1Atentate teroriste de-a lungul timpului [625787]

1Atentate teroriste de-a lungul timpului

„omoară unul – terorizeaz ă o mie”
Sun Tzu

Începutul terorismului ca form ă a violen ței ce induce frica, teroarea în oameni,
poate fi plasat chiar la începutul vie ții omului pe p ământ. Astfel, Ve chiul Testament
vorbește despre oamenii care tr ăiau înainte de potopul biblic de pe vremea lui Noe,
oameni numi ți „nefilimi”, cuvânt care în ebraic ă înseamn ă „cei care îi fac pe al ții să
cadă”.
Încă din cele mai vechi timpuri religia a constituit motivul unor dezl ănțuiri pline
de violen ță ale oamenilor. Grupul de credincio și în Dumnezeu, denumi ți „sicari” a
recurs la asasinate sistematice pentru a in duce teroarea, frica, ucigând cu o arm ă
emblematic ă sica (pumnalul cu dou ă fețe) evreii b ănuiți de simpatii pro-romane.
Regele Asurbanipal a scos ochii la peste 12.000 de prizonieri de r ăzboi, cu
scopul de a induce frica în inamici, în adversarii cu care urma s ă se confrunte, de și ar
fi putut scoate mai mult profit din folosirea acestora ca sclavi.
În antichitate, asasinat ul a fost forma de violen ță cea mai apropiat ă de
terorismul modern, teroarea fiind un instrument al politicii folosit ori de câte ori acesta era potrivit pentru atingerea obiectivelor.
În Orientul Mijlociu, în jurul anului 1.0 00, secta asasinilor din Alamut practica o
formă de terorism foarte asem ănătoare cu cea întâlnit ă în secolul XX. Asem ănarea
dintre asasini și teroriștii zilelor noastre reiese din motiva ția actelor lor și din modul de
organizare
și acțiune. În cadrul ramurii ismailite a islami știlor shii ți, majoritari ast ăzi în
Iran, s-a produs o schism ă. Aceștia au cucerit cetatea Alamut, punând aici bazele unei
formațiuni politico-statale. Inten ția lor era aceea de a r ăspândi islamul în zona
Orientului Mijlociu îns ă posibilit ățile lor erau limitate de num ărul redus al adep ților;
astfel au fost nevoi ți să practice și să perfecționeze o nou ă formă de a purta r ăzboiul:
un singur reprezentant al lor sau un gr up mic era trimis pentru a ucide liderul
dușmanilor. Motiva ția atacurilor lor fiind de natur ă religioas ă ei se considerau
mesageri ai divinit ății și înfăptuitori ai unui act divin, fiind astfel justificat ă vărsarea de
sânge.
De remarcat este similitudinea dintre metodele de ac țiune ale asasinilor și cele
ale terori știlor moderni: alegerea cu grij ă a unei ținte simbolice (liderul du șmanului, în
cazul asasinilor, figuri publice sau cl ădiri simbolice, în cel al terori știlor contemporani)
pentru ca efectul s ă fie acela de maxim ă răspândire a terorii – recurgerea la atentate
sinuciga șe și revendicarea atentatelor.
Un asasinat mult mai vestit este cel a c ărui victim ă a fost Caesar, înf ăptuit la
15 martie 44 d. Chr., în urma unei conspira ții a senatorilor. Dac ă am judeca
asasinarea lui Caesar în termenii legali actuali sau chiar ai unor conven ții
internaționale mai vechi, cum ar fi Conven ția pentru prevenirea și combaterea
terorismului a Ligii Na țiunilor (1937), Brutus și complicii s ăi s-ar face vinova ți, în mod
clar, de comiterea unui act terorist. Altfel au fost percepute lucrurile îns ă în momentul
comiterii asasinatului.
În India a ac ționat fac țiunea terorist ă „Thungi” (prima referire scris ă la aceast ă
mișcare dateaz ă din 1356) care ataca oligarhia brahman ă și centrele de putere
islamică instalate în India dup ă secolele XII-XIII. Ulterior ac țiunile ei au fost

2îndreptate împotriva domina ției britanice, procedeul folosit fiind acela al ștrangulării
victimelor cu ajutorul unei e șarfe negre. „Thungi” a ucis peste 30.000 de oameni
anual, timp de peste un secol.
În Japonia medieval ă confreriile „ninja” s-au transformat, cu timpul, într-un
ordin secret, capabil s ă terorizeze și pe seniorii feudali, ajungându-se chiar ca
shogunul s ă apeleze la serviciile lor pentru a- și controla supu șii, chiar prin asasinate.
Această formă de teroare a continuat pân ă în secolul al XVII-lea, în epoca Meiji.
„Domnia terorii” a fost instaurat ă în timpul Revolu ției franceze din 1789 de
către Robespierre în numele dictaturii iacobine. Au fost aresta ți aproximativ 350.000
de oameni, din care numai 17.000 au fost judeca ți oficial de „tribunalele poporului” și
executa ți, restul, mul ți nevinova ți, victime ale denun țurilor anonime, murind în
închisori f ără a fi judeca ți. Robespierre a c ăzut victim ă propriei sale dictaturi, fiind
judecat și executat. Dup ă aceasta partizanii tribunalelor iacobine au fost eticheta ți
drept „terori ști”.
Pe fundalul anarhismului, în Fran ța, în perioada 1892-1894, a avut loc un
atentat cu bomb ă asupra unei caz ărmi militare. Un atentat similar s-a produs la
reședința unui procuror, cu aceast ă ocazie înregistrându-se și primul mesaj de
revendicare a atacului; teroristul a fost ulterior ghilotinat. În semn de protest, o alt ă
grupare terorist ă a aruncat în aer, în 1892, Comisariatul de poli ție din Rue des Bous-
Enfants, provocând moartea a 5 comisari.
Un alt anarhist, Felice Orsini, împreun ă cu o echip ă compus ă din 5 oameni, a
comis în 1858 un atentat împotriva lui Napoleon al III-lea, acesta sc ăpând cu via ță
grație caleștii blindate în care se afla.
În Rusia anarhi știi au pus bazele unei organiza ții secrete care la 2 ani de la
înființare, la 1 martie 18 81, l-a asasinat pe Țarul Alexandru al II-lea (atentat cu
bombă).
Țarul deține recordul privind num ărul de atentate comise asupra sa. Pentru
cea de-a șaptea tentativ ă, 40 de comploti ști au ac ționat la Petersbourg s ăpând un
tunel pân ă la mijlocul str ăzii pe unde trebuia s ă treacă țarul și au plasat acolo o min ă.
Coloana imperial ă a ales alt traseu. Studentul Nicolai Ivanovici a aruncat o grenad ă
asupra saniei imperiale, dup ă care a deschis focul cu un revolver. Atacatorul a fost
arestat, dar în confuzia creat ă un alt terorist s-a apropiat și a aruncat o bomb ă la
picioarele țarului, omorându-l.
Au urmat în 1892 primul ministru sp aniol, Canovas del Castillo, în 1894
președintele francez Sadi Carnot, în 1900 regele Umberto al Italiei și în 1901
președintele american McKinley.
În 1898 Elisabeta împ ărăteasa Austriei și regina Ungariei a fost înjunghiat ă de
Luigi Luccheni, un anarhist care și-a justificat fapta afirmând c ă luptă împotriva celor
bogați și puternici, declarându- și public satisfac ția că a reușit „să ocupe un loc în
istorie”.
Cel mai cunoscut atentat cu consecin țe istorice grave a avut loc în 28 iunie
1914. Atentatul a fost pl ănuit de c ătre organiza ția sârbă „Libertate sau moarte”, care
apăruse ca r ăspuns la anexarea Bosniei de c ătre Austria în 1908. Conduc ătorul
organiza ției „Colonelul Apis” dorea alipirea Bosniei-Her țegovina la Serbia, luptând
astfel pentru lichidarea fizic ă a habsburgilor. 28 iunie 1914 era ziua na țională a
sârbilor iar coloana imperial ă traversa strada Appel Quay. Cubrilovici, unul dintre
conspiratori, a întrebat un poli țist în ce ma șină se află arhiducele. Poli țistul i-a ar ătat
mașina iar Cubrilovici a aruncat o grenad ă asupra autovehiculului. Bomba a r ănit 20
de persoane. Arhiducele a continuat vizita pe str ăzile Sarajevo-ului. Profitând de
oprirea ma șinii oficiale decapotabile, Gavrilo Princip a scos revolverul deschizând focul
asupra ocupan ților de la o distan ță de câțiva pași; arhiducele și soția sa au fost
lichidați.
Organiza ția NKVD avea ca obiectiv lichidarea fizic ă a dușmanilor U.R.S.S.
Știindu-se vizat de c ătre NKVD, Leon Tro țki s-a refugiat în Mexic unde a locuit într-o
vilă fortificat ă. A fost atacat de un comando format din 24 de agen ți. Casa a fost

3practic distrus ă dar Tro țki a scăpat nev ătămat, de și asupra camerei sale fuseser ă
trase 73 de cartu șe și aruncate 3 grenade de mân ă. După ani de tentative nereu șite,
precum cea descris ă, regimul sovietic a reu șit să-l lichideze pe Tro țki cu ajutorul unui
agent infiltrat în stafful s ău mexican.
În 1934 suveranul iugoslav a efectuat o vizit ă în Fran ța, la Marsilia. Dup ă
încheierea ceremoniei de sosire , regele Alexandru s-a suit, al ături de ministrul de
externe francez Louis Barthou, într-o ma șină decapotabil ă. Vladimir Gheirghiev, venit
de la Budapesta, de unde primise sprijin material și arme, se afla în mul țime. El s-a
urcat pe scara ma șinii oficiale și a deschis focul asupra pasagerilor cu un pistol
automat. Au fost uci și regele Iugoslaviei, ministrul de externe al Fran ței și două femei
aflate pe trotuar. Atentatorul a fost ucis imediat de c ătre o persoan ă din mul țime.
Gestapoul, institu ție S.S., este emblematic ă pentru ororile și tragediile
regimului nazist ea fiind incriminat ă ca organiza ție în procesul de la Nurenberg. De-a
lungul existen ței sale a recurs la tot ceea ce a fost mai brutal și atroce ca metod ă de
tortură umană, sau, dimpotriv ă, la cele mai rafinate metode prin care au fost uci și
milioane de oameni. Victime au fost chiar mii de cet ățeni germani, pe lâng ă
exterminarea în mas ă a evreilor.
În 1933 pre ședintele Roosevelt câ știgase alegerile și urma s ă preia
efectiv aceast ă funcție, timp în care a efectuat vizite în țară, ajungând și la Miami. Din
mașina sa decapotabil ă președintele a ținut un discurs mul țimii adunate s ă-l salute.
Aflat la 10-15 m de ma șină, Joe Giuseppe Jangarra a scos pistolul tr ăgând asupra
președintelui. Au fost împu șcați primarul ora șului Chicago și alți doi bărbați. O femeie
a fost lovit ă. Asasinul a strigat „o s ă-i împu șc pe to ți președinții” după care a fost
imobilizat de garda de corp a pre ședintelui. Motivul tentativei de asasinare: s ărac fiind
suferind de o boal ă care-i afecta stomacul nu a avut bani s ă se trateze, îi ura pe to ți
cei care beneficiaser ă de o soart ă mai bun ă decât a lui iar cea mai bun ă soartă o avea
președintele.
În 1954 în Algeria, 96% din popula ție era format ă din musulmani și 2%
din europeni. Pe fondul unei crize economice profunde s-au înregistrat ciocniri între populația arab ă și popula ția colonial ă. Franța a reac ționat. Marina francez ă a
bombardat satele de pe coast ă, aviația francez ă a mitraliat comunitatea arab ă iar
unitățile speciale de represiune au comis abuzuri. Aproximativ 45.000 de musulmani
au fost uci și. Ca răspuns Alegeria a reac ționat prin Frontul de eliberare na țională a
Algeriei care a declan șat acțiuni de gheril ă împotriva administra ției franceze soldate cu
masacrarea unui num ăr mare de europeni. Asasinatele erau comise mai ales asupra
arabilor musulmani algerieni care nu respectau regulile impuse de Frontul de eliberare națională a Algeriei. Au fost asasina ți aproximativ 6.350 de musulmani și 1.035 de
europeni. Pentru maximizarea efectului de intimidare Frontul a dat ordin tuturor
algerienilor s ă renunțe la fumat. Tutunul era considerat monopol al francezilor.
Consecin țele nerespect ării ordinului erau mutilarea fum ătorilor prin t ăierea buzelor cu
pumnalul.
În data de 23 noiembrie 1963 are loc asasinarea lui John Fitzgerald
Kennedy. Asasinarea a avut loc când pre
ședintele, aflat într-un convoi oficial într-o
mașină deschis ă, trecea prin Dallas. A fost împu șcat de la fereastra unui depozit de
către Lee Harvey Oswald, lucr ător la acel depozit. La începutul anchetei Oswald este și
el împu șcat. Secretele asasin ării nu au fost descifrate nici pân ă astăzi, deși dosarele
comisiei Warren au num ărat 26 de volume de depozi ții și probe.
La 28 august 1968 era asasinat Ambasadorul Statelor Unite în Guatemala iar
la 30 iulie 1969 ambasadorul SUA în Japonia avea s ă fie și el victima unui atac cu
armă albă al unui cet ățean japonez. În acela și an, la 5 septembrie, grupul revolu ționar
marxist din Brazilia, MR-8, îl r ăpea pe ambasadorul american din aceast ă țară.
Terorismul, în țeles ca modalitate de atingere a unor obiective politice prin
folosirea f ără discern ământ și nediscriminatorie a violen ței, a reprezentat una din
problemele majore ale secolului XX. Fenomen care s-a perpetuat de-a lungul
războiului rece, beneficiind de sprijinul ambelor super-puteri, Uniunea Sovietic ă și

4Statele Unite ale Americii, care s-au folosit de diferitele grup ări teroriste pentru a- și
promova propriile interese, terorismul a supravie țuit acestuia și a găsit chiar noi spa ții
și noi modalit ăți de manifestare.
Sfârșitul războiului rece, consfin țit prin întâlnirea dintre pre ședinții american și
sovietic – George Bush și Mihail Gorbaciov – din Malta (decembrie 1989) și consemnat
formal la summit-ul Conferin ței de Securitate și Cooperare în Europa, de la Paris
(1990), era de a șteptat s ă aducă o diminuare a fenomenului terorist, din moment ce
confruntarea dintre cele dou ă blocuri se încheiase, iar state care alt ă dată găseau
justificări actelor de terorism și chiar le sprijineau acum le condamnau în mod deschis.
În acela și timp implicarea direct ă a Statelor Unite în Orientul Mijlociu și în zona
Golfului Persic, izbucnirea r ăzboiului din Ir ak (1991), sta ționarea trupelor americane în
Arabia Saudit ă și după încheierea acestuia și sprijinul acordat Israelului în conflictul
arabo-izraelian au accentuat resentimentele fa ță de americani și au exacerbat
extremismul islamic în unele stat e (Irak, Iran, Siria, Libia).
Un alt atentat terorist cu impact asupra opiniei publice din întreaga lume s-a
petrecut în Germania, la Munchen, în sept embrie 1972. Acest atentat, revendicat de
gruparea palestinian ă „Organiza ția Septembrie Negru” a avut drept țintă delegația de
atleți israelieni aflat ă la Jocurile Olimpice. Terori știi arabi, infiltra ți în Satul Olimpic, au
luat ostatici 9 membri ai echipei israeliene și au ucis al ți 2. Doi dintre ostatici au reu șit
să evadeze și au alertat poli ția german ă. În timpul interven ției poliției germane
împotriva terori știlor arabi, to ți ostaticii de ținuți de ace știa au fost uci și. Organiza ția
„Septembrie Negru” era numele sub care Fatah, bra țul armat al Frontului pentru
eliberarea Palestinei, a ac ționat între 1971 și 1974.
În martie 1973 a fost asasinat ambasadorul SUA în Sudan precum și alți
diploma ți.
Apogeul crizelor determinate prin luarea de ostatici a fost atins în anul 1979.
Răsturnarea Șahului Iranului Muhammad Reza Pahlavi și instaurarea unui nou guvern
revoluționar islamic au avut drept consecin ță o deteriorare constant ă a relațiilor dintre
SUA și Iran. Decizia de a-l primi pe Șah în SUA într-un moment în care noul guvern
iranian cerea predarea acestuia în vederea judec ării a fost la originea crizei ostaticilor.
La 4 noiembrie, un grup de radicali iranieni a p ătruns în ambasada SUA din Teheran,
capturând 66 de diploma ți americani. Ace știa au fost elibera ți la 20 ianuarie 1981,
după 444 de zile. Administra ția american ă a acționat pe mai multe direc ții pentru
soluționarea crizei, punând în centrul aten ției siguran ța ostaticilor. Astfel SUA au
impus sanc țiuni economice Iranului, oprind importurile de petrol din aceast ă țară; au
acționat, f ără succes îns ă, pe cale diplomatic ă și au încercat s ă întreprind ă o
operațiune militar ă special ă pentru salvarea ostaticilor, tot f ără rezultat. Moartea
Șahului și invadarea Iranului de c ătre Irak au produs îns ă o schimbare în politica
Teheranului, acesta devenind mai receptiv la propunerile de solu ționare a crizei.
Eșecul în rezolvarea acestei prof unde crize în timpul primului s ău mandat a
contribuit, într-o oarecare m ăsură, la pierderea alegerilor de c ătre președintele Jimmy
Carter, el fiind învins în cursa preziden țială de Ronald Reagan. Noul pre ședinte a
profitat de situa ția creat ă în Iran pentru a pune cap ăt crizei și, la 20 ianuarie, chiar în
ziua învestirii sale în func ție, cei 53 de ostatici erau elibera ți.
Locul de na ștere al terorismului interna țional este considerat Orientul Apropiat,
în Palestina. A început cu fedainii palestinieni care, frustra ți de zdrobirea coali ției
arabe de c ătre Israel în r ăzboiul de 6 zile din 1967, recurg la atentate teroriste. Un
astfel de atentat este asasinarea lui Anwar Sadat la 6 octombrie 1981 deoarece acesta
semnase un acord de pace cu Israelul. La o parad ă militară câțiva solda ți converti ți la
cauza islamist ă au deschis focul cu arme automate asupra tribunei oficiale în care se
afla pre ședintele Sadat, acesta fiind ucis, iar 20 de oameni au fost r ăniți (diploma ți
străini). Vicepre ședintele Hosni Mubarak a sc ăpat și a devenit ulterior șef al statului.
Brigăzile Roșii au asasinat liderul „democra ției creștine” Aldo Moro în mai
1978. Acesta fusese de 5 ori prim ministru al Italiei. Cauza atentatului a constituit-o
faptul c ă Moro devenise partizanul „compromis ului istoric” cu partidul comunist.

5Asasinarea a avut loc dup ă 55 de zile în care Moro a fost ținut ostatic; cadavrul a fost
găsit în portbagajul unei ma șini la Roma.
La 7 octombrie 1985, vasul italian de croazier ă Achille Lauro, având la bord
peste 400 de persoane (echipajul italian și portughez și turiști de diferite na ționalități)
a fost capturat de un grup de 4 oameni înarma ți. Atentatorii s-au declarat membri ai
Frontului pentru eliberarea Palestinei și au solicitat, amenin țând cu uciderea
pasagerilor, eliberarea a 50 de palestinieni de ținuți în Israel. Dat fiind c ă pe vas se
aflau și turiști americani iar terori știi au amenin țat că aceștia vor fi uci și primii,
guvernul american a ac ționat pentru solu ționarea crizei. Paralel cu ac țiunile
americane, guvernul italian a ini țiat propriul demers, implicând negocieri cu partea
arabă dar și posibilitatea unei interven ții militare. Dup ă 2 zile, terori știi au predat
controlul asupra vasului, în schimbul garant ării libert ății lor. Autorit ățile americane au
acționat pe cale militar ă pentru a for ța aterizarea avionului ce -i transporta pe terori ști
în Sicilia, ace știa fiind prelua ți de autorit ățile italiene. Aceasta a provocat o încordare a
relațiilor între S.U.A. și Italia. Criza a înregistrat o singur ă victimă, un turist american
invalid care a fost aruncat peste bord de terori ști.
Abu Jihad, comandant Fatah, a fost asasinat în casa sa din Tunisia în aprilie
1988.
La 15 aprilie 1989 moare Hu Yao Bang. Moartea acestuia declan șează
proteste, greva foamei și ocuparea pie ții Tienanmen de c ătre studen ții radicali pro-
democra ți. În data de 20 mai se decreteaz ă legea mar țială în Beijing. În data de 3
iunie Armata chinez ă ucide sute de civili chinezi în timpul represaliilor împotriva
studenților chinezi diziden ți.
În septembrie 1989 avionul UTA 772 s-a pr ăbușit în Niger. Bomba, plasat ă de
agenți libanezi, a ucis to ți pasagerii. Alfred Herrhausen, șeful Deutche Bank AG și cel
mai influent om de afaceri din Germania a fost asasinat în 1989 de c ătre Red Army
Faction (RAF). O bomb ă extrem de sofisticat ă a fost activat ă în momentul în care
mașina lui Herrhausen a trecut pe lâng ă ea. La 21 mai 1991 a fost asasinat fostul prim
ministru indian Rajiv Gandhi. Primul ministru I n d i r a G a n d h i S i k h a f o s t a s a s i n a t î n
data de 31 octombrie 1984. Tot în India mai multe atacuri cu bombe au omorât peste 250 de persoane în martie 1993 în Bombay. În 1993 a avut loc un atentat cu un
automobil capcan ă parcat în parcarea subteran ă de la Word Trade Center. Au murit 6
persoane iar 1.042 au fost r ănite. În Japonia, în martie 1995, cultul Aum Shinri Kyo a
împrăștiat con ținutul a dou ă containere în metroul din Tokyo. Gazul Sarin din
containere a ucis 12 persoane
și mai mult de 5.000 de persoane au fost internate. În
Oklahoma a avut loc o explozie în cl ădirea F.B.I. în aprilie 1995. Atentatul s-a soldat
cu 168 de mor ți și câteva sute de r ăniți. Yitzhak Rabin a fost asasinat în data de 4
noiembrie 1995 de c ătre un student evreu. El l-a împu șcat pe premierul israelian la
sfârșitul unui miting pentru pace desf ășurat la Tel Aviv, prin gestul s ău încercând s ă
pună capăt procesului de pace pe care Yitzhak Rabin îl convenise cu liderul
palestinian, Yasser Arafat. În 1997 a avut loc atentatul de la Luxor, Egipt. Un comando alc ătuit din 5 turi ști islami ști a omorât 50 de turi ști și 4 egipteni. Atentatorii
au mutilat oribil 20 de persoane dup ă care le-au omorât. Cea mai r ăsunătoare luare
de ostatici este cea ini țiată de comandoul Tupac Amaru compus din 20 de lupt ători, în
1997, la Lima în Peru, la re ședința ambasadorului Japoniei. Dintr-un num ăr inițial de
400 de persoane re ținute care participau la recep ția cu prilejul zilei împ ăratului
Japoniei, în final au fost re ținuți 72 de ostatici timp de 126 de zile. Terori știi au cerut
în schimbul celor 72 de ostatici eliberarea de c ătre guvernul peruan a 442 de activi ști
ai grupării Tupac Amaru de ținuți în închisori. Salvarea celor 72 de ostatici s-a f ăcut
prin interven ția în for ță a armatei peruane, condus ă
chiar de pre ședintele Fujimori,
folosindu-se un tunel s ăpat special sub locuin ța ambasadorului. Un ostatic a fost ucis
în timpul interven țieiÎn data de 7 august 1998 au loc mai multe explozii aproape
simultane la ambasadele americane din Nairobi, Kenya, și Dar Es Salaam, Tanzania.
In Nairobi au fost omorâ ți 291 de oameni și au fost r ăniți peste 5.000. În Dar Es

6
Salaam 10 oameni au fost omorâ ți și 77 răniți. Oficialii americani consider ă că Usama
Bin Ladin și al- Qaeda sunt responsabili de aceste atacuri.
Al-Qaeda a atacat World Trade Center și Pentagonul în data de 11 septembrie
2001. 19 terori ști au deturnat 4 avioane civile.
Ambele turnuri World Trade Center au fost distruse. Departamentul de Ap ărare situat în Pentagon a fost
distrus. Al patrulea avion s-a pr ăbușit în
Pennsylvania. Se presupune c ă ținta era Washington,
Casa Alb ă. Atacul a fost soldat cu peste 3.000 de
victime, oameni din peste 60 de țări ale lumii,
majoritatea americani și britanici.
Nici frumoasa insul ă Bali nu a fost ocolit ă de
atacurile teroriste. În 2002 au fost omorâte 202 persoane într-o discotec ă plină cu turiști străini.
În 25 decembrie 2003 în Pakistan a avut loc a
doua încercare de asasinare a pre ședintelui Musharraf
în decursul a 11 zile. Pre ședintele nu a fost r ănit, dar
14 persoane au murit și 46 au fost r ănite.
Președintele Comisiei Europene a sc ăpat cu
viață dintr-un atentat cu bomb ă care a avut loc în 27
decembrie 2003. Un pachet a explodat în bra țele
Președintelui Prodi dar acesta nu a fost r ănit.
Tot în 2003 au avut loc multiple atacuri
teroriste în Istambul. Atentatele au avut loc în fa ța a dou ă sinagogi, soldate cu 23 de
morți ș
i peste 300 de r ăniți, și la consulatul britanic și banca englez ă HSBC, fiind
revendicate de Al Qaeda și Frontul Islamic al Marelui Orient.
În martie 2004 Sheik Ah med Yassin, fondatorul HAMAS, a fost omorât cu
focuri de arm ă trase dintr-un elicopter israelian.
În data de 14 aprilie 2005 este asasinat în Siria fostul prim-ministru libanez
Rafik Hariri. Tot în Siria și tot prin explozia unei bombe plasat ă în mașină a fost
omorât un oficial Hezbollah – Ghaleb Awwali, în iulie 2004.
O lovitur ă de stat militar ă pune cap ăt regimului pre ședintelui Taya în august
2005 în Mauritania. Un grup format din g ărzile pre ședintelui, intitulat „Consiliul militar
pentru justi ție și democra ție”, îl omoar ă în timp ce acesta participa la funeraliile
regelui saudit Fahd în Arabia Saudit ă. Președintele Maaouta Ould Sid'Ahmed Taya,
cunoscut pentru politica netolerant ă față de militan ții islami ști, între ținea leg ături
strânse cu Washington. Consiliul a promis s ă guverneze țara timp de maximum 2 ani,
t i m p î n c a r e s ă se creeze circumstan țele favorabile
pentru o democra ție deschis ă și transparent ă.
În 11 martie 2004 în trei g ări din capitala
Spaniei, Madrid, au avut loc mai multe atentate cu bombă. Potrivit ministrului de interne, cel pu țin 190 de
persoane și-au pierdut via ța (printre care și 16 români)
iar 1.900 au fost r ăniți. Doua explozii puternice au avut
loc în momentul în care trenul intra în sta ția Atocha, din
centrul capitalei. Alte dou ă explozii s-au auzit cam în
același timp în alte dou ă gări din capital ă. Atacurile au
loc cu dou ă zile înainte de alegerile generale din Spania. Un purt ător de cuvânt al
guvernului a pus atentatele pe seama mi șcării separatiste basce ETA. Dar liderul
partidului basc separatist Batasuna, care e scos în afara legii și care are leg ături cu
ETA, a spus c ă refuză să creadă că ETA poart ă răspunderea atacurilor. Au fost
decretate trei zile de doliu, iar partidele politice și-au suspendat campania în vederea
alegerilor ce urmau.

7
La Beslan terori ști înarma ți au
luat ostatici copii și părinți și i-au încuiat
în sala de sport. 65 de copii au reu șit să
scape iar a doua zi au fost elibera ți 26
de copii și femei. În ziua a treia al ți
ostatici au reu șit să scape. Unii terori știi
au încercat s ă fugă. Forțele speciale ruse
au pătruns în școală și au eliberat
ostaticii. În masacru au murit copii iar supravie țuitorii au avut nevoie de
consiliere psihologic ă pentru a putea
depăși momentul tragic din via ța lor.
În data de 7 iulie 2005 la Londra
în Marea Britanie au murit 37 de persoane și
45 de persoane au fost grav r ănite în urma unei serii de șase explozii în trenurile și
stațiile de metrou și la bordul unui autobuz în Londra, Regatul Unit . O persoan ă a
murit mai târziu la spital. 300 de persoane au suferit r ăni minore. Întregul sistem de
transport în comun și rețelele de telefonie mobil ă au fost paralizate. Incidente au fost
semnalate în sta țiile Aldgate, Edgware Road, King's Cross, Old Street și Russell
Square. Prima explozie a avut loc la ora local ă 08:49 pe linia metropolitan ă în stația
Liverpool Street. 45 de minute mai târziu, oficialii metroului londonez au anun țat că a
avut loc o a doua explozie, la o alt ă stație de
metrou. Poli ția londonez ă a precizat ulterior c ă
au mai avut loc și alte explozii în mai multe
stații și că transportul subteran a fost
suspendat. La ora local ă 10:20 au ap ărut
relatări despre explozia unui autobuz în centrul
orașului, iar Scotland Yard
a confirmat existen ța unei explozii la bordul unui autobuz
în apropiere de Tavistock Square.
Acestea au fost doar câteva dintre atacur ile teroriste ce au avut loc de-a lungul
timpului. Nu pot spune c ă au fost cele mai importante pentru c ă fiecare via ță
conteaz ă, fiecare om e important.

Ileana Alexe

Bibliografie:
¾ Terorismul interna țional – Cristian Jura, editura All Beck – Bucure ști 2004
¾ Terorismul interna țional, flagel al lumii contempor ane – Dr. Ilie Popescu, Nicolae R ădulescu,
Nicolae Popescu, editura Ministerului Administra ției și Internelor, 2003
¾ Terorismul interna țional – Gheorghe Carp, edit ura Ministerului Administra ției și Internelor,
București 2005
¾ Terorismul – Repere juridice și istorice – Dumitru Virgil Diac onu, editura All Beck – Bucure ști,
2004 ¾ Aspecte ale cooper ării dintre SUA și UE în domeniul combaterii terorismului – traducere și
prelucrare documentar ă, scms. Radu Neagu, bibliografie: US -EU Cooperation Against Terrorism de
Kristin Archick. ¾ National Commision on Terrorism, C ountering the changing threat of international terrorism
¾ Clark Statenn – Asymetric Warfare, the Evol ution and Devolution of Terrorism; the Coming
Chalange for Emergency and National Security. ¾ http://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism