1Bronșita cronică [611179]
1Bronșita cronică
INTRODUCERE
Bronșita cronic ă: reprezintă un proces inflamator ireversibil al arborelui bron șic, cu
afectare difuz ă, asociată cu tuse productiv ă și raluri umede persistente de diferit calibru (pe
parcursul a cel pu țin 3 luni pe an), cu 2- 3 acutiz ări pe an, mai mult de 2 ani consecutiv. Se
stabilește diagnosticul de bron șită cronică ca nozologie independent ă, doar dup ă excluderea
maladiilor genetice cu afectare pulmonar ă, anomaliilor de dezvoltare a arborelui bron șic, stări
imunodeficitare astmului bron șic, pneumoscleroz ă locală și altele.
Bronșită conică simplă se manifest ă clinic prin producerea unei spute mucoase.
Bronșită conică mucopurulent ă este caracteriz ă printr-o sput ă purulentă persistent ă în
absența unui proces supurativ localizat.
Cordul pulmonar cronic reprezintă hipertrofia și/sau dilata ția ventriculului drept cauzat ă
de hipertensiunea arterial ă pulmonar ă secundar ă unei afec țiuni bronho-pulmonare sau vasculare.
Tusea cronic ă este unul dintre cel mai frecvent simptom din morbiditatea general ă, care
persistă mai mult de 4-8 s ăptămâni. Tusea cronic ă fără semne clinice de obstruc ție bronșică și
fără schimbări infiltrative pulmonare dup ă examenul radiologic, poate fi apreciat ă identic
bronțitei cronice.
2Bronșita cronică
PARTEA GENERAL Ă
3Bronșita cronică
Capitolul I. ANATOMIA PL ĂMÂNULUI
I.1.Particularit ăți morfologice
Plămânii alc ătuiesc organele respiratorii propriu-zise, în care au loc schimburi de gaze
dintre organism și mediul ambiant. Sunt doi pl ămâni (stâng și drept) situa ți în cavitatea toracic ă,
fiecare fiind acoperit de pleura visceral ă, de o parte și de cealalt ă a mediastinului.
Plămânii sunt con ținuți în cele dou ă seroase pleurale, complet separate între ele.
Dimensiunea și greutatea pl ămânilor variaz ă cu vârsta, sexul, individual în expira ție sau
inspirație. Greutatea pl ămânilor la adult este aproximativ 1200 g, cel drept fiind mai greu decât
cel stâng. La nou-n ăscut care nu a respirat, greutatea medie a pl ămânilor este de 50g și circa 90g
la copilul care a respirat. Capacitatea maxim ă de aer pe care o con țin cei doi pl ămâni (capacitatea
totală) este de 4500 -5000 cm3aer. Consisten ța plămânilor este moale, spongioas ă și foarte
elastică. La naștere, plămânii au culoare ro șie, iar dup ă primele respira ții au culoare roz ă. La nou-
născuți care nu au respirat, pl ămânii sunt gri-albicio și și puși într-un vas cu ap ă, cad la fundul
vasului spre deosebire de pl ămânii care au respirat și care plutesc la suprafa ța apei, la adul ți
culoarea pl ămânilor devine cenu șie.[1]
I.2.Configura ția externă a plămânilor
Plămânii pot fi compara ți cu două jumătăți ale unui con t ăiat de la baz ă. Astfel prezint ă o
bază, un vârf, dou ă fețe sau dou ă margini, aceste dou ă elemente realizând raporturi prin
intermediul pleurei. Baza pl ămânului (fa ța diafragmatic ă) privește în jos, mulându-se pe fa ța
diafragmatic ă. Baza pl ămânului drept este situat ă pe un plan mai înalt decât baza celui stâng,
deoarece diafragma este mai ridicat ă în dreapta din cauza ficatului.
Baza plămânului stâng (prin intermediul diafragmei) are raport cu splina, fundul stomacului
,parțial și cu lobul stâng al ficatului.
4Bronșita cronică
Baza plămânului drept r ăspunde recesurilor sufrenice și feței diafragmatice a ficatului.
Vârful se întinde de la coasta a doua în sus, dep ășind orificiul superior al cutiei toracice,
răspunde fosei supraclaviculare mari de la baza gâtului. Vârful este acoperit de cupola pleural ă,
răspunde prin intermediul acesteia primei coaste, arterei subclavii, ganglionului stelat, nervului
vag X, plexului brahial, mu șchilor scaleni. Uneori pe vârful pl ămânului drept se mai g ăsește un
șanț determinat de vena cav ă superioar ă.
Fața costală se muleaz ă pe peretele toracic. Pe acest ă față se găsește un șanț adânc care
împarte pl ămânul în lobi, numit ă scizura sau fisura interlobular ă.
Plămânul stâng are o singur ă scizură care îl împarte în doi lobi (superior și inferior).
Plămânul drept are dou ă scizuri (una mare, oblic ă și una orizontal ă) care îl împart în trei lobi:
unul superior, unul mijlociu și unul inferior.
Fața medială sau mediastinal ă prezintă:
ÿo zonă posterioar ă numită porțiunea vertebral ă; are raporturi cu fe țele laterale ale
corpurilor vertebrelor toracale, extremitatea posterioar ă a coastelor, spa țiile intercostale,
ganglionii simpaticii simpatici toracali, nervi și vase intercostale.
ÿo zonă anterioar ă, mai larg ă, numită porțiunea mediastinal ă. Pe aceast ă porțiune este situat
hilul plămânului, în treimea superioar ă a feței mediale. La nivelul hilului, forma țiunile
pediculului realizez ă raporturi complexe între ele. Hilul împarte por țiunea mediastinal ă a feței
mediale într-o zon ă prehilară și una retrohilar ă. Porțiunea mediastinal ă realizeaz ă raporturi cu
organele mediastinale, unele dintre ele imprim ă forma lor pe pl ămâni.
La plămânul drept se întâlnesc: impresiunea retrohilar ă a venei azygos, prehilar-
impresiunea venei cave superioare și impresiunea pu țin accentuat ă a inimii.
La plămânul stâng se întâlnesc: impresiunea arcului aortic, impresiunea aortei descendente
(toracică). Dedesubtul hilului se g ăsește impresiunea cardiac ă.
Hilul plămânului reprezint ă locul unde ies și intră elementele anatomice care alc ătuiesc
pediculul pulmonar: bronhia, artera și vene pulmonare.[2]
5
Bronșita cronică
I.3. Structura pl ămânului
Plămânii sunt constitui ți din:
componenta bronhial ă, care se arborizeaz ă în ramifica ții din ce în ce mai mici și au rol
în conducerea aerului pân ă la nivelul parenchimului pulmonar;
componenta parenchimatoas ă reprezentat ă de totalitatea acinilor cu rol în realizarea
schimburilor respiratorii pulmonare;
stroma care delimiteaz ă și unește celelalte componente ale pl ămânilor, vasele și nervi
plămânilor.[3]
Arborele bron șic (componenta bronhial ă) reprezint ă totalitatea bronhiilor intrapulmonare care
rezultă din ramificarea bronhiilor extrapulmonare. Bronhiile principale se ramific ă dicotomic
(ramificația în două planuri diferite care se repet ă) și monopodial (ramifica ție prin colaterale).
Bronhia principal ă dreaptă se împarte mai întâi în bronhia lobar ă superioar ă care merge la
lobul superior și în trunchiul bron șic intermediar care la rândul s ău se subîmparte în dou ă ramuri:
bronhia lobar ă mijlocie și bronhia lobar ă inferioar ă, care se distribuie la lobii pulmonari
corespunz ători.
Bronhia principal ă stângă se împarte în bronhia lobar ă superioar ă și bronhia lobar ă
inferioară care se distribuie la cei doi lobi pulmonari.
Bronhiile lobare se divid la rândul lor în bronhii segmentare pulmonare care se distribuie
segmentelor pulmonare. Acestea din urm ă reprezentând unit ăți anatomice din care sunt forma ți
lobi pulmonari, segmentele sunt desp ărțite de septuri conjunctive intersegmentare.
Bronhiile segmentare se divid în bronhii interlobulare, iar acestea din urm ă, în bronhiole
intralobulare. Ultimele ramifica ții ale arborelui bron șic, numite bronhiole terminale se divid în
bronhiole respiratorii sau acinoase. Din bronhiolele respiratorii pleac ă mai departe canalele
alveolare al c ăror perete este format numai din alveolele pulmonare.
Plămânul drept are 3 lobi și 10 segmente iar pl ămânul stâng 2 lobi și 9-10 segmente.
6
Bronșita cronică
Plămânul drept prezint ă următoarele segmente:
lobul superior are trei segmente: apical-superior sau supraclavicular, anterior și
posterior;
lobul mijlociu are 2 segmente: medial (antero-intern) și lateral (postero-extern sau
asial);
lobul inferior are 5 segmente: vârful lobului, alc ătuind segmentul apical inferior și
porțiunea bazal ă cu segmentele medio-bazale sau cardiac, postero-bazal, antero-bazal
și letro-bazal.
Plămânul stâng prezint ă următoarele segmente:
lobul superior are 5 segmente: apical, superior (apico-posterior), anterior, lingular-
superior și lingular–inferior (segmentele lingulare corespund lobului mijlociu al
plămânului drept);
lobul inferior are acelea și segmente ca și lobul inferior al pl ămânului drept.
Segmentele pulmonare sunt constituite din forma țiuni anatomice numite lobuli pulmonari.
Lobulul pulmonar reprezint ă unitatea structural ă și funcțională a segmentului pulmonar respectiv
a plămânului. Mai mul ți lobuli pulmonari formeaz ă un segment pulmonar care are aera ție
proprie. O bronhiol ă respiratorie alc ătuiește împreun ă cu toate canalele sau ductele alveolare (în
număr de 4-5 ) care deriv ă din ea și cu alveolele care formeaz ă pereții acestor canale sau ducte un
acin pulmonar.
Acinul pulmonar reprezint ă unitatea structural ă și funcțională a lobulului pulmonar.[4]
Alveolele pulmonare; cele 300 de milioane de alveole din cei doi pl ămâni au o suprafa ță
desfășurată de 70-120 m2, care reprezint ă suprafața de schimb sau respiratorie a pl ămânilor.
Alveola pulmonar ă este o structur ă în formă de cupă, cu perete extrem de sub țire adaptat la
schimburile gazoase. Aceasta este format ă dintr-un epiteliu unistratificat alc ătuit din dou ă tipuri
celulare a șezate pe o membran ă bazală. Peretele alveolar are o structur ă completă fiind alcătuit
dintr-un epiteliu alveolar a șezat pe o membran ă bazală și o stromă conjunctiv ă în care se g ăsesc
capilarele alveolare provenite din capilarizarea ramurilor terminale ale arterei pulmonare.
Epiteliu alveolar este format din trei tipuri de celule alveolare:
7
Bronșita cronică
celulele alveolare mici cu diametru 4-6 microni cu nucleu voluminos și cu prelungiri
citoplasmatice întinse și subțiri;
celulele alveolare mari cu diametru 8-12 microni, de form ă poliedric ă aplicată pe
membrana bazal ă și legate de prelungirile citoplasmatice ale celulelor alveolare mici.
Figura 1. Anatomia pl ămânilor, Sursa: http://www.desprecopii.com
I.4.Vasculariza ția plămânilor
Vasculariza ția plămânilor cuprinde:
vase func ționale;
vase nutritive.
Vasculariza ția funcțională este asigurat ă de totalitatea arterelor și venelor care alc ătuiesc
mica circula ție. Mica circula ție începe cu artera pulmonar ă, care ia na ștere din ventriculul drept și
se termin ă cu venele pulmonare, care se vars ă în atriul stâng. Artera pulmonar ă se împarte în
două ramuri: una dreapt ă și una stâng ă, ramuri care intr ă în componen ța pediculilor pulmonari.
Odată pătrunse în pl ămâni arterele pulmonare se divid în artere lobare, segmentare, interlobulare
și lobulare care înso țesc arborele bron șic până la nivel alveoler, unde formeaz ă o rețea capilar ă
8Bronșita cronică
peri alveolar ă care apar ține funcțional membranei alveolo-capilare, la acest nivel au loc
schimburile gazoase. Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau na ștere capilarelor
din peretele alveolo-capilar. Acestea se strâng în venule și vene de calibru din ce în ce mai mare
formând în cele din urm ă două vene pulmonare pentru fiecare pl ămân. Dup ă ce au str ăbătut
pediculul pulmonar, aceste vene se deschid în atriul stâng. Vasele func ționale transport ă sânge
venos înc ărcat cu CO 2,de la inima dreapt ă la alveolele pulmonare. Aici are loc schimbul de gaze
care const ă în depunerea sângelui de CO 2și încărcarea lui cu O 2.[1]
Vasculariza ția nutritiv ă este asigurat ă de arterele și venele bron șice care apar țin marii
circulații. Vasculariza ția nutritiv ă asigură irigația arborelui bron șic a sistemului nervos pulmonar,
a vaselor limfatice și a vaselor mari, a septurilor fibroase și a pleurilor. Venele nutritive
transportă sânge arterial
oxigenat și încărcat cu substan țe nutritive. Arterele bronhice, ramuri ale arterei descendente
toracale, aduc pl ămânului sânge oxigenat și încărcat cu substan țe nutritive pentru arborele
bronșic, parenchimul pulmonar și arterele pulmonare. P ătrund în pl ămân prin hil și însoțesc
arborele bron și până la nivelul bronhiolelor terminale f ără a ajunge la zona alveolizat ă, unde se
termină cu capilarele.[2]
Limfaticele pl ămânului constituie o re țea bine dezvoltat ă dispusă subpleural și în jurul
bronhiilor, ramurilor arteriale și venose pulmonare. Trunchiurile colectoare limfatice din hilul
pulmonar merg mai întâi la ganglionii hilului pulmonar și ai bifurca ției traheo-bron șice, unde
limfa este drenat ă către canalul toracic și trunchiul limfatic drept.
Nervii pl ămânului provin din sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Ei
formează două plexuri nervoase: plexul pulmonar anterior, situat înaintea bronhiei principale și
plexul pulmonar posterior situat înapoia acesteia. Fibrele nervoase parasimpatice provin din
nervul vag iar cele simpatice din ganglionii simpatici toracali. Ele inerveaz ă bronhiile, vasele
sanguiene, acinii pulmonari și pleura.[3]
Plămânii sunt înveli ți în membrane seroase care se numesc pleure. Rolul acestora este de a
asigura alunecarea pl ămânilor pe pere ții cavităților în care se g ăsesc în timpul mi șcărilor
respiratorii.
9Bronșita cronică
Pleura este format ă din două foițe care se continu ă cu cealalt ă, formând un sac închis. Foi ța
care învele ște pereții cavității toracice se nume ște pleura parietal ă, iar cea care învele ște plămânii,
pleura visceral ă.
Plera visceral ă sau pulmonar ă, aderă de plămân, învelindu-l în totalitate în afara hilului. La
nivelul hilului pleura visceral ă se îndoaie, trecând de pe fa ța medistinal ă a plămânului pe
mediastin, devenind pleur ă parietală. Pleura visceral ă pătrunde și în scizuri f ăcând posibil ă
alunecarea lobilor între ei.
Pleura parietal ă învelește de jur împrejur to ți pereții cavității în care se afl ă plămânul
(peretele costal, diafragmatic și mediastinal).
La trecerea de pe un perete pe altul pleura parietal ă se îndoaie formând ni ște funduri de
sac sau sinusuri pleurale. Cele dou ă foițe pleurale delimiteaz ă cavitatea pleural ă care în mod
normal este virtual ă, în ea găsindu-se doar o cantitate foarte mic ă de lichid care favorizeaz ă
alunecarea celor dou ă foițe pleurale. Presiunea din cavitatea pleural ă este negativ ă comparativ cu
cea atmosferic ă.[4]
Foițele pleurale sunt formate din dou ă straturi: superficial și profund.
Stratul superficial este alc ătuit din mezoteliu compus din celule poliedrice unistratificate
așezate pe o lam ă de țesut conjunctiv în care se afl ă puține vase.
Stratul profund sau stratul subpleural este format din țesut conjunctiv alc ătuit din fibre de
colagene, elastice și celule conjunctive. Acest strat este bogat vascularizat.
Între cele dou ă foițe se găsește un strat foarte fin de lichid pleuralin cantitate redus ă 1-15
ml.
Acest lichid este asem ănător cu lichidul intersti țial și are o compozi ție asemănătoare cu a
limfei fiind secretat de celulele mezoteliale care tapeteaz ă celor dou ă seroase.[2]
10
Bronșita cronică
Figura 2. Sistemul respirator – pl ămânii, Sursa: http://www.e-scoala.ro/biologie/respirator.html
11Bronșita cronică
Capitolul II. FIZIOLOGIA PL ĂMÂNULUI
II.1.Fiziologia respira ției
Respirația se realizeaz ă datorită particularit ăților morfologice și funcționale ale c ăilor
respiratorii și plămânului pe de o parte și a pompei cardiace pe de alt ă parte. Prin respira ție se
înțelege func ția prin care organismul ia din mediul lui de via ță oxigenul prin inspira ție și
eliminarea dioxidului de carbon prin expira ție. În acest schimb de gaze se disting dou ă faze:
¸o fază, care se petrece la nivelul alveolelor pulmonare, în care se realizeaz ă schimbul de
gaze între mediul extern și sânge; aceasta se nume ște respira ție pulmonar ă sau respira ție
externă.
¸a doua faz ă, care se petrece la nivelul țesuturilor și constă în schimbul de gaze dintre
celule și mediul intern al organismului; aceasta poart ă denumirea de respira ție tisulară sau
respirație internă.
Respirația se realizeaz ă în trei etape:
1) Pulmonar ă (externă) cu două faze:
a) mecanic ă, ventilatorie;
b) fizico-chimic ă, schimburi gazoase la nivel pulmonar;
2) Sanguin ă:
a) transportul sanguin al oxigenului de la pl ămâni la țesuturi;
b) transportul sanguin de bioxid de carbon de la țesuturi la pl ămâni;
3) Tisular ă:
a) schimburile gazoase la nivel tisular;
b) respira ția celulară propriu-zis ă.
În respira ția pulmonar ă au loc fenomene mecanice și fenomene fiziochimice.
În studiul fenomenelor mecanice consider ăm: organele care asigur ă mecanismul respira ției
și mișcările respiratorii.
12Bronșita cronică
Organele care asigur ă mecanismul respira ției
Introducerea aerului oxigenat în pl ămâni și eliminarea aerului înc ărcat cu bioxid de carbon
sunt asigurate de scheletul cu ștei toracice și mușchii respira ției.
Scheletul cu ștei toracice – acest schelet prezint ă: posterior, cele 12 vertrebre toracale (T1-
T12), lateral cele 12 perechi de coaste și anterior, sternul.
Coastele se prind de corpul vertebrelor toracale printr-o articula ție mobilă. Extremit ățile
posterioare, articulare pe vertebre, se afl ă mai sus decât extremit ățile anterioare, astfel c ă poziția
normală a coastelor este obligat ă în jos. Datorit ă acestei pozi ții, cavitatea toracic ă are un anumit
volum. Pentru a permite intrarea și ieșirea aerului, cu șca toracic ă trebuie s ș fie acționată de
mușchii respiratori.
Mușchii respiratori – acești mușchi se grupeaz ă în mușchi motori a cu ștei toracice și
diafragmul.
Mușchi motori ai cu ștei toracice – pentru c ă volumul cu ștei să se poată modifica, în
vederea p ătrunderii și eliminării aerului, pozi ția coastelor trebuie s ă se schimbe: din oblice în jos
să devină aproape orizontale și să revină la poziția inițială.
Prin ridicarea extremit ăților anterioare ale coastelor 1-5, volumul cu ștei toracice se m ărește
în sens antero-posterior, iar prin ridicarea coastelor 6-10 se m ărește transversal.
Această modificare a pozi ției coastelor se realizeaz ă de contrac ția mușchilor ridic ători ai
coastelor care sunt: intracostalii externi, transocostali, scalenii (anterior și posterior) și dintâii
postero-superiori.
Diafragmul – cel mai important mu șchi respirator, este mu șchiul diafragm,prin forma
boltită în sus, în stare de repaus contribuie la mic șorarea volumului cavit ății toracice de sus în jos
cu aproximativ 70%, deci m ărește diametrul vertical și contribuie totodat ă la împingerea
coastelor înainte, m ărind și diametrul antero-posterior. Este inervat de nervul frenic.
13Bronșita cronică
II.2. Mecanica respira ției
Mecanica respira ției cuprinde totalitatea mi șcărilor respiratorii care au ca rezultate
pătrunderea aerului în pl ămâni și împingerea acestuia afar ă. Ea se realizeaz ă în strict ă
concordan ță cu diferen ța de presiune dintre atmosfer ă și aerul din pl ămâni provocate de
expansiunea sau retrac ția cutiei toracice. Mi șcarea de expansiune și retracției a cutiei toracice
atrag după sine expansiune și retracția plămânilor.
Mișcarea respiratorie cuprinde dou ă acte: inspira ție și expirație.
Respirația este un act pasiv care const ă în revenirea cutiei toracice la volumul ini țial în timp
ce mușchii respiratori se relaxeaz ă.
Inspirația – intrarea aerului prin c ăile respiratorii și plămâni poart ă numele de inspira ție.
În inspira ție, volumul cavit ății toracice se m ărește în direc ția celor trei: posterior, transversal și
vertical.
Pătrunderea aerului în plamâni – când pl ămânii sunt în repaus presiunea din interiorul lor
este egală cu presiunea atmosferic ă. Când plămânii se dilat ă, ca urmare a m ărimii cutiei toracice,
presiunea aerului pulmonar scade cu trei mmHg fa ță de presiune, face ca aerul s ă pătrundă în
plămâni prin c ăile respiratorii, relizând astfel inspira ția.
Expirația – este actul prin care aerul este eliminat din pl ămâni. În expira ția normal ă,
mușchii inspiratori se relaxeaz ă, diafragmul î și reia tot prin relaxare forma de bolt ă, cu
convexitatea spre cavitatea toracic ă și apasă asupra pl ămânilor. Prin relaxarea mu șchilor
inspiratori, coastele coboar ă și micșorează volumul cavit ății toracice, apas ă asupra pl ămânilor și
elimină aerul din pl ămânii, provocând expira ția. Expira ția normal ă este deci un act pasiv, adic ă
un proces în care, în mod normal, contrac ția muscular ă, aproape nu intervine. În timpul efortului
expirația devine activ ă prin participarea mu șchilor expiratori auxiliari.[2]
14
Bronșita cronică
Figura 3. Mecanismul respira ției, Sursa: http://www.e-scoala.ro/biologie/respirator.html
II.3.Tipuri de respira ție
În funcție de grupele de mu șchi care particip ă la respira ție și modificările produse asupra
poziției coastelor și diafragmului se disting:
1) respira ția toracic ă (tipul respirator costal) este determinat ă în principal de
mișcările musculaturii intercostale,în timp ce diafragmul urmeaz ă pasiv
modificările presiunii intratoracice , este caracteristic ă femeilor și se realizeaz ă
prin creșterea diametrelor transversal și anteroposterior.
2) respira ția abdominal ă (tipul respirator abdominal) se datoreaz ă mișcărilor
diafragmului, este caracteristic ă bărbaților și se realizeaz ă prin cre șterea
diametrului longitudinal.[2]
15Bronșita cronică
Aerul expirat și aerul inspirat
Pentru a ne putea da seama de modific ările pe care le sufer ă aerul în procesul respira ției
pulmonatre, trebuie s ă punem fa ță în față caracterele aerului atmosferic, adic ă ale aerului expirat.
Temperatura
Aerul inspirat are, în general o temperatur ă mai scăzută decât cea a corpului. Venind în
contact cu pere ții vasculariza ți ai căilor respiratorii, în drumul pân ă la plămâni, aerul se
reîncălzește, la ieșire, în momentul expira ției, aerul are o temperatur ă apropiat ă de cea a
organismului. Aceasta se datoreaz ă faptului c ă aerul în expirat nu se afl ă numai aerul provenit din
alveolele pulmonare, ci și aer atmosferic, destul de rece, r ămas în spa țiul mort de la inspira ția
precedent ă.
Compoziția –aerul inspirat este un amestec de gaze a c ărui compozi ție este invariabil ă. El
conține: – 79,02% azot și gaze rare (argon, heliu);
-20,94% oxigen;
-0,04% bioxid de carbon;
-puțini vapori de
apă. Aerul expirat con ține:
– 79,7% azot și gaze rare (argon, heliu);
– 16,3% oxigen;
– 4% dioxid de carbon;
– vapori de ap ă în propor ție apreciabil ă.
II.3.1. Respira ția pulmonar ă
Actul complex al respira ției începe cu fenomene mecanice de distensie și retracție a cutiei
toracice și a plămânului, care împreun ă formeaz ă sistemul toraco-pulmonar indispensabil
ventilației pulmonare ce asigur ă schimburile gazoase, între mediul extern și aerul alveolar.
16Bronșita cronică
Sistemul toraco-pulmonar este alc ătuit din:
1) organe active reprezentate de mu șchii respiratori;
2) organe pasive reprezentate de pl ămâni și scheletul cutiei toracice.
Scheletul cu ștei toracice –acest schelet prezint ă: posterior, cele 12 vertebre toracale (T1-
T12), lateral cele 12 perechi de coaste și anterior, sternul.
Coastele se prind de corpul vertebrelor toracale printr-o articula ție mobilă. Extremit ățile
posterioare, articulate pe vertebre, se afl ă mai sus decât extremit ățile anterioare, astfel c ă poziția
normală a coastelor este obligat ă în jos. Datorit ă acestei pozi ții, cavitatea toracic ă are un anumit
volum. Pentru a permite intrarea și ieșirea aerului, cu șca toracic ă trebuie s ă fie acționată de
mușchii respiratori.
Mușchii respiratori – acești mușchi se grupeaz ă în mușchi motori a cu ștei toracice și
diafragmul.
Mușchii motori ai cu ștei toracice – pentru c ă volumul cu ștei toracice s ă se poată modifica,
în vederea p ătrunderii și eliminării aerului, pozi ția coastelor trebuie s ă se schimbe: din oblice în
jos să devină aproape orizontale și să revină la poziția inițială.
Prin ridicarea extremit ăților anterioare ale coastelor 1-5, volumul cu ștei toracice se m ărește în
sens antero-posterior, iar prin ridicarea coastelor 6-10 se m ărește transversal.
Această modificare a pozi ției coastelor se realizeaz ă de contrac ția mușchilor ridic ători ai
coastelor care sunt: intracostalii externi, transversocostali, scalenii (anterior și posterior) și dintâii
postero-superiori.
Revenirea la pozi ția inițială se face de pe o parte, prin relaxarea mu șchilor ridic ători ai
coastelor, datorit ă mobilității coastelor în articula ție iar pe de o parte sub ac țiunea mu șchilor
coborâtori ai coastelor, care sunt: intercostalii interni, dintâii postero-inferiori și abdominali.
Diafragmul –cel mai important mu șchi respirator, este mu șchiul diafragm, prin forma boltit ă
în sus, în stare de repaus contribuie la mic șorarea volumului cavit ății toracice de sus în jos cu
17
Bronșita cronică
aproximativ 70%, deci m ărește diametrul vertical și contribuie totodat ă la împingerea coastelor
înainte, m ărind și diametrul antero-posterior. Este inervat de nervul frenic.
II.3.2. Respira ția sanguin ă
Transportul gazelor de la pl ămâni la țesuturi de realizeaz ă de către sânge:
transportul sanguin al oxigenului de la pl ămâni la țesuturi;
transportul sanguin al dioxidului de carbon de la țesuturi la pl ămâni.
Transportorul ideal ales de c ătre organism este hemoglobina, care la nivel pulmonar
fixează rapid oxigenul,iar la nivel tisular îl elibereaz ă rapid și ușor. Acela și transportor la nivel
tisular capteaz ă bioxidul de carbon iar la nivel pulmonr îl elibreeaz ă.[2]
Transportul oxigenului se realizeaz ă sub două forme: o mic ă parte sub form ă de oxigen
dizolvată fizic în plasm ă sanguină (0,3 ml O 2%), iar partea cea mai mare sub form ă de
combinație chimic ă labilă cu hemoglobina din globulele ro șii, compus reversibil numit
oxihemoglobin ă (HbO 2) fracțiunea dizolvat ă fizic în plasm ă este cea care d ă presiunea par țială a
oxigenului ( PO 2). Deși se găsește în cantitatea redus ă, O2dizolvată în plasm ă are un rol foarte
important, deoarece constituie o form ă intermediar ă obligatorie în transferul O 2din aerul alveolar
pe hemoglobin ă și de pe hemoglobin ă la țesuturi.
Transportul bioxidului de carbon de c ătre sânge de la țesuturi la pl ămâni se face sub trei
forme: dizolvat fizic în plasm ă, legat chimic sub form ă de bicarbona ți, legat chimic cu
hemoglobina sub form ă de corbhemoglobin ă. Ca și în cazul O 2, fracțiunea dizolvat ă în plasm ă
este cea care d ă presiunea par țială a CO 2(PCO 2). Deși cantitatea de CO 2dizolvată în plasmă este
relativ redus ă totuși această formă are o importan ță deosebită întrucât ea reprezint ă un stadiu
intermediar obligatoriu în formarea celorlal ți compuși. Astfel CO 2se dizolvă mai întâi în plasm ă
și apoi el serve ște ca surs ă pentru formarea bicarbona ților și a carbhemoglobinei. Bioxidul de
carbon existent în sânge sub form ă de bicarbonat de sodiu, constituie ceea ce se nume ște rezerva
alcalină a organismului care are rol în men ținerea echilibrului acido-bazic al sângelui. [4]
18Bronșita cronică
II.3.3. Respira ția tisular ă
Respirația tisulară (internă) reprezint ă etapa final ă a funcției respiratorie, etap ă ce cuprinde
schimburile gazoase la nivel tisular (procese fizice) și respirația celular ă propriu-zis ă (procese
chimice).
Procesele fizice constau în difuziunea gazelor respiratorii pe baza diferen țelor de presiune
parțială a acestora și se realizeaz ă între sânge și celule, prin intermediul lichidului intersti țial.
Schimburile gazoase la nivel tisular au loc la nivelul capilarelor tisulare, unde sângele arterial
cedează oxigenul pentru activit ățile necesare și preia bioxidul de carbon rezultat din
metabolismul celular. Bioxidul de carbon este transportat prin sistemul venos al circula ției
sanguine sistemice spre inim ă, unde prin artera pulmonar ă ajunge la pl ămâni în vederea
eliminării sale. Schimburile gazoase la nivel tisular, între sânge și celule, se desf ășoară prin
peretele capilar și lichidul intersti țial.
Respirația propriu-zis ă reprezint ă totalitatea proceselor chimice ce au loc intracelular în
vederea arderilor substan țelor nutritive și eliberării de energie a diferitelor activit ăți celulare.[4]
Respirația este procesul prin care se face schimbul de la nivel celular. Procesul de
respirație este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la moartea celulelor deoarece organismul
nu dispune de rezerve O 2iar acumularea de CO 2este toxic ă pentru celule. [1]
Etapele respira ției celulare:
1) Metabolismul aerob are loc la nivelul mitocondriilor, unde 90% din oxigenul
consumat de c ătre celulă este utilizat in reac ții oxidative celulare, eliberatoare de mari
cantități de energie.
2) Metabolismul anaerob are loc in lipsa oxigenului,deficitul de oxigen putând fi suplinit
în majoritatea celulelor de c ătre rezervele energetice de adenozintrifosfat (ATP) și
creatinfosfat (CP) sau de c ătre glicoliza anaeroba.[2]
II.4. Reglarea mi șcării respiratorii
Prin reglarea respira ției se înțelege totalitatea mecanismelor nervoase și umorale care
întrețin si modific ă mișcările respiratorii și care au drept rezultat adaptarea în fiecare moment a
respirației la necesit ățile aportului de O 2și ale elimin ării de CO 2.[4]
19
Bronșita cronică
Respirația este adaptat ă în orice moment la necesit ățile aportului de O 2și echilibrării CO 2.
Mecanismul de reglare a respira ției este foarte prompt. Centrul respirator este localizat la nivelul
bulbului și este format dintr-un centru inspirator și unul expirator. Sec ționarea axului
cerebrospinal de dedesubtul centrilor respiratori duce la oprirea respira ției. Centrul respirator
bulbar permite reglarea automat ă a ventila ției pulmonare. Acest automatism este influen țat mai
ales de propriet ățile chimice ale sângelui. Rolul principal în reglarea respira ției revine
concentra ției de CO 2din sânge (CO 2sanguin ac ționează direct pe cale umoral ă asupra centrului
respirator, stimulându-i activitatea).[1]
Rolul CO 2este esențial și de aceea aceast ă substanță a fost denumit ă hormonul respirator.
El acționează direct asupra centrilor respiratori.
Creșterea presiunii de CO 2în sângele arterial cu numai 0,5mm Hg este urmat ă de dublarea
numărului de respira ții pe minut și o creștere a amplitudinii acestora. Sc ăderea exagerat ă a
presiunii CO2 determin ă rărirea respira ției și chiar oprirea ei.[4]
Până la o concentra ție de 9% CO 2în aerul inspirat,se intensific ă progresiv activitatea
centrului respirator (hiperventile ția);
9% CO 2în aerul inspirat , se produce narcoz ă;
la 33% CO 2în aerul inspirat, se produce pierderea cuno știnței; la
40% CO 2în aerul inspirat, se produce moartea.[1]
II.5. Schimburile gazoase la nivel pulmonar
Schimburile gazoase la nivelul pl ămânilor se realizeaz ă datorită contracției mușchilor
inspiratori, ducând la m ărirea tuturor diametrelor cutiei toracice. Inspiratul normal dureaz ă o
secundă. În timpul inspiratului for țat intervin și mușchii inspiratori accesori
(sterocleidomastoidian, pectoralul mare, din țatul mare și trapezul). Expira ția normal ă este un
proces pasiv, care urmeaz ă fără pauză de inspira ție. Dureaz ă aproximativ 2 secunde la adult. În
timpul expira ției, cutia toracic ă revine pasiv la dimensiunile avute anterior. În caz de obstacol pe
căile aeriene, expira ția poate deveni activ ă prin interven ția mușchilor expiratori. Contrac ția lor
comprimă viscerele abdominale, care deplaseaz ă diafragma spre cutia toracic ă și aproprie
20
Bronșita cronică
rebordurile costale, reducând volumul toracelui. În inspira ție,prin cre șterea volumului pulmonar
alveolele se destind și volumul lor cre ște. Ca urmare presiunea aerului în regiunea alveolelor
scade. Se creeaz ă astfel o diferen ță de presiune între aerul atmosferic ( unde presiunea r ămâne
neschimbat ă) și presiunea intrapulmonar ă (care scade). În felul acesta aerul p ătrunde prin c ăile
respiratorii pân ă la alveole, pe baza for ței fizice. În expira ție prin retrac ția plămânului și revenirea
la forma ini țială a cutiei toracice, se întâlnesc dou ă faze:
Prima, în care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticit ății cartilajelor și
ligamentelor ei;
A doua, în care pl ămânul elastic, în tendin ța de a se retracta spre hil, exercit ă o
presiune de aspira ție asupra cutiei toracice. În felul acesta volumul alveolelor se
reduce, presiunea aerului intraalveolar cre ște, devenind superioar ă presiunii
atmosferice. Diferen ța de presiune, face ca aerul din pl ămâni sa fie expulzat în
exterior, prin mecanism fizic. Ciclul respirator ( o inspira ție + o expira ție) are o durat ă
de 3 secunde ceea ce revine la 20 de mi șcări respiratorii/minut (aproximativ 12-
20)=frecven ța respiratorie.
În condiții patologice : febră, hipertiroidism, hipercapnie, hipoxie (=tahipnee),
frecvența respiratorie poate ajunge la 40-60/min. [1]
II.5.1. Schimbul alveolar de gaze
Aerul atmosferic ajuns în pl ămân prin ventila ție pulmonar ă este condus în alveole, unde
are loc schimbul de gaze între aerul alveolar și sânge, la nivelul membranei capilare. Schimbul de
gaze la nivelul membranei alveolo-capilare se face prin difuziune, în func ție de presiune par țială
a gazelor respiratorii ( O 2și CO 2) de o parte și de alta a membranei alveolo-capilare. Ventila ția
pulmonar ă normală sau normoventila ția se realizeaz ă la concentra ții alveolare ale: CO 2de 5-6%
și O2de 14 % , men ținute la o frecven ță respiratorie normal ă, de repaus ( 12-20/min). Când
ventilația pulmonar ă crește peste nevoile metabolice apare hiperventila ția: CO 2alveolar sacde si
O2crește. Procesul este compensat reflex prin apnee și bradipnee, invers prin cre ștere de CO 2
alveolar și scădere de O 2apare hipoventila ția care este compensat ă reflex prin polipnee.
21Bronșita cronică
Schimbul de gaze între aerul alveolar venos se face datorit ă diferenței de presiune par țială a
gazelor de o parte și de alta a membranei alveolo-capilare.
În aerul alveolar presiunea par țială a O 2cu o 100% mmHg ,CO 2= 40mmHg.
În sângele venos presiunea par țială a O 2=37 – 40 mmHg, CO 2= 46 mmHg.
Ventilația pulmonar ă este un proces fiziologic care const ă în pătrunderea și ieșire din plămâni, prin
inspirație și respectiv expira ție, în vederea men ținerii compozi ției constante a aerului alveolar. Aerul intr ă
și iese din pl ămâni datorit ă diferențelor de presiune ce se creeaz ă între aerul atmosferic și interiorul
plămânilor ca urmare a varia ției de volum a cutiei toracice.[3]
II.6. Volumele respiratorii
Volumele de gaz care se g ăsesc în plămâni în timpul respira ției sunt:
1) Volumul respirator curent (VC) = cantitatea de aer care este inspirat ă sau expirat ă
în timpul unui act respirator de repaus (respira ții normale).
2) Volumul inspirator de rezerv ă (VIR) = cantitatea suplimentar ă de aer care poate fi
inspirată forțat după o inspirație de repaus (la sfâr șitul unei inspira ții normale).
3) Volumul expirator de rezerv ă (VER) = cantitatea de aer care poate fi expirat for țat
după o expirație de repaus (la sfâr șitul unei expira ții normale).
4) Volumul rezidual (VR) = reprezint ă volumul de aer r ămas în plămâni după o
expirație forțată maximă.
II.7. Capacit ățile respiratorii
Capacitățile respiratorii reprezint ă suma mai multor volume sus amintite.
1) CV – capacitatea vital ă pulmonar ă
CV = cantitatea de aer care poate fi expirat ă forțat după o inspirație maxim ă.
CV = VC + V IR +VER
22Bronșita cronică
2) CI –capacitatea inspiratorie
CI = cuprinde volumul de aer ce poate fi inspirat for țat.
CI = VC + VIR
3) CRF – capacitatea func țională reziduală
CRF = reprezint ă cantitatea de aer care r ămâne în pl ămân după o expirație
normală.
CRF = VR +VER [2]
4) CPT –capacitatea pulmonar ă totală
CPT = cantitatea de aer ce se g ăsește în plămân la sfâr șitul unei inspira ții forțate.
CPT = CV + VR. [2]
Valoarea fiziologic ă a capacit ății vitale pulmonare este aproximativ 3600-4000 ml.
Capacitatea vital ă crește în timpul efortului fizic și scade în timpul repausului. Volumele și
capacitățile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului și prognosticului
diferitelor boli pulmonare, totu și ele dau indica ții diferite despre func ția ventilatorie.
Deci respira ția externă sau pulmonar ă este procesul prin care se face schimbul de O 2și
CO2la nivel pulmonar și se realizeaz ă datorită diferențelor de presiuni par țiale a gazelor din aerul
alveolar și a gazelor din sângele venos. Transformarea sângelui venos în sânge arterial poart ă
numele de hematoz ă pulmonar ă.[4]
23Bronșita cronică
Capitolul III. BRON ȘITA CRONIC Ă
III.1. Defini ție bronșita cronic ă
Bronșita cronic ă este un sindrom clinic caracterizat prin tuse, expectora ție, însoțită de
creșterea secre țiilor bron șice, permanent ă sau intermitent ă (cel puțin 3 luni pe an și minimum 2
ani de la apari ție care nu se datoreaz ă altor cauze ca: tuberculoza, bron șiectaza, pneumoconioze,
afecțiuni pulmonare localizate,etc).
Împreună cu astmul bron șic și emfizemul pulmonar, afec țiunea este cuprins ă în tabloul de
bronhopneumopatie cronic ă obstructiv ă nespecific ă ( B.P.O.C.) – cele 3 afec țiuni având
simptome și evoluție comună.
Apare la popula ția ( în special la b ărbați) de peste 40 de ani.
III.2. Etiopatologie
Bronșita cronic ă afectează bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii si secre țiile produc
stenoză, spasm, colaps expirator si disfunc ție ventilatorie constrictiv ă.
Sunt cunoscute trei cauze importante: factorii iritan ți, infecția și alergia, unele droguri
contribuind la precipitarea evolu ției spre decompensare.
Dintre factorii iritan ți, tabagismul și alcoolismul sunt esen țiale. Mai contribuie poluan ții
aerieni, vaporii iritan ți din industria chimic ă, vaporii de amoniac, condi țiile atmosferice
nefavorabile (frig, umezeal ă, curenții de aer) .
Infecția microbian ă (streptococul, stafilococul – uneori de spital – enterococul, hemofilul și
diferite enterobacterii) sau viral ă, primitiv ă sau secundar ă, ocupă un loc primordial, grefându-se
de obicei pe o mucoas ă bronșică alterată de iritația cronică, unele defecte genetice etc.
24Bronșita cronică
Alergia este cea de a treia component ă etiologic ă, acționând prin sensibilizare la
pneumoalergeni sau alergini microbieni.
Contribuie de asemenea catarurile infec țioase traheo-bron șice, rinofaringitele cronice și
terenul predispus.
La precipitarea evolu ției, acționează și unele droguri si unele vagolitice ca bellandona, care
usucă mucusul protector, simpaticomimeticele (Bronhodilatin, Alupent), care dup ă efectul salutar
inițial, prin abuz agraveaz ă boala (astmul droga ților), expectorantele pe baz ă de tripsin ă sau
ioduri, barbituricele, sedativele si tranchilizantele, care deprim ă centrul respirator. Penicilina
(prin alergie), oxigenoterapia masiv ă. Prin toate acestea mecanismele, tusea nu mai este eficace,
expectora ția crește, rezult ă staza bron șică, stenoza, tulbur ări de ventila ție și infecție, cercul
devenind vicios.
III.3. Anatomia patologic ă
Anatomia patologic ă arată fie atrofia, fie hipertrofia mucoasei, cu edem, hiperemie și
hipersecre ție. Cu timpul apare rigiditatea arborelui bron șic, cu deform ări care favorizeaz ă retenția
continuă a secrețiilor.
III.4. Simptomatologie
Boala este neglijat ă mult timp. Simptomul principal este tusea, la început diminea ța, ulterior
permanent ă, însoțită de expectora ție de obicei mucopurulent ă, fenomene accentuate în anotimpul
rece. Bolnavul este de obicei afebril, dispneea cre ște progresiv, iar cianoza apare tardiv. Înainte
de instalare enfizemului, starea general ă este bun ă, iar toracele are aspect normal. Ausculta ția
evidențiază raluri ronflante si sibilante. Explorarea func țională evidențiază semne de disfunc ție
ventilatorie obstructiv ă (scăderea debitului ventilator maxim pe minut, sc ăderea V.E.M.S). Dup ă
o perioad ă mai mult sau mai pu țin lungă, apar emfizemul pulmonar obstructiv, dilata ția
bronhiilor, insuficien ța respiratorie, cordul pulmonar cronic.
25Bronșita cronică
Într-un stadiu avansat se eviden țiază tabloul clinic de bronho-pneumopatie cronic ă
obstructiv ă, care arat ă că procesul este difuz, extins de la bronhiolele distale (dispnee, eventual
cianoză, disfuncție ventilatorie obstructiv ă).
Primele semne care anun ță insuficien ța respiratorie (hipoxemie și hipercapnie) sunt:
agitația, transpira țiile profunde, anxietatea, tahicardia. Fiecare puseu infec țios accentueaz ă
fenomenele obstructive prin hipersecre ție de mucus, spasm bron șic și decompensarea cardio-
respiratorie. Decompens ările pot ap ărea și ca urmare a erorilor terapeutice (droguri nocive sau
aport excesiv de lichide).
III.5. Forme clinice
Formele clinice de bron șită cronică se sistematizeaz ă după prezența și asocierea la
sindromul bron șic cronic a sindromului de obstruc ție de căi aeriene. Se pot deosebi astfel mai
multe tipuri clinice de boal ă:
1) Broșita cronic ă simplă – bolnavii au vârsta medie de 40 de ani. La început tusea este
mai frecvent ă dimineața ( bolnavul î și face toaleta bron șică ) apoi prezent ă și în cursul
zilei și seara. Expectora ția este mucoas ă, dispneea absent ă și testele ventilatorii uzuale
normale. La examenul fizic se pot auzi raluri bron șice ronfluante sibilante și
subcrepitante.
2) a) Bron șita cronic ă recurent purulent ă – sindromul bron șitic cronic este mai
prelungit, iar expectropec ția este mucopurulent ă și purulent ă, în legătură de cele mai
multe ori, cu infec ții respiratorii acute suprapuse. Caracterul mucopurulent recurent se
consideră dacă ține cel pu țin două perioade de sput ă purulentă în ultimii doi ani.
b) Bronșita cronic ă persistent ă purulent ă – dacă caracterul mucopurulent al sputei
ține cel pu țin o parte a fiec ărei zile timp de un an.
3) Bronșita cronic ă obstructiv ă – se caracterizeaz ă anatomic prin leziuni ale bronhiilor
mari și mici, iar clinic prin sindrom bron șitic cronic asociat cu un sindrom obstructiv
26Bronșita cronică
de căi aeriene, cronic și progresiv. Boala se manifest ă prin : dispnee progresiv ă, expir
prelungit, raluri sibilante fine în expir ( obstruc ție în bronhiile mici ), semne de
hiperinfla ție ( respira ție diminuat ă, hipersonoritate, murmur vezicular îndep ărtat ) în
sindromul obstructiv sever.
Dispneea apare de obicei dup ă40 de ani și atinge gradul III și IV după 60 de ani.
Scăderea VEMS-ului se produce cronic și progresiv.
4) Bronșita cronic ă astmatiform ă – este o form ă particular ă a bronșitei cronice
obstructive caracterizat ă prin varia ții mari ale VEMS-ului pe fondul unei sc ăderi
constante și progresive a acestuia. Ea apare la persoane cu hiperreactivitate bron șică la
stimuli iritan ți de natur ă diferită, dar mai ales la infec ții acute respiratorii. Tabloul
clinic const ă în semne de bron șită cronică recurent purulent ă, cu sindromul obstructiv
astmatiform, în perioadele de recuren ță ale bronșitei și cu dispnee de efort între aceste
perioade, expresia obstruc ție cronice progresive a c ăilor aeriene mici.
5) Bronhopneumopatia cronic ă obstructiv ă ( BPOC ) sau bronșita cronic ă obstructiv ă
complicat ă cu emfizem.BPOC este o boal ă progresiv ă, cu obstruc ția căilor aeriene
agravate, cu o rat ă de scădere a VEMS-ului și o speran ță de viață, ce are pragmatic ă
pe o perioad ă de 5 de ani. Se manifest ă clinic prin dispnee progresiv ă datorită
bronhospasmului, iar VEMS-ului scade în medie cu 40-80 ml/an.
III.6. Date paraclinice și de laborator
EXAMENUL RADIOLOGIC –este sărac în date și este de pu țin ajutor pentru stabilirea
diagnosticului. Este de preferat radiografia examenului la ecran.
Pe film se observ ă mai ușor zonele de emfizem circumscris, hipertransparen ța periferic ă,
ca semne de hipertensiune în artera pulmonar ă, precum și fibroza intersti țială de diverse grade.
De asemenea se poate observa și o mărire a cordului.
RECOLTAREA SPUTEI – este un produs ce reprezint ă totalitatea secre țiilor ce se
expulzeaz ă din căile respiratorii prin tuse.
27Bronșita cronică
Scop: – explorator pentru examin ări macroscopice, citologice,bacteriologice,parazitologice
în vederea stabilirii diagnosticului.
Sputa pentru examin ările de laborator se recolteaz ă diminea ța pe nemâncate, când
bolnavul o elimin ă în cea mai mare cantitate și neamestecat ă cu resturi de alimente. Înainte de a
expectora, bolnavul trebuie s ă-și clătească gura și faringele cu ap ă.
Pregătirea tehnicii:
ÿMateriale:
∑sterile – cutie Petri, pahar conic;
∑scuipătoare special ă (sterilizat ă fără substanță dezinfectat ă);
ÿNesterile:
∑pahar cu ap ă;
∑șervețele sau batiste de unic ă folosință.
Pregătirea pacientului: psihic:
¸se anunță și i se explic ă necesitatea execut ării examin ării;
¸se instruie ște să nu înghit ă sputa;
¸să nu o împr ăștie;
¸sa expectoreze numai în vasul dat;
¸să nu introduc ă în vas și salivă.
Executarea tehnicii:
¸i se oferă paharul cu ap ă să-și clătească gura și faringele;
¸i se oferă vasul de colectare, în func ție de examenul cerut;
¸se solicită pacientului s ă expectoreze dup ă un efort de tuse;
¸se colecteaz ă sputa matinal ă sau după 24 h.
EXAMENUL MICROSCOPIC AL SPUTEI – eviden țiază o cantitate crescut ă de mucus,
un număr mare de leucocite cu diverse grade de alterare și globule de puroi, abunden ța florei
microbiene, care uneori este normomorf ă.
28Bronșita cronică
RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN – este un lichid, rezultat în urma
unui proces inflamator faringian.
Scop: – explorator:
– depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului;
– depistarea persoanelor s ănătoase purt ătoare de germeni.
Pregătirea materialului necesar:
∑de protecție: mască de tifon;
∑sterile: – spatul ă linguală;
– eprubeta cu tampon
– eprubeta de cultura
– ser fiziologic sau glicerina 15%
∑nesterile: – t ăviță renală
– stativ pentru eprubete
– lampa de spirt si chibrituri
– psihică: se anunță pacientul și i se explica tehnica
– fizică: – se anun ță sa nu mănânce și să nu bea ap ă
– să nu se instileze solu ții dezinfectante în nas, și să nu facă gargara
– se așează pacientul pe un scaun
Tehnica:
– se recolteaz ă înainte de administrarea de antibiotice sau sulfamide
– asistenta se spal ă pe mâini și se dezinfecteaz ă cu alcool
– își pune masca de protec ție
– invită pacientul s ă deschidă gura și inspecteaz ă fundul de gât
– deschide eprubeta cu tamponul faringian
– flambeaz ă gatul eprubetei și o închide cu dop steril
– apasă limba cu spatula linguala
29Bronșita cronică
– cu tamponul faringian șterge depozitul de pe faringe si amigdale, dezlipe ște o porțiune
din falsele membrane (când este cazul)
– flambeaz ă gura eprubetei care se închide cu dopul flambat
– la indica ția medicului, întinde produsul ob ținut pe lame se sticle frotiuri colorate
sau însămânțează imediat pe medii de cultura
– se spală pe mâini cu ap ă și săpun
– se transporta produsul de laborator evitând suprainfec țiile
– se spală și se dezinfecteaz ăsuprafețele.
EXAMENUL HEMATOLOGIC – nu arat ă modificări importante, uneori este prezent ă
poliglobulia, caracteristic ă fazelor mai avansate ale bolii. Num ărul de leucocite, poate fi crescut
în legătură cu unele infec ții intercurente, dar leucocitoza nu este necesar ă pentru stabilirea
diagnosticului.
De asemenea este util pentru diagnosticului diferen țial al proceselor bacilare și tumorale.
Culturile se sput ă sunt uneori orientative, mai ales pentru tratament.
HEMOLEUCOGRAMA este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase
boli. Rezultatele pot s ă reflecte probleme cu volumul sângelui (deshidratare) sau pierderi de
sânge. Poate deasemenea s ă indice disfunc ționalități în producerea, ciclul de via ță și rata
distrugerii celulelor de sânge, precum și infecții acute sau cronice și alergii.
Hemoleucograma complet ă este o analiz ă care masoar ă urmatoarele cantit ăți:
∑Numărul de globule ro șii din sânge – eritrocite (RBC)
∑Numărul de globule albe din sânge – leucocite (WBC)
∑Cantitatea tota ăa de hemoglobin ă din sănge (HGB)
∑Procentul de globule ro șii (hematocrit) (HCT)
∑Media volumului globulelor (MCV) – m ărimea globulelor ro șii
∑Media globular ă a hemoglobinei (MCH)
∑Concentra ția medie a hemoglobinei (MCHC)
30Bronșita cronică
∑Numărul de trombocite (PLT)
Tehnica:
– se recolteaz ă prin punc ție venoasă sau capilar ă pe substan ța coagulant ă (complexon de
sodium, heparina).
– de la laborator vin sticlu țe gata pregatite având scrise pe ele 1h iar pe fundul lor exist ă o
peliculă foarte fin ă de anticoagulant.
– după ce sângele este introdus în sticlu ță se va face agitarea sticlu ței prin mi șcări
circulare pân ă se dizolv ă anticoagulantul.
– se mai poate recolta sânge și în vacutainer prin ni ște eprubete special pregatite.
– în hemoleucograma intr ă hemograma;
– pentru aceast ă hemoleucogram ă se recolteaz ă 2 ml de sânge prin punc ție venoasă.
PROBELE VENTILATORII – nu sunt alterate decât târziu, în cursul evolu ției bolii, când
reflectă cuprinderea unui num ăr mare semnificativ de bron șiole precum și leziunile alveolare
asociate. Probele dinamice sunt mai valoroase.
ANALIZA GAZELOR RESPIRATORII – din sângele arterial arat ă modificări în stadiile
avansate a bolii și modificarea lor are acelea și explicații ca și pentru probele ventilatorii, în plus
se asociaz ă tulburările legate de deschiderea șunturilor arteriovenoase pulmonare.
ENDOSCOPIA ȘI ENDOBIOPSIA BRONHIC Ă – au valoare mai mult pentru
diagnosticul diferen țial al manifest ărilor bronhice. Ele nu sunt indicate în stadiile avansate ale
bolii, căci nu sunt bine tolerate de bolnav.
BRONHOGRAFIA – cu lipiodol folose ște numai pentru diagnosticul de bron șectazie.
ELECTROCARDIOGRAMA – poate reflecta în oricare m ăsură hipertrofia, înc ărcarea și
dilatarea inimii drepte cu P pulmonar și descrierea axei electrice a cordului la dreapta. Aceste
modificări sunt tot tardive și au valoare complementar ă neînsemnat ă pentru diagnostic.
31Bronșita cronică
IMUNOELECTROFOREZA – sau imunodifuzia permite eiden țierea lipsei alfa – I –
antitripsinei, care este caracteristic ă pentru emfizemul pulmonar ca și bronțșita cronic ă. Această
probă poate folosi și la diagnosticul diferen țial al bron șitei cronice și emfizemul fa ță de alte
afecțiuni bronho-pulmonare. De asemenea eviden țierea IgE poate facilita diagnosticul de astm
bronșic.
III.7. Diagnosticul pozitiv
Se stabile ște pe baza simptomelor caracteristice: tuse cronic ă, expectora ție și eventual
pneumopatii acute în ultimii ani. Se mai poate utiliza testul tusei productive sau m ăsurarea
cantității de sput ă în primele ore ale dimine ții. Disfunc ția ventilatorie se eviden țiază prin probele
uzuale.
III.8. Diagnosticul diferen țial
Se face în mod principal cu dou ă categorii de boli: Afec țiuni care conduc, cronic sau
prelungit, tuse si expectora ție și boli asociate cu dispneea.
A. Boli care produc tuse cu expectora ție
1.Reflux gastroesofagian cu aspirarea de suc gastric în c ăile respiratorii (examen
radiologic cu bariu de esofagit ă, clinic și endoscopic).
2. Bronșectazia (hemoptizii recurente, pneumonii și pleurite, repetate, cu topografie
asemănătoare, aspectul radiologic de pl ămân în fagure și exploraretomografic ă).
3. Sinuzit ă cronică (obstrucție nazală, secreție nazală purulentă, modificări
radiologice).
4. Fibroza chistic ă. Tabloul clinic este complex și sever la vârstele de 20-30 de ani,
crește concentra ția de CI în sudoare.
32Bronșita cronică
5. Boli ale parenchimului pulmonar care se manifest ă cu un sindrom fals bron șitic
(tuberculoz ă pulmonar ă, stază pulmonar ă din insuficien ța ventricular ăstângă,
neoplasmul bron șic).
B. Diagnosticul bron șitei cronice obstructive se face cu boli dispneizante:
1.Astmul bron șic;
2.Insuficien ța cardiacă stângă cu bronșită cronică suprapus ă pe staza pulmonar ă;
3.Emfizemul pulmonar panacinar sever.
III.9. Evolu ție
Bronșita cronic ă are evolu ție lungă, intermitent ă, cu episoade de activare în leg ătură de
abicei cu exacerb ări sau acutiz ări ale procesului infec țios bazal, mai frecvent în anotimpul rece și
adesea corelate cu infec ții ale căror aeriene superioare. Bron șita cronic ă duce într-un timp
variabil la insuficien ța respiratorie datorit ă atât scăderii elasticit ății și mobilității pulmonare ( prin
scleroză peribron șică și interstițială și emfizem pulmonar), cât și reducerii permeabilit ății
bronșiolare (prin modific ări anatomice ale peretelui, prezen ță de exudat și bronșiolospasm).
Procesul bron șiolitic intereseaz ă de obicei, mai întâi bronhiile mijlocii mici și bronhiolele.
S-a descris o evolu ție stadială a bolii, care nu poate fi înc ă aplicată la toți bolnavii.
Stadiul I – de bron șită cronică simplă este caracterizat ă prin tuse cu expectora ție mucoas ă,
tipul cel mai frecvent al acestui stadiu este bron șita cronică tabagică.
Stadiul II – este cel al bron șitei cronice cu infec ție recurent ă sau persistent ă. În forma
recurentă expectora ția devine intermitent mucopurulent ă sau purulent ă, îndeosebi în timpul iernii.
Stadiul III – este cel al bron șitei cronice cu obstruc ția căilor aeriene care are ca rezultat
tulburarea ventila ției alveolare și ca expresie clinic ă dispneea. În aceast ă perioadă se pot asocia
mai frecvent accese astmatiforme și apare emfizemul, de și acestea pot complica orice stadiu
evolutiv al bron șitei cronice.
33Bronșita cronică
III.10. Complica ții
În cursul evolu ției bolii pot ap ărea diverse complica ții:
1. Bronșiectazii consecutive alter ării de către procesul bron șic a arhitecturii peretelui
bronșic.
2. Pneumopatii infec țioase acute pneumonice sau bronhopneumonice prin trecerea
procesului infec țios din pere ții bronhiolelor în alveole.
3. Fibroz ă a țesutului peribron șic și interstițial prin extinderea infec ției bronșice în
grosimea peretelui bron șic, putând duce la constituirea de scleroze pulmonare.
4. Pneumopatii nesupurate sau supurate, apar în st ările postoperatorii și la bolnavii
debilitați când secre țiile infectate nu mai pot fi eliminate și stagneaz ă.
5. Cancerul bron șic.
6. Emfizemul pulmonar – consecin ță a obstruc ției bronșiolare este complica ția cea mai
frecventă și deosebit de important ă. Constituindu-se cu încetul el este cel care
contribuie în mare m ăsură la apari ția insuficien ței respiratorii și în final, la
constituirea cordului pulmonar cronic.
7. Cornul pulmonar cronic este cea mai grav ă complica ție a bron șitei cronice severe
complicat ă cu emfizem pulmonar obstructiv. Mecanismul producerii sale este înf ățișat
schematic astfel:
o Bronșită cronică obstructiv ă
o Emfizem obstructiv
o Atrofii și distrugeri ale septurilor alveolare
o Reducerea patului capilar pulmonar
o Hipertensiune pulmonara fixat ă. În caz că diabetul cardiac se men ține
constant.
o Cord pulmonar cronic. Scurtarea timpului de contact alveolo-capiral.
o Tulburarea de difuziune a gazelor (hipoxie arterial ă cu normocapnie sau
hipocapnie).
34Bronșita cronică
III.11. Pronostic
Prognosticul episoadelor acute, infec țioase, este bun. De și bolnavul se poate prezenta în
stare grav ă după tratament energic, ameliorarea este spectaculoas ă. Puseurile succesive îns ă la
degradarea în trepte a func ției pulmonare.
Prognosticul bolii este destul de rezervat deoarece bolnavii se prezint ă după ani de
evoluție când func ția lor pulmonar ă este destul de alterat ă.
Factorii care influen țează prognosticul sunt:
a) starea general ă: pierderea ponderal ă este de pronostic sever, mai ales dac ă se asociaz ă
cu hiperinfla ția pulmonar ă, cu anemie și cu vârstă înaintată;
b) funcția pulmonar ă este factorul hot ărâtor pentru determinarea prognosticului. Cu cât
VEMS-ul este mai sc ăzut cu atât prognosticul este mai sever. Al ți factori de
prognostic mai sever sunt: reducerea difuziunii, hipoxemia, acidoza respiratorie și în
mai mică măsură – hipercapnia;
c) Insuficien ța respiratorie: dup ă primul episod peste 60% dintre bolnavi mor în
următorii 2 ani;
d) cordul pulmonar – înjum ătățește durata de supravie țuire a bron șiticilor (2-7 ani fa ță de
5-13 ani). Descompunerea cardiac ă înrăutățește încă prognosticul mai ales la bolnavii
cu edeme mari și pierdere ponderal ă.
35Bronșita cronică
Capitolul IV. TRATAMENTUL ÎN BRON ȘITA CRONIC Ă
Principalele obiective ale terapiei sunt: suprimarea factorilor etiologici exogeni, corectarea
factorilor endogeni, favoriza ți, prevenirea complica țiilor și tratarea simptomelor.
Principalele mijloace terapeutice sunt urm ătoarele: suprimarea și evitarea contactului cu
toți agenții etiologici exogeni, pulberi, fum, frig, varia ții bruște de temperatur ă. Factorii de
întreținere vor fi trata ți medical sau chirurgical (vegeta ții, sinuzite, amigdalite).
Infecția bronșică va fi tratat ă cu antibiotice. Ele vor fi utilizate în dou ă situații diferite:
1. Ca tratament de scurt ă durată, în doze mari (corespunz ătoare infec țiilor acute), în
episoade de acutizare sau suprainfec ție;
2. Sub forma unor cure prelungite cu doze mici indicate pentru o perioad ă de 3-4 luni în
timpul anotimpului rece, când cre ște tendința de apari ție a episoadelor infec țioase acute.
În perioadele de acutizare (în care predomin ă Haemophilus influenzae) asociat adesea cu
pneumococi, se va recurge la urm ătoarele antibiotice în ordinea eficacit ăților lor:
Penicilina G 4000.000 U.I. (500.000 x 8) asociat ă cu 1 g streptomicin ă (0,5 g x 2) pe zi
timp de 10 zile; cloramfenicol 2 g (0,500 g x 4) pe zi, 7-10 zile, Tetraciclin ă 2 pe zi, 10
zile. Aerosolii cu antibiotice sunt pu țini activi. Penicilina V este mai pu țin activă decât
Penicilina G.
Antibioterapia de durat ă pentru anotimpul rece, a c ărui eficacitate este crescut ă, se
realizează cu antibiotice cu spectrul larg. Kanamicina 1 g/zi este indicat ă mai ales în prezen ța
unei infec ții urinare asociate. Gentamicina (2-3 mg/kg corp) are spectru larg de ac țiune împotriva
germenilor gram negativ, dar este inactiv ă de streptococ, de aceea se folose ște în asocia ție cu
Penicilina sau deriva ți săi. Deși cloramfenicolul apare mai eficace datorit ă accidentelor medulare
pe care le poate provoca (agranumlocitoz ă), se prefer ă tetracilcinele. Acestea se administreaz ă in
doze de 0,5 g (0.250 x 2) pe zi, timp de 3-4 luni. În unele forme rezistente se poate încerca un
tratament cu autovaccin preparat din germeni proveni ți din expectora ție.
Tratamentul simptomatic urmărește înlesnirea elimin ării expectora ției cu ajutorul
fluidifiantelor, scretoliticelor și enzimelor proteolitice.
36Bronșita cronică
Aerosoloterapia s-a dovedit indispensabil în anumite forme de boal ă. Sunt necesare 3-4
inhalații pe ședință repetate la 2-4 ore, uneori mai mult, dar f ără a abuza.
Dintre substan țele cele mai folosite sunt beta-2 adrenergicele, anticolenergicele și derivații
metixantinei.
Beta adrenegicele sunt deriva ți ai adrenalinei și izoprenalinei (Aludrin, Bronhodilatin) și
orciprenalinei (Astmopent 0,75 mg, alupent) deriva ți din genera ția a II a.
Datorită efectelor secundare ele au fost înlocuite cu preparate din genera ția a III a:
terbutalinul (Bricanyl 5 mg de 2-3 ori pe zi), fenoterolul (Berotec 0,200 mg), Salbutanolul
(Ventolin, Sultanol, 4 mg 2-3 ori pe zi) și Clenbutarolul ( Spiropent). Acestea sunt folosite la
bolnavii cu obstruc ție bronșică reversibil ă la care tabloul clinic este dominat de bronhospans.
Mecanismul de ac țiune al betoadrenergicelor inhib ă eliberarea de histamin ă, relaxeaz ă
musculatura neted ă bronhiolar ă, stimuleaz ă epurarea mucociliar ă și inhibă degranularea
mascocitelor.
Anticolinergicele sunt bronhodilatatoare, deriva ți ai atropinei (Atrovent) produc
brohodilata ție asemănătoare cu cea indus ă de fenoterol, dar cu efecte secundare minime.
Preparatul înl ătură bronhoconstric ția reflexă produsă de inhalarea substan țelor iritante a ce ții și
este indicat cu prec ădere în bron șita cronic ă obstructiv ă. Asociația sa cu bronhodilatatoarele
simpatico-mimetice, determin ă un răspuns prompt, intens și prelungit. Bronhodilatatorul de
elecție în sindromul obstructiv produs de bron șita cronic ă este teofilina (Aminofilina) și derivații
săi, derivații xantinei. Terapia combinat ă cu miofilin (Aminofilin ă, Eufilină) și simpatico-
mimetice produce efecte bronhodilatatoare aditive. În plus miofilina este activ ă la persoanele
refractare la simpatico-mimetice. Utilizarea repetat ă a simpatico-mimetice (Bronhodilatin,
Aludrin 0,1 g x 3 pe zi), Efredin (0,05 g x 3 pe zi sau 1-2 fiole pe zi) poate provoca tulbur ări
(tahicardie, hipertensiune arterial ă).
Alte tratamente folosite în tratarea bron șite cronice sunt:
1. Corticoterapia ac ționează antiinflamator și antialergic, nu este brohodilatator. Cortizonul
este activ și în insuficien ța respiratorie și nu influen țează nefavorabil secre ția bronșică.
Efectul său se instaleaz ă la 30-60 minute și durează 36-48 ore. Cortizonul este indicat
atunci când predomin ă bronhospansmul ce nu poate fi înl ăturat prin bronhodilatatoare.
Produsul cel mai utilizat este Prednisonul administrat pe cale oral ă.
37Bronșita cronică
2. Kineziterapia – gimnastica respiratorie urm ărește dezvoltarea respira ției abdominale sau
diafragmatice. Manevrele se înva ță în clinostatism și sunt alternate cu perioade de
relaxare. Bolnavul trebuie s ă execute expira ții forțate prelungite, cu ajutorul presei
abdominale aplicând palma proprie sau un sac de nisip de 2-2,5 kg. Exerci țiile de tuse se
fac în pozi ție șezând, bolnavul face o inspira ție lentă, urmată de o expira ție inițial cu glota
închisă, apoi deschis ă, urmând apari ția tusei.
3. Drenajul postural necesit ă plasarea bolnavului în pozi ții în care s ă aducă ramurile
bronșice perpendiculare pe planul orizontal. El poate fi înso țit de percu ția sau vibrarea
peretelui toracic pentru a u șura eliminarea secre ției.
4. Terapia ocupa țională este urmat ă de beneficiul fizic și psihic. Cur ă balneară Govora,
Slănic.
5. Spelioterapia practicat ă în saline ac ționează spasmolitic și expectorant.
6. Climoterapia la munte sau la mare are efecte favorabile datorit ă numărului redus de
alergeni din atmosfer ă.
7. Fluidificarea secre țiilor broșice prin hidratarea bolnavului. Deoarece mucusul bron șic nu
devine vâscos decât dup ă ce a pierdut 80 % din ap ă, procedeul cel mai eficient de
fluidificare a secre ției bronșice este hidratarea corect ă a bolnavului. Este recomandabil ca
bronșitici să bea suficiente lichide, în special seara pentru a preveni uscarea secre ției
bronșice în timpul nop ții. În acest scop se pot folosi infunzii de plante medicinale,
aerosoli calzi cu ap ă distilată. Hidratarea cap ătă importan ță deosebită la bolnavi în stare
gravă, la care bronhiile mici se pot astupa cu dopuri de mucus vâscos. Este indicat ă de
asemenea umidifierea atmosferei, în special în înc ăperile cu calorifer usuc ă aerul.
Tot ca tratament de fluidificare a secre țiilor bron șice sunt folosite și: iodura de potasiu (1-
1,5 g/zi) – contraindicat ă în cazuri de hiperemie mare, cu tendin țe la sânger ări, cu febr ă mare;
bicarbonatul de sodiu (6 g/zi); benzoatul de sodiu (3-6 g/zi); diferite expectorante; Bromhexin,
Bisolvan (24-32 mg/zi) care accelereaz ă mecanismul de epurare pulmonar ă și favorizeaz ă
penetrația antibioticelor în secre ția bronșică. Substan ța bromhexin ă nu este inhibat ă de puroi și
are efecte secundare mici. Bromhexina este un expectorant eficient și bine tolerat. Pentru calmare
tusei, atunci când devine sup ărătoare, chinuitoare se administreaz ă preparate de coolein ă:
Codenal (3 tb/zi). Tusan – 3 capsule pe zi ( o cp = 10 mg), calmotusin (15-20 pic ături de 3-5 ori
pe zi).
38Bronșita cronică
În cazul unei componente alergice (bron șiolaspasm, eozinofili sanguine) se va recurge la
antihistaminice de sintez ă (Nilfan 2-3 cp pe zi), eliminarea elergenului, hiposensibilizare.
39Bronșita cronică
PARTEA PERSONAL Ă
40Bronșita cronică
Capitolul V. ASPECTE METODOLOGICE
V.1. Motiva ția studiului
Bronșita cronic ă afecteaz ă de obicei persoanele vârstnice. Are o inciden ță de 17% la
bărbați și de 8% la femei cu vârste cuprinse între 40 și 64 de ani, ap ărând mai frecvent la
fumători.
Datorită incidenței crescute a bron șitei cronice în ultimii ani și în România, în aceast ă
lucrare mi-am propus analizarea, eviden țierea statistic ă a inciden ței acesteia în rândul pacien ților
internați cu afec țiuni respiratorii în perioada ianuarie 2008 – decembrie 2012, în Spitalul de
Pneumoftiziopatologie, Gala ți.
V.2. Scopul studiului și obiectivele studiului
Evidențierea particularit ăților etiologice, clinico-evolutive și optimizarea tratamentului
bronșitei cronice.
În abordarea acestei lucr ări am realizat un studiu efectuat pe un lot de 1263 pacien ți
internațiși diagnostica ți cu bronșită cronică în Spitalul de Pneumoftiziologie, Gala ți, în perioada
ianuarie 2008 – decembrie 2012.
Obiectivele studiului:
1) Studiul epidemiologic al bron șitei cronice și a complica țiilor acestia, în Spitalul de
Pneumoftiziologie , Gala ți, în perioada ianuarie 2008- decembrie 2012.
2) Inciden ța cazurilor de bron șită cronică în funcție de etiologie, sex, vârst ă, mediul
de provenien ță, etc.
3) Eviden țierea factorilor ce intervin mai frecvent în etiologia bron șitei cronice.
41
Bronșita cronică
4) Conturarea simptomatologiei clinice asociat ă bronșitei conice și complica țiilor
acesteia.
5) Eviden țierea investiga țiilor clinice și paraclince ce permit diagnosticarea bron șitei
cronice.
V.4. Material și metodă
Caracteristica lotului de studiu
În studiu au fost inclu și pacienți cu bron șităcronicăinternațiîn Spitalul de
Pneumoftiziologie, Gala ți, în perioada ianuarie 2008- decembrie 2012.
Drept criterii de includere în studiu au servit: debutul extaspitalicesc al bolii sau în primele
48 ore de la internare; prezen ța a cel pu țin două din următoarele semne clinice: tuse cronic ă,
expectora ție și eventual pneumopatii acute în ultimii ani, vârsta.
Criterii de excludere din studiu au fost: stabilirea diagnosticului de alternativ ă (tuberculoz ă
pulmonar ă,edem pulmonar), st ări imunosupresive ( infec ția HIV/SIDA, tratament cu
imunosupresoare și sau/corticosteroizi).
Este un studiu clinic și epidemiologic longitudinal retrospectiv întins pe o perioad ă de 5
ani. Datele au fost preluate din sistemul informatizat
Cazurile au fost incluse în studiu pe baza urm ătoarelor criterii:
Toți bolnavi lua ți în studiu au fost interna ți în Spitalul de Pneumoftiziologie Gala ți.
Perioada desf ășurării studiului: 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2012.
Pacienții au fost diagnostica ți cu bronșită cronică.
42
Bronșita cronică
Capitolul VI. REZULTATE ȘI DISCUȚII ÎN FUNC ȚIE DE BRON ȘITA
CRONIC Ă
Pentru realizarea acestui studiu, am folosit analiza statistic ă retrospectiv ă asupra unui lot
de 1263 pacien ți, internați în Spitalul de Pneumoftiziologie, Gala ți, în perioada ianuarie 2008-
decembrie 2012.
Datele ob ținute le-am centralizat și prelucrat statistic, pe baza lor fiind întocmite
tabelele și graficele urm ătoare:
VI.1. Repartizarea pe ani a pacien ților cu afec țiuni respiratorii
Tabelul I . Repartizarea pe ani a pacien ților cu afec țiuni respiratorii
Anul 2008 2009 2010 2011 2012
Total 4609 4685 4274 4228 4367
pacienți
4685
4700 4609
4600
45004367
44004274
42284300
4200
4100
4000
3900
Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012
Figura 4. Reprezentarea grafic ă pe ani a pacien ților cu afec țiuni respiratorii
43
Bronșita cronică
VI.2. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică raportat ă la numărul total
de afecțiuni respiratorii
Tabelul II . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică raportată la numărul total de afec țiuni
respiratorii
Anul 2008 2009 2010 2011 2012
Afecțiuni 4609 4685 4274 4228 2367
respiratorii
Bronșită 287 351 270 183 172
cronică
Valoare 6,2% 7,5% 6,3% 4,4% 3,93%
procentual ă
6000
5000
4000
Afecțiuni respiratorii3000
4685 Bronșită cronică 46094274 4228 4367
2000
1000
351 287 270 183 172
0
Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012
Figura 5. Reprezentarea grafic ă a pacien ților cu bron șită cronică raportată la numărul total de
afecțiuni respiratorii
44
Bronșita cronică
VI.3. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică pe ani
Din totalul de afec țiuni respiratorii, bron șita cronică reprezint ă un procent situat între 3.93
în anul 2012 și 7.5 în anul 2009.
În anul 2011, 2012 se constat ă o scădere atât cantitativ ă cât și procentual ă a cazurilor de
bronșită cronică, fapt ilustrat în graficul al ăturat.
Tabelul III. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică pe ani
Anul 2008 2009 2010 2011 2012
Bronșită 287 351 270 183 172
cronică
Valoarea 6,20% 7,50% 6,30% 4,40% 3,39%
procentual ă
8.00%7.50%
7.00% 6.20% 6.30%
6.00%
4.40%Anul 2008
5.00% Anul 2009
3.39% 4.00% Anul 2010
3.00%Anul 2011
2.00%Anul 2012
1.00%
0.00%
Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012
Figura 6. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică pe ani
45
Bronșita cronică
VI.4. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în func ție de tipul de
internare
Distribuția cazurilor luate în studiu în perioada ianuarie 2008 – decembrie 2012, în func ție
de tipul de internare relev ă faptul că ponderea este de ținută de tipul trimitere medic de familie,
respectiv 1156 cazuri respectiv 91.53% fiind urmat de tipul trimitere medic specialist
ambulatoriu cu 52 cazuri respectiv 4.12%.
Tabelul IV . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de tipul de internare
Tip internare Număr de cazuri Valoare procentual ă
Transfer interspitalicesc 11 0.87%
Urgență 44 3.48%
Trimitere medic specialist ambulatoriu 52 4.12%
Trimitere medic de familie 1156 91.53%
100.00%
90.00%
80.00%
70.00%
60.00%
50.00% 91.53%
40.00%
30.00%
20.00% 0.87% 3.48% 4.12%
10.00%
0.00%
Transfer Urgență Trimitere medic Trimitere medic
interspitalicesc specialist de familie
ambulatoriu
Figura 7. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de tipul de internare
46
Bronșita cronică
VI.5. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de criteriul de
internare
Distribuția cazurilor luate în studiu în func ție de criteriul de internare relev ă faptul că
ponderea este de ținută de criteriul tratament, respectiv 1208 cazuri (95.65%) fiind urmat de
criteriul diagnostic cu 31 cazuri respectiv 2.45%.
Tabelul V . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de criteriul de internare
Număr total de Criteriu de internare
pacienți Urgență Diagnostic Tratament
1263 24 31 1208
% 1.90% 2.45% 95.65%
1.90%
2.45%
Urgență
Diagnostic
Tratament
95.65%
Figura 8. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de criteriul de
internare
47
Bronșita cronică
VI.6. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de sex
Analizând datele se observ ă că incidența bronșitei este mai mare la sexul masculin decât la
sexul feminin, astfel: din 1263 de cazuri 733 sunt de sex masculin și 530 de sex feminin.
Tabelul VI . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de sex
Sexul pacien ților
Număr total de
pacienți Masculin Feminin
1263 733 530
% 58,04% 41.96%
60.00%
50.00%
40.00%
58.04%
30.00% 41.96%
20.00%
10.00%
0.00%
Maculin Feminin
Figura 9. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de sex
48
Bronșita cronică
VI.7. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică pe grupe de vârst ă
Studiind distribu ția pacienților pe grupe de vârst ă, am constatat c ă predomin ă grupa de
vârstă cuprinsă între 60-69 ani – 687 cazuri, urmat ă de grupa de vârst ă 50-59 ani – 422 cazuri,
astfel se eviden țiază tendința de afectare la vârste mai înaintate.
Tabelul VII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică pe grupe de vârst ă
Număr Vârsta
total de
pacienți 30-39 ani 40-49 ani 50-59 ani 60-69 ani 70-79 ani
1263 21 76 422 687 57
% 1,66% 6,02% 33,41% 54,39% 4,52%
60.00%Vârsta pacien ților
54.39%
50.00%
40.00%
33.41%
30.00%
20.00%
10.00%
6.02%4.52%
1.66%0.00%
30 -39 ani 40 -49 ani 50 -59 ani 60 -69 ani 70 -79 ani
Figura 10. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică pe grupe de vârst ă
49
Bronșita cronică
VI.8. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de mediul de
provenien ță
Din cele 1263 de cazuri cu bron șită cronică, 707 au provenit din mediul urban și 556 din
mediul rural. De și există diferențe în ceea ce prive ște modul de via ță în cele dou ă medii, se
observă că populația din mediul urban este mai expus ă la factori favorizan ți.
Tabelul VIII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de mediul de provenien ță
Mediu de provenien ță
Număr total
de pacien ți Urban Rural
1263 707 556
% 57,98% 44,02%
60.00%
50.00%
40.00%RURAL
30.00% 55.98%
44.02%URBAN
20.00%
10.00%
0.00%
URBAN RURAL
Figura 11. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică pe medii de provenien ță
50
Bronșita cronică
VI.9. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de ocupa ție
Incidența bronșitei cronice în perioada celor analizat ă se situeaz ă astfel: pensionarii ocup ă
un procent de 62% cu 783 cazuri, salaria ții un procent de 20.98% respectiv 265 cazuri și alte
categorii într-un procent de 17.02% respectiv 215 cazuri.
Tabelul IX . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de ocupa ție
Profesii
Număr total Pensionari Salariați Altele
de pacien ți
1263 783 265 215
% 62% 20.98% 17.02%
70.00%
62.00%
60.00%
50.00%
40.00%
Pensionari
30.00% Salariați
20.98%Altele
20.00%
17.02%
10.00%
0.00%
Pensionari
Salariați
Altele
Figura 12. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de ocupa ție
51
Bronșita cronică
VI.10. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de formele clinice
Din interpretarea datelor în func ție de formele clinice ale bron șitei se constat ă următoarele:
forma clinic ă Bronșita cronic ă mucopurulent ă se situeaz ă pe locul I, pe locul II se situeaz ă
Bronșita cronic ă mixtă,simplă și mucopurulent ă, locul III este ocupat de Bron șita cronic ă simplă,
locul IV de Bron șita cronic ă nespecificat ă și locul V este ocupat de Bron șita nespecificat ă acută
sau cronic ă.
Tabelul X . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de formele clinice
Forma clinic ă Număr de cazuri Valoare procentual ă
Bronșita cronic ă mucopurulent ă 372 29.45%
Bronșita cronic ă mixtă,simplă și 367 29.06%
mucopurulent ă
Bronșita cronic ă nespecificat ă 206 16.31%
Bronșita cronic ă simplă 195 15.44%
Bronșita cronic ă nespecificat ă 123 9.74%
acută sau cronic ă
Total 1263 100%
Bronșita conică
9.74%mucopurulent ă
15.44% 29.45%
Bronșita conică mixtă,
simplă șimucopurulent ă
Bronșita cronic ă
16.31% nespecificat ă
29.06%
Bronșita cronic ă simplă
Figura 13. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de formele clinice
52
Bronșita cronică
VI.11. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în func ție de zilele de
spitalizare
Contabilizând num ărul zilelor de spitalizare am constatat c ă un număr de 821 de pacien ți
au fost spitaliza ți timp de 6-10 zile, un num ăr de 357 pacien ți au fost spitaliza ți timp de 11-15
zile, 63 pacien ți timp de 16 – 20 zile și peste 21 de zile 20 de pacien ți.
Tabelul XI . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de zilele de spitalizare
Zile de spitalizare Număr de pacien ți Valoare procentual ă
6 -10 zile 821 65%
11 –15 zile 357 28.27%
16 –20 zile 63 4.99%
Peste 21 de zile 22 1.74%
70%65%
60%
50%
40%
28.27%
30%
20%
4.99%10% 1.74%
0%
6 -10 zile 11 -15 zile 16 -20 zile Peste 21 de zile
Figura 14. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de zilele de spitalizare
53
Bronșita cronică
VI.12. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de starea lor la
externare
Din totalul de 1263 de pacien ți, se observ ă că 278 au fost externa ți vindecați, 947
ameliorați și 28 staționar.
Tabelul XII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de starea lor la externare
Starea la externare Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Vindecat 278 22.01%
Ameliorat 947 74.98%
Staționar 38 3.01%
80.00%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%74.98%
30.00%
20.00%
22.01%
10.00%
3.01%
0.00%
Ameliorat Vindecat Staționar
Figura 15. Reprezentarea grafic ăa pacienților cu bron șită cronică în funcție de starea lor la externare
54
Bronșita cronică
VI.13. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de tipul
externării
Din lotul studiat 1241 de pacien ți (98.26%) au fost externa ți, 11 (0.87%) au fost transfera ți
în altă unitate medical ă și 11 (0.87) externat la cerere.
Tabelul XIII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de starea lor de externare
Tipul extern ări Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Externat 1241 98.26%
Transferat în alt ă 11 0.87%
unitate
Externat la cerere 11 0.87%
100.00%
90.00%
80.00%
70.00%
60.00%
98.26%50.00%
40.00%
30.00%
0.87% 0.87% 20.00%
10.00%
0.00%
Externat Transferat în alt ă Externat la cerere
unitate
Figura 16. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de tipul extern ării
55
Bronșita cronică
VI.14. Repartizarea pacien ților în func ție de factorii favorizan ți ai bronșitei
cronice
Tabel XIV. Repartizarea pacien ților în func ție de factorii favorizan ți ai bronșitei cronice
Factorii favorizan ții Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Fumatul 789 62.47%
Poluarea atmosferic ă 133 10.53%
Temperatur ă 341 27%
27%
Fumatul
Poluarea atmosferic ă
10.53% 62.47%Temperatura
Figura 17. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de factorii favorizan ți
56
Bronșita cronică
VI.15. Influen ța factorilor de microclimat asupra bron șitei cronice
Microclimatul este influen țat de stilul de via ță al pacientului, comportamentul pacientului,
care la rândul lui este condi ționat de factorii sociali. Din lotul studiat, 789 pacien ți au fost
fumători activi, 338 pacien ți au fost fum ători pasivi și 136 pacien ți au fost influen țați de alți
factori.
Tabelul XV. Repartizarea pacien ților în func ție de influen ța factorilor de microclimat
Factori de microclimat Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Fumat activ 789 62.47%
Fumat pasiv 338 26.76%
Alți factori 136 10.77%
Total 1263 %
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%62.47%
30.00%26.76%
20.00%10.77%
10.00%
0.00%
Fumatul activ
Fumatul pasiv
Alți factori
Figura 18. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de factorii de microclimat
57
Bronșita cronică
VI.15.Distribu ția pacien ților cu bron șită cronică în funcție de complica țiile cu
alte afecțiuni respiratorii
Tabelul XVI. Repartizarea pacien ților în func ție de complica țiile cu alte afec țiuni respiratorii
Complica ții Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Bronșiectazii 93 48.44%
Pneumopatii infec țioase 39 20.31%
Emfizem pulmonar 43 22.40%
Alte complica ții 17 8.85%
8.85%
22.40%48.44% Bronșiectazii
Pneumopatii infec țioase
20.31%Emfizem pulmonar
Alte complica ții
Figura 19. Repartizarea pacien ților în func ție de complica țiile cu alte afec țiuni respiratorii
58
Bronșita cronică
VI.16.Distribu ția pacien ților cu bron șită cronică în funcție de tratamentul
Tabelul XVII. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul administrat
Tratamentul administrat Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Antibiotice 833 38.65%
Expectorante 1025 45.56%
Oxigenoterapii 297 13.78%
Antibiotice
38.65%
13.78%
Oxigenoterapii 45.56% Extoperante
Figura 20. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul administrat
59
Bronșita cronică
VI.17.Distribu ția pacien ților în func ție cu tratamentul cu antibiotice
Tabelul XVIII. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul cu antibiotice
Număr total de Penicilină Tetraciclin ă Gentamicin ă Alte antibiotice
pacienți
833 373 196 215 49
% 44.78% 23.53% 25.81% 5.88%
45.00%
40.00%
35.00%
30.00%
44.78%
25.00% Penicilin ă
20.00%Tatraciclin ă
23.53% 25.81%Gentamicin ă
15.00%
Alte antibiotice
10.00%
5.00%
0.00%
5.88%
Penicilin ă
Tatraciclin ă Gentamicin ă
Alte antibiotice
Figura 21. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul cu antibiotice
60
Bronșita cronică
VI.18. Distribu ția pacien ților în func ție de expectorante
Din totalul pacien ților cea mai mare parte li s-au administrat ca expectorant, Bromhexina
deoarece este un expectorant eficient și bine tolerat.
Tabelul XIX. Repartizarea pacien ților în func ție de expectorante
Expectorante administrate Număr de pacien ți Valoare procentual ă
Bromhexin ă 703 68.59%
Tusan 189 18.44%
Codenal 115 11.22%
Alte expectorante 18 1.75%
Alte expectorante 1.75%
Codenal11.22% Alte expectorante
Codenal
Tusan
Tusan18.44%
Bromhexin ă
Bromhexin ă68.59%
0.00% 10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
Figura 22. Repartizarea pacien ților în func ție de expectorante
61
Bronșita cronică
Capitolul VII.POZE- AFEC ȚIUNI RESPIRATORII
Bronhopneumonie cronic ă obstructiv ă
62
Bronșita cronică
Bronșită conică obstructiv ă
Bronșita asmatiform ă
63Bronșita cronică
Capitolul VIII. CAZURI CLINICE
CAZUL I
Numele și prenumele: P. E.
Sex: feminin;
Vârsta: 78 ani;
Domiciliu: Galați;
Înălțimea: 1,65 m;
Greutatea: 75 Kg;
Data intern ării: 06.11.2011;
Data extern ării: 16.11.2011;
Diagnostic medical: bronșită cronică;
Diagnostic la externare: bronșită cronică- ameliorat ă
MOTIVELE INTERN ĂRII:
– dureri toracice difuze, tuse cu expectora ție purulent ă, frisoane, subfebrilitate, dispnee.
INTERVIU LA INTERNARE:
OCUPAȚIA: pensionar ă – a lucrat in domeniul agriculturii 30 de ani. CONDIȚII
DE LOCUIT: acceptabile – locuie ște la sat, la cas ăîmpreună cu fiica.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: mamă cu TBC.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE ȘI FIZIOLOGICE :
1. Aritmie extrasistolic ă ventricular ă;
2. Bronșită Cronică din 2003.
OBIȘNUINȚE DE VIA ȚĂ:
Alimentație – inadecvat ă – consum ă tot felul de alimente, nu are un orarfix pentru mese,
preferințe: lactate, carne pr ăjită,condimente;
Alcool – consumatoare – consum ă aproape zilnic un pahar de vin la mas ă;
64Bronșita cronică
Cafea – 1/zi;
Tutun: nu fumeaz ă.
Somn – se culc ă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente: 3-4 h noaptea și 1- 1.
ziua;
Mișcare – este o persoan ă dinamică;
Igiena – pacienta are deprinderi corecte de igien ă;
Alergii – nu se știe alergic ă la nici un medicament sau aliment.
Istoricul bolii:
Bolnava P.E. de 78 ani cunoscut ă cu Bronșită Cronică din anul 2003 la se prezint ă la
secția Medical ă , la recomandarea medicului de familie, înso țită de fiica sa. La internare bolnava
declară că aproape de o s ăptămână are dureri in piept, respira ție zgomotoas ă dispneică mai ales la
efort, tuse la început obositoare apoi, înso țită de expectora ție hemoptoic ă.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv, efectuat la internare se constat ă că pacienta prezint ăo respirație
dispneică cu polipnee, tuse cu expectora ție mucopurulent ă, cianoză.
La examenul fizic s-a înregistrat: TA = 140/60 mmHg; puls=80 b/min; T= 36,50C,
frecvență respiratorie 18 – 20 resp./min.
INVESTIGA ȚII EFECTUATE:
VALORI OB ȚINUTE VALORI NORMALE
Hb = 11,8 g%; Hb =11 -14 g%
VSH = 45,9 mm/h ; VSH = 2 –13 mm/h
Glicemie = 1,07 g% ; Glicemie = 0,80 –1,20 g%
Trigliceride = 1,28 g% ; Trigliceride = 1,0 –2,2 g%
Colesterol = 15,9 g% Colesterol = 1,80 –2,80 g%
Tymol = 7 UML; Tymol = 2 –5 UML
TGP = 33 UI TGP = 2 –16 UI
TGO = 76 UI TGO = 2 –20 UI
Trombocite = 9900 mm3Trombocite = 150000 – 300000 mm3
Radioscopie pulmonar ă – nimic activ pulmonar.
65Bronșita cronică
Tratament:
1. HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.
2. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3. Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
4. Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
5. Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
6. Famotidin ă 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per os;
Din analiza datelor consider c ă pacientul este dependent la urm ătoarele nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTEI SUNT:
1. A respira, a avea o bun ă circulație
2. A evita pericolele;
3. A elimina;
4. A bea și a manca;
5. A dormi și a se odihni;
6. A fi curat, îngrijit și de a proteja tegumentele;
7. A comunica
8. A învăța să-și mențină starea de s ănătate.
66
Bronșita cronică
Capitolul IX. CONCLUZII
Bronșita cronică ca un simptom al BPOC, reprezint ă o important ă problemă de sănătate cu
un puternic impact negativ asupra calit ății vieții pacienților.
La nivel mondial se estimeaz ă o cifră absolută de aproximativ 210 milioane cazuri de
BPOC, rata prevalen ței fiind estimat ă la 1% în popula ția general ă la toate vârstele, respectiv de
8 -10% și chiar mai mare în rândul persoanelor de peste 40 de ani.
Potrivit datelor din anul 2002 la nivel mondial, bron șita cronică obstructiv ă a reprezentat a
cincea cauz ă de deces și se preconizeaz ă săajungă pe locul patru pân ă în 2030.
Afectarea inflamtorie a parenchimului pulmonar reprezint ă în țara noastr ă una din
principalele cauze de deces.
Cunoașterea bron șitelor cronice ca manifestare clinic ă,complica ții și urmări posibile este
important ă din mai multe puncte de vedere:
Cunoscând cauzele bron șitei cronice putem s ă realizăm în mare m ăsură profilaxia
însăși a îmboln ăvirii bronhiilor.
Cunoscând în linii mari ce m ăsuri trebuie luate ca o bron șită să nu
cronicizeze,realiz ăm profilaxia recidivelor, ca și a complica țiilor cardiace și
pulmonare tardive, a emfizemului pulmonar.
Cunoscând principiile unui tratament corect,vom reu și să evităm aplicarea
tratamentelor gre șite și abuzul de medicamente.
Cunoscând rela țiile dintre bron șita cronică și alte boli, vom putea s ă depistăm la timp
unele boli în care bron șita cronică este o “ masc ă” (tuberculoza pulmonar ă, cancer).
Sunt necesare no țiuni elementare de educa ție sanitară.
67Bronșita cronică
ANEXA 1
Figura 1. Anatomia pl ămânilor
Figura 2. Sistemul respirator – pl ămânii
Figura 3 .Mecanismul respira ției
Figura 4. Reprezentarea grafic ă pe ani a pacien ților cu afec țiuni respiratorii
Figura 5. Reprezentarea grafic ă a pacien ților cu bron șită cronică raportată la numărul total de
afecțiuni respiratorii
Figura 6. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică pe ani
Figura 7. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de tipul
de internare
Figura 8. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de criteriul
de internare
Figura 9. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de sex
Figura 10. Reprezentarea procentual ă a pacienților cu bron șită cronică pe grupe de vârst ă
Figura 11. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică pe medii de provenien ță
Figura 12. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de ocupa ție
Figura 13. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de formele clinice
Figura 14. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de zilele de
spitalizare
Figura 15. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de starea lor
la externare
Figura 16. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de tipul extern ării
Figura 17. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de factorii favorizan ți
68Bronșita cronică
Figura 18. Reprezentarea grafic ă a pacienților cu bron șită cronică în funcție de factorii de
microclimat
Figura 19. Repartizarea pacien ților în func ție de complica țiile cu alte afec țiuni
respiratori Figura 20. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul administrat
Figura 21. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul cu
antibiotice Figura 22. Repartizarea pacien ților în func ție de expectorante
69Bronșita cronică
ANEXA II
Tabelul I . Repartizarea pe ani a pacien ților cu afec țiuni respiratorii
Tabelul II . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică raportată la numărul total de afec țiuni
respiratorii
Tabelul III. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică pe ani
Tabelul IV . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de tipul de internare
Tabelul V . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de criteriul de internare
Tabelul VI . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de sex
Tabelul VII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică pe grupe de vârst ă
Tabelul VIII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de mediul de provenien ță
Tabelul IX . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de ocupa ție
Tabelul X . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de formele clinice
Tabelul XI . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de zilele de spitalizare
Tabelul XII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de starea lor la externare
Tabelul XIII . Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de starea lor de externare
Tabel XIV. Repartizarea pacien ților în func ție de factorii favorizan ți ai bronșitei cronice
Tabelul XV. Repartizarea pacien ților în func ție de influen ța factorilor de microclimat
Tabelul XVI. Repartizarea pacien ților în func ție de complica țiile cu alte afec țiuni respiratorii
Tabelul XVII. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul administrat
Tabelul XVIII. Repartizarea pacien ților în func ție de tratamentul cu antibiotice
Tabelul XIX. Repartizarea pacien ților în func ție de expectorante
70Bronșita cronică
BIBLIOGRAFIE
1. Conf. Dr. V. Ranga, Prof. Dr. Teodorescu Exarcu – Anatomia și fiziologia omului,
Editura Medical ă București 1969.
2. Dumitru Cristea – Anatomia aparatelor umane, Volumul II, Editura Academic ă, Galați
2001.
3. Cezar Th. Niculescu și colaboratorii – Anatomia și fiziologia omului Compendiu, Ed.
Corint, Bucure ști, 2009.
4. Paul Leophonte, Bolile aparatului respirator, Ed. Corint, Bucure ști, 1989.
5. Trevor Weston – Atlas de anatomie, Editura Vox 1997.
6. I. Moraru, P.G. Nicolescu, Șt. Niculescu –Anatomie patologic ă, Volumul II, Editura
Medicală București 1980.
7.Ștefan Duțu, Teodorescu Exareu – Fiziologia și fiziopatologia respira ției, Ed. Medical ă,
București, 1979.
8. Prof. Dr. Al. Ierima –Aparatul respirator de la normal la patologic.
9. A. Cocârl ă, I. Suciu – Bronhopneumopatiile în mediul industrial, Volumul I, Editura
Dacia Cluj- Napoca 1984.
10. Carol Meze ș – Tehnica îngrijirii bolnavului, Volumul I, Editura Medical ă București 1978.
11. Dr. Nicolae Evian – Bron șitele, Editura Medical ă București 1963.
12. Lucre ția Titircă – Ghid de nursing, Volulmul I și II, Editura Via ța Medical ă Românesc ă
București 2001.
13. Dr. Cristu Gândea – Cursuri de medicin ă internă 2002.
14. Valentin Stoescu – Farmacologie, Editura B.I.C. All Bucure ști 2001.
15. Aurelia Nicoleta Cristea – Farmacologie, Editura Medical ă București 2002.
16. Gheorghe Mogo ș – Mica enciclopedie de boli interne, Ed. Științifică și enciclopedic ă,
București, 1986.
17. Mihai Hegulescu – Medicin ă internă, vol. I, Ed. Ains, Craiova, 1996.
18. Marin Voiculescu – Medicin ă pentru familie, Ed. Medical ă, București, 1986.
19. http://www.e-scoala.ro/biologie/respirator.html
20.http://www.desprecopii.com
71Bronșita cronică
ABREVIERI
ATP – adenozintrifosfat
BPOC – bronhopneumonie obstructiv ă cronică
CI – capacitatea inspiratorie
CO2 – dioxid de carbon
CP – creatinfosfat
CPT – capacitatea pulmonar ă totală
CRF – capacitatea func țională reziduală
CV – capacitatea vital ă pulmonar ă
HbO2 – oxihemoglobina
IgE – imunoglobulin E
O2 – oxigen
VC – volumul respirator curent
VEMS – volumul expirator maxim pe secund ă
VER – volumul expirator de rezerv ă
VIR – volumul inspirator de rezerv ă
VR – volumul rezidual
72Bronșita cronică
INTRODUCERE
PARTEA GENERAL Ă
Capitolul I. ANATOMIA PL ĂMÂNULUI …………………………………………………. 3
I.1.Particularit ăți morfologice …………………………………………………………………………………….. 3
I.2.Configura ția externă a plămânilor …………………………………………………………………………… 3
I.3. Structura pl ămânului …………………………………………………………………………………………… 5
I.4.Vasculariza ția plămânilor ……………………………………………………………………………………… 7
Capitolul II. FIZIOLOGIA PL ĂMÂNULUI …………………………………………….. 11
II.1.Fiziologia respira ției …………………………………………………………………………………………. 11
II.2. Mecanica respira ției …………………………………………………………………………………………. 13
II.3.Tipuri de respira ție ……………………………………………………………………………………………. 14
II.3.1. Respira ția pulmonar ă……………………………………………………………………………………… 15
II.3.2. Respira ția sanguin ă ……………………………………………………………………………………….. 17
II.3.3. Respira ția tisulară ………………………………………………………………………………………….. 18
II.4. Reglarea mi șcării respiratorii……………………………………………………………………………… 18
II.5. Schimburile gazoase la nivel pulmonar ……………………………………………………………….. 19
II.5.1. Schimbul alveolar de gaze ………………………………………………………………………………. 20
II.6. Volumele respiratorii ……………………………………………………………………………………….. 21
II.7. Capacit ățile respiratorii …………………………………………………………………………………….. 21
Capitolul III. BRON ȘITA CRONIC Ă ……………………………………………………… 23
III.1. Defini ție bronșita cronică …………………………………………………………………………………. 23
III.2. Etiopatologie …………………………………………………………………………………………………. 23
III.3. Anatomia patologic ă ……………………………………………………………………………………….. 24
III.4. Simptomatologie …………………………………………………………………………………………….. 24
III.5. Forme clinice …………………………………………………………………………………………………. 25
73Bronșita cronică
III.6. Date paraclinice și de laborator …………………………………………………………………………. 26
III.7. Diagnosticul pozitiv ………………………………………………………………………………………… 31
III.8. Diagnosticul diferen țial ……………………………………………………………………………………. 31
III.9. Evolu ție ………………………………………………………………………………………………………… 32
III.10. Complica ții ………………………………………………………………………………………………….. 33
III.11. Pronostic ……………………………………………………………………………………………………… 34
Capitolul IV. TRATAMENTUL ÎN BRON ȘITA CRONIC Ă …………………….. 35
PARTEA PERSONAL Ă
Capitolul V. ASPECTE METODOLOGICE ……………………………………………. 40
V.1. Motiva ția studiului …………………………………………………………………………………………… 40
V.2. Scopul studiului și obiectivele studiului ………………………………………………………………. 40
V.4. Material și metodă …………………………………………………………………………………………… 41
Capitolul VI. REZULTATE ȘI DISCUȚII ÎN FUNC ȚIE DE BRON ȘITA
CRONIC Ă …………………………………………………………………………………………….. 42
VI.1. Repartizarea pe ani a pacien ților cu afec țiuni respiratorii ………………………………………. 42
VI.2. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică raportată la numărul total de afec țiuni
respiratorii …………………………………………………………………………………………………………….. 43
VI.3. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică pe ani ……………………………………………….. 44
VI.4. Repartizarea pacien ților cu bron șită cronică în funcție de tipul de internare ……………… 45
VI.5. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de criteriul de internare…………… 46
VI.6. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de sex ………………………………….. 47
VI.7. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică pe grupe de vârst ă ……………………………….. 48
VI.8. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de mediul de provenien ță ………… 49
VI.9. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de ocupa ție …………………………… 50
VI.10. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de formele clinice ………………… 51
VI.11. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de zilele de spitalizare ………….. 52
74Bronșita cronică
VI.12. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de starea lor la externare ………….. 53
VI.13. Repartizarea pacien ților cu bron șită conică în funcție de tipul extern ării……………………… 54
VI.14. Repartizarea pacien ților în func ție de factorii favorizan ți ai bronșitei cronice ……………… 55
VI.15. Influen ța factorilor de microclimat asupra bron șitei cronice ………………………………………….. 56
VI.15.Distribu ția pacienților cu bron șită cronică în funcție de complica țiile cu alte afec țiuni
respiratorii ………………………………………………………………………………………………………………………………………… 57
VI.16.Distribu ția pacienților cu bron șită cronică în funcție de tratamentul ……………………………… 58
VI.17.Distribu ția pacien ților în func ție cu tratamentul cu antibiotice ……………………………………… 59
VI.18. Distribu ția pacien ților în func ție de expectorante …………………………………………………………… 60
Capitolul VII.POZE- AFEC ȚIUNI RESPIRATORII ……………………………………………….. 61
Capitolul VIII. CAZURI CLINICE ……………………………………………………………………………………. 63
CAZUL I ………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 63
Capitolul IX. CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………….. 66
ANEXA 1
ANEXA II
BIBLIOGRAFIE
ABREVIERI
75
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1Bronșita cronică [611179] (ID: 611179)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.