1CUPRINSUL LUCR ĂRII DE LICEN ȚĂ CAP I: ENUNȚAREA SUBIECTULUI -Prezentare general ă – Originea programului și definiții -Paralelă între dezvoltarea… [606378]

1CUPRINSUL LUCR ĂRII DE LICEN ȚĂ

CAP I: ENUNȚAREA SUBIECTULUI

-Prezentare general ă
– Originea programului și definiții
-Paralelă între dezvoltarea capacit ății și vitezei de transport și creșterea necesit ății de
cazare.

CAP II: PERSPECTIVA ISTORIC Ă ASUPRA SUBIECTULUI

– Călătorii, comer ț, popas (turismul decurgând din afaceri-nego ț)
– Turismul și spațiile de cazare spre contemporaneitate
-Hanul;Definire și tipologii
– Hanurile. Istoric. Evolu ție in spațiul românesc.
-Apari ția funcțiunilor complementare la hanuri: spa ții cu destina ție cultural ă:loisir-ul
-Dezvoltarea capacit ății de transport datorat ă progresului tehnologic,dezvolta rea
economic ă din cea de doua jumatate a secolulului al XIX-lea,noi cerin țe de confort
-Primele hoteluri, func țiuni

CAP III: DOCUMENTARE ÎN ARHITECTURA CONTEMPORAN Ă

-Definiții Particularit ăți.
-Funcții și componente ale locuirii temporare
-Hotelul și începuturile sale

CAP IV
:DOCUMENTAREA SUBIEC TULUI ÎN ROMÁNIA

CAP V : CONCLUZII

2ENUNȚAREA SUBIECTULUI

Prezentare general ă

Subiectul abordat în lucrarea de fa ță își datoreaz ă existența temei de diplom ă alese și
anume construc ția unui hotel de tranzit în Baia Mare . Mai limpede, m-a atras ideea de a defini
cotextul istoric în care s-au contur at programele de cazare, respectiv: hanul și hotelul, în scopul
de a descoperi modalit ățile în care acestea s-au influen țat reciproc.
Metoda de lucru s-a concentrat asupra studierii acestor idei în cazul Bucure știului aspect
posibil din dou ă motive: facilitatea ob ținerii informa țiilor necesare datorat ă existenței multor
monografii regionale, precum și plecarea de la premisa conform c ăreia capitala a putut fi
considerat ă dintotdeauna avanscena evenimentelor și a transform ărilor valabile la nivelul întregii
țări.
Astfel, mai întâi am încercat s ă definesc caracteristicile hanului, programul de cazare
specific secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Pentru a face acest lucru au fost necesare: studierea
contextului economic în care a ap ărut funcțiunea adresându-se în primul rând negustorilor și în
cosecință identificarea circumstan țelor politice specifice; stabilirea momentului primei apari ții
documentate; Conturarea cadrului tipologic și a modalit ăților în care func țiunea s-a întrupat la
nivelul configura ției fizice a ora șului.
Al doilea pas necesar și firesc a fost acela de a recunoa ș
te primele manifest ări ale
programului de hotel. Acesta a început s ă existe în Bucure ști, în secolul al XlX-lea. De aceea
pentru a în țelege ce factori au determinat trecer ea de la han la hotel a trebuit s ă depistez
atmosfera politic ă, economic ă și socială ce a determinat conturarea hotelului ca program destinat
cazării. În urma acestor constat ări a fost posibil ă descrierea caracteristicilor hotelului precum și
urmărirea evolu ției sale pân ă în ziua de ast ăzi.
Accentul l-am pus îns ă pe influen țele reciproce dintre cele dou ă programe, costatând atât
felul în care hotelul s-a format ca un urma ș al hanului plecând de la acelea și principii
compoziționale, cât și reacțiile hanului în raport cu hotelul.
Așadar am dorit s ă determin modul în care aceste dou ă programe s-au manifestat
de-a lungul timpului pentru a observa cât mai exact m ăsura în care ele au coexistat, felul
în care s-au influen țat.
Pozi ționarea in zona g ării a amplasamentului ales pentru proiectul de diplom ă este un
argument în considerarea acestui spa țiu ca un loc de tranzit, asemenea hanurilor, si mai pu țin
angrenat in circuitul turistic.
Lucrarea de fa ță încearcă sa facă o paralel ă între aceste dou ă tipuri de locuire temporar ă,
hanurile și hotelul de tranzit.
Sunt prezentate pe rând din punct de vedere istoric și al conceptului cele dou ă programe
pentru ca in ultimul capitol s ă fie arătate asemănările și diferențierile.

3Originea programului și definiții

În mai toate dic ționarele ap ărute până acum se precizeaz ă că, din punct de vedere
etimologic, cuvântul „turism" pr ovine din termenul englez „tour" (c ălătorie), sau „to tour” , „to
make a tour” (a c ălători, a face o c ălătorie, a colinda), care a fost cr eat în Anglia în jurul anilor
1700, pentru a desemna ac țiunea de a voiaja în Europa, în general, și în Franța, în special. La
rândul său, acest termen englez deriv ă din cuvântul francez „tour” (c ălătorie, plimbare, mi șcare
în aer liber, drume ție în circuit), fiind ulteri or preluat de majo ritatea limbilor europene, cu sensul
de călătorie de agrement, de stindere, recreere, pl ăcere. În 1933, englezul F.W. Oglivie definea
turiștii drept ni ște persoane ce „… satisfac dou ă condiții: sunt dep ărtate de cas ă pentru o perioad ă
care nu dep ășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri f ără să-i câștige", în timp ce
compatriotul s ău A.C. Norwal (1936) considera c
ă „… turistul este acea persoan ă care intră într-o
țară străină pentru orice alt scop decât pentru a- și stabili o re ședință permanent ă sau pentru
afaceri și care-și cheltuiește, în țara unde se stabile ște temporar, banii câ știgați în altă parte.”
Cu alte cuvinte, în concep ția noastră, prin turism se în țelege, în primul rând, ansamblul de
activități prin care omul î și petrece timpul liber c ălătorind în alt ă localitate sau țară pentru a
vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a- și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a
se distra și a face sport, pentru odihn ă sau tratament etc, iar în al doilea rând, industria creat ă
pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turi ști la locul de destina ție, la un
înalt nivel calitativ, și în condi țiile protec ției și conserv ării resurselor turistice, în special, și a
mediului înconjur ător, în general.
Program ce se dezvolt ă în perioada modern ă și rezistă până astăzi, hotelul r ăspunde
nevoilor unei societ ăți sufocate, stresate și mai ales gr ăbite.
Omul ce viziteaz ă un hotel sper ă să lase la intrare toate problemele, sper ă să fie lăsat în
pace, să se relaxeze în singur ătate. Pe perioada șederii sale la hotel individul poate s ă se ascund ă
de sine și de cei din jur. El nu este dator nim ănui să vorbeasc ă, să povesteasc ă. Hotelul îi permite
să stea in umbr ă, să profite de serviciile complete f ără a trebui s ă se apropie de nimeni, f ără a
trebui să cunoască pe niciunul dintre vecinii lor.Kracauer surprinde cel mai bine acest sens al
nimicului, al vidului, spa țiu în care omul dore ște să se piardă, să se reduc ă la forma lipsit ă de
conținut, de identitate.

4Paralelă între dezvoltarea capacit ății si vitezei de transport și creșterea necesit ății de
cazare.

Evoluția umanit ății odată cu descoperirea noilor tehnici industriale, a avut ca consecin ță
apariția unor func țiuni noi, ca r ăspuns la cerin țele umane mult amplificate.
Astfel Bucurestiul anilor1850-1900 cunoa ște schimb ări continue generate de preten țiile
tot mai mari ale societ ății construindu-se în ritm alert dup ă tehnici moderne în acord cu stilurile
occidentale dar și orientale. În acest contex, ritmul vie ții se întețește, orașul se aglomereaz ă,
crește. Vizitatorii sunt totmai mul ți iar programul de cazare specific secolelor al XVII-lea și al
XVIII-lea devine insuficient atât raportat Ia num ărul spațiilor de cazare cât mai ales, din cauza
noilor cerin țe de confort. Viteza de transport aduce cu sine mul ți călători "de pl ăcere", ce erau
deja obișnuiți cu hotelurile europene, care ofereau un grad sporit de comoditate. Se impune
creearea unor noi spa ții precum s ăli de restaurant, de bal, de teatru, cafenele cu biliard și cele mai
bune publica ții cotidiene, cofet ă
rii.
Hotelurile bucure ștene se înmul țesc repede pe parcursul celei de-a doua jum ătăți a
secolului al XlX-lea în anul1872 existând deja 40 de hoteluri mai însemnate.
În acest context, hanul a fost dat uit ării, lăsat să se stingă încet, soart ă împărtășită de toate
acele func țiuni care la un moment dat nu au mai coincis cu interesele societ ății aflate într-o
permanent ă transformare. Acele hanuri ce s-au p ăstrat până astăzi reprezint ă pentru Bucure ști și
nu numai, adev ărate mărturii ale unei perioade în care capitala începea s ă-și contureze specificul,
să se formeze ca ora ș reprezentativ.

5PERSPECTIVA ISTORIC Ă ASUPRA SUBIECTULUI

Călătorii, comer ț, popas (turismul decurgând din afaceri-nego ț)

Datele și descoperirile istorice arat ă că oamenii au c ălătorit din cele mai vechi timpuri.
Pentru interese materiale sau în pelerinaje, pentru r ăzboaie și descoperiri, dar și pentru a se
odihni sau a- și îngriji sănătatea, ori pentru a cunoa ște noi oameni și locuri.
Într-o inscrip ție săpată în peretele unei capele din Sa qquara, pe Valea Nilului, cam cu
1250 ani înaintea erei no astre, în vremea faraonului Ramses II, se arat ă că: „scribul tezaurului
din Hadnakte a f ăcut o călătorie de pl ăcere (pentru a se destinde), la apus de Memphis, împreun ă
cu fratele s ău Panakti, scribul vizirului…"
Antichitatea cunoa ște afluen ța călătorilor care frecventau țărmurile Mediteranei și
insulele egeene: vestita Alexandrie cu instala țiile sale de b ăi la malul m ării și cu bogatul târg
unde se desf ăceau mă
rfuri din Arabia și din China; ora șul Canope (Abukir), cu vile și hoteluri
luxoase; Smirna, cu teatre, temple și băi, cu școli de filozofie și retorică. Corăbii încăpătoare
făceau curse regulate între Ostia și Alexandria. Delega ții rodieni veni ți la Roma în anul 190 î.e.n.
puteau spune pe drept cuvânt în senat: „cea ma i mare parte dintre voi au vizitat ora șele din
Grecia și Asia". Într-adev ăr, literatura acelor vremuri c uprinde lauda monumentelor v ăzute în
Atena, Sparta, Delfi și Olimpia, sau descrierea amenaj ărilor pentru tratamente curative din
Epidauros.
La începutul erei noastre, anticipând casele de vacan ță pretențioase de mai târziu, apar
luxuriante vile la țărmul mării, ca aceea a împ ăratului Tiberiu, în insula Capri, sau cele edificate
de personalit ăți ale vieții publice, care îl f ăceau pe filozoful Seneca s ă spună că „nu exist ă loc pe
care să nu domine acoperi șurile vilelor romane".
În vremea Rena șterii apar propriet ățile de la țară ale nobililor, vilele cu parcuri și
belvedere din preajma ora șelor-cetăți. Călătoriile și explorările geografice din acea perioad ă
înlesnesc nu numai schimburile de id ei, contribuind la înnoirea artei și științei; ele preiau din
Orient și din Bizan ț forme, sisteme tehnice și elemente decorative exo tice, pe care le pun la
îndemâna constructorilor.
În Orient, cl ădiri cu programe caracteristice pentru c ălătorii negustori sa u pelerini, sunt
caravanseraiurile (Karvin serai – palatul sau re ședința caravanelor), ale c ăror vestigii se reg ăsesc
în Asia Mic ă și în Persia, pe coastele de nord ale Africii, în Spania sau în Peninsula Balcanic ă.
Adăposturi pentru popas, aceste hanuri adunau oameni și animale laolalt ă, în curți
înconjurate cu ziduri și închise cu por ți. Ele cuprindeau uneori camere și magazii, pentru
depozitarea m ărfurilor.
În preajma marelui bazar din Istambul , astfel de caravanseraiuri – dup ă cum remarca
Charles Diehl în 1924 – î și păstrau aspectul de alt ădată, cu zidul de fort ărețe, cu vaste cur ți
pătrate, înconjurate de galerii etajate și înțesate cu m ărfuri. Alături de hanul Vizi rului din sec. 15,
de hanul pa șei Hasan din sec. 16, sau de hanul Buluc Yeni din sec. 17, se remarc ă hanul Valide,
cu trei vaste cur ți. Aceste construc ții, concepute pentru a îndeplini func țiunea de cazare a
călătorilor au devenit azi obiective turist ice, pentru valoarea lor arhitectural ă și pentru atmosfera
pe care o amintesc.

6Bazarul a fost creat în anul 1481 de c ătre Mohamed Cuceritorul, cel care, cu numai opt
ani înainte, intrase victorios în Constantinopol, marcând c ăderea definitiv ă a Imperiului Bizantin.
Soliman Magnificul a dispus mai târziu l ărgirea centrului comercia l pentru ca în anul
1701 să fie reconstruit în forma sub care se prezint ă astăzi. Pe o suprafa ță de 30.702 mp se
întretaie 65 de str ăzi, dintre care zece mai mari; la perife riile complexului comercial au fost
construite și amenajate caravanseraiuri, un fel de hanuri ale Asiei. Ca arhitectur ă și atmosfer ă,
ele fac parte din bazar, chiar dac ă au (avut) o destina ție diferită, dar de fapt pus ă tot în slujba
schimburilor comerciale și nu numai.
În interiorul bazarului exist ă o moschee, 21 de hanuri, șapte fântâni, un pu ț, o altă fântână
servind ritualului religios islamic (respectiv sp ălatul picioarelor înainte de rug ăciune). Principalul
element care define ște de fapt specificul oric ărui bazar r ămâne, firesc, num ărul incredibil de
mare de magazine (3.300).
Spațiul actualului bazar a servit ca loc de nego ț și înainte de Mohamed Cuceritorul.
Marele călător Ibn Battula, care a tr ăit între 1304-1374, deci dup ă Marco Polo, nota c ă a găsit
acolo „o mare pia ță".
Bazarul a rezistat „în picioare" în fa ța ravagiilor istoriei, dar s-a dovedit neputincios în
fața stihiilor naturii; a fost cupr ins de cinci incendii, dintre care cele din anii 1546, 1651 1-au
distrus în mare parte; exact acum un secol un cutremur a afectat serios construc ția, iar cel mai
recent incendiu (1954) 1-a distrus jum ătate, ștergându-i unele caracteristici arhitecturale
tradiționale.
Încăperi sau edificii pentru oaspe ți și pentru c ălători se întâlnesc adeseori, înc ă din evul
mediu și în cuprinsul a șezărilor mănăstirești. Planul original p ăstrat de la m ănăstirea Saint Gali,
Elveția (către anul 1820) arat ă în zona de apus a ansamblului, nu departe de intrarea principal ă a
bisericii,se g ăseau casa oaspe ților și casa pelerinilor, fiecare cu buc ătării proprii.
Regulile de ospitalitate fac s ă apară astfel de dot ări în preajma edificiilor de cult din
India, Turcia fi Tibet, sau din țările Americii latine, folosite, în unele cazuri, pân ă în zilele
noastre.

7
Turismul și spatiile de cazare spre contemporaneitate

Odat ă cu trecerea anilor, obiectivele c ălătorilor se diversific ă, păstrând îns ă în centrul
atenției așezările umane și operele arhitecturale.
Cunoscu ți scriitori care str ăbat țările Europei, nordul Af ricii, Orientul îndep ărtat, sau cele
două Americi, noteaz ă unele aspecte specifice problemelor care ne preocup ă, subliniind variatele
legături dintre c ălătorii și arhitectur ă.
După cum, mai aproape de noi, Al. Pelimon, în impresii de c ălătorie în România î și
propunea s ă respire aer curat și să iasă din „atmosfera n ăbușitoare și nesuferit ă a capitalei" (în
1858)
În acea vreme, una dintre cele mai frecventate sta țiuni este Baden Baden, capitala de var ă
a Europei, a șezată prielnic la încruci șarea unor drumuri principale, care î și primește vizitatorii în
palate, hoteluri, saloane și cazinouri.
Sunt de re ținut și locurile de popas amenajate pe drumurile de leg ătură între orașe, unde
se schimbau caii diligentelor ce transportau și poșta (coresponden ța), sau se puteau închiria cai
odihniți. În timpul popasului, drume ții puteau s ă se odihneasc ă, să se ospăteze, sau s ă înnopteze,
urmând s ă-și reia călătoria cu cai odihni ți, cu vehicule de transport în comun (diligen țe)
„servisate". Proprietarii acestor hanuri erau renumi ți pentru specialit ățile culinare și vinurile pe
care le ofereau c ălătorilor. Ne-au r ămas și azi expresii legate de aceast ă categorie de servicii:
„cale de șapte poște", „cal de po ștă" etc. (o po ștă reprezenta aprox. 20 km).
Diligenta cu po ștă, sau mai simplu po șta, a func ționat multe secole , fiind detronat ă de
apariția industriei – for ța aburului a înlocuit atelajul și calul de po ștă cu calea ferat ă și locomotiva
cu aburi.
Mijloacele care st ăteau la îndemân ă pentru transport și popasuri, razele de ac țiune și
timpul consumat se deosebeau profund de ceea ce va urma. Și, mai ales, privilegiul de a face
voiajuri costisitoare, car e era rezervat unor clase restrânse, au f ăcut loc în ultimele decenii unui
acces larg a p ăturilor medii, în practicarea unui turism social, de mase. Nu au trecut 200 de ani
de când Goethe str ăbătea cu po ștalionul Austria, într-un drum de cincizeci de ore de încordare
neîntrerupt ă, aprovizionându-se sporadic la sta țiile de po ștă și reușea să treacă lacul di Garda din
nordul Italiei „beneficiind de un vânt prielnic".

8Hanul;Definire și tipologii

Cuvânt de origine persan ă, ajuns la noi prin intermediul limbii turce, han-handjy,
înseamnă "un local cu osp ătarie, la marginea drumurilor de țară sau la periferia ora șelor, unde se
pot adăposti peste noapte drume ții cu caii și căruțele lor"
1. Plecând de la aceast ă definiție de bază
a hanului se poate deduce c ă hanul ap ărut în centrul Bucure știului era ceva mai amplu, el era
destinat în primul rând solu ționării problemei supraaglomera ției târgurilor și are deci în
componen ța sa acele spa ții specifice comercializ ării și depozitării produselor- pr ăvălii și pivnițe
boltite înconjurate de zidiri solide din c ărămidă.
Încercări de clasificare tipologic ă a hanurilor au fost multe, ins ă nici-una dintre ele nu s-a
dovedit a fi suficient de cuprinz ătoare în raport cu complexitatea subiectului.
Astfel, în vasta lucrare a lui George Potra "Istoricul Hanurilor Bucure ștene"2 întâlnim una
dintre aceste clasific ări realizat ă în funcție de cel care le întemeia. Conform spuselor sale avem:
-hanuri domne ști cum ar fi: Hanul Șerban Vod ă, Hanul Sfantul Gheorghe, Hanul Constantin
Vodă
-hanuri m ănăstirești cum ar fi: Hanul Col țea, Hanul Sfântul Ioan cel Mare, Hanul Stavropoleos,
Hanul Zlătari, Hanul Grecilor
-hanuri boiere ști cum ar fi: Hanul Filipescu, Hanul Ro șu, Hanul Kre țulescu
-hanuri negu țătorești cum ar fi: Hanul Gabroveni, Ha nul Manuc, Hanul Pappasoglu, Hanul
cu Tei.
După cum afirm ă autorul, aceast ă clasificare nu este f ăcută exclusiv pe criteriul
provenien ței sociale a constructorulu i, ci ia în considerare și alți factori precum m ărimea și rolul
economic. Într-adev ăr criteriul m ărimii este revelator pentru categoria hanurilor domne ști, așa
cum rolul economic este generatorul din umbr ă al hanurilor m ănăstirești, dar pentru categoria
hanurilor negustore ști sau a celor boiere ști dimensiunile și scopurile materiale nu mai sunt
unitare.
George Potra apeleaz ă si la un alt criteriu de diferen țiere tipologic ă, și anume în func ție
de situarea hanurilor în raport cu centrul ora șului Avem deci:
a)hanuri de centru; b)hanuri de margine cum ar fi cele situate în jurul Târgului de Afar ă sau în jurul barierelor
de acces în ora ș;
c)hanuri de mahala.

2Dicționarul explicativ al limbii române. Bucure ști, 1975
3 George Potra, Istoricul hanurilor bucure ștene. Editura Științifică și Enciclopedic ă, București, 1965

9
Hanurile. Istoric. Evolu ție in spațiul românesc.

După cum am amintit și mai sus, apari ția hanului ca program a fost direct influen țată de
dezvoltarea comercial ă el servind în primul rând ca loc de ad ăpost pentru negustori și prezentare
a mărfurilor acestora.
Cea mai veche men țiune a existen ței hanurilor îi apar ține călătorului turc Eulia Celebî, în
urma vizitelor sale în Bucure ști; în anul 1659 și în anul 1666 el descoper ă Ia nivelul întregului
oraș existența a șapte hanuri de negustori și a unei case de musafiri destinat ă găzduirii turcilor,
casă ce avea 50 de camere, gr ădină, o mică moschee și o baie. Prima atestare a unui han ce i-a
aparținut lui Manole Zaraful și soției sale M ăria apare într-un document ap ărut la 14 mai 1673 el
precizând c ă respectivii " și-au făcut case și hanuri pe acel loc și le-au ținut cu bun ă pace pân ă
în
zilele lui Antonie Vod ă" domnie ce începe în anul 1669.
Cel deal doilea han atestat documentat a fost cel construit în jurul bisericii Sf. Gheorghe
Nou de c ătre Panaiotache Nicussios Mamona începând cu anul 1671. Se pare c ă acesta nu are
timp să-1 și finalizeze deoarece moare in 1673. Acest han era gândit ca o surs ă de venituri pentru
biserică și era probabil cel mai mare han al vremii. Aceast ă superioritate dimensional ă este
repede dep ășită însă de hanul lui Șerban Cantacuzino a c ărui construc ție demareaz ă în anul 1683
el rămânând impresionant ca propor ții pentru foarte mul ți ani în anul 1710 exista un al doilea han
domnesc, hanul lui Constantin Brâncoveanu a c ărui construc ție începuse probabil în anul 1692
fiind terminat în cel mult doi ani
Spre sfâr șitul domniei lui Caragea Vod ă scrierile lui Dionisie Fotino "Istoria vechii
Dacii" demonstreaz ă că la vremea respectiv ă3 existau în Bucure ști opt hanuri mari, cu biserici,
șapte hanuri mari, f ără biserici și alte 28 de hanuri mici; in total 43 de hanuri.
La început hanurile ofereau slabe condi ții de cazare și depozitare a m ărfurilor, în raport
cu concep țiile actuale, ce pe parcurs se dezvolt ă, ajungând s ă asigure atât un confort sporit cât și
siguranță. În secolul al XVIII-lea hanurile deveniser ă locul de peri ndare a feluri ți oameni, nu
numai al negustorilor, ci și al misionarilor, c ălătorilor dc pl ăcere, dar și al posibililor informatori
politici. Din acest motiv, conducerea începe s ă se intereseze din ce în ce mai mult despre
persoanele ce poposeau la hanuri, preluând cu timpul controlul asupra fluxur ilor de vizitatori .Pe
de altă parte plângerile f ăcute de unii c ălători străini în legătură cu anumite jafuri sau pagube ce
avuseseră loc în timpul popasului la hanuri au atras aten ția conducerii asupra comportamentului
hangiilor.
Astfel se emite de c ătre domnul Caragea Vod ă (1812-1818)1 primul proiect de lege
privind răspunderile hangiilor fa ță de oaspe ții lor, atestând responsabil itatea totala a celor dintâi
în cazul dispari ției bunurilor ce lor din urm ă, pe perioada șederii lor la han. Singura situa ție în
care hangii, familia acestora precum și slugile lor – c ăci și aceștia erau considera ți responsabili
puteau fi absolvi ți de vină era aceea în care ei puteau demonstra c ă nu au putut interveni sau
prevede întâmplarea ce se soldase cu p ăgubirea clientului.
La 8 iunie 1840 se face o propunere de c ătre Sfat (Adunarea Ob ștească) și anume, to ți
hangii erau invita ți să raporteze numele tuturor clien ților lor; în caz contrar hanul urma s ă fie
închis. Aceast ă drastică măsură se datora probabil atmosferei din ce în ce mai tensionate din
preajma revolu ției de la 1848.

1"Caragea Vod ă a domnit intre 1815-1818”

10În concluzie, dezvoltarea fructoas ă a comerțului bucure ștean face ca la un moment dat
târgurile din ora ș să fie depășite ca posibilit ăți de expunere și depozitare a m ărfurilor, ceea ce
conduce la apari ția hanului ca solu ție rentabil ă și profitabil ă pentru rezolvarea problemelor
negustore ști.

Apariția funcțiunilor complementare la hanuri: spa ții cu destina ție cultural ă:loisir-ul

Tumultul evenimentelor politice, economice, cultu rale ce a avut loc în secolul al XlX-lea
și-a lăsat amprenta asupra tot ceea ce era deja existent la nivelul ora șului. Astfel, con știentizarea
locuitorilor c ă trăiesc într-o localitate cu un anumit statut, c ă folosesc un spa țiu ce trebuie s ă fie
reprezentativ a provocat preocup ări administrative pentru "înfrumuse țare".
Transform ările la nivelul întregului ora ș nu s-au manifestat numai la nivel edilitar și
administrativ ci și în planul func ționalității. Astfel, apar noi servicii ce pretind construc ții și spații
amenajate corespunz ător. Clădirile deja existente n-au primit aceste schimb ări cu indiferen ță ci
din contr ă au încercat s ă facă față noilor cerin țe prin integrarea unor spa ții amenajate în
consecință.
Programul de han ce se conturase la sfâr șitul secolului al XVIII-lea ca r ăspuns unitar al
societății față de problemele ridicate de dezvoltarea comer țului și nevoia de ad ăpostire a
c
ălătorilor, se confrunt ă în secolul al XIX-lea cu probleme noi. C ălătorii nu mai puteau fi
mulțumiți cu ceea ce le put ea oferi un han – pr ăvălii, rară comunicare direct ă cu strada, condi ții
de cazare precare, taverne slab amenajate. Negustorii încep s ă practice comer țul la nivel
european, aduc m ărfuri de lux și își doresc s ă arate minun ățiile tuturor trec ătorilor, în timp ce
locuitorii ora șului încep s ă aibă o viață socială din ce în ce mai bogat ă.
Pe lângă sărbătorile biserice ști și naționale, bucure ștenii sunt atra și de alte moduri de a- și
petrece timpul liber; " ven ite din împrumutul altor apuc ături străine, pretinse mai civilizate",
apare tipul flâneurului: "Amintim bun ăoară plimbările din ora ș, preumbl ări făcute doar ca s ă mai
vadă oamenii și altă lume, să mai priveasc ă pe la galantarele (vitrinele) pr ăvăliilor spre a vedea
ce « se mai poart ă» și pentru a mai întâ lni vreun cunoscut și a mai sta la o mas ă c u c a f e a , o
prăjitură sau un mezelic (aperitiv)"4.
Primele schimb ări ce apar la hanuri s unt cele ce presupun str ăpungerea cu goluri de u și și
ferestre a fronturilor de la strad ă. Mai târziu aceste str ăpungeri vor fi l ărgite transformându-se în
adevărate vitrine.
Astfel, din punct de vedere func țional, hanul se transform ă în clădire cu magazine la
parter și camere de cazare la etaj – foarte aproape de ceea ce va fi hotelul.
Străpungerea zidurilor cu gol uri nu se va limita numai la nivelul parterului. Hanurile vor
începe să aibă fațade animate c ătre stradă proprietarii lor în țelegând c ă singura șansă ca ele să
supraviețuiască este aceea de a- și face ele însele reclam ă ajutând astfel și la înfrumuse țarea
orașului. Exemplu: Hanului Manuc ce în urma repara țiilor din anul 1871 se "îmbog ățește" cu

11fațade realizate "dup ă sistem nou și decorat prin flori de ipsos sau var și vopsite cu ulei sau
vopsea de ap ă…"5 este elocvent.
O altă metodă de menținere a hanurilor în sfera de interese a societ ății este supraetajarea
vechii construc ții. Un exemplu în acest sens îl constituie Hanul Cernica a c ărui modificare este
posibilă datorită solidității sale și a faptului c ă era perfect aliniat. Cu o form ă a planului în ‘U’
clădirea va avea dou ă rânduri de înc ăperi, pe latura scurt ă o parte orientate spre strad ă și o parte
orientata spre curtea interioar ă și un singur rând de camere pe aripile laterale, deschizându-se
spre o cursiv ă în consol ă.
Cel mai interesant aspect din punct de vedere func țional îl reprezint ă însă apariția unor
încăperi cu destina ție special ă și inedită atât la hanurile existente cât și la cele noi, în acest sens,
un caz cu totul aparte îl reprezint ă Hanul Bossel care, pe lâng ă acele func țiuni specifice
programului, avea în componen ța sa o sală de bal și o sală de teatru.
Datorită apariției restaurantelor și a teraselor, urma șe ale cârciumilor, multe hanuri î și
amenajeaz ă cârciumile corespunz ător și se extind cu terase în m ăsura posibilit ăților. Hanul Verde
avea spre exemplu, în dotarea sa, o mare sal ă în care se organizau întâlniri, baluri și nunți.
Cofetăria foarte c ăutată, amenajat ă la parterul Hanului Greceanu, reprezint ă un alt
exemplu elocvent în ceea ce prive ște adaptările pe care hanul le prime ște în secolul al XIX-lea.

Dezvoltarea capacit ății de transport datorat ă progresului tehnologic,dezvoltarea
economic ă din cea de doua jumatate a s ecolulului al XIX-lea,noi cerin țe de confort.

Progresul tehnologic la nivelu l întregii Europe a determin at interesul oamenilor de știință
și al inginerilor în c ăutarea unor metode de transport al m ărfurilor și al călătorilor mai eficiente și
mai comode. Încerc ările lor sunt încununate de succes o dat ă cu inventarea locomotivei cu aburi.
Aceast ă descoperire va schimba pentru totdeuna condi țiile de transport. Prima cale ferat ă
din lume era destinat ă transportului de m ărfuri și s-a realizat în anul 1825 – "linia c ărbunelui" din
Anglia, linie ce lega Stokton de Darlington. Data de 15 septembrie 1830 va fi îns ă o dată
memorabil
ă pentru întreaga omenire: este ziua in care a avut loc deschiderea primei c ăi ferate
destinate transportului pentru c ălători, linie ce lega Liverpool de Manchester. La 27 octombrie
1831 linia a fost vizitat ă de tânărul bursier român Petrache Poenar u, care, în raportul sau oficial,
spunea printre altele: "Am f ăcut aceasta c ălătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din
minunile industriei secolului, dou ăzeci de tr ăsuri legate unele cu altele, înc ărcate cu 240 de
persoane sunt trase deodat ă de o singur ă mașină cu aburi" A fost primul rom ăn care a c ălătorit cu
trenul.
În Țările Române prima cale ferat ă înființată era tot pentru transportul c ărbunelui și ea
lega Oravi ța de Bazia ș. Această linie a fost inaugurat ă la 20 august 1854 și avea o lungime de
62,3 Km. Prelua ți la 12 ianuarie 1855 de c ătre "Societatea Cezaro – Cr ăiască a Căilor Ferate
Austriece’ va primi câteva îmbun ătățiri și va fi deschis ă transportului c ălătorilor.
La 1 septembrie 1865, sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Guvernul Român d ă în
construcție companiei engleze John Trevor-Barkley, linia Bucure ș
ti-Giurgiu, linie care a fost

12terminată la 26 august 1869. Atunci regele Carol I a putut pleca cu primul tren românesc de la
București la Giurgiu si de acolo, cu vaporul, mai departe la Viena.
Această atestare echivaleaz ă cu introducerea capitalei în noua re țea de transport
european. Bucure știul nu a avut decât de câ știgat de pe urma acestui fapt și o dată cu el întreaga
țară. Acum timpul necesar deplas ărilor pentru aprovizionarea cu m ărfuri era cu mult mai scurt.
Astfel, negustorii puteau s ă plece mult mai des; în consecin ță, nu mai era necesar s ă
achiziționeze stocuri uria șe de marf ă pentru timp îndelungat, ajungând pân ă la o jumătate de an.
Depozitările nu-și mai găsesc sensul de alt ădată. Viteza de transport permite intcrrcla ționarea
mult mai strâns ă a negustorilor din țări diferite, comer țul dezvoltându-se automat.
Înlesnirea deplas ărilor încurajeaz ă plecarea din țară și a celor ce nu erau neap ărat
negustori.
Călătoriile pentru studii, spre exemplu, au dat posibilitatea punerii bazelor înv ățământului
românesc precum și instruirea unor meseria și mult mai competen ți în toate domeniile de
activitate.
O dată cu evolu ția sistemului de transport, toate func țiunile ora șului cunosc transform ări
care se cristalizeaz ă prin introducerea de noi programe sau prin amplificarea celor existente.
Astfel, cu timpul, hanul nu mai satisface cerin țele vizitatorilor s ăi, aceștia având de acum alte
așteptări.
Se impunea trecerea de la un program care oferea camere pentru odihn ă și condiții de
siguranța călătorilor și bagajelor, la un nou program care po ate oferi posibilita tea confortului și
serviciilor complementare. Aceste cerin țe vor defini un program ce va rezista pân ă in zilele
noastre – hotelul.

4 George Costescu-Bucure știi Vechiului Regat, Editura Universul, Bucure ști, 1944
5 George Potra, Istoricul hanurilor bucure ștene. Editura Științifică și Enciclopedic ă, București

13Primele hoteluri, func țiuni .

În prima faz ă hotelul va prelua tradi țiile planimetrice ale hanului din punct de vedere al
vizualizării în plan, demonstrând în m od evident înrudirea acestor dou ă tipuri de programe.Astfel
hotelul se dezvolt ă pe două sau trei niveluri intrarea fiind deservit ă de un gang, camerele vor fi
dispuse în jurul unei cur ți interioare iar la parter se vor dezvolta spa ții destinate comer țului.
Una dintre primele m ăsuri menite s ă sporească gradul de confor t a fost introducerea
circulațiilor în interiorul cl ădirii. Astfel se ob țin numai camere decomandate, iluminate natural.
Un aspect special constituie apari ția apartamentelor, care vor fi dispuse mai ales pe
zonele de col ț .
Hotelurile vor oferi spa ții special amenajate destinate alimenta ției publice, întrunirilor,
relaxării inform ării. La parterul cl ădirilor vor începe s ă apară cafenele, cofet ării, restaurante, s ăli
de bal, de sport, s ăli de lectur ă.
Primul hotel men ționat într-o publica ție este Hotel d’Europe sau Brener și despre el ne
povestește V.Wilkinson, fost cons ul britanic la Bucure ști, în cartea sa ap ărută la Londra în anul
1820. El ține s
ă menționeze că “de curând s-a deschis în Bucure ști un hotel public, care fiind
bine mobilat și înzestrat cu toate cete necesare a devenit foarte folositor pentru c ălători".
Primele manifest ări ale programului de hot el s-au concentrat mai ales în cea de-a doua
jumătate a secolului al XlX-lea. Alte informa ții despre hotelurile bucure ștene ale vremii sus țin
acest punct de vedere. Mai exact, urm ătoarea men ționare a unui hotel apare in leg ătură cu
construirea primului hotel de pe Podul Mogo șoaiei, Hotel Hugues, în anul 1841 . "Primul din
oraș, în fața Teatrului Na țional, 40 de camere, având la poart ă stație de trăsuri și omnibuze.
Prețul unei camere este de 5 – 18 lei/ zi, iar o camer ă, un salon și o odaie de servitori 15 lei pe zi
Restaurant cu boc ătărie trartruzeasei, româneasc ă, germană și rusă" .
Această prezentare publicat ă în "Guide du Voyageur â Bucarest" in anul 1877, ne
furnizează câteva informa ții importante cum ar fi: apari ția primelor forme de transport organizat
administrativ, existen ța unor servicii de cazare ierarhizat e pe grade de confort, diferen țiate ca
preț precum și dezvoltarea serviciilor de alimentare c ătre o form ă moderniza ță, deschisă către
relațiile interumane.
Hotelul, devine pe parcurs o solu ție din ce în ce mai c ăutată cunoscând o evolu ție rapidă.
Astfel forma planului se transform ă, îdeparfându-se de cea a hanului, mai exact, curtea interioar ă
dispare ea nemaig ăsindu-și utilitatea de alt ădată. Datorită dezvoltării turismului, c ălătorii nu mai
veneau cu c ăruțe mari, tractate de cai ci preferau tr ăsurile ce-i l ăsau la poarta cl ădirii Acest
avantaj le-a permis constructorilor vremii s ă proiecteze cl ădiri cu o mai mare eficien ță in
utilizarea terenului aspect esen țial pentru tendin ța de supraagloroerare a ora șului.
Hotelurile secolului al XIX-lea încep sa se apropie din ce in ce mai mult de ceea ce
cunoaștem astăzi .
Planul devine mai compact, se structureaz ă mai bine în raport cu fluxurile de circula ție
asigurând o func ționalitate mai bun ă. Un exemplu disponibil pentru a observa evolu ția modului
de rezolvare al circula ților este acela al Hotelului Bristol. Aici putem observa existen ța unor
coridoare mediane ce permit accesul in camerele dispuse bilateral și care se întâlnesc într-un hol
de onoare dispus în dreptul sc ării principale. În afara acestei circula ții verticale existau alte dou ă
noduri verticale de acces secundare, de serviciu.
Unul dintre planurile identificate, ce l al Hotelului Concordia, reprezint ă un alt tip de
rezolvare.

14" Un culoar adânc cu bol ți ce conduce la scara de lemn, plasat ă pe partea stâng ă. La etaj, holul
larg, distribuie u șile de acces spre camere și apartamente" Descrierea lui Baclaba șa surprinde
caracteristicile acestui plan mult redus ca dimensiuni în compara ție cu cel al Hotelului Bristol dar
care respect ă aceleași principii de baz ă.
Funcțiunile hotelului se diversific ă în raport cu nevoile umane deja mult amplificate.
Astfel, majoritatea hotelurilor secolului al XlX-lea dispuneau de cafenele cu biliard, pres ă
diversă, unde se perfectau afaceri, se schimbau bani, se f ăceau combina ții de bursă; restaurante,
cofetării, săli de bal.
Conform informa țiilor publicate de c ătre francezul Vaillant în cartea sa "La Roumanie" în
anul 1844 afl ăm că la vremea aceea în Bucure ști existau 20 de hanuri și 20 de hoteluri4.

6Constatin Giurescu, Istoria Bucure știlor, Editura Sport – Turism, Bucure ști, 1979 citat și în original dup ă Frunzescu,
Dicționar, 1872
7Radu Oltcanu, Bucureștii în date și întâmplări. București, Paideia, 2002

15
DOCUMENTARE ÎN ARHITECTURA CONTEMPORAN Ă

Definiții Particularit ăți.

În prezent, în raport cu criteriile adoptate pentru clasificarea unit ăților de cazare, structura
spațiilor de locuire temporar ă cuprinde: hotelul, motelul, hotelu l pentru tineret, hostelul, vile
turistice, bungaloul, satul de vacan ță, camping-ul, popasul turist ic, pensiunea turistic ă (urbană,
rurală), casuțe turistice (existente in dependent de alte unit ăți de cazare), spatii de cazare pe nave.
Hotelul reprezint ă forma tradi țională cea mai cunoscut ă de cazare a indus triei hoteliere
deținând in general, asa cum este și cazul României, ponderea cea mai mare în totalul unit ăților
de cazare.
Hotelul poate fi definit, în accep țiune fizic ă, ca un stabiliment de natur ă permanent ă,
cuprinzând mai multe camere în aranjament independent sau în combina ții, unde se ofer ă cazare
și micul dejun, pe baza de contract de scurt ă durată, cu respectarea unui mi nimum de standarde
impuse/recunoscute de autoritatea na țională de resort. În aceast ă accepțiune, "hotelul" poate
cuprinde atât unit ățile clasificate de 1 -5 stel e, cât si cele cu clasific ări diferite(margarete),
motelurile, hanurile si casele turistice.
Hotelurile pot fi clasificate în raport de loca ție (în sta țiuni, urbane, rurale), de scop
(afaceri; vacan țe), de mărime (de la 4 camere la sute de cam ere), de standard (neclasificate,
clasificate pân ă la 5 stele) si proprieta te (independente, sub franciz ă sau lanțuri hoteliere).

Funcții și componente ale locuirii temporare

Derivând de la sensul originar al no țiunii de ospitalitate – ac țiunea de a primi sau g ăzdui
pe cineva – i ndustria ospitalit ății are astăzi o accep țiune largă, înglobând ansamblul activit ăților
având caracter economic – produc ție de bunuri și servicii – destinate satisfacerii nevoilor turi știlor
În felul acesta, func țiile unităților de cazare, far ă a le indica in totalitat ea lor, pot fi enumerate a
fi: • de satisfacere a nevoilor tot mai crescute de turism a popula ției;
• de servire a turi știlor si acoperire a cerin țelor acestora;
• de valorificare superioar ă a potențialului turistic al unor zone;
• atragere a unor zone mai izolate sau pu țin dezvoltate în circuitul economic
• de eficientizare a activit ății turistice în genere.

16Influențate de evolu ția relației dintre activitatea de turism și industria hotelier ă propriu-
zisă, atât conținutul, cât si func țiile unităților de cazare au suferit continuu transform ări și eforturi
de adaptare, materializate îndeosebi prin: • creșterea capacit ăților de cazare (prin crearea de noi spa ții sau modernizarea celor existente);
• lărgirea gamei tipologice a unit ăților de cazare;
• diversificarea serviciilor oferite si cre șterea nivelului calitativ al acestora.
În ansamblul activit ăților desfășurate în spa țiile de locuire temporar ă oferite turi știlor,
putem desprinde urm ătoarele componente (reliefate prin serviciile prestate):
-cazarea (hotelier ă);
-alimenta ția și serviciile specifice asociate ei;
-activități cultural-artistice și de agrement;
-serviciile de informare și intermediere;
-activități comerciale.
Componenta de sine st ătătoare în derularea presta ției turistice (imediat dup ă transport),
cazarea poate fi definit ă ca o presta ție complex ă ce decurge din exploata rea echipamentelor de
primire și găzduire și este alcătuită
dintr-un grupaj de servicii oferite c ălătorului pe timpul și în
legătură cu rămânerea sa în unit ățile de cazare temporar ă.
Găzduirea sau cazarea propriu-zis ă este considerat ă ca principala component ă a unităților
hoteliere, indiferent de tipul, m ărimea, gradul de confort și înzestrarea acestora, prin aceasta
asigurându-se odihna turi știlor, igiena pe perioada șederii, confortul și condițiile pentru
desfășurarea rela țiilor sociale (în spa ții de întâlnire, derularea unor evenimente sau manifest ări
etc.)

17 Hotelul și începuturile sale

Hotelul este o cl ădire sau un ansamblu de cl ădiri care asigur ă cazarea,contra cost,a
turiștilor și a călătorilor pe un anumit interval de timp, în camere special amenajate și dotate cu
mobilier adecvat la diferite grade de confort, precum și asigurarea func țiunilor conexe:
alimentația, agrementul și prestări de servicii pentru c ălători.
Programul arhitectural numit hotel a ap ărut datorit ă unor factori necesari;g ăzduirea
clienților,cadrul potrivit de primire,activit ățile și serviciile care s ă-i atragă pe clienți și perioada
de timp acordat ă șederii.
Hotelurile sunt în continu ă dezvoltare ajungând s ă devină odatâ cu trecerea anilor o
adevărată industrie hotelier ă ce cuprinde ansambluri mari,ce se dezvolt ă în cadrul natural: țărmul
mării și stațiuni montane sau in mediu urban, impun ănd un anumit standard în ceea ce înseamn ă
hotelul modern.
Realizarea hotelului Regency Hyatt din Atlanta(1967),se poate spune c ă
,este o mărturie
a începerii industriei hoteliere.
Caracteristic acestui hotel este dispunerea diverselor func țiuni în jurul unei cur ți
interioare acoperite și amenajate cu plante și fântâni arteziene și completate cu scaune și bănci
precum un parc.Acest hotel marcheaz ă diferența între hotelul nou și cele realizate f ără imaginație
constructiv ă.Hotelul la doar trei luni de zile de la deschidere avea un procent de 90%
ocupare,realizând un record în industria hotelier ă.
Primul edificiu în care s-a definit clar hotelul,dateaz ă din secolul al XlX-lea într-o
stațiune balnear ă la Baden – Baden (Germania) din nordul mun ților Pădurea Neagr ă, și este
hotelul Badischer Hof construit de Friederich Weinbrenner
Acesta avea mai multe saloane mici și o sală mare de festivit ăți frumos decorat ă.
Un alt hotel vechi și anume hotelul englezesc Royal Hotel din Plymont (Marea Britanie)
care a fost terminat în 1819,pe lâng ă faptul că era o clădire complex ă mai avea un teatru,o sal ă de
festivități și un ateneum (un club pentru societatea literar ă sau filozofic ă).
Primul hotel devenit monument prin faptul c ă intrarea era mascat ă de un portic cu
coloane dorice a fost Tremont
din America. Realizat de arhite ctul Isaiah Rogers în 1827,hotelul
avea 170 de camere și 8 băi la subsol.
Cât prive ște stilurile arhitecturale,dup ă încercarea de la hotelul Tremont cu coloane
dorice a urmat o perioad ă în care într-un singur hotel se reg ăseau mai multe stiluri, de exemplu
holul de la intrare realizat în stil Louis al Xlll-lea iar salonul în stil Louis al XlV-lea.

18Hotelul Hilton – San Francisco – arh.WilIiam B. Tabler

Hotelul deserve ște un mare centru comercial și este prev ăzut cu spa ții complexe pentru
reuniuni. În acela și timp,este conceput și ca hotel pentru automobili ști, cu parcare direct ă și cu
bazin de înnot, concurând în felul acesta cu motelurile locale.
Sala de dans a fost plasat ă peste holul de la intrare, la nivelul str ăzii în centrul planului.
Camerele de cazare sunt plasate într-un turn de form ă dreptunghiular ă.
Realizarea nu a fost dificil ă,dar numărul mare de locuri de pa rcare a necesitat o structur ă
de oțel de mare rezisten ță, iar rigiditatea cerut ă pentru a consolida corpul turn cu camere de ca-
zare a impus folosirea betonului armat.
Soluția a constat în suspendarea structurii garajului pe nou ă grinzi de o țel cu o lungime
de 30m.Spa țiile dintre grinzi sunt folos ite pentru utilajele mecanice.

Hotelul Hilton – Washington

Clădirea este o conbina ție de hotel pentru reuniuni și motel de odihn ă de mare lux. Sala
de dans este foarte mare având aproximativ 3000mp. și este prev ăzută cu o intrare special ă prin
care sunt conduse personalit ăți oficiale,care apoi,cu un ascensor de etaj sunt conduse mai departe
la o sală specială de recepție.
Are o încăpere de expozi ții.de circa 5000 mp, la nivelul s ălii de dans.
Există o parcare interioar ă de 600 de automobile de circa 11,600mp.
La realizarea acestui partiu,problema care s-a pus a fost cea de realizare a acestor
caracteristici neobi șnuite în cadrul reglement ărilor care prev ăd 27m în ălțime maxim ă și 50%
acoperire maxim ă a terenul ui ,în asigurarea a 1250 de camere de cazare, fiecare având vedere
asupra ora șului.
Acoperișul sălii de expozi ție formeaz ă o terasă de recreare și odihnă,cu terenuri de tenis
și bazin de înot.

Hotelul turn Astor- Chicago

Construcția are 24 de etaje și este executat ă din schelet metalic cu pere ți din beton rugos.
Datorită faptului c ă ea este așezată pe piloni înal ți, clădirea se deta șează de celelalte cl ădiri joase
învecinate.
Sâmburele cl ădirii îl constituie un tub din beton armat, unde se g ăsesc lifturile și scările
de siguran ță.
În jurul acestui sâmbure sunt grupate câte patru apertamente pe fiecare etaj.
În subsol a fost amenajat un restaurant de lux,cu o sal ă de reuniuni,precum și o discotec ă.

Hotelul Hilton – Tel Aviv

Hotelul ocup ă
un amplasament pe o insul ă, într-un parc public în partea nord-vestic ă a
orașului. Acest parc a fost realizat simultan cu construc ția hotelului.
Elementul principal este blocul turn care are 14 niveluri ce con ține camerele de cazare și
un mare restaurant, plasat pe acoperi ș.

19
Hotelul Mercury – Poznan

Forma clădirii care con ține camerele de cazare a fost aleas ă în formă de Y, cele șapte
etaje sunt vizibile de la distan ță.
Toate saloanele și spațiile publice sunt amplasate la parter și la mezanin, etaje ce au
pereții exteriori executa ți din sticlă.
Soluția constructiv ă este bazat ă pe o structur ă monolită din beton armat. Elementele de
planșeu ale etajelor sunt prefabricate, între spa țiul de cazare și cel al spa țiilor publice exist ă ni-
velul tehnic al instala țiilor.
Pentru asigurarea unei înc ălziri cât mai uniform ă a fiecărei camere de cazare a fost
executată o instalație de încălzire prin radia ție din tavan.

Hotelul Intercontinental – Frankfurt

Hotelul este construit între gara principal ă și un important centru comercial din ora ș.
Din cele 22 de etaje destinate caz ării vizitatorul are o priveli ște splendid ă către oraș.
Planul acestui hotel, ca la mai to ate hotelurile este rezolvat pe dou ă direcț
ii spațiale
independente, corpul destinat caz ării se dezvolt ă pe vertical ă iar corpul de spa ții publice se
dezvoltă pe orizontal ă.
La ultimul nivel se afl ă două săli pentru întruniri, un ba r, un restaurant teras ă și un cafe
cu ring de dans.
Hotelul Budapest- Budapesta

Amplasat într-o zon ă liniștită a orașului, hotelul prezint ă nu numai o form ă mai puțin
obișnuită dar și o bună rezolvare func țională și constructiv ă. Ideea de cl ădire turn a ap ărut
datorită terenului de amplasament, ce are o suprafa ță relativ redus ă și cu diferen țe de nivel
apreciabile. Din acela și motiv, s-au ivit unele dificult ăți în rezolvarea circula ției și a parcajelor.
Intrarea, recep ția, spațiile publice și cele de servicii au fost rezolvate pe trei nivele cu
retrageri successive iar camerele de cazare sunt amplasate în partea turn ce are 19 etaje.
Structura constructiv ă este alc
ătuită din pereți concentrici și pereți radiali, plan șeele fiind
turnate monolit.
În partea central ă a clădirii s-au amplasat sc ările, ascensoarele și serviciile de nivel.
Hotelul poate fi considerat un exemplu reu șit în domeniul construc țiilor hoteliere.

Caracaterul de reprezentativi tate al hotelurilor a fost mereu un aspect important în
structura orasului.Asfel avem cateva exemple a c ăror imagine a devenit reprezentativ ă pentru
orașul sau probabil a țării.De exemplu : Hotel Venitian , Las Vegas, Hotel Burj-al-arab , Dubai
Marques de Riscal Hotel ,Spania, proiectat de Franck O’Gehry sunt constructii care prin silueta
lor , dar si prin mediatizare au devenit sim boluri ale locului în ca re sunt construite.

20DOCUMENTAREA SUBIECTULUI ÎN ROMÂNIA

Secolul al XVIII-lea mai ales a doua jum ătate, reprezint ă o perioad ă important ă în
dezvoltarea comercial ă a țării.Cei deveniti mestesugari, în num ăr tot mai mare, încep s ă se
organizeze in bresle.Tot a șa trebuie s ă fi procedat și cei ce lucrau in domeniul alimenta ției
publice.Astfel, apar prima oar ă în istoria turismului românesc hanurile.Asezate fie în ora șe, fie la
marginea marilor drumuri comerciale, hanurile au cunoscut o important ă dezvoltare in secolul al
XVIII-lea. Reprezentând o investi ție considerabil ă pentru acea vreme, hanurile erau adesea
rezultatul investi ției unor boieri domne ști. De la ace știa au rămas câteva nume de hanuri celebre
la vremea lor: Hanul Iui Serban Vod ă, Hanul Toptangiilor (Consta ntin Brancoveanu), Hanul
Gabroveni, Hanul cu Tei, Hanul Zamfir etc.
Hanul Iui Manuc, singurul care s-a p ăstrat până în zilele noastre, a fo st construit în anul
1808, în urma „scoaterii la mezat" a terenului Cur ții Domne ști (1798) si s-a afirmat ca important
loc de tranzac ții și de popas. Hanul î și desfășoară cele patru aripi în jurul unei cur ți de form ă
dreptunghiular ă. Avea la subsol 15 pivni țe, la parter 23 de pr ăvălii, 2 saloane mari, 10 magazii și
20 de od ăi, iar la etaj 107 od ăi. Era un adev ărat complex comercial, unde se puteau procura
diverse produse alimentare si articole textile ori produse farmaceutice. Cuprindea, de asemenea,
o cafenea, bar de zi, patiserie și diferite magazine de artizanat.
Ca imagine, era una dintre cele mai pitore ști din România. Pictorul A. Lancelot, în
călătoriile sale, s-a oprit și la acest han și a rămas foarte impresionat, scriind: „… S-ar putea zice
ca este un palat de lemn și ar merita s ă fie restaurat…".
Treptat, în a doua jum ătate a secolului al XlX-lea, ha nurile dispar unul cate unul, l ăsând
locul unor stabilimente de cazare, distincte, mai bine dotate și mai elegant rezolvate: hotelurile.
Cerințele noi, continua mode rnizare, adaptarea dup ă principiile și modelul altor ora șe
europene au dus la definitivarea din ce in ce mai clar ă a acestui nou program. Multe din hanuri
au încercat s ă țină pasul cu aceste înnoiri și s-au transformat în hoteluri. Hanul lui Manuc, de
exemplu, a devenit o perioada Hotel Dacia.
Hoteluri mai importante, din secolul trecut, și care s-au p ăstrat până astăzi, sunt: Hotel
Continental (un exemplu notabil in ceea ce prive ște discreția si rafinamentul cu care s-a încadrat
în oraș), Hotel Bulevard (construit dup ă planurile arhitect ului Alexandru Ora șcu, multă vreme
locul de întâlnire al „l umii bune"), Hotel Union.
Din punct de vedere al plasti cii arhitecturale, hotelurile din secolul al XlX-lea sunt
abordate intr-o manier ă clasicistă sau eclectic ă.
În anul 1867 începe construc ția celui mai mare hotel de pân ă atunci în Bucure ști, Hotelul
Bulevard. Ridicat dup ă planurile arhitectului Alexandru Or ăscu de către I. Herdan acesta devine
repede unul dintre hotelurile de frunte ale Bucure știlor. Din cronicile vremii afl ăm că aici era
unul dintre cele mai bune restaurante a c ărui sală decorată în marmur ă a primit și a încântat
multe personalit ăți ale vremii.
O informa ție interesant ă dar nu prea m ăgulitoare este oferit ă de unul dintre cei mai mari
ziariști ai noștri, Ulyse de Marsillac și se referă la așezarea neinspirat ă a hotelului ce gâtuia Calea

21Victoriei împiedicând sistemati zarea acesteia5. El scria: " Cum nu- și dă nimeni seama c ă Hotelul
Herdan6 așezat de-a curmezi șul așa cum este se va împotrivi pe v eci la trasarea unui bulevard în
dreaptă prelungire a celui existent?" .
Unele dintre hotelurile construite spre sfâr șitul secolului al XIX-lea s-au p ăstrat până
astăzi cu aceea și funcțiune. Acest lucru a fost posibil mai ales datorit ă dimensiunilor suficiente
ale acestora în raport cu cerin țele actuale.
Schimbările survenite în dome niul arhitecturii dup ă Primul R ăzboi Mondial au avut ecou
și la noi in țară.
Dintre cele mai renumite hoteluri ce pot sus ține acest aspect este hotelul Continental.
Construit între anii 1892-1893 hotelul avea o dou ă săli de restaurant de cca. 240 de locuri la care
se adăugau alte 180 în gr ădini. Continentalul va atrage de-a lungul timpului aten ția edililor care îl
vor restaura în multe rânduri. Astfel, o prim ă restaurare are loc în anul 1954, apoi în anul 1976,
ultima renovare fiind în 2007 dup ă care hotelul este adus la nivelul la care îl știm astăzi.
Dispunând de 124 de locuri în 44 de camere și 9 apartamente cu mob ilier stil Louis al
XVI-lea. Hotelul mai are dou ă restaurante, un salon, un bar de zi și o braserie.
Arhitecți ca Horia Creang ă, G.M. Cantacuzino, Arghir Culina au concretizat suflul nou al
arhitecturii moderne. Ho teluri ca Aro din Bra șov (1938) sau Hotel Interna țional din Mamaia
(1936) sunt dou ă dintre cele mai valoroase exemple în stil modernist, realizate la noi în țară în
perioada interbelic ă.
După cel de-al doilea R ăzboi Mondial, ca peste tot în lume, o adev ărata explozie a
cuprins lumea turismului. Noile condi ții de dezvoltare a mijloacelor de transport, cre șterea
semnificativ ă a numărului de c ălători au modificat conceptul de hotel, care devine un program
din ce în ce mai complex și diversificat.
În anii '60 apar mari ansambluri hotelie re, dezvoltate de-a l ungul întregului litoral
românesc. Unul din aceste ansambluri hote liere s-a realizat la Cap Aurora, de c ătre un colectiv
de arhitec ți, sub conducerea lui Dinu Gheo rghiu. Întregul complex s-a conturat ca o aglomerare
de funcțiuni, condi ționat de o seam ă de factori, cum ar fi:
-terenul relativ restrâns si bine delimitat -capacitatea mare de cazare (aproape 4000 de paturi) -termenul scurt de proi ectare si edificare.
O altă categorie care s-a afirmat dup ă război a fost cea de hotel urban.
Hotelul urban reprezint ă un „simbol al înmul țirii si contactelor de toate felurile și la toate
nivelurile" (Peter Derer).
Astăzi hotelul reprezint ă mult mai mult decât o cl ădire pentru cazarea confortabil ă a
turiștilor. Func țiunile sale s-au înmul țit spectaculos. Organi zate pe "stele", categorii ierarhizate în
raport cu serviciile oferite , hotelurile pot cuprinde s ăli de conferin țe, piscine, discoteci, casinouri,
săli de sport. La hotelurile de patru sau ci nci stele room servicc-ul a devenit o condi ție
obligatorie. Dimensiunile acestor hotelur i pot fi impresionante ajungând la un num ăr chiar și de
3000 de locuri.
Din punct de vedere urbanistic, hotelul, ca program arhitectural, presupune condi
ții mai
greu de satisf ăcut. Constrângerea urbanistic ă cea mai însemnat ă este accesul, cazuri fericite fiind
hotelurile Doroban ți și Intercontinental din Bucure ști, amplasate lâng ă noduri importante de
circulație.

6Ion Paraschiv, Trandafir Iliescu. De la Hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinental, București, 1979
denumire echivalent ă pentru Hotel Bristol

22CONCLUZII

După cum încearc ă să arate Bruno Zevi în cartea sa „S aper vedere architettura" (Cum s ă
înțelegem arhitectura), arhitectura nu este numai imagine – a șa cum sunt alte arte – ci o realitate
concretă, mediul creat de om, scena pe care se desf ășoară viața umanității.
Esența arhitecturii este spa țiul , dar interpretarea spa țială cuprinde desigur și celelalte
valori componente: economic ă, socială, tehnică, funcțională, artistică și decorativ ă.
Programul hotelier, înc ă de la originile sale a fost unul îndreptat spre profit.Aceast ă latură
a sa este și va fi un factor important in elaborarea oric ărui proiect care se dore ște
viabil.Implicarile economice fiind multiple, începâ nd de la alegerea sitului, a categoriei de
oaspeți căruia i se va adresa și la soluțiile adoptate în cursul proiect ării și executării.
Timpurile în care tr ăim sunt caracterizate de vitez ă, de libertate, de la cea social ă până la
cea economic ă, iar industria hotelier ă trebuie s ă se adapteze vremii. Fiecare din noi suntem
supuși unei anumite presiuni, timpul de vine tot mai pretios iar modalit ătile de a petrece timpul
liber tot mai diverse. În acest sens hotelul de tranzit este cel care preia rolul hanului de alt ă dată.
Turistul de acum nu este doar un simplu c ălător, el a devenit între timp om de afaceri,
sau angajat într-o firm ă prestigioas ă, care îl trimite în delega ție peste hotarele țării de origine.
Turismul de afaceri cap ătă noi valen țe, si devine mai important decât turismul clasic
pentru hotelieri. Hotelul în care se cazeaz ă astăzi un astfel de "turist" trebuie s ă îndeplineasc ă
mai multe cerin țe decât cele strict legate de confort
Situat in apropierea intr ărilor in ora șe sau in apropierea zonelor cu circula ție tranzitorie
abundentă(aeroport,gar ă, autogară, parking) hotelul de tran zit este alternativa modern ă pentru
călătorii care fac doar un popas în itinerarul lor.F ăcând o paralel ă între descrierea literar ă a lui M.
Sadoveanu din opera sa ‘Hanul Ancu ței’ privind locul asez ării ne putem da cu u șurință seama de
o nouă asemănare între cele dou ă programe, chiar dac ă ieșim din context, iar r ăscrucea de
drumuri poate s ă însemne pentru noi, acum terminal ul unui aeroport sau peronul unei g ări.
Nu putem face abstrac ție de caracterul de reprezentativita te pe care îl are hotelul în
silueta orasului, el fiind de la inceputuri un loc al conglomer ării umane atât prin func ția de bază
care o poart ă dar și prin func țiile conexe pe care le înglobeaz ă. Astfel hotelul este un generator al
relațiilor dintre oameni atât în interior cât și în exteriorul s ău raportat la spa țiile generate de
acesta.
Analizând din perspectiva social ă putem defini hanul și hotelul ca o trecere de la "pentru
om" la în "raport cu omul". Astfel, in timp ce hanul întâmpin ă o m u l c u c ăldură și prietenie
aducându-i întotdeauna aminte ci ne este el în raport cu propr iul trecut, hote lul vine in
intampinare unor game largi de cerin țe,doleanțe care se doresc a fi satisf ăcute pe deplin.

23

BIBLIOGRAFIE

•De la Hanul SerbanVoda la Hotel Intercontinental,
Ion Paraschiv/Trandafîr Iliescu, Ed.Sport-Turism, Bucure ști, 1979
•Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor
Grigore lonescu, Ed.Academiei R.S.R., Bucure ști, 1981
• Construc ții Hoteliere,
Cezar Lazarescu, UAUIM II2648
•Din cronici și hrisoave,Ed. Bucure ști-Kriterion, 1987
Paraschiv Ion, Ionescu
•Istoricul hanurilor bucure ștene – George Potra
•Hotels International- Herbert Weisskamp
în aceast ă carte sunt prezentate și commentate câteva exemple de hoteluri interna ționale.

•Bucureștii Vechiului Regat ,George Costescu- Editura Universul, Bucure ști, 1944
•Istoricul hanurilor bucure ștene, George Potra-. Editura Științifică și Enciclopedic ă, București, București, Paideia,
2002
• Bucureștii în date și întâmplări, Olteanu, Radu, Bucure ști, Paideia, 2002

Pentru evolu ția mijloacelor de transport vezi:
•Beaujeu-Gamier, Jacqueline& Chabot, Georges, Geografia urbana, Buc. 1971
http://www .cfr.ro/CFR new/Rom/istoria.html "Istoria C ăilor ferate române"

Internet:
http://www.infotravelromania.ro
http://www.jumeirah.com/en/H otels-and-Resorts/Destinations/Dubai/Burj-Al-Arab/
http://www.venetianhotel.com/
http://www.marquesderiscal.com