1.Dezvoltarea istorică șisituația actuală a sociologiei sportive Sociologia sportului: obiect, dezvoltare istorică Sociologia sportului, poziție… [600522]

04.07.2004
1.Dezvoltarea istorică șisituația actuală a
sociologiei sportive
Sociologia sportului: obiect, dezvoltare istorică
Sociologia sportului, poziție subordonată față dealteștiințe
Specialiștii domeniului recunosc căsociologia sportului areopoziție
academică slabă, care sematerializează prin absența disciplinei din
curriculumul desociologie sau desport lanivelul învățământului
universitar. Din acest punct devedere excepție facSUA, Canada,
Germania, Franța, Polonia, Marea Britanie unde, înmai multe
universități, există catedre șisepredau cursuri desociologia sportului.
Oexplicație pentru această realitate este lipsa decerere pentru
specialiști însociologia sportului. Deoarece cursul seadresează
educatorilor fizici, antrenorilor șiunor categorii deprofesioniști asociați
sportului, cum arfiziariștii, înțelegem cărecunoașterea utilității
interpretării sociologice afenomenului sportiv selasăașteptată.
Oexplicație arfifaptul căceicărora aceste cursuri lise
adresează, antrenorii depildă, doresc sărezolve probleme concrete
(participarea feminină redusă, violența, rolul antrenorului înpoliticile de
selecție /recrutare), ceea ceadusladezvoltarea cercetării aplicate, dar
cumaipuțină aplecare către teoretic. Pedealtăparte, disciplina areo
redusă legitimare înmediul academic, posibilitățile derealizare
profesională înaceastă nișă fiind destul demici. Astfel, laUniversitatea
dinMichigan cursul desociologia sportului esteorientat către probleme
rasiale, titularul cursului găsind oșansă îndezbaterile legate de
oportunitățile egale. Lafel, șiceidin mediul sportiv consideră
sociologia mai puțin valoroasă decât alte științe aplicate, cum arfi
biologia, fiziologia saupsihologia. Pelângă aceste probleme, corelative
mediului instituțional alsociologiei sportului, disciplina eafectată de
vicii precum terminologia sofisticată, frazeologia banală șistufoasă, de
caracterul multiparadigmatic alsociologiei, defaptul că,deobicei
sociologia sportului devine ocritică radicală antisport, șideintervenția
multor nespecialiști care tindsăfacă sociologie fărăsăfiechemați.
Primii pași
Încă din secolul alXIX-lea apar lucrări, mai ales antropologice,
preocupate desemnificațiile culturale alejocurilor șicompetițiilor
tradiționale. Îndomeniul sociologic, crește interesul laînceputul
secolului al20-lea, darlucrările sunt înțesate cuconsiderații filosofice și
pedagogice. Marii fondatori aisociologiei auatins doar întreacăt
problema. Sociologii americani interesați derealitățile urbane din
1

04.07.2004
comunități (așa zisa Școală delaChicago) austudiat, depildă,
importanța crescândă afolosirii timpului liber prin sport înepoca
respectivă. Importantă este lucrarea antropologului francez Mauss
despre „Tehnicile corpului” din 1934. Tot în1934 apare „Homo
Ludens” deJohann Huizinga (1949) care constituie punct dereferință
pentru analiza socială ajocului. Lucrarea revendică opoziție culturală
centrală ajocului sportiv, acesta nefiind unaspect marginal ciunul
central, devreme cejocul areovaloare centrală îngeneza culturii.
După aldoilea război mondial (până în1965)
Înaceastă perioadă apar lucrări care abordează probleme centrale și
astăzi:
relația dintre practica sportivă șicerințele decompensație a
frustrărilor zilnice produse desocietatea industrială;
dihotomia dintre caracteristicile șifuncțiile sportului de
performanță șicelealesportului demasă;
impactul cantitativ șisemnificația calitativă atimpului liber
consacrat activităților sportive;
Înaceastă epocă, caracterul despectacol alsportului eraîncă destul de
estompat, așaîncât discuțiile sepurtau înjurul funcției deloisir a
practicii sportive.
După 1965
Arelocoevidentă instituționalizare asociologiei sportului, manifestată
prin
Apariția unei asociații internaționale desociologie asportului;
Apariția câtorva reviste despecialitate;
Aufosteditate maimulte volume, manuale, cursuri pentru această
disciplină șis-au organizat primele conferințe peaceastă tematică.
Revoltele din1968
Un moment important îndezvoltarea sociologiei sportului l-a
reprezentat revolta din1968, cumare ecou înSUA, Franța șiGermania.
Înceea ceprivește sportul, reprezentanții acestor mișcări, înmare
majoritate militanți deorientare marxistă, auplecat delaconstatarea că
sportul burghez este osursă dealienare. Din punctul lordevedere
sportul este oinstituție declasă care areanumite funcții pentru
capitalismul industrial, precum integrarea șicontrolul social al
minorităților. Critica lorremarcă faptul cărelațiile dintre antrenor și
sportivi sunt autoritare șiagresive saucăpracticile deselecție lajuniori
reproduc practicile deselecție alesocietății maivaste. Înacest sens s-au
auzit chiar propuneri pentru unsport necompetitiv, fără concursuri,
după unmodel ceafostpusînpractică, darabandonat rapid, înChina
luiMao Zedung. Chiar dacă revoltele din 1968 rămân înistoria
2

04.07.2004
sociologiei sportului caunaccident, importanța lorrezidă înfaptul că,
cuaceastă ocazie, sociologia sportului devine interesantă pentru cele
maiînalte foruri precum Comitetul Internațional Olimpic.
Sociologia sportului astăzi
Înultimii 30deaniaavut lococreștere ainteresului pentru sport, cași
apracticării sportului și,înconsecință, pentru sociologia sportului.
Interesul maimare pentru sport sepoate explica prinmaimulți factori:
Oamenii aumaimult timp liber;
Oamenii aumai mulți bani, care facanumite sporturi considerate
aristocratice maiapropiate demase (deși, prin strategii specifice de
distincție apar întotdeauna sporturi pentru elite);
Percepția crescândă avalorii estetice asportului înasociere cu
sporirea preocupării pentru atributele estetice alecorpului;
Creșterea numărului debaze sportive;
Dezvoltarea unor metodologii deantrenament maieficiente.
Mișcările sociale noiafectează șielepercepția șipracticarea sportului.
Astfel, feminismul areușit săinducă preocupare pentru rolul și
participarea femeii însport. Majoritatea cursurilor desociologie a
sportului cuprind astăzi capitole dedicate problematicii prezenței
femeilor înmișcarea sportivă. Într-un mod similar, ecologismul a
susținut dezvoltarea unor sporturi care apropie omul maimult denatură
cum arficățărările libere, surfing, mountain biking.
Investițiile însportul deperformanță ausporit complexitatea și
rezonanța fenomenului. Sportul deperformanță devine obiect de
cercetare sociologică cuteme, precum:
Factorii sociali aisuccesului sportiv (originea socială, nivelul de
instrucție, pregătirea pentru competiție, sarcinile de
antrenament, influența mass media –pot eleșicum să
influențeze performanțele sportive;
Integrarea socio-profesională afoștilor sportivi deperformanță,
care constituie otemă interesantă mai ales înfostele țări
comuniste;
Barierele sociale dincalea participării laactivitățile sportive de
performanță sau relația dintre sportul de performanță,
raporturile declasă șimobilitatea socială (cum arfirolul
baschetul saualboxului pentru mobilitatea socială atinerilor
negrii înSUA).
Alte teme actuale alesociologiei sportului
Selecția tinerilor pentru activitățile sportive încondițiile:
•declinului demografic;
3

04.07.2004
•orașelor ostile activităților sportive;
•ratelor înalte aleabandonului practicii sportive.
Sportul spectatorilor (ceidintribune, cititorii ziarelor sportive,
publicul emisiunilor TVsportive);
Economia spectacolului sportiv;
Violența însport.
Înpaginile demaijosvom prezenta pescurt unele dintre temele care
preocupă înmodul celmaiacut sociologia sportului înepoca recentă:
-relația dintre joc,sport șicultură;
-variabile socio-demografice asociate practicării sporturilor;
-relația dintre gen, vârstă sau clasă socială șipracticarea
sportului;
-abordarea macro-sociologică asportului;
-sportul șipetrecerea timpului liber.
Majoritatea acestor teme vorfireluate îndetaliu încapitolele acestui
manual.
Joc, sport șicultură
Jocul șisportul paraconstitui unfaptuniversal înorice cultură.
Sunt suficiente analize privitoare laactivitățile competiționale din
diferite perioade aleistoriei –dinneolitic până astăzi. Numeroase studii
deexemplu, vizează caracteristicile șievoluția spiritului olimpic în
paralel cuschimbările politice șisociale (cucerirea Greciei deromani,
căderea Imperiului Roman etc.). Sunt multe studii privind sporturile
locale:
dezvoltarea fotbalului înFlorența;
trecerea delasportul amator lacelprofesionist înEuropa secolului
alXIX-lea;
consolidarea organizațiilor sportive lasfârșitul secolului alXIX-lea;
rolul sportului întimpul dictaturilor –naziste, fasciste, comuniste.
Numeroase sunt șistudiile privitoare lajocurile populare (folk-games).
Cine sunt practicanții sportului?
Oprimă posibilitate dedescriere apracticanților sportului sepoate face
princaracteristicile lorsocio-demografice. Pentru aceasta, sunt necesare
anchete peeșantioane reprezentative. Într-una dintemele următoare
vom studia modalitatea derealizare concretă aanchetelor sociologice.
Vom prezenta într-un capitol ulterior variabilele asociate
participării sportive, înțările Occidentale darșiînRomânia.
4

04.07.2004
Câteva teme care potficercetate prin anchete sociologice
Cuajutorul anchetelor sociologice sepottesta anumite ipoteze princare
sepun înlegătură caracteristici socio-demografice alepersoanelor și
caracteristicile practicii sportive:
Relația dintre sex(gen) șipractica sportului:
Organizarea patriarhală (tradiționalistă) arelațiilor dintre femei și
bărbați îndepărtează femeile delapractica sportivă:
femeilor leeste atribuit mediul privat șisarcinile specifice
acestuia; deoarece majoritatea activităților sportive presupun
ieșirea înpublic, astfel deconduite nusunt considerate
conforme curolul feminin;
stereotipurile deroldesex consideră femeile depozitarele
gingășiei, blândeții iarpebărbați peceicare trebuie săfie
agresivi –asociindu-se sportul cuagresivitatea, este clar că
femeilor nulisepermite săpractice sporturi;
femeile, însocietatea contemporană, auoîncărcare dublă: sunt
angajate atâtpepiața muncii salariate suportând înacelași timp
majoritatea sarcinilor casnice, ceea celeoferă foarte puțin timp
pentru activități deloisir. Cualte cuvinte, măsura încare
femeile sunt implicate înmișcarea sportivă exprimă și
eliberarea femeii dinaceastă dublă servitute care rezultă dintr-o
modernizare parțială aviziunii despre rolul femeii însocietate.
Relația dintre vârstă șipracticile sportive
Care este locul sportului îndiferitele etape aleunei biografii? Ce
tendințe sunt dinacest punct devedere?
Raporturile dintre poziția înstratificarea socială saucalitatea vieții
șipracticile sportive
Aface loisir sportiv presupune unanumit stildeviață câtșianumite
resurse; pedealtăparte sporturile sunt șielediferențiate dinpunctul de
vedere alsemnificației lorculturale câtșidincelalresurselor implicate.
Există numerose cercetări care abordează problema raporturilor dintre
apartenența socială –denumită adeseori apartenență declasă –și
activitatea sportivă. Așa cum amprecizat mai susfenomenul este
deosebit decomplex șinuapermis încă răspunsuri categorice. Una
dintre ipotezele care auorientat acest gen decercetări afost ceaa
democratizării progresive asportului.
Oaltăipoteză afostceaafinității dintre anumite categorii sociale și
anumite sporturi (fotbalul este alclaselor muncitorești șimijlocii
inferioare iarcălăria este pentru ceidinclasele superioare; nicitenisul
nueste indiferent dinacest punct devedere). Această afinitate se
explică deobicei printr-un complex devalori asociat sportului și
practicanților șideresurse materiale necesare practicării sporturilor
respective. Laacest nivel, oipoteză maiinteresantă este căînfiecare
5

04.07.2004
sport există factori limitativi denatură socială care facacest sport mai
mult saumaipuțin plăcut anumitor grupuri sociale. Înmod particular,
frecvența contactului fizic dintr-un sport trebuie săfieundiferențiator
puternic alparticipării practicanților aparținând unor categorii sociale
diferite. Altfel spus anumite categorii sociale preferă mai mult decât
altele sporturile cucontacte fizice intense (box, catch, judo, fotbal,
volei, tenis, călărie etc.). Cercetările realizate înjurul acestei ipoteze nu
aureușit săaducă argumente empirice suficiente. Una dintre
dificultățile cele mai mari derivă din greutățile metodologice ale
definirii unor concepte precum „clasă socială”.
Cunoașterea acestor fenomene poate fideomare importanță pentru
instituțiile sportive, pentru elaborarea planurilor privitoare laactivitatea
sportivă (mai ales acelei de masă), luând înconsiderarea
interdependențele dintre fenomenele sportive șialte categorii de
fenomene care, dacă nusunt luate înconsiderare, potduce laconsecințe
neașteptate.
Rolul sportului însocietatea contemporană. Teorii macro –
sociologice
Relațiile sportului cusistemul social constituie temă dereflecție macro-
sociologică. Vom prezenta pescurt modul încare este abordată relația
dintre aceste două elemente îndouă tradiții puternice degândire
sociologică –ceafuncționalistă șiceaconflictualistă.
Funcționalismul îșiareoriginea înantropologie unde afost
aplicat pentru explicarea sistemelor sociale închise alepopulațiilor
preliterate -primitive. Modul deexplicare înfuncționalism estederivat
dinbiologie șicaută explicarea unui lucru (fenomen, entitate, normă
socială etc.) prin rostul, utilitate sa.Aexplica unfenomen social
înseamnă arăspunde laîntrebarea: „lacefolosește?”. Îndecursul
secolului aufost elaborate mai multe forme defuncționalism.
(trimitere….)
Conflictualismul estetipul degândire dinștiințele sociale care
izvorăște dinfilosofia socială marxistă șicare pune labaza explicării
fenomenelor sociale relațiile dintre clase sociale antagoniste.
Incontestabil clasele sociale există șielepotfichiar înconflict. Nu
trebuie, însă, absolutizată această perspectivă, șimaiales este greu de
demonstrat căexploatarea șiconflictul sunt tottimpul acolo, chiar dacă
nimeni nuleintenționează saudorește.
Perspectiva funcționalistă
Examinând orice aspect alsocietății, funcționaliștii subliniază
contribuția pecare acel aspect oarelastabilitatea socială generală.
Sportul poate fișieldescris prinraportare lautilitatea sasocială.
6

04.07.2004
•Funcționaliștii consideră sportul caoinstituție cvasi-religioasă care
folosește ritualul șiceremonia pentru aîntări valorile împărtășit
într-o societate într-un mod asemănător funcționării bisericii.
•Înacelași timp, sportul furnizează experiențele educative care
socializează tinerii învalori precum competiția șipatriotismul.
Atleții devin modele derolșisunt tratați curespect șiconsiderație.
•Sportul contribuie lanevoile adaptative alesistemului ajutând la
menținerea bunăstării fizice aoamenilor.
•Sportul servește caosupapă desiguranță atâtpentru participanți cât
șipentru spectatori cărora lisepermite să-și elibereze tensiunile și
agresivitatea într-o manieră acceptată social.
•Sportul reunește membrii unei comunități sauchiar aleunei națiuni
promovând, îngeneral, unsentiment general deunitate și
solidaritate socială.
Sportul afost văzut demajoritatea sociologilor funcționaliști cafiind
important pentru maniera încare educă, integrează șipromovează
social peceicare-l practică, mai ales încazul categoriilor sociale
marginalizate. Această funcționalitate asportului afostevidențiată chiar
șipentru epoci demult apuse –precum înGrecia antică, așacum aarătat
Elias. Este demult loccomun că,prin sport, mulți tineri deculoare,
emigranți sauaparținând altor categorii marginale, aufostsocializați în
valorile dominante alesocietăților occidentale.
Perspectiva conflictualistă
Teoreticienii conflictualiști susțin căordinea socială sebazează pe
constrângere șiexploatare. Eisubliniază faptul căsportul reflectă, și
chiar exacerbează, multe dintre diviziunile sociale, inclusiv cele bazate
pesex, clasă socială saurasă. Ideile principale aleacestei perspective,
curădăcini directe dingândirea marxistă, sunt prezentate înlista demai
jos:
•Sportul este oformă demare afacere încare profitul este mai
important decât sănătatea sausiguranța muncitorilor (sportivii).
•Sportul perpetuează ideea falsă căsuccesul poate fiobținut simplu
prin muncă intensă, întimp ceeșecul trebuie săfieatribuit
individului singur (mai degrabă decât nedreptăților societății în
general).
•Sportul servește caun„opiu” care încurajează oamenii săgăsească
soluții temporare (paleative) sausăevadeze maidegrabă decât săse
concentreze peproblemele personale saucelesociale. Este mult mai
simplu sătegândești launșut-bombă alluiHagi decât labombele
care omoară copii înAfghanistan sauînMacedonia.
•Sportul contribuie lamenținerea poziției inferioare aunor categorii,
precum femeile sauțiganii (negrii sauhispanici înSUA) care fac
performanțe bune însport darauunacces dificil lapoziții de
7

04.07.2004
supraveghere precum cele deantrenor, manageri saupreședinți de
cluburi.
•Sportul întărește rolul secundar alfemeii despectator saudetrofeu
sexual șiidentifică masculinitatea cuputerea brută, insensibilitatea
șidominarea, maialesînSUA.
•Sportul este mai mult decât exercițiul șirecreația. Pentru
funcționaliști sportul întărește tradițiile societale, consensul,
valorile șistabilitatea. Dimpotrivă, conflictualiștii consideră sportul
doar caoaltăreflecție aluptelor politice șisociale dininteriorul
unei societăți.
Corespunzând chemării spre determinism economic aparadigmei,
marxiștii auinterpretat economic dezvoltarea sportului șiaeducației
fizice școlare înultimele secole, caefect alcerinței deadaptare a
performanței fizice aomului larealitățile tehnologice specifice epocii
moderne. Sportul are, din acest punct devedere, două ipostaze
alternative, acăror primordialitate depinde detipul desocietate încare
emerge:
1.aristocratic: încare nuexistă asociații sportive, iarsportul este
practicat întimpul liber înexces alreprezentanților nobilimii ori
caformă depregătire paramilitară;
2.burghez: sportul devine oinstituție aclasei mijlocii burgheze,
care oimpun înprogramele școlare.
Oserie deautori ausubliniat strânsa relație care există între dezvoltarea
sportului șiceaasocietăților industriale. Alții audocumentat diferitele
forme organizatorice pecare sportul le-a luat îndiferite contexte
politice șiculturale –diferențe înnatura sporturilor deelită între țările
occidentale șicele mai puțin dezvoltate (lanoitenisul șischiul sunt
sporturi pentru elita socială iaryachtingul estepracticat doar învispână
șidebogătani). Alte teme deinteres privind rolul raporturile dintre sport
șisistemul social arfi:
-rolul mass media înprofesionalizarea sportului;
-funcționalitatea practicii sportive camecanism decontrol
social eficient înmenținerea unor condiții deinferioritate
saudedominanță;
-raporturile dintre sport șieconomie
-raporturile dintre sport șiputerea politică
-globalizare șisport (mai nou)
Sportul șipetrecerea timpului liber
Sportul amator recreațional esteoactivitate specifică petrecerii timpului
liber (loisir).
Dumazedier (Dumazedier 1971, pp.613-619)identifică treifuncții ale
petrecerii timpului liber, care potfiatribuite șirecreației sportive:
8

04.07.2004
1.Odihna. Petrecerea timpului liber emenită aelibera persoana de
oboseală sautensiune. Modalitatea depetrecere atimpului liber e
determinată înparte șidemăsura încare munca efectuată de
persoană eobositoare. Anumite modalități depetrecere atimpului
liber, printre care șisportul, presupun angajament fizic și
concentrare, resurse care potsăfieepuizate încadrul activității
profesionale. Astfel, opersoană care desfășoară zilnic omuncă
solicitantă fizic epuțin probabil săseangajeze frecvent înpractici
sportive.
2.Distracția. Petrecerea timpului liber vine săacopere nevoia
persoanei deaseelibera deplictis. Potrivit specialiștilor în
sociologia muncii, munca industrială este caracterizată de
monotonie șialienare, stări care sunt asociate unui nivel scăzut al
satisfacției, șicare determină căutarea vieților paralele. Prin urmare,
acestei funcții isemaipoate spune șifuncție deevaziune. Evadarea
sepoate realiza prin două tipuri deactivități. Osoluție oreprezintă
activitățile reale, precum schimbul ritmului, alocului, astilului de
viață, prin călătorii, sport saujocuri. Dealtănatură sunt activitățile
fictive, care presupun identificarea sauproiectarea individului în
contexte imaginare furnizate decinema, TV,teatru saulectură.
3.Dezvoltarea personalității. Petrecerea timpului liber poate
contribui laeliberarea deautomatismele gândirii șiacțiunii
cotidiene. Omodalitate derealizare aacestei funcții esteintegrarea
voluntară îngrupuri recreative sauprin dezvoltarea voluntară a
aptitudinilor (deexemplu hobby -uri,bricolaj, etc). Chiar șiloisirul
deevadare prin activități fictive poate contribui ladezvoltarea
personalității, prin folosirea activă amediilor care transferă realități
ficționale.
Cele treifuncții sunt înmod evident solidare șiserealizează în
mod simultan, chiar dacă diferitele activități depetrecere atimpului
liber contribuie înmăsuri diferite laacoperirea necesităților specifice.
Participarea launjoc defotbal ajută laeliberarea tensiunii, la
înlăturarea plictisului prin evadarea prin joc din constrângerile
cotidiene, șiladezvoltarea unor aptitudini precum arfiviteza dereacție,
spirit deechipă, etc.
Modalitățile depetrecere atimpului liber sunt influențate deun
complex defactori economico-sociali. Din punctul devedere al
individului, dincolo devariabilele deordin cultural, accesul șiapelul la
diferite forme deloisir sunt determinate devenituri. Modalitățile de
petrecere atimpului liber presupun costuri dediferite ordine demărime
(transport, echipamente, taxe, etc.). majoritatea celor active sunt mai
costisitoare decât cele pasive. Nuedemirare faptul cămajoritatea
persoanelor seangajează înloisiruri pasive.
9

04.07.2004
Structura loisirului este determinată șideoferta debunuri și
servicii colective necesare petrecerii timpului liber. Aceasta este
determinată, pedeoparte, debunăstarea economică generală și,pede
altăparte depoliticile economice șisociale.
Indiferent depolitici, într-o țară săracă vor fimai puține
facilități depracticare desporturi decât într-o țară bogată. Politica
economică generală pedeoparte, conceptualizată îndistincții precum
ceadintre liberalism șisocial -democrație, afectează accesul laaceste
facilități. Într-un regim economic liberal investițiile înstadioane, centre
sportive, voraparține sectorului privat, iaraccesul vaficontra cost sau
rezervat unei minorități. Prin urmare inegalitatea înaccesul lautilitățile
necesare practicării sporturilor depildă, vafiputernic asociată
inegalităților economice. Evident, unregim social-democrat vaîncerca
egalizarea acestor șanse deacces prininvestiții publice, reduceri detaxe
șisusținere asectorului nonprofit.
Statele pot avea politici explicite îndomeniul petrecerii
timpului liber. Acestea sunt derivate dindezbaterile ideologice curente.
Astfel, uncurent naționalist hegemonic cuaccente militariste va
considera importantă dezvoltarea unor calități precum disciplina șităria
fizică. Unasemenea regim vapromova educația fizică înșcoli, darși
practicarea sporturilor competitive deechipă întimpul liber decătre
tineri. Acesta afost cazul Germaniei hitleriste sau almajorității
guvernelor comuniste dinperioada războiului rece. Alte exemple de
implicare directă apoliticului înconfigurarea structurii loisirului arfi
campaniile detipul ‘sportul pentru toți’, demarate înțările occidentale
înanii ’70 (șimaimuțărite șideregimurile comuniste sub forma
Daciadelor).
Mass media șipublicitatea afectează practicile deloisir în
multiple forme. Evident, sepoate vorbi deefecte pozitive saunegative.
Publicitatea poate cultiva anumite norme acăror materializare seva
regăsi șiînplanul petrecerii timpului liber. Reclamele accentuează teme
precum igiena, frumusețea corpului șiinstituie referenți pentru
persoane. Sepoate vorbi totuși șidecapacitatea publicității deaaltera
gusturile, maialesprin ceea cesedenumește mainstreaming care, într-o
traducere liberă, arînsemna reducere launnumitor comun, mediocru și
ieftin. Prototipurile umane șipractice furnizate detelenovele, best-
seller-uri șimuzica deconsum ieftină sunt exemple înacest sens. Ba
mai mult, mass media poate impune șistereotipuri precum celal
negrului jucător debaschet saual‘fotbalistului român tehnic’.
Plecând delateoretizările anterioare, Dumazedier propune trei
ipoteze cuprivire latendințele înpetrecerea timpului liber însocietățile
capitaliste avansate.
1.Funcția distractivă epermanent incitată îndauna celei de
dezvoltare, altfel spus seîncurajează evaziunea îndauna
10

04.07.2004
reflecției. Înaceastă realitate nu trebuie văzute doar
dezavantaje. Oasemenea orientare stăvilește pedagogiile
plicticoase șipropaganda, spune Dumazedier. Dincolo de
neajunsul neacoperirii celorlalte funcții ale loisirului, o
asemenea tendință determină șistandardizarea alegerilor celor
maimulți vizavi deacest aspect.
Dumazedier face aicioanaliză detaliată aevoluției sportului. El
pleacă delaprincipiul luiCoubertin, potrivit căruia sportul
trebuia săaducă ‘calmul, filozofia, sănătatea șifrumusețea’. În
societatea actuală, încontrast cuprincipiile luiCoubertin,
sportul este dominat despectacol șiurmărirea profitului. Presa
sportivă se dedică aproape înexclusivitate sportului
profesionist, transformându-i peactorii acestuia însemizei.
Amatorii devin înaceste condiții omasă anonimă acărei
singură funcție constă înîntreținerea afacerilor. Dumazedier
remarcă faptul căîncâteva decenii toate idealurile luiCoubertin
aufost trădate. Sportul demasă, dindimensiunea esențială a
mișcării sportive, afost transformat într-un accesoriu.
Campionii nusunt animatori civedete care numaiauniciun
rolsocial înafară deacela deidoli saugrup dereferință. În
afara pedagogilor nuseobservă niciodată odorință serioasă de
ascoate dinsport unstildeviață, ocultură estetică, dramatică,
socială, umană.
2.Însistemul loisirului totul nuestedecât unmijloc dea-lreduce
peomînstadiul infantil. Revistele descandal, emisiunile
comerciale, știrile, produc șireproduc olume mitologică,
fabuloasă, doar pentru căspațiul publicitar trebuie săsevândă.
3.Conținutul mass media nuîncearcă săconvingă cisăsubjuge și/
sau sășocheze. Planificatorii media șiinstrumentele lor,
vedetele, reduc publicul lainstinct șiportmoneu. Procedeul este
simplu, excităm instinctul șigolim portmoneul. Deaiciderivă și
cele treicomponente principale alemediilor comerciale: bani,
putere șisex. Analizând conținutul principalelor ziare desport
dinRomânia, ne-ar fifoarte greu săgăsim vreun material care
sănusereducă laapelul launul saulacombinație aacestor
elemente.
Dereținut
Sociologia sportului areopoziție academică delicată.
Adevărata constituire asociologiei sportului caramură distinctă
asociologiei poate fiplasată după aldoilea război mondial.
După 1965 arelocinstituționalizarea disciplinei, prin apariția
unor asociații profesionale, publicarea unor reviste de
specialitate șiorganizarea dereuniuni științifice.
11

04.07.2004
Dezvoltarea sociologiei sportului afost influențată de
modificările înpercepția sportului, jalonate demișcări sociale
deamploare maimică saumaimare, precum revoltele din1968,
feminismul sauecologismul.
Creșterea bunăstării cașiapreocupări individuale șisociale
pentru calitatea vieții adatunimpuls sportului demasă și,prin
urmare, sociologiei sportului.
Printre temele abordate celmaifrecvent însociologia sportului
putem aminti:
orelația dintre joc,sport șicultură;
ovariabile socio-demografice asociate practicării
sporturilor;
orelația dintre gen, vârstă sauclasă socială șipracticarea
sportului;
oabordarea macro-sociologică asportului;
osportul șipetrecerea timpului liber.
Rolul sportului însocietatea contemporană poate fiobiect de
dezbatere macrosociologică. Astfel, funcționaliștii subliniază
maniera încare educă, integrează șipromovează social pecei
care-l practică, mai ales încazul categoriilor sociale
marginalizate. Înschimb, conflictualiștii subliniază faptul că
sportul reflectă, șichiar exacerbează, multe dintre diviziunile
sociale, inclusiv celebazate pesex,clasă socială saurasă.
Sportul poate fiînțeles șiprin prisma teoriilor timpului liber.
Precum orice activitate deloisir, sportul îndeplinește înraport
cu practicanții trei funcții: divertisment, dezvoltarea
personalității și,într-o măsură maimică, odihnă. Modalitățile de
petrecere atimpului liber sunt influențate devenituri, oferta de
bunuri șiservicii colective necesare petrecerii timpului liber,
politica economică șisocială șichiar depoliticile explicite
referitoare lapetrecerea timpului liber șidemass media.
Evoluțiile ultimelor decenii înpracticile sportive pot fi
interpretate șiprin prisma celor trei ipoteze formulate de
Dumazedier cuprivire latendințele loisirului modern: 1)
incitarea preponderentă afuncției distractive; 2)conținutul
loisirului modern constituie înprimul rând ocale deareduce
individul lastadiul infantil iar3)conținutul mass media nu
încearcă decât sășocheze sausăsubjuge.
12

04.07.2004
2.Natura sportului
Adeseori, încercările deconceptualizare parsterile jocuri intelectuale.
Încazul sociologiei sportului estevorba maimult decât deopedagogică
introducere întermeni decât deonecesară circumscriere asensurilor
noțiunii desport, fiind destul decomplicată dezvoltarea oricărui ramuri
științifice înafara delimitării clare acolecției defenomene pecare o
adresează. Mai mult, capitolul defață vaarăta dificultatea definirii
sportului, încontradicție curelativul confort albunului simț înraport cu
utilizarea acestui concept.
Deși originile activităților fizicalizate definită prin accent pe
performanță, jocsaucompetiție sepierd înnegura timpului, sportul așa
cum îlcunoaștem însocietatea contemporană esteunconstruct uman cu
origini recente. Potrivit reputatului explorator alprocesului decivilizare
alumii europene, Norbert Elias (1978), sportul, înadevăratul sens, s-a
dezvoltat doar după revoluția industrială asecolului alXIX-lea și
trebuie săfiedistins dejocurile haotice șiviolente aleepocilor
precedente.
Până larevoluția industrială, diferitele activități analoage
sportului modern aveau funcții care depășesc instrumentalitatea actuală
aceea cesecheamă sport. Multe dintre activitățile așazissportive din
lumea pre-modernă aveau semnificație explicit religioasă, fiind
organizate caritualuri. Înanumite epoci șiînanumite contexte pre
moderne educația tinerilor ainclus șioimportantă componentă fizică1,
precum încetățile grecești pre-socratice (incluzând șiAtena dinaintea
școlilor sofistice) daraceasta erastrict limitată laanumite caste și
orientată către îndeplinirea funcțiilor militare alecetățenilor orila
desăvârșirea însens metafizic (șireligios înconsecință) acelor care
beneficiau deacest feldeinițiere.
Conceptul desport însuși aevoluat dintr-un cuvânt englezesc
(deorigine franceză) care desemna omare varietate deactivități de
amuzament. Căeravorba depetrecere, vânătoare sau„agățat”, termenul
utilizat până însecolul alXVIII-lea eratot„sport”. Abia după jumătatea
respectivului secol încep săintre însfera termenului respectiv activități
considerate sportive potrivit uzajului actual. Cursa decaidelaDerby
este denumită sportivă pentru prima oară în1779. Tot înMarea
Britanie, sportul capregătire fizică este inclus prima oară în
curriculumul școlilor considerându-se căaravea unaport important la
construirea caracterelor (Sleak, 1998, pp.1-2).
1Vezi Marrou (1997)
13

04.07.2004
Definirea sportului
Căutând intensiunea (caracteristicile) practicilor desemnate îndeobște ca
sportive observăm cătermenul desport cuprinde practici care potfi
descrise prindouă categorii oarecum opuse deatribute:
1.practici fizice instituționalizate, competitive șireglementate,
sau
2.practici fizice caracteristice petrecerii timpului liber (loisir) și
care presupun omare doză despontaneitate șidelibertate.
Înprimul cazserecunoaște maialesnatura organizată șireglementată a
sportului, înaldoilea importanța acestuia pentru recreere, amuzament și
dezvoltare. Cele două maniere deconcepere asportului seregăsesc în
următoarele treiexemple:
„Sportul este unsistem instituționalizat depractici fizice competitive,
delimitate, codificate șiguvernate convențional care auscopul explicit
dea-lselecta pecelmaibuncompetitor.”
(Brohm, 1978, p.69)
„Sportul este activitate fizică liberă, spontană desfășurată întimpul
liber; funcțiile salesunt recreerea, amuzamentul șidezvoltarea.”
(Consiliul Europei, 1971, pp.5-6)
„Sportul este oactivitate umană care implică organizații administrative
specifice șiunfundal istoric dereguli care definesc obiectivele șicare
limitează modalitățile decomportament; implică competiție sau/și
provocare șiunrezultat specific determinat înprimul rând decalități
fizice”.
(Singer, 1976, p.40)
Ambiguitatea reflectată încele două orientări contradictorii îndefinirea
sportului semanifestă șiînincertitudinile referitoare lautilizarea
conceptului desport relativ laactivități degenul voleiului peplajă,
dansului sportiv, orientării turistice, șahului sau bridge-ului și
aerobicului.
Caracteristicile sportului
Sintetizând maimulte concepții, atributele definitorii alesportului sunt:
•fizicalitatea
•competiție
•codificarea, reglementarea.
Laacestea, uniiautori adaugă șijocul.
14

04.07.2004
Oanaliză aactivităților sportive relevă căsimpla trecere înrevistă a
acestor atribute nupoate fisuficientă.
Jocul, caracterul ludic
Sportul implică ocomponentă ludică, dejoc,deplăcere, daraceasta par
afimai redusă însportul profesionist, intens comercializat. Cutoate
acestea, șiaiciputem găsi destule exemple desportivi care seamuză
foarte bine (Rică Răducanu înpoartă, pevremuri, sauIlieNăstase) lafel
cum, adeseori, meciurile defotbal dincartier sedesfășoară cuo
încrâncenare care numaiarenimic încomun cuamuzamentul.
Capacitățile fizice
Acestea sunt solicitate șilacampionatele mondiale șilajocurile din
curtea școlii. Darcenefacem cușahul saucubridge-ul?
Activitate fizică
Nutoate sporturile presupun aceeași implicare fizică. Biliardul sau
golful solicită mult maipuțin fizicul decât fotbalul, casănumaivorbim
despre haltere. Activitatea fizică nudefinește sportul înmod evident, de
vreme ceosumedenie deactivități nesportive presupun efort fizic (toate
muncile fizice dealtfel)
Recreație fizică
Recreația fizică esteunspecific alsportului șicutoate acestea nutoate
activitățile derecreere fizică sunt sportive, cum arfideexemplu
plimbarea câinelui. Pedealtăparte, ceea ceeste recreere pentru unii,
adică activitate relaxantă întimpul liber, poate fiactivitate profesională,
saucualtscop decât recreația, desfășurată nupentru relaxare, pentru
alțiiprecum încazul sportivilor profesioniști, alantrenorilor, almișcării
pentru slăbire, etc..
Exercițiul
Deoarece sportul presupune anumite capacități șiabilități fizice,
obținerea unor performanțe presupune exercițiu. Sportul șiexercițiul nu
sunt, cutoate acestea același lucru.
Competiție
Competiția este unul dintre cele maineambigue atribute alesportului.
Deobicei, avem indivizi încompetiție cualțiindivizi sauechipe în
confruntare cualteechipe. Cutoate acestea, competiția poate viza și
cronometrul, depășirea unui anumit record, atingerea unei anumite
destinații etc.Înesență competiția poate presupune încercarea deafi
primul, deaînfrânge adversari saudeaobține anumite recorduri.
15

04.07.2004
Esteticul
Oricărei activități sportive (fotbal, înot saușah) isepotasocia calități
estetice. Gândiți-vă laungol„frumos” alluiHagi saulaunsacrificiu
„frumos” înșah.
Structură
Ocaracteristică importantă asportului este faptul căeste guvernată de
reguli. Aceasta înseamnă convenții referitoare lasuprafața dejoc,
durată, reguli dejoc, convenții stabilite decorpurile guvernante ale
sportului respectiv. Înacelași timp, adeseori seutilizează arbitri, care
urmăresc respectarea regulilor. Caracterul structurat alsportului se
referă șilainstituționalizarea sa,adică prezența sasemipermanentă în
viața noastră, cuoorganizare șiostructură care vorcontinua mult în
viitor (depinde, evident, șidetalibani…).
Orientare spre scop
Mai multe scopuri motivează participanții înactivități sportive. Înmod
direct, poate fivorba demarcarea unor goluri saudeobținerea unor
performanțe. Peplan general poate firecreația, amuzamentul,
îmbunătățirea stării desănătate iarpentru spectatori, distracția.
Impredictibilitatea
Competiția sportivă nuaravea nici onoimă dacă rezultatele arfi
predictibile. Tocmai meciurile curezultat incert sau cele care pot
produce surprize, înafara celor cumare miză psihologică sausimbolică,
atrag ceimulți spectatori lastadioane.
Chiar dacă termenul este banal, este greu sădefinim operațional
termeni precum „sportiv” sau„sportiv amator”
Încercetarea demografică amișcării sportive apar câteva dificultăți
legate chiar dedefiniția conceptului desportiv, dedelimitare a
diferitelor categorii depracticanți aisportului saudestabilire aunui
cadru deeșantionare:
1)unii sportivi practică mai multe sporturi, putând fimembri amai
multor federații, astfel cădatele potsugera existența maimultor sportivi
practicanți decât sunt înrealitate;
2)granița dintre activitatea competițională șiceadeamatori estegreu de
stabilit;
3)este posibil caunele federații săumfle artificial numărul de
legitimați, mai ales dacă finanțările sunt proporționale cunumărul de
persoane legitimate;
Dincauza unor astfel dedificultăți, comparațiile dintre diferitele seturi
dedate disponibile sunt destul degreu derealizat.
16

04.07.2004
Relația dintre sport, joacă șimuncă
Natura diversă șioarecum difuză asportului transpare șidinstudierea
relațiilor dintre joc,sport șimuncă.
Astfel relația dintre sport șijoc efuncție degradul de
reglementare saudeorganizare alunor activități. Astfel, unmeci de
fotbal între prieteni în„spatele blocului” estejoacă înmaimare măsură
decât unmeci oficial decampionat, acărei miză estealtadecât recreația
saudistracția. Joaca poate fișiparte acelei mai serioase activități
competiționale oficiale dacă aplică definiția luiHuizinga pentru joacă:
„oactivitate liberă care este situată înmod conștient înafara vieții
‘obișnuite’ canefiind serioasă, absorbindu-l, înacelași timp, pecelcare
sejoacă, înmod intens șicomplet”.
(Huizinga, 1949, 13)
Distincția dintre joacă șimuncă este similară celei dintre motivația
intrinsecă șiceaextrinsecă. Motivația jocului constă înjocînsăși, în
timp cemunca esterealizată pentru salariu saupentru anumite beneficii
din afara activităților presupuse demuncă. Înplus, munca este
instrumentală, servește larealizarea anumitor scopuri care depășesc
activitatea însine.
Sportul caparte aculturii contemporane
Practicile sportive audevenit dinceîncemaiaccesibile însecolul XX.
Aceasta s-adatorat creșterii prosperității câtșisporirii numărului de
facilități sportive. Cutoate acestea aurămas largi categorii sociale
cărora accesul lapracticarea sportului este închis. Înmod evident,
modelele departicipare sportivă depind deevoluția calității vieții.
Perioadele derecesiune, descădere anivelului detraisunt însoțite deun
declin alcifrelor departicipare. Acest lucru s-aîntâmplat șiînRomânia
după 1989, caurmare ascăderii nivelului detraicașiainvestițiilor în
sportul de masă. În același timp, înregistrăm ascensiunea
comercialismului însport.
Studiul sportului privește nunumai pepracticanții sportului ciși
pebeneficiarii spectacolului sportiv, milioanele depersoane care
constituie publicul evenimentelor sportive, fielive fie,mai ales prin
intermediul mass media. Defapt, oprivire analitică demonstrează
caracterul extrem dediversificat alrolurilor celor implicați înmișcarea
sportivă șiîiîntărește caracterul deindustrie. Analiza sociologică a
sportului țirelevă caracterul său deconstrucție socială. Practicile
sportive reflectă structura socială sub forma asocierii cuidentitățile
locale saunaționale, areflectării competiției dintre diferite categorii ca
șiadiviziunilor sexuale etc.Simbolistica sportivă colportează valori
17

04.07.2004
specifice societății încare acest fenomen acăpătat importanța sa
deosebită:
acceptarea regulilor
supunerea laautoritate
competiție
preocupare pentru efortul individual etc.
Îngeneral, estevalabilă teza potrivit căreia sportul conține structurile și
procesele societății. Acestea seregăsesc înmaniera deorganizare șiîn
valorile câmpului sportiv.
Valorile șiregulile sportivilor
Secunoaște foarte bine căsportivii auvalori șicomportamente
specifice. Înaceastă categorie intră:
Machismul –tendința deaaccentua caracteristicile fizice sau
agresivitatea șideadesconsidera activitățile intelectuale;
Discriminarea feminină –tendința deatribui ovaloare maimică
realizărilor sportive alefemeilor;
Fair-play, sportivitatea;
Superstițiile.
Cele demaisusaudoar ovaloarea deexemplu, șinuepuizează întreaga
problematică. Aceste valori șinorme constituie fundalul acțiunilor
sportivilor, astfel cămulte dintre evenimentele care alcătuiesc biografia
unui sportiv potfimai bine înțelese înraport cuvalorile care îl
orientează.
Pedealtăparte, estelimpede cămulte dintre asemenea „valori”
auovaloare ideologică sau simbolică. Ele sunt deobicei atașate
imaginilor sportivilor deperformanță iarimaginea nueste întotdeauna
conformă curealitatea. S-ar putea studia, deci, șireprezentările
construite demass media, deexemplu, pentru sportivii care asigură
spectacolele care aduc venituri substanțiale, șirelația dintre aceste
„religii” șiceea ceseîntâmplă concret înmediile sportive, cum este
influențată performanța sportivului deperformanță deastfel deașteptări
derolșirolul acestor imagini înîntreținerea spectacolului sportiv.
Pedealtăparte fiecare sport, pelângă regulile formale –prevăzute în
regulamente –este ghidat șideseturi dereguli informale, care ținde
tradiția sa.Pentru analiza culturală asporturilor, este interesantă
decelarea modalităților prin care sportivii internalizează (procesul de
internalizare anormelor șivalorilor este denumit însociologie
socializare) aceste valori șireguli. Trebuie cercetată șimaniera încare
aceste elemente denatură culturală influențează performanțele sportive.
Înfine, săremarcăm căstudiul factorilor care determină individul să
recurgă lacomportamente care contravin regulilor, deviante, afostunul
18

04.07.2004
dintre celemaiconstante preocupări alesociologiei. Sepotstudia astfel,
sociologic, factorii care determină sportivii săîncalce regulile jocului –
prindopaj deexemplu.
Abordări macro-sociologice alesportului contemporan
Abordarea teoretică sociologică asportului relevă caracterul funcțional
dinpunct devedere societal afenomenului sportiv. Dinpunct devedere
conflictualist, sportul esteconsiderat osupapă deeliberare apulsiunilor
agresive întimp ce,din punct devedere funcționalist moderat,
fenomenul sportiv poate fitratat doar camecanism decontrol social.
Larândul său, sportul influențează domenii alevieții sociale
precum loisirul (petrecerea timpului liber), educația, economia,
comunicarea demasă sauchiar diplomația internațională.
Despre sportul modern sepotformula câteva concluzii generale:
Accentul totmaimare puspeperformanță, șinupeparticipare,
cum arvrea săsugereze sloganul olimpic „Important este să
participi…”. Aceasta presupune unaccent pecantitate șinupe
calitate șipoate induce anumite comportamente deviante dela
etica sportivă (blaturi, dopaj etc.)
Câmpul sportiv poate ficlasificat înmaimulte niveluri. Avem
astfel unsport deelită cașiunsport pentru toți; sausport
amator sausport profesionist, sausport deperformanță sau
sport pentru recreere. Unaccent deosebit s-apuspesportul
pentru recreere înEuropa odată cuadoptarea decătre Consiliul
Europei amișcării „Sportul pentru toți” în1966. Poate vă
aduceți aminte cășiguvernul ceaușist agăsit decuviință să
mimeze interesul pentru introducerea sportului aviața dezicu
ziacâtmaimulți oameni prin„Daciada”.
Dereținut
Cuvântul „sport”, cusemnificația saactuală, aapărut abia la
sfârșitul secolului alXVIII-lea înAnglia.
Atributele definitorii ale sportului sunt: fizicalitatea,
competiția șireglementarea.
Sportul poate ficaracterizat peurmătoarele dimensiuni:
caracter ludic, capacități fizice, activități fizice, recreație,
exercițiul, competiția, esteticul, structura, orientarea către
scop, impredictibilitate.
Activitatea sportivă este simultan, darînmăsuri variabile, și
joacă șimuncă.
Sportul reproduce structura socială, depinzând dedistribuția
veniturilor șiexprimând valorile dominante alesocietății,
cum arfiacceptarea regulilor, supunerea laautoritate,
competiția șipreocuparea pentru efortul individual.
19

04.07.2004
Sportul modern accentuează profesionismul șicantitatea în
dauna valorilor sportive tradiționale.
20

04.07.2004
3.Modele departicipare însport
Secolul a20-lea acunoscut oexpansiune aoportunităților deapractica
sporturile pentru masele populare înmajoritatea regiunilor lumii. Deși
sportul poate fiasociat maiales condițiilor dințările industrializate, se
poate vorbi despre oadevărată explozie asportului demasă, această
expansiune incluzând șiRomânia. Evident, fenomenul este legat de
procesele demodernizare, creștere economică șideadoptare a
modelului instituțional alstatului național. Fenomenele respective au
însemnat launnivel mai concret, osporire abunăstării relative a
majorității, augmentarea cantității detimp liber disponibil, investiții mai
mari înfacilități pentru petrecerea timpului liber dinpartea diverselor
categorii dedeținători decapitaluri (state sauparticulari) cașioatenție
specială din partea elitelor politice pentru starea desănătate a
popoarelor cașipentru pregătirea paramilitară atinerei generații,
materializată îngeneralizarea orelor deeducație fizică înprogramele
școlare.
Participarea sportivă
Însens larg, participarea sportivă semnifică tipul desport, frecvența și
intensitatea practicării sportului. Easereferă fielaindivizi fieladiferite
populații umane. Principalele modalități deînregistrare aparticipării
sportive sunt: observația cantitativă șiancheta. Prima metodă are
avantajul deafiprecisă dardezavantajul deafiextrem decostisitoare
întimp ceancheta, mult maiieftină, produce măsuri supraevaluate ale
participării sportive. Principalele măsuri aleparticipării sportive sunt
numărul desporturi practicate, frecvența practicării sporturilor sau
popularitatea anumitor sporturi.
Noțiunea care face obiectul capitolului nostru presupune unanumit
efort deconceptualizare. Semnificația saeste importantă având în
vedere căideile care urmează sevorafisusținute dedate empirice.
Mare majoritate aanchetelor care furnizează date privitoare la
participarea sportivă introduce practicile sportive caounică, simplă,
categorie înlista diverselor activități specifice petrecerii timpului liber
sauînliste deactivități menite aconstitui reper pentru elaborarea
bugetelor detimp. Înrealitate, participarea sportivă aremaimulte fațete
iarmăsurarea savalidă arnecesita ooperaționalizare maiavansată.
Sepotlista maimulte surse dedificultate înanalizarea participării
sportive:
Neclaritatea conceptului desport, aspect menționat chiar înprimele
capitole alcursului, aspect care vizează maiales utilizările triviale
aleconceptului; nuseface distincția între practicarea unor exerciții
sauaunor activități deloisir fizic șipracticarea propriu-zisă a
anumitor sporturi.
21

04.07.2004
Nuseprecizează sportul pecare îlareînvedere subiectul când
bifează variantele dinchestionar, deși sporturile variază dinpuncte
devedere importante, mai ales din celalfizicalității sau al
intensității.
Nusemenționează dacă seareînvedere practicarea instituțională a
sportului (încluburi, asociații, încadrul unor programe obligatorii
pentru studenți saupentru militari, deexemplu) sauîncadrul unor
activități deliberate depetrecere atimpului liber.
Nuseînregistrează frecvența, intensitatea saudurata respectivelor
practici.
Înaceste condiții deprecaritate amăsurătorilor, comparațiile sau
analizele aprofundate sunt greu derealizat. Lipsa măsurătorilor adecvate
înanchetele sociologice generale sugerează șilipsa deimportanță a
sportului, cadomeniu avieții, pentru majoritatea cercetătorilor.
Participarea sportivă înțările occidentale
Adoua jumătate asecolului al20-lea s-acaracterizat printr-o relativă
expansiune aparticipării sportive înțările cele mai dezvoltate ale
planetei. Explicațiile deordin individual aufost:
Maimult timp șimaimulți bani disponibili;
Oamenii revin acasă delalocurile demuncă maipuțin obosiți;
Televiziunea sporește cunoașterea deferitelor posibilități de
petrecere sportivă atimpului liber;
Sistemul detransport eficient ușurează accesul laorețea defacilități
sportive mult îmbunătățită;
Schimbare aatitudinii fațădesport însensul transformării acesteia
într-un setdepractici laîndemâna șirecomandabile tuturor
categoriilor sociale.
Sportul practicat detineri
Studiile occidentale prezintă oimagine îmbucurătoare apracticilor
sportive încopilărie șiadolescență. Pedeoparte, programele de
învățământ aleșcolilor dinaceste țăritrebuie săofere ovarietate de
activități sportive, școlile șicomunitățile fiind bine dotate, larândul lor,
cufacilitățile necesare practicării diferitelor sporturi, caracteristicile
psiho-sociologice alevârstei predispunând această categorie lao
participare sportivă mai intensă decât acelorlalte grupe. Astfel, un
studiu alConsiliului pentru Sport alMarii Britanii, din1995, arată că,în
afara orelor deeducație fizică, tinerii iauparte înmedie lazece sporturi
într-un an(Sports Council, 1995), întimp ceparticiparea frecventă (cel
puțin dezece oriîntr-un an)este redusă laomedie de4sporturi. Cele
mai populare sporturi sunt înotul, ciclismul șiunele jocuri deechipă,
maiales fotbalul. Nus-adovedit odiferență semnificativă între copiii
22

04.07.2004
dinciclul primar șicelgimnazial, deși lanivel secundar (gimnazial)
fetele practică maipuține sporturi decât băieții. Înafara ambiguităților
îndefinirea sporturilor șiîndelimitarea practicării frecvente, înacest
studiu, problema cea mai serioasă oimplică faptul cămăsurările
participării sportive obținute prin autoraportare sunt semnificativ
supraestimate, deobicei. Armstrong (apud Sleak, 1998, p.20)astabilit,
prin monitorizarea ritmului cardiac, căadolescenții sunt mult maipuțin
activi decât secrede îndeobște, foarte puțini dintre aceștia fiind angajați
înpracticarea regulată asporturilor. Multe altestudii arată șielecărata
departicipare sportivă atinerilor este relativ scăzută înSUA șiMarea
Britanie.
Participarea adulților
Anchetele occidentale, britanice șinord-americane maiconcret,
prezentate decătre Sleak (1998, pp.20-26), descriu modelele de
participare sportivă alepopulațiilor adulte prinurmătoarele tendințe
generale:
Înultimele decenii sepoate vorbi deoușoară creștere aparticipării
sportive, atâtlafemei câtșilabărbați. Sportul privește mai ales
sporturile desalăiar,înceea ceprivește modalitățile depetrecere a
timpului liber, activitățile sportive ausuferit ceamai importantă
creștere. Cutoate acestea, maipuțin dejumătate dinadulții britanici
realizează activitățile sportive necesare păstrării unei bune condiții
desănătate.
Participarea descrește odată cuînaintarea învârstă. Cifrele depind și
deconceptualiazarea sportului. Dacă seintroduce, depildă, însfera
sportului plimbarea, cifrele privitoare laparticiparea celor învârstă
vorfimaimari.
Ceimaimulți dintre ceiimplicați constant înactivități sportive la
vârste înaintate continuă ocarieră depractică sportivă îndelungată,
începută încopilărie. Dacă opersoană practică sistematic sportul la
30deani,estemare probabilitatea săofacă șilabătrânețe. Celmai
delicat moment, dinacest punct devedere esteadolescența, când se
produc cele mai multe abandonuri șicare, cumici excepții, sunt
ireversibile.
Participarea sportivă înRomânia
Barometrul deOpinie Publică dinluna noiembrie 2000, realizat de
CURS lacomanda Fundației pentru oSocietate Deschisă, înregistrează
frecvența participării sportive peuneșantion de1700 depersoane
selectate dinpopulația depeste 18anidinRomânia. Frecvența este
măsurată peoscală ordinală, pebaza întrebării ‘Dumneavoastră câtde
desfaceți sport?’, care areurmătoarele variante derăspuns: ‘deloc’/‘o
dată peansaumairar’/‘decâteva oripean’/‘decâteva oripelună’ /
23

04.07.2004
‘odată pesăptămână’ /‘nuștiu, nurăspund’. Această modalitate de
măsurare manifestă aceeași ambiguitate care afost identificată pentru
anchetele occidentale, șianume definirea imprecisă asportului.
Oare practicarea sporturilor înRomânia suferă altecondiționări
decât înțările occidentale?
Figură 1Frecvența participării sportive2 (sursa: Barometrul de
Opinie Publică, CURS, noiembrie 2000)
10203040506070809083
3 3 46
1
0
Deloc Odata pean Decateva ori Decateva ori Odata pe NS/NR
sau mai rar pean peluna saptamana
Figură 2Frecvența participării sportive șigenul (sursa: Barometrul
deOpinie Publică, CURS, noiembrie 2000)
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%

Dvs. catdedes faceti sport?Sex-subiect Feminin
Sex-subiect Barbati
2Cifrele dingrafic reprezintă procente.
24

04.07.2004
Figură 3Frecvența participării sportive șivârsta (sursa:
Barometrul deOpinie Publică, CURS, noiembrie 2000)
Frecvanța participării sportive șivârsta

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Dvs. catdedes faceti sport?
Varsta subiectului
recodificata pe4categorii
cuartile peste 60deani
Varsta subiectului
recodificata pe4categorii
cuartile 48-60 ani
Varsta subiectului
recodificata pe4categorii
cuartile 33-47 ani
Varsta subiectului
recodificata pe4categorii
cuartile 18-32 ani
Figură 4Frecvența participării sportive șinivelul deinstrucție
(sursa: Barometrul deOpinie Publică, CURS, noiembrie 2000)
Frecvența participării sportive șinivelul deinstrucție

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Dvs. catdedes faceti sport?nivelul deinstructie
recodificat studii
superioare
nivelul deinstructie
recodificat liceu sisc.
postliceala
nivelul deinstructie
recodificat 10clase sau
profesionala
Distribuția răspunsurilor laaceastă întrebare reliefează faptul că
majoritatea covârșitoare (83%) aromânilor cuvârstă maimare de18ani
nufacdeloc sport.
25

04.07.2004
Înceea ceprivește factorii care influențează participarea sportivă
rezultatele pedatele românești reproduc concluzii obținute înstudii
occidentale:
•Bărbații practică maimult sport decât femeile.
•Există oputernică corelație pozitivă între vârstă șifrecvența
practicării sportului.
•Cucâtopersoană este mai instruită, cuatâtfrecvența practicării
sportului estemaimare.
•Venitul influențează înmod pozitiv implicarea înactivități sportive.
•Ceidelaoraș seimplică înactivități sportive maifrecvent decât cei
delasat.
Ipoteza căaceste corelații sedatorează înbună măsură relațiilor
dintre variabilele socio –demografice însele, este destul deplauzibilă.
S-ar putea capersoanele cuvenit mare săfacă mai frecvent sport
deoarece sunt maiinstruite, sauinvers. Analizele statistice aprofundate
demonstrează căsexul, vârsta, nivelul deinstrucție, venitul șirezidența,
determină frecvența participării sportive independent decelelalte
variabile. Astfel spre exemplu, laacelași venit, opersoană custudii
superioare vaavea oprobabilitate maimare deaface sport decât unacu
studii medii, sauunbătrân delaoraș vaface maimult spor decât un
bătrân delasat.
Figură 5Frecvența participării sportive șiveniturile (sursa: Barometrul
deOpinie Publică, CURS, noiembrie 2000)
Frecvența participării sportive șiveniturile

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Dvs. catdedes faceti sport?
venitul pepersoană in
familie recodificat in4
categorii (cuartile) peste
1100000
venitul pepersoană in
familie recodificat in4
categorii (cuartile) 666666-
1100000
venitul pepersoană in
familie recodificat in4
categorii (cuartile) 350000-
666666
venitul pepersoană in
familie recodificat in4
categorii (cuartile) pana la
350 demii
Căutarea diferențelor dintre ratele departicipare sportivă dinRomânia și
țările occidentale trebuie săfiemai nuanțată. Studii aprofundate ar
reliefa probabil următoarele specificități:
26

04.07.2004
•Înceea ceprivește ratele departicipare absolută, șidatorită
nivelului detrai,acestea sunt maiscăzute înRomânia decât înțările
occidentale
•Tipurile desporturi practicate lanoi vor fidiferite decele
evidențiate înțările capitaliste avansate. Înacest caz, determinările
deordin economic șiinstituțional sunt, din nou, cele mai
importante, unrolimportant jucându-l șicele denatură socio –
culturală.
Figură 6Frecvența participării sportive șimediul rezidențial
(sursa: Barometrul deOpinie Publică, CURS, noiembrie 2000):
Frecvența participării sportive șimediul rezidențial

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Dvs. catdedes faceti sport?
Mediu rezidential Mediu rural
Mediu rezidential Mediu
urban
Dereținut
Secolul alXX-lea acunoscut oadevărată explozie aparticipării
sportive, consecință amodernizării șiaefectelor ei:
prosperitate, mai mult timp liber, sporirea facilităților de
petrecere atimpului liber, mutații cultural propice practicării
sporturilor.
Participarea sportivă, cașiconcept sociologic, semnifică tipul
desport, frecvența șiintensitatea practicării sportului.
Măsurarea participării este, practic, dificilă din mai multe
cauze: ambiguitatea conceptului de„sport”, nedistingerea dintre
diferitele tipuri desport, lipsa demarcației dintre sportul
instituționalizat șicel recreativ, absența unei cuantificări
adecvate.
Introducerea sporturilor înprogramele deînvățământ aprodus
efecte pozitive înceea ceprivește ratele depracticare a
27

04.07.2004
sporturilor decătre tineri, celpuțin înțările occidentale. Datele
decercetare trebuiesc privite cucircumspecție, fiind dovedită
tendința desupraraportare afrecvenței practicării sporturilor de
către tineri.
Înceea ceprivește adulții, după aldoilea război mondial se
poate vorbi deoușoară creștere atâtlafemei câtșialbărbați.
Celmai delicat moment înstabilirea carierei sportive aunei
persoane pare afiadolescența: cine selasă desport în
adolescență vapractica cuoprobabilitate scăzută sporturi
sistematic înviața adultă.
Datele românești arată căpracticarea sporturilor esteinfluențată
direct deurmătoarele variabile: vârsta, veniturile, nivelul de
instrucție, sexul, mediul derezidență.
28

04.07.2004
4.Explicații alecomportamentului sportiv
Analizele statistice peeșantioane identifică doar tendințe. Laacelași
nivel deinstrucție, venit, șiapartenența laaceeași categorie degensau
mediu derezidență, există numeroase specificități individuale care nu
potfiinterpretate doar pebaza datelor statistice deanchetă. Este nevoie
deoabordare multidimensională care săiaîncalcul toate determinările
–inclusiv celepsihologice sauculturale.
Abordări psihologice
Motivația de aface sport este ocaracteristică individuală.
Comportamentul sportiv poate ficonsiderat caofuncție anevoilor
persoanei, satisfacția înviață depinzând deselecția activităților care
acoperă aceste necesități. Unele activități deloisir, printre care șisportul
parasatisface bine unele dintre nevoile individuale, cum arfinevoia de
independență. Ocaracteristică psihologică importantă capabilă să
explice implicarea înactivități sportive estestima desine, care depinde
șideautoevaluarea abilităților fizice. Practicarea sportului determină un
cerc virtuos înraport cuimaginea desine, realizările însport sporind
motivația pentru acest gendeactivități, ceea cedetermină continuarea
practicării sportului. Nudegeaba cercetările despecialitate auarătat că
sportivii auobună imagine desine(Sleak, 1998, p.29).Cualtecuvinte,
teapuci desport șipentru a-țiîmbunătăți imaginea desine, încrederea.
Socializarea însport
Socializarea implică învățarea șiinternalizarea unor deprinderi,
competențe, norme, valori șiatitudini. Teoretic, este deașteptat ca
introducerea înpracticarea sporturilor încopilărie sădetermine
practicarea sporturilor șimai târziu înviața adultă, mai ales dacă
experiențele legate desport aufost pozitive. Cu toate acestea,
cercetările care auîncercat săanalizeze această legătură nuauprodus
rezultate concludente.
Multe cercetări auabordat procesele desocializare privitoare la
sportivii deelită oconcluzie consistentă fiind că,încazul acestei
categorii desportivi, întăririle pozitive sporesc probabilitatea dea
continua practicarea sporturilor, spre deosebire deceicare primesc
întăriri neutre saunegative (McPherson, Curtis șiLoy, 1989, p.49).
Unstudiu britanic dinanii 80aconcluzionat căfactorul care
pare adetermina implicarea înpractici sportive înviața adultă este
numărul desporturi diferite pecare indivizii le-au practicat regulat șiîn
care aceștia audevenit eficienți întimpul copilăriei șitinereții.
Diferitele schimbări destatut șidestildeviață facunele sporturi mai
puțin practicabile astfel căvor practica sporturi după asemenea
29

04.07.2004
schimbări indivizii care potalege altsport, mai adecvat noii situații.
Astfel, ceicare aujucat încopilărie doar fotbal vorpractica acest sport
lamaturitate cuofoarte redusă probabilitate, fiind unsport foarte
viguros, decontact șicare presupune ceva organizare (Roberts și
Brodie, 1992, pp.41-42).
Înderularea ciclurilor deviață, individul este parte dingrupuri
diferite, grupuri care auoinfluență socializatoare asupra sa.Vom
discuta înparagrafele demai josconcluziile obținute până acum prin
cercetarea impactului grupurilor primare șisecundare asupra structurii
normative șiacomportamentelor sportive aleindivizilor dinculturile
moderne.
Grupurile primare
Grupurile primare sunt grupuri sociale încare indivizii aurelații fațăîn
fațăzilnice. Înaceastă categorie includem familia, vecinătatea șișcoala.
Familia
Familia esteceamaiimportantă unitate socializatoare. Cutoate acestea,
foarte puțină atenție afost acordată rolului eiîndeterminarea
comportamentului sportiv. Cea mai mare parte atimpului liber este
petrecută acasă darestedificil săseestimeze durata diferitelor activități.
Căminul esteatâtosursă fizică pentru petrecerea timpului liber câtșio
sursă socială prinoferta degrupuri pentru petrecerea timpului liber.
Studii timpurii auconstatat căfamilia exercită cea mai puternică
influență asupra gândirii șicomportamentului copilului (Neumeyers,
apud Ibrahim, 1991, p.200), .Unaltstudiu mairecent (Bradshaw și
Jackson, apud Ibrahim, 1991, p.200) arată căelevii deliceu își
dobândesc majoritatea preferințelor înceea ceprivește petrecerea
timpului liber înaintea vârstei de13ani.Aceste rezultate sunt extinse de
constatarea potrivit căreia indivizii care sunt activi înactivități
recreative exterioare (înaerliber?) încopilărie continuă săfieactivi și
caadulți, iarcopii inactivi devin adulți inactivi.
Constatarea generală aautorilor occidentali este că,întimp ce
activitățile culturale șilectura încep înafara familiei, sportul șialte
activități exterioare încep îninteriorul familiei. Nueste necesar ca
situația săfieidentică înRomânia.
Importanța familiei însocializarea pentru sport derivă dinfaptul
căalegerile tinerilor sunt foarte limitate, astfel încât eisunt expuși la
activități pecare defaptnule-au ales.
Înperioada adultă, familia rămâne uncontext important al
practicării sportului. Însă modul depetrecere atimpului liber înfamilie
depinde mai puțin demodele dobândite încopilărie șimai mult deo
constelație defactori dincadrul căsniciei. Marea majoritate astudiilor
americane (Orthner, apud Ibrahim, 1991, p.201) arată căpetrecerea
timpului liber este pelocul treiîncadrul celor maifrecvente conflicte
30

04.07.2004
maritale. Orthner construiește osinteză privind principalii factori ce
conduc laconflicte maritale înceea ceprivește petrecerea timpului
liber:
1.Insuficiența timpului liber;
2.Preferințe diferite pentru petrecerea timpului liber. Într-un studiu
din1976 (Carlson, 1976) s-araportat că75% dintre cuplurile
chestionate audeclarat căauneînțelegeri înceea ceprivește
petrecerea timpului liber, ceea ceprovoacă sentimente deneglijare;
3.Alegerea nepotrivită aactivităților. Bărbații maiales, nureușesc să
sesincronizeze cuactivitățile decuplu. Cele maistresante parafi
vacanțele petrecute înafara căminului;
4.Întreruperea modului depetrecere atimpului liber. Unexemplu
destul defamiliar esteschimbarea canalului favorit deteleviziune;
5.Ritmurile circadiene. Adams șiCromwell (apud Ibrahim, 1991, p.
201) auidentificat două categorii depersoane după activități diurne
șinocturne. Preferințele specifice celor două categorii afectează
calitatea relațională aoricărei relații.
Școala
Îndepărtându-se detradiția școlii grecești încare învățarea sefăcea doar
dedragul învățării șieraunapanaj alelitei, învățământul modern apus
accentul înprimul rând peinstruire îndauna educației. Școala modernă
este preponderent oinstituție dedicată activității academice, șiîntr-o
măsură neglijabilă activității expresive. Până nudemult șiînRomânia,
chiar șilaorele deeducație fizică, sesublinia mai ales disciplina și
dobândirea anumitor calități șimaipuțin expresia personală. Celpuțin
înraport cușcoala românească, activitățile expresive sunt domeniul
vieții extrașcolare. Studiile privind rezultatele școlare arată cădihotomia
școală –recreație estemaidegrabă dăunătoare. Datele empirice arată că
elevii curezultate bune, deobicei combină viața școlară cupetrecerea
timpului liber, întimp ceelevii curezultate maiproaste exclud școala
din activitățile lorrecreative. Într-un studiu din SUA(Rehberg și
Schafer, 1968) searată căelevii deliceu care facsport încadrul școlii
aurezultate școlare mai înalte decât ceicare nusunt membrii ai
cluburilor sportive școlare.
Pedealtă parte, este orelație bine susținută empiric, asocierea
dintre nivelul deinstrucție șiparticiparea sportivă. Persoanele mai
educate, înafară defaptul căauacces laresurse mai valoroase,
manifestă opreocupare maiputernică pentru propria satisfacție șipentru
sănătate.
Curriculum sportiv
Cum artrebui gândită dinpunct devedere psiho-sociologic orade
educație fizică?
31

04.07.2004
Mizele mari alecercetărilor dinacest domeniu sunt:
atragerea tinerilor (copii, adolescenți) înactivitățile sportive;
orientarea celor cuaptitudini către sportul deperformanță;
evitarea abandonului activității deperformanță.
Multe dintre cercetări auvizat decelarea motivațiilor care îidetermină
pecopii săseimplice înactivitățile sportive organizate –deobicei sub
formă dejoacă. Cunoașterea motivațiilor deacest gen trebuie să
orienteze elaborarea lecțiilor deeducație fizică șiaantrenamentelor,
cunoscând căpentru majoritatea copiilor implicați înastfel deactivități
interesul nuesteobținerea unor satisfacții amânate –încompetiții -prin
antrenamente intense, „științifice” –cimotivarea pentru astfel de
activități este deobicei intrinsecă –plăcerea jocul, aefortului de
moment.
Știm căînînvățământul preuniversitar unnumăr mare deelevi
evită activitățile sportive organizate folosindu-se detotfelul de
subterfugii, mai ales descutiri medicale. Arfiinteresant destudiat
motivațiile pentru care elevii șipărinții auopărere negativă față de
orele deeducație fizică. Cunoscându-se motivațiile elevilor șiale
părinților, darșirăspunsurile actorilor dinsistemul deînvățământ –
manageri educațional, profesori deeducație fizică –sepotimagina
politici prin care sepotreduce efectele negative aleacestui fenomen
(asupra copiilor care nufacsport, darșiasupra imaginii orelor de
educație fizică).
Grupurile secundare
Deși grupurile secundare cuprind șielerelații fațăînfață, acestea sunt
deobicei maiscurte șimaipuțin frecvente decât îngrupurile primare.
Dintre grupurile secundare care constituie contextul practicării sportului
menționăm cluburile șiasociațiile sportive.
Modele organizatorice aleactivității sportive
Ceamaifrecventă formă deorganizare avieții sportive esteclubul, sau
federațiile decluburi, acăror origine esteînlumea anglo-saxonă. Aceste
forme deorganizare sunt șicele maistudiate, înideea căsportul esteun
feldejocinstituționalizat, formele deorganizare spontană însport,
precum peterenurile dejoacă rămânând aficercetate.
Pecesebazează succesul unor noisporturi, californiene cum
sunt eledenumite, înraport cucele „clasice”? Cum seorganizează
activitatea sportivă dintimpul liber? Acestea sunt câteva întrebări care
preocupă sociologii sportului din Occident încontextul discuțiilor
despre organizarea practicii sportive.
Înțările anglo-saxone sauînGermania sunt dezvoltate studiile
referitoare lafuncționarea cluburilor sportive, mai ales acelor
universitare. Odirecție decercetare importantă vizează procesele
32

04.07.2004
decizionale, prin care sestabilesc strategii sau tactici lanivelul
organizației sportive. Oaltăzonă deinteres este ceaamodificărilor de
strategie aorganizațiilor sportive încondițiile transformărilor pieței
sportive (abeneficiarilor mai ales –îmbătrânire, etc.). Lanoiarfi
interesant destudiat maniera defuncționare acluburilor înperioada
comunistă –relațiile cuputerea, custructurilor socio-politice ale
momentului; schimbările destructură dedupă revoluție, impactul pe
care transformările dinultimii 10anil-au avut asupra funcționării
cluburilor sportive, impactul pecare obișnuințele dar șiresursele
(materiale, darșisociale –relații etc.) acumulate înaniidetotalitarism
leauasupra funcționării actuale alecluburilor. Evident, înnoile condiții
problematica sportului s-ar pune înmod diferit: organizarea clubului
trebuie săurmeze principii demanagement, promovarea activității ar
trebui gândită întermeni demarketing. Locul instituțiilor bugetare sau
alîntreprinderilor socialiste afost luat desponsori. Obținerea și
păstrarea sponsorilor sunt sarcini esențiale pentru cluburile românești
subfinanțate. Unstudiu interesant arputea viza cauzele pentru care FC
Bihor agăsit atâtdegreu unsponsor.
Tot îndiscuțiile despre organizarea sportului pot intra și
preocupările desocio-geografia sportului, care vizează distribuirea
teritorială asporturilor, folosirea spațiilor urbane și,înmod maigeneral,
practicile generale șilocale deamplasare ainstalațiilor șiimpactul
ambiental alpoliticii sportive. Unde sunt amplasate spațiile de
practicare asportului înOradea înraport cualtefacilități urbane șimai
ales înraport cuzonele delocuire? Cum afostgândit acest aspect de
către sistematizatorii care auconstruit cartierele înepoca comunistă?
Cum afost afectat peisajul sportiv urban dede-industrializare șide
„privatizarea” spațiilor publice? Câtșicare dintre facilitățile sportive au
dispărut saus-au alterat caurmare alipsei desusținere saudeprotecție,
înfațaunor interese private? Cum influențează aceste evoluții practica
sportului înzona respectivă? Cum este văzut acest aspect dediferite
categorii deactori –locuitori, decidenți, caicare au„privatizat” zonele
publice, adeseori ilegal?
Variabile socio-demografice
Multe cercetări încearcă săestimeze impactul diferitelor variabile socio-
demografice asupra participării înactivități sportive. Rezultatele
obținute nusunt surprinzătoare. S-a constatat înmulte studii că
practicarea sportului scade odată cuvârsta, sporește cunivelul de
instrucție șicăbărbații facmai mult sport decât femeile. Aceleași
rezultate le-am obținut șinoipebaza datelor dinbarometrul deopinie
dinnoiembrie 2000. Trebuie reținut căsesizarea unei relații statistice nu
estetotuna cuidentificarea unei relații decauzalitate.
33

04.07.2004
Vârsta
Studiile dedezvoltare umană auarătat căperioada dela6la12aniși
jumătate este cea mai importantă pentru formarea unor obiceiuri
durabile depetrecere atimpului liber. Prin urmare, programele destinate
transmiterii valorilor șinormelor cesusțin practicarea sportului trebuie
sățintească exact această grupă devârstă. Ceicare proclamă întoarcerea
ladisciplinele debază îninstituțiile educative artrebui săcunoască un
experiment care s-adesfășurat înFranța. Copiii dinVandes, osuburbie
aParisului, petreceau multe oreînbăncile lor,așacum seîntâmplă de
multe oricucopiii dinclasele primare. Municipalitatea aintrodus un
nou program încare timpul disciplinelor academice afost redus,
introducându-se discipline precum sport, artă, muzică, teatru. Spre
surprinderea generală, rezultatele școlare alecopiilor s-au îmbunătățit,
astfel încât acest program afostextins întoată țara(Baily, 1975)
Înperioada adolescenței, petrecerea timpului liber esteunadincele
maiimportante activități, unlocimportant ocupându-l dinacest punct
devedere sportul. Înaceastă etapă, timpul alocat sportului totuși scade,
deoarece adolescența esteoperioadă detranziție iartinerii seangajează
îndiferite activități care conduc laconstrucția identității lor,cum arfi
întâlnirile. Este perioada încare sedefinește identitatea sexuală, astfel
încât principala preocupare aadolescenților estedragostea.
Așacum amarătat șiînaltparagraf, timpul disponibil pentru sport
este funcție deciclul deviață. Căsnicia, copiii șicariera limitează
drastic posibilitățile deimplicare înactivități sportive aleadultului.
Datele statistice indică scăderea puternică aparticipării sportive
odată cuintrarea învârsta atreia. Înaceastă perioadă avieții numărul de
celule scade iarțesuturile delegătură îșipierd elasticitatea. Toate
sistemele corpului scad îneficiență. Riscul problemelor cardiace, a
cancerului, diabetului saualmaladiilor mentale este deasemenea mai
mare. Cutoate căcreșterea calității vieții însocietățile tehnologizate a
determinat oscădere dramatică aacestor riscuri, datele nuindică o
creștere corespunzătoare aparticipării înactivități sportive. Înțările
occidentale, lafelcașiînRomânia, persoanele învârstă adoptă maiales
modalități derecreare pasive, precum vizionarea programelor de
televiziune, lectura, iaractivitățile fizice uzuale sunt grădinăritul și
eventual plimbările. Potrivit luiMcGuire (apud Ibrahim, 1991, p.210),
factorii care inhibă implicarea înactivități fizice apersoanelor învârstă
potfigrupați încinci categorii: externi, timpul, acceptarea, abilitatea,
bunăstarea fizică. Prin urmare, orice program destinat încurajării
participării sportive aseniorilor trebuie săidentifice factorii care
constrâng persoana învârstă laloisir pasiv, șisăseadreseze înprimul
rând problemei corespunzătoare. Asemenea programe sunt necesare
având învedere căpetrecerea timpului liber este esențială pentru
sănătatea mentală șimoralul persoanelor învârstă.
34

04.07.2004
Tabel 1Schimbări înciclul deviață înraport cusportul, după
Bammel, G.șiR.L.Bammel, 1982 (apud Ibrahim, 1991, p.208)
Vârstă Sporturi
10-19ani Participare activă, înforme deactivități recreaționale
viguroase; înăuntru câtșiînaerliber
20-29ani Participare activă, mai ales înactivități înaerliber;
drumeții, canoe
30-39ani Participare mai puțin activă, frecvent înactivități
recreaționale exterioare; tabăra esteînlocuită dedrumeție
40-49ani Participare maipuțin activă, maimult vizionare; mașina
șirulota înlocuiesc sacul dedormit
50-59ani Mare accent pevizionare pentru marea majoritate;
reluarea încercărilor deîmbunătățire aformei fizice
60-69ani Vizionare șidescreștere aactivității fizice; grădinărit
70-79ani Anumite noiactivități potîncepe cupensionarea; golf,
înot
Gen3
Omare parte adiferențelor departicipare sportivă dintre bărbați și
femei sedatorează rolurilor desexdiferite șiresurselor diferite detimp
liber apersoanelor aparținând celor două sexe.
Dacă rolurile desexîșiauoriginea întotalitate îndeterminări
culturale sausunt determinate biologic esteîncă oproblemă îndispută.
Studiile care auabordat comportamentul primatelor saupealcopiilor
mici paraindica faptul căbăieții auoagresivitate mai mare decât
fetele, caurmare aunei condiționări genetice. Aceasta arputea explica
faptul căbăieții seangajează încă detimpuriu înjocuri mai agresive
decât fetele. Aceste diferențe seobservă șimaitârziu înșcoala primară,
când băieții prezintă oabilitate maimare laaruncare șialergare întimp
cefetele excelează însarcinile cesolicită agilitate, ritm șiflexibilitate.
Odată cuînaintarea învârstă diferențele sporesc. Adolescentul băiat
continuă să-și îmbunătățească rezultatele, întimp cerezultatele fetelor
seplafonează (după 11ani,etc.). Corbin (apud Ibrahim, 1991, p.210)
sugerează căaceasta arputea fiprodusă demotivația fricii deafirănită
laorganele interne feminine saudeteama deaapărea prea masculină în
raport cuvalorile dominante dinsocietate.
Csikszentmihalyi șiLarson (1984, p.80) audescoperit în
studiul lorrealizat pe75deadolescenți dinChicago căprincipalele
diferențe între băieți șifete, atunci când abordează problema petrecerii
timpului liber, este căbăieții petrec mai bine de6orepesăptămână
3Vom dedica uncapitol întreg participării feminine însportul
contemporan.
35

04.07.2004
făcând sport, întimp cefetele dedică doar jumătate dinperioada
respectivă acestui gendeactivități. Înschimb, fetele petrec mai mult
timp înactivități artistice sauîndiscuții cuadulții.
Comparațiile internaționale SUA –Israel –Norvegia (Ibrahim
1991, pp.210-211) înpracticarea sportului arată cădiferențele degen
sunt mult mai mult legate deefecte desocializare adânc înrădăcinate
decât deconstrângeri structurale. Timpul liber discreționar nuesteegal
distribuit între bărbați șifemei. Femeile alocă muncii profesionale un
interval detimp apropiat decelalbărbaților, darmajoritatea activităților
casnice consumatoare detimp (gătit, spălat, îngrijirea copiilor) cadîncă
însarcina femeii. Astfel, femeile aumult maipuține resurse detimp,
motivație, energie, pentru aseangaja înactivități sportive. Distribuția
inegalitară asarcinilor îngospodărie este indicator algradului de
modernitate /tradiționalitate alunei societăți. Este deașteptat prin
urmare caaceastă variabilă săafecteze înmod negativ șansele femeii
dinRomânia deaface sport încomparație cutendințele dinOccident.
Pedealtăparte, dezindustrializarea prin revenire lamodele patriarhale
deorganizare afamiliei șiieșirea multor femeii depepiața muncii și
transformarea lorîncasnice arputea susține practicarea sportului de
către acestea. Această ipoteză așteaptă săfieverificată.
Educația
Nivelul deinstrucție cuprinde numărul deanidșcoală precum șitipul
acreditării educaționale obținute (diploma). Toate studiile arată că,cu
câtopersoană estemaieducată, cuatâtmaimult seimplică înactivități
sportive. Aceasta seîntâmplă înciuda faptului căpersoanele mai
educate dispun demai puțin timp liber. Relația menționată sepoate
explica prin accesul maimare laresurse necesare practicării sportului,
cașiprin norme șivalori favorabile activităților fizice. Aceasta impune
omai mare preocupare pentru calitatea vieții, incluzând căutarea
satisfacțiilor dinactivități recreative, preocuparea pentru sănătate și
pentru aspectul estetic alcorpului.
Ocupația
Persoanele ocupate facmaimult sport decât celeneocupate, cuexcepția
elevilor șiastudenților. Explicația este destul deevidentă, categoria
neocupată estealcătuită dinpersoane învârstă saucunivel educațional
scăzut, faptcenufavorizează participarea sportivă.
Între diferite categorii ocupaționale există deasemenea
diferențe. Muncitorii facmairarsport decât cadrele superioare șiliber
profesioniștii. Oparte dincauză rezidă dinnatura șiorganizarea muncii
încazul muncitorilor. Aceștia trebuie sădesfășoare oactivitate fizică
rutinieră, adeseori intensă lalocul demuncă, pedurata a8orezilnic.
Epuizarea fizică șipsihică pecare acest mod deorganizarea lamuncii o
36

04.07.2004
provoacă predispune mai degrabă spre activități recreative pasive, de
evaziune decât pentru activități sportive. Pedealtăparte, persoanele din
poziții ocupaționale înalte aumaimult timp liber șiunstildepetrecere a
timpului liber maiactiv.
Roberts (1970) sintetizează concluzii cuprivire lamecanismele
prin care ocupația individului influențează modalitatea depetrecere a
timpului liber.
1.Ocupațiile manuale solicită mult timp șienergie, făcându-i peoameni
incapabili săcultive modalități active depetrecere atimpului liber.
2.Ocupațiile manuale sunt epuizante fizic, determină nevoia dea
petrece timpul liber prinsimplă relaxare /recuperare.
3.Persoanele curesurse financiare slabe nuauveniturile necesare pentru
ainvesti înactivități depetrecere atimpului liber înafara căminului și
nuaubani ladiscreție pentru aplăti abonamente lacluburi sauasociații
sportive.
4.Familiile dincategoriile ocupaționale înalte aușanse mai mari dea
călători înstrăinătate, iaraceastă experiență poate stimula alteinterese
depetrecere atimpului liber. Anumite activități deloisir paradeclanșa
altele.
5.Educația trezește înrândul persoanelor cuocupații înalte interesul
pentru alteactivități deloisir decât încazul muncitorilor manuali.
6.Profesia unui individ custatus ocupațional înalt poate oferi multe
șanse dedobândire aunor calități cepotfiexploatate sauvalorificate în
timpul liber.
7.Obiceiurile deloisir sedezvoltă cașiatitudini destatus, care sunt
generate lalocul demuncă șiinfluențează locul demuncă.
Venitul
Impactul venitului asupra practicilor sportive esteevident. Sportul costă
bani, solicitați pentru plata anumitor tarife, abonamente, antrenori,
închirierea sau pentru achiziția echipamentelor necesare practicării
sportului. Înconsecință, cucâtopersoană arevenituri maimari, cuatât
maimult sevaangaja înactivități sportive.
Bineînțeles căsporturile sediferențiază șiînfuncție decosturile
pecare lepresupun practicarea lor.Astfel încât, încondiții egale estede
așteptat capersoanele cuvenituri reduse săpractice sporturi ‘ieftine’, iar
persoanele cuvenituri maimari, sporturi maiscumpe.
Mediul derezidență
S-a constatat căînOccident locuitorii dinmediul urban sunt mai
predispuși spre practicarea sporturilor decât ceidin mediul rural.
Aceleași specificități seînregistrează șipentru România, situația dela
noisolicitând cusiguranță oexplicație specifică, având învedere natura
37

04.07.2004
încomparație cuțările diferită araportului urban /rural lanoi
occidentale.
Dintre explicațiile care potfiinvocate pentru ajustifica slaba
participare alocuitorilor mediului rural înactivități fizice, menționăm:
1.Venituri șiresurse detimp liber mult maimici;
2.Echipamente șifacilități pentru practicarea sporturilor aproape
inexistente sauînstare precară, înafara unor stadioane pentru fotbal;
3.Munca agricolă este determinată deciclurile agricole, înperioada de
tranziție rămânând foarte puțin timp liber;
4.Munca agricolă presupune unmare consum fizic.
Abordări multidimensionale
Teoria comportamentului planificat
Teoria comportamentului planificat, propusă deAjzen în1988 este o
abordare socio-cognitivă care afost folosită extensiv înrelație cu
petrecerea timpului liber. Figura demai josarată cum intenția și
comportamentul potfiprezise pebaza atitudinii individului față de
respectivul comportament, percepția saprivitoare lapresiunea socială
spre realizarea sau nerealizarea respectivului comportament (norma
subiectivă) șiperceperea ușurinței sau adificultății înperformarea
respectivului comportament (control comportamental perceput).
Figura 1.Teoria comportamentului planificat
Atitudine fațăde
comportament
Norma
subiectivăIntenție Comportament
Control
comportamental
perceput
Teoria comportamentului planificat pleacă delapremisa căacțiunile
individului sunt dependente decredințe aleindividului care sunt
relevante pentru comportament. Trei tipuri decredințe potfidistinse:
credințe comportamentale, care influențează atitudinea față de
respectivul comportament;
38

04.07.2004
credințe normative, referitoare laașteptările altora;
credințe decotrol, referitoare laușurința sau dificultatea
realizării respectivului comportament.
Măsurând credințele sepotprezice intențiile șideaici șiacțiunile
individului. Evident, comportamentele nusunt determinate doar de
credințe cișidesituația practica, ceimplică restricții saufacilitează
anumite acțiuni.
Modelul interacțional alcomportamentului sportiv
Modelul luiWeiss șiGlenn (apud Sleak, 1998, p.33) prezintă
modalitatea încare comportamentul sportiv este influențat defactori
biologici, dematuritate, psihologici șisociali. Sesugerează că
influențele abilităților fizice șialesuportului social sunt mediate de
procesele psihologice precum percepția desineșiscopurile generale ale
individului. Între aceste aspecte există relații reciproce deoarece
experiențele legate desport influențează percepția competenței și
perspectiva aspura scopurilor. Mai mult practicarea sporturilor va
influența abilitățile individuale șinatura susținerii sociale. Modelul
acesta, mai specific preocupat desport decât celprezentat înainte
așteaptă testarea empirică.
Procesul deadoptarea aactivităților recreaționale
Ideea destart aacestui model propus deBrandenburg în1982 (apud
Sleak, 1998, pp. 34-35) este că,pentru adoptarea unui anumit
comportament, este nevoie caindividul săfieinteresat derespectivul
câmp acțional. Evident potexista șiexcepții –nuteinteresează deloc
parapantele dardacă țiseoferă ocazia șiaitupeu, decenu?.
Înplus, estenevoie caanumite condiții săfiesatisfăcute pentru
caoanumită activitate săfieadoptată:
săexiste oportunități pentru realizarea respectivei acțiuni (nupoți
înota dacă nueste piscină saumăcar oapăsuficient deadâncă, și
curată bineînțeles);
conștientizarea posibilității acțiunii respective –trebuie săafliprima
oară despre skipentru a-lpractica;
mediu social favorabil –prieteni cucare săjocișifamilie care sănu
tebată lacapcă,spre pildă, joggingul esteoaiureală;
disponibilitate deaaccepta săîncerci onouă activitate.
Chiar dacă sunt realizate aceste condiții este nevoie săseproducă
anumite evenimente cheie care sădeclanșeze comportamentul respectiv,
practicarea sportului respectiv. Cum arfiniște prieteni care săteinvite
launmeci detenis (care nusepoate juca singur), sauoreducere de
39

04.07.2004
prețuri lacentrul sportiv dinlocalitate care sădetermine trecerea la
acțiune.
Figura 2.Modelul interacțional alcomportamentului sportiv
Factori
contextuali și
maturitate
Abilitate fizică Imaginea desine Participare
Suport social Scopuri generale
Figura 3.Unmodel conceptual deadoptare aactivităților recreative
Oportunități
Cunoaștere
Mediu social
favorabil
ReceptivitateAdoptarea
experienței
40

04.07.2004
Modelul valorilor așteptate
Modelul luiEccles (apud Sleak, 1998, pp.35-36), prezentat înFigura 4
presupune căactivitățile sunt selectate dintr-un setdeopțiuni care sunt
influențate denumeroși factori precum mediul cultural, experiențele
anterioare, percepții individuale, scopuri personale, orientări
motivaționale șiexpectațiile privitoare lasucces. Precum seobservă din
figură, modelul este sofisticat. Mai are nevoie șideconfirmare
empirică.
Abandonarea sportului
Decemarea majoritate atinerilor peste 17aniabandonează practicarea
sporturilor? Într-o cercetare calitativă americană (Lindner, Johns și
Butcher, 1991, p.4),motivele cele mai desinvocate decătre tineri
pentru renunțarea lapracticarea sporturilor aufost:
„Alte treburi maiimportante”
„Nu mis-amaipărut amuzant”
„Nu amjucat destul” (însporturile deechipă, adică nuafostinclus în
lot)
„Nu mi-a plăcut clubul”
„Nu maisunt atâtdebuncalaînceput”
„Îmi luaprea mult timp”
„Nu mămaiinteresa”
„Nu mi-a plăcut antrenorul”
„Prea mare presiunea”
Aceste justificări ascund decele mai multe oriadevărate cauze ale
abandonului activităților sportive. Șipentru această temă aufost
dezvoltate unele teorii.
Teorii aleabilităților percepute
Abilitatea percepută este un factor important înexplicarea
comportamentului sportiv, astfel cătrebuie luat înconsiderare șiîn
problematica abandonării activității sportive. Dacă experiențele inițiale
legate desport nuproduc senzație desucces șidecontrol abandonul
este foarte probabil. Tot astfel, dacă este sesizată oscădere a
capacităților, abandonul poate fiaproape. Teoria nueste acoperitoare
deoarece indivizi care sepercepeau foarte competenți auabandonat
activitatea sportivă.
Teoria epuizării
Foarte pescurt, teoria stipulează căsportivii deelită abandonează
practica sportivă deperformanță datorită stresului cronic determinat de
41

04.07.2004
solicitările excesive lacare sunt supuși. Teoria este foarte populară,
adică este populară maidegrabă decât științifică. Easeaplică probabil
sportivilor deelită doar șimaiașteaptă săfieșitestată empiric.
Teorii aledezvoltării
Schimbările cognitive, psihologice șisociale pecare lesuferă individul
înviață afectează relevanța individuală asportului. Odată cuintrarea în
adolescență tânărul poate resimți activitățile sportive dinceîncemai
puțin atractive, alte interese devenind mai pregnante. Angajamentele
solicitate deșcoală, defamilie saudelocul demuncă devin șieledince
încemaiimportante, îndauna celor sportive. Până laurmă decizia în
favoarea unora este îndetrimentul celorlalte. Sunt destul decunoscute
renunțările pecare trebuie săleaccepte sportivii deperformanță în
domeniul vieții personale șiașcolii. Multe studii referitoare la
abandonarea sportului arată cănuoscădere percepută înabilitățile dea
desfășura activitatea sportivă determină renunțarea cipresiunea altor
zone derelevanță dinviața individului. Pedealtă parte, cercetările
realizate pemodalitățile depetrecere atimpului liber arată căpersoanele
sunt dispuse sădepășească diferite constrângeri pentru aseangaja în
activități specifice deloisir, cum arficelesportive.
42

04.07.2004
Figura 4.Modelul valorilor așteptate alalegerii activității
Mediu cultural
1.Stereotipuri privind
rolurile degen
2.Stereotipuri
culturale privitoare
ladisciplină sau
caracteristicile
nriinatintinlp
Credințele și
comportamentele
socializatorului
IPercepția individuală
asupra:
1.credințelor,
atitudinilor,
așteptărilor
socializatorului
2.roluri degen
3.stereotipuri
Aptitudini, temperamente și
talenteInterpretarea individuală a
experiențelor:
1.atribuiri cauzale
2.localcontrolului
Experiențe anterioare
(realizări eșecuri) Scopuri individuale și
scheme generale
referitoare lasine:
1.scheme depercepere
asinelui
2.scopuri petermen
scurt
3.scopuri petermen
lung
4.șinele ideal
5.reprezentare a
propriilor abilități
6.percepția asupra
solicitărilor
sarcinilor
Amintiri afective
aleindividuluiAșteptarea
succesului
Opțiuni
referitoare la
realizări
Valoarea subiectivă a
sarcinii
1.Valoarea stimulentului și
arealizării
2.Valoarea instrumentală
3.Costuri
43

04.07.2004
Dereținut
Practicarea sportului poate acoperi anumite nevoi psihologice
alepersoanei, cum arfinevoia deindependență sauceade
creștere astimei desine.
Practicarea sporturilor înviața adultă poate fișidependentă de
influențele socializatoare (internalizarea normelor șivalorilor
referitoare lasport) dindiferitele perioade alevieții. Acestea se
întâmplă îngrupuri, primare, încare interacțiunile sunt
frecvente șifațăînfață, șisecundare.
Copii dobândesc înfamilie deprinderile depetrecere atimpului
liber. Înperioada adultă, contează maipuțin modelele însușite
înfamilia deorigine cifactorii reuniți încăsnicie. Incongruența
preferințelor privind modalitățile depetrecere atimpului liber
alepartenerilor decuplu poate influența participarea laactivități
sportive.
Datele paraindica ocorelație pozitivă între rezultatele școlare
șipracticarea sportului. Oricum, pentru rezultate școlare, este
benefică îmbinarea muncii școlare curecreația, încontrast cu
tendința deaopune cele două dimensiuni alevieții elevului. Pe
dealtăparte, estebine stabilit faptul căpersoanele cunivel de
instrucție ridicat facmai mult sport decât cele cunivel de
instrucție scăzut.
Curriculumul deeducație fizică artrebui astfel construit încât să
contribuie laatragerea tinerilor (copii, adolescenți) în
activitățile sportive; orientarea celor cuaptitudini către sportul
de performanță șievitarea abandonului activității de
performanță.
Principalele grupuri secundare încare arelocsocializarea
sportivă sunt cluburile sauasociațiile sportive.
Practicarea sportivă este determinată decisiv deciclurile de
viață. Ieșirea dinadolescență labăieți șiintrarea înpubertate la
fete, cașiintrarea învârsta atreia reprezintă cele două
momente delicate încare majoritatea oamenilor selasădesport.
Bărbații facmaimult sport decât femeile. Aceasta sedatorează
rolurilor desexdiferite șiresurselor diferite detimp liber a
persoanelor aparținând celor două sexe.
Toate studiile arată că,cucâtopersoană este maieducată, cu
atât mai mult seimplică înactivități sportive. Relația
menționată sepoate explica prin accesul mai mare laresurse
necesare practicării sportului, cașiprin norme șivalori
favorabile activităților fizice.
Persoanele ocupate facmaimult sport decât cele neocupate, cu
excepția elevilor șiastudenților. Explicația este destul de
44

04.07.2004
evidentă, categoria neocupată este alcătuită dinpersoane în
vârstă saucunivel educațional scăzut, fapt cenufavorizează
participarea sportivă. Pedealtăparte, există diferențe notabile
înceea ceprivește participarea sportivă între diferitele categorii
ocupaționale.
Sportul costă. Înconsecință, cucâtopersoană arevenituri mai
mari, cuatâtmaimult sevaangaja înactivități sportive.
Atât înOccident cașiînRomânia, persoanele dinmediul rural
facmaipuțin sport decât celedinmediul urban.
Abordările multidimensionale, defactură psihosociologică au
încercat săarate determinanții deciziilor individuale referitoare
lapracticarea sporturilor:
Teoria comportamentului planificat pleacă dela
premisa căacțiunile individului sunt dependente detrei
tipuri decredințe:
credințe comportamentale, care influențează
atitudinea fațăderespectivul comportament;
credințe normative, referitoare laașteptările
altora;
credințe decotrol, referitoare laușurința sau
dificultatea realizării respectivului
comportament.
Modelul interacțional alcomportamentului sportiv
prezintă modalitatea încare comportamentul sportiv
este influențat defactori biologici, dematuritate,
psihologici șisociali.
Procesul deadoptarea aactivităților recreaționale,
model care pleacă delapremisa căpentru adoptarea
unui anumit comportament, este nevoie caindividul să
fieinteresat derespectivul câmp acțional.
Modelul valorilor așteptate presupune căactivitățile
sunt selectate dintr-un set deopțiuni care sunt
influențate denumeroși factori precum mediul cultural,
experiențele anterioare, percepții individuale, scopuri
personale, orientări motivaționale șiexpectațiile
privitoare lasucces.
Înultima parte acapitolului vom investiga cauzele abandonării
activității sportive, facând trimitere lamai multe teorii
dezvoltate peaceastă temă.
45

04.07.2004
5.Femeia însport
Introducere
Studii occidentale (Sleak, 1998, pp.59–64)indică faptul căfemeile
sunt doar într-o mică măsură mai inactive decât bărbații, dardacă se
compară sporturile încare sunt active, diferențele devin mult maimari.
Date românești produc același pattern alunei participări maiactive a
bărbaților înactivități sportive (vezi capitolul „Femeia însport”).
Deși femeile sunt implicate într-un număr mare deactivități,
participarea regulată însporturi tradiționale elimitată laominoritate de
femei tinere. Înafara creșterii frecventării aerobicului, participarea
sportivă afemeii s-a modificat puțin înultimele două decenii,
înregistrându-se chiar undeclin alparticipării feminine înSUA.
Factori care influențează participarea feminină însport
Factori fizici
Există diferențe morfologice șifiziologice între bărbați șifemei, care
influențează într-o măsură semnificativă performanțele sportive.
Diferențele fizice influențează potențialul sportiv înfelul următor:
•Forță: femeile audoar 65% dinforța unui bărbat, deci potențialul de
forță bărbătesc vafimaimare
•Elemente anaerobe care solicită putere /forță mai puțin deun
minut: femeia areoproporție maimică dețesut muscular ceea ce
reduce cantitatea defosfați cumare energie, șileface mai puțin
capabile săsuporte undeficit deacid lactic. Bărbații voracea un
avantaj înevenimente scurte precum sprintul atletic
•Evenimente aerobe, între unminut șiooră: inima mai mare a
bărbatului șiconținutul maibogat înhemoglobină șihematocrit pot
spori ratadeabsorbție aoxigenului. Proporțiile corpului masculin
asigură unmetabolism mairapid întimpul exercițiilor, prin raportul
putere /greutate maibun. Bărbații voravea prin urmare unavantaj
înasemenea evenimente
•Evenimente pedistanțe foarte mari: femeile sunt bine dotate pentru
utilizarea grăsimii cașicombustibil pentru exerciții, deunde rezultă
omaimare capacitate pentru activități cepresupun rezistență. Când
seutilizează capacitatea totală, șicând echilibrul termic este un
factor, femeile auunavantaj.
Există numeroase mituri privind problemele medicale lacare sesupun
femeile care facsport:
•Sportul afectează fertilitatea șinașterea
•Sportul dereglează ciclul menstrual
46

04.07.2004
•Performanțele sportive sunt afectate negativ întimpul ciclului
menstrual
•Sportul provoacă unnumăr substanțial derăniri lafemei
•Sportul produce omusculatură masivă /neatractivă.
Cercetările arată cănici unul dinaceste enunțuri nueste adevărat. În
ceea ceprivește performanțele comparative între bărbați șifemei, în
majoritatea sporturilor bărbații obțin rezultate maibune, darestegreu de
stabilit dacă aceste diferențe sedatorează factorilor fiziologici sau
familiarizării mai timpurii abărbaților cupracticile sportive șia
participării maireduse afemeilor laactivități sportive.
Influențe sociale
Stereotipuri deroldesex
Nou născuții auunsexbiologic când senasc, darnuauidentitate
masculină saufeminină. Aceasta sedezvoltă rapid princontact culumea
socială șiculturală, astfel încât oînțelegere suficient dematură a
genului esteobținută înjurul vârstei de8–9ani.
Socializarea presupune preluarea modelului șiîntărirea luidela
ceilalți semnificativi: părinți, prieteni sauprofesori. Maitârziu poate lua
forma situațiilor socializatoare (cluburi defotbal, deexemplu) unde
există unetos negativ cuprivire lafetele care practică acest sport.
Comportamentul părinților este critic înacest proces, devreme ce
băieții sunt încurajați săfieaventuroși șiactivi, întimp cefetele
beneficiază demaipuțină libertate fizică. Fetele care aupărinți /prieteni
/profesori /antrenori suportivi auoșansă mai mare deacontinua
practicarea sportului.
Cercetarea luiBrown, Frankel șiFennell (1989) înCanada, a
investigat formele recreaționale șicompetitive alesportului înșcoală și
comunitate. Eiauconstatat căimplicarea feminină însport estelimitată
deoarece participarea sportivă:
•‘violează comportamentele degendezirabile’
•‘inhibă implicarea înalteactivități’
•‘nuconduce laoputernică întărire socială’
Stereotipurile degenexistă deoarece sunt anumite calități care sunt
percepute cafiind tipic feminine /masculine. Încele maimulte culturi
europene bărbații sunt văzuți cafiind agresivi, independenți,
dominatori, activi, aventuroși, competitivi iarfemeile sunt văzute ca
fiind fragile, emotive, înțelegătoare, cutact, liniștite șidependente.
Imaginile stereotipe despre feminitate /masculinitate întâlnesc
așteptările privind comportamentul normal labărbați șifemei. Astfel,
înțelegerea inegalității însport trebuie săiaîncalcul înprimul rând
construcția socială agenului șinudiferențele biologice.
Definițiile feminității /masculinității auinfluențat șiactivitățile
sportive. Simțul comun definește unele sporturi cafiind potrivite și
47

04.07.2004
altele nepotrivite pentru femei, funcție decaracteristicile sportului
respectiv. Seconsideră astfel căsporturile care presupun contact fizic
sunt nepotrivite pentru femei (boxul deexemplu) întimp cepresupun
mișcare estetică lesunt potrivite (gimnastică, patinaj artistic). Diferite
studii auarătat cămasculinitatea esteasociată unor sporturi competitive,
tradițional masculine (deexemplu fotbal), sporturilor cumare risc
(alpinism), sporturilor deapăcare implică forță șiriscuri șiactivităților
care solicită contact fizic direct (box). Activitățile atribuite femeilor
includ sporturi tradițional feminine, cum arfivoleiul, sauactivități
necompetitive (aerobic).
Unaltaspect important esterelația pozitivă între încrederea desine
afemeii șiparticiparea laactivități fizice. Cualte cuvinte, fetele și
femeile cuîncredere înpropriile abilități sportive vorpractica sport.
După cum estedeașteptat, femeile auîncredere maiscăzută înpropriile
abilități atunci când practică sporturi specific masculine, și,încazul
activităților șicompetițiilor sportive, îșipierd încrederea însine atunci
când sunt evaluate. Fetele cuoîncredere însine maiscăzută voralege
activități mai puțin solicitante șivorfimai ușor descurajate deeșec.
Pentru aspori încrederea însine afetelor șiafemeilor este necesară
realizarea următoarelor obiective:
•fetele săfieînvățate deprinderi care săleîmbunătățească șansele de
succes
•săcrească numărul demodele derolpentru femei înmass media
•feed –back pozitiv, cuaccent peideea căsuccesul este datorat
calităților iareșecul lipsei deefort.
Conflictul derol
Conflictul derolapare atunci când persoana este preocupată de
nepotrivirea între comportament șiexpectanțele sociale. Masculinitatea
asociată cumulte sporturi este înconflict curolul desexîncazul
femeilor. Cutoate acestea, s-aînregistrat unnivel scăzut încazul
conflictului derolpentru sportivele americane (Alison, 1991). Aceasta
sepoate datora șifaptului căfemeile care autrăit unconflict derol
serios aurenunțat lapracticarea sporturilor.
Imaginea feminității îneducația fizică șisportul contemporan
Cutoate căînperioada recentă orele deeducație fizică sunt mixte, este
probabil caprofesorii săpună înpractică imaginile lorprivind
masculinitatea /feminitatea. Unstudiu britanic (Scraton, 1982) a
constatat căprofesorii deeducație fizică acceptă diferențele fizice în
abilitatea sportivă dintre băieți șifeteșisunt dornici săadapteze aceste
diferențe îndesfășurarea orelor deeducație fizică. Astfel, unele
activități sunt încă asociate fetelor (dansul sportiv), iaraltele băieților
(fotbalul). Fetele sunt protejate delacontacte fizice directe care arputea
afecta negativ părțile sexuale alecorpului. Pedealtăparte șicopiii vin
cuunbagaj destereotipuri care-i determină depildă să-și bată jocde
48

04.07.2004
băieții care preferă sporturile maifeminine, saudefetele care seimplică
înactivități dure.
Osoluție implementată șiînRomânia laapatia pecare o
manifestă fetele față deorele deeducație fizică afost introducerea
orelor deeducație fizică opționale. Lanoiacest lucru seaplică înliceu
șifacultate. Deși opționalele sunt mai atrăgătoare pentru fete, ele
întăresc expectanțele sociale privind feminitatea. Fetele aleg mai ales
sporturi individuale, necompetitive, desală, șicare aulegătură cu
înfățișarea fizică (aerobic). Astfel, ceicare planifică orele deeducație
fizică înșcoală sunt într-o veritabilă dilemă: săprovoace retragerea
fetelor dinactivitățile sportive sausăîntărească anumite diviziuni de
genlegate desport.
Cultura feminină asociată diviziunii sociale între genuri
limitează implicarea fetelor șifemeilor înactivități sportive înmai
multe feluri. Astfel, schimbările fizice produse depubertate potprovoca
jenă, rușine. Pedealtăparte, imaginea convențională afemeii lecere
fetelor săfiepreocupate mai ales deimaginea fizică. Cunoscând
carierele sociale șieconomice care lesunt destinate, încare căsătoria și
maternitatea sunt esențiale, femeia tânără poate decide căinvestiția de
timp șibani înpracticarea sportului este nerentabilă. Deasemenea,
băieții sunt încurajați săfiecompetitivi și‘înformă’, ceea cepoate duce
lasentimente deincompetență îndomeniul sportului dinpartea fetelor și
sădescurajeze participarea ulterioară.
Îngeneral sepoate spune căfetele renunță laimplicarea activă
înpracticarea sportului pentru căacestea nufacparte dinnucleul central
alexistenței lor. Cultura adolescentină feminină secentrează pe
încercarea toaletelor îndormitor, experimentarea cosmeticalelor,
lecturarea revistelor, audiții muzicale șibârfa cuprietenii. Sportul este
periferic șicelmai adesea singurul contact cusportul alunei feteare
legătură cucăutarea băiatului ideal. Preocupări recente dincultura
adolescentină, pentru sănătate, dietă, exerciții ausporit interesul pentru
activități degenul aerobicului, darînnici uncaz nuaustimulat
participarea feminină însporturi competitive.
Alți factori
Religia șicultura
Înanumite culturi, precum ceamusulmană, femeilor leesteinterzis să
șidezvelească anumite părți alecorpului sausăparticipe laactivități ce
presupun contact fizic, împreună cubărbații. Pealtăparte interdicțiile
legate deanumite perioade (Ramadanul lamusulmani) potlimita serios
oportunitățile departicipare laactivități sportive.
Factorii decontext
Așa cum ammai menționat, femeile auladispoziție resurse pentru
practicarea sportului mici încomparație cubărbații. Fiind nevoite
49

04.07.2004
adeseori săîndeplinească șiroluri tradițional casnice pelângă cele
asociate profesiei, femeilor lerămâne puțin timp șienergie pentru ase
implica înactivități sportive.
Distribuția puterii însport
Structurile deputere însport aufavorizat înmod tradițional bărbații.
Bărbații audeținut întotdeauna celemaiimportante poziții încluburi, iar
sporturile feminine audeobicei unstatus financiar șisocial mai mic
decât cele masculine. Unaspect important esteșicelalsubreprezentării
femeii înrolul deantrenor. Chiar șiînsporturi încare femeile dețin o
pondere importantă majoritatea antrenorilor sunt bărbați. Înconsecință
există puține modele derolfeminin chiar șiînaceste sporturi, iar
antrenorii bărbați auoanumită putere asupra fetelor pecare le
antrenează. Acest aspect semanifestă înmod extrem încazurile de
abuz sexual.
Mass media
Maniera încare mass media prezintă competițiile sportive poate întări
stereotipurile legate deimplicarea feminină însport. S-aconstatat că
revistele sportive acoperă înmult mai mare măsură competiții
masculine șiprezintă mult maifrecvent sportivi bărbați decât sportive.
Aceasta sedatorează înprimul rând faptului căpublicul acestor reviste
esteeminamente masculin.
Dereținut
Îngeneral participarea sportivă afemeilor estemairedusă decât
ceaabărbaților.
Oparte din explicația pentru această discrepanță poate fi
realizată printrimiterea lacaracteristicile fizice alefemeilor.
Studiile auinfirmat majoritatea miturilor referitoare la
capacitățile fizice alefemeilor șilaefectele pecare sportul le-ar
putea avea asupra corpului feminin.
Stereotipurile deroldesexdetermină înceamaimare măsură
diferențele departicipare alebărbaților șialefemeilor. Acestea
indică cesporturi sunt potrivite femeilor șicare sunt nepotrivite,
influențând implicarea femeilor șipecăiindirecte, cum arfi
încrederea înraport cuposibilitățile deaface sport eficient.
Alte aspecte corelate stereotipurilor deroldesexsunt conflictul
derol,între sport șifeminitate, care deobicei este rezolvat în
dauna sportului sau socializarea acestor diferențe de
reprezentare derolchiar prinorele deeducație fizică mixte.
Alți factori care reproduc situația încare majoritatea femeilor
sunt excluse delaactivități sportive sunt ceireligioși, de
context șidistribuția puterii însport.
50

04.07.2004
6.Clasă socială șisport
Gândirea socială modernă continuă săidentifice însocietățile dezvoltate
clase sociale, grupuri definite prin acces diferențiat laproprietate, la
status saulaprivilegii. Îngeneral seface distincția între treicategorii
sociale importante: clasa desus, saudominantă, alcătuită dinmarii
proprietari saudinelita managerială oripolitică; clasa mijlocie care
cuprinde masa antreprenorilor, care dețin afaceri demărime mică sau
mijlocie plus majoritatea funcționărimii șiaintelectualității șiclasa
muncitoare care serecunoaște maialesdupă absența proprietăților sau
aunei poziții ocupaționale prestigioase. Această modalitate de
reprezentare astratificării sociale derivă, evident, dingândirea marxistă.
Chiar dacă înRomânia criteriile deierarhizare sunt oarecum diferite, iar
compoziția grupurilor seîndepărtează delatipurile ideale descrise,
putem concepte societatea cafiind ierarhizată într-un mod similar celor
occidentale.
Teoria clasei loisirului. Sportul-consum ostentativ (după
Veblen, 1966)
Veblen afostprintre primii sociologi care aucontrazis teza economistă
clasică potrivit căreia proprietatea privată șiacumularea debogății îșiau
originea înlupta omului pentru supraviețuire șipentru acoperirea
diferitelor nevoi. (teză convențională șiastăzi, regăsită înformule de
genul piramidei nevoilor aluiMaslow). Motivul principal care
orientează tendința deacaparare alucrurilor, șiaoamenilor însocietatea
sclavagistă, este” distincția” invidioasă care este atașată bogăției.
Distincția vizează poziția înierarhia socială, valoarea averii
determinând reputația, respectabilitatea și,înfine, unanumit status.
Competiția pentru bogății, avere, ațâțată deinvidie este denumită de
Veblen “emulație pecuniară”. Societățile seclasifică, dealtfel, în
concepția sociologului norvegian după modalitățile uzuale deobținere o
criteriului dedistincție, proprietatea, înprădalnice șiproductive. Chiar
dacă noțiunile vorbesc delasine, săexemplificăm prima categorie prin
societățile aristocratice iaraldoilea tipprin societatea modernă,
burgheză.
Stabilirea ierarhiei stratificării sociale prin compararea
proprietăților materiale produce două consecințe logice: pede-o parte, o
importanță maimare decât proprietatea vaavea expunerea, prezentarea,
bogăției, pentru aproduce respectivele comparații șiierarhizări; pede
altăparte, întrucât munca ajunge săfieasociată precarității condițiilor
materiale aleexistenței, unei poziții sociale inferioare, eavafinunumai
evitată darvacăpăta șisemnificații negative pentru cultura claselor
superioare. Avem deci, dinpartea claselor superioare, unconsum
ostentativ șiorespingere amuncii productive. Datorită modalității
51

04.07.2004
specifice deutilizare atimpului, clasele dominante sunt denumite de
Veblen “clase aleloisirului”. Autorul menționează căantagonismul cu
activitățile instrumentale detipul muncii nutransformă loisirul înlene
sauindolență încazul acestei categorii. Loisir (termen francez care
semnifică petrecerea timpului liber) înseamnă cătimpul este consumat
non-productiv 1)dinpunctul devedere allipsei derespectabilitate a
muncii productive și2)caodovadă acapacității pecuniare deasusține
aviață deinactivitate. Activitățile aparent inutile, non-productive, în
care seangajează membri clasei loisirului sunt producătoare de
distincție, decapital simbolic precum arspune Bourdieu, deprestigiu și
derespectabilitate, delegitimitate înraport cupretențiile deapartenență
laocategorie umană deesență superioară. Cualtecuvinte, loisirul areși
aavut întotdeauna ocontribuție lareproducerea ierarhiei sociale.
Importanța saînacest sens sepoate deduce șidintimpul enorm alocat
decătre clasa socială dominantă învățării abilităților, cunoștințelor,
deprinderilor care constituie marca poziției lorsuperioare –limbi
clasice, bune maniere, artă, filosofie etc.
Alături deactivități artistice șidedivertisment, depreocupare
pentru stilșipentru rafinament întoate domeniile, plus deaplecare
către științe uneori, mai ales spre cele mai puțin aplicative, sportul a
constituit unul dindomeniile princare clasele dominante obișnuiau să-și
construiască respectabilitatea.
Urmărind exemplele britanice putem înțelege sursa
generalizărilor luiVeblen. Întimpul secolului alXIX-lea, înMarea
Britanie, întrecerile decanoe aveau uncaracter social, regatele depe
Tamisa constituind importante evenimente sociale. Laînceputul
secolului XX, călăria avea șieaunputernic caracter declasă, mulți
dintre proprietarii decaiavând titluri nobiliare iarmembri înaltei
burghezii adoptau acest hobby costisitor înîncercarea deafiacceptați
înrândul înaltei societăți. Înaceeași situație erau șigolful sautenisul,
sporturi aleclaselor superioare infiltrate încetul cuîncetul deburghezia
industrială. Dincolo deconsumul ostentativ, apartenența lacluburile
respective oferea șișansa deaîncheia afaceri cupersoane cugândire
asemănătoare.
Cutoate schimbările suferite destratificarea socială înțările
occidentale fațădeperioada încare teoria luiVeblen afostelaborată, un
specialist detalia luiBourdieu (1984) consideră cănoțiunea deconsum
ostentativ rămâne actuală devreme ceclasele dominante preferă și
acum sporturi care ledisting decelelalte categorii sociale. Dacă unsport
precum tenisul adevenit popular, prin democratizare, clasele desusau
trecut lapracticarea yachtingului, rămânând astfel departe demulțime.
Gruneau (1983, p.80)sugerează căideile luiVeblen formează uncadru
prin care potfijudecate evoluțiile dinsport șiraporturile declasă în
ultimul secol. Participarea demasă laactivitățile sportive dinadoua
52

04.07.2004
jumătate asecolului XXînseamnă declinul aparent alinegalităților de
clasă însport iarînlocdeoclasă aloisirului avem, astăzi, omasă a
loisirului.
Cultul sportului înșcolile publice occidentale dinsecolul XIX
constituia ocaracteristică importantă apregătirii claselor superioare
pentru poziții prestigioase șicariere deelită. Încontrast, clasa
muncitoare erasupusă laexerciții care urmăreau producerea unei forțe
demuncă disciplinate care putea fimobilizată pentru forțele armate în
cazderăzboi. Înaceastă perioadă, aexistat odistincție rigidă între
profesioniști, care făceau sport pentru bani „amatori” care practicau
jocurile sportive pentru plăcere, status saualtemotive neinstrumentale.
Clasa mijlocie
Clasa mijlocie din perioada victoriană britanică avea oatitudine
entuziastă fațădesport, considerând căacesta areefecte benefice asupra
societății. Pelângă faptul căproducea disciplină șisuprima violența în
rândul clasei muncitoare, sportului organizat iseatribuia calitatea dea
produce ‘creștini loiali șiputernici care vorputea exercita uncontrol
social asupra propriilor instincte sexuale, inclusiv asupra
homosexualității (Riess, 1994, p.155). Pelângă aceasta, clasa mijlocie a
îmbrățișat conceptul declub sportiv devreme ceoferea status, ordine,
demnitate cașiomodalitate desocializare.
Clasa mijlocie s-aimplicat înaproape toate sporturile, adesea
imitând peceidinclasa superioară, iardacă accesul încluburile
exclusiviste eraoprit și-au organizat propriile cluburi, precum încazul
tenisului. Clasa mijlocie s-ainfiltrat chiar șiînsporturile clasei
muncitoare, deexemplu, pelângă practicarea fotbalului, mulți au
devenit acționari șidirectori decluburi profesioniste defotbal.
Clasa muncitoare
Înprima parte asecolului XIX membrii clasei muncitoare aufost
determinați sărenunțe laformele haotice saudezorganizate desport și
săadopte activități sportive maipuțin brutale. Atunci când persuasiunea
morală afostineficientă s-au adoptat legiîmpotriva exceselor violente
șihaotice dinsporturi.
Către sfârșitul secolului XIX, clasa muncitoare manifesta deja
uninteres larg către cluburile sportive, mai ales prin pătura ei
superioară. Creșterea comercialismului dinsport aoferit oportunități
suplimentare pentru participarea sportivă. Fotbalul, unjocviolent și
haotic practicat declasa muncitoare era,laînceputul secolului XX, bine
organizat șistructurat. Unii membri aiclasei muncitoare devin jucători
profesioniști defotbal șiaujucat unrolimportant îna-idetermina pe
tinerii dincategoria lorsocială săiaparte lajocuri recreative defotbal.
53

04.07.2004
Nueste clar încemăsură clasa muncitoare și-a determinat
propriul destin sportiv înaceastă perioadă. Pedeoparte separe căîn
secolul XIX clasa mijlocie ainfluențat practicile sportive aleclasei
muncitoare dinmaimulte motive:
•Înprimul rând datorită îngrijorării referitoare lacomportamentul și
moravurile majorității muncitorilor urbani, situație care adeterminat
multe grupuri caritabile șireligioase săînființeze cluburi defotbal
saucricket, pentru aordona comportamentul șia-i‘creștina’ pe
muncitori.
• Înaldoilea rând, mulți întreprinzători auinvestit înfacilități
sportive pentru aspori forma fizică șiproductivitatea, șipentru a
dezvolta sentimente deloialitate. Astfel Riess (1994, p.164) arată că
firmele deciocolată Cadbury’s șiRowntree ofereau angajatelor mai
tinere de16anipauze pentru înot șiexerciții lasala deforță a
companiei, subsupravegherea instructorilor profesioniști.
Este deasemenea posibil casportul săreflecte încercările unui mare
număr depersoane deaaccede lastatusul clasei mijlocii. Întimp ce
clasa mijlocie practica sporturi pentru aimita clasa superioară, același
proces seîntâmplă șicuactivitățile recreative aleclasei muncitoare.
Cutoate acestea Holt (1989) exprimă unpunct devedere diferit,
afirmând cămuncitorimea și-a impus propriile valori tradiționale:
duritatea, tenacitatea, loialitatea, întimp cecluburile lorsportive, spre
deosebire decele aleclasei mijlocii care aveau olargă ariegeografică
derecrutare, sebazau pegrupuri restrânse lanivel destradă și
vecinătate. Această linie degândire este susținută deincluderea în
sportul clasei muncitoare aunor valori precum: victoria, subiectivitatea,
câștigul material, disprețul față deautoritate șireguli, solidaritate
reciprocă prin efort colectiv șicomportament demasă vulgar, valori
direct opuse celor promovate declasa mijlocie. Predomina duritatea și
necioplirea întimp cefair-play-ul șisportivitatea erau desconsiderate.
Mișcarea socialistă delasfârșitul secolului XIX eradivizată în
ceea ceprivește problema sportului. Potrivit socialiștilor critici
consumerismul șigoana după profit însport constituiau doar altecăide
a-iexploata pemuncitori. Încontrast, unii dintre conducătorii mișcării
socialiste recunoșteau valoarea intelectual /morală șipentru sănătate a
sportului șipromovau sportul înorganizațiile muncitorești.
Hargreaves (apud Sleak, 1998, p.94) constată căocreștere
semnificativă aparticipării sportive aclasei muncitoare aavut locîntre
anii1920 –1930. Aceasta afoststimulată deevoluții precum includerea
educației fizice înprogramele școlare, îmbunătățirea calității vieții,
expansiunea comercială șimediatică însport, creșterea timpului liber.
Deși cultura sportivă aclasei muncitoare afostîntr-o anumită măsură
influențată declasele conducătoare, specialiștii constată menținerea și
54

04.07.2004
reproducerea semnificațiilor șiatitudinilor proletare înperioada
interbelică.
Unelement important pentru sportul clasei mijlocii îlreprezintă
barul. Sporturi precum boxul, fotbalul șipopicele, care aduceau
profituri șidinpariuri, erau promovate decătre proprietarii debaruri
care urmăreau beneficiile comerciale cereies dincreșterea clientelei cu
ocazia evenimentelor sportive.
Polarizarea pelinie declasă s-aprodus atâtîntre sporturi câtși
încadrul aceluiași sport. Clasele superioare și-au păstrat exclusivitatea
prin costuri excesive sauprin limitarea accesului încluburi, întimp ce
clasele muncitoare erau atrase deamuzamentul grosier alunor sporturi
precum boxul, luptele saucursele decâini. Toate aceste polarizări s-au
produs șiîncadrul aceluiași sport, deexemplu înrugby. Deși auexistat
excepții, amatorii dinclasa mijlocie (gentleman) auconstituit ouniune
derugby, întimp ceprofesioniștii dinclasa muncitoare și-au organizat
propria ligăderugby (Sleak, 1998, p.94). Abia înanii’90cele două
categorii auînceput săseamestece, alcătuind unamestec social
interesant.
Astfel, însecolul care tocmai s-aîncheiat sportul nuaconstituit
uncontext aldominației declasă totală. Mișcarea socialistă aîncercat să
inducă reforme însport, reforme care auîmbunătățit accesul clasei
muncitoare lapracticarea jocurilor sportive. Înacelași timp, deși
anumite valori burgheze aufostîncorporate, supraviețuiesc înmod clar
caracteristici aleclasei muncitoare: partizanat, importanța victoriei și
hedonismul vulgar.
Educația fizică șisportul înșcoală
Întimpul secolului XIX șiînceputul secolului XX, copiii trăiau
experiențe sportive diferențiat, funcție detipul școlii unde erau înscriși.
Factorul determinant eraoriginea declasă. Abia după aldoilea război
mondial învățământul demasă aintenționat egalizarea experiențelor
sportive aleșcolarilor. Măsura încare acest deziderat afost tinseste
dificil deevaluat, comparațiile internaționale ararăta probabil că
factorul determinant înacest cazeste măsura încare sistemele școlare
aureușit săegalizeze șansele deacces pediferite trepte deînvățământ
saufuncționează pentru reproducerea inegalităților sociale. Înafară de
acest factor, importante sunt șimodalitățile deorganizare aorelor de
educație fizică șisport promovate încadrul programei școlare. Factorii
menționați interacționează cupreferințele șivalorile copiilor șiale
părinților acestora.
Studii occidentale (Sleak, 1998, p.95)indică oparticipare mai
redusă laorele deeducație fizică dinpartea fetelor pedeoparte, șia
copiilor proveniți din cadrul clasei muncitoare pedealtă parte.
Explicația constă înfaptul căprograma sportivă este deformată în
55

04.07.2004
favoarea sporturilor clasei mijlocii. Stereotipurile șiprejudecățile
profesorilor deeducație fizică pot,larândul, lorsăducă ladefavorizarea
copiilor dinanumite medii sociale. Unprofesor deeducație fizică sau
unantrenor potsăaibă următoarele așteptări cuprivire latinerii din
categoriile dezavantajate:
•Anumite sporturi potficonsiderate nepotrivite pentru ei
•Nuvorfisusținuți defamilie pentru aurma ocarieră sportivă
•Vorprovoca dezordine lalecții /antrenamente
•Nusunt deîncredere saunusepotimplica înangajamente pe
termen lung.
Acești tineri potfiprin urmare discriminați, drepturile șialegerile lor
fiind limitate.
Întimp ceanchetele britanice înregistrează oconservare a
diferențelor înceea ceprivește rata participării sportive între diferite
clase sociale, datele dinSUA sugerează diminuarea acestor discrepanțe.
Diferențele declasă persistă dinmai multe cauze. Printre acestea
menționăm: lipsa facilităților, atimpului liber sauaunui locdemuncă.
Doar ceimai bogați îșipotpermite practicarea unor sporturi precum
aviația saucălăria. Înotul sautenisul sunt prohibite pentru ceimaisăraci
dacă sedorește opracticare frecventă. Factori precum costul
echipamentelor saulipsa mijloacelor detransport constituie opiedică
pentru mulți. Separe căînfond lipsa banilor constituie unobstacol
major încalea participării sportive, fiind însă delicată admiterea acestui
aspect.
Unstudiu din1982 alluiSleak (1998) arată, pedealtăparte, că
defaptfacilitățile șitimpul erau disponibile, darparticiparea sportivă a
membrilor clasei muncitoare eraobstrucționată deunetos sportiv
dominat devalorile clasei mijlocii, străin destilul deviață alclasei
muncitoare. Schilling (1983) consideră cămembrii diferitelor clase
sociale îșipercep corpul înmaniere diferite șipreferă înconsecință
activități sportive diferite. Membrii clasei muncitoare auoorientare
instrumentală fațădecorp și,astfel, sporturi precum fotbalul sauboxul
constituie mijloace deaobține experiențe plăcute. Clasa dominantă,
dimpotrivă, tratează corpul cascop însine, angajându-se însporturi care
dezvoltă fizicul șicontribuie lasănătate. Teoria luiSchilling nuesteîn
întregime convingătoare, existând cusiguranță unelement instrumental
înconstituirea corpului frumos șisănătos, iarpedealtăparte multe
persoane bogate sunt implicate însporturi ‘excitante’, precum
motociclismul.
Mobilitatea socială prin sport
Lasfârșitul secolului XIX șiînceputul secolului XXadevenit posibil
pentru bărbații clasei muncitoare săobțină câștiguri financiare și
avantaje destatus înurma carierei sportive. Transformarea învedete a
56

04.07.2004
unui număr desportivi dinclasa muncitoare astimulat speculațiile
privind sportul carută demobilitate socială ascendentă. Înultima
perioadă recompensele financiare pentru sportivii deelită aucrescut în
mod dramatic. Sporturi precum boxul sau fotbalul aupermis
persoanelor provenite dinclasele dejossă-și îmbunătățească situația
financiară cașipoziția socială. Dinpăcate nuexistă studii sistematice
privind această problemă.
ÎnSUA (Riess, 1994) s-astabilit că,indiferent desport,
principalul avantaj obținut desportivii profesioniști proveniți dinclasa
muncitoare constă înpromovarea îninstituții deînvățământ superioare,
șiocuparea unei poziții ocupaționale corespunzătoare. Sportivii de
culoare ajung rareori săfieacceptați încercurile clasei mijlocii
americane, înciuda parității financiare cumembrii acestei elite. Cauza
constă, evident, îndiscriminarea rasială.
Deși sportul poate oferi șanse pentru progres financiar, sunt
puține dovezi care săateste unefect demobilitate socială ascendentă.
Îndomeniul sportului maisunt multe defăcut pentru aobține
egalizarea șanselor departicipare. Înciuda aparentei prosperități a
societății post industriale șiademocratizării înanumite sporturi, rămân
chiar șiînsocietățile occidentale multiple restricții care limitează
participarea însport. Costul sportului continuă săinhibe participarea, la
felșibarierele sociale. Lafel,selecțiile exclusiviste, stilurile deviață și
specificitățile psiho –sociale perpetuează inegalitățile înparticiparea
sportivă.
Datele empirice arată căfuncția depromovare socială a
sportului funcționează destul delimitat. Promovarea socială prin sport
seîntâmplă doar încazul unei elite restrânse, întimp cepentru
majoritatea sportivilor denivel mediu, prin sport nuseproduce o
îmbunătățire semnificativă apoziției înstratificarea socială. Șilanoi
există puține cercetări dinacest punct devedere. Înepoca „deaur” au
practicat sporturi deomanieră organizată unnumăr impresionant de
persoane. Arfiinteresant destudiat maniera încare societatea a
beneficiat depeurma acestui fenomen demasă. Aubeneficiat indivizii
practicanți, șiîncefel? Oare beneficiul major nueradefapt pentru
conducerea comunistă care, prin competițiile sportive interne câtșiprin
participarea lacompetițiile internaționale, găsise obună supapă de
eliberare atensiunilor acumulate însocietate cașidereunire a
populației șideînăbușire avocilor discordante sub stindardul
patriotismului saualunității șisolidarității?
Dereținut
Sociologul norvegian Thorsten Veblen aintrodus conceptul de
clasă aloisirului pentru adesemna clasa dominantă.
Modalitățile depetrecere atimpului liber fac parte din
57

04.07.2004
strategiile dereproducere ainegalității sociale. S-aconstatat
faptul cămembri clasei dominante tind săpractice sporturi
inaccesibile claselor dejosșisăreunească înorganizații
exclusiviste.
Clasa mijlocie dinsocietățile occidentale aîmbrățișat toate
sporturile, crezând înefectul social benefic alsporturilor sau
pentru acăpăta acces încercurile păturilor superioare.
Clasa muncitoare aavut delaînceput anumite preferințe
sportive. Acestea auîncercat afimodificate atâtprin eforturile
activiștilor clasei mijlocii, inclusiv apatronilor, pentru
disciplinare sau chiar creștinare câtșiprin activitatea unor
cercuri socialiste. Seconsideră însă, căomare parte avalorilor
sportive aleclasei muncitoare delaînceputul secolului alXX-
lea: competiția, partizanatul, duritatea, tenacitatea, loialitatea,
disprețul fațădeautoritate șireguli, solidaritate reciprocă prin
efort colectiv șicomportament demasă vulgar, seregăsesc și
acum.
Diferențele declasă înceea ceprivește practicile sportive tind
săfieîntărite prinorele deeducație fizică, înciuda accesului tot
maidemocratic laeducație șifacilități sportive.
Capacitatea sportului degenera mobilitate socială este
discutabilă.
58

04.07.2004
7.Sport șisănătate (după Sleak, 1998)
Oamenii contemporani doresc dinceîncemaimult sătrăiască înstiluri
deviață sănătoase iaroamenii sepreocupă deavantajele pecare țile
poate oferi starea pecare odenumim înlimbajul popular “afiîn
formă”. Întrecut, sănătatea eravăzută îngeneral cafiind absența bolii
întimp ce,înepocile mairecente aajuns săsemnifice șiunsentiment
debunăstare fizică, socială șiemoțională. Înacest capitol, atenția
noastră vaficoncentrată asupra percepției sănătății șiacapacității
funcționale.
Serecunoaște cămulte dintre problemele desănătate în
societatea contemporană sunt legate deunmod deviață sedentar. Lipsa
deactivitate esteasociată cubolile arterelor coronariene, anumite forme
decancer, atacul decord, mellitus-ul diabeticilor non-insulino-
dependenți, obezitate, osteoporoză șialte probleme desănătate. În
consecință, unmare număr decercetări auinvestigat corelația dintre
implicarea saunon-implicarea înactivități fizice șitipurile șigravitatea
problemelor desănătate. Există unlarg consens înceea ceprivește
efectele benefice aleexercițiilor fizice încombaterea diferitelor forme
dearteroscleroză, însusținerea sănătății musculare șiosoase, în
prevenirea unor forme decancer sauînîntărirea funcției imunitare cași
însusținerea sănătății psiho-sociale îndiferitele etape alevieții.
Autoritățile medicale din Marea Britanie auoferit osinteză a
avantajelor pecare leoferă sănătății exercițiile fizice:
Tabel 2.Beneficii desănătate aleexercițiilor fizice
Mortalitate scăzută
Risc scăzut alafecțiunilor cardiace
Mortalitate scăzută după atacdecord
Risc redus alatacului decord laobezi
Scăderea hipertensiunii arteriale
Probabilă scădere ariscului atacului cerebral
Mortalitate scăzută datorată cancerului decolon
Incidență scăzută adiabetului non-insulino-dependent
Control maibunaldiabetului non-insulino-dependent
Contribuie lacontrolul greutății
Risc scăzut alosteoporozei
Scade anxietatea șidepresia medie
Îmbunătățește puterea musculară șiflexibilitatea celor învârstă
Încetinește deteriorările produse devârstă prinexercițiile detipaerobic
Memorie îmbunătățită laceiînvârstă
Stimă desineșiîncredere îmbunătățită laceiînvârstă
59

04.07.2004
Sursă: Autoritatea Britanică pentru Educație pentru Sănătate, 1996, p.7
Pelângă impactul asupra indicatorilor bunăstării fizice, trebuie luate în
considerare șicomponentele socio-psihologice. Participarea lasport
poate ajuta unindivid săsesimtă bine, poate fiocale deauto-realizare,
aspecte acăror abordare aparține psihologiei șipsihologiei sociale. S-a
constatat căexercițiile fizice pot combate depresia ușoară iarîn
combinație cualte mijloace terapeutice, contribuie șilaîndepărtarea
depresiei severe. Activitatea fizică regulată detipritmic poate reduce
anxietatea. Adolescenții care participă înactivități viguroase sau
sportive auobunăstare emoțională mai bună. Într-o sinteză a
cercetărilor privind impactul exercițiilor fizice asupra condiției psihice
Biddle (apud Sleak, 1998, p.50)aconcluzionat căacestea contribuie
într-o manieră moderată laînlăturarea efectelor depresiei, conduc la
îmbunătățirea indicilor anxietății, astării despirit, stimei desine șia
altor indicatori aibunăstării psihice. Aceste concluzii, derivate cu
precumpănire din date statistice, nupot, totuși, dovedi impactul
activității fizice asupra sănătății psihice. Este posibil cabeneficiile pe
care exercițiile săleaducă încombaterea depresiei, spre exemplu, săfie
rezultatul caracterului social alacestor exerciții șimaipuțin alactivității
detipfizic însine. Este posibil caaceste efecte săfiedependente șide
intensitatea activității fizice implicate.
Relația dintre nivelul activității fizice șisănătate
Până decurând secredea cămenținerea unei sănătăți optime solicită
exerciții susținute șiviguroase. Serecomanda caoamenii săiaparte la
câte treisesiuni decâte 20deminute deexerciții fizice viguroase
săptămânal. Participarea lasport acoperea aceste recomandări, astfel că
s-adezvoltat oasociere între practicarea sporturilor șisănătate optimă.
Aici există două probleme. Pede-o parte, cele treisesiuni decâte 20de
minute săptămânale erau concepute maiales caocale decombatere a
bolilor cardiovasculare, ceea ceadus laignorarea căilor deluptă
împotriva altor categorii deafecțiuni. Pedealtă parte, dindiferite
motive, doar oparte redusă dinpopulație adoptă unasemenea stilde
viață.
Mainou, recomandările medicilor sunt maimodeste, precum:
câte 30deminute deactivitate fizică deintensitate moderată
(plimbare susținută) celpuțin de5oripesăptămână.
Orepriză de30deminute deactivitate fizică deintensitate
moderată este optimă, darșidouă reprize decâte 15minute sunt
acceptabile;
Activitatea fizică deintensitate moderată sporește pulsul, astfel că
încălzește corpul șitaie respirația, precum plimbarea susținută,
60

04.07.2004
urcatul scărilor, înotul, dansul social, exercițiile șiactivitățile
casnice grele.
Întimp cetenisul demasă sauyachtingul potîndeplini aceste cerințe,
activități precum biliardul sauțintarul nuseapropie decriteriile de
identificare aactivităților fizice moderate.
Niveluri deactivitate îndiferite sporturi
Există patru aspecte principale aleoricărei activități fizice, care trebuie
luate înconsiderare când seiaînconsiderare relația dintre sport și
sănătate.
1.Frecvența participării
Avantajele pentru sănătate vorcrește odată cufrecvența practicării
respectivului sport, acest principiu fiind valabil pentru oricare dintre
sporturi. Unmeci detenis de30deminute lacâteva zileestemult mai
sănătos decât unmeci detenis jucat lacâteva luni.
2.Tipul activității fizice
Unele sporturi, precum înotul, implică întreg corpul, întimp cealtele,
precum tirul cuarcul, solicită doar anumite componente alecorpului. Se
cunoaște cămișcările care implică totcorpul sunt maivaloroase decât
cele încare doar anumite segmente musculare sunt necesare, pentru
sănătatea generală și pentru reducerea riscului afecțiunilor
cardiovasculare. Cutoate acestea, sporturile degenul tirului cuarcul
produc beneficii specifice, degenul creșterii densității masei osoase sau
întărire umărului.
3.Durata activității fizice
Secrede căactivitățile detipsportiv mai lungi de30deminute sunt
cele recomandate, spre comparație cucele scurte, realizate înasalt.
Adevărul este, celpuțin înbaza evidențelor empirice existente, căși
acestea potinfluența starea desănătate înbine înacelași mod.
4.Nivelul intensității activității fizice
Unele sporturi, cum arfibaschetul, presupun activitate viguroasă, în
timp cealtele, depildă golful, implică niveluri scăzute deactivitate iar
altele, cum arfipescuitul nuimplică activitate aproape deloc.
Deși datele decercetare sunt limitate, separe căceimaimulți parametri
desănătate sunt legați decantitatea șiintensitatea activității fizice
realizate deunindivid cuunanumit stildeviață. Această relație mai
este cunoscută șicarelația doză-răspuns aceasta fiind unaspect
important, devreme ceparticiparea laactivități sportive poate varia
61

04.07.2004
puternic înceea ceprivește cantitatea șiintensitatea activității fizice
presupuse.
Sporturile care îndeplinesc recomandările deactivitate fizică
enunțate maisusvorcontribui cusiguranță lasănătatea optimă șivor
ajuta laprevenirea bolilor cronice. Nusunt studii care săinvestigheze
beneficiile pentru sănătate alediferitelor sporturi, deși sepoate specula
peaceastă temă. Deexemplu, părțile corpului care sunt implicate în
anumite sporturi particulare arputea contribui laomaimare mobilitate
aacestor părți labătrânețe. Toate sporturile aucapacitatea probabilă de
astimula bunăstarea psihologică.
Rezultatele unor anchete privind relația dintre participarea
sportivă șisănătate
Datele psihologice șistudiile deepidemiologie audovedit cuclaritate
valoarea pentru sănătate aunui stildeviață activ. Sărecunoaștem că
noțiunea destildeviață activă este destul deeterogenă, cuprinzând o
varietate deposibilități concrete.
Unele studii britanice (Sleak, 1998, p.48)auarătat căsperanța
deviață acanotorilor universitari dinMarea Britanie este mai mare
decât astudenților care nupractică sporturile. Aceste rezultate sunt
discutabile devreme cecanotorii universităților britanice sunt selectați
dincategorii sociale privilegiate. Potrivit luiMontoye (apud Sleak,
1998, p.49)studiile recente, valide metodologic, aurelevat cănuexistă
nici odiferență importantă între speranța deviață afoștilor sportivi
universitari șiceaacelorlalți colegi declasă. Această concluzie nuar
trebui săfiesurprinzătoare devreme cemajoritatea efectelor fiziologice
aleactivităților fizice sepierd încâteva zileiarfoștii sportivi s-ar fi
putut săfiemai puțin activi după retragerea dinport decât ceilalți.
Același rezultat l-aprodus șiunstudiu realizat peabsolvenți ai
Universitatea Harvard, care aconcluzionat căimplicarea înactivitate
cotidiană estemaiimportantă pentru reducerea riscului atacului decord
decât participarea înactivități sportive înperioada studenției. Aceste
rezultate potficontrazise larândul lordeposibilitatea capersoanele
care nuauparticipat laactivități sportive formale înstudenție săfie
active lanivelul unor activități informale. Înorice caz, datele depână
acum arată căînceea ceprivește factorii care determină sănătatea, dacă
serenunță laactivitățile sportive dintinerețe, participarea lasport în
perioadele timpurii alevieții areunimpact neglijabil asupra stării
ulterioare desănătate.
DinAncheta Socială peGospodării britanică din1980, Gratton
șiTice (1989) auarătat că,indiferent devârstă șidevenit, participanții
lasport seconsideră maisănătoși decât non-participanții. Participanții la
activități sportive prezintă oprobabilitate maimică deasuferi deboli
cronice sauacute iardupă 40deanis-au prezentat mult maibine decât
62

04.07.2004
non-participanții launmare număr deindicatori desănătate. Înplus, cei
care practică sporturi fumează mai puțin dar, înmod curios, deși
consideră căbăutul dăunează sănătății, prezentau oprobabilitate mai
mare deaficonsumatori moderați sauînrăiți debăuturi alcoolice.
Studiul Universității dinLiverpool
Acesta esteunadintre cele maidetaliate cercetări îndomeniu, realizată
în1991 peuneșantion demai bine de4000 deadulți. Cercetarea a
inclus oanchetă, interviuri ladomiciliu șioevaluare înprofunzime a
sănătății șiabunăstării fizice. Fără aintra îndetaliile concluziilor
cercetării, vom menționa celemaiimportante concluzii.
Acest studiu ademonstrat ocorelație pozitivă între participarea
lasport șisănătate, relație care s-amenționat șiîncondițiile încare
sexul, vârsta șistatusul socio-economic sunt menținute constante.
Deoarece studiul afosttransversal, realizând ofotografie “lamoment” a
populației investigate, nusepoate spune dacă participarea sportivă
determină indicatori mai buni desănătate saudacă ceicare facsport
sunt chiar ceicare sunt maisănătoși. Cercetarea demonstrează orelație
între activitatea sportivă energică șiindicatori aisănătății, darnucutoți
acești indicatorii. Spre exemplu, practicarea sportului nureduce rata
apelurilor laasistență medicală, câtă vreme ceicare facsport sunt încă
vulnerabili lainfecții șiboli. Înplus, s-amai realizat oanchetă
longitudinală derulată în12luni, care aprodus rezultate contradictorii.
Autorii auconstatat căalțiindicatori aistilului deviață, precum dieta,
fumatul sauconsumul dealcool, interferează cuimpactul sportului
asupra stării desănătate. Prin urmare, este posibil caefectul asupra
indicatorilor stării desănătate încazul celor care practică sporturi săfie
influențat înmod negativ defumat saudeoalimentație precară. Înciuda
acestor echivocuri, imaginea generală este căsportul contribuie la
întreținerea șiîntărirea sănătății. Sunt necesare însă șistudii
longitudinale mai ample, precum șicercetări care săinvestigheze
impactul diferitelor sporturi asupra stării desănătate cașidiferențele
între genuri înceea ceprivește beneficiile obținute dinpracticarea
sporturilor.
Efectele negative alesporturilor asupra sănătății
Primul cazcelebru deaccident care poate fiasociat sportului estecelal
soldatului atenian care amurit după ceaalergat maibine de42dekm
pentru aleaduce concetățenilor vestea victoriei delaMarathon. Mass
media prezintă pelarg cazurile deaccidentare asportivilor care sunt
celemaispectaculoase. Înactivitatea sportivă seproduc multe accidente
dardoar într-un număr micdecazuri este necesar tratamentul. Lacele
mai grave pericole seexpun ceicare practică așa-zisele sporturi
extreme: aeriene, acvatice, cățărare saumotociclism sauautomobilism.
63

04.07.2004
Înrestul sporturilor marea majoritate aaccidentelor sunt superficiale, iar
riscul apariției lorsau gravitatea acestora poate firedusă printr-o
pregătire șiechipare adecvată. Incidența atacurilor decord după unefort
susținut este redusă șiselimitează aproape întotalitate laindivizi
sedentari. Din aceste perspective, decesele recente aleunor fotbaliști
români sunt destul desuspecte. Probleme deinimă tind săapară mai
ales atunci persoane care auboli deinimă ascunse sesupun unor
eforturi intense. Oparte dinresponsabilitatea accidentelor aparține și
sportivilor care adeseori ignoră semnalele pecare organismul lorle
trimite.
Întimp cepracticarea sportului areîngeneral doar efecte
pozitive, situația pare ceva maicomplicată încazul sportivilor deelită.
Acei dintre aceștia care sesupun unor exerciții grele șiîndelungate
dezvoltă mairapid decât altepersoane osteoartrită. Înunele studii s-a
relevat cămai bine de50% dintre cele mai performante canoiste,
alergătoare saucicliste suferă deamenoree (întrerupere aciclului).
Pentru majoritatea sportivilor rănirea este foarte probabilă dacă efortul
nueste abordat gradual, dacsunt ignorate problemele minore oridacă
echipamentul esteinadecvat.
Concluzii
Efectele benefice aleexercițiilor regulate sunt bine documentate iar
datele indică faptul căsportul, larândul său, areșielunefect pozitiv
asupra stării desănătate. Cutoate acestea, esteabsolut necesară izolarea
efectului sportului deoarece acesta este deobicei tratat împreună cu
exercițiul fizic înliteratura citată. Practicarea sporturilor produce
beneficii superioare celor aduse organismului șipsihicului decătre
simplele exerciții? Chiar dacă afecțiunile șiaccidentele care rezultă din
practicarea unor sporturi nupot fiignorate, marea majoritatea a
rezultatelor negative aleacestora sunt minore șiarputea fievitate cuo
pregătire corespunzătoare.
Dereținut
Exercițiile fizice aumultiple efecte desănătate pozitive, atâtpe
plan fizic câtșipeplan psihic.
Pentru oviață sănătoasă sunt necesare 30deminute de
activitate fizică deintensitate moderată celpuțin de5oripe
săptămână.
Intensitatea activității fizice seevaluează după frecvența
participării, tipul activității fizice, durata șinivelul intensității.
Dacă serenunță laactivitățile sportive dintinerețe, participarea
lasport înperioadele timpurii alevieții areulterior unimpact
neglijabil asupra stării desănătate.
64

04.07.2004
Studiile sugerează capracticarea sporturilor areefecte pozitive
asupra sănătății, deși rezultatele cercetărilor sunt adeseori
ambigue șitentative.
Accidentele sportive serioase sunt rare șiarputea fievitate
printr-o pregătire corespunzătoare.
Efectele desănătate alesportului artrebui separate, încercetări,
decelealeexercițiilor fizice.
65

04.07.2004
8.Dopajul însport (după Sleak, 1998)
Introducere
Acest capitol oferă laînceput informații generale despre medicamente
șidespre cum seutilizează însport. Încontinuare estedescrisă evoluția
controlului anti-dopaj șiprocedurile detestare adoptate deautoritățile
sportive. Restul capitolului explorează diferite probleme corelate
dopajului însport.
Informații generale despre dopajul însport
Folosirea stimulentelor însport nuestenimic nou. Grecii antici credeau
căanumite tipuri deciuperci îmbunătățesc capacitățile sportive, iar
despre unii sportivi sespunea cămâncau testicule deberbeci
pregătindu-se pentru Jocurile Olimpice. Cavalerii medievali consumau
dinabundență vinînaintea turnirurilor, iarutilizarea stimulentelor era
obișnuită încursele decaidelasfârșitul secolului XIX, când sefoloseau
diferite medicamente pentru a-iface pecaimai iuțisaumai lenți.
Abuzul demedicamente afostpentru prima dată identificat înciclism,
în1979, iarînprima parte asecolului XIX maratoniștii consumau un
amestec destricnină șiconiac.
Prima țară încare s-au luat măsuri împotriva dopajului afost
Germania, înanii’30,preocuparea germanilor lansând tema printre cele
mai importante alesportului contemporan. Îndeceniul 1950-1960
abuzul demedicamente însport adevenit oproblemă serioasă și
recunoscută. Între timp apăruseră substanțe puternice cuefecte toxice
mai scăzute. Sportivii sovietici realizaseră îmbunătățiri dramatice ale
performanțelor folosind steroizi anabolizanți. Implicațiile pentru
sănătate aledopajului aufostrelevate laJocurile Olimpice delaRoma
din1960 când unmembru alechipei daneze deciclism adecedat,
aparent înurma unui atacdecord.
Întimpul războiului rece s-aspeculat constant despre faptul că
sportivii dinEuropa Centrală șiRăsăriteană erau dopați înscopul
îmbunătățirii performanțelor șidobândirii dominației mondiale înmulte
domenii ale sportului. După reunificarea Germaniei s-au făcut
dezvăluiri privind masivul program secret dedopaj care eracoordonat
destatul EstGerman. Sportivii pecare competitorii dinGermania
Răsăriteană i-auînvins sesimt probabil foarte frustrați.
Înciuda folosirii răspândite astimulentelor însport, lumea
academică aavut multă vreme opoziție ambiguă referitor labeneficiile
dopajului înîmbunătățirea performanțelor sportive.
66

04.07.2004
Medicamentele
Medicamentele sunt substanțe care afectează funcțiile fizice ale
corpului, starea emoțională saucomportamentală. Potficlasificate în
medicamente terapeutice, recreaționale șistimulente aleperformanței.
Noțiunea demedicament sesuprapune doar înparte cunoțiunea de
medicament înlimba engleză. Întimp ceînlimba română acoperă
substanțele cuefecte terapeutice, termenul englez ‘drug’ cuprinde și
substanțe care provoacă dependență, gennicotină, heroină. Încele ce
urmează vom folosi noțiunea demedicament pentru adesemna
stimulentele folosite însport pentru aîmbunătăți performanțele.
Folosirea oricărei substanțe interzise însport estedenumită dopaj, și
este destinată îmbunătățirii performanțelor, tratării rănilor sauabolii,
îmbunătățirii antrenamentului sautransformării formei corpului. Este
important denotat faptul căînterminologia medicală medicamentul este
destinat pentru arectifica problemele induse deboală saurănire, darnu
pentru aafecta sistemele corporale aleoamenilor sănătoși.
Întimp ceunmedicament anume poate provoca îmbunătățirea
performanțelor într-un sport, poate avea efecte dăunătoare înaltul.
Calmantele potficontraindicate însporturile încare enevoie deun
mare grad deexcitabilitate, iarstimulentele nusunt deajutor în
sporturile care solicită ostare decalm. Adevăratele efecte ale
medicamentelor asupra performanțelor nuvorfiniciodată cunoscute
deoarece sunt folosite însecret, astfel încât cercetări planificate adecvat
nuvorfiniciodată realizate.
Potrivit Codului Medical alComitetului Olimpic Internațional,
căruia isesupun majoritatea instituțiilor sportive din lume, sunt
interzise următoarele clase desubstanțe șimetode:
Tabel 3.Substanțe șimetode interzise saucuutilizare restrânsă
1.Substanțe interzise:
a)Stimulente;
b)Narcotice;
c)Agenți anabolizanți;
d)Diuretice;
e)Peptide șihormoni glicoproteici, șianalogii acestora;
2.Metode prohibite:
a)Dopaj sanguin;
b)Manipulare farmacologică, chimică, fizică;
3.Substanțe supuse anumitor restricții:
a)Alcool;
b)Marijuana;
c)Anestezice locale;
d)Cortico- steroizi;
e)Beta- blocante.
67

04.07.2004
Substanțele interzise.
Stimulente.
Stimulentele afectează sistemul nervos central, sporind viteza dereacție
șiagresivitatea, reducând oboseala șiascunzând durerea. Dintre reacțiile
adverse menționăm hipertensiunea arterială, temperatura corporală
ridicată, posibile probleme cardiace. Înplus, sportivii suferă de
modificări comportamentale manifestând ostilitate crescută și
comportament irațional.
Cofeina stimulează rezistența sportivilor, darfolosirea eiridică
probleme, deoarece cantitatea necesară producerii efectului produce
crampe intestinale șidiaree, cofeina fiind uniritant gastric. Pentru a
contracara acest fapt, sportivii folosesc supozitoare cuechivalentul a25
decești decafea, pentru aevita stomacul șiefectele adverse.
Aminoacizii simpato-mimetici cresc pulsul șifluxul desânge în
mușchi. Unele substanțe simpato-mimetice cum este efedrina sunt deja
degăsit înmedicamentele pentru tuse, răceală, gripă. Prin urmare
sportivii potsăconsume înmod nevinovat aceste medicamente pentru a
reduce simptoamele răcelii, iarapoi săiasă pozitivi latestarea anti-
dopaj.
Analgezice, narcotice.
Acestea aufostutilizate maiales pentru amări rezistența ladurere în
antrenamente șicompetiții. Elepotavea șiefecte negative deoarece
astfel sportivul poate suferi răniirecuperabile.
Steroizii anabolizanți.
Steroizii anabolizanți stimulează creșterea țesuturilor șiinhibă
degradarea acestora, permițând sportivului sărealizeze antrenamente
maigrele șisăserecupereze mairepede. Elesunt celmaieficiente dacă
sunt folosite încombinație cuexerciții deforță șiodietă hipercalorică și
hiperproteică. Steroizii sunt derivați aitestosteronului (hormonul
masculin natural), șiaupotențialul deadezvolta masa musculară. Din
păcate provoacă șialte schimbări alecorpului masculin, cum arfi
chelie, infertilitate șiimpotență. Înafară deefectele fizice șicelepsihice
sunt îngrijorătoare. Comportamentul psihotic alsportivului cefolosește
steroizi include agresivitate, halucinații, ignorarea siguranței proprii,
provocarea dedurere altora saupropriei persoane.
Femeile care folosesc steroizi sunt într-un pericol șimai mare,
deoarece substanțele decreștere sunt antagonice cucorpul femeii.
Efectele secundare includ dezvoltarea trăsăturilor masculine, oprirea
creșterii, acnee șicreșterea părului pecorp, toate cuconsecințe
ireversibile.
Diureticele.
Diureticele aufostadăugate pelista cusubstanțe interzise în1986,
după ceadevenit clarcăsportivii lefolosesc pentru a-șidilua urina șia
falsifica testele anti-doping. Oaltă utilizare importantă sereferă la
68

04.07.2004
pierderea îngreutate, otactică folosită înaintea competițiilor în
încercarea deaobține înscrierea laocategorie degreutate inferioară.
Aspecte negative ale pierderii îngreutate constau înoboseală,
slăbiciune, crampe musculare.
Hormonii decreștere umani
Hormonul decreștere uman esteprodus natural deglanda pituitară
pentru aregla creșterea șidezvoltarea. Sportivii cred cămărește masa
musculară, îmbunătățește creșterea oaselor șiîntărește țesuturile de
legătură. Avantajul constă înfaptul căutilizarea hormonului decreștere
uman nupoate fidetectată detestele actuale, motiv pentru care acest
hormon este lamare cerere. Înciuda opiniilor contrare sunt multe
riscuri asociate cuabuzul dehormoni. Acestea includ probleme
tiroidiene, dezordini menstruale, impotență șideclanșarea diabetului,
care sunt înmajoritatea cazurilor ireversibile.
Epoetina este eritropoetină recombinantă umană modificată
genetic, care stimulează producția decelule roșii însânge șiedificil de
detectat. Potențialul săueste identic cudopajul desânge decare am
vorbit anterior, deși sunt puține dovezi cuprivire laefectele benefice în
îmbunătățirea performanțelor. Dintre efectele adverse menționăm
vâscozitatea crescută asângelui cepoate determina hipertensiune.
Încetinitorii decreștere
Performanțele spectaculoase ale gimnastelor sunt condiționate de
caracteristicile lorfizice care setransformă dramatic odată cuapariția
pubertății. Înaceastă perioadă corpul crește îngreutate șiseschimbă
proporțiile ceea ceduce lascăderea performanțelor. Secrede căîncazul
anumitor gimnaste pubertatea afost amânată prin folosirea
medicamentelor degenul acetatului demedroxiprogesteron șia
acetatului deciproteron, care interferează cuechilibrul hormonal al
femeii.
Metode interzise.
Dopajul sangvin.
Dopajul sangvin implică injectarea desânge încorp pentru acrește
numărul decelule. Aceasta dezvoltă rezistența datorită numărului
crescut decelule roșii dinsânge care transportă oxigen către mușchi.
Aproximativ unlitru șijumătate dinsângele atletului este recoltat și
înghețat cu2-3luni înaintea competiției, iarcupuțin timp înainte
celulele roșii care aufost separate desersunt reintroduse încorp.
Metoda poate fifolositoare pentru atleți, cicliști, schiori sauînalte
sporturi derezistență, estimându-se oîmbunătățire cu15-30%a
rezistenței. Riscurile induse prin această transfuzie includ reacții
alergice, hepatita sau SIDA, suprasolicitarea sistemului circulator,
embolii, afecțiuni alerinichilor.
69

04.07.2004
Manipularea farmaceutică, chimică, fizică.
Prin aceasta seînțelege folosirea desubstanțe șimetode care pot
modifica eșantioanele deurină lacontrolul anti-doping, cum arfi:
cateterizarea, înlocuirea urinei sauinhibarea excreției renale cu,de
exemplu probenecit.
Clase desubstanțe supuse anumitor restricții.
Sepotefectua teste pentru alcool sau canabinoide, iarrezultatele
pozitive potconduce lasancțiuni. Sunt permise cuanumite condiții
anestezicele locale, întimp cefolosirea cortico- steroizilor esteinterzisă
cuexcepția folosirii locale prin inhalare sauinjecții intra articulare sau
locale.
Beta-blocantele
Sunt folosite maialespentru ascădea tensiunea nervoasă pentru sportivi
care aunevoie decalm iarcapacitățile fizice nusunt atâtdeimportante.
Sporturile care beneficiază deaceste substanțe sunt tirul, tirul cuarcul
saugolful și,într-o anumită măsură gimnastica șipatinajul artistic.
Beta- blocantele încetinesc pulsul șipotprovoca probleme cardiace
sportivilor sănătoși.
Suplimentele nutritive
Datorită metodelor dinceîncemai sofisticate detestare împotriva
dopajului șiconștientizării efectelor negative alefolosirii stimulentelor,
sportivii aucăutat metode alternative non- farmaceutice, ergogenice, de
îmbunătățire aperformanțelor.
Cercetări recente austudiat folosirea unor doze mari denutrienți
non-farmaceutici șimai ales efectul lor asupra îmbunătățirii
performanțelor. Există câteva direcții promițătoare înacest sens. Separe
căorezistență crescută poate fiobținută prin mărirea consumului de
carbohidrați, care sporește nivelul deglicogen șiamână oboseala.
Sportivii care aunevoie deputere șiforță consideră proteinele ca
unnutrient important pentru constituirea masei musculare. Suplimentele
cuanumite lanțuri deaminoacizi amână șieleoboseala însituații care
necesită efort prelungit. Astfel, creatina pare afivaloroasă însporturile
care necesită forță înutilizare explozivă, permițând sportivilor să
continue efortul mult timp. Nusecunosc efectele negative alecreatinei.
Vitaminele nuîmbunătățesc performanța sportivilor ceauodietă
echilibrată. Anumite rezultate experimentale pozitive aufostobținute cu
megadoză devitamina B,care ajută larelaxare, șivitamina E,care
reduce degradarea țesutului muscular întimpul antrenamentelor.
Suplimente minerale
Înceea ceprivește suplimentele minerale, rezultatele sunt ambigue, în
timp ceconsumul deapăeste benefic înîmbunătățirea performanțelor,
maialesîncondiții decăldură.
70

04.07.2004
Abuzul desubstanțe însport
Rigorile competiției sportive moderne, căutarea gloriei șiaaltor
recompense sociale șieconomice asociate victoriei, îiobligă pesportivi
să-și îmbunătățească performanțele cuorice preț. Datorită naturii secrete
adopajului este dificilă descrierea fenomenului întermeni cantitativi.
Multe persoane autorizate dininteriorul competiției sportive afirmă că
unmare număr decompetitori dedopează, darafirmațiile lornuaufost
dovedite. Dimpotrivă, numărul cazurilor desportivi testați pozitiv la
marile competiții estedestul descăzut (câteva zeci desportivi laultima
Olimpiadă lacare auparticipat între 10-20.000 desportivi).
Ocale deaestima amploarea fenomenului oreprezintă cifrele
referitoare lacomerțul cusubstanțe interzise însport. Aceste cifre nu
diferențiază însă între utilizatorii sportivi șinesportivi. Steroizii potfi
consumați șidecătre culturiștii amatori. Astfel, Weinhold (apud Sleak,
1998, p.126) afirmă căînSUA secheltuiesc între 400-500 milioane
dolari înfiecare anpentru aceste substanțe. Opublicație americană
intitulată "Manualul secret alsteroizilor" (Underground steroids
handbook) care îiinforma pesportivi cum săobțină șisăfolosească
substanțe interzise s-avândut îndeceniul trecut însute demiide
exemplare. Separe însă căînăsprirea restricțiilor cuprivire lafolosirea
substanțelor dopante aduslaoscădere aconsumului acestora înanii
’90.
Controlul anti-doping
Controlul anti-doping areoistorie agitată datorită dificultăților ridicate
dedezvoltarea unui sistem eficient. Înprimii aniaisecolului trecut
sportivii erau rugați doar să-și dea cuvântul deonoare cănuau
consumat substanțe interzise, darineficiența acestei metode acondus
către dezvoltarea deteste care sădetecteze substanțele încorpul
sportivilor.
Primele teste deurină aufost realizate înItalia, înanii ’50, când
fotbaliștii șicicliștii aufost testați deFederația Italiană deMedicină.
Primul testoficial pentru substanțe anabolizante s-arealizat laJocurile
Olimpice delaMont Real, 1966. Rezultatul pozitiv alluiBen Jonson la
Olimpiada din’88delaSeul areprezentat unmoment important în
controlul dopajului, publicul devenind conștient înmod acut de
problema dopajului însport.
Controlul anti-dopaj aîntâmpinat probleme complicate, precum
obținerea unui consens cuprivire ladefinirea dopajului, distingerea
dopajului detratamentul medical legitim, stabilirea dovezilor unui caz
dedopaj. Înacelași timp propunerile pentru rezolvarea acestor probleme
auintrat adeseori încontradicție culegi naționale sauinternaționale,
astfel încât s-amanifestat olipsă destandardizare înproceduri. În1990
Consiliul Europei aadoptat Convenția Anti-Dopaj, lacare participă 28
71

04.07.2004
dețărimembre C.E.. Principala realizare aconvenției este căobligă
guvernele pentru adoptarea unor standarde minimale pentru organizarea
controlului anti-doping.
Evitarea controlului anti-doping
Sportivii auîncercat săevite depistarea stimulantelor princâteva căi:
Manipularea eșantioanelor deurină. Pentru afalsifica procedeele de
testare s-au introdus înlaboratoarele detestare prezervative cuurină
curată, s-au băut mari cantități deapăînainte detestare, saus-a
introdus apădintoaletă îneșantionul sportivului. Aceste metode au
fost utilizate înlipsa unor proceduri decolectare insuficient
supravegheate.
Folosirea medicamentelor, precum diuretice șipromenecid. Aceste
medicamente, acum interzise, aufost folosite pentru afalsifica
rezultatele testelor șiamasca substanțele interzise.
Renunțarea lamedicamente înainte deteste. Această metodă este
utilizată mai ales atunci când testele serealizează întimpul
competițiilor.
Teste preventive înaintea competițiilor. Unele țăriauignorat sau
încurajat dopajul înrândul propriilor sportivi. Deteama unei proaste
publicități, aceste țări organizează sesiuni detestare înainte de
participarea lacompetiții internaționale șiinterzic participarea
sportivilor depistați pozitivi.
Asemenea tactici audeterminat îmbunătățirea șisofisticarea
metodelor decontrol împotriva dopajului. Înreplică, sportivii și
consilierii lormedicali aufostnevoiți săadopte noitactici pentru aevita
depistarea consumului desubstanțe. Astfel s-au folosit medicamente cu
acțiune mult mairapidă, darcuefecte mult maitoxice. Oaltătendință a
fostfolosirea hormonilor decreștere umani, care sunt mult maigreu de
depistat.
Dereținut
Abuzul desubstanțe stimulante adevenit oproblemă
recunoscută însport după celde-al doilea război mondial.
Dopajul constă înfolosirea unor medicamente interzise pentru
îmbunătățirea performanțelor, tratării rănilor sau abolii,
îmbunătățirea antrenamentelor saupentru transformarea formei
corpului.
Sunt interzise stimulentele, narcoticele, anabolizanții,
diureticele, peptidele șihormonii glicoproteici cașidopajul
sanguin șimanipularea farmacologică, chimică sau fizică a
probelor destinate controlului anti-doping.
Alcoolul, marijuana, anestezicele locale, cortico-steroizii și
beta-blocantele sunt supuse anumitor restricții.
72

04.07.2004
Deoarece este opractică secretă, consumul global desubstanțe
interzise decătre sportivi estedificil deestimat.
După oîndelungată perioadă deîncercări șidificultăți, se
încearcă introducerea unor standarde minimale pentru
organizarea controlului anti-doping.
Sofisticarea mijloacelor dedopaj duce lasofisticarea testelor
anti-doping șiviceversa.
73

04.07.2004
9.Prezența banului însport
Banii auintrat însport demultă vreme –contrar opiniilor unor
romantici, nostalgici după oepocă depuritate amișcării sportive –
aspectul pecuniar fiind prezent chiar șilaJocurile Olimpice antice. În
orice caz, sepoate vorbi cucertitudine despre acest aspect odată cu
apariția boxului profesionist însecolul 18. Interacțiunea dintre
asociațiile, federațiile sportive șisfera economicului s-aintensificat mai
alesdupă celde-al doilea război mondial înSUA, care aufosturmate în
aniide60dețările Europei Occidentale. Dinanii70șianii80pătrund
mase dinceîncemaimari debani însport iarasociațiile sportive devin
dinceîncemai mult organizate precum corporațiile, trecând prin
aceleași fenomene, precum falimentele, orilistările laburse.
Dinacest punct devedere nostalgiile puriste numaiauniciunsens –
negustorii sunt atâtdebine poziționați înfenomenul sportiv încât acesta
numaipoate fiimaginat înafara economicului. Chiar sportul seamănă
mai mult cuunbazar saucuobursă decât culocul romantic de
manifestare șipromovare avalorilor sportive. Imaginea romantică
despre sport este eronată celpuțin deoarece indiferent deregim
economic sau politic, pentru aface sport este nevoie deresurse
(materiale șinutriționale) ceea ceexplică înbună măsură, decețările
dezvoltate domină sportul mondial, iarțările cele maisărace, indiferent
demărime, paralipsi depeharta internațională acompetițiilor sportive.
Evident sunt excepții, precum Cuba sauChina, daraceste țăriaupolitici
speciale pentru sport, politici care sunt greu deimaginat înregimuri
democratice, încare bugetele sealocă după priorități, șinudupă
interesele unei elite conducătoare. Promovarea imaginii unui sport în
care economicul nuintervine este șine-democratică, deoarece din
investițiile publice însport profită mult categoriile defavorizate, care
altfel nuaravea acces laterenuri șiechipament. Este exact cese
întâmplă astăzi lanoi, când sportul este lăsat totalmente lalatitudinea
inițiativei private.
Performanțele sportive auodeterminare economică clară, dincolo de
sursele neeconomice (talentul, posibilități fizice, caracter, stilurile de
antrenament șicalitatea antrenorului etc.):
banul poate motiva performanța –prin salarii, premii sauprin
venituri ulterioare dinpublicitate pentru profesionist șiprin
diferite avantaje laamatori (mese gratuite, apartament șimașină
gratuită etc. –aspecte care deja facridicol apelativul de
amator);
furnizarea detehnici șideproduse (articole sportive)
performante: firmele producătoare deechipament sportiv atrag
publicul prin performanțele pecare lerealizează sportivii care
74

04.07.2004
leutilizează echipamentul; este important, deci, pentru aceste
firme săinvestească îndezvoltare dar șiînmotivarea
sportivilor.
Economia sportului
Ponderea sportului îneconomiile naționale nuface obiectul unor
măsurări speciale, astfel încât, înacest domeniu avem doar estimări. În
țările dezvoltate, ponderea economică asportului estede1-2% dinPNB
(produsul național brut), cifra fiind mult maimică încazul țărilor mai
puțin dezvoltate. Comerțul mondial cumateriale sportive reprezintă 2-
2,5% dincomerțul internațional. Sevede clarcăsectorul sportiv nueste
neglijabil, chiar dacă este mai puțin important decât alte sectoare
precum celautomobilistic sauelectronic.
Dinpunct devedere calitativ, economia sportului esteunsector
dinamic. Elatraversat maibine decât multe alteramuri diferitele crize
care aulovit economiile capitaliste înultimii treizeci deani.Dincolo de
capacitatea mare aindustriei sportive deaseadapta lacondiții
economice precare (chiar înepocile descădere economică, ramurile
legate desport aucrescut), dinamica economiei sportului este
determinată decaracteristici specifice societății contemporane (post
moderne saupost-industriale): reducerea timpului delucru, orare de
muncă flexibile –care produc maimult timp disponibil pentru activități
sportive saupentru consumul spectacolelor sportive, folosirea timpului
liber încreștere, cultura, preocupare pentru „aspectul exterior” –look și
pentru mass media (încare sportul adobândit deja unrolesențial),
spectacularizarea relațiilor sociale, internaționalizarea modelor șia
gusturilor.
Internaționalizarea economiei, internaționalizarea sportului
Etalonul performanțelor sportive este dinceîncemai internațional.
Această internaționalizare aperformanțelor opresupune șipeceaa
tehnicilor: pentru aficâtmai competitivi sportivii trebuie săse
pregătească după cele mai moderne tehnici, fieeleșistrăine. Deaici
rezultă ointernaționalizare apieței articolelor sportive care
incorporează aceste tehnici, plus omultinaționalizare acompaniilor care
produc aceste materiale sportive (care înseamnă de fapt
internaționalizare acapitalurilor acestor firme). Din acest punct de
vedere, putem spune căeconomia sportului este lafeldeglobalizată
precum alteramuri aleeconomiei, piața tehnicii sportive fiind dominată
degigantice corporații multinaționale, care ausediile într-o țară,
unitățile deproducție distribuite după totfelul deconsiderente întoată
lumea, șiseadresează unei piețe globale (cum arfiAdidas, Nike,
Fischer, etc.). Pedealtăparte, internaționalizarea capitalului însport
75

04.07.2004
beneficiază șideunefect devitrină internațional, mondial, prin
intermediul spectacolelor sportive mondiale (jocuri olimpice,
campionate mondiale etc.) șimaialesprin transmiterea lortelevizată în
toată lumea. Vă mai aduceți aminte, probabil, căîn1998, la
Campionatul Mondial deFotbal dinFranța aavut locnunumai un
turneu defotbal darșiodramatică întrecere între principalele firme
producătoare deechipament pentru fotbal, întrecere remarcată demass
media șitratată caatare.
Dealtfel, pentru consumatorul occidental, competiția șiloialitățile generate de
marile corporații multinaționale, parsăocupe unlocdinceîncemaiimportant
înspectacolul lumii, tinzând chiar săpreia locul politicii mondiale șichiar a
celei naționale –celpuțin înStatele Unite –unde modificările indicatorilor
bursieri sunt evenimente mai importante decât ceea cesepoate întâmpla în
Congres sauîncine știecare colțalOrientului Mijlociu. Firmele deechipament
sportiv sunt, evident, actori aiacestui spectacol, atâtcapersonaje economice –
încare investitorii îșipun speranțele deprofituri, dar șiîncalitate de
constructori deimagine.
Economia sportului însocialism
Deși retorica oficială pretindea căîntreaga mișcare sportivă din
România este amatoare (opusă profesionismului caracteristic țărilor
occidentale), însportul românesc s-au consumat în„epoca deaur”
resurse economice enorme. Fondurile alocate sportului sugerează
importanța pecare sportul oavea pentru regimurile comuniste. Sunt mai
multe funcții pecare leputem atribui sportului înregimul comunist:
Reprezentare internațională
Victoriile sportivilor dințările comuniste încompetițiile internaționale
reprezentau victorii înrăzboiul general care opunea aceste regimuri cu
țările capitaliste dezvoltate, cașicăideatac simbolic împotriva
partenerilor dinacelași bloc –cunoscându-se căîntre țările comuniste
însele solidaritatea șifrăția erau decele maimulte orivorbă goală (noi
necomparam, evident, mai ales curușii șicumaghiarii –aceleași
probleme leaveau șipolonezii cucehii șiest-germanii, etc.).
Coagulare asolidarității interne
Sportul național crea eroi, cucare poporul seidentifica, șimaiales se
identifica caunsingur popor (Nadia Comănici, Hagi etc.). În
momentele marilor victorii internaționale secreau puternice sentimente
desolidaritate națională încare clivajele interne sunt uitate înfața
serioaselor conflicte care opun România (prin sportivii ei)cualteputeri
internaționale.
Supapă derefulare aconflictelor interne
Așa cum amspus șimai sus, propaganda comunistă, cașicea
naționalistă deacum dealtfel, specula participarea sportivilor români la
competiții internaționale pentru aîntări legăturile mitologice care unesc
76

04.07.2004
diferitele segmente aleceea ceestedenumit poporul român șipentru a
escamota conflictele interne (România nuerașinuesteniciacum, oțară
omogenă –cucetățeni lafeldebogați, lafeldebine plasați dinpunctul
devedere aloportunităților etc., identici dinpunctul devedere al
apartenențelor etnice, religioase, ideologice etc.) șimai ales
resentimentele majorității fațădeoprimarea lacare regimul comunist îi
expunea. Putem spune căsportivii contribuiau –fără voia lor–la
crearea prin propagandă acomunității imaginare apoporului român
comunist. Unlocspecial ocupă aici fotbalul, șicampionatul intern.
Echipele locale defotbal erau susținute caparte aproceselor de
construcție șisusținere aidentităților locale înorașele muncitorești care
auapărut masiv înepocile deindustrializare forțată. Persoanele
îngrămădite înmasivele cartiere muncitorești veneau din medii
tradiționale, cuputernice adeziuni comunitare. Lipsa, ruperea deaceste
legături comunitare (familia extinsă, controlul social alsatului etc., plus
instituțiile morale clasice satului modern –învățătorul șipreotul) erau
văzute caposibile surse depericole pentru echilibrul social alnoilor
spații urbane. Dealtfel, sociologia urbană clasică identificase demult –
încontextul urbanizării din țările capitaliste avansate –originea
mizeriilor urbane (viciul, delicvența etc.) înlipsa legăturilor comunitare
care oferă omului obișnuit, venit dinmediul rural laoraș, suportul și
controlul necesar. Cu ajutorul echipelor defotbal, sesusținea
reconstrucția identitară acolectivităților dislocate –oamenii învață săse
identifice cucartierul, cuorașul, cuuzina. Funcția competițiilor de
fotbal, acăror rostdespectacol esteatestat deinvestițiile înstadioane în
fiecare dintre orașele țării, poate fiinterpretată oarecum șipsihanalitic,
cașilocdesublimare afrustrărilor acumulate petimpul săptămânii,
frustrări care erau augmentate demediul deviață urban.
Cașirestul activităților, sportul era,înperioada comunistă, centralizat,
șiplanificat subordonat autorităților centrale. Diverse interese dictau
distribuirea delacentru aresurselor destinate sportului. Potrivit logicii
oficiale, accentul trebuia puspedezvoltarea sportului demasă lacare
accesul săfiecâtmai democratic, astfel încât pături câtmailargi ale
clasei muncitoare căaibă acces laposibilitățile derecreere prin mișcare
fizică. Înrealitate, omare parte aresurselor erau alocate dezvoltării
sportului deperformanță, dezvoltându-se oputernică rețea decentre de
recrutare șideantrenament, acăror funcționare nuavea nimic deaface
cusportul demasă. Pedealtă parte, cucâtconducerea comunistă
devenea maibirocratică șimaioligarhică, cuatâtsportul intra maimult
însfera deinterese adiferitelor grupări dinsânul conducerii statului
comunist. Este încă destudiat ceadeterminat diverse instituții și
persoane sus-puse săsepreocupe atâtdeacut desport. Este clarcă,la
unmoment dat,sportul –nutoate ramurile bineînțeles –devenise unul
77

04.07.2004
dinlocurile încare semanifestau interacțiunile simbolice șichiar
conflicte economice șideputere dintre diferitele clanuri șiclici din
gașca aflată laputere. Dominația celor două cluburi militare, pediferite
ramuri desport, este unbun exemplu. Oare alte ministere nuaveau
resurse pentru ainvesti însport (deexemplu, cum sejustifică declinul
clubului Rapid înultimul deceniu alepocii totalitare?)? Eucred că
dominația seexplică nuatâtneapărat prin resursele speciale aleacestor
ministere (care aveau, eclar, anumite avantaje) cișiprin faptul căîn
aceste structuri seconcentraseră clicile cele mai apropriate clanului
ceaușist, cele care aveau posibilitățile structurale cele mai mari dea
deturna resurse economice. Sportul românesc, maiales fotbalul, atrăit
înanii80momente grotești chiar, precum afostistoria clubului FCOlt
Scornicești, făcut săsatisfacă vanitatea rubedeniilor dinsatul natal ale
dictatorului, sauceaaclubului Victoria (devenit pușculița dincare se
deturnau bani publici pentru uniiînvârtiți airegimului, maialesaunora
dinMinistrul deInterne) oriscandalurile permanente care însoțeau
„derbiurile” Steaua-Dinamo, întreceri încare semăsurau șiforțele unor
oligarhii opuse, aflate înimediata apropiere adictatorilor (băiatul cel
mare alÎmpușcaților sejuca, depildă, de-a managerul laSteaua, pe
banii poporului).
Dinpunct devedere strict economic, sportul comunist suferea
detoate problemele economiei socialiste. Eanusuferea deconstrângeri
bugetare –problema nueraprofitul nicimăcar viabilitatea financiară, de
vreme ceautoritățile locale șicele centrale păreau aconsidera
falimentul unfenomen imposibil încondițiile economiei socialiste (și
chiar așaașifosttimp dezeci deani,încare lipsa deeficiență afost
acoperită cutransferuri bugetare, iarcreșterea economică reușea să
absoarbă șocurile bugetare aleacestor transferuri, până când aceste
subterfugii nuaumai fost posibile, șiafost nevoie capopulația să
plătească totmai mult pentru ineficiența sistemului –strângerea
curelelor dinanii 80–epocă încare economia românească eradeja
falimentară). Mai mult, încondițiile încare profitul nuerauncriteriu
pentru judecarea performanțelor (cuexcepția, poate, aexporturilor)
conducătorilor, oare ce-i mâna peei?Separe căpoziția încadrul
sistemului eramiza iarpoziția eradată decapacitățile pecare le
gestiona unsecretar oriundirector general launmoment dat.Ideea este
simplă –cucâtsunt mai multe fabrici înjudețul încare sunt prim-
secretar, orifabrica lacare sunt director estemaimare –cuatâtprimesc
subvenții maimari delabuget –normal, șipierderile sunt maimari –cu
atâtmaibine poziționat sunt, peplan local celpuțin, fiind capabil, prin
aceste fonduri delabuget, sărăsplătesc șisăcontrolez clientela care îmi
susține poziția înpartid. Așa căunsecretar departid „adevărat” se
evidenția pentru lupta pecare oducea pentru creșterea capacităților de
producție, indiferent deutilitatea loreconomică. Cevremuri!
78

04.07.2004
Ceea ceamarătat până acum sugerează căeconomicul era
adeseori unfactor secundar înfuncționarea sportului românesc.
Resursele nucirculau deloc într-un sistem depiață. Sportivii valoroși
erau împiedicați săpărăsească țaraastfel căne-am trezit câștigători ai
Cupei Campionilor Europeni laFotbal. Între cluburi, alocarea resurselor
sefăcea totdupă criterii iraționale, depinzând maimult dearbitrarul și
relațiile din cadrul sistemului agitat aloligarhiei comuniste
(promovările dintr-o divizie înalta erau tema unor acerbe competiții
dintre haitele depotentați locală, iaradeseori rezultatele nufăceau decât
sămarcheze pozițiile relative alesusținătorilor unei echipe saualta; un
sportiv bundevenea automat membru alclubului Steaua laînrolare, ori
alclubului Dinamo, dacă milițienii semișcau mai repede; intrarea și
promovarea fără griji lafacultate erau răsplata pentru adeziunea la
cluburile studențești).
Spectacolul sportiv
Ceea ceeste specific sportului dinultimele decenii este caracterul său
despectacol. Dezvoltarea sportului-spectacol afost determinată în
primul rând dedezvoltarea mijloacelor decomunicare înmasă șide
creșterea accesului indivizilor laaceste mijloace.
Spectacolul sportiv este dedouă tipuri: direct –vizionat pe
stadioane șialte locuri dedesfășurare acompetițiilor sportive și
indirecte –difuzat înmass media, vizionat latelevizor deobicei.
Ceefecte auspectacolele sportive asupra spectatorilor? Se
poate presupune căspectacolul sportiv, celpracticat desportivii de
performanță, profesioniști, ucide sportul demasă.?
Efectele spectacolelor sportive potfitratate întermeni de
antrenament, complementaritate șisubstituire înraport cu
practicarea sporturilor respective decătre spectatori. Avem unefect de
antrenament când spectacolul determină practicarea sportului
(motivând, seducând…). Complementaritatea este atunci când
vizionarea spectacolului sportiv este asociată cupracticarea sportului
respectiv iarefectul desubstituire, celconsiderat nociv, este acela în
care vizionarea spectacolului împiedică practicarea sportului. Dinacest
punct devedere, s-aconstatat căspectatorii spectacolelor sportive
transmise latelevizor sunt din ceîncemai mult nepracticanți,
emisiunile sportive delatelevizor având unefect desubstituire.
Relațiile economice dintre TVșisport
Sportul areatâtavantaje câtșidepierdut dinrelația cuteleviziunea. La
capitolul efectelor pozitive aleteleviziunii asupra mișcării sportive,
putem aminti:
Televiziunea atrage sponsorii către sport;
Televiziunea promovează sportul;
79

04.07.2004
Datorită concurenței dintre canalele deteleviziune drepturile de
retransmisie sunt dinceîncemaimari –aspect dincare câștigă
echipele.
Influențele cepotficonsiderate dăunătoare nusunt deneglijat:
TVgolește stadioanele (emai simplu și,uneori, mai plăcut
chiar, săvezi meciul laTV);
TVmodifică desfășurarea spectacolelor sportive, transformă
unele practici, amenajări iaruneori creează chiar probe sportive
(cum arfiJocurile Bunăvoinței);
TVretransmite depreferință anumite jocuri, cele care strâng
ceamaibună audiență, periclitând altediscipline sportive (câte
oredetircuarcul ațivăzut laJO2000?).
Surse definanțare pentru echipele profesioniste defotbal
Banii pecare îicheltuie echipele defotbal dinEuropa provin înceamai
mare parte dinmaimulte surse:
1)Sponsorizările pentru echipe:
Finanțarea prin sponsorizare areanumite riscuri. Încazul discutat de
noi, celalechipelor profesioniste defotbal, consecințele negative ale
aceste proceduri desusținere financiară sunt destul declare:
a)Să fiefinanțate doar echipele șisporturile cele maivizibile.
Din acest motiv sunt necesare politici deredistribuire a
fondurilor către federații șiligimaipuțin favorizate depublic;
b)Sponsorizările săfiedoar unparavan pentru reclamă pentru
produse acăror publicitate esteinterzisă;
c)Impune echipelor obligații care adeseori sunt dificil de
îndeplinit (participarea laconferințe depresă deex.)
2)Sponsorizările individuale –care aduc venituri vedetelor, fiind
derivate mai degrabă dincultul eroilor sportivi –șicare ausporit
importanța impresarilor sportivi; Nivelul sponsorizărilor depinde
adeseori puțin deperformanțele individuale cișidealtecaracteristici
precum charisma saufoto(tele)genia sportivilor;
3)Vânzarea către faniaechipamentelor sportive. Echipele faimoase fac
demultă vreme bani vânzând replici aleechipamentelor purtate de
vedetele lor.Mai nousefolosesc strategii maicinice care cresc enorm
cifra acestei afaceri:
a)multiplicarea echipamentelor –schimbarea dinceîncemai
frecventă aechipamentului standard –mode, etc.
b)introducerea echipamentelor personalizate –tricouri unice
pentru jucători, care aunumerele rezervate, astfel încât fanii
potsă-și exprime admirația șifațădevedete nunumai față
80

04.07.2004
deechipe înansamblu. Această tactică nuarfiposibilă fără
cultul eroilor.
4)Abonamente. Este ocale deadispune deuncapital sigur cu
„dezavantajul” deafiresponsabil înfața asociației, clubului
suporterilor. Aceasta cale definanțare estecuatâtmaiimportantă cucât
clubul respectiv seidentifică mai bine cuoanumită colectivitate. În
toată lumea occidentală echipele sporturilor celor mailegitime caută pe
toate căile sădevină simboluri alecomunităților încare activează, ceea
cedetermină osusținere susținută din partea autorităților locale,
prezență importantă laspectacolele sportive și,evident, număr
considerabil deabonamente vândute.
5)Vânzarea debilete laspectacolele sportive.
6)Vânzarea dedrepturi detransmisie aspectacolelor sportive decătre
canalele mass media, care adevenit, înultimele două decenii, unadintre
cele mai importante modalități deasigurare afinanțării echipelor
sportive, cudezavantajele pecare aceasta lepresupune.
Sponsorizarea însport
Este una dintre căile prin care mișcarea sportivă poate beneficia de
resurse materiale. Sponsorizarea înseamnă susținerea unei echipe saua
unui jucător decătre ocompanie înscopul realizării debeneficii
reciproce. Înschimbul sprijinului material, sportivii seobligă săfacă o
publicitate bună sponsorului. Sponsorizarea acunoscut creșteri
dramatice după apariția televiziunii, astfel cășiîntr-un campionat de
fotbal sărăcăcios precum celdinRomânia seînvârt sume desute demii
dedolari lacontractele desponsorizare. Este deremarcat, șiîncalitate
desubiect dedezbatere, căobună felie dinsumele dinsponsorizări în
cele maiimportant spectacole sportive (cum arfiFormula 1)provin de
lacompaniile producătoare dețigări. Sponsorizarea poate fidemai
multe feluri:
1.Eveniment, când sprijinul este destinat unui anumit eveniment
sportiv (campionatul național defotbal, divizia Aafost până nu
demult, adică până s-au săturat descandaluri, susținută deo
companie producătoare debere);
2.Indivizii, când contractul desponsorizare seîncheie cuunsportiv,
cum afost, recent, cazul Gabrielei Szabo, susținută financiar deo
cunoscută companie orădeană;
3.Echipele sunt adeseori beneficiarele sprijinului financiar al
companiilor comerciale (echipa națională de fotbal este
sponsorizată deocompanie producătoare debere);
4.Promovarea unor activități sportive, când compania consideră că
poate câștiga noi piețe prin susținerea anumitor programe de
81

04.07.2004
pregătire sportivă (Ex. Concursul deStreet Ball sponsorizat deo
renumită marcă debăutură răcoritoare);
5.Scheme depremiere. Aceste scheme depremiere sunt foarte
populare printre copii.
Companiile decid săintre înrelații desponsorizare cuinstituțiile
sportive dinmaimulte motive:
1.Publicitate șireclamă
Popularitatea deosebită asporturilor înseamnă cămărcile asociate
evenimentelor sportive aușanse mari deafirecepționate deunnumăr
mare depersoane. Publicitatea poate fiafectată deevoluții negative din
domeniul respectiv, cum arfihuliganismul încazul echipelor defotbal
britanice saucazurile dedopaj oridemeciuri trucate. Capacitatea dea
promova omarcă decătre sport esteșiealimitată, devreme cepublicul
potențial alevenimentelor sportive este finit. Caexemplu deefect al
imaginii sportive asupra rezultatelor comerciale este denotat cazul
rachetelor detenis produse dePuma: în1984 firma germană avândut
15000 derachete detenis, dar1995, când produsul afostpromovat de
Boris Becker, vânzările aucrescut la70000iarînanul următor ausăltat
la300000unități. Îngeneral, ocompanie poate sugera prin reclame că
ocaracteristică incitantă aculturii tinere poate fiobținută consumarea
unei ciocolate sauprinpurtarea unui obiect devestimentație sportivă.
2.Construcția imaginii companiei
Publicitatea realizată prin sport poate contribui laconstruirea unei
imagini publice pozitive acompaniei. Sport descrie imagini ale
sănătății, puterii, competitivității, voinței de victorie șiale
performanțelor deelită, iarasocierea cuaceste semnificații are,cumare
probabilitate, efecte pozitive asupra imaginii companiei.
3.Pătrunderea penoipiețe
Companiile care caută săpătrundă penoipiețe, adeseori înțăriîncare
numaifuseseră, tind săsponsorizeze activitățile sportive. Acesta este
cazul, depildă, alcompaniilor producătoare debăuturi care aupătruns
pepiața românească după 1989. Persoanele responsabile solicită
implicarea marilor companii însprijinirea vieții cultural-artistice, în
vreme cefirmele mari știucădistracția sportivă este unul dincanalele
celemaipopulare depromovare amărcilor proprii.
4.Relații comerciale șidedivertisment
Susținerea unor evenimente sportive produce avantajul deaavea acces
privilegiat laacestea. Reprezentanții sponsorilor echipelor defotbal au
acces înlojele oficiale deexemplu. Aceștia, larândul lor,potfolosi
82

04.07.2004
meciul defotbal caunbunprilej pentru distracția partenerilor deafaceri
sauaasociaților lor.
5.Relații publice șicontact cucomunitatea locală
Ofirmă dedimensiuni mai mici poate obține beneficii deimagine
considerabile prin susținerea unor cluburi sauechipe locale, maimici,
saudejuniori oridecopii.
Agenții desponsorizare
Înprimii aniaisponsorizării comerciale dinoccident, situație încare se
aflășimajoritatea sponsorizărilor dințaranoastră, deciziile erau luate
deobicei deconducătorii companiilor înfuncție, deregulă, de
preferințele lorlegate deanumite sporturi. Datorită complexității
sponsorizărilor dinzilele noastre șiaabilităților speciale solicitate de
realizarea șiderulare unor contracte desponsorizare reușite, multe
dintre companiile occidentale angajează agenții desponsorizare care se
ocupă deprobleme precum:
Identificarea oportunităților desponsorizare potrivite pentru
companii;
Elaborarea contractelor desponsorizare
Administrarea contractelor desponsorizare
Gestionarea relațiilor cupublicul șicumass media
Organizarea promoțiilor șiapublicității
Tarifele achitate decompanii sunt relativ mari, astfel căfirmele plătesc
mai mult iarsportul recepționează mai puțin. Cutoate acestea,
sponsorizarea activităților sportive dințările occidentale nuarfiatâtde
eficientă înlipsa agențiilor descrise. Recent, chiar șiorganizațiile
publice care gestionează problemele sportive (federații naționale sau
internaționale) angajează asemenea firme datorită eficienței lor
comparative cucea avoluntarilor entuziaști. Sporturile seaflă în
competiție pentru obținerea susținerii publice iaragențiile potsăleajute
pentru îmbunătățirea imaginii șipentru găsirea desponsorizări
considerabile.
Rolul promoterului sportiv
Promoterii sportivi sunt ceicare aucontribuit celmai mult la
transformarea sportului într-un câmp comercial. Promoterii aranjează
evenimentele șilefacpublicitate pentru aatrage celmai larg public
posibil. Talentul sau calitatea unui asemenea agent semăsoară în
mărimea audienței obținute deeveniment sau, poate chiar maibine, de
suma încasată prin vânzarea spațiului publicitar. Faptul căevenimentele
sportive dispun deunpublic masiv șiaproape sigur, atrage companiile
să-ți facă reclamă întimpul acestora. Nueste demirare reacția extrem
83

04.07.2004
dedură apresei românești lapierderea calificării laCupa Mondială:
absența României delaacest turneu vadetermina încasări depublicitate
mult maimici decât celescontate.
Prețul șicomportamentul spectatorului
Specialiștii britanici aureușit sintetizarea rezultatelor cercetărilor
privitoare lafactorii care influențează participarea laspectacole
sportive. Tabelul demai jos listează acești factori, înordinea
descrescătoare aimportanței reliefate princercetări:
Tabel 4.Factori care influențează participarea publicului la
spectacole sportive (după McPherson, Curtis, Loy, 1989, p.121)
Starea vremii
Performanțele echipei
Mărimea populației
Compoziția comunității
Cantitatea deviolență
Prețul biletelor
Accesibilitatea lastadion
Intensitatea promovării
Gradul derivalitate între competitori
Popularitatea vedetelor
Programarea launmoment convenabil (Deexemplu înweek-end)
Alternative concurente (alte modalități dedivertisment)
Analiza economică simplă spune cămărimea cererii estedependentă de
preț –cucâtprețul estemaimare cuatâtcererea vafimaimică. Sunt
unele aspecte dinsport care determină caaceste „legi” sănufieatâtde
ușor aplicabile. Deexemplu, unele prețuri sunt reglementate, șidoar la
anumite meciuri prețurile sunt libere. Aceasta face cauneori echipele să
joace cutribunele goale (când arfitrebuit ieftinite biletele) oricucasa
închisă (când biletele arfitrebuit scumpite). Publicul reacționează
destul depuțin lavariațiile deprețalespectacolelor, fiind maisensibil la
altevariabile:
calitatea produsului (aspectacolului) –cine cucine joacă, dece
nivel estemeciul, etc., miza șiincertitudinea meciului;
confortul șifacilitatea accesului lastadion;
Miza, incertitudinea meciului nupotficontrolate deorganizatori. Dacă
sedispută unmeci între Steaua șiUMT este destul declar care vafi
deznodământul, miza vafimică, incertitudinea așișderea, numărul
spectatorilor vafiredus iar încasările nemulțumitoare pentru
organizatori. Este demonstrat căîncasările peansamblul unui campionat
sunt cuatâtmaimari cucâtechipele sunt maiapropiate dinpunctul de
vedere alvalorii. Poate așa seexplică șicreșterea dramatismului
84

04.07.2004
campionatului defotbal dinultimii doianidelanoi–puși înfațaunui
faliment iminent, organizatorii cooperativei auhotărât sălaserezultatele
mai puțin certe iar atractivitatea (chiar dacă nușicalitatea)
campionatului asporit. Înmulte cazuri, problema mizei, care dacă este
redusă face competiția puțin interesantă, este rezolvată prin creșterea
numărului spectatorilor șispectacularizarea agresivă aunor competiții,
indiferent demiză. Aceasta estesituația, depildă înSUA, unde înligile
profesioniste sauuniversitare debaschet, fotbal sauhochei, sezonul
competițional cuprinde unnumăr foarte mare deîntâlniri iarfiecare
întâlnire este însoțită deuntam-tam teribil, menit sătransforme cele
maibanale incidente înevenimente dedimensiuni cosmice. Iaruneori,
lipsa despectacol sportiv este înlocuită cuagresivitate dinpartea
competitorilor, care facîntrecerile (hocheiul depildă) săarate caluptele
degladiatori mai degrabă. Reversul s-asesizat deja, dinceîncemai
mulți americani evită aceste competiții, considerare prea zgomotoase și
destul deartificiale.
Sportivii profesioniști
Sportivii care luau parte lajocurile Olimpice dinvechea Eladă erau
profesioniști, însensul căîșicâștigau existența prin practicarea
sporturilor. Înjurul anului 1700 existau toreadori plătiți înSpania iar
unii dintre jockey seîntrețineau alergând încursele decai.
Profesionismul seextinde maialesîncepând cusecolul al20-lea. Înainte
deanii 60,când evenimentele sportive auînceput săfietelevizate,
foarte puțini sportivi profesioniști reușeau săobțină sume mari prin
profesia lor.Posibilitățile definanțare deschise deteleviziune auprodus
vedete care trăiesc înluxșicare sunt permanent înconjurați deoarmată
deimpresari agenți șiconsilieri care caută ocaziile cuvaloare
comercială. Sportivii profesioniști potobține venituri petreicăi:salariu
pebază decontract cuclubul lacare seadaugă premii pentru victorii;
obținerea depremii prin câștigarea unor competiții șirecepționarea
unor sume pentru participarea laevenimente sportive. Cele mai mari
vedete obțin venituri substanțiale prin participarea laacțiuni publicitare,
adică dinpromovarea anumitor mărci valorificând calitatea deidol a
sportivului. Astfel, averile unor personalități precum Michael Jordan,
Michael Schumacher oriAndre Agassi provin într-o măsură destul de
mică dincele treisurse menționate maisuscimaiales dincontractele
depublicitate angajate peparcursul carierei sportive. Înspatele
strălucirii acestor exemple seaflă miidesportivi profesioniști care
câștigă sume derizorii, adeseori insuficiente pentru acoperirea
necesităților zilnice sauacosturilor participării lacompetiții.
Sportivii deelită audevenit entertaineri șisunt supușii
solicitărilor publicurilor, pentru care nuprecupețesc efort, sesupun unor
programe competiționale epuizante șipierderii intimității. Nuede
85

04.07.2004
mirare căacești sportivi angajează agenți sauimpresari care negociază
contracte departicipare laevenimente sportive, rezolvă contracte de
sponsorizare șiseocupă deinteresele deafaceri alesportivului.
Sport șilaissez-faire
Aspectele menționate mai sus ridică problema dezirabilității unei
gestionări liberale asportului. Sportul nupoate filăsat lacheremul
forțelor pieței, ceea cearîncuraja dispariția unor sporturi considerate
mai puțin spectaculoase, șiarafecta vizibilitatea unor sporturi și
competiții legitime încondițiile unei concurențe acerbe între posturi și
federații. Deja sepot observa consecințele negative unei abordări
laissez-faire, când competiția dintre posturile deteleviziune determină
caîntreceri potențial interesante sunt programate laaceeași oră,ceea ce
face caaudiența acestor competiții săscadă, oridatorită dominației unui
post deteleviziune, anumite meciuri orisporturi sărămână chiar fără
public, deci, fără venituri din publicitate. Este recomandabilă,
coordonarea calendarelor între diferitele asociații sportive, chiar dacă
aceasta intră încontradicție cuinteresele unora dintre instituțiile mass
media saualeunor sponsori. Dată fiind forța acestor actori economici,
este destul delimpede căcelmaisimplu poate săreprezinte interesele
federațiilor maipuțin imperialiste (nuecazul fotbalului, lanoi, saual
hocheiului înSUA) chiar statul.
Aspecte negative aleintervenției economiei însport
Riscul cabanul sădenatureze sportul este, prin urmare, adeseori o
realitate. Catchul, mărefer mai ales laluptele organizate deWWF
(World Wrestling Federation) esteuncazextrem alimpactului orientării
către profit asupra desfășurării întrecerilor. Nu există adevărată
competiție încazul wrestlingului, cispectacol pur, desfășurarea, cași
câștigătorul fiind dinainte stabiliți. Alte materializări aleacestor riscuri
arfi:
Dopajul (seface pentru bani, cubani), care vafiabordat într-un
capitol separat;
Fixarea orarelor, calendarelor, regulamentelor întrecerilor
sportive decătre canalele TV, funcție deinteresele lor
comerciale. Pentru acest aspect, unexemplu concludent poate fi
cel alFormulei 1,ultimele reglementări privind primele
antrenamente; alte exemple constau înmodificările din
regulamentele anumitor întreceri sportive precum fotbalul ori
baschetul, pentru aleface maispectaculoase;
Trucarea meciurilor, aîntrecerilor –datorită intereselor
financiare implicate, prin pariuri maiales(curse decai,meciuri
deboxprofesionist –sport care este pemoarte, șirezistă doar
86

04.07.2004
prineroinegativi scoși parcă direct dinfilmele horror, cum este
Iron Mike Tyson.)
Este greu săsegăsească soluții infailibile pentru astfel deprobleme. O
parte arăspunsurilor laastfel dedeficiențe constă înînăsprirea
controlului, ceea cepoate fieficient, dartrebuie săfimconștienți că
tentațiile ilicite semanifestă lafeldebine șiîncazul celor care
veghează larespectarea reglementărilor –cesepoate spune cu
certitudine despre controalele antidoping efectuate cuocazia Olimpiadei
din2001, având învedere scandalurile teribile iscate cuacest prilej, ca
și,rezultatele negative obținute mai târziu, care le-au anulat pecele
pozitive dintimpul competiției. Oaltăsoluție, complementară, estecea
atransparenței fluxurilor financiare din sfera sportivă. Aceasta
înseamnă șideclararea tuturor veniturilor realizate decătre sportivi.
Întrecerea sportivă, construcție socială cudouă nivele
Plecând delaJocurile Olimpice din1986, P.Bourdieu (1998, pp.97-
102) propune omodalitate critică deînțelegere acompetițiilor sportive
internaționale care depășește trimiterile ideologice lasportivitate sau
idealuri olimpice.
Competițiile internaționale sunt configurate dedouă forțe majore:
naționalismul șicomercialismul. Pentru aînțelege ocompetiție degenul
Jocurilor Olimpice, trebuie studiată înansamblul câmpului deproducție
caspectacol televizat. Competiția sportivă este construită caobătălie
între națiuni iarorganizarea acesteia este subordonată intereselor și
constrângerilor transmisiei televizate. Mai concret, trebuie analizate
toate relațiile obiective dintre agenții șiinstituțiile angajate în
concurență pentru producerea șicomercializarea discursurilor
referitoare lajoc:
•Comitetul Olimpic Internațional
•Marile companii deteleviziune
•Marile întreprinderi multinaționale
•Producătorii deimagini șicomentarii destinate televiziunii
Spre exemplu, drepturile deretransmisie aJocurilor Olimpice dela
Barcelona auînsumat 633 demiliarde dedolari șiauconstituit miza
competiției acerbe dintre mari companii deteleviziune, mai ales cele
americane. Înschimbul a70demilioane dedolari laOlimpiada din
1986 orice marcă putea fiasociată Jocurilor Olimpice și,înciuda
prețului aparent mare, concurența pentru acest privilegiu afostacerbă.
Pedealtă parte, prin ceea ceBourdieu numește ‘planetarizarea
spectacolului sportiv’, miza naționalistă devine pregnantă, șidetermină
stabilirea unor politici sportive alestatelor orientate către obținerea unor
87

04.07.2004
succese internaționale, ceimplică recursul ladopaj șilaforme autoritare
deantrenament4.
Analiza sportului trebuie sădepășească frazeologia talentului,
efortului, adăruirii șitrebuie sărecunoască însportiv unsubiect produs
dedouă ori:
1.Toți agenții care contribuie labuna desfășurare acompetiției (atleți,
antrenori, medici, organizatori, arbitri)
2.Toți ceiceproduc reproducerea înimagini șidiscurs spectacolul
sportiv, deobicei subpresiunea concurenței.
Concluzii
Întotdeauna sportul aatras spectatori și,înaceastă calitate, afost o
formă dedivertisment. Sepoate argumenta, prin urmare, căinteresul
comercial este legitim pentru mișcarea sportivă. Capitalismul încearcă
săexploateze lamaximum piețele decare dispune, iarsportul are,în
mod clar, opiață vastă. Astfel, într-o epocă deloisir abundent, sportul
vafiutilizat pentru obiective deafaceri, iardacă lumea comercială va
afecta sportul într-un sens negativ, publicul general îșivapierde
interesul iarpiața vafipierdută. Este, înceledinurmă, îninteresul
celor implicați înafaceri sportive, săseasigure căprincipiile sportive
care atrag atenția publicului sunt păstrate.
Dereținut
Economicul eraprezent însport deja înantichitate, ajungând să-
ldomine înzilele noastre.
Motivarea șifacilitarea accesului laresurse sunt căile principale
princare economicul determină performanțele sportive.
Sectorul sportiv constituie 1-2% dinPNB-ul țărilor dezvoltate,
reprezentând ocomponentă dinamică șiadaptabilă a
economiilor naționale.
Globalizarea s-a manifestat însport prin globalizarea
competițiilor cașiafirmelor implicate însport.
Înepoca socialistă, sportul avea ofuncție dereprezentare
internațională, decoagulare asolidarității interne șidesupapă
derefulare aconflictelor interne. Sportul ajunsese săfie
dominat deinteresele diferitelor grupuri care conduceau
destinele țării.
4Comentariul lui Bourdieu privitor larobotizarea corpului și
industrializarea antrenamentelor sepotrivește caomănușă zvonurilor
care răzbat dincând încând dincantonamentele echipei naționale de
gimnastică feminină, alecărei procese depregătire aufost deseori
acuzate deduritate extremă.
88

04.07.2004
Sportul comunist avea toate defectele economiei socialiste:
lipsa constrângerilor bugetare șicompetiția pentru acumularea
resurselor, indiferent deprofituri.
Dezvoltarea mijloacelor decomunicare înmasă adeterminat
dezvoltarea sportului-spectacol. Vizionarea spectacolului
sportiv poate însemna antrenarea, completarea sausubstituirea
practicării sportului însuși.
Televiziunea areatât efecte negative câtșipozitive asupra
sportului.
Echipele defotbal pot obține finanțări prin sponsorizări,
vânzare deechipamente, abonamente, bilete saudrepturi de
transmisie.
Sponsorizarea poate fidemaimulte feluri: pentru evenimente,
indivizi, echipe, activități saupremii. Obiectivele firmei care
oferă sponsorizarea potfidiverse.
Comercializarea sportului adus lalegitimarea unor instituții
precum agențiile desponsorizare saupromoterii sportivi.
Publicul reacționează celmaiputernic lacalitatea produsului, la
miza șiincertitudinea meciului, laconfortul șifacilitatea
accesului lastadion.
Mass media agenerat apariția unei categorii desportivi-vedetă
care obțin venituri impresionante șicare investesc considerabil
(bani, timp șiconsum psihic) înpropriile performanțe.
Efectele negative aleliberalismul sportiv indică necesitatea
anumitor reglementări. Dintre efectele negative ale
comercialismului, sunt deamintit: dopajul, fixarea calendarelor
șiaorarelor, chiar aregulilor, sautrucarea meciurilor.
Sociologul francez Pierre Bourdieu consideră cădouă sunt
forțele care animă mișcarea sportivă internațională:
naționalismul șicomercialismul.
89

04.07.2004
BIBLIOGRAFIE
1.Ajzen, I. Attitudes, Personality, andBehavior, Open University
Press, London, 1988
2.Baily, D.A. WThe growing child andtheneed forphysical
activity” înSchool-age children: Development and
relationships, Smart, R.C. șiM.S. editori, MacMillan,
New York, 1975
3.Bammel, G.; Bammel, L.L. Leisure andHuman Behavior, Wm. C.Brown,
Dubuque, IA,1982
4. Bourdieu,Pierre Distinction, Routledge andPaul Kegan, London, 1984
5. Bourdieu,Pierre Despre televiziune, Ed.Meridiane, București, 1998
6.Brohm, J.-M. Sport: aPrison ofMeasured Time, InkLinks, London,
1978
7.Carlson, L. „The Recreation Role” înRole, structure andthe
family, F.L. Nye (ed.), Sage, New York, 1976
8.Council of Europe Minutes, 2(1971)
9.Csikszentmihalyi, M.; Being Adolescent, Basic Books, New York, 1984
Larson, R.
10.Elias, Norbert TheCivilizing Process, Oxford University Press,
Oxford, 1978
„Sports Participation andHealth”, Leisure Studies, 8,1989,
pp.77-92
Class, sports, andSocial Development, University of
Massachusetts Press, Amherst, 1983
Active forLifeNewsletter, Health Education Authority,
London, 199611. Gratton, C.;
Tice A.
12. Gruneau, R.
13. Health
Education
Authority
14. Holt,R.
15.Huizinga, J.
16.Ibrahim,
Hilmi
17.Lindner, K.J.;
Johns, D.P.;
Butcher, J.Sport andtheBritish: AModern History, Oxford
University Press, Oxford, 1989
Homo Ludens, aStudy ofthePlay Element inCulture,
Routledge andKegan Paul, London, 1949
Leisure andSociety, Wm. C.Brown, Dubuque IA,
1991
„Factors inWithdrawal from Youth Sport. AProposed
Model”, Journal ofSport Behavior 14,1991, pp.3-18
90

04.07.2004
18.McPherson,
B.D.; Curtis,
J.E.; Loy,
J.W.
19.Rehberg,
R.A.; Schafer,
W.E.
20. Riess, S.A
21.Roberts, K.
22.Roberts, K;
Brodie, D.A.
23.Singer, R.N.
24.Sleak, Mike
25.Sports
Council
26. Veblen,
TorsteinTheSocial Significance ofSport, Champaign: Human
Kinetics, 1989
„Participation ininterscholastic athletics andcollege
aspirations”, American Journal ofSociology, 73:732-
40
„From Pitch toPutt: Sport andClass inAnglo-American
History”, Journal ofSport History, 21,1994, pp.138-184
Leisure, Longman, London, 1970
Inner-city Sport: Who Plays, andWhat arethe
Benefits? Voortuizen, Bruno Culemborg, 1992
Physical Education: Foundations, Holt, Reinhart and
Winston, New York, 1976
Social Issues inSport, MacMillan Press, London,
1998
Young People andSports, Sports Council, London,
1995
„The Theory oftheLeisure Class”, înClass, Status and
Power. Social Stratification inComparative Perspective,
2nded., Reinhard Bendix șiSeymour Martin Lipset eds.,
TheFree Press, New York, 1966, pp.36-42
91

04.07.2004
Cercetarea sociologică
Marea majoritate aafirmațiilor cuvaloare degeneralitate referitoare la
aspectele sociologice alepracticii sportive dinacest manual sunt bazate
pedate empirice, pecercetare. Nuexistă știință fără cercetare șinicio
construcție teoretică cupretenții deteoreticitate nuface câtoceapă
degerată dacă nuafostsupusă probei realității. Înesență, acest capitol,
destul deconsistent, almanualului desociologie asportului vaaborda
căile prin care sociologii ajung săfundamenteze empiric concluziile lor
cuprivire lafenomenele sociale. Acest capitol cuprinde două părți lafel
deimportante: căile prin care cercetarea este planificată pentru ase
adecva necesităților construcției teoretice șiexpunerea principalelor
metode șitehnici decolectare adatelor. Din rațiuni pedagogice am
decis săprezentăm prima parte, care îndeobște poartă denumirea de
metodologie, pescurt șisădetaliem aspectele legate demetodele și
tehnicile decercetare.
1.Metodologia cercetării sociale
Obiectivul fundamental alpracticii științifice constă înelaborarea de
teorii cuprivire laobiectul cercetării. Nuexistă ocale riguros stabilită
pentru aatinge acest deziderat, nici măcar pentru științele naturii,
existând, înesență, două rute prin care teoriile ajung săfieenunțate în
cadrul unui anumit câmp deproducție științifică. Prima dintre acestea
este calea deductivă, încare sededuc ipoteze dinenunțurile teoretice
preexistente, ipoteze care apoi sunt confruntate curealitatea pebaza
observațiilor, pentru afiacceptate sau respinse. Cealaltă cale este
inductivă șipropune căutarea modelelor, aregularităților pebaza
observațiilor, aceste regularități putând fitransformate înipoteze care,
larândul lorvorfisupuse testării empirice prin metode sistematice de
observație. Epistemologii consideră căruta deductivă este standard
pentru dezvoltarea normală aunei științe care sevrea nomotetică, adică
alecărei concluzii sunt sintetizate înlegi. Înștiințe sociale, cele două
căisunt asociate unor orientări metodologice diferite: rutei deductive îi
corespunde orientarea verificaționistă, pozitivistă întimp cecăii
inductive îiesteproprie orientarea calitativistă, etnografică.
Epistemologul Wallace asurprins într-o schemă elocventă funcționarea
(ideală) aștiinței:
92

04.07.2004
Figură 7.Roata științei (Wallace), după Babbie (1991)
Teorii
Generalizări empirice Ipoteze
Observații
Procesele decunoaștere dincele două căi,inductivă șideductivă, potfi
rezumate precum întabelul demaijos:
I.Metoda deductivă
a)Ipoteza
b)Observații
c)Accept sauresping
ipoteza?II.Metoda inductivă
a)Observații
b)Căutarea modelelor (patterns)
c)Concluzii tentative
Tabel 5.Calea deductivă șiinductivă înștiințe sociale
Cercetarea verificaționistă (pozitivistă)
Învarianta standard, cercetarea pozitivistă, verificaționistă, aretrei
componente majore: formularea ipotezelor teoretice (încare anumiți
factori sunt descriși cafiind funcție dealțifactori), operaționalizarea (în
care ipotezele sunt făcute verificabile empiric) șitestarea empirică a
acestor ipoteze. Desenul demai josrezumă această succesiune.
Metodologul Babbie (1994) asintetizat într-o schemă sinoptică etapele
detaliate aleunei cercetări pozitiviste.
93

04.07.2004
Figură 8.Demersul științific verificaționist
Idee/ interes
ÎNȚELEGERE TEORETICĂ
B C D
A K I
Y
J
H
IPOTEZE
Y=f(D)
Y=f(I)
Y=f(H)
??
y=f(d)
y=f(i)
y=f(h)OPERAȚIONALIZARE
TESTAREA
IPOTEZELOR
94

04.07.2004
Interes
?-x
y-?Idee
x-y
a-b Teorie
ABEF
C DX Y
Modelul teoretic
-studiul literaturii
-formularea ipotezelor teoretice
Conceptualizare
-specifică semnificația
conceptelor șia
variabilelor care vorfi
studiate
Operaționalizare
-cum vorfimăsurate
defapt variabilele
studiateAlegerea metodei
decercetare
experimente
anchete
cercetare deteren
analiză deconținut
metaanaliză
cercetare istoricăPopulație și
eșantionare
-Cine, cevafi
observat
pentru a
studia
problema
Observații
-colectarea datelor pentru analiză șiintepretare
Transformarea datelor
Analiza
Aplicare
Raportarea rezultatelor, evaluarea
implicațiilor
95

04.07.2004
Tipuri decercetări
Înfuncție deobiectivele cercetării acestea seclasifică încercetări
explorative, descriptive șiexplicative.
Cercetarea explorativă
Explorarea presupune realizarea unei familiarizări cuoanumită
temă. Scopul acesta este tipic când seexplorează unnoudomeniu de
interes saucând domeniul destudiat este insuficient cunoscut. Acesta
este cazul majorității temelor desociologia sportului înRomânia, cum
arfimobilitatea socială asportivilor deprofesie sauintegrarea socio –
profesională după abandonarea carierei sportive.
Exemplu deteme care înainte deabordarea descriptiv –
explicativă arnecesita explorarea arfiînțaranoastră:
•Mișcări sociale sauproteste sociale înRomânia
•Adopții înstrăinătate
•Conflicte religioase
Evident, explorarea este necesară adesea șipentru fenomene mult mai
persistente. Omodalitate adesea uzitată înrealizarea cercetării
exploratorii este interviul degrup, adică discuții controlate îngrupuri
mici.
Scopurile tipice alecercetării exploratorii sunt:
1.Satisfacerea curiozității cercetătorului șiadorinței pentru omai
bună înțelegere
2.Testarea fezabilității studiului elaborat
3.Dezvoltarea metodelor aplicate înstudiul elaborat
Este dereținut faptul căcercetările explorative nusunt definitive în
sine, motivul principal fiind faptul cănusunt reprezentative.
Cercetarea descriptivă
Cercetarea descriptivă urmărește descrierea sistematică aunor anumite
caracteristici saufenomene sociale. Caracterul sistematic diferențiază
descrierea deexplorare șisereferă lacalitatea descrierii șilacapacitatea
acesteia deafigeneralizabilă. Altfel spus, măsurările realizate în
cercetarea descriptivă trebuie săfievalide (adică sămăsoare ceea ce
pretind cămăsoară), șifidele (săfieconstante, adică sănudepindă de
factori externi necontrolați). Înfine, măsurările trebuie săfierealizate
astfel încât rezultatele săpoată figeneralizate asupra întregii populații
care sepretinde afidescrisă (reprezentativitate).
96

04.07.2004
Cercetarea explicativă
Cercetarea explicativă urmărește sărăspundă laîntrebări detipul ‘de
ce?’. Decefemeile auoparticipare sportivă semnificativ mai mică
decât bărbații? Învarianta standard cercetarea explicativă îșipropune să
testeze ipoteze șiastfel săcontribuie ladefinitivarea teoriilor cuprivire
lafenomenul studiat. Unproces asociat explicației este predicția. O
bună teorie bazată pecercetări explicative sistematice artrebui săfacă
posibilă prezicerea fenomenului. Acesta estepunctul slabalsociologiei.
Marea majoritate ainterpretărilor sociologice sunt post –hoc.
Sociologia nuareușit săprezică sau săintegreze teoretic marile
fenomene sociale aleultimului deceniu.
Evident, cercetările descriptive șicele explicative se
întrepătrund adesea. Pedeoparte cercetările explicative presupun
măsurarea validă aconceptelor implicate șicapacitatea deadescrie cu
acuratețe fenomenul studiat. Pedealtăparte cercetările descriptive pot
contribui larafinarea modalităților deabordare empirică afenomenelor
implicate înstudiile explicative.
Oaltăclasificare după scop acercetărilor leîmparte încercetări
fundamentale șiaplicative.
Cercetarea fundamentală
Cercetările fundamentale, care potfiidentificate cuceleexplicative
descrise anterior, urmăresc cunoașterea legităților deproducere a
fenomenelor.
Cercetarea aplicativă
Cercetările aplicative urmăresc legăturile dintre fenomene pentru a
fundamenta măsuri, strategii deinfluențare aacestora. Diferența fațăde
cercetarea fundamentală constă înfaptul că,spre deosebire deaceasta,
cunoașterea obținută princercetare nuestescop însinecicalepentru a
acționa asupra realității.
Înafară decategoriile mari decercetări descrise anterior, în
practica științelor sociale s-aimpus unnumăr detipuri specifice,
definite deobiectivele pragmatice aleacestora, cum arfidiagnoza sau
cercetarea evaluativă. Amândouă sunt stiluri decercetare maidegrabă
descriptivă. Cercetarea diagnoză urmărește descrierea universului
cercetării înraport cuanumite criterii convenționale (cum arfi
identificarea familiilor care trăiesc însărăcie extremă), întimp ce
cercetarea evaluativă permite judecarea unor măsuri deintervenție în
domeniul social prin compararea situației dedupă intervenție cu
obiectivele propuse laînceput.
97

04.07.2004
2.METODE ȘITEHNICI DECERCETARE ÎN
SOCIOLOGIE
Vom aborda, înpaginile care urmează, două metode fundamentale ale
practicii decercetare sociologice: ancheta șiobservația. Prima constituie
ceamaiuzitate cale decercetare cantitativă, întimp ceobservația, care
esteutilizată șiînvariantă cantitativă, esteunadintre celemaicomplete
căialecercetării calitative, detipetnografic.
ANCHETA
Este metoda ceamaiutilizată încercetarea sociologică, fiind ceamai
cunoscută, fiind uneori identificată cucercetarea sociologică însăși.
Definiții
Literatura despecialitate cuprinde numeroase încercări dedefinire a
acestei metode. Prezint maijoscâteva dintre acestea pentru ailustra
varietatea posibilităților deabordare.
„Ometodă deaaduna informații delaunnumăr deindivizi, un
eșantion, cuscopul deafla informații despre populația dincare este
extras eșantionul. „
(Ferber, apud May, 1990, p.65)
„Ancheta aredrept scop căutarea deinformații referitoare laungrup
social dat(unstat, ungrup etnic, oregiune, oclasă socială etc.). Aceste
informații trebuie săpoată fiprezentate subformă cuantificabilă.”
(Javeau, 1970 )
Ancheta –ometodă interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini,
motivații etc.) lanivelul grupurilor umane, maimici saumaimari, de
analiză cuantificabilă adatelor învederea descrierii șiexplicării lor.
(Cauc, 1997, p.167)
Încele ceurmează vom aborda câteva probleme declasificare:
raporturile metodei cusondajele deopinie șicuinterviul sociologic (ca
metodă).
Raportul dintre anchetă șisondaj
Ancheta sociologică include, cașicategorie, sondajul. Sondajele sunt
anchete purșisimplu. Dar trebuie săfiefăcute deprofesioniști. Nu
ajunge săfiiînstare săextragi uneșantion aleator, pentru aputea
accepta rezultatele unui sondaj.
98

04.07.2004
Sondajul seocupă maiales cudescrierea opiniilor. Sondajele,
spre deosebire demajoritatea celorlalte anchete, sunt mai rapide, mai
eficiente. Pedealtăparte, ancheta face uzdemetode complementare
(observația, analiza documentară)
IluțșiRotariu (1997) dezbat pelargrelația dintre anchetă șisondaj? Ei
identifică următoarele caracteristici alesondajelor:
centrare peaspectul opinional
centrare peprobleme deinteres public
pronunțat caracter descriptiv
realizate foarte rapid
rezultatele sunt prezentate rapid
serealizează lacomanda unui beneficiar
facparte dinviața unei societăți democratice
Anchetă șiinterviu
Deceșidecătre cine seidentifică cele două metode? Metodologul
român Chelcea (1998) precum șimulți autori anglo-saxoni operează
această identificare. Logica lorarfiurmătoarea: aplicarea chestionarelor
presupune adeseori intervievarea (discuția între unoperator șisubiect)
prin urmare, ancheta arfidoar oformă ainterviului standardizat –iar
chestionarul –ghid deinterviu standardizat.
De fapt, diferențele sunt esențiale șițindeorientările
metodologice diferite care susțin cele două metode, decalitatea datelor
obținute, demodalitatea deprelucrare șidefinalitatea teoretică și
paradigmatică acercetării.
Ancheta, tehnici (directă, indirectă) –deceîizice directă laceaîncare
informația esteobținută prinintermediar (operatorul deinterviu?)
Interviul (individual, degrup)
Caracteristicile anchetei:
metodă cantitativă, accent pe validitatea șifidelitatea
măsurărilor, prelucrare statistică
rezultatele sunt generalizabile –selucrează peeșantioane
reprezentative
ținedemetodologia pozitivistă –empiristă
Caracteristicile metodologice aleinterviului:
tehnică (metodă) etnografică, calitativă
datele sunt arareori cuantificate șianalizate statistic
selucrează peunnumăr redus decazuri, peloturi, grupuri care
nusunt reprezentative
99

04.07.2004
Este adevărat căuneori seutilizează protocoale deinterviu pentru a
obține date care vor fiutilizate înanalize cantitative. Aceasta se
întâmplă:
-înpreanchetă (când seexplorează oproblematică mai puțin
cunoscută șiseexperimentează construcția unui instrument –
chestionar –într-o temă sau pentru opopulație –puțin
cunoscută);
-când cercetătorii audificultăți înoperaționalizarea anumitor
concepte, excluzând situațiile demaisus,evorba decercetători
cam tâmpiței;
-când protocoalele deinterviu sunt folosite pentru analiză
secundară –analiza lordeconținut.
Faptul căsefolosește interviul înasociere cumetodele cantitative nu-l
face metodă cantitativă însine. Înprimele două situații interviul este
doar ocale spre realizarea unui chestionar, spre desăvârșirea unei
anchete concrete. Însituația încare interviurile seprelucrează prin
analiză deconținut (ceea ce,îndeobște, nuseface) peanalist îl
interesează caracteristicile discursului, aletextului, pecare încearcă să
ledescrie cantitativ. Premisa anchetei estecădatele obținute sereferă la
orealitate obiectivă, laceva care estedincolo dediscurs.
Cefel deinformații secaută
Ancheta poate servi laînregistrarea următoarelor categorii de
caracteristici alepopulației investigate:
opinii, atitudini, comportamente
aspirații, trebuințe, motivații
cunoștințe
caracteristici demografice
caracteristici alemediului sociale
Ancheta poate servi la:
descriere
explorare
explicare (verificare deipoteze, construcție demodele) –uzând
decanonul variațiilor concomitente, pecare Durkheim l-a
considerat calea fundamentală asociologiei (Durkheim, 1974),
care poate fiaplicat înforme foarte diversificate disponibile în
aplicațiile statistice.
Elementele anchetei sociologice
1.stabilirea eșantionului
2.elaborarea instrumentului
100

04.07.2004
3.administrarea chestionarului
Aceasta este ordinea cronologică (nu serespectă întotdeauna, ce-I
drept). Maniera deadministrare depinde, înfond deeșantion
(caracteristicile populației, temă șiresurse). Modalitatea de
administrarea determină maniera deconstrucție ainstrumentului de
cercetare (decolectare adatelor). Nuetotuna dacă estecititdeoperator
saudecătre subiect însuși.
Modalitatea deadministrare definește tehnicile deanchetă, care sunt:
-Anchetă directă
-Anchetă indirectă
Diferența dintre cele două modalități constă înmodalitatea decolectare
adatelor. Încazul anchetei indirecte instrumentul decercetare,
chestionarul, este completat decătre subiect, întimp celaancheta
directă, operațiunea aceasta îirevine operatorului deanchetă, care poate
realiza comunicarea cusubiectul pediferite căi.
Ancheta directă arecavariante:
-față înfață, ladomiciliu, deobicei, daroriunde unde epotrivit.
Cel mai bine este ladomiciliul, totuși; Dece–cadrele de
eșantionare trimit ladomicilii (avem defapt populații de
domicilii dincare selectăm, apoi dinfiecare locuință trebuie să
alegem persoana). Când instrumentul estelung, erecomandabil
cainterviul săserealizeze ladomiciliu (confort, sentimentul
controlului). Se poate face observație (să sevalideze
răspunsurile subiecților). Are cea mai mică rată denon-
răspunsuri parțiale datorită prezenței operatorului.
-prin telefon, tehnică descrisă maijos.
Anchetele prin telefon
Anchetele realizate prin telefon, încare comunicarea între operator și
subiect serealizează telefonic este oprocedură foarte populară de
culegere adatelor înțările occidentale. Colectarea telefonică a
informațiilor esteostrategie fezabilă înaceste țărideoarece unprocent
satisfăcător decămine dispun deabonament telefonic (peste 90%). În
alte contexte, mai deprivate dinpunct devedere economic sau al
infrastructurii disponibile, aplicarea telefonică achestionarelor nueste
recomandabilă datorită problemelor dereprezentativitate. Astfel este
situația șiînRomânia unde ponderea gospodăriilor care auacces direct
larețeaua telefonică este de sub 50%. Deoarece deținerea
abonamentelor telefonice nueste omogen distribuită înpopulație sunt
rare situațiile încare prin procedura aceasta sepotconstitui eșantioane
reprezentative.
101

04.07.2004
Americanii audezvoltat cel mai bine tehnica anchetei
telefonice. Aceasta serealizează direct prin calculatoare conectate prin
modemuri larețeaua telefonică (computer assisted telephone
inteviewing), dotate cumicrofoane șicăști. Calculatorul generează
aleator numărul detelefon (random digit dialing) iardatele seintroduc
decătre operator direct înbaza dedate. Este, înmod cert, ceamai
rapidă șiieftină modalitate dearealiza oanchetă.
Avantajele anchetelor printelefon:
rapiditate (sepotrealiza 500chestionare cu30operatori, într-o
zi);
mare ariedeacțiune (sepotluaeșantioane aleatoare dintoate
localitățile patriei);
costredus (telefonul emaiieftin decât deplasare, diurnă etc.);
fiabilitate (puține refuzuri, oricum maipuține decât încazul în
care subiectul estesolicitat săprimească încasă unstrăin);
studiu pilot încondiții ideale (sepoate îmbunătăți instrumentul
peparcurs, cooperare, coordonare permanentă între membri
echipei decercetare);
control constant alterenului (întrucât totul seîntâmplă într-o
cameră cutelefoane);
introducerea rapidă adatelor.
Anchetă indirectă (în scris, sau prin autoadministrarea
chestionarului)
Modalități deaplicare înscris:
înprezența operatorului (care îioferă instrucțiuni)
aplicarea îngrup
prinpoștă
chestionare publicate înpresă
Avantaje autoadministrării sunt multiple:
costredus;
seînlătură influența perturbatoare aoperatorului;
seînlătură greșelile deînregistrare șiinterpretare ale
operatorului;
anonimatul răspunsului estemaibine protejat;
operatorul aretimp degândire;
subiecții potfidispersați înteritoriu.
Dezavantaje pot,larândul lor,afecta validitatea cercetării:
nuștim, înfuncție demodalitatea deadministrare, cine
răspunde lachestionar
sepierde spontaneitatea răspunsurilor
102

04.07.2004
sepierde posibilitatea deaseelimina efectul decontaminare a
răspunsurilor
multe non-răspunsuri
sepierde multă informație (oamenii scriu greu)
teama derăspunsuri înscris
apar multe erori datorate chestionarului
nuputem clarifica sensul anumitor răspunsuri.
Ancheta poștală (după Babbie, 1994)
Metoda debază înacest cazeste distribuirea chestionarelor încutiile
poștale. Seintroduc încutiile poștale: chestionarul, scrisoare explicativă
șiunplictimbrat. (încazul încare introduceți plicuri timbrate plătiți și
pentru subiecții care nuvorcompleta chestionarul. Probabil căexistă
soluții, negociabile cuPoșta Română, pentru problema asta).
Problema ceamaispinoasă ladistribuirea prinpoștă oconstituie
rata deretururi –procentul din chestionare care sunt returnate
completate cercetătorilor. Încazul debază, încare seface simpla
distribuire, prezentată mai sus, rata obișnuită deretururi nudepășește
30%, care este arareori satisfăcătoare. Supărător estemaialesfaptul că
eșantionul astfel obținut nu constituie niciodată un eșantion
reprezentativ, completarea șireturnarea chestionarelor depinzând de
diferite caracteristici socio-demografice alesubiecților.
Esențial este deaface completarea șireturnarea chestionarului
maiușoară îmbunătățește calitatea studiului.
Monitorizarea retururilor
Sepoate urmări rata retururilor printr-un grafic care vacuprinde, pe
zile, numărul dechestionare returnate, cașifrecvența cumulată a
acestora. Urmărind curba retururilor vafimaiușor săstabiliți când să
interveniți pentru astimula completarea șiexpedierea chestionarelor
completate.
Chestionarele primite vor primi numere de ordine,
corespunzătoare ordinii încare ausosit, chiar dacă aufostdeja atribuite
altenumere deidentificare. Aceasta vacontribui laevaluarea erorilor
induse denon-răspunsuri.
Exemplu
Săpresupunem căvârsta subiecților estecorelată linear negativ
cuacest număr deordine (cei tineri răspund mai greu, nu-I
interesează, spre exemplu). Este corect săpresupunem că,după
utilizarea mai tehnicilor destimulare arăspunsurilor, ceicare
nuaurăspuns facparte dincategoriile cele maitinere. Datele
potfiponderate înconsecință.
103

04.07.2004
Cesepoate face?
•Ostrategie care poate fiaplicată este colectarea chestionarelor
decătre operatori deladomiciliul subiecților. Aceasta vamări
rataretururilor.
•Pentru mărirea ratei retururilor sepotfolosi chestionare auto-
timbrate, care numaisolicită introducerea înplicuri.
•Cea mai eficientă soluție găsită până acum este stimularea
periodică asubiecților îndirecția completării șireturnării
chestionarelor. Seutilizează așa-numitele scrisori deurmărire
(follow-up mailing). Concret, după un număr dezile,
cercetătorii trimit subiecților delacare nuauprimit încă
instrumentele de cercetare completate plicuri conținând
chestionarul șioscrisoare încare sejustifică necesitatea
completării chestionarului. Treaba astasepoate face de2-3ori,
șisepotobține chiar 80% dinchestionare completate.
•Utilizarea destimulente materiale: Într-o cercetare realizată de
noilaCluj amorganizat otombolă, încare ceicare aureturnat
chestionarele completate puteau câștiga premii, câtdecât
substanțiale. Cutoate acestea nune-au fostreturnate maimult
de25% dinchestionare.
Specialiștii Universității dinHawaii auidentificat unmodel deretururi
care transcede, separe, diferitele specificități. Înprimele 2săptămâni se
primesc aproximativ 40% dinchestionare. Laaltedouă săptămâni dela
prima scrisoare deurmărire revin încă 20% dinchestionare. Iarîncele
două săptămâni care urmează expedierii ultimei scrisori deurmărire
revin încă 10% dinchestionare. Chiar dacă realizarea unor cercetări prin
cercetări poștale arproduce cifre diferite, este evident că,odată cu
trecerea timpului, probabilitatea caunchestionar săfiereturnat scade.
Rate deretururi acceptabile
Rata deretururi spune destul demult despre reprezentativitatea
eșantionului obținut (chiar dacă, șiașa, nuputem fisiguri cine a
completat fiecare chestionar înparte). Nuexistă reguli cuprivire la
evaluarea acurateții datelor deanchetă poștală funcție denumărul de
chestionare completate șireturnate. Totuși sepotface unele evaluări pe
baza experienței decercetare. Babbie notează astfel următoarele ratede
retur:
-50% -adecvat
-celpuțin 60% -bun
-celpuțin 70% -foarte bun
104

04.07.2004
Ancheta directă
Calitatea datelor rezultate dinanchetele directe depinde înmare parte de
operatorii deinterviu. astfel, obuna parte dinatenția cercetătorilor
trebuie saseîndrepte către soluționarea unor probleme legate de
selecția, instruirea, motivarea sisupervizarea operatorilor deancheta.
Erori datorate operatorilor
Rotariu șiIluț(1997, pp.112-114) trecînrevista mai multe tipuri de
erori dinanchete, care potfiatribuite operatorilor:
Erori determinate detrăsături depersonalitate
Acestea includ aspecte care variază delaaspectul fizic, lacel
comportamental până laaspectul moral care determina refuzuri sau
erori decompletare intenționate saunu.aiciintra sifraudele comise de
operatori -când aceștia, înmod deliberat, deformează răspunsurile
subiecților saucompletează delasine dinburta chestionare sau
porțiuni dininstrumente decercetare.
Erori determinate decorelația dintre tema anchetei șiatitudinea
sauopinia intervievatorului
Asemenea corelații pot apare înlegătură cutemele investigate –
operatori puternic partizani vortinde sadeformeze rezultatele cum arfi
deexemplu operatorul greco-catolicul dinCluj, care avea sistematic,
80-90 dinsubiecți greco-catolici șivotanți aiPNȚCD .
Erori rezultate dinanticipațiile operatorului
Elepotfidemaimulte tipuri:
anticipații destructura-atitudine: pebaza răspunsurilor la
primele întrebări cercetătorul evaluează structura atitudinală a
subiectului îletichetează, clasifica; ex.:stânga, dreapta siva
interpreta răspunsurile laîntrebările următoare prin prisma
acestei clasificări;
anticipații derol:operatorii tindsaclasifice subiecții după date
obiective factuale iarîncazul încare primesc răspunsuri
ambigue, vagi, sadecidă pentru răspunsul "adecvat" respectivei
categorii rol;
anticipații deprobabilitate -operatorii au,uneori, supoziții
despre distribuția anumitor variabile opinii saufactuale în
populația pecare oinvestighează. daca datele dinteren nu
confirma aceste supoziții, unii operatori tind saschimbe
răspunsurile pentru aleface conforme cuaceste teorii.
Caracteristicile operatorului
Erorile datorate operatorilor potfiminimizate printr-o selecție riguroasa
aoperatorilor, motivarea lor,instruire decalitate sicontrol strict, care sa
sancționeze orice abatere. sepoate vorbi deîncercarea deaconstrui un
portret robot aloperatorului ideal (Rotariu șiIluț, 1997, p.184 ).
105

04.07.2004
operatorul trebuie safieplăcut dinpunct devedere fizic, depreferat de
sexfeminin. dinpunct devedere psihologic, serecomanda caoperatorii
safieextrovertiți, cuabilități decomunicare sicuunanumit grad de
empatie vis-a-vis desubiecți fărăaexagera înmomente decompasiune,
care potcompromite cercetarea pregătirea anchetei directe. Importante
sunt șitrăsăturile de caracter, cinstea, corectitudinea și
conștiinciozitatea fiind cerințe fără decare nusepoate imagine
activitatea deoperator.
Operatori angajați?
Experiența firmelor desondaje șiainstitutelor decercetare arată că
operatorii angajați manifestă arareori aceleași valori dedicate
corectitudinii muncii științifice pecare leîntâlnim lasavanți. Pentru
operatorii angajați, această activitate este lafelcaorice slujbă, pecare
încearcă săoducă laîndeplinire înmod satisfăcător. Aceasta înseamnă
șifraudă, dacă asta înseamnă ostrategie satisfăcătoare din partea
operatorului. Roth (apud Baker, 1994, p.190) spune cănueste o
problemă decaracter, ciesteceea sepoate aștepta delaorice muncitor.
Soluția propusă este deaimplica câtmai puternic operatorii de
activitatea decercetare. Dacă sesimt angajați înplanificarea și
executarea proiectului decercetare, operatorii vorfimaipuțin tentați să
producă fraude.
Este destul declar că,dinpunctul devedere alorganizării echipei de
operatori, conducătorii auderezolvat două probleme fundamentale:
-motivarea operatorilor care, precum înorice activitate organizată
Operatorii trebuie săfiesuficient deinstruiți șideinteligenți pentru a
îndeplini cerințele anchetei, darsănudepășească anumite praguri
superioare deoarece:
-operatorii foarte educați sunt greu demotivat –adeseori aceștia
consideră aplicarea chestionarului casubangajare, ceea ce
determină superficialitate înaplicare sauchiar fraudă; oaltă
consecință este căoperatorii deacest gensevorplictisi mult
mai repede, vorîncerca săproducă variație îndesfășurarea
interviurilor –modifică formularea întrebărilor, comentează și
negociază cusubiectul aspectele surprinse deîntrebările din
chestionar etc.ceea ceinduce automat erori;
-operatorii foarte educați șiceievident erudiți/ inteligenți potsă
inhibe subiecții (reacții deprestigiu, dezirabilitate socială etc.),
ducând ladeformarea răspunsurilor;
Instruirea operatorilor
Realizatorii cercetării vorelabora unsetdeinstrucțiuni pentru operatori.
Acest material trebuie săfieprelucrat astfel încât cercetătorii săse
asigure căprevederile sale sunt înțelese iarlămuririle necesare aufost
106

04.07.2004
făcute. Setul deinstrucțiuni trebuie săcuprindă toate regulile debază pe
care intervievatul trebuie sălerespecte pentru succesul cercetării.
Acesta cuprinde:
-reguli generale privind interacțiunea cusubiecții;
-reguli privind selectarea subiecților deinterviu –adeseori
revine operatorului sarcina deastabili persoana căreia îiva
aplica instrumentul (îneșantionare pemetoda itinerariilor);
-reguli cuprivire lacompletarea chestionarului;
-reguli cuprivire lainteracțiunea cucolectivul decercetare;
Recomandări generale pentru operatori
Înesență, recomandările care sepotface operatorilor sunt:
a.Operatorii săsepoarte decent, ceea cepresupune curățenie,
modestie șiunstilvestimentar șicomportamental care nu
șochează subiecții;
b.Operatorii săfiepurșisimplu amabili, relaxați șiprietenoși,
fărăafiprea familiari oriprea insistenți. Unintervievator bun
îșidăseama imediat cucefeldepersoană sesimte subiectul
confortabil.
c.Operatorul trebuie săcunoască instrumentul. Măcar pentru căse
pierde timp prețios dacă, înmomentul aplicării chestionarului
operatorul încearcă să-și deaseama deformulările oridesensul
unor formulări dinchestionar.
d.Operatorul sărespecte formulările dinchestionar. Cercetările
comparative auarătat căreformularea întrebărilor poate duce la
schimbarea răspunsurilor.
e.Operatorul săînregistreze precis răspunsurile. Recomandarea
este evidentă pentru întrebările închise, darsepune acut șiîn
cazul întrebărilor deschise. Evident, laacest tipdeîntrebări,
dacă subiectul începe săbată câmpii, operatorul vafinevoit să
sintetizeze răspunsul primit. Uneori, vafinevoit chiar să
întrerupă subiectul.
Deceacceptă oamenii săcoopereze cuoperatorii de
interviu?
Este greu decrezut pentru mulți dintre ceicare nusunt familiarizați cu
cercetările realizate prinanchetă cămiideoameni, dindiferite categorii
sociale, acceptă săprimească necunoscuți încăminele lorșileoferă
informații denatură personală, pecare le-ar împărtăși cugreu altor
persoane. Rotariu șiIluț(1997, p.190) sintetizează motivațiile care
explică gradul destul demare decooperare dinpartea subiecților în
anchetele sociologice.
reflexul depolitețe (egreu sărefuzi…)
107

04.07.2004
dorința deinfluențare
nevoia deavorbi
Problemele desecuritate dinmediul urban, șimăsurile desecurizare a
locuințelor ridică dificultăți încalea operatorilor.
Remarcarea gradul înalt decolaborare dinpartea populației la
realizarea anchetelor sociologice nuînseamnă cărefuzurile nuar
constitui, adeseori, oproblemă serioasă îndesăvârșirea operațiunilor de
colectare ainformațiilor înanchetă. Dimpotrivă, înfuncție demomentul
realizării anchetei șidetematica acesteia, ratarefuzurilor poate ajunge
lavalori îngrijorătoare. Unnumăr mare derefuzuri afectează negativ
realizarea obiectivele cercetării încelpuțin două modalități:
îngreunează culegerea datelor, întârzie obținerea rezultatelor și
sporește costurile;
poate compromite reprezentativitatea eșantionului, persoanele
care refuză săcolaboreze cuoperatorul neconstituind un
eșantion aleator.
Evitarea unei rate mari derefuzuri subliniază importanța momentului
realizării contactului cusubiectul. Oparte dinrefuzuri potfievitate
printr-o atentă pregătire aoperatorilor. Cutoate acestea, contactul
efectiv cusubiecții depinde deei,iarcercetătorii trebuie săurmărească
numărul derefuzuri obținut defiecare operator. Aceia dintre operatori
care înregistrează sistematic unnumăr mare derefuzuri vor trebui
excluși dinechipa decercetare.
Construcția chestionarului
Ceea cediferențiază ancheta dealtemetode deinvestigare științifică
este faptul căeste necesară construcția unui instrument decolectare a
datelor nou cuocazia fiecărei investigații. Acest aspect este neplăcut
mai ales deoarece face dificilă compararea rezultatelor dincercetări
diferite. Pedealtăparte, întrucât nuexistă instrumente standardizate, cu
excepția unor scale deatitudini care aufost deja scalate pepopulația
care urmează afiinvestigată, trebuie săseabordeze faza elaborării
instrumentului cuceamaimare atenție.
Chestionarul înancheta indirectă
Lachestionarea cuoperatori deanchetă subiectul depinde deoperator
pentru accesul laîntrebările dechestionar. Prin urmare, operatorul
controlează aplicarea întrebărilor dinchestionar, înțelegerea lordecătre
subiecți șiînregistrarea răspunsurilor. Înacest caz,discuția trebuie săse
concentreze, înmod evident, peevitarea erorilor pecare lepotproduce
operatorii. Încazul anchetelor indirecte, chestionarul sedovedește
foarte important, devreme ceesteinterfața princare subiecții comunică
cuechipa decercetare. Chestionarul trebuie săfieastfel construit încât
datele colectate săfievalide șifidele, altfel spus, săaibă același înțeles
108

04.07.2004
pentru toțisubiecții, înțeles care săfieidentic cucelplănuit decătre
cercetător.
Reguli generale pentru construirea chestionarelor înanchete
indirecte
Sepotelabora câteva reguli generale pentru construirea chestionarelor
auto-administrate (Baker, 1994, pp.176-177):
1. Includeți toate întrebările care acoperă interesele cercetării și
pecare planificați săleanalizați;
2. Faceți chestionarul câtmaiatrăgător pentru subiecți;
3. Chestionarul săfiecâtmaiscurt, înmăsura încare seacoperă
temele care seintenționează afianalizate;
4. Instrucțiunile săfiescurte, darsăconțină toate informațiile
necesare pentru completarea corectă achestionarului;
5. Luați înconsiderarea toate problemele pecare lepoate
întâmpina un subiect înmomentul încare primește
chestionarul. Fiți siguri căinstrumentul construit devoi
rezolvă aceste probleme.
Înafară dechestionar, setul demateriale recepționat desubiect încazul
anchetei indirecte trebuie săcuprindă șioscrisoare deintroducere șiun
setdeinstrucțiuni.
Scrisoarea deintroducere (cover letter)
Acesta vaprezenta subiecților obiectivele cercetării șisolicită
cooperarea din partea subiectului. Obiectivele studiului trebuie
prezentate onest, suficient desimplu pentru afiînțelese deorice subiect
șideomanieră care, într-un felsaualtul, indică importanța cercetării.
Importanța studiului susține șiapelul alparticipare. Acesta poate fi
egoist –cazul încare sesubliniază interesul subiectului înderularea cu
succes acercetării (fără aseexagera prea mult) saualtruist, când ise
solicită subiectului săfacă ungest degenerozitate față decercetători
prin completarea chestionarului. Pelângă aceasta, scrisoarea de
introducere vainclude șiinformații referitoare lasponsorul cercetării, la
modalitatea deselecție asubiecților șiasigurări privind păstrarea
anonimatului răspunsurilor.
Setul deinstrucțiuni
Instrucțiunile trebuie săconțină toate informațiile necesare completării
corecte aformularului. Exemplificăm câteva probleme pecare trebuie
săleabordeze aceste instrucțiuni:
-Modul demarcare arăspunsurilor –codurile seîncercuiesc, sau
semarchează înaltfel?
-Numărul devariante care potfimarcate încazul întrebărilor
închise. Problema este importantă, multe seturi dedate fiind
compromise deexprimarea unui număr deopțiuni mai mare
decât celdorit decercetători. Deregulă sealege osingură
109

04.07.2004
variantă, iaracest principiu seafirmă delaînceput iarîncazul
întrebărilor unde sesolicită mai multe răspunsuri seva
menționa expres înformular.
-Instrucțiuni clare pentru abordarea întrebărilor filtru.
Instrucțiuni pentru returnarea chestionarului
Nu insist peacest capitol alchestionarului din ancheta auto
administrată.
Evident, toate aceste amănunte devin mai puțin importante încazul
aplicării îngrup achestionarului. Înastfel desituații instructajul vafi
realizat deunmembru alcolectivului decercetare, care vafila
dispoziția subiecților pedurata completării instrumentului decercetare.
Divagație
Elaborarea instrumentului sebazează pe etapa, anterioară, a
operaționalizării. Înaceastă etapă seconstruiesc procedeele demăsurare
adiferitelor concepte care intervin încercetare.( Deexemplu: coeziunea
grupului, participarea laactivitățile grupului deelevi, motivația pentru
participarea laorele deeducație fizică, bugetul detimp liber, bugetul de
timp alocat pentru activități fizice, etc.). Finalitatea acestei etape este
asigurarea unei câtmaibune validități șifidelități amăsurărilor noastre.
Chestionarul reprezintă olistă deîntrebări. Întrebările corespund
indicatorilor identificați pentru conceptele pecare dorim sălemăsurăm.
Deexemplu, conceptului desatisfacție fațădeorele deeducație fizică
poate săîicorespundă unsingur indicator, șideci, unsingur item:
Câtdemulțumit sunteți deorele deeducație fizică?
4.foarte mulțumit 3.mulțumit 2.nemulțumit 1.foarte nemulțumit
9.nuștiu/ NR
Orice întrebare dinchestionar areunrost. Înmod normal derivă dintr-
unsetdeipoteze referitoare lafenomenul cercetat. Adeseori, ipotezele
nusunt explicitate, dareleauorientat, chiar dacă nusistematic și
conștient construcția instrumentului.
Sămai menționăm căregulile deformulare aîntrebărilor din
chestionar seaplică atât înanchetele indirecte câtșiîncele directe.
Chiar dacă încazul administrării cuoperatori putem sănebizuim pe
aceștia, care putea adapta formulările lacapacitate deînțelegere a
subiecților, celmai bine este caîntrebările săfieformulate șiîn
chestionarele dinanchetele directe cașicum arfidestinate auto-
administrării iaroperatorilor sălisesolicite respectarea câtmaistrictă a
formulărilor dinchestionar, intervențiile idiosincratice aleoperatorilor
putând provoca erori sistematice.
110

04.07.2004
Tipuri deîntrebări.
După conținut
a.Factuale: prin care seînregistrează stări șiacțiuni aleindivizilor
sau alecomunităților încare trăiesc. Sereferă ladate direct
observabile, dardeoarece observația arcosta prea mult, preferăm
să-iîntrebăm direct pesubiecți.
Ex.Decâte oriaijucat fotbal înultima lună? …..
Întrebările deidentificare trebuie plasate lafinalul
chestionarului pentru anu permite modificarea
răspunsurilor. Oricum, subiectul trebuie asigurat că
aceste informații socio-demografice sunt solicitate doar
datorită rigorilor cercetării, anonimatul răspunsurilor
fiind asigurat.
b.De opinie, prin care seînregistrează tendințe, date referitoare la
universul interior alsubiectului, adică păreri, opinii, atitudini,
motivații, credințe. Acestea nupot fiobținute prin observație
directă, enevoie deinterogarea subiecților. Interesul pentru opinii
este justificat depresupoziția căuniversul „interior” alpersoanei
explică înmare parte comportamentul acesteia. Măsurări valide și
fidele aleatitudinilor presupun utilizare scalelor, adică amaimultor
întrebări care săacopere extensiunea conceptului atitudinal șisă
elimine erorile sistematice care nepândesc lafiecare întrebare în
parte.
c.Cunoștințe: care potfiutilizate pentru aevalua gradul încare
subiecții cunosc anumite subiecte, pentru aevidenția preocupările
intelectuale alesubiecților oripentru averifica onestitatea saudoar
simpla tendință asubiecților deaoferi răspunsuri dezirabile din
punct devedere social.
După formă deînregistrare
1)Închise, precodificate –care auvariante derăspuns prestabilite;
2)Deschise, postcodificate –care nuauvariantele derăspuns
prestabilite. Pelângă acestea apar destul dedesurmătoarele
variante:
3)Întrebările aparent deschise –când formularea întrebării este
tipică întrebărilor închise, darsubiectului nuisecere săaleagă
dintre variantele prestabilite, cioperatorul introduce răspunsul
liber primit într-una dintre variantele prestabilite dinchestionar.
4)Întrebări semi-deschise (sau semi închise) când alături de
variantele prestabilite apare șiovariantă deschisă, alta, care…..
111

04.07.2004
Discuție: întrebări închise șiîntrebări deschise
Chestiunea merită ceva discuție, maiales înceea ceprivește alegerea
între întrebările deschise șiceleînchise.
•Răspunsurile laîntrebările închise seînregistrează prin coduri.
Codurile sunt purșisimplu niște simboluri, asociate variantelor
derăspuns. Este dedorit caaceste simboluri săfienumerice,
deoarece programele deprelucrare adatelor sedescurcă mai
bine cucifre decât culitere.
•Laîntrebările închise, variantele derăspuns trebuie săsatisfacă
anumite cerințe:
oExhaustivitate –oricărui răspuns posibil săisepoată
asocia ovariantă prestabilită; mai mult încazul
întrebărilor deopinie, variantele pozitive trebuie săfie
simetrice cucelenegative;
oExclusivitate –unui răspuns concret primit să-i
corespundă osingură variantă prestabilită.
•Întrebările deschise vorfitransformate înfinal totîncifre.
Diferitele răspunsuri primite sunt clasificate încategorii.
Categoriile acestea, stabilite după colectarea datelor seamănă
foarte mult cuvariantele derăspuns aleîntrebărilor închise.
•Sediscută mult despre avantajele șidezavantajele celor două
tipuri fundamentale deîntrebări. Părerea mea estecăavantajele
sunt mult înfavoarea întrebărilor închise din următoarele
motive:
oDatele seprelucrează mult maiușor șimairapid;
oChestionarele secompletează mult mairepede;
oConținutul întrebării esteprecizat înîntregime;
oÎnțelegerea întrebării șiarăspunsurilor esteuniformă;
oSeevită erorile datorate operațiilor depostcodificare;
oÎntrebările închise ajută lagăsirea răspunsurilor
potrivite (fiind mai ușor sărecunoști decât să
reproduci), numărul non-răspunsurilor fiind maimic.
Întrebările închise au,bineînțeles șidezavantaje:
– întrebările închise sugerează răspunsurile (s-aarătat, de
pildă, călaformele închise, ponderea răspunsurilor
pozitive estesemnificativ maimare decât laformularea
deschisă);
– nusepretează lastudierea fenomenelor complexe șia
celor prea puțin studiate.
112

04.07.2004
Reguli deformulare aîntrebărilor dinchestionare
Ammaiafirmat, înaltăparte, cărezultatul operaționalizării îlconstituie,
celpuțin încazul anchetei sociologice, chestionarul. Întrebările din
chestionar reprezintă instrumentul prin care seînregistrează indicatorii
conceptelor șidimensiunilor identificate. Obună parte dinchestionarele
sociologice sunt alcătuite dinscale deatitudine, acăror construcție am
abordat-o într-un curs anterior. Chiar dacă parmaisimplu deelaborat,
itemii care nufacparte dinscale deatitudine trebuie săîndeplinească
aceleași rigori vis-a-vis devaliditate șifidelitate. Recomandările demai
jossunt formulate tocmai învederea rezolvării acestor probleme
(Oppenheim, 1992, p.128):
•Lungime. Întrebările sănufieprea lungi. Frazele săfiedemai
puțin de20decuvinte (asta înlimba engleză). Este bine ca
înaintea fiecărei secțiuni săfieuntext introductiv care să-l
acomodeze pesubiect șisă-l tempereze peintervievator.
Uneori, încazul încare întrebarea solicită lămuriri ebine săse
renunțe laregula cuprivire lalungimea întrebării.
•Evitați întrebările cudouă sau mai multe sensuri (double
barrelled questions): „Aveți obicicletă sauomotocicletă?”
•Evitați proverbele, elevorprovoca oreacție afirmativă. Lafel,
nicicitatele nuartrebui săfieutilizate.
•Evitați dublele negații: textul întrebării trebuie săfiepozitiv.
Deci, pedeoparte, textul întrebării nutrebuie săconțină
negații. Înceea ceprivește dublele negații, esteclarcănusunt
recomandabile datorită caracterului lorconfuz.
•NuștiușiNuecazul nutrebuie sălipsească atunci când sunt
posibile aceste răspunsuri. Potrivit lui Chelcea (1998)
răspunsurile „nuștiu” indică neinformare saulipsă deinteres în
tema abordată. Nuestedemirare, deci, căprimim maidesgen
derăspunsuri delaceicuunnivel deinstrucție scăzut saudela
femei. Frecvența răspunsurilor „nuștiu” poate firedusă printr-o
formulare șiprezentare atractivă.
•Folosiți cuvinte simple, evitați acronimele, abrevierile, jargonul
șitermenii tehnici (deexemplu termenii dinjargon vorprovoca
reacție deprestigiu –răspunsuri aiurea).
•Unele cuvinte sunt notorii pentru ambiguitatea lor–trebuie
evitate orisensul lortrebuie făcut clar; deexemplu: „Aveți o
mașină?” cine aremașina? Familia, subiectul, firma? Cum o
are,cumpărată, închiriată…?
•Toate întrebările închise trebuie să-și înceapă existența ca
întrebări deschise. (închiderea întrebărilor seface înurma
studiilor pilot). Nutrebuie sălipsească varianta Altceva…. acolo
unde estecazul;
113

04.07.2004
•Evitați întrebările prezumtive. Altfel spus, întrebările nutrebuie
săsugereze subiecților răspunsul laacestea.
•Evitați cuvintele cuîncărcătură axiologică șiafectogenă –
democratic, negru, liber, sănătos. Etc.
•Nusupralicitați memoria subiecților. Când sesolicită estimarea
unui frecvenței unui comportament întrebarea nutrebuie săfie
generală cisăsolicite oprivire retrospectivă peunorizont
temporal precis șiadecvat posibilităților memoriei. Înnici un
cazsănusuprasolicitați memoria celor anchetați.
Deex.Nuîntrebați:
NiciCâte pachete dețigări consumați pean?
Ci:Câte pachete dețigări ațiconsumat înultimul an?
Câte pachete dețigări ațifumat înultima lună?
Fițiatenți ladetalii –forme, prezentare, săgeți etc.
Ordinea întrebărilor închestionar (după Chelcea, 1998)
Tipuri deîntrebări după funcția lorînchestionar
1.Introductive ,de„spart gheața”, care aurolul dea„încălzi
atmosfera”. Prima întrebare trebuie săfieînchisă șisimplă. Aintrat deja
înfolclor întrebarea introductivă achestionarelor dinBarometrul de
Opinie Publică alFundației pentru oSocietate Deschisă:
Credeți căRomânia seîndreaptă într-o direcție bună sauîntr-o direcție
greșită?
1.Seîndreaptă într-o direcție bună
2.Seîndreaptă într-o direcție greșită
3.Nuștiu
Este greșit săîncepeți unchestionar cuîntrebări deidentificare (sex,
naționalitate, venit, religie) care potprovoca reacții negative dinpartea
subiectului. Lafel,primele chestionare nutrebui săfieprea dificile
pentru agenera refuz.
2.Întrebările detrecere –marchează, înstructura chestionarului,
trecerea delaogrupă deîntrebări (peotemă) laoaltă grupă de
114

04.07.2004
întrebări, referitoare laaltă temă. Separarea grupelor deîntrebări se
poate face șigrafic (grupările deîntrebări peteme potfiseparate prin
chenare, semne etc.), saupoate fimarcată deoperator (pauză, schimbă
tonul etc.), rostul lorfiind acela derelaxare, de„pauză”, similar
oarecum celor deintroducere înraport cusegmente alechestionarului.
3.Întrebări filtru –blochează trecerea unor grupe desubiecți laun
grup deîntrebări
Ex.Sunteți membru învreo asociație?
1.DA 2.NU
Dacă DA, cefeldeasociație/asociații? ….etc.
Este discutabilă utilitatea acestui gendeîntrebări închestionare. Mulți
afirmă căeledoar complică instrumentele decolectare adatelor din
anchete, eleputând fiincluse înîntrebări simple. Pentru exemplul de
maisus,înlocul celor două întrebări, arfifostsuficientă unasingură:
Dincefeldeasociație faceți parte?
1.Nufacparte dinnicioasociație 2.Asociație sportivă ….
4.Întrebările bifurcate –care distribuie subiecților grupe deîntrebări
diferite înfuncție derăspunsul laacest tipdeîntrebare
Ex.Sunteți fumător?
1.DA 2.NU
Pentru ceicare aurăspuns DA:
Cemărci dețigarete fumați deobicei?…..
Pentru
atențiaceicare aurăspuns NU:
Menționați câteva mărci
înultima lună……………………dețigarete alecăror reclame v-au atras
5.Întrebările „dece”. Prin acestea secaută motivarea răspunsurilor
primite. Acest tipdeîntrebări sunt nerecomandate dincelpuțin două
motive:
a.Sunt recepționate cafoarte directe, agresive decătre
subiecți;
b.Explicațiile sunt meseria cercetătorului, justificările
subiecților interesează înmăsura încare studiul vizează
teoriile debun-simț saudimensiunea atribuțională a
cogniției umane.
115

04.07.2004
6.Întrebările decontrol sunt cele prin care severifică fidelitatea,
consistența răspunsurilor primite. Deobicei seaplică oformulare
alternativă aîntrebării acărei consistență neinteresează.
7.Întrebări declasificare, cunoscute șisubdenumirea deîntrebări de
identificare sunt introduse închestionar lafinal șiservesc lagruparea
indivizilor după variantele unor variabile socio-demografice (sex,
naționalitate, vârstă, religie etc.). Elaborarea acestor întrebări pare
pentru mulți unexercițiu derutină, ceea cepoate duce laerori. Absența
sauproasta formulare aoricăreia dintre aceste întrebări poate avea
efecte dezastruoase asupra cercetărilor sociologilor deoarece majoritatea
ipotezelor implică raporturi dintre asemenea variabile „structurale” și
alte variabile sociologice. Este necesar ca,secțiunea întrebărilor de
clasificare săfiesupusă unor verificări atente, chiar încrucișate (experți
dinafara echipei decercetare săverifice chestionarul). Caopărere
personală, sugerez calavariabilele care sunt detipnumeric (vârstă,
venit), cuantificarea săsefacă lanivel numeric, existând posibilitatea
ulterioară deatransforma scalele lacare sunt măsurate variabilele.
Modalități destructurare achestionarelor
Aufostpropuse maimulte modalități destructurare achestionarelor
Tehnica pâlniei
Sepornește delaîntrebări generale ajungându-se, treptat, laîntrebări
specifice.
Tehnica pâlniei răsturnate
Este tehnica inversă celei menționate anterior, pornindu-se dela
întrebări particulare ajungându-se apoi laîntrebări mai generale.
Utilizarea aceste tactici esterecomandabilă încazul unor subiecți cuun
nivel deinstrucție scăzut, cucapacitate deabstractizare redus,
întrebările inițiale constituind cadru dereferință pentru cele generale.
Deexemplu –închestionarul delaCCD, întrebările dela7-10.
Ambele tehnici prezentate presupun oordonare aîntrebărilor după o
logică atrecerii delaparticular șidegrupare aîntrebărilor care acoperă
aceleași teme. Aceste procedee incumbă riscul contaminării
răspunsurilor delaoîntrebare delarăspunsurile delaalteîntrebări.
Aceste contaminări poartă denumirea deefecte, odiscuție extinsă alor
întâlnindu-selaChelcea(1998,pp. 237-239).
Efectul halo
Derivă dinpresiunea spre consistență acogniției umane. Odată ceau
răspuns într-un anumit fellaoîntrebare care îiangajează poziția,
subiecții sunt atenți laconsistența răspunsurilor laîntrebările ulterioare
curăspunsul laaceastă întrebare.
Cine s-adeclarat deacord cupropoziția: „Tinerilor deastăzi leplace să
muncească” varespinge probabil propoziția: „Tinerii deastăzi preferă
116

04.07.2004
săsedistreze decât sămuncească”. Este foarte probabil căînregistrata
consistență dinrăspunsurile subiecților săfiedatorată unei structuri
atitudinale bine configurate. Unnumăr derăspunsuri potfiafectate,
totuși, șideefectul halo.
Efectul depoziție
Poziția diferitelor teme închestionar poate influența orientarea și
intensitatea răspunsurilor delaalte teme. Este bine îngeneral ca
întrebările generatoare detensiune săfielăsate lafinal pentru anu
afecta răspunsurile lacele maipuțin neutre. Dinacest motiv, întrebările
peteme politice, peteme care suscită polemici înviața publică trebuie
plasate lafinal.
Diferențe între chestionarele autoadministrate șicele administrate prin
operatori deinterviu.
-Efectele dehalo șidepoziție numai potficontrolate încazul
chestionarelor autoadministrate.
Eșantionarea
Eșantionarea sereferă lametode sistematice deselecție asubiecților
care vorfistudiați. Precum ammenționat într-un capitol anterior, cel
maiadesea estenecesară selecția unităților deînregistrare dinuniversul
cercetării, deoarece mărimea populației investigate depășește interesul
oriresursele cercetătorului. Celmaifrecvent, eșantionarea seaplică în
cazul anchetelor saualsondajelor, când unitățile deînregistrarea sunt
indivizi. Alte metode (analiza deconținut, observația, analiza derețea)
pretind șieleselecția subiecților dinuniversul cercetat.
Înacest capitol vom tratat maialeseșantionarea dinperspectiva
necesităților anchetei sociologice. Vom arăta laînceput dece
eșantionarea probabilistă este superioară celei neprobabiliste. Astfel,
George Gallup afost primul care areușit săfacă predicții demare
precizie privind comportamentul electoral, prin sondaje, plecând dela
teoria probabilităților.
Vom prezenta principiile eșantionării probabiliste șicâteva
tehnici deeșantionare. Înfinal, vom trece înrevistă câteva proceduri de
eșantionare neprobabiliste.
Scopul eșantionării probabiliste (denumită șialeatoare) este deaoferi
cercetătorului capacitatea dearealiza inferențe precise privitoare lao
populație mare pebaza unui număr mult maimicdecazuri.
Cum funcționează eșantionarea probabilistă?
Eșantion probabilist (aleator) este acel eșantion care este proiectat pe
baza regulilor probabilității, care permite determinarea măsurii încare
117

04.07.2004
eșantionul reprezintă populația dincare afostselectat. Este considerat
aleator doar acel eșantion înalcărui cazfiecare individ dinpopulație a
avut oprobabilitate egală non-nulă deafiinclus.
Statistici implicate înestimarea reprezentativității:
Parametru –valoarea variabilei îneșantion –statisticile bazate
peeșantion încearcă estimarea acestor parametri –deex.Media
veniturilor unei populații.
Media peeșantion (care estimează media dinpopulație);
Varianța, adică gradul deîmprăștiere alcaracteristicii estimate;
Eroarea deeșantionare –diferența dintre estimare șimărimea
parametrului înpopulație. Erorile deeșantionare (aleatoare)
trebuie deosebite decele sistematice, datorate unor erori în
realizarea cercetării. Cele aleatoare nusunt datorate unor greșeli
alecercetătorului civariabilității eșantionului selectat din
populație.
Evident, cucâteșantionul este maimare, cuatâterorile deeșantionare
vor fimai mici. Însă, cucreșterea mărimii eșantionului, crește și
probabilitatea deapariție aerorilor sistematice (nealeatoare). Pentru a
înțelege principiile estimării parametrilor prineșantioanele aleatoare, un
număr deelemente merită săfieamintite.
seextrag eșantioane repetate din aceeași populație; câte
eșantioane de1000 depersoane sepotextrage din300.000 de
miideoameni? Combinații de300000 luate câte 1000. Adică
foarte multe.
Fiecărui eșantion isecalculează media parametrului estimat. Să
zicem înălțimea.
Dacă avem unnumăr suficient demare deeșantioane, sepoate
construi ohistogramă adistribuției acestor medii. –distribuția
deeșantionare amediei peeșantioane –aiciestebaza înțelegerii
chestiunii.
Știm cămedia acestor medii esteegală cumedia dinpopulație.
Acestei distribuții isepoate calcula abaterea standard (abaterea
medie delamedie) care poartă numele deeroare standard.
Distribuția deeșantionare amediei peeșantioane estenormală.
Histograma iaforma unui clopot (clopotul luiGauss). Cucât
numărul eșantioanelor este mai mare cuatât mai mult se
apropie distribuția derigorile distribuției normale.
Curba normală are anumite probabilități care fac posibil
calculul reprezentativității eșantioanelor. –plecând deestimarea
proporției deestimări care sunt laoanumită distanță dela
media dinpopulației (parametru). Această distanță este eroarea
standard.
118

04.07.2004
o1e.s.–68% dinestimări
o2e.s.–95% dinestimări
o3e.s.–99% dinestimări
Ex.Știm căestimarea dineșantionul nostru are68% șanse săseabate
cu1e.s.delamedia dinpopulație, ori95% săseabată cu2e.s.de
media dinpopulație. Ori99% săseabată cu3e.s.demedia din
populație (defaptsăcadă înacelinterval).
Eroarea standard este afectată devarianța populației șidemărimea
eșantioanelor realizate.
Acum putem trece lamăsurarea reprezentativității.
Amăsura reprezentativitatea înseamnă aaprecia măsura încare
estimările dineșantionul nostru seabat delaparametri dinpopulație.
Dar nuștim, deobicei, parametri dinpopulație (altfel n-am mai face
anchete) șinicinuamrealiza unmare număr deeșantioane dinaceeași
populație. Putem înlocui eroarea standard adistribuției deeșantionare
cueroare standard aeșantionului.
E.S. =abaterea standard/ N2
Apoi aplicăm proprietățile curbei normale pomenite maisus:
-alegem pragurile deconfidență (68,26%, 95,44% sau99,74%)
-calculăm intervalele deconfidență
omedia +/-E.S. la68%
omedia +/-2E.S. la95%
omedia +/-3E.S. la99%
Cadre deeșantionare
Enumerarea, lista indivizilor dintr-o populație constituie cadrul de
eșantionare.
Deexemplu, listele electorale sunt folosite adeseori pentru constituirea
deeșantioane aleatoare pentru sondaje deopinie.
Calitatea unui eșantion aleator depinde decalitatea cadrului de
eșantionare. Cărțile detelefon, deexemplu, nuconstituie unbuncadru
deeșantionare pentru extragerea deeșantioane reprezentative pentru
sondaje preelectorale (sunt foarte bune pentru eșantioane deposesori de
telefon, însă). Este clarcăcercetătorul arenevoie deceva perspicacitate
pentru agăsicelmaipotrivit cadru deeșantionare.
Elaborarea unui eșantion aleator
119

04.07.2004
Trebuie realizați treipași:
1)stabilită unitatea deanaliză (cine esteinclus înanaliză)
2)realizată olistă aunităților deanaliză
3)aleasă ometodă deselecție, astfel încât eșantionul săfie
reprezentativ
Metode deeșantionare aleatoare
Simplă –numere aleatoare
Înregistrările dincadrul deeșantionare auunnumăr deidentificare unic
iarsubiecții dineșantion sunt extrași pebaza acestor numere cuajutorul
unor numere aleatoare. Pevremuri sefoloseau tabele denumere
aleatoare dar astăzi, cuposibilitățile tehnice disponibile, numerele
aleatoare potfigenerate decătre computere.
Această metodă deeșantionare maipoartă șidenumirea deeșantionare
pură aleatoare.
Sistematică –metoda pasului (cvasi aleatoare)
Pentru această procedură deeșantionare, cașiîncazul celei demai
întâi, estenevoie deexistența unui cadru deeșantionare care săcuprindă
toate unitățile deanaliză. Împărțindu-se toată populația lamărimea
dorită aeșantionului sestabilește pasul deeșantionare p.Apoi sealege
aleatoriu unprim individ, care trebuie săaibă unnumăr deordine mai
micdecât pasul deeșantionare. Respectându-se pasul deeșantionare se
alege, pornind delaprimul subiect, întreg eșantionul, selectând fiecare
alep-lea individ. Metoda estenumită cvasi aleatoare deoarece în
momentul încare este stabilit primul individ dineșantion este stabilit
întreg eșantionul, astfel cănusemairespectă condiția stabilită maisus
pentru eșantioanele aleatoare: probabilitate egală non-nulă deselecție
pentru fiecare subiect. Mai mult, încazul acestei proceduri, numărul
eșantioanelor posibile pentru opopulație este egal cumărimea pasului
deeșantionare, ceea ceconstituie dinnouorestricție greu deacceptat de
către uniimetodologi.
Stratificată
Încazul încare anumite caracteristici sunt importante fațădevariabilele
pecare dorim sălemăsurăm, șicunoaștem distribuția acestor variabile
înpopulația investigată, estebine săserealizeze grupuri omogene după
respectivele caracteristici iarapoi seselectează subiecții aleator din
aceste grupuri proporțional cumăsura încare aceste grupuri sunt
reprezentate îneșantion. Deexemplu, dacă esteimportant într-un sondaj
deopinie careprezentarea pecartierele orașului săfieproporțională cu
distribuția dinpopulație, vom împărți cadrul deeșantionare –listele
electorale săzicem –pecartiere șivom selecta aleator printr-una din
120

04.07.2004
procedurile descrise mai susdinfiecare dintre populațiile decartier.
Această procedură deeșantionare produce erori mai mici decât
eșantionarea pură aleatoare.
Ponderată
Când aven nevoie desubeșantioane reprezentative peanumite categorii
maimici înpopulație. Săpresupunem cădorim săcomparăm români și
romi într-un eșantion de200depersoane, putem selecta aleator 100de
români șialeator 100deromi. Evident, romii sunt suprareprezentați, dar
așaputem face comparații maiprecise. Altfel, dacă amfiatribuit tuturor
subiecților aceeași probabilitate deafiselectați, nuamfiavut, probabil,
maimult de2,3romi îneșantion.
Cluster
Clusterele (ciorchini înlimba engleză) adună grupuri eterogene care
sunt deja formate cașigrupuri stabile. –școli, organizații, etc.Deci, în
eșantionarea cluster, stabilim grupurile deacest tip,dincare facem apoi
selecția. Membri grupurilor selectate constituie eșantionul nostru.
Situația poate fimaicomplicată. Aceste colectivități potfigrupate, iar
selecția dinacestea sepoate face, deci, stratificat. Săpresupunem că
dorim săfacem oanchetă cuprivire lapracticarea sporturilor laelevii
deliceu. Înacest cazputem sălucrăm cuoeșantionare multistratificată
cluster. Stabilim căcea mai eficientă tehnică deanchetă este cea
indirectă cuaplicarea chestionarelor încolectivitate (gen extemporal).
Înacest cazobiectivul eșantionării îlvorconstitui clasele deelevi șinu
elevii înșiși. Clasele deelevi levom stratifica după an(aIX-a, aX-a…),
liceu, profil sautipul liceului (colegiu național, liceu teoretic, grup
școlar). După ceamrealizat această grupare vom alege clasele aleator
dinfiecare strat, astfel încât săserespecte proporțiile.
Eșantionarea nealeatoare
Pelângă procedurile deeșantionare expuse, care sunt singurele care
permit realizarea calculelor dereprezentativitate, înanumite situații se
aplică șiproceduri nealeatoare. Ceamaicunoscută esteeșantionarea pe
cote acărei realizare presupune următoarele etape:
Sestabilește distribuția populației înfuncție deanumite
caracteristici importante (pentru care dorim săavem
reprezentativitate).
Seîmparte eșantionul încote, funcție dedistribuțiile stabilite la
etapa anterioară. Cotele reprezintă numărul desubiecți care au
anumite caracteristici. Cotele potfisimple saulegate. Adică
distribuțiile pecaracteristicile importante potsăfielegate sau
potfiluate separat. Înurma împărțirii eșantionului, fiecare
dintre operatori știececaracteristici trebuie săaibă subiecții pe
care îivaintervieva, aceste criterii constituind șicriteriu de
includere îneșantion.
121

04.07.2004
Exemplu
Săpresupunem cădorim sărealizăm oanchetă peuneșantion de
studenți aiuniversității pentru care eșantionarea ovom face pecote.
Alegerea procedurii deeșantionare estejustificată delipsa unui cadru de
eșantionare bun, maiales dincauza mobilității geografice puternice a
studenților. Cunoaștem căpopulația destudenți aiuniversității are
următoarea distribuție:
Tabel 6
Români Maghiari
Băieți 4000 1000 5000
Fete 4000 1000 5000
8000 2000 10.000
Eșantionul pecare ni-ldorim de200 destudenți vaavea următoarea
distribuție:
Tabel 7
Români Maghiari
Băieți 80 20 100
Fete 80 20 100
160 40 200
Principala problemă aeșantionării pecote derivă dinimposibilitatea
estimării erorilor. Erorile potfiapreciate impresionistic princompararea
unor distribuții sau indicatori cudatele pecare leavem petoată
populația saucudatele dinalteanchete realizate perespectiva populație.
Cutoate acestea, calculele dereprezentativitate sunt absolut irelevante
matematic.
122

04.07.2004
OBSERVAȚIA
Observația afost dintotdeauna sursa principală deinformații pentru
membri speciei umane. Acest amănunt este valabil atât pentru
cunoașterea comună câtșipentru ceaștiințifică. Ceea cediferențiază
observațiile sociologice decele comune este caracterul sistematic și
intențional alcelor dinurmă.
Oposibilă definiție aobservației arputea fi:metodă ce
presupune colectarea impresiilor despre lumea înconjurătoare produse
prin toate facultățile senzoriale. Definiția subliniază faptul căprin
această metodă sunt notate multe tipuri deinformații dincolo decele
vizuale. Metoda presupune contactul direct cuobiectul cercetării deșise
potutiliza, mai recent, diferite tehnici deînregistrare audio-video. În
orice caz, cercetătorii trebuie săfiemartorii fenomenelor pecare le
cercetează.
Una dintre principiile observației este non-intervenționismul,
ceea cesemnifică faptul căobservatorii numanipulează șinici nu-și
stimulează subiecții.
Avem două genuri deobservație sociologică:
Observația cantitativă: areunrolesențial înpsihologia
experimentală șiînstudiul sociologic algrupurilor mici. Ea
sedesfășoară însituații construite deliberat astfel încât .să
sepoată asigura standardizarea șicontrolul. Eautilizează
concepte precum operaționalizare, variabile, analize
statistice.
Observația calitativă: esteînmod fundamental naturalistă
înesența ei;easedesfășoară încontextul natural al
fenomenului studiat, între actori care arparticipa înmod
natural lainteracțiune șiurmărește fluxul natural al
evenimentelor. Învarianta naturalistă, observația estefoarte
apropiată înmaniera deinterogare arealității deobservația
participantă.
Numărul observatorilor variază delacazlacaz,delaunul până
lamai mulți. "Street-Corner Boy"(1950) este, depildă, ocercetare
renumită bazată peobservație. Pentru aceasta, Whyte alocuit într-un
cartier deitalieni imigranți timp de2ani,i-astudiat, s-aîmprietenit cu
ei,întocmind fiședeobservație foarte detaliate încare autilizat grile de
înregistrare acomportamentului.
Observația cantitativă.
Unaltexemplu cunoscut decercetare ceutilizează metoda observației
este studiul luiRobert Bales (1950) încare abordează maniera încare
123

04.07.2004
oamenii interacționează încadrul activităților degrup. Iatăcum descrie
Bales activitatea observatorilor aflați înspatele unui ecran mat:
"…observatorii înregistrează sistematic fiecare element al
interacțiunii, fără aomite itemi precum înclinări alecapului sau
grimase. Fiecare observator areomașină simplă cuobandă dehârtie
mobilă pecare înscrie codificat descrierea fiecărui act-actul fiind
definit înprincipiu caopropoziție, întrebare sau gest. Actele se
întâmplă deobicei laoratăde15-20 peminut. Informația înregistrată
include identificarea persoanei care avorbit, persoana căreia îiera
destinat mesajul șiclasificare actului înfuncție deanumite categorii
predeterminate. Există 12categorii, care acoperă reacții pozitive și
negative, întrebări șiîncercări derezolvare aproblemei prin oferta de
informații, opinii sausugestii."
Numărul observatorilor sporește problema fidelității
informațiilor obținute prinaceastă metodă.
Înaplicarea acestei metode, avem două aspecte care sunt strâns
legate:
Identificarea unităților comportamentale cusens. Cașiîncazul
analizei deconținut, problema estesăgăsești unitatea cusens –
cuvânt, propoziție sautemă.
Stabilirea eșantionului deunități deanaliză. Fiind imposibilă
înregistrarea tuturor comportamentelor, estenecesară oselecție
alor,după anumite criterii.
Tabela deanaliză acomportamentului
Instrumentul delucru încazul observației exterioare este tabela de
analiză acomportamentului.
Datele deobservație sunt condensate într-un tabel cu2intrări :
faptele deconduită
semnificațiile posibile, atitudinile dezvăluite defapte
Încăsuțele delaintersecțiile liniilor șicoloanelor seconsemnează se
atitudine este atașată fiecărui fapt, fiecărei conduite. Atașarea unui
anumit comportament laoanumită atitudine seface întermeni de
plauzibilitate. Întabel seconsemnează prin semne probabilitatea
atribuită acestei asocieri sefapte șiatitudini.
Exemplu:
Agresivitate
vorbește tare x
seceartă xx
Prin apelul lagrile decategorii, calaBales, lascări deevaluare saula
tabele deanaliză, cașiînexemplul demaisus,sepoate realiza gruparea
124

04.07.2004
șisistematizarea datelor dinobservație. Rareori este, însă, posibilă
depășirea nivelului taxonomic alscalelor nominale. datele de
observație, înideea căvorfiutilizate pentru analize statistice, sunt în
mare majoritate acazurilor non-parametrice.
Dezavantaje alemetodei.
Înobservație subiectivitatea este mult mai mare decât înaltemetode.
Înregistrările realizate sunt puternic dependente dejudecățile, atitudinile
șivalorile personale alecercetătorilor. Limitele deacest genintervin
maiîntâi înmomentul stabilirii eșantionului decomportamente studiat,
care este deobicei justificat prin trimiterea laoanumită teorie. Mai
apoi, observația efectivă poate fiafectată de subiectivitatea
observatorilor. S-au observat, dealtfel, semnificative dezacorduri între
observatori atâtînceea ceprivește numărul deunități codate câtșiîn
ceea ceprivește repartiția acestora încategoriile prestabilite. Uncaz
particular dedistorsionare este determinat deidentificarea prea
puternică aobservatorului cugrupul studiat, ceea ceîllipsește de
detașarea necesară. S-aevidențiat, dealtfel, cănatura șicalitatea datelor
deobservație depinde înbună măsura deopinia cercetătorului cuprivire
lanecesitatea sauinutilitatea schimbării sistemului observat.
Una dintre problemele debază aleobservației este, dealtfel,
fidelitatea înregistrărilor. Sepotimagina mai multe maniere dea
verifica șiîmbunătăți stabilitatea datelor deobservație. Ocale arfi
utilizarea maimultor observatori independenți. Altă soluție este oferită
deposibilitatea înregistrării audio-vizuale acontextelor deobservat,
aceasta permițând analize mai fine amaterialului destudiu câtși
verificări ulterioare. Bineînțeles căproblema fidelității nueste atâtde
acută încazul cercetărilor care auotentă maiinterpretativistă.
Observația este, înacelași timp, foarte costisitoare. Eaeste
aproape imposibil derealizat pegrupuri saucomunități mari.
Avantaje. Particularități
Observația reprezintă metoda debază (Bacon, Descartes) înștiință. În
cazul sociologiei, observația surprinde persoana umană încontextul ei
real, concretețea datelor deobservație opunându-se artificialității datelor
rezultate dinaltfel demetode. Prin observație suntem îndomeniul
faptelor, aceea cefacrealmente oamenii, șinuînsfera declarațiilor
despre ceea cefac,cum seîntâmplă încazul anchetei. Observația face
posibilă surprinderea invivo acomplexității șidinăuntru, nunumai a
conduitelor câtșipeceaamentalităților.
Acuitatea, acuratețea datelor șirelevanța interpretărilor depinde
decalitatea observatorilor. Astfel, s-agăsit ocorelație între aptitudinile
empatice șisesizarea corectă aceea cesepetrece într-o situație socială.
125

04.07.2004
Observația presupune asocierea cualte metode precum
observația participantă, pecare ovom discuta încele ceurmează sub
titulatura deobservație naturalistă ancheta, interviul degrup, șichiar
experimentul.
OBSERVAȚIA NATURALISTĂ. INTRODUCERE
Observația naturalistă areanumite avantaje care ofacdeneînlocuit în
clarificarea anumitor probleme cețindecunoașterea socialului depe
poziții interpretativiste. Eaesteceamaibună caledeadezvălui punctul
devedere almembrilor unui context decercetare înraport culumea
vieții cotidiene. Cele maiaprofundate studii decaznupotfirealizate
decât prin observație naturalistă atunci când abordăm comunități de
unități sociale deîntindere redusă Nuestedemirare, deci, cădezvoltări
esențiale alemetodei aufost realizate încadrul unor școli care pun
accentul pemicrosociologie, peproblematica structurării ordinii sociale
plecând delanivelul interacțiunilor dezicuzi,cum arfi
interacționismul simbolic sauetnometodologia. Avem ometodologie și
oprocedură deteoretizare tipic interpretativistă, cuaccente
hermeneutice uneori, care seopune mai mult saumai puțin deschis
paradigmei explicative. Prin observație nucăutăm cauze saulegi ci
motivații, semnificații, coduri, ritualuri etc. Logica cercetării este
deschisă, așacum însăși interpretarea este osisifică încercare dea
potrivi reprezentările subiectului cercetător înnoianul decoduri ale
sistemelor încare îșijoacă rolurile. Temele, interpretările sunt
redefinite continuu înprocesul cercetării. Nici realizarea saturației
teoretice nupoate fiprivită, decât cuomare îndrăzneală, caepuizare a
posibilităților interpretative aletemei.
Pedealtă parte, metoda nupoartă conotațiile politice ale
procedurilor aclamate înștiințele tari. Celcare realizează unastfel de
studiu vaevita săcolonizeze "obiectul" prin recursul laconcepte
științifice. Elnăzuiește săînțeleagă fenomenul prin înțelegerea celor
care participă laeldeci sădescopere acel adevăr limitat, situat al
membrilor. Sunt respinse pretențiile cercetătorului pozitivist privind
accesul laadevărurile fundamentale știință șiimplicațiile lorîntermeni
deautoritate șilegitimitate cesematerializează îndiscuții referitoare la
opoziția dintre cunoașterea comună șiceaștiințifică, "falsă conștiință",
ideologii etc.Mai mult, există tendința totmaievidentă deimplicare
activă șineinstrumentală înactivitățile grupurilor vizate, tocmai
pentru aelimina distanța, încărcată cusensuri aleputerii, ce-lsepară în
știința "normală" pecercetător -subiect, decelcercetat -obiect.
Accentul pecultură, semnificații, interacțiune, ritualuri îșiare
explicația înoriginea acestui gendemetode. Antropologia culturală s-a
opus delaînceput reducționismului naturalist deorice felarătând rolul
esențial pecare sistemele desemne îljoacă îndeterminarea umanului.
126

04.07.2004
Etnografia, înrudită cuantropologia, uzează deacelași arsenal
metodologic și,bineînțeles, manifestă uninteres deosebit pentru faptele
decultură.
Paginile care urmează vor fidedicate înexclusivitate descrierii
abreviate amodului încare serealizează ocercetare prin metoda
observației naturaliste încare, dinmotive pecare levom aborda mai
târziu, includem șiobservația participantă. Cauza pentru care trecem cu
vederea peste oîntreagă tradiție deobservare cantitativistă poate fi
subiectul unei analize epistemologice sau desociologia științei. În
esență, este vorba despre impactul pecare pierderea delegitimitate
suferită deștiința pozitivistă înultimii anil-aavut asupra teoriei,
practicii șimetodologiei dinștiințele sociale. Adecvându-ne discursul
acestei episteme, am considerat căpentru arealiza cercetare în
domeniul asistenței sociale înpascuceea ceseîntâmplă înculturile ce
impun ritmul șiorientarea gândirii sociale contemporane estenevoie să
nedebarasăm decantitativismul saupsihologismul moștenit dinanii'60
sau '70. Argumentele cele mai puternice depășesc, evident, zona
mimetismului cultural. Dar nueste locul pentru ainsista peaceastă
temă.
Cercetarea prin observația naturalistă
Prezentarea noastră, introductivă, vaurmări fazele pecare trebuie săle
parcurgă uncercetător ceseapleacă asupra unei teme prin metoda
observației naturaliste. Evident căprima etapă esteceaastabilirii temei
decercetare, aproblemei, aîntrebării lacare secaută unrăspuns.
Întrucât varietatea temelor cepot beneficia deaportul observației
calitative estenelimitat nuvom încerca săoferim clasificări saureguli.
Revenim doar laprecizările anterioare, încare amarătat cămetoda
prezentată este deneînlocuit înstudiul interpretativ algrupurilor mici,
când neinteresează sensurile atașate acțiunilor șiinteracțiunilor și
modul încare interacțiunile sestructurează înfuncție deunanumit cod.
Pentru ailustra aplicabilitatea largă ametodei vom enumera foarte pe
scurt câteva cercetări realizate peaceastă cale înspațiul anglo-saxon.
Exemplele sunt preluate dinfrumoasa introducere înmetodă asoților
Adler (Adler șiAdler, p.377-389)
•Carpenter, Glassner, Johnson șiLoughlin (1988) auobservat
adolescenți, elevi deliceu întimpul pauzelor demasă pentru studia
modul încare acești tineri îșistructurează timpul liber.
•Soții Adler austudiat prin observație participantă traficanții de
droguri șicultura prieteniei lacopiii deșcoală elementară.
127

04.07.2004
•Erving Goffman, deși nesistematic înmetodologia sa,aprodus
celebrele sale lucrări încare, studiind maniera încare oamenii
acționează, interacționează șiformează relații, aîncercat să
dezvăluie căile prin care actorii sociali dausens existenței. Interesul
luiparticular s-a concentrat asupra procedurilor cotidiene de
prezentare asinelui.
•Cahill, unreprezentant recent alșcolii dramaturgice fundamentate de
Goffman aprodus ocercetare despre socializarea copiilor americani
în"religia civilității" ceformează cultura americană contemporană.
Eladescris modul încare adulții tratează cazurile decomportament
deviant alecopiilor camijloace pentru a-șieduca proprii copii în
spiritul normelor deconduită general acceptate.
Alegerea sitului deobservare5
Locul încare sevaîntreprinde observația estestabilit înprimul rând în
funcție detema cercetării. Trebuie identificate acele contexte încare
întâlnim persoanele, organizațiile sauinteracțiunile care neinteresează.
Pelângă acest aspect esențial sunt, totuși, numeroși factori hotărâtori,
care trebuie luați încalcul înalegerea unui sit.Abilitățile șiresursele
cercetătorului sunt elemente care-și pun mai întotdeauna amprenta
asupra oricărui tipdecercetare, iaralegerea contextului derealizare a
observației nupoate sănufieafectată deasemenea aspecte.
Este importantă, pedealtăparte, măsura încare sit-ul însuși,
prin anumite caracteristici, limitează sau facilitează desfășurarea
investigației. Sărecunoaștem chiar că, adeseori, opțiunea pentru un
context saualtul estedeterminată deșansă saudeconveniență cum arfi
încazul cercetării oportuniste. Îngeneral, factorii cedepind desit-ul
însuși care influențează deomanieră decisivă alegerea saurespingerea
acestuia, uneori chiar șidecizia dearealiza saunucercetarea sunt:
-posibilitatea deobține acces
-setul deroluri disponibile
-dacă aceste roluri oferă suficient acces lafenomenul cercetat
-dacă observatorul estecapabil săjoace aceste roluri
Aceste aspecte aufost descrise cuajutorul unor dihotomii ce
surprind lanivel de"tip ideal" diferențele cepotapare înaccesul la
5Înliteratura sespecialitate anglo-saxonă, locul încare cercetătorul
realizează observația propriu-zisă, comunitatea, instituția sauchiar
spațiul public supus investigației sunt reunite subtitulatura desetting.
Negăsind unechivalent adecvat înlimba română, amutilizat alternativ
noțiuni maiambigue cum arfi:sit,context, aranjament uman etc.La
feldenepotrivite potpărea șiconceptele demembrii saudeinterni,
care încearcă săreproducă sensul termenului member.
128

04.07.2004
anumite situații interacționale deinteres pentru științele sociale și
numai.
Oprimă distincție cucare seoperează este ceadintre sit-uri
vizibile șisit-uri invizibile. Uncontext decercetare este vizibil atunci
când informațiile cuprivire laelsunt accesibile publicului. Oplajă
publică, unparc, unfast-food constituie fiecare ipostaze aleacestui tip
desit.Invizibilitatea semnifică restricționarea accesului launastfel de
grup sauorganizație, această caracteristică fiind decele maimulte ori
intențională, definitorie chiar, pentru acele contexte, precum încazul
asociațiilor secrete deorice fel-rețele detraficanți dedroguri, secte
interzise ș.a.m.d. Caoconsecință areluctanței membrilor acestei
categorii degrupuri deafiobservați dealții decât deceiinițiați sau
acceptați, accesul înastfel desitu-uri poate fideosebit dedificil șichiar
periculos.
Contextele încare serealizează observația potfideschise sau
închise. Parcul municipal sauautobuzul sunt "deschise" înmăsura în
care accesul înelesolicită puțină negociere dinpartea observatorului. În
schimb, spitalul, uzina sau penitenciarul sunt instituții care, într-o
măsură maimare saumaimică, potficaracterizate cafiind închise.
Utilă îndescrierea aranjamentelor umane este șideosebirea
analizată decătre E.Goffman dintre scenă șiculise caregiuni ceimpun
învirtutea unor convenții tacite strategii specifice deprezentare a
sinelui (Goffman, 1957).
Bineînțeles căîntipologiile enumerate avem deaface doar cu
"tipuri ideale", aranjamentele umane putând fidescrise prin grade
diferite deînchidere/deschidere saudevizibilitate/invizibilitate câtși
prin combinarea acestor trăsături: situri vizibile deschise (trotuarul),
vizibile închise (spitalul) etc.
Sămaiamintim cădemulte oricercetătorul nusepoate limita
laanaliza unui singur sitfiind necesară pătrunderea înmai multe
aranjamente. Dezvoltarea studiului înmai multe contexte poate fi
solicitată deimperativul verificării unor interpretări bazate pe
observarea unui singur aranjament uman saudecerința studierii unui
fenomen întoate ipostazele sale considerate relevante dinpunct de
vedere teoretic. Înasemenea situații sefolosește strategia bulgărului de
zăpadă acărei idee debază estedeaobține informații suficiente despre
uncontext cunoscut pentru aficapabili săidentificăm instanțele
subsecvente deobservare. Pentru căadeseori fenomenele deobservat
tind săsporească precum bulgărele dezăpadă înrostogolire suntem
nevoiți sărecunoaștem rolul inteligenței sau alrezonabilității
cercetătorului înlimitarea volumului șicomplexității muncii sale la
dimensiuni acceptabile relativ laobiectivele inițiale șilainteligibilitatea
rezultatelor.
129

04.07.2004
Strategia deobservare
Prin aceasta sedesemnează opțiunea pentru uncaracter public sau
ascuns alactivităților saualidentității cercetătorului încontextul pecare
șil-aales. Două feluri destrategii sunt aplicate îndeobște înpractica
cercetătorilor: deschise (overt) șisubacoperire (covert). Încazul celor
deschise, subiecții sunt avertizați cuprivire laidentitatea șiscopurile
celui care efectuează studiul întimp ceobservația sub acoperire
pretinde întotdeauna disimularea intențiilor reale aleobservatorului iar
uneori chiar șiasumarea unei identități false.
Nici aceste strategii nusunt întotdeauna utilizate înformă pură.
Este posibil, înorganizații mari -precum ofabrică, canutoțimembrii
săajungă săfieinformați cuprivire laadevărata natură aactivităților
observatorului. Înaltecazuri estefolositor săserecurgă delaînceput la
ostrategie combinată, semideschisă să-i zicem, încare doar anumiți
membrii aigrupului cercetat sunt conștienți defaptul căcercetătorul
realizează înrealitate unstudiu, întimp cealtora lisecomunică unrolși
oidentitate false. Deschiderea fațădeanumite persoane esteinevitabilă
măcar pentru obținerea accesului șipentru evitarea unor neplăcerilor
ulterioare deconspirării. Înstudiile referitoare lainstituții închise (sau
totale cum ledenumește Goffman) cum sunt spitalele, azilurile,
închisorile sauunitățile militare strategia semideschisă arficeamai
recomandabilă. Lafeleste șiîncazul multor altor instituții cugrad
relativ ridicat deînchidere degenul fabricilor saușcolilor.
Alegerea unei strategii sauaalteia este, precum sevede, încea
maimare măsură dependentă decaracteristicile tematicii și,maiales, de
cele alesitului impus deaceastă tematică. Adeseori este imposibil să
pătrunzi într-un anumit mediu altfel decât prin arogarea unei identități
false, acceptabile pentru cei studiați. Siturile cugrad mare de
invizibilitate, pecare le-am amintit deja, sunt greu accesibile prin
strategii oneste. Este greu depresupus cămembrii unui grup de
traficanți demașini furate sauaderenții unei secte cepractică ritualuri
indezirabile moralei majoritare voraccepta cuușurință participarea unui
intrus laactivitățile lor.
Cele două orientări auavantajele șidezavantajele inerente care
trebuiesc cumpănite înmomentul stabilirii manierei încare vafiabordat
fenomenul. Prezența unui observator necunoscut induce automat efectul
deobservator adică alterarea comportamentului celor observați, de
obicei către ungrad mai mare deconformism, formalizare și
transformarea unei părți importante din ceea cefusese public în
activitate deculise. Cutimpul, pemăsură ceobservatorul devine
familiar grupului dinamica sarevine laformele anterioare, naturale. În
schimb, procedura deobservație sub-acoperire, prin posibilitatea
integrării rapide șitotale îngrup oferă unacces mult mai rapid și
complet lanormele, practicile, ritualurile etc. unității sociale vizate.
130

04.07.2004
Problemele debază cucare selovește cercetătorul ceutilizează această
tactică sereferă lariscuri șiladeontologia profesională. Înultima vreme
dezbaterea despre strategiile deobservare pare afifost acaparată de
trimiterile laetică, aceasta nunumai înraport cuobservația sub
acoperire, care înșeală (deceives) darșicureferire lametodă însine.
Rolurile cercetătorului
Rolul pecare îljoacă observatorul încontextul studiat secere discutat
pemaimulte planuri. Unnivel arficelalclarificării deosebirii care se
face înliteratura convențională între observația ne-participantă șicea
participantă. Deși este evidentă existența unor deosebiri semnificative
delaocercetare laalta înceea ceprivește profunzimea implicării
cercetătorului înviața grupurilor studiate diferențele sunt doar degrad
încazul observației naturaliste. Indiferent destrategia urmată -deschisă
sau sub acoperire (chiar dacă încazul ne-participării informarea
membrilor subiecților numaiesteoproblemă stringentă decât dinpunct
devedere etic) -celpecaîldenumim ne-participant influențează
contextul pecare îlcercetează. Simpla prezență aunui necunoscut
modifică ceea ceartrebui săfiecomportamentul cotidian alsubiecților.
Sepotimagina, neîndoielnic, tehnici deobservație cutotul ne-obtrusive,
cum arfifilmarea dintr-un locascuns, sauînregistrarea cumicrofoane
mascate, daracestea sunt cazuri extreme care nunumai căimplică
riscuri șicosturi mai mari câtșidubii denatură etică daraduc și
informații deovaliditate adeseori îndoielnică. Casărezumăm printr-un
paradox, ne-participarea esteînrealitate oformă aparticipării.
Pedealtăparte, tematica rolului impune discuției chestiunea
plasării (location) observatorului însit-ul pecare studiază. Așa cum
dispunerea spațială influențează modul încare percepem lucrurile din
jur,rolul adoptat sauimpus celui care realizează observația sociologică
trasează deasemenea anumite limite încunoașterea sit-ului cercetat.
Ne-participantul este adeseori exclus dinmulte instanțe deinteracțiune
relevante pentru studiu său,astfel căfoarte multe cercetări sunt dedicate
doar interacțiunilor dinspațiul public. Participantul înschimb, fiind
implicat îninteracțiune, numai poate săsurprindă toate elementele
situației încare este cufundat existând șipericolul să"devină
fenomenul" adică săseidentifice iremediabil curolul pecare îl
interpretează ceea cei-ar anihila detașarea necesară realizării
obiectivului științific. Mai mult, participant saunu,observatorul intră în
contact cumicro-politica aranjamentului încare pătrunde. Acestea nu
sunt deobicei omogene iarconsensul nutrebuie niciodată presupus. A
teîmprieteni cușeful poate compromite relațiile cusubordonații așa
cum ocooperare prea strânsă cuexecutanții, cuceiexploatați, poate
provoca susceptibilități dinpartea celor care decid accesul încontext.
Ceea ceisepoate cere cercetătorului nueste deaelimina asemenea
131

04.07.2004
efecte deperspectivă, deziderat imposibil deînfăptuit, cideafi
conștient deeleșideatrata dinaceastă poziție metodologică situațiile
încare ambiguitățile sedatorează limitelor induse depoziția celui care
observă.
După cum sepoate deduce deja, principalele conceptualizări ale
rolului observatorului privesc gradul săudeimplicare încontextul pe
care îlstudiază. Înacest punct este clasică tipologia realizată deGold
(1958) și(Jorgensen, 1989; Adler șiAdler, 1996) care distinge între
patru categorii deobservatori:
-participantul complet
-participantul caobservator
-observatorul caparticipant
-observatorul complet
Înultima perioadă, tendința practicienilor metodei observației
naturaliste afost săseimplice din ceîncemai mult înviața
comunităților umane studiate astfel căAdler șiAdler remarcă, în1987
(Adler șiAdler, 1987), cărolurile predominante sunt celedecercetător-
membru complet, cercetător-membru activ șicercetător-membru
periferic. Studiile observaționale recente surprind pecercetători înroluri
cepotfirecunoscute cașicombinații alecategoriilor celor două
tipologii prezentate.
Observatorul complet alluiGold corespunde celmai bine
idealului decercetător obiectiv, detașat. Elurmărește situl deladistanță,
făcând adeseori apel laaparatură deînregistrare electronică. Despre
limitele acestei strategii deobservație ampomenit deja câtșidespre
faptul că,odată devenit vizibil pentru ceiobservați, chiar dacă sub-
acoperire, apelativul deobservator-complet nuisemaipotrivește celui
care analizează fenomenul. Următoarele două categorii sereferă la
observatorii care îșiasumă mai mult saumai puțin roluri specifice
contextului observat. Participantul complet este, înfine, celcare
realizează cercetarea oportunistă: persoana care fiind deja membră a
unui anumit aranjament uman sedecide săstudieze sociologic sau
antropologic acest context.
Accentul deultimă orăasupra implicării afostdeterminat deo
acutizare aconștiinței necesității descifrării viziunii din interior
(insider's point ofview) care oaumembrii asupra contextului lacare
participă. Aceasta sepoate realiza doar prin comunicare cuceivizați,
prin interacțiune simbolică. Această necesară imersiune acercetătorului
însistemul denorme șivalori algrupului analizat este sugerată șide
tipologia care evaluează rolurile înfuncție degradul încare celcare
observă esteintern (insider) sauextern (outsider) grupului.
Pentru celcare adoptă ostrategie deextern absența familiarității
reciproce cumembrii grupului vizat poate fiopiedică serioasă pentru
înțelegerea funcționării aranjamentului uman însituație naturală. Aliații
132

04.07.2004
ceimaiprețioși aicelor care facobservație preponderent externă, adică
aicercetătorilor-membrii periferici înterminologia luiAdler șiAdler,
sunt timpul șiabilitățile psiho-sociale alecercetătorilor. Fiind acceptat
caparte inevitabilă aaranjamentului încare membrii îșidesfășoară
interacțiunile cercetătorul poate avea înfinal acces lafenomenul
natural, chiar dacă multe dintre interacțiuni vorfiacum orientate spre el.
Internul este observatorul care adoptă unroldemembru, cu
nuanțările evidențiate înclasificările luiGold sauAdler șiAdler. În
cazul acestuia intervine problema conflictului deroluri și"pericolul"
asociat altransformării înfenomen (becoming the phenomenon).
Rolurile care intră deobicei înconflict sunt celdeomdeștiință șicelde
membru.
Știința este, casăreluăm ocelebră formulare aluiMerton, șio
comunitate etică, eaareprincipiile ei,valori cetind săorienteze
acțiunea cercetătorului atâtvis-a-vis deobiectul decercetare câtșiîn
viața dezicuzi.Specialiștii dinsfera științelor sociale sunt decele mai
multe ori,spre exemplu, liberali saustângiști șiegalitariști, supunându-
seunei morale defactură burgheză. Nueste nici ocertitudine că
normele șivalorile după care seorientează ceiobservați, ungrup de
delincvenți săzicem, corespund cucele alecercetătorului. Încazul în
care savantul dorește unroldemembru eltrebuie inevitabil săfacă
anumite compromisuri pentru afiacceptat îngrupul alespentru studiu.
Potsăintre încoliziune șicerințele cedecurg dinfaptul căambele roluri
sunt interpretate simultan. Observatorul trebuie pedeoparte să
monitorizeze detașat cele ceseîntâmplă cuelșicuceilalți darșisăse
implice credibil înpracticile grupului, ceea cenecesită ooarecare
concentrare.
De obicei, cercetătorii avertizează asupra pericolului
transformării înnativ sauînfenomen, adică alidentificării cultural-
ideologice cumembrii comunității studiate. Riscul constă aici în
pierderea obiectivității șiadistanțării impuse deoștiință pusă sub
semnul rațiunii (Jorgensen, 1989). Ca unreflex aldoctrinelor
postmoderne concepția actuală despre observație nu-i mai refuză
cercetătorului dreptul deaadopta manierele deagândi șideaface ale
celor pecare-i investighează (Atkinson șiHammersley, 1994).
Devenind nativ elareunacces mult mai subtil lacultura care îl
interesează, contactul cuceilalți nemaifiind filtrat demulte dintre
codurile inculcate prin altefaze alesocializării. Înacelași timp, nueste
obligatoriu cacineva care trece dintr-o comunitate înalta, dinceaa
savanților înceaaluptătorilor pentru drepturile omului deexemplu, să
nusemai poată detașa dehaloul ideologic alnoii sale apartenențe
pentru arealiza ceea cesecheamă auto-observare. Înacest cazcontează
mai mult bună-voința șistrategiile demanipulare aimaginii sinelui
decât posibilitățile inerente alesubiectului. Mai mult, tendința dinceîn
133

04.07.2004
cemaiaccentuată spre implicare șideminimalizare achestiunilor legate
deobiectivitate cevine dinpartea practicienilor observației naturaliste
pare afiînlegătură cudelegitimarea totmaievidentă aștiinței pozitive
cașicale deaccedere laadevăr. Dacă recunoaștem căadevărul
sociologiei este lafeldeparticular cucelalnuștiucărui purtător de
cuvânt alsăracilor, cesens armaiavea sănecramponăm derigorile pe
care știința clasică nile-a impus? Oaltăconcluzie arfiopunere în
discuție adestinului șieticii savantului, orientat esențialmente către o
cunoaștere rece până nudemult, darcăruia isecere dinceîncemai
multă acțiune efectiv politică mainou.
Intrarea încontext
Maniera deacces însit-ul deobservație este determinată denatura
problemei, agrupului studiat câtșideresursele cercetătorului. Modul
încare acesta pătrunde lalocul observației vainfluența, larândul său,
rezultatele întregii cercetări.
Odiferență majoră apare între strategiile deschise șicele sub-
acoperire. Evident căîncelde-al doilea caznusepune problema
vreunei permisiuni speciale pentru realizarea cercetării. Observatorul va
trebui săpreia vreunul dinrolurile care deschid accesul însit-ul
investigat străduindu-se săîljoace câtmaibine astfel încât, întimp, să-i
fieadmisă participarea laactivitățile cele mai invizibile alegrupului
investigat. Jorgensen, înstudiul săucuprivire lanoile comunitățile
parareligioase, afostnevoit săparcurgă toate treptele inițiatice necesare
recunoașterii caunghicitor legitim încărți detarot (Jorgensen, 1989).
Ceicare optează pentru oabordare deschisă voravea nevoie de
aprobarea persoanelor influente (gatekeepers) dincontext. fiecăeste
vorba dedirectorul unui centru dereeducare fiecăavem deaface cu
liderul unui grup de"copii aistrăzii." Grupurile diversificate,
compartimentate, aumaimulte centre deinfluență, astfel încât, decele
mai multe orinueste deajuns săaiaprobarea unui șefsuprem câtă
vreme fiecare lider "local" poate împiedica accesul lainformațiile
dorite.
Casărezumăm, intrarea este ofază deosebit deimportantă în
cercetare, înmăsura încare stabilește parametrii încare sevadesfășura
toată investigația ulterioară. Deaceea estebine săsepăstreze, celpuțin
inițial, oanumită discreție, unechilibru, pentru anuprovoca reacția
vreuneia dintre părțile care participă lajocurile deputere dincontext.
Nueste bine cacercetătorul săseafișeze ostentativ cușefii ceimari
pentru că,foarte probabil, subordonații vorînțelege căacesta spionează
defapt pentru conducere. Este bine, apoi, săseobțină acceptul, măcar
tacit, almajorității membrilor, ceea ceimplică oatenție foarte mare în
interacțiunile cufiecare dintre subiecți șiînsituațiile publice. Veselia și
afișarea unei fețe fericite parafirecomandate decătre specialiștii
134

04.07.2004
americani. Încontextul românesc este necesară omoderare aacestor
recomandări deregie. Înfine, sănotăm căintrarea nueste ofază
punctuală ceprecede fazele observației propriu-zise ciobiectul unor
negocieri șirenegocieri permanente iarobservatorul trebuie săfie
permanent pregătit pentru depășirea cueleganță aobstacolelor care pot
interveni dinpartea membrilor.
Relațiile observatorului cumembrii
Înfuncție deraporturile care sestabilesc cumembrii aranjamentului
studiat seevidențiază anumite persoane care influențează desfășurarea
cercetării. Decele maimulte ori,dinsituațiile aparent fără ieșire, care
apar cuprecădere laînceputul cercetării, observatorul estesalvat deașa-
zișii actori cheie (Bailey, 1994) .Geertz povestește cum afostsalvat
dintr-o razie apoliției balineze, informată asupra desfășurării unei lupte
decocoși, deunbăștinaș care îieracomplet necunoscut (Geertz, 1973).
Observatorul nusepoate dispensa denecesitatea realizării derelații mai
speciale cuanumiți membrii deoarece acești prieteni potinterveni, cum
amarătat, înmomentele dificile, potrenegocia accesul însit.Mulți
observatori aunorocul săintre înrelații apropiate chiar cupersoanele
influente dingrup ceea ce,înanumite instanțe, esteunatucenupoate fi
neglijat.
Persoanele cucare sestabilesc relații mai apropiate sunt
necesare, înprimul rând, pentru căpotjuca rolul deinformatori ai
observatorului. Adeseori este imposibil săaflăm unde șicând auloc
anumite evenimente, întruniri saualte acțiuni, înabsența cooperării
cuiva dininterior. Înacelași timp, informatorul este ceamaibună cale
spre viziunea cuiva din interior, acărei descifrare este unul din
obiectivele majore aleobservației naturaliste.
Dezavantajele implicării celor dininterior încercetare sunt ușor
debănuit. Informatorul areșieloperspectivă limitată existând riscul de
aotransfera asupra cercetării. Apropierea deunii dintre membrii sit-
ului poate provoca reacții derespingere dinpartea altora. Mai mult,
există permanent riscul cainformatorii sauactorii cheie săimpună
întreaga orientare acercetării, înmăsura încare eicontrolează obună
parte dinrelațiile observatorului cugrupul investigat.
Pentru aobține unminim dintre informațiile necesare pentru a
răspunde laîntrebările ceghidează studiul, observatorul este nevoit să
construiască cuceidinsitrelații reciproce deîncredere. Dar pentru a
pătrunde total înuniversul desemnificații algrupului respectiv simpla
încredere nueste suficientă. Este nevoie derealizarea aceea ce
specialiștii anglo-saxoni denumesc raporturi, adică relații speciale,
sinonime cuprietenia, cucâtmaimulți dintre membrii. Este maimare
probabilitatea deaobține destăinuiri, mărturii sincere, dinpartea cuiva
care teconsideră prieten.
135

04.07.2004
Trebuie înțeles, însă, căstabilirea deraporturi nueste la
îndemâna oricui. Dincolo defactorii depersonalitate care facilitează sau
îngreunează realizarea derelații sociale unlocimportant îlauaicidatele
socio-demografice ale cercetătorului. Vârsta, sexul, naționalitatea
determină măsura încare ceidininterior voravea încredere înnoișivor
fiinteresați înstabilirea derelații îndelungate. Ofemeie vaavea
dificultăți înstudierea unui club masculin. Totașa,unsociolog deetnie
română poate descoperi prea târziu căstudiul realizat despre relațiile
inter-etnice într-o comunitate cumajoritate maghiară sebazează pedate
manipulate deliberat deinformatorii săi.
Ceobservăm?
Am arătat încă delaînceput cădemersul observațional implică
utilizarea tuturor informațiilor senzoriale. Diferite elemente dindecorul
sitului potcontribui laînțelegerea structurării grupului observat. Ceea
ceinteresează sunt maiales implicațiile sociale alecontextului fizic în
care grupul îșidesfășoară activitatea. Mărimea șimobilierul locuințelor
nespune multe despre poziția membrilor unei familii înierarhia socială.
Elementele dedecorație, mirosurile, sunetele, obiectele ș.a.m.d. oferă
sugestii importante asupra gusturilor, asupra practicilor culturale.
Interacțiunile sunt influențate deatmosfera impusă printr-o anumită
iluminare, colorit. Înmulte situații, toate elementele ceintră înatenția
observatorului facparte programatic dintr-un sistem acărui dezvăluire
face obiectul cercetării, cum arfiîncazul ritualurilor deorice fel,al
închisorilor sau,decenu,alcabinetelor psihiatrice. Azilurile debătrâni
moderne îșidecorează încăperile înculori vii,care stimulează tonusul
psihic. Sensurile elementelor dinmediul încare sedesfășoară observația
nutrebuie, încele mai multe cazuri, presupuse afiarbitrare. Ele
necesită descifrare șiintegrare interpretativă însistemul desemnificații
alsit-ului.
Înceea ceprivește participanții lainteracțiuni, interesează
aproape orice caracteristică. Nunumai aspectele acăror relevanță este
evidentă -sexul, naționalitatea, vârsta depildă -trebuie notate de
cercetător, cișidate precum înălțimea, greutatea, atractivitatea fizică,
îmbrăcămintea saucoafura sunt deluat înseamă înmăsura încare
influențează interacțiunile dincontext. Este important caobservatorul să
nusebazeze doar peimpresiile sale, având învedere pluralitatea
standardelor șiacodurilor. Uncopil alstrăzii poate părea mult maitânăr
decât este înrealitate datorită deficiențelor decreștere cauzate de
precaritatea condițiilor sale deviață. Criteriile deapreciere a
"frumuseții" feminine diferă delauncontext cultural laaltul. Reținem
deci, necesitatea familiarizării observatorului cuaceste coduri.
Subiectul principal alobservației îlconstituie comportamentele
actorilor iarscopul investigației șialconstrucției teoretice pecare o
136

04.07.2004
fundamentează este deaevalua semnificațiile dinspatele conduitelor.
Vom discuta încele ceurmează câteva elemente deconduită care sunt
deuninteres aparte câtșiaspecte esențiale ceintervin înobservarea lor.
Elementele demetacomunicare -limbajul gestural, mimica,
amănuntele dispunerii spațiale reciproce aparticipanților îninteracțiune,
contactul vizual șicelfizic -constituie oparte însemnată prin care se
manifestă structurarea relațiilor interumane șipot oferi indicii
semnificative cuprivire lasensurile cenusunt transparente prin
comportamentul verbal.
Comportamentul verbal joacă unrolacărui importanță este
adeseori exagerată înrelațiile dintre participanții unui aranjament social.
Studiul comunicării verbale nupoate săînlocuiască evaluarea faptelor
atâta vreme câtsocialul estemult maimult decât discuție. Discuția este,
înrealitate, dependentă delumea socială. Verbalizările vorficercetate
deobservator pentru aanaliza maniera încare elesunt utilizate pentru a
construi semnificații sociale încontextul relațiilor sociale. Este necesar
săseiaînconsiderare caracteristicile vorbirii șicelealevorbitorului.
Contează: limbajul utilizat -tehnic, argotic, simplu, complex; cine este
ascultat șiaprobat dar șicine este ignorat sau dezaprobat, tonul
conversației -politicos, ostil, relaxat, instrumental, ludic sauformal ori,
pedealtăparte, ridicat, modulat saumonoton.
Verbalizările sunt denotat șicamijloc utilizat decătre
cercetător pentru a-și îmbogăți informațiile referitoare lasitșila
persoanele care ocompun. Omare parte dinactivitatea cercetătorului
care adoptă unroldeparticipant sereduce laconversații cumembrii
grupului investigat. Asemenea conversații, prin care observatorul
încearcă săafle mai multe despre obiectul investigației sale sunt
denumite șiinterviuri informale (Bailey, 1994). Ele sunt, spre
deosebire deinterviurile structurate cunoscute dinarsenalul demetode
sociologice, informale însens propriu. Sunt reciproce, adeseori ad-hoc,
celmai frecvent discuții obișnuite. Cercetătorul nuimpune oanumită
orientare șitematică conversației, accentul pestructură șiierarhie
lipsește. Bineînțeles căîntr-o asemenea discuție rămân multe zone de
ceață pecare observatorul vatrebui sălecompleteze prin observații
ulterioare sauanaliză teoretică.
Pelângă supraevaluarea comunicării verbale unaltrisc care
pândește multe dinstudiile deacest geneste concentrarea peceicare
spun șipeceea cesespune șiignorarea celor care tacșiaceea cenuse
spune. Astfel, este posibil săconfundăm grupul cumembrii săicu
status înalt deoarece încele maimulte dintre aranjamentele umane nu
toțiparticipanții auacces egal lascena principală. Știm, depildă, că
multe dintre activitățile grupurilor umane sedatorează celor dinlinia a
doua.
137

04.07.2004
Utilizarea altor metode
Multă vreme observația afostdoar oanexă aunor metode considerate
mult mai legitime, înspeță acelor cantitative. Înultima vreme însă
utilizarea maimultor metode servește nuîndeplinirii vreunui standard
epistemologic cidobândirii unei percepții mai elaborate asensurilor
atașate trăirilor lordecătre membrii unui anumit context. Prin urmare
combinarea metodelor nuseraportează laechilibrarea raportului
cantitativ/calitativ ciladepășirea limitelor observației cametodă
calitativă. Metodele care, înochii investigatorilor îndeplinesc acest
deziderat sunt: interviurile structurate, biografiile orale, focus-group-uri
șianaliza documentelor. Analiza calitativă poate beneficia șidestudiul
unor înregistrări audio șivideo.
Notele deobservație
Șederea încontext nuareniciunsens dacă nueste materializată prin
note deobservație detaliate șifidele care săajute laîndeplinirea
proiectului intepretativ. Redactarea notelor este celpuțin lafelde
importantă cașicolectarea șianaliza datelor din context. Notele
îndeplinesc înesență două funcții: 1)înregistrează informații care altfel
arfiuitate (funcția mnemotehnică); 2)sunt parte aprocesului analitic
(funcția interpretativă).
Practicienii observației naturaliste nuaupropus încă atehnică
standard deînregistrare aobservațiilor dinaranjamentele studiate. Ele
variază mult înfuncție degradul lordestructurare astfel că,întimp ce
unele sunt texte liber asociate, altele urmează scheme destul derigide.
Indiferent deforma lor,consideră Denzin (Denzin, 1989), toate notele
trebuie săconțină informații referitoare la:participanți, interacțiuni,
rutine, ritualuri, elemente temporale, interpretări șiorganizări sociale.
Lofland (Bailey, 1994) oferă oclasificare comprehensivă a
elementelor ceconcură larealizarea unei înregistrări eficiente a
observațiilor.
•Notele mentale -Sunt amănunte pecare observatorul trebuie săle
rețină chiar dacă, fiind implicat înactivitățile grupului, nupoate să
noteze. Cercetătorul vafinevoit sărealizeze aceste înregistrări
mentale activ șiconștient, pentru aspori șansele actualizării acestor
detalii.
•Notele fragmentare pot fidemai multe feluri. Unele sunt
"declanșatori" ainotelor mentale: texte cheie, numere, citate și
amănunte care seuităușor. Altele potconține gânduri șiobservații
uitate șicare aufost reamintite brusc lacontactul cuvreun factor
declanșator. Proiectele, ideile, concluziile, care pot"străfulgera" în
orice context, trebuiesc notate măcar fragmentar. Ele pot fi
completate încircumstanțe mai propice decât cele deinteracțiune
cum arfiliftul, taxiul, metroul etc.
138

04.07.2004
Înclasa notelor deobservație efective, Lofland evidențiază următoarele
componente:
•Jurnalul cronologic alobservațiilor -saudescrierea dinmers.
După fiecare ședință deobservație trebuie elaborată ofișăcare să
conțină data șimomentul observației, câtșidescrierea detaliată a
mediului fizic, aoamenilor, acomportamentelor șiaconversațiilor
lor.Acest jurnal trebuie săseconcentreze asupra faptelor șimai
puțin asupra interpretărilor. Înorice caz, cercetătorul săseferească
deaconfunda interpretările sale cuprivire lastările sufletești sau
motivațiile subiecților cuinterpretările subiecților înșiși. Jurnalul
poate fisuplimentat cuprotocoale deinterviu, diagrame, hărți,
fotografii, înregistrări video șiaudio etc.Astfel, înregistrările directe
ale lui Humphreys (1975) din celebra salucrare dedicată
homosexualității auconstat înbună măsură dinfișele pecare le
completa întimpul observării evenimentelor dinceainărie. Ofișăera
compusă dintr-o parte pecare eratipărită harta aceainăriei, pecare
Humphreys nota dispunerea persoanelor șiinteracțiunile dintre eleîn
timp cepepartea cealaltă nota descrieri explicite referitoare la
îmbrăcămintea persoanelor dinceainărie, mijloacele detransport cu
care veneau, roluri jucate, interacțiuni, specificul plecării etc.
•Aspecte care fuseseră uitate sauignorate, reamintite saureintrate
încentrul atenției datorită notelor fragmentare, înregistrării notelor
deobservație șiprocesului deanaliză anotelor deobservație.
•Idei analitice șiinferențe inițiale care potapare delaînceputul
observației. Analiza este îngemănată cuobservația, cele două etape
nutrebuie săfieimaginate asedesfășura separat. Totastfel, orice
idee analitică ceapare înmomentul observației trebuie înregistrată
într-un felsaualtul.
•Impresii șisentimente personale care auînsoțit cercetătorul.
Acestea sunt relevante deoarece sentimentele personale aucelmai
adesea rădăcini sociale iartrăirile observatorului constituie osursă
deinformații excelente referitoare laaranjamentul încare este
implicat.
•Lucruri care necesită analiză maiamplă șisarcini deviitor
Înregistrarea notelor poate începe odată custabilirea temei decercetare
mai ales însituația încare studiul sevabaza șipeauto-observație.
Primele faze alecontactului cusit-ul, dobândirea accesului maiales, ca
șitrăirile cercetătorului înaceste etape, potfurniza informații esențiale
referitoare lanatura contextului studiat.
Importanța diferitelor categorii denote semodifică înfuncție de
faza cercetării. Laînceput vor domina înregistrările descriptive,
neorientate iarapoi, după ceobservatorul devine familiar cucontextul și
139

04.07.2004
descoperă grupurile sociale cheie șiprocesele sociale cele mai
importante, notele devin dinceîncemai concentrate. Procesul de
concentrare, încare abundă fazele deîncercare șieroare, elaborarea de
tipologii șiarelocasporire aelementelor teoretice sefinalizează în
momentul încare notele, cașiobservația, devin saturate teoretic.
Saturația serecunoaște prin imposibilitatea deasesiza altceva noucare
săfieesențial, prin capacitatea deaîncadra orice observație înmodelul
teoretic elaborat până înaceea fază.
Importanța notelor este egalată poate doar detravaliul pecare
eleîlsolicită. Sepomenește înliteratura despecialitate decelpuțin
două pagini dactilografiate launrând pentru fiecare orădeobservație.
Lofland ridică ștacheta la13pagini denote deobservație pentru fiecare
oră!Seacceptă, îngeneral, căînregistrarea notelor necesită aproximativ
dedouă oritimpul consumat pentru observare.
Laînregistrarea notelor deobservație estebine săfierespectate
următoarele recomandări:
•Efectuați-vă observațiile șiinteracțiunile înunități detreiore.După
această perioadă atenția scade. Pedealtăparte, sănuuităm cătimpul
esteoricum limitat.
•Scrieți-vă notele câtmairepede după fiecare ședință deobservație.
Cucâtîntârziați mai mult cuatât văveți aminti mai puțin. Dacă
observația aavut locdimineața, faceți notele după amiaza. Dacă a
fost oobservație deseară este acceptabil săolăsați peadoua zi
dimineața. Evitați însăsăvăscrieți notele pentru două saumaimulte
perioade deobservație simultan -nuosăiasăbine notele pentru nici
una.
Teoria șiteoretizarea
Abordarea fenomenelor sociale prin observație naturalistă vizează
interpretarea acestora depeoperspectivă comprehensivistă. Precum am
arătat îndeschiderea acestui capitol scopul cercetării deacest tipeste
dobândirea unei înțelegeri dininterior aceva ceseîntâmplă într-un
aranjament uman, prinaccesul lacodurile culturale aleparticipanților, la
motivațiile șitrăirile lor.Construcția teoretică consecutivă activității
empirice deobservație vaurmări, înbună manieră weberiană,
elaborarea deconcepte, categorii ideal tipice, șiformularea relațiilor
dintre acestea (Jorgensen, 1989; Hughes, 1991). Acest feldeteoretizare
estedeclarat satisfăcător dacă face comprehensibile faptele observate de
cercetător unui public mailarg.
Înceea ceprivește realizarea efectivă atrecerii delanotele de
observație lateorie, există maimulte variante, care definesc fiecare faze
dinevoluția metodologiei științelor sociale.
140

04.07.2004
Inducția analitică
Procedura deteoretizare cestăsubaceastă titulatură afostelaborată de
Znaniecki în1934 șiprevede patru etape:
1.Determinarea caracteristicilor esențiale aleunei categorii defapte.
2.Rezumarea acestor caracteristici presupunând, ipotetic, căcele mai
importante sunt maiimportante decât cele maipuțin importante șise
întâlnesc într-o largă varietate deforme.
3.Testarea acestei ipoteze princercetarea claselor discutate.
4.Organizarea acestor clase într-un sistem bazat pefuncțiile pecare
caracteristicile lejoacă îngenerarea unei anumite forme.
Mai pescurt, metoda constă îngeneralizări realizate pebaza datelor
prin abstracție. Explicațiile seformează prin extrapolări despre
componentele unui anumit sistem teoretic șipotficauzale, funcționale
saugenetice.
Teoria fundamentată (Grounded Theory)
Este obinecunoscută cale deteoretizare înmetodologia calitativă
imaginată deGlazer șiStrauss. Înprincipiu, poate fidefalcată înpatru
faze.
1.Compararea datelor aplicabile fiecărei categorii conceptuale.
Problema destudiu, literatura consultată șiideile intervenite pe
parcursul realizării cercetării nevorfurniza categoriile conceptuale.
Fiecare unitate deanaliză (informație) vaficodată întermenii acât
mai multe dintre categoriile conceptuale stabilite. Prin compararea
materialelor codate vom elabora, întimp, proprietățile teoretice ale
fiecărei categorii.
2.Integrarea categoriilor șialeproprietăților lor.Înaceastă etapă se
formulează cât mai multe relații posibile între concepte și
proprietățile asociate.
3.Delimitarea teoriei emergente. Din proto-teoria produsă înfaza
anterioară sunt eliminate tezele care nurezistă testării. Testarea
constă înverificarea gradului încare schema decategorii reușește să
facă inteligibile câtmaimulte dintre informațiile brute deținute.
4.Redactarea teoriei
Probleme aleobservației naturaliste
Cele maimulte acuze aduse observației naturaliste invocă ovaliditate și
fidelitate scăzută adatelor produse deaceasta. Caînorice investigație
asupra realității cele două concepte reflectă într-adevăr unaspect
problematic almetodelor șitehnicilor utilizate deobservator. Numai că
aici întrebările sepun deoaltă manieră decât încazul studiilor ce
urmează schema clasică aformulării ipotezelor, operaționalizării,
elaborării instrumentelor etc.
141

04.07.2004
Sănupierdem dinvedere faptul căunstudiu deobservație
calitativă nusefinalizează înstatistici ciînconcepte șiînteorii
"raționarative". Adevărul este cădeobicei, cuprecădere atunci când
observatorul adoptă unroldeparticipant, metoda produce concepte
foarte valide. Problema validității setraduce încazul nostru în
întrebarea: areușit cercetătorul săobțină unacces direct lalumea
semnificațiilor șiacțiunii participanților? Cea mai bună testare a
validității conceptelor reținute serezumă lautilizarea lor în
interacțiunile cumembrii sit-ului. Fidelitatea este greu deestimat
calitativ. Există câteva măsuri pecare cercetătorul este sfătuit săle
urmeze atunci când realizează cercetare observațională calitativă, pentru
aîmbunătăți validitatea șifidelitatea descoperirilor sale (Jorgensen,
1989; Bailey, 1994; Adler șiAdler, 1994).
•Săseutilizeze maimulți observatori sauchiar maimulte echipe.
•Săseurmeze ometodologie inductivă analitică prin testarea
propozițiilor emergente încăutarea cazurilor negative.
•Înprezentarea datelor lorcercetătorii săapeleze laverosimilitudine,
unstildescriere care îladuce pecititor atâtdeaproape delumea
studiată încât descrierea săpară câtmaiplauzibilă.
•Repetarea sistematică aobservațiilor învariate condiții.
•Formularea șiverificarea conceptelor prin mai multe proceduri și
mărturii.
•Verificarea extensiunii accesului cercetătorului la lumea
participanților.
•Descrierea procedurilor utilizate pentru colectarea datelor.
•Dezbaterea acestor proceduri înpublic.
•Utilizarea conceptelor înviața dezicuzi.
142

04.07.2004
Bibliografie
1. Adler, Patricia șiAdler,
Peter
2. Adler, Patricia șiAdler,
Peter
3. Atkinson, Paul și
Hammersley, Martyn
4. Babbie, Earl
5. Bailey, A.Carol
6. Baker, Therese
7. Bales, Robert F.
8. Chelcea, Septimiu;
Mărgineanu, Ioan; Cauc,
Ioan
9. Denzin, Norman
10. Durkheim, Emile
11. Geertz, Clifford
12. Goffman, Erving
13. Hughes, Christine
14. Humphreys, L.
15. Jorgensen, Danny
16. May, Tim
17. Oppenheim, A.N.
18. Rotariu, Traian; Iluț,
PetruObservational Techniques înHandbook of
Qualitative Methods, N.Denzin șiY.Lincoln ed.,
Newburry Park, CA,1994, pp.377-391
Membership Roles inField Research, Newburry
Park, CA, 1987
Ethnography andParticipant Observation, în
Handbook ofQualitative Methods, N.Denzin șiZ.
Lincoln ed.,Newburry Park, CA,1994 ,pp.248-261
ThePractice ofSocial Research, 5thedition,
Prentice Hall, New York, 1994
AGuide toField Research, înGetting toKnow You:
Data Collection intheField, Oxford Univ. Press,
Oxford, 1994, pp.49-88
ThePractice ofSocial Research, 2ndedition,
McGraw-Hill, New York, 1994
Interaction Process Analysis: AMethod forthe
Study ofSmall Groups. Cambridge, Mass.: Addison-
Wesley, 1950.
Cercetarea sociologică, București, 1998
TheResearch Act,Prentice Hall, Englewood Cliffs,
N.J.1989
Regulile metodei sociologice, Ed.Științifică,
București, 1974
„Deep Play. TheBalinese Cockfight” înThe
Interpretation ofCultures, Basic Books, N.Y., 1973,
pp.412-455
Presentation ofSelfInEveryday Life, Anchor
Books, Doubleday, N.Y. 1989
„From Fieldnotes toDissertation: Analysing the
Stepfamiliy” înAnalysing Qualitative Data, D.
Hymes ed.,Routledge, London, 1991, pp.35-45
Tearoom Trade: Impersonal SexinPublic Places,
Aldine, New York, N.Y., 1975
Participant Observation, Sage, Newburry Park, CA,
1989
Doing Social Research, Open University Press,
London, 1991
Questionnaire design, interviewing, andattitude
measurement. New York: St.Martin's, 1992
Ancheta sociologică șisondajul deopinie, Polirom,
Iași, 1997
143

04.07.2004
144