsire a unui
areal în care resursele vi tale devin insuficiente (foamete) și anumite fenomene
naturale ( inundații, secetă, răcirea climei, mișcări tectonice, deșertizări, alunecări
de teren, incendii ) pun în pericol habitatul avut;
– migrație impusă sau forțată = rezultată din ocuparea zonelor locuite de
un inamic care recurge la exterminări, epurări etnice, deportări, intoleranță,
discriminări, etc .;
– migrație voluntară = generată de libera opțiune a indivizilor de a se
stabili într -un alt areal, considerat benefic aspirațiilor și disponibil ităților lor de
dezvoltare (conform dictonului latin “Patrie, ubi bene !” ).
Din punct de vedere juridic, totdeauna a existat migrație legală și migrație
ilegală .
În plan etimologic, migrația se referă la deplasarea oamenilor și la
relocalizarea lor geo grafică, permanentă sau temporară.
Deplasarea pe scară largă a oamenilor și popoarelor are o istorie
îndelungată, migrațiile umane trecând peste granițele politice.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 47 William Mc Neil a arătat că “majoritatea formelor de migrație din istoria
omenirii sunt caracterizate prin două distincții: una geografică și una socială. O altă
caracteristică o reprezintă migrațiile centrale și periferice, migrațiile de masă și de
elite. Cel mai adesea, migrațiile de elite au fost cuceriri militare la periferia statelor și
imperiilor, urmate de stabilizarea regiunilor de frontieră și deplasarea unei aristocrații
și a supușilor ei” . Totodată, Mc Neil face distincția între astfel de migrații către
periferie și fluxurile către centru. Elitele migrează către centrele de putere p olitică și
activitate economică din orașele mari, în timp ce pătura socială săracă se îndreaptă
către orașe în căutare de locuri de muncă1.
Modelul promovat se potrivește în cea mai mare parte cu istoria umanității,
în care centru și periferie, urban și ru ral, oferă o reprezentare a spațiului politic mai
clară decât cea delimitată de granițe politice fixe. Se poate afirma că migrațiile către
exterior și nu traversarea unor granițe politice fixe au fost cele care au contribuit la
definirea și extinderea limi telor exterioare ale controlului politic exercitat de un stat
sau de un imperiu.
De cele mai multe ori, migrațiile se intersectează cu rețelele de putere
politică, militară și culturală, fiind parte constitutivă a acestora. Ca urmare,
impactul asupra socie tăților de origine și a celor gazdă este deseori
multidimensional.
În plus, oamenii își poartă culturile în migrația lor, întrucât formarea de
așezări și comunități creează o serie de relații sociale noi între comunitatea -gazdă
și cea imigrantă, între soci etățile de origine și cele gazdă, relații care nu au existat
anterior.
De asemenea, mișcarea oamenilor nu apare într -un vid, ci reprezintă o
necesitate și presupune infrastructură, instituții de transport, comunicații și
reglementări. Migranții contemporan i călătoresc într -o lume în care dreptul
internațional are impact asupra legislației interne, iar organizațiile internaționale
monitorizează și intervin în procesul migrației2.

1 William Mc Neil, Dynamics of diversity , Oakland CD, 1995, p. 26.
2 Ibidem , p. 328.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 47 Migrația constituie un fenomen social complex care, prin dinamism și
implicații , devine tot mai palpabil pentru evoluția vieții internaționale de la acest
sfârșit de mileniu.
Emigrația în sensul migrației oamenilor, legală sau ilegală, către alte state
reprezintă un factor de interes major pentru statul sursă și instituțiile sale. Interesul
statului este acut întrucât acesta are nevoie de o cunoaștere cât mai precisă a
populației care emigrează, a cauzelor care favorizează sau împiedică acest lucru.
Aceste cauze sunt dezvoltate ulterior în studii care iau în considerare o multitudin e
de factori, de la cei politico -sociali la c ei economici, culturali, etnici și religioși.
Pe baza acestor studii se pot elabora prognoze pe termen scurt, mediu și lung
cu privire la aspectele demografice pe regiuni, zone și țari, pot fi fundamentate act e
normative, precum și politici sectoriale adecvate. Plecarea multor persoane la
muncă în străinătate a creat în unele zone decalaje demografice serioase. Sunt sate
întregi din Estul și Sud -Estul Europei în care nu au mai rămas decât bătrînii, ca
urmare a plecării la muncă în străinătate a populației active, sate care riscă să
dispară, cu toate consecințele care decurg de aici.
Imigrația are în vedere cetățenii străini care, din diferite motive, migrează
în alte state. Este un factor de luat în seamă de c ătre autoritățile locale întrucât
ponderea celor care doresc să vină în statul de destinație provine din țări
subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Aceștia acced, în general, din aceleași motive pentru care cetățenii proprii
pleacă în străinătate. Străi nii care migrează generează o serie de efecte pozitive și
negative cu repercursiuni atât asupra lor cât și a populației locale. Din punctul de
vedere al modalității de realizare, migrația se poate face legal sau ilegal și, nu de
puține ori, la limita dintr e legal și ilegal, cea ce practic însumează diferite metode
și mijloace la care recurg emigranții, atât pentru a părăsi țările de origine, cât și
pentru a tranzita alte state sau de a pătrunde și a se stabili în țările de destinație3.
Axiologic și juridic , migrarea poate fi o expresie practică a năzuinței firești a
omului pentru cunoaștere și comunicare, a cărei evoluții a condus în epoca

3 Haisler, O.N. Layton -Henry, Migration and the Links Betwen Social and S ocietal Security , 2004, pg. 19-22.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 47 modernă la consacrarea dreptului legitim intitulat “dreptul la liberă circulație” al
persoanelor.
Migrația legală este forma unanim acceptată de către toate statele lumii,
pentru că poate fi controlată ca număr de persoane, locuri și domenii de muncă și
deopotrivă poate fi determinată în timp.
În acest sens, Uniunea Europeană prin instrumentele sale juridice acordă
facilități lucrătorilor care migrează legal și se obligă să respecte condițiile legale de
muncă și de protecție socială ca și pentru cetățenii proprii ale țărilor membre . La
respectarea drepturilor și obligațiilor veghează reprezentanții UE, care, în virtute a
atribuțiilor cu care sunt investiți, pot interveni pe lîngă autoritățile statului
beneficiar în vederea re medierii situației.
În acest mod, migrația poate fi ușor controlată de statul beneficiar al muncii
prestate pentru că acesta oferă numai locurile de muncă pe care cetățenii săi nu
le-au ocupat (sau nu au dorit să le ocupe) din diverse motive.
Migrația legală dă posibilitatea statelor membre să-și colecteze taxele și
impozitele aferente câștigurilor realizate de proprii lucrători în străinătate și să
cuantifice aceste venituri pentru a le stabili în mod just în raport cu deficitul
bugetar. Nu trebuie uitat faptul că, statele implicate câștigă și prin schimbul
cultural, social și tehnologic care se realizează între populațiile care intră în
conta ct.
Migrația ilegală este alternativa uzitată de către persoanele care nu pot
folosi calea legală pentru a pleca în străinătate. Componentă a traficului de
persoane, migrația ilegală este un flagel din ce în ce mai extins și mai greu de
stăpînit datorită rețelelor criminale implicate, a ingeniozității infractorilor.
La toate acestea se adaugă diferențele în materie de legislație ale țărilor
sursă, de tranzit sau țintă care îngreunează lupta autorităților pentru combaterea
acestui fenomen. Nu trebuie uit at nici aportul migranților care, în îndeplinirea
scopului la care aspiră sau la amenințările ori indicațiile traficanților, preferă să
păstreze tăcerea sau să nege orice legătură cu persoanele ori grupurile infracționale
care îi ajută.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 47 Statistici ale O. N.U. relevă că profiturile obținute din traficul internațional
cu ființe umane – aici intrând proxenetismul internațional, traficul cu cerșetori, cu
handicapați, cu copii, precum și migrația ilegală – de la începutul secolului XXI și
pînă în prezent, au fo st mai mari cu aproape 50% decât câștigurile obținute din
traficul internațional cu autoturisme furate și cu cca. 25% mai mari decât cele
obținute din traficul de droguri. Iată de ce cunoașterea fenomenului migrației
ilegale este importantă pentru UE.
Nu trebuie desconsiderate nici condițiile favorizante ale comiterii de
infracțiuni, respectiv: cadrul legislativ intern lacunar și ambiguu care nu acoperea
integral domeniul faptelor ilicite, sancțiunile prevăzute neavând caracterul
descurajant necesar și ne asigurând protecția societății civile la nivelul standardelor
europene împotriva fenomenului infracțional extern; cadrul instituțional și
organizatoric de prevenire și combatere a fenomenului este insuficient adaptat
condițiilor actuale și nu asigură o rip ostă fermă și eficientă, creșterea în intensitate
a procesului de interconectare a afacerilor legale cu cele ilegale.
Printre factorii care influențează pregnant migrația ilegală sunt: creșterea
demografică, necontrolată, situația economică din principal ele state “sursă” –
producătoare de migranți, situația incertă din punct de vedere politic din unele zone
geografice, conflictele armate (care de multe ori au ca efect crize umanitare,
afluxuri masive de persoane care au nevoie de protecție internațională) , aceștia
ducând la concluzia că fenomenul migrației este în continuă creștere.
Fenomenul migrației are mai multe consecințe negative, precum :
– prezența pe teritoriul național a unor comunități străine eterogene din punct
de vedere etnic, lingvistic, reli gios și educațional, ceea ce implică dificultăți majore
de adaptare în relațiile cu localnicii și constituie surse de conflict între grupurile de
străini (pakistanezi și indieni sau între aceștia și străini proveniți din Bangladesh,
între turci și kurzi, î ntre irakieni și iranieni sau între pakistanezi și indieni, etc.);
– implicarea unor structuri de tip mafiot în traficul ilicit de persoane,
posibilitatea ca migranții, determinați de situația lor citică, să fie recrutați cu
ușurință de structurile crimei organizate, pentru a fi folosiți și în celelalte forme de

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 47 trafic (arme și muniții, droguri, autoturisme de lux, etc.) astfel că, din acest punct
de vedere se poate spune că migrația implică inevitabil și “ import de criminalitate” .
Abordarea problematicii f luxurilor migraționiste în general și a migrației
ilegale în special, ca fenomen ce cunoaște o amplificare fără precedent în plan
european , necesită, în primul rând, o evaluare realistă și conjugată, din partea
tuturor statelor, fie ele, țări de origine, de tranzit sau de destinație, controlul
eficient și de durată asupra acestuia putând fi realizat numai printr -o cooperare
concretă și fermă, atât sub aspect instituțional cât și operațional.
Importanța deosebită acordată migrației în etapa actuală a dezvol tării
societății omenești rezultă și din faptul că, pentru prima dată, o constituție – cea a
Uniunii Europene – face referire expresă la această problemă, trasând totodată
direcțiile generale cu privire la gestionarea viitoare a fenomenului în cadrul unui
„spațiu de libertate, securitate și justiție”4. Totodată, acest aspect reliefează
îngrijorarea față de manifestarea necontrolată a fenomenului și, în subsidiar, de
riscurile pe care aceasta le implică.

1.2. Migrația ilegală – o nouă formă de manifestare a cri mei organizate
Este îndeobște cunoscut faptul că fenomenul migrației la frontierele
românești s -a manifestat în forme specifice încă din antichitate și evul mediu, țara
noastră reprezentând, încă din acele vremuri, o zonă de tranzit pentru marile
fluxuri migratoare care s -au dezvoltat, cu rare excepții, pe axa est -vest.
Specialiștii români consideră că migrația reprezintă deplasarea unor grupuri
mari de persoane dinspre țările de origine către alte state și se realizează, fie
individual sau în grupuri mici , fie în grupuri masive de persoane. Raportat la țara
noastră ca parte a fenomenul ui migrației , acesta îmbracă următoarele două forme:
emigrarea, care reprezintă situația persoanelor care părăsesc statele furnizoare sau
exportatoare de emigranți și imigrar ea, care reprezintă situația persoanelor care au
părăsit statele de origine și se stabilesc sau tranzitează teritoriul nostru național.
În ansamblul fenomenului migraționist, migrația ilegală sau clandestină este

4 Proiect de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa, Convenția Europeană – Bruxelles, 18.07 2003
(Partea a III, Titlul III, Cap. IV).

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 47 definită de folosirea unei varietăți de mij loace ilicite de către grupurile de migranți
atât pentru a părăsi țările de origine, cât și de a tranzita alte state sau pentru a
pătrunde și a se stabili în cele de destinație.
Deoarece termenul de migrare este prea general și poate conduce la
concluzii e ronate, fenomenul migrației din estul Europei – zonă în care este inclusă
și România – este reprezentat din trei tipuri principale, punct de vedere împărtășit și
de Organizația Internațională pentru Migrări, astfel: migrația tradițională,
considerată model ul normal pentru țările Europei Centrale și de Est din secolul
XX, manifestată la început de secol prin plecarea multor persoane în "lumea
Nouă", iar la sfârșit de secol prin părăsirea statelor comuniste; migrația în scop de
muncă temporară, care a apărut după anul 1989, în această situație aflându -se
persoanele care au fost recrutate cu contracte speciale, dar cărora nu li s -a acordat
cetățenia țărilor primitoare; migrația în scop de muncă pe termen scurt, care
include cetățenii țărilor producătoare de mig ranți care vin în Europa de Vest pentru
activități sezoniere sau care se deplasează ca turiști, după care rămân să presteze
muncă „la negru”; de asemenea, se recunoaște și existența migrației din motive
politice, care însă ascunde, de cele mai multe ori, c auze economico -sociale reale.
Terminologia problematicii migraționiste include și formele: țară de origine,
țară de tranzit și țară țintă, termeni care definesc traiectoria și etapele fluxului
migrator, finalizat de regulă, în țările dezvoltate din vestul Europei și pe
continentul nord -american.
Fenomenul migrației fie ea legală sau ilegală, este orientat pe două axe
principale: est -vest și sud -nord. Prin poziția sa geografică și geostrategică,
România se află la intersecția acestor axe, situație ce o defi nește și ca țară de
tranzit. Consecințele migrației, în general și a celei ilegale în special, la frontiera
României au determinat transformarea țării noastre în placă turnantă a rețelelor
clandestine de trafic de persoane, în țară de "așteptare" și "tranz it", pentru atingerea
scopului final: ajungerea migranților în "țara țintă" așa cum se poate observa din
anexele nr. 1 și 2 .
Creșterea masivă a volumului de trafic de persoane și mijloace de transport

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 47 la frontiera de stat a favorizat migrația clandestină. Pentru pătrunderea pe teritoriul
UE, migrații afro -asiatici se folosesc de serviciile contra cost ale rețelelor
specializate de traficanți de persoane, riguros organizate, și care, pentru ajungerea
la frontiera Uniunii , utilizează, în principal, următoarel e rute: Moscova -Kiev –
Chișinău; Odesa -Ismail; Edirne -Varna -Ruse; Edirne -Varna -Tulbuhin. Traversarea
frontierei de către grupurile de migranți se realizează atât pe căi legale, prin
punctele de control al trecerii frontierei (P.C.T.F.) cât și prin utilizarea
documentelor false de călătorie și identitate ori trecerea ilegală a frontierei cu
sprijinul călăuzelor de pe teritoriul statului vecin sau cel național, care de altfel
sunt parte componentă a rețelelor internaționale de trafic cu persoane5. Ascunderea
imigranților clandestini în podurile vagoanelor de cale ferată, în containere pentru
marfă sau pe nave sunt alte procedee utilizate de aceștia pentru pătrunderea ilegală
pe teritoriul Uniunii .
Amplificarea fără precedent a fenomenului este o consecință direc tă a unor
probleme majore de ordin social, material și politic existente la nivelul a o scrie de
state afro -asiatice, cele mai acute fiind creșterea demografică, instabilitatea
economică, situația incertă din punct de vedere politic, dar mai ales conflicte le
armate interne sau internaționale, care au ca efect imediat apariția crizelor
umanitare și a afluxurilor masive de persoane ce necesită protecție internațională.
O particularitate a migrației ilegale o constituie marile fluxuri migratoare
care acționeaz ă de la est la vest și de la sud spre nord -vestul Europei, cu ramificații
care, în mod cert, tranzitează și România.
Din analiza cazurilor instrumentate reiese faptul că teritoriul României este
tranzitat de către migranți pe șase rute, în fiecare dintre acestea constatându -se, pe
lângă principiile general valabile de desfășurare a acestor activități și caracteristici
particulare, determinate de specificul fiecărei zone parcurse, mijloacele și metodele
folosite, destinația și scopul urmărit.
În funcție de țara sursă, zona de tranzit și statul țintă au fost identificate
următoarele rute: India -Gruzia -Tadjikistan -Uzbekistan – Georgia – Ucraina –

5 Petru Albu, Crimă organizată în perioada de tranziție – o amenințare la adresa securității internaționale , Editura
MIRA, București, 2007, pag. 235 și urm.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 47 România – Ungaria – Slovacia – Cehia -Germania – Olanda; Bangladesh -Rusia –
Ucraina -Moldova -România -Iugoslavia -Italia ; Siria -Moldova -România -Ungaria –
Austria -Germania; Irak – Turcia – Ucraina – România – Ungaria -Austria; Turcia –
Gruzia -Ucraina -Moldova -România -Ungaria -Iugoslavia -Italia; Irak-Turcia –
Bulgaria -România -Ungaria -Austria -Germania -Olanda6.
Fiecare dintre aceste ru te sunt definite prin particularități specifice,
determinate în principal de traseele parcurse, modurile de operare folosite,
destinația și motivația imigranților. Trăsătura comună a acestor rute constă în
faptul că imigranții provin atât din India și țări le limitrofe (Irak, Iran, Afganistan și
Pakistan), cât și din Orientul Mijlociu, aceleași fluxuri migratorii preluând și
migranți de origine africană, destinația lor fiind cvasicomună, și vizând cu
precădere spațiul Uniunii Europene.
În materie de imigrări i, datorită ofertei economice modeste pe care o are,
România rămâne deocamdată un terito riu de tranzit sau de așteptare.
Tendințele fenomenului migrației sunt, neîndoielnic, evolutive atâta timp cât
nu vor fi înlăturate cauzele care îl determină. Din aces t considerent major rezultă
necesitatea susținerii financiare a României de către Comunitatea Europeană,
pentru realizarea programului propriu de securizare a frontierei naționale și de
combaterea eficientă a infracționalității transfrontaliere, care capăt ă conotații noi,
odată cu desființarea vizelor de circulație a cetățenilor români în spațiul Schengen.
Atâta timp cât nu vor fi înlăturate cauzele care determină migrația ca
fenomen, aceasta își va păstra tendințele ascendente și va fi din ce în ce mai greu
de controlat.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România, din țară sursă și de
tranzit, a devenit o țară țintă, urmând a fi supusă unei presiuni mult mai accentuate
decât cea cu care s -a confruntat în trecut.
Mutațiile survenite în domeniul acti vității infracționale, de la nivel național
la cel transnațional, au fost favorizate de o serie de factori, cum sunt: evoluția
conceptului de „spațiu european comun”, cu facilitățile ce le incumbă, care a

6 Cristian Florin Popescu – Lumea în mișcare -aspecte juridice și manageriale privind migrația, Ed. Pro
Universitaria 2006, pag. 212.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 47 deschis ferestre nesperate crimei organizate prin u niversalitatea rețelelor
comunitare precum: sfârșitul războiului rece, triumful democrației în fostele țări
socialiste și mecanismele rudimentare care le reglementează activitatea economică;
creșterea valului migraționist către țările dezvoltate și con stituirea de rețele pe
criterii etnice, care reprezintă adevărate enclave ale criminalității, greu de penetrat
datorită barierelor lingvistice, culturale și mecanismelor care le guvernează
activitatea; revoluția din domeniul comunicațiilor care a condus la creșterea
gradului de flexibilitate și mobilitate a rețelelor infracționale transnaționale;
liberalizarea deplasării persoanelor ca urmare a acordurilor și înțelegerilor bi – și
multilaterale dintre state etc.
Migrarea a fost dintotdeauna o trăsătură im portantă a schimbărilor sociale,
economice și culturale , iar țările europene joacă de mai mult timp un rol important
în mișcările de migrație atât ca țări producătoare, cât și ca țări de destinație.
Ultimul deceniu al secolului XX s -a caracterizat printr -o creștere fără
precedent a migrărilor forțate și voluntare pe întreg mapamondul, migrări ce au
avut un efect major și asupra continentului nostru7. Aceasta explică și faptul că
după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam la Reuniunea de la Tamper e,
din luna octombrie 1999, Consiliul Europei a căzut de acord asupra necesității
elaborării unei strategii comune de azil și emigrare, de importanță crucială pentru
Europa.
Este recunoscut faptul că imigranții, în țările europene, au avut, în mod
tradițio nal, o influență pozitivă asupra dezvoltării economice și au contribuit în
mod semnificativ la reînnoirea și revitalizarea societăților în care s -au integrat.
Acest fenomen este specific, cu preponderență, în perioada de după cele două
războaie mondiale ca re au devastat Europa în secolul trecut. În anii '50 și '60,
imigranții din sudul Europei, în special din Italia, dar și din alte părți, au jucat un
rol important în reconstrucția Europei și în expansiunea economică ce a urmat.
Ca urmare a recesiunii decla nșate de crizele de petrol din anii '70, imigrația

7 Antonio Vitorino, Comisar european pentru justiție și afaceri interne, Discurs în cadrul Conferinței pentru o
strategie comună de emigrare a U.E., Roma 12 iulie 2000, Buletin de Informare și Documentare nr. 4/2000, Ed.
M.I., pag.101.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 47 forței de muncă a încetinit progresiv, începând cu anii '80 numărul solicitanților de
azil a început să crească atingându -se nivelul record la începutul anilor '90, în urma
destrămării URSS și a fostei Iug oslavii, precum și a instabilității politice din
diverse zone ale lumii.
În prezent, fluxurile de emigranți se compun dintr -un amestec de oameni
refugiați solicitanți de azil, persoane strămutate și cei ce solicită protecție
temporară, rude care se alătură imigranților stabiliți în UE și, recent un număr
crescând de oameni de afaceri și specialiști emigranți care își părăsesc patria
datorita globalizării economiei, sără ciei, lipsei locurilor de muncă, etc. Pentru
prima oară în istoria sa, imigrația internaț ională afectează toate statele membre ale
UE, transformându -le în țări de imigrare, de exemplu Italia, după ce anterior
fuseseră țări producătoare de emigranți sau transformându -le în țări de tranzit.
Națiunile Unite au estimat că, în anul 2002, în jur de 130 milioane de
oameni (2,2% din totalul populației de peste 6 miliarde) trăiau în afara țărilor lor de
origine. În zilele noastre, 40% din numărul de migrări au loc în Asia, iar din
numărul total al migrațiilor 20% se află în SUA și 19% în Europa8.
Pe ac est fond, Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare în mai 1999,
acordă Comunității Europene prerogative substanțiale cu privire la imigrare și
marchează un pas important către elaborarea noului obiectiv stabilit pentru
Uniunea Europeană, respectiv crear ea unei zone a libertății, securității și justiției.
Așa se face că Reuniunea de la Tampere a Consiliului European a fost dedicată
problemelor de justiție și afaceri interne, elaborându -se un program precis și
ambițios, pe o durată de 5 ani, ce conține pre vederi importante referitoare la
strategia de imigrare. Astfel, piatra de temelie a strategiei UE va rămâne dreptul
cetățenilor țărilor terțe de a solicita azil și garantarea acestui drept. Țările europene
se mândresc cu o tradiție îndelungată în asigurare a de refugiu pentru cei ce fug de
persecuție, război și conflict, iar UE sprijină aceste tradiții și oferă protecție reală
tuturor celor care au nevoie de aceasta în mod autentic.
Un aspect major constă în parteneriatul cu țările de origine, sens în care

8 Buletin de Informare și Documentare al Ministerului Administrației și Internelor nr. 4/2003, pag. 101.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 47 funcționează un grup de lucru pentru azil și migrare, responsabil cu implementarea
planurilor de acțiune pentru șase țări din care provine un număr mare de imigranți
(Maroc, Albania și regiunea înconjurătoare, Afganistan și regiunea învecinată, Sri
Lanka, S omalia și Irak , la cre se adaugă, mai nou, Siria ). Un accent deosebit ce ține
de eforturile convenite în Tampere, se pune pe gestionarea mai eficientă a
fluxurilor de migranți prin controale mai eficace la frontiere, combaterea migrației
ilegale, în specia l a traficului cu ființe umane și a exploatării economice a
imigranților, îndeosebi a femeilor.
Combaterea migrației ilegale implică o evaluare pertinentă, complexă și
integrată a tuturor componentelor care structurează fenomenul, ea trebuind a fi
direcțio nată atât spre depistarea cauzelor fluxurilor migratorii, cât și spre folosirea
conjugată a tuturor mijloacelor disponibile pentru reducerea și stoparea acestora.

1.3. Traficul de persoane – un nou gen de sclavie al secolului XXI creat
de crima organizată

Traficul de persoane a cunoscut o creștere constantă în ultimii ani, devenind
o problemă europeană și internațională9. Fenomenul nu este unul episodic,
implicând un număr mare de persoane, cunoscând profunde conotații de ordin
social și economic, demonstrân d încălcarea profundă a drepturilor fundamentale
ale omului și devenind o problemă ce se agravează constant.
În acest context, se impune formularea unor politici coerent e pentru
prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, proces care întâmpină îns ă o
serie de dificultăți rezultate, în primul rând, din necunoașterea dimensiunilor reale
ale fenomenului, datorată mobilității foarte mari, intensei circulații peste frontiere a
persoanelor și bunurilor, iar, în al doilea rând, din obscuritatea fenomenulu i,
asigurată de menținerea manifestărilor sale în contextul unor activități aparent
legale10.

9 Gheorghiță Mateuț și colaboratorii – Traficul de ființe umane.Infractor. Victimă. Infracțiune.Ed. Alternative
Sociale, Iași 2005, pag.11.
10 Gheorghiță Mateuț și colaboratorii – Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune.Ed. Alternative

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 47 În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat
dezvoltarea fenomenului, România fiind citată ca țară de origine și de tranzit
pentru marile re țele de trafic de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar și din
țările vecine ca Ucraina, Moldova sau Belarus, cu destinația în țările din fosta
Iugoslavie (cu accent pe regiunea Kosovo), precum și Turcia, Grecia sau statele
din Europa Occidentală11.
Deși fenomenul ia amploare în întreagă lume, nu doar în Europa , el se
manifestă cu precădere în zonele în care lipsesc o legislație corespunzătoare și un
sistem de cooperare eficient între instituțiile guvernamentale și societatea civilă.
De aceea, un prim asp ect care privește traficul de persoane trebuie raportat la
cauzele care i -au determinat apariția.
Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoarte ale poliției
din alte state, datate la sfârșitul secolului al XIX -lea, care indicau răpiri ș i vinderi
de copii și fete din satele locuite de evreii din Țara Galilor și din alte țări ale
Europei Centrale și de Est în bordelurile din toată lume a, în special în America de
Sud, în America Latină și în Caraibe, în particular Argentina și Brazilia, dat e
despre astfel de cazuri sunt înregistrate înainte de anii 186012.
Peste mai bine de un secol și jumătate, factorii acestui fenomen au rămas
practic aceiași, însă datorită tendințelor de industrializare, internaționalizare și
globalizare au apărut și cauze noi. O examinare atentă a cauzelor care au
determinat apariția și proliferarea fenomenului traficului de ființe umane, la nivelul
european , face posibilă gruparea acestora.
Astfel, efectele tranziției din țările din sud -estul Europei au avut drept
rezulta t schimbări politice, sociale și culturale care, la rândul lor, au determinat o
creștere a sărăciei și a ratei șomajului, o distribuție inegală de putere pe piața
muncii între bărbați și femei. În ultimii ani, această tranziție a creat situații de
criză, r ăspândirea traficului fiind efectul feminizării sărăciei și a migrației pe piața
muncii. Discriminarea pe piața muncii relevată prin ratele ridicate ale șomajului

Sociale, Iași 2005, pag.11.
11 www.sens.org.ro
12 www.iatp.md.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 47 (pe piața muncii femeile sunt ultimele angajate și primele concediate, în acest mod
fiind împ inse tot mai mult către sectoarele neconvenționale ale economiei, trebuind
să muncească „la negru” pentru a -și câștiga existența, unul dintre cele mai
profitabile sectoare de pe piața muncii la negru fiind industria sexului), combinată
cu sărăcia motivată de remunerarea proastă a muncii și cu ocaziile de a emigra au
determinat considerarea emigrării în țările mai dezvoltate, ca unică soluție.
Corupția autorităților poate constitui un factor care permite dezvoltarea
fenomenului traficului de persoane; trafic ul și corupția se completează reciproc,
prin aceea că traficul creează multiple oportunități care au ca finalitate coruperea
funcționarilor publici și crearea premiselor de subminare a întregului efort depus
de alți factori pentru combaterea acestui fenome n13. Controlul slab al granițelor,
lipsa sistemului de evidență a persoanelor care emigrează, în țara de origine, lipsa
cadrului legislativ sau existenta unui cadru legislativ neadecvat, inaplicabil
referitor la migrație, la combaterea traficului de persoan e, protecția victimelor și a
martorilor constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariția și dezvoltarea
traficului de ființe umane.
Restricționarea oportunităților de migrare legală în țările de destinație,
precum și reglementările foarte restric tive cu privire la migrația legală impuse de
țările cu o economie mai dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu
severitate orice formă de migrație legală, situație care favorizează traficul.

13 Gheorghiță Mateuț și colaboratorii – Traficul de ființe umane.Infractor, Victimă.Infracțiune.Ed. Alternative
Sociale, Iași 2005, pag.12.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 47
CAPITOLUL 2

SECURITATEA FRONTIERE I DE STAT – CONDIȚIE
DE CONTRACARARE A CRIMEI ORGANIZ ATE TRANSFRONTALIERE
ÎN SPAȚIUL ADMINISTRATIV AL UE

Sistemul integrat pentru securitatea frontierei este un sistem deschis. El este,
la rândul lui, integrat și interfațabil cu alte sisteme naționale (s istemul de apărare,
ordine publică și siguranță națională, sistemul de transporturi, sistemul informatic
național, turism etc.), dar și cu sisteme similare din alte state, cu care România are
încheiate acorduri în acest sens. Frontiera română prezintă o ma re diversitate,
conferită de varietatea formelor de relief – de la munți și podișuri împădurite până
la zone de deal și câmpie, litoral și deltă.
Poziția geopolitică și geostrategică a României, în contextul european actual,
marcat de importante transformă ri socio -economice și politice, coroborat cu tot
mai evidenta tendință de globalizare, rezultă o evoluție tot mai dinamică a
criminalității, îndeosebi a crimei organizate transfrontaliere, care afectează de o
manieră din ce în ce mai categorică zone strate gice ale economiilor naționale și
europene , teritorii din ce în ce mai vaste, ierarhii din domeniile deciziilor.
Sintetizând, globalizarea piețelor, valurile masive de migranți, tendința de
obținere a prosperității peste noapte, în contextul unei legislați i insuficient
articulate și pe alocuri lacunară, tranziția anevoioasă spre economia de piață,
împreună cu diferitele disfuncționalități din sistemul social au fost și sunt tot atâția
factori favorizanți pentru menținerea și răspândirea fenomenului infracți onal
transfrontalier, care se manifestă sub cele mai variate forme: migrația ilegală și
traficul de carne vie, traficul de droguri și precursori, traficul cu autoturisme de lux
furate, contrabanda cu produse periculoase, cu armament și muniții, braconajul
piscicol la specii protejate prin convenții internaționale la care România este parte
și, nu în ultimul rând, amenințările teroriste.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 47 Mediul de securitate din partea de sud -est a Uniunii Europene, riscurile,
amenințările și vulnerabilitățile existente, ne conduc la concluzia că zona de
frontieră a UE se va menține foarte activă, iar amenințările se manifestă, sub forme
diferite, deopotrivă pe toate porțiunile de frontieră.

2.1. Riscuri și amenințări pe frontiera de est a UE

După expansiunea sa decisivă sp re est, UE va fi, fără îndoială, preocupată de
absorția noilor săi membrii și negocierea cu candidați care vor să i se alăture. În
ianuarie 2007, România și Bulgaria au intrat în Uniunea Europeană, demarând
procesul propriu -zis al integrării lor. In acest context, frontiera de est a Romaniei
devine granița răsăriteană a Uniunii Europene. Aceasta constituie o provocare
însemnată pentru UE, care are acum ca vecini fostele națiuni ale blocului sovietic
(Serbia, Belarus, Ucraina și Rusia)14. Aceasta sfidare avea mai puțina importanță
când respectivele națiuni erau separate prin state -tampon.
Poroase înainte de expansiunea UE, aceste frontiere trebuie, de acum
înainte, să restrângă migrația ilegală și să respingă activitatea criminală. Există deja
o primă masură – viza – ce se cere acum tuturor celor care tranzitează spațiul UE.
De asemenea, noua frontieră a UE va trebui să fac ă față unui flux fenomenal
de mâ nă de lucru ilicit ă și de alte forme de trafic uman. O parte crescândă a
imigratiei ilegale în Uniune provin e din această regiune. Aceste mișcări migratorii
ar putea contribui ef ectiv la creșterea ratei infectă rii cu HIV/SIDA în sânul Uniunii
Europene datorită nivelului s ău ridicat din Europa de Est și îndeosebi din Rusia și
Ucraina.
Totodată, un pericol real es te reprezentat de migr ația ilegală. Pâna la intrarea
în UE, Romănia a fost d oar o țară de trecere a imigranț ilor clandestini spre statele
europene membre ale Uniunii, dar dupa ianuarie 2007, ea a devenit ,,ț inta” unei
părți din acești imigranți clandestini , cât și « poarta » de acces a lor în Uniune.
Organizația Internțională pentru Migrație (OIM) estimează că, dintr -un total de 130

14 MIZSE I, KALMAN, La prochaine fronticre de 1'UE , http://www.project -syndicate.org /commentaiy/ mizsei2/
English

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 47 de milioane de imigranți pe an, între 20 și 40 de milioane se deplasează clandestin,
adică în orice clipă, 4 milioane de indiv izi au statutul de imigranți. Cinci sute de
mii de persoane ar intra in fiecare an in SUA și alte 500 de mii in Europa. Acest
trafic ar genera un profit de ordinul a 3 la 10 miliarde de dolari.
Un alt risc de semnalat îl constituie rețelele de criminalitat e organizată, care
există în țările est -europene sau în imediata lor vecinătate și care operează pe
teritoriul UE. Astfel, în Uniunea Europeană, pe lângă grupurile de crimă organizată
aparținând țărilor membre, acționează grupuri de criminalitate organizat ă din afară.
Printre acestea din urma, menționate de sursa citată, se numără: grupuri de
albanezi care au ca preocupări trafic ul de droguri, imigrație ilegală, trafic de ființe
umane; grupuri de chinezi care se ocupă de c ontrabandă cu produse chimice
necesare fabricării drogurilor sintetice, producerea de droguri sintetice, imigrație
ilegală, fraude pe carți de credit; grupuri de ruși, constituite din etnici aparținand
fostelor state sovietice care nu exclud nici un tip de crimă organizată; grupuri de
români care se dedau la furturi de bunuri, prostituție, falsificări de carduri bancare ;
grupuri de bulgari cu activitate axată pe prostituție, contrafaceri de euro, fraude cu
carți de credit; grupuri de turci și kurzi care se ocupă cu comerț ul cu heroină, în
principal; grupuri de nigerieni, de marocani care activează cu precădere în zona
trafic ului de drog uri. De remarcat este buna organizare a acestor grupări, anume
specializate pe unele infracțiuni și lupta pentr u acapararea și controlul ,,pieț ei”.
Activi tatea grupurilor de crimă organizată cunoaște o evoluție constantă, iar
efectele generate sunt devastatoare. În acest context, nu este surprinzator că străzile
orașelor sunt transformate, prin prostituție și violența legată de droguri, furtul
autovehiculel or face să crească primele de asigurare și proliferarea mărfurilor de
contrabandă privează guvernele de importante venituri la bugetul de stat, razboiul
bandelor face victime inocente, emigranți ilegali traversează frontierele și sunt
exploatați. Acest gen de comportament, fără milă și distructiv, este motivat prin
atracția caștigului rapid. În același timp, crima organizată profită de globalizare și
de cvasidispaiția obstacolelor politice și financiare. Diminuarea sau chiar dispariția
frontierelor interne în cadrul UE, sistemul de organizare a societății, fondat pe

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 47 valorile democrației, ale libertătii omului, facilitează activitatea grupurilor de crimă
organizată.
Acestea, totodata, posedă resurse considerabile pe care ajung să le introducă
în structura so cială și economică d e fapt, o mare parte din banii proveniți din
activitățile ilicite, după ,spălare”, sunt investiți în activități licite, cu sprijinul unor
grupuri de interese din domeniul bancar politic, economic și nu numai. La fel, ele
folosesc cu suc ces, în activitatea lor, cuceririle tehnologiei de vârf și drepturile
oferite de un regim democratic. De aici, necesitatea organizării adecvate a
activității instituțiilor abilitate să lupte împotriva crimei organizate.

2.1.1. Unele măsuri de limitare a e fectelor riscurilor și amenințărilor de
securitate la frontiera de est a UE
Desigur, Uniunea Eur opeană este interesată să elimine sau, cel puțin să
limiteze efectele riscurilor și amenințărilor din zona frontierelor sale, în acest
context, granița sa răsăr iteană, nu poate face excepție. De aceea, ea va adopta un
ansamblu coerent de măsuri adm inistrative, juridice, militare, diplomatice, politice
etc., prin care să -și atingă scopurile propuse în ceea ce privește securitatea și
apărarea frontierelor sale de e fectele riscurilor și amenințărilor externe.
Printre aceste măsuri se numără:
a) controlul frontierelor exterioare ale Uniunii. Problema controlului
frontierelor exterioare ale Uniunii este una majoră, dată fiind poziția geogra fică a
viitoarelor state mem bre. Într-adevar, adeziunea acestor state se va traduce prin
deplasarea frontierelor Uniunii spre e st și spre sud, și aceste graniț e vor fi direct în
contact cu țări ale Comunității Statelor Independente, din Balcani sau cu spațiul
mediteranean (pentru Cip ru și Malta). Or, aceste spații sunt o sursă importantă a
imigrării ilegale sau de zone de tranzit. De aici, necesitatea ca statele a căror
frontiera se confundă cu cea a Uniunii Europene, cum este cazul României, să
adopte măsuri concrete, eficiente și se mnificative de securizare a granițelor lor.
Este vorba atât de infrastructură, cât și de formarea și motivarea personalului cu
competențe în asigurarea securității frontierelor. Încă din perioada de preaderare,

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 47 Uniunea Europeana a sprijinit financiar și nu numai, statele candidate să -și rezolve
adecvat problemele privind securizarea frontierelor lor ;
b) Creșterea fiabilității sistemelor judiciare din țările membre, în sistemul de
drept pe care îl reprezintă Uniunea Europeană, rolul judecătorilor este
funda mental. Or, în unele țări candidate a trebuit să se plece de la zero, pentru a se
construi un sistem jurisdicțional independent și pro tector al libertăților publice. În
acest domeniu, Consiliul Europei a jucat un rol important, favorizând procesul
armoniz ării legislative între țările candidate și Uniunea Europeana. Totodată,
problema majoră rămâne emergența unei veritabile culturi judiciare, ce rezultă mai
puțin din textele legilor și mai mult din practică.

2.1.2. Responsabilități ale României, pe front iera de est, privind riscurile și
amenințările de securitate la adresa UE
Intrarea României, în ianuarie 2007 în rândul statelor membre ale UE,
printre alte urmări imediate, sunt și cele legate de frontiera sa de est care a devenit
granița răsăriteană a ac estei organizații cu caracteristici și competențe statale.
Acest statut implică asumarea unor responsabilități în ceea ce privește diminuarea
și/sau eliminarea efectelor pe care le pot genera riscurile și amenințările din spațiul
aflat în vecinătatea front ierei sale estice.
O primă obligație constă în securizarea frontierei sale răsăritene, aceasta atât
sub aspectul unei organizări institutionale adecvate scopului cât și al utilizării unei
aparaturi moderne de monitorizare și supraveghere a frontierei. În a cest mod, se
pot reduce sau elimina complet migrația ilegală, contrabanda, traficul de ființe
umane și unele activități ce țin de crima organizată transfrontalieră.
În al doilea rând, se impune formarea și motivarea personalului cu
competențe privind paza și apărarea frontierei, la nivelul exigențelor în domeniu în
Uniunea Europeană. În acest context, pe lângă calitatea persoanelor recrutate în
vederea încadrării în structurile cu misiuni specifice pe frontieră, se cere a acordata
o atenție sporită educație i acestora în spiritul valorilor și normelor proprii U nunii

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 47 Europene. Astfel, unele obiceiuri și mentalități moștenite din perioada anterioară se
cer profund transformate, ia r în cazul unora, chiar renunțarea complet la ele.
În al treilea rând, este necesa ră implicarea activă a instituțiilor naționale
competente în cooperarea regională și internațională cu structuri similare angajate
în lupta împotriva crimei organizate, terorismului, traficului de armament, de
droguri și de ființe umane. În trecut, organiz ațiile criminale erau amestecate în
activități ilegale în stradă, cum ar fi traficul de stupefiante, prostituția, jocurile de
noroc ilicite, camătăria și extorcarea. Astă zi, ele și -au extins activitățile până la
nivelul unor adevărate întreprinderi ce au c a obiect de activitate traficul de arme,
frauda în asigurări pe scară largă, crima contra mediului înconjurător, imigrația
clandestină, spălarea de bani, frauda bancară, frauda în plata taxelor pe carburant și
corupția. Acest tip de crime influențează sent imentele de securitate, de încredere,
de ordine și prezintă o amenințare pentru securitatea economică a UE, afectând
functionarea normală, a economiei de piață.
În plus, grupurile criminale transnaționale au acces la enorme sume de bani
care trebuie spălat e. Această activitate are incidență asupra operațiunilor
instituțiilor financiare legitime, cu consecințe pe termen lung ce pot merge dincolo
de mediul de afaceri și genera efecte negative asupra climatului de investiții,
taxelor fiscale și încrederii cons umatorilor. De altfel, organizațiile criminale
transnaționale, în afară de faptul că sunt dispuse să recurgă la violență pentru a -și
atinge scopurile, se servesc de bani pentru a corupe funcționari ai instituțiilor
financiare și guvernamentale sau pentru a le forța mâna.
În acest sens, se cuvine menționată necesitatea implicării active a structurilor
naționale ale statelor membre cu atribuții în domeniul combaterii criminalității
organizate în activitatea organizațiilor Europol și Eurojust.
În al patrulea r ând, este vorba de intensificarea activității diplomatice,
inclusiv a diplomației militare, pentru soluționarea, potrivit normelor
internaționale, a conflictelor înghețate din vecinătatea frontierei de est. Ne referim
aici, înainte de toate, la conflictul transnistrean, care, în sine, constituie o
amenințare la frontiera de est a UE. Apoi, la faptul ca spațiul aflat sub

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 47 administrarea autoproclamatei republici nistrene este ocupat de grupuri ce
desfășoară activități din sfera criminalității organizate (trafi c de armament, spălare
de bani, trafic de ființe umane, de droguri etc.).
În fine, avem în ved ere și armonizarea legislației româ nești , și nu numai, în
materie cu cea existentă în Uniunea Europeană. Aceasta implică alinierea
prevederilor actelor normative privind activitățile de pe frontieră, cât și a
sistemului juridic din țările membre , la cel din UE, sub toate aspectele.

2.1.3. Managementul integrat al frontierei de est a Uniunii Europene
Obiectivul fundamental al managementului integrat al frontierei s e
materializeaza prin:
– planificarea, organizarea, coordonarea unitară , conducerea si monitorizarea
procedurilor si actiunilor desfasurate de institutiile si organele Statului Român;
– perfectionarea cooperarii cu institutii similare din tarile vecine si alte state
privind regimul frontierei de stat;
– armonizarea permanentă cu normele si practicile de supraveghere si control
al frontierei de stat aplicate în tarile UE.
Libera circulaț ie pe teri toriul Uniunii Europene comportă si problematica
asigură rii securit ătii, o chestiune asumată în comun de toate statele membre. Cum
nu toate statele membre UE au frontiere externe, managementul frontiere lor este o
activitate coordonată la nivel comunitar pentru care se aplica principiul impartirii
responsab ilităților între state.
La Varșovia funcționează din 2004 Agenția Europeană FRONTEX care
coordonează cooperarea între statele membre UE în domeniul cooperă rii la
frontierele externe a le Uniunii. FRONTEX intermediază legă turile dintre
institu țiile naționale ale s tatelor membre și instituț iile comunitare cu atributii in
controlul si supravegherea frontierelor – EUROPOL, CEPOL, OLAF, etc.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 47

Pagină albă

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 47
CAPITOLUL 3

INSTITU ȚII ȘI INSTRUMENTE JURIDICE NAȚIONALE ȘI ALE UE
PENTRU COMBATER EA CRIMEI ORGANIZATE

3.1. Implementarea acquis -ului comunitar în România pentru
controlul persoanelor la frontiere
În privința controlului la frontiere, cele mai relevante acte normative
adoptate, prin care s -a realizat adaptarea legislației române la acq uis sunt: Legea
privind frontiera de stat a României, Normele Metodologice de aplicare a Legii
privind frontiera de stat a României, Legea privind organizarea și funcționarea
Poliției de Frontieră Române, Legea privind sancționarea unor fapte săvârșite în
afara teritoriului țării de cetățeni români sau persoane fără cetățenie domiciliate în
România, Legea privind îndeplinirea de către cetățenii români, la ieșirea din țară, a
condițiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state.
Pe lângă transpunerea legislativă, cea de a doua componentă a adoptării
acquis -ului comunitar o reprezintă transpunerea în practică a angajamentelor din
documentele de poziție. În acest sens au fost concepute și sunt în curs de aplicare
Strategia privind Man agementul Integral al Frontierei de Stat și Strategia de
securizare a frontierei de stat a României în scopul îndeplinirii, recomandărilor
Uniunii Europene în privința securizării frontierelor. Totodată, prin hotărâre de
guvern, a fost creat Grupul Interm inisterial pentru Managementul Integrat al
Frontierei de Stat.
Gradul de transpunere a acquis -ului comunitar din domeniul controlului
frontierelor externe prin care legislația românească se aliniază la cea a statelor
membre UE a cunoscut progrese semnifica tive. Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 105/2001 reglementează regimul juridic al frontierei de stat a
României și a preluat din acquis noțiunile de „frontieră internă” și „frontieră
externă”, „zbor intern”, „stat terț”, „străin semnalat ca inadmisibil ”, „control la

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 47 frontieră”, „infracțiune de frontieră”, „trecere ilegală a frontierei de stat”,
„criminalitatea transfrontalieră”, „transportator”, „regimul de control al poliției de
frontieră”.

3.2. Implementarea acquis -ul comunitar în domeniul migrației
Acquis -ul privind migrația include obligațiile în domeniile stipulate de
convențiile internaționale.
Cauzele care stau la baza migrației sunt diferite (pot fi, de pildă, de natură
economică, umanitară etc.), prin urmare Comisia Europeană a făcut o serie de
recomandări generale, printre care:
 în fiecare stat membru trebuie să fie dezvoltată o strategie națională
pentru controlul migrației;
 în statele din afara UE este nevoie să se promoveze servicii
informaționale pentru a se stimula cooperarea între servici ile consulare și
autoritățile locale;
 trebuie să se acorde o atenție sporită controlului la graniță, iar în cazul
migrației ilegale, a transportului ilegal de migrați și a traficului de ființe umane
trebuie formulate sancțiuni;
 este nevoie de elaborarea un or politici coerente și transparente de
atragere a forței de muncă;
 recunoașterea nevoilor de înlocuire a forței de muncă în unele state
europene trebuie însoțită de proceduri simple și transparente de eliberare a
permiselor de muncă, dar și de combatere a muncii la negru și îmbunătățire a
poziției femeilor migrante ș.a.m.d.
În cazul minorilor neînsoțiți, fiecare stat membru trebuie să acorde o atenție
sporită minorilor neînsoțiți din statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene.
Traficul de ființe uman e poate fi considerat o formă extremă a migrației
ilegale și reprezintă o formă de sclavi care este legată de alte segmente ale
criminalității organizate (traficul de droguri, traficul de armament, spălarea de bani
ș.a.). Conform Raportului Comisiei Europ ene, România rămâne o țară de origine,

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 47 tranzit și destinație pentru victimele traficului de ființe umane. În ceea ce privește
traficul de femei, Organizația Internațională pentru Migrațiune arată că cele mai
importante țări de origine pentru traficul de fe mei sunt Moldova, România,
Ucraina, Rusia și Bulgaria. Potrivit Raportului realizat de Grupul Interministerial
de lucru pentru combaterea activității de prevenire și combatere a traficului de
persoane „traficul de ființe umane nu se limitează numai la indu stria sexului. Copii
sunt traficați pentru a munci forțat, iar adulții pentru munca „3D” – (dirty, difficult
and dangerous) murdară, dificilă și periculoasă.
O observație importantă vizează „dubla discriminare, sexism și rasism, cu
care se confruntă adesea femeile care migrează în particular pe piața forței de
muncă”, precum și îmbunătățirea furnizării datelor cu privire la migrațiune și
integrare, însă segregate pe sexe”.
Cooperarea statelor este esențială pentru crearea unor frontiere sigure,
precum și pe ntru combaterea migrației ilegale în acest sector derulându -se două
programe: Europol (vizează cooperarea între administrațiile vamale ale statelor
membre sau între serviciile de poliție) și Grotius (cooperare în domeniul judiciar).

3.3. Cooperarea judic iară pentru combaterea criminalității organizate

Pentru asigurarea unui cadru normativ comun, prin care actele de terorism
să fie similar incriminate oriunde în interiorul Uniunii Europene, sistemele penale
naționale trebuiau armonizate atât în privința i ncriminării cât și în privința
sancțiunii. De asemenea, se va urmării sporirea eficienței măsurilor de combatere a
terorismului prin profesionalizarea și întărirea cooperării judiciare și polițienești în
interiorul UE.
Acquis -ul comunitar, în ceea ce prive ște combaterea terorismului, prevede
obligativitatea, pentru fiecare stat, de a -și delega autoritățile care să mențină o
legătură permanentă cu celelalte autorități similare din alte state pentru realizarea
unei politici coerente de luptă împotriva teroris mului internațional. Metodologia de
evaluare a sistemului juridic și implementarea lui la nivel național, în domeniul

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 47 luptei împotriva terorismului include: punctele de evaluare, stabilirea experților
evaluatori, echipa de evaluare, chestionarele aplicate, raportarea evaluărilor. Este
stipulată extinderea mandatului Europol la domeniul luptei contra formelor grave
de criminalitate internațională.
În vederea alinierii la normele UE, România s -a asociat la Planul de acțiune
al Uniunii Europene privind combate rea terorismului și a subscris la Declarația
finală adoptată de Conferința Europeană lărgită, organizată la Bruxelles la 20
octombrie 2001. „În aceste context, România s -a angajat să adopte măsurile
necesare privind transpunerea în practică a prevederilor Rezoluției Consiliului de
Securitate ONU nr 1373/2001, precum și pentru ratificarea Convenției Națiunilor
Unite privind eliminarea surselor de finanțare a terorismului.
România a ratificat acordurile și convențiile internaționale ce vizează
combaterea tero rismului, iar legislația românească este armonizată acquis -ului
comunitar în materie. Actul normativ general este Legea nr. 535/2004 privind
prevenirea și combaterea terorismului.
Pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în
scopul finanțării de acte de terorism, a fost adoptată O.U.G. 135/2005 privind
modificarea Legii 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor,
precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării
actelor de terori sm și ordinul președintelui Comisiei Naționale a Valorilor
Mobiliare nr. 52/2005 pentru aprobarea Regulamentului nr. 11/2005 privind
prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin
intermediul pieței de capital.
Acquis -ul comunitar în domeniul cooperării polițienești și al combaterii
criminalității organizate este reprezentat de norme privind:
 lupta împotriva crimei organizate și protecția martorilor;
 înființarea EUROPOL;
 pedepsirea apartenenței la o organizație criminală;
 Directiva Consiliului legată de prevenirea utilizării sistemului financiar
în scopul spălării banilor ș.a.m.d.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 47 Cu ocazia Consiliului European de la Luxemburg din 28 și 29 iunie 1991, a
fost lansată propunerea înființării unui Oficiu European de Poliție. C onvenția prin
care s -au pus bazele Europolului a fost semnată, iar Oficiul European de Poliție a
devenit operațional de la 1 iulie 1999.
EUROPOL este un organism creat la nivelul statelor membre, are sediul la
Haga, Olanda și care are ca scop „eficientizar ea autorităților competente din statele
membre și întărirea cooperării în următoarele domenii:
־ prevenirea și combaterea terorismului;
־ traficul ilegal de droguri;
־ traficul de ființe umane;
־ traficul clandestin de migrații;
־ traficul ilegal de materiale radioa ctive și substanțe nucleare;
־ traficul ilegal de vehicule;
־ combaterea falsificării euro;
־ spălarea de bani asociată cu activități criminale internaționale.
EUROPOL are ca sarcini principale:
־ facilitarea schimbului de informații între statele membre;
־ informar ea imediată a statelor membre despre conexiunile între diferite
activități criminale;
־ sprijinirea investigațiilor în statele membre;
־ menținerea unui sistem computerizat de informații.
Consiliul Uniunii Europene are un rol esențial în cadrul acestui domeniu ,
iar prevederile din acquis -ul Schengen includ și cooperarea polițienească și
juridică.
Pentru combaterea traficului de ființe umane, a exploatării sexuale a
femeilor, la nivelul Uniunii Europene sunt avute în vedere acțiuni concertate, care
să includă ma i multe planuri. Menționăm că traficul de ființe umane poate fi
considerat și o formă extremă a migrației ilegale, iar în acest domeniu dacă
persoanele care sunt victime decid să depună mărturie, pot beneficia de o formă de
protecție în statul de destinați e.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 47 În materie de cooperare juridică, politicile vizează „introducerea unor
penalități drastice de aceeași mărime în toate statele membre și extinderea acestor
penalități la state terțe”.
De asemenea, în ceea ce privește cooperarea în domeniul angajării și
asistenței sociale, se oferă asistență pentru reintegrarea victimelor și supravegherea
strictă a condițiilor de muncă pentru prevenirea exploat ării de orice fel a
migranților . Sunt avute în vedere și programe comune care să se adreseze acelor
regiuni care sunt furnizoare de victime ale traficului.
Uniunea Europeană s -a implicat activ în negocierile Națiunilor Unite
pentru redactarea Convenției împotriva Crimei Organizate Transnaționale care a
fost semnată la Palerm o, în decembrie 2000. România a aderat în același an și a
ratificat documentul prin Legea 565/2002.

3.4. Instituțiile U.E. implicate în combaterea criminalității organizate
transfrontalier e

Cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne nu se implementează
la fel ca politicile comunitare , mecanismul decizional fiind diferit . Comunitatea
este structurată, în funcție de domeniile de activitate și de competențe, în trei
„piloni” sau domenii.
În domeniul justiției și afacerilor interne, Uniunea Europeană are și agenții
descentralizate, precum Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a
Dependenței de Droguri/T he European Monitoring Centre for Drugs and Drug
Addiction, Agenția Europeană pentru Managementul Cooperării Operaționale la
Frontierele Externe/European Agency for the Management of Operational
Cooperation at the External Borders (FRONTEX) care funcționează în cadrul
domeniului comunitar (primul pilon al Tratatului CE).
Pentru creșterea cooperării în domeniul justiției și afacerilor interne,
Comisia Europeană a aprobat o serie de grant -uri destinate organizațiilor
neguvernamentale, actorilor naționali etc.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 47 Comisia a mai aprobat grant -uri pentru programe, precum: Fondul
European pentru Refugiați (European Refugee Fund); Daphne II destinat
combaterii violenței împotriva copiilor, ti nerilor și femeilor; RETURN – care a
avut ca scop îmbunătățirea managementului reîntoarcerii migra nților ilegal i prin
susținerea și dezvoltarea cooperării între statele membre, precum și încurajarea
cooperării cu țările de proveniență.
Chiar dacă prin Trat atul de la Amsterdam, rolul Parlamentului și al Curții
de Justiție au fost întărite, puterea lor de decizie este mai mică în acest domeniu, în
comparație cu politicile comunitare.
În sectoarele din cel de al treilea pilon (cooperare polițienească și
judiciară), Parlamentul este consultat de Președinția Consiliului cu privire la
deciziile luate în domeniul JAI. Președinția Consiliului și Comisia informează
Parlamentul despre activitățile întreprinse, iar acesta discută anual progresele din
domeniul justiți ei și afacerilor interne.
Parlamentul European are Comisii specifice cu atribuții în domeniul
justiției și afacerilor interne.
Comisia pentru probleme juridice a desfășurat activități care au vizat
sectorul azil, migrațiune, Schengen și este responsabilă c u: interpretarea și
aplicarea legilor europene; înterpretarea și aplicarea legislației internaționale;
organizarea și statutul Curții de Justiție etc.
Comisia pentru Libertăți Publice, Justiție și Afaceri Interne/Committee on
Civil Liberties, Justice and H ome Affairs este responsabilă cu:
 protejarea drepturilor cetățenilor, a drepturilor omului, a drepturilor
fundamentale în interiorul Uniunii, inclusiv cu protecția minorităților, potrivit
prevederilor incluse în Tratate și în Carta fundamentală a drepturil or omului a
Uniunii Europene;
 măsurile necesare în vederea combaterii tuturor formelor de
discriminare, cu excepția celor datorate criteriului de sex sau a celor care se
întâmplă la locul de muncă sau pe piața muncii;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 47  stabilirea și dezvoltarea unei zone d e libertate, securitate și justiție,
respectiv cu: măsurile care privesc intrarea și circulația persoanelor, a celor din
domeniul azilului și al migrației, precum și cooperarea juridică și administrativă în
chestiuni civile; măsuri care privesc cooperarea judiciară și polițienească în
materie penală ș.a.;
 Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de
Droguri; Centrul European de Monitorizare a Rasismului și a Xenofobiei; Europol,
Eurojust, Cepol și alte agenții din aceeași zonă etc.
În cadrul Consiliului European există Comisii care au un rol specific și care
oferă expertiză într -un anumit domeniu, cum este, de pildă cel legat de Cooperare
în domeniul justiției și afacerilor interne.
Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiți e este un obiectiv cheie
al Tratatului UE, prin urmare Consiliul reunește miniștrii de Justiție și de Interne o
dată la fiecare două luni pentru a discuta dezvoltarea și implementarea cooperării și
a politicilor comune. Majoritatea deciziilor din acest dom eniu sunt luate în
unanimitate cu consultarea Parlamentului European, dar în anumite chestiuni
(politica de vize și cooperare judiciară în materie civilă) deciziile se iau de
majoritatea calificată, prin consultare sau codecizie cu Parlamentul.
Odată cu ra tificarea Tratatului de la Amsterdam, regulile Schengen au fost
incorporate în cadrul instituțional a UE. Unul dintre obiectivele Tratatului a fost
dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în care persoanele să poată
circula liber având u-se în vedere anumite măsuri privind controlul frontierelor,
azil, migrațiune, prevenirea și combaterea crimei.
Curtea de Justiție a U.E. este instituția comunitară care „veghează asupra
corectei interpretări și aplicări ale dreptului comunitar”.
În cazul dreptului internațional, rolul Curții este de a observa că obligațiile
care revin statelor membre și instituțiilor comunitare din acordurile internaționale
sunt res pectate de acestea. De asemenea, Curtea are rol „în garantarea
compatibilității dintre nor mele comunitare și eventualele convenții internaționale
încheiate de un stat membru înainte de a adera la U.E.”.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 47 Avocatul poporului/The European Ombudsman a fost înființat în 1992, prin
Tratatul de la Maastricht și investighează și sesizează acele cazuri d e administrare
proastă a activităților pe care le desfășoară instituțiile sau organismele Comunității
Europene.

3.5. Reglementări ale Tratatului de la Lisabona în domeniul libertății,
securității și justiției în spațiul administrativ al UE

3.5.1. Spaț iul de libertate, securitate și justiție
Tratatul de la Maastrucht a așezat cooperarea neoficială din domeniul
justiției și afacerilor interne de până atunci pe o bază legală adecvată, chiar dacă
una care evita instituțiile Comunității Europene în favoarea unei abordări de la stat
la stat cunoscută ca „Al Treilea Pilon al Uniunii Europene”.
Cel de -al Treilea Pilon viza nouă domenii din ceea ce fusese definit ca
„interes comun”. Acestea erau: politica de azil, regulile care guvernau intrarea și
ieșirea fizic ă din Uniune, imigrația, lupta împotriva dependenței de droguri, frauda
la nivel internațional, cooperarea judiciară în cauze civile și penale, cooperarea
vamală și cooperarea polițienească în vederea prevenirii terorismului, traficului de
droguri și a alt or forme grave de criminalitate internațională, aceasta din urmă
incluzând și organizarea unui sistem de schimb de informații în cadrul oficiului
European de Poliție cunoscut ca Europol. Existau aici multe elemente care puteau
declanșa semnale de alarmă pr ivind libertățile civile, în special, deoarece
Parlamentul European a fost exclus din procedura de decizie15.
Tratatul de la Lisabona definește Uniunea drept un spațiu de libertate,
securitate și justiție, instituit în respectul drepturilor fundamentale și a diferitelor
sisteme și tradiții juridice ale statelor membre. În acest sens, Uniunea dezvoltă
politici comune în materie de azil, imigrație și control al frontierelor exterioare,
adoptă măsuri pentru prevenirea criminalității de mare amploare și pentru
coordonarea și cooperarea între autoritățile polițienești și judiciare competente.

15 Steven P. McGiffen, Uniunea Europeană. Ghid critic, Regia Autonomă Monitorul oficial, București, 2 007,
p. 61 -62.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
38 din 47 Tratatul de la Lisabona prevede și posibilitatea stabilirii progresive a unui
sistem integrat de gestiune a frontierelor externe ale Uniunii și consolidarea
competențelor FRO NTEX – Agenția europeană pentru gestionarea cooperării
operaționale la frontierele externe.
Un alt aspect de primă mărime de pe agenda reuniunilor instituțiilor
europene din ultimii ani – politica europeană în domeniul migrației, își găsește un
loc în noul Tratat. Astfel, acesta confirmă angajamentul UE pentru o politică
comună în domeniul migrației. În acest sens, Lisabona creează bazele unui sistem
european comun în domeniul azilului, care ar putea conduce, în timp, la instituirea
unei politici comune a a zilului la nivel european.
În ceea ce privește chestiunile penale, Tratatul va face posibilă adoptarea
unor reguli minime pentru definirea și condamnarea anumitor infracțiuni
transfrontaliere, precum terorismul, traficul de arme și droguri, spălarea de ban i,
exploatarea sexuală a femeilor, criminalitatea electorală etc.16.
Titlul XVII din TFUE, astfel cum este introdus el de Lisabona, se referă la
așa-numita „coeziune economică, socială și teritorială”. Interesant este că termenul
de „coeziune teritorială” a pare în premieră în textul tratatului și, conform
interpretării date de doctrină pentru acest lucru, ar simboliza dorința creatorilor
Tratatului de a sublinia particularitățile locale și regionale în contextul politicii de
coeziune.
În afara acestei noutăț i și, de altfel, mult mai important, se aduc modificări
în ceea ce privește procesul de luare a deciziilor, permițându -se o mai mare
implicare la acest nivel a beneficiarilor acestei politici. În acest sens, crește rolul
Parlamentului European, ca reprezen tant direct al cetățenilor statelor membre, el
trecând dincolo de simpla aprobare sau respingere a deciziilor, fiindu -i permisă
depunerea de amendamente proprii. În același timp, importantă apare și
modificarea procedurii la nivelul Consiliului, nemaifiind nevoie de unanimitate, ci
doar de majoritate calificată.

16 A se consulta site -ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din România: www.mae.ro.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 47 CONCLUZII

În contextul politic actual, în care terorismul a devenit unul din principalele
pericole la adresa securității internaționale, este greu de presupus că statele lumii
își vor putea desfăș ura activitățile viitoare în condiții de normalitate, aflându -se
permanent sub amenințarea organizațiilor teroriste, indiferent de sorgintea
acestora. De aici apare necesitatea logică de extindere a căutărilor de soluții, altele
decât cele violente, prin c ooperare internațională.
Implementarea in legislația națională, respectiv aplicarea prevederilor
relevante din acquis -ul comunitar a impus cu preponderență pregătirea personalului
propriu, în vederea aplicării consecvente a normelor legale privind activit atea
curentă a Poliției de Frontieră.
Elaborarea unei strategii privind migrația nu face altceva decât să trateze cu
și mai mare importanță fenomenul migraționist, un fenomen de strictă actualitate.
În acest sens, obiectivul principal al factorilor de deci zie europeni pentru perioada
imediat următoare este de a limita efectele negative ale imigrației pentru UE și,
implicit, pentru cetățenii țărilor afectate .
Analizele politice la nivel global relevă că, în lumea acestui început de secol
și mileniu, se desf ășoară un proces de redefinire a raporturilor internaționale.
Principalele rezultatele sunt reducerea accentuată a probabilităților unei confruntări
militare majore și dezvoltarea unui climat de cooperare și parteneriat, având ca
obiectiv modelarea unei no i arhitecturi de securitate pentru Europa secolului XXI,
unită prin valorile democrației, libertății, drepturilor omului, statului de drept și
economiei de piață.
Noile relații ale vieții internaționale și europene rezultate din mutațiile
structurale ale m ediului politic, militar, economic, cultural, social și ecologic,
situațiile create în plan strategic care au avut lo c la nivel mondial, continental și
regional solicită măsuri imediate de cunoaștere a amenințărilor, tensiunilor și
crizelor care pot afecta securitatea. Este evidențiată menținerea unor riscuri la
adresa securității statelor, datorate unui complex de factori și în special reactivării

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 47 unor focare de conflicte, a unor factori de risc de tip neumilitor și neconvențional,
dar care au un potențial mare de pericol pentru securitatea locală, regională și
globală.
Concluzia care se degajă arată că este nevoie să știm din timp despre
potenția le crize, să avem profesioniști și forțe profesioniste în combaterea crizelor
continentale , cu scopul de a as igura securitatea țărilor membre , astfel: dezvoltarea
unei economii sociale de piață dinamice, viabile și complexe; dezvoltarea culturii
și vieții spirituale în concordanță cu dorințele și valorile tradiționale ale fiecărui
stat, asigurarea vigorii, sănătății fizice și morale pentru toți cetățenii UE, protecția
mediului î nconjurător; afirmarea statelor europene ca factor de stabilitate în plan
regional.
Frontiera răsăriteană a Uniunii Europene va fi supusă unor riscuri și
amenințări diverse, ca natură și inten sitate.
România, ca stat membru al Uniunii Europene, are multiple responsabilități
și obligații ce țin de asigurarea securității frontierei sale răsăritene. Studiul și
documentarea pe parcursul cursului ne permite să avansăm și câteva propuneri în
scopul eficientizării manag ementului integrat al frontierelor UE din perspectiva
securității colectiv e, astfel:
1. Asigurarea cadrului administrativ necesar exercitării dreptului la liberă
circulație și rezidență a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene .
2. Proiectarea, dezvoltarea și gestionarea unor sisteme informatice eficiente
în gestionarea imigrației pe teritoriul fiecărei țări membre și la nivel continental.
3. Intensificarea cooperării între stat ele membre UE pentru combaterea
migrației ilegale ș i a muncii la negru și informarea eficientă a potențialilor
imigranți asupra modalităților legale de admisie și măsurilor luate de fiecare stat
pentru combaterea imigrației ilegale.
4. Intensificarea măsurilor de îndepărtare a străinilor care au intrat ile gal pe
teritoriul UE sau care au intrat legal dar ulterior șederea lor a devenit ilegală prin
demararea procesului de legiferare a acestui domeniu cu atribuții specifice pentru
instituțiile implicate.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
41 din 47 În lumea de astăzi, mai mult ca oricând, a luat amploar e fără precedent crima
organizată care, de multe ori, se întrepătrunde și cu terorismul și c onstituie un
nucleu dur, criminalitatea economico -financiară, precum și corupția, fenomene ce
tind să erodeze baza sistemului economic și să afecteze instituțiile f undamentale
ale UE în general și a statului de drept , în particular .
Tot mai mult, organizațiile criminale profită de contradicțiile generate de
permisivitatea sau chiar lipsa unor legi, de neaplicarea legilor existente, de
aplicarea unor modele teoretice din alte state care nu se integrează cu condițiile
concrete ale statului ce le împrumută, de relațiile neadecvate dintre sferele politice,
economice și administrative, precum și de ineficiența ori slaba colaborare dintre
structurile interne sau internațio nale abilitate în combaterea fenomenului
infracțional.
Organizațiile mafiote reușesc să se adapteze imediat pentru a scăpa de
măsurile întreprinse împotriva lor de către poliție și instituțiile justiției, ceea ce
denotă faptul că există un anumit „model” m afiot care cuprinde elemente de
tactică, „căi și mijloace de acțiune”, foarte sofisticate și periculoase.
Infiltrarea structurilor crimei organizate în cadrul sistemelor economice
îngrădește libertatea de acces la investiții, afectează forța de muncă, cons umul,
piețele de desfacere, proprietatea, capitalul, activitatea productivă, ceea ce are
consecințe negative asupra bunăstării populației, dezvoltării economice și chiar, în
unele situații, asupra stabilității anumitor regiuni ale UE .
Deși anumite societă ți sunt mai vulnerabile decât altele și pot suferi mai mult
de pe urma efectelor devastatoare ale migrației ilegale aducătoare de criminalitate
organizată , totuși nicio țară din lume nu este în prezent imună la influența
distructivă a acestui flagel.
Experiența a demonstrat că nu există o singură abordare în combaterea
migrației ilegale, care să fie cu adevărat eficientă, succesul putând fi asigurat de o
gamă largă de strategii care acționează în mod concertat.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
42 din 47

Pagină albă

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
43 din 47
BIBLIOGRAFIE

I. Legi și acte normative
1. Constituția României, Editura Monitorul Oficial, București, 2003
2. Strategia națională de prevenire și combatere a terorismului, Anexă la
Hotărârea CSAT nr. 36 din 05.04.2002
3. Strategia națională pent ru combaterea criminalității organizate nr.
2209/2004 și Planul de acțiune pentru combaterea crimei organizate, Hotărârea
Guvern ului nr. 1171/2005
4. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității
organizate, Monitorul Oficial nr. 50/2003
5. Legea nr.123/2001 privind regimul străinilor în România publicată în
Monitorul Oficial nr.168 din 3 aprilie 2001
6. Legea nr. 678 /2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane,
Monitorul Oficial Nr. 783 din 11.12.2001
7. Convenția pentru prevenir ea și reprimarea terorismului, Geneva 1937

II. Lucrări de autori
1. William Mc NEIL, Dynamics of diversity, Oakland CD, 1995
2. Haisler O.N. LAYTON -HENRY, Migration and the Links Betwen Social
and Societal Security, 2004
3. Proiect de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa, Convenția
Europeană – Bruxelles, 18.07 2003 (Partea a III, Titlul III, Cap. IV).
4. Petru ALBU, Crimă organizată în perioada de tranziție – o amenințare la
adresa securității internaționale, Editura MIRA, București, 2007
5. Cristian FLORIN POPESCU – Lumea în mișcare -aspecte juridice și
manageriale privind migrația, Ed. Pro Universitaria , 2006
6. Antonio VITORINO, Comisar european pentru justiție și afaceri interne,
Discurs în cadrul Conferinței pentru o stra tegie comună de emigrare a U.E., Roma
12 iulie 2000, Buletin de Informare și Documentare nr. 4/2000, Ed. M.I.,

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
44 din 47 7. Buletin de Informare și Documentare al Ministerului Administrației și
Internelor nr. 4/2003
8. Gheorghiță M ATEUȚ și colaboratorii – Traficul de ființe umane. Infractor.
Victimă. Infracțiune. Ed. Alternative Sociale, Iași 2005,
9. Mizsei KALMAN, La prochaine fronticre de 1'UE , http://www.project –
syndicate.org /commentaiy/ mizsei2/ English
10. Steven P. Mc GIFFEN , Uniunea Europeană. Ghid critic, Regia Autonomă
Monitorul oficial, București, 2007
11. A se consulta site -ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din România:
www.mae.ro .

III. Publicații periodice
1. Gândirea militară românească, 2006 – 2010
2. Buletinul de Informare și Documentare al Ministerului Administrației și
Internelor, numerele din 2005 -2009
3. Impact Strategic, revistă a Centrului de Studii Strategice de Apărare și
Securit ate, 2006 -2010
4. Revista de Știință Militară, revistă a Academiri Oamenilor de Știință din
România, Secția de Științe Militare2010 -2014
5. Revista Te rorismul azi, 2007 -2009
6. Globalizarea amenințărilor asimetrice necesită intensificarea cooperării în
domeniul „in telligence”, Revista „Imperii” nr. 4/2005
7. Dumitru Popescu – Criminalitatea transfrontalieră, Revista Criminalistica
nr. 2/2009

IV. PAGINI WEB
1. www.sens.org.ro
2. www.iatp.md.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
45 din 47

LISTA ABREVIERILOR

U.E. Uniunea Europeană
Eurojust Unitatea de Cooperar e Judiciară a Uniunii Europene
JAI Justiție și Afaceri Interne
OIM Organizația Internațională pentru Migrație
OLAF Oficiul European de Luptă Antifraudă
PCTF Punct de control al Trecerii Frontierei
TFUE Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
EUROPOL Oficiul European de Poliție
CEPOL Colegiul European de Poliție

FRONTEX Agenția Europeană pentru Managementul Cooperării
Operaționale la frontierele externe ale statelor membre
Schengen

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
46 din 47 Anexa nr. 1

ROMÂNIA RAPORTAT Ă LA MIGRAȚIA ILEGALĂ

Hartă întocmită de autor în urma consultării mai multor
lucrări de specialitate cuprinse în bibliografie.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
47 din 47
nexa nr. 2

RUTELE MIGRAȚIE I ILEGALE(CLANDESTINE)

Hartă întocmită de a utor în urma consultării mai multor
lucrări de specialitate cuprinse în bibliografie.