1Cernăuți – o emblemă arhitecturală [608861]

1Cernăuți – o emblemă arhitecturală
Stud. arh. : Resmeriță Elena Cristiana
Îndrumător: ș.l. arh. dr. Nica Răzvan Mircea
Abstract: Cernăuți, alături de Suceava rămâne unul din orașele emblematice ale Bucovinei.
Cu o istorie tumultoasă acest oraș așezat pe frumoasele coline ale Carpaților, a devenit parcă pierdut
și uitat de vremuri, asemeni unei bijuterii arhitecturale pe care s-a așezat praful de-a lungul veacu –
rilor. La o privire mai atentă orice spectator rămâne uimit de frumusețea și de misterul care învâluie
acest oraș, făcându-l una dintre cele mai frumoase nestemate din lanțul orașelor care sunt și care au
aparținut României. Cernăuțiul e un oraș, o provincie și o ruptură, el fiind pe vremuri o poezie, o meta –
foră a arhitecturii și chiar mai mult decât atât. Era denumit „mica Vienă” și era unul dintre cele mai
mari și mai de seama orașe ale României interbelice, după București. Universitatea, cinematografele,
consulatele străine, băncile, bibliotecile și spitalele dovedesc povestea fascinantă a unuia dintre cele
mai importante centre urbane din România monarhică.
Începutul acestui oraș este consemnat în hrisovul lui Alexandru cel Bun. În anul 1408 Alexan –
dru cel Bun menționa în actele cancelariei domnești numele orașului Cernăuți, alături de Iași. Orașul
Cernauți este un important centru religios, cultural și educativ al Ucrainei. Cernăuțiul devine : " un
amalgam cultural și lingvistic , format de aluviuni de populații, limbi și religii confluente" 1, așa cum
descrie Gregor von Rezzori. Românii, ucrainienii, germanii, polonezii, evreii, au făcut din Cernăuți un
oraș multicultural ale căror valori îmbunătățesc și îmbogățesc patrimoniul cultural al acestei așezări.
Centrul istoric al orașului s-a constituit pe o topografie destul de deluroasă, fiind mărgintă la
nord de lunca râului Prut, în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XVII-lea și anul 1940. Pe la
mijlocul secolului al XIX-lea, orașul își găsește propria înfățișare, datorită valorificării proprietăților
morfologice ale terenului natural, îmbinate armonios cu specificul arhitectural al străzilor și piețelor,
precum și datorită caracteristicilor de organizare a arhitecturii și planificării, purtând noile edificii ale
unui boierimi înstărite care fac din acest oraș o adevărată bijuterie. Arhitectura acestui oraș se caracte-
rizează prin decizii de planificare de înaltă calitate cu spații încăpătoare, de o adevărată valoare artistică,
potrivit tradițiilor urbane și a influenței tendințelor arhitecturale și a modei din fosta capitală – București
dar și din capitala Imperiului Austriac. Toate acestea au contribuit la formarea identității arhitecturale a
orașului Cernăuți.
În ceea ce privește rezolvarea problemelor de natură urbanistică (funcționaleși de planificare),
se observă o abordare complexă, adecvată construcției istorice a orașului Cernăuți. " Piețele și străzile
orașului sunt astăzi martore ale perioadelor și stilurilor arhitecturale ce au format de-a lungul timpului
1 Apud. Rezzori, Gregor în Carabela, Octavian, Cernăuți. Arhitectură Europeană. Arhitectură românească 1860 – 1940 ,
ed. Simetria, București, 2018, p.8

2personalitatea unică a orașului. Cu toate transformările suferite de clădirile din Cernăuți, s-au păstrat
aprope intacte trama stradală, aliniamentele și parcelarea. Marile străzi și piețele formează elementele
definitorii ale compoziției țesutului urban" 2.Străzile și piețele acestui oraș poartă de-a lungul veacurilor
câte un nume care a aparținut fiecărei perioade de ocupație: austriacă, română și ucraineană.
Dat vorbind de frumusețile arhitecturale ale acestui oraș trebuie să amintim câteva dintre acestea
care ocupa un loc de seamă : reședința mitropoliților Bucovinei sfințită în 1882 și construită în stil mau –
ro-bizantin sau neo-bizantin, de arhitectul ceh Iosif Hlavka. Clădirea, care astăzi, găzduiește Universi –
tatea din Cernăuți este o bijuterie construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe unul din cele
mai înalte dealuri ale orașului. Complexul architectural a fost ridicat între 1864 și 1882 timp de 18 ani,
iar la vremea respectivă a reprezentat cel mai costisitor proiect al Imperiului Austro-Ungar. Reședința
Mitropolitană găzduia biserica seminarului teologic și Facultatea de Teologie, iar in partea centrală se
afla sala sinodală unde a avut loc evenimentul istoric de la 28 noiembrie 1918 când s-a proclamat Unirea
cu România.
Catedrala Ortodoxă română din Cernăuți este masivă, cu două cupole imense, rotunde, înalte,
terminate cu turnuri circulare, construită timp de 8 ani cu ajutorul credincioșilor și cu banii proveniți din
daniile mănăstirilor. Această catedrală impunătoare a fost proiectată ân stil neoclasic, cu fronton și două
turnuri clopotniță, ea fiind de-a lungul timpului atât lăcaș de cult, cât și depozit militar de alimente, în
cele din urmă ea fiind restaurată și redată folosinței sale inițiale.
2 Carabela, Octavian, Cernăuți. Arhitectură Europeană. Arhitectură românească 1860 – 1940 , ed. Simetria, București,
2018, p.12
Fig. 1 Cernăuți, capitala Bucovinei la 1867, pictură de Franz Xavier Knapp

3 Lista poate fi continuată cu Primăria din Piața Centrală, Teatrul dramatic construit în 1905 de
arhitecții vienezi F.Fellner și H.Helmer, Căminul Preoțesc în stil neoromânesc, Biserica Armenească
sau Biserica Iezuită.
Zona pe care am studiat-o este situată în partea veche a orașului, în imediata vecinătate a multor
spații verzi creând legături cu toate zonele imporatante ale orașului fiind delimitată de străzile : Holov –
na la est, Ivana Franka la nord, Kotlyarevs’koho la vest și Katedral’na la sud . Zona este una mixtă de
locuire combinată cu cu un parter comercial și instituții educaționale, aflată în imediata vecinătate a cen –
trului orașului Cernăuți. Zona este adiacentă unei mari catedrale, punct de referință în oraș, Catedrala
Ortodoxă Română, către el ducând toate marile artere din oraș. Analiza zonei, în primul rând din punct
de vedere morfologic,ajută pentru a putea identifica tipologia construcțiilor din zonă și modul în care a
evoluat zona de-a lungul timpului. În ceea ce privește zona studiată, morfologia este una complexă în
care se suprapun tipologii și perioade de construire diverse care au modelat zona într -un mod distinct.
Clădirile care creează fronturile către amplasamentul studiat se clasifică în două mari perioade de
construire: în prima perioadă se clasifică construcțiile construite până în anii 1800, iar în următoarea
perioadă intră clădirile construite între 1800-1918, în timpul ocupației Austro-Ungare.
Fig. 2. Desfășurată a frontului nordic Ivana Franka
Fig. 3. Desfășurată a frontului sudic Katedral’na
Fig. 4. Vederi către amplasamente

4 Așadar, în Cernăuți fiecare epocă a contribuit la înfățișarea acestui oraș, gravând parcă pe
străzile acestuia trăsăturile arhitecturale caracteristice fiecărei perioade. Datorită perioadelor diferite
de modelare a țesutului urban, dar și a arhitecturii, fiecare clădire devine o identitate și definește zona
în care este amplasată, creând o legătură simbolică și dinamizând spațiul urban. Adevărata frumusețe
a acestui oraș constă în modalitatea de conturare a clădirilor la nivelul țesutului urban dându-i locului
unicitate și personalitate. Vegetația are un rol deosebit în ceea ce privește ambianța și aspectul estetic al orașului, ajutând
la configurarea caracterului zonei. În cadrul sitului se remarcă o vegetație înaltă de aliniament care
creează o barieră față de străzile adiacente sitului, dându-le acestora un caracter diferențiat față de
celelalte străzi. La nivelul orașului există o flexibilitate funcțională, funcțiunea dominantă în zona
studiată find locuirea, astfel se conservă caracterul rezidențial al zonei. Această funcțiune dominantă
este dublată de cele complemantare: servicii, comerț, sănătate, învățământ, cultură, care reprezintă
dotarile imporatante ale orașului. O funcțiune la fel de dominantă o reprezintă cea a instituțiilor cultu-
rale care fac din orașul Cernăuți un oraș multicultural, având o cultură bogată și diversificată. Mărturie
stau edificiile de cult, teatrele, cinematografele, institutele de cultură.
Fig. 5. Vechea stradă domnească

5Bibliografie
1. Carabela, Octavian, Criticos, Mihaela, Carpov, Aurelia, Korotun, Irina, Olaru, Dragoș Cernăuți.
Arhitectură Europeană. Arhitectură românească 1860 – 1940 , ed. Simetria, București, 2018.
2. https://euromedia-ucraina.blogspot.com/2019/02/cateva-ganduri-pe-mar ginea-unui-album.html?fb –
clid=IwAR15q9-_1sVxNBUEv3aEHqLhD4ka6jP6we1voaG1kGw6D8B9HHEHxEBem4s
3. http://www.romaniaregala.ro/jurnal/orasul-cernauti/
4. http://revistasinteza.ro/celelalte-capitale-cernauti-chisinau-alba-iulia/
Surse imagini
Fig. 1 – https://de.wikipedia.org/wiki/Datei:Franz_Xavier_Knapp_-_Landes_Haupt_Stadt_Czernowitz
Fig. 2,3 – Reconstituire a fronturilor străzilor Ivana Franka și Katedral’na
Fig. 4 – Analiză a zonei studiate cu vederi către amplasament
Fig. 5 – http://ukrainetrek.com/blog/architecture/walking-the-streets-of-chernivtsi/