1.Argumentarea luc rării………………….. ………………….. …………………………. ………..pag . 5 2.Scurt istoric al… [623518]

1

CUPRINS

CAPITOLUL I –INTRODUCERE

1.Argumentarea luc rării………………….. ………………….. …………………………. ………..pag . 5
2.Scurt istoric al afecțiunii…………….. ……………………….. ……………………….. ………pag . 6

CAPITOLUL II –PARTEA GENERALĂ

1.Definiție………… …………….. ……………………. …………………………………………. …….pag. 9
2.Etiologie……… ………………………… ………………………………………………………. ……pag. 9
3.Clasificar e………… …………………. ………………………………………………………….. …pag. 10
4.Epidemiologie ……….. …………………………… ………………………………………….. ….pag. 10
5.Anatomie patologică…. …………….. ………….. …………………………………………. ….pag. 11
6.Tablou clinic…………………………………… ……………….. ……………………………. …..pag. 13
7.Investigații………………………. …………… ………………………………………………… ….pag. 15
8.Diagnostic
a)pozitiv ………………… …………….. …………………………………………… ……… .pag.16
b)diferențial……….. ……………………………. ……………………… …………………. pag.16
9.Tratament
a)profilactic…………………….. ………. …………………………………………………pag . 17
b)igieno -dietetic………………………… ………………………….. ……………………pag . 17
c)medicamentos……… ………………………. ………………… ………………… …….pag . 27
d)chirurgical……………………………………. ……………………………. ………. …..pag . 32
10. Evoluție.. ………………………………. ……………………………….. ………… ………….. ..pag . 32
Complicații………………………………… ……………………. ………………………. ………pag.33
Prognostic……………………. ………………. ……………. …………. ……………….. ……….pag .38

2

CAPITOLUL III –PAR TE PERSONALĂ -CERCETARE

1. Metodologia lucrării …………….. …………………… ……………… ……………….. pag. 41
2. Rezultatele lucrării …………….. ………………………………………………………… .pag. 41
3. Analiza corelației …………….. …………………………………………………. ……….. pag. 51

CAPITOLUL IV – CONCLUZII ………………… ………………………………… ……….. pag. 55

CAPITOLUL V – BIBLIOGRAFIE …………………………. ……………………………… .pag. 58

3

MOTTO:

“ VIAȚA NU ARE NICI O VALOARE DACĂ NU
POȚI FI DE FOLOS ALTUIA”

4

Capitolul I
Introducere

5

1. Argumentarea lucrării

Fară nici o îndoială, diabetul zaharat este o boală serioasă,care trebuie să
impună respect atât cadrelor medicale cât și bolnavilor. Aceasta, deoarece este
frecventă și deoarece deși în multe cazuri la început nu provoacă dureri sau alte
semne grave, se poate însoți, dacă este neglijată de complicații severe (ale rinichilor,
inimii, creierului, ochilor etc) care reduc durata de viață și generează suferințe gr eu
de îndurat.
Despre diabet există foarte multe informații, obținute de -a lungul timpului în
urma unor cercetări îndelungate însă există și foarte multe întrebări care încă nu și -au
găsit răspunsul. Din nefericire această boală nu poate fi vindecată cu me todele și
tratamentele cunoscute în prezent. Nu este încurajator pentru diabetici, dar trebuie
știut acest adevăr de către noi toți, pentru a o lua foarte în serios încă din momentul
diagnosticului, care este de foarte multe ori tardiv.
Toți bolnavii se în treabă apoi, ce se poate face pentru un tratament cât mai
corect și pentru prevenirea complicațiilor, știut findcă diabetul este nevindecabil.
Putem face multe, cadrele medicale și bolnavii, împreună pentru îmbunătățirea vieții
și ch iar prelungirea duratei de viață în multe cazuri. Dar pentru a putea îndeplini
aceste scopuri, trebuie să avem suficiente cunoștiințe despre diabet, de aceea am scris
prezenta lucrare, unde împreună vom găsi noțiuni teoretice accesibile și îndrumări
practice.

6

2. Scu rt istoric al afecțiunii
Există suficiente date care ne fac să fim convinși că diabetul există de când
este și lumea.
Primele date scrise despre diabet au apărut în urmă cu 3500 de ani,cel dintâi
act fiind un papirus găsit în Egipt și redactat cu 1500 de ani înaintea erei noastre.
Desigur că în acele timpuri străvechi, omenirea nu știa nimic despre cauzele
diabetului. Abia în urmă cu peste un secol (1889) doi oameni de știință au arătat că
îndepărtarea pancreasului la animal a determinat boala. Apoi, distrugerea unor celule
din numitele insulele ale lui Langerhans, celule care produc insulina, a dovedit că nu
întregul pancreas este răspunzător de diabet, ci doar celulele beta.
Un pas înainte a fost descoperirea insulinei în 1921 -1922, de către savantul
româ n Nicolae Pă ulescu. El este adevăratul descoperitor al acestui medicament
deoarece mai târziu cu câteva luni Banting și Best au tratat pentru prima dată un om
cu insulină și anume un copil de 14 ani cu numele de Leonard Thompson,aflat în
comă diabetică.
A fost să fie ca romanii, popor înzestrat de la natură, să contribuie la această
mare descoperire a secolului nostru, fapt în sfârșit recunoscut de către toată lumea.
Această lume și poate destinul, de prea multe ori nerecunoscător cu unii,au făcut că
premiu l Nobel să nu le fie atribuit nici lui Paulescu și nici lui Best.
Aproximativ 2 -6% din populația Europei occidentale și a Americii de Nord
este afectată de această boală. Îngrijorător este faptul că aproape o treime dintre
acești oameni nu sunt conștienți de existența bolii. Conform datelor statistice din
1981, peste 3% din populația României suferea la acea dată de diabet zaharat. Boala
este mai frecvent întâlnită la locuitorii din orașe decât la cei de la sate. Statisticile
centralizate de Organizația Mon dială a Sănătății arată că, în anul 2000, existau în
România mai mult de un milion de diabetici și se estimează că până în 2030 numărul
lor se va dubla.

7
Nicolae Constantin Păulescu(1869 -1931)
Alte date semnificative:
-1930 începe producția masivă de insulină;
-1942 apar sulfamidele hipoglicemiante în tratamentul
diabetului;
-1946 -1953 începe producția de insuline lente;
-1955 -Sangar descoperă formula chimică a insulinei,
pentru care primește premiul Nobel în 1958;
-1966 -primul transplant de pancreas(p acient cu diabet
insulino -dependent)
-1985 -primul Pen(Novopen);
-1991 -până în prezent -perfecționarea sistemeleor de administrare a insulinelor, a
sistemelor de automonitorizare, diversificarea medicației antidiabetice injectabile și
orale;

8

Capitolul II
Partea generală

9

1.Definiție
”Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică ce are drept cauză
principală deficitul absolut sa u relativ de insulină și se caracterizează prin
perturbarea predominantă a metabolismului glucidic (scăderea toleranței la glucide),
hiperglicemiile pe nemâncate ce depășesc 120 -130mg%, prezența de glucoză în urină
alături de afectarea și a celorlalte metabolisme (lipidic și proteic)”
(Prof. Dr. Doc. IULIAN MINCU,1985,9).

2. Et ioligie
Dintre cau zele diabetului zaharat menționă m:
 -Ereditatea (transmiterea defectului genetic): deține un rol important,
35-40% dintre bolnavi având aceasta etiologie, adeseori se găsesc printre rudele
bolnavului cu diabet, persoane care au suferit de aceeași boală (părinți, unchi, bunici,
frați,etc)
 -Alimentația este aproape unanim acceptat în geneza diabetului
zaharat, rolul consumului exagerat de zahăr și dulciuri concentrate; totuși rolul cel
mai important, este factorul supraalimentației, indiferen t de natura alimentelor
 -Profesiune a și mediul, profesiunile cele mai afectate sunt cele de
bucătar, cofetar, ospătar, etc. Sunt predispuși cei cu ocupații sedentare și cu solicitări
nervoase exagerate (intelectuali, manageri, tehnicieni, oameni cu funcții de
răspundere, etc.), de aceea diabetul este mai frecvent întâlnit în mediul urban și la
bărbați.
 -Vârsta, în 80% din cazuri, boala apre după vârsta de 40 -50 ani, iar
copii la vârsta pubertății.
 -Inflamațiile pancreasului (pancreatita acută -hemoragică, pancreatite
cronice) și intervențiile chirurgicale pe pancreas.
 -Infecțiile, în special virozele (virozele ar acționa printr -un proces
autoimun, sunt mai frecvente la copii)

10

În geneza diabetului zaharat sunt și unele leziuni ale sistemului nervos,
unele traume psihice puternice, diureticele tiazidice, anticoncepționalele,
alcoolismul, fumatul și mai ales ateroscleroza pancreasului (rol foarte important în
diabetul senil).

3.Clasificar e

 După vârstă:
-diabetul zaharat juvenile: cu debut între 0 -20 de ani.
-diabetul zaharat al adultului tânără: debut între 20 -40ani
-diabetul zaharat de maturitate:debut între 40 -65ani

 Din punct de vedere etiopatogenic:
-diabet ereditar
-diabet neeredita r

 Din punct de vedere clinic -terapeutic(după OMS):
-diabet de tip I/diabet insulino -dependent (20% din cazuri apar sub vârsta de
20 de ani)
-diabet de tipII/diabet insulino -independent (70% din cazuri au răspuns
pozitiv la antidiabeticele orale), cel mai frecvent tip de diabet, apare la maturitate sau
bătrânețe, dă complicații cronice mai importante, mai frecvent apare la bătrânețe.
-diabetul zaharat la gravide (diabetul gestațional) determină toxemie
gravidică, accidente obstreticale, mortalita te fetală ș i neonatală crescută , nașterea
copiilor mari (macrosomi)

4.Epidemiologie
Importanța diabetului rezultă din:
1) Creșterea prelevanței sale de populație generală la 3 -5% din care 90%
este de tipul I I.

11
2) Complexitatea îngrijirii, gravitatea complicațiilor, consecințele
sociale, profesionale și familiale.
3) Costul devastator care ajunge la 6 -14% din bugetul alocat sănătății în
țările europene.(N. Hâncu, 1999, 216)
Diabetul este o maladie populațională pentru că are o frecvență mare în
populația generală.
Tipul II este mai frecvent și atinge o prelevanță de 8% la persoane cu vârsta
cuprinsă între 45 și 55 de ani, deși multe dintre acestea nu sunt cunoscute.Se știe că
la fiecare caz de diabet cert diagnosticat există și unul necunoscut.
Experții OMS au realizat ni ște estimări cum că în lume era 135 de milioane
de adulți cu diabet (în anul 1995) și că această cifră va crește progresiv în decursul
anilor. Această creștere va afecta țările în curs de dezvolatare, printre care și
România.
În prezent în România sunt înr egistrate 450000 de persoane cu diabet
zaharat.

5.Anatomie patologică
Pancreasul este una dintre cele mai mari glande din corp, reprezintă de fapt
două glande într -una. Prin aspectul exterior și prin structura sa, pancreasul prezintă
asemănări cu glandele salivare, motiv pentru care i s -a dat și numele de „glandă
salivară abdominală”.
Forma pancreasului este neregulată. A fost comparat cu un ciocan sau cu o
limbă de câine. El este alungit în sens transversal și are o extremitate dreaptă mai
voluminoasă, ia r porțiunea stângă mai subțiată, mai ascuțită. Este turtit în sens
antero -posterior și este aplicat pe peretele posterior al abdomenului.
Direcția pancreasul are o direcț ie transversală. El nu este însă rectilin, ci
ușor ascendent de la dreaptă spre stânga . De asemenea, prezintă o curbură cu
concavitatea posterioară, determinată de coloană vertebrală.
Culoarea pancresului este roz -cenușie,care devine roșie în timpul activității,
la suprafață are un aspect lobulat.
Consistenț a lui este relativ fermă, dar ela stică, ceea ce face ca organele din
vecinătate să -și lase amprenta pe el. Este friabil,se rupe ușor.Pe secțiune are aspect
cărnos(de aici numele grecesc pan= tot,întreg și creas =carne).

12
Dimensiuni lungimea glandei variază între 15 -20cm; înălțimea 4 -5cm (la
nivelul capului) și grosimea 2cm.
Pancreasul este ceva mai voluminos la bărbați decât la femei. Ajunge la
dimensiunile cele mai mari până la 40ani, pentru ca după 50 de ani să descrească
treptat.
Greutatea este în medie de 80 de grame.
Aproape toate celule le sale au funcție de secreție. El este o glandă endocrină
cu secreție de hormoni, din care insulina este cel mai important, de asemenea și o
glandă exocrine ce își elimină secreția în intestine(sau în altă cavitate a corpului),mai
degrabă decât în sânge.
Pancreasul este situat transversal în partea superioară a abdomenului,
anterior de coloană vertebrală, aortă și vena cavă. Duodenul înconjoară capul
pancreasului, restul pancreasului fiind constituit din corp și coadă, care se întinde
mult la stânga coloan ei vertebrale.

Fig 2. Pancreasul – Asezare anatomică

Unitatea structurală de bază a pancreasului sunt acinii,iar printre acini se
află mici grupe de celule numite Insulele Langerhans; acestea constituie componenta
endocrină a pancreasului ce secretă insulina, de care organismul are nevoie ptr

13
controlul constant al glucozei;insulele de asemenea mai secretă un hormon denumit
glucagon,care are mai degrabă un efect de creștere decât de scăd ere a nivelului de
glucoză în sânge.
Scopul insulinei este de a menține nivelul glucozei din sânge în limite
normale.Un deficit al acestui hormon produce diabetul.Dacă nivelul glucozei în
sânge începe să crească dincolo de anumite limite,Insulele Langerhan s răspund prin
eliberarea de insulina în circulație.Insulina își exercită efectul permițând glucozei să
treacă din circulație în interiorul celulelor pentru a fi utilizată drept sursă de
energi e.Dar dacă insulina este absentă din sistem, mecanismul de reg lare al nivelului
glucozei sanguine este absent, deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertită în
surse de energie pentru celule, având drept rezultat diabetul.

6.Tablou clinic

Diabetul zaharat se manifestă foarte variat la bolnavi. La aproximativ
jumătate dintre aceștia, diabetul nu dă nici o tulburare, ceea ce îi face să creadă că
sunt perfect sănătoși. În aceste cazuri, când semnele lipsesc, pacienții nu iau nici o
măsură de tratament, ceea ce duce la complicații ale bolii (tulburări de vedere,
arteriopatia picioarelor).
La restul diabeticilor apar unul sau mai multe semne clinice ale diabetului,
dintre care cele mai importante sunt:
-poliuria (eliminarea unei cantități de urină de peste 2 litri în 24 de ore)
-polifagia (foame exagerată)
-polidips ia (senzația de sete intensă)
-scăderea în greutate (slăbire)
-oboseală inexplicabilă permanentă

Manifestări ale complicațiilor:
-tulburarea vederii
-dureri ale membrelor inferioare, îndeosebi ale gambelor
-tulburări genitale
-încetinirea vindecării rănilor
-comă diabetică, care inaugurează boală la un pacinet necunoscut înainte.

14

 POLIURIA:
Omul sănătos elimină un volum de urină cuprins intre 800 -1500ml în 24 de
ore (diureza normală); diabeticul în faza înaintată ajunge să urineze pes te
2000ml,urina fiind decolorată ,,ca apa”.
Explicația acestui fenomen este aceea că creșterea glucozei în sânge,peste o
limită,face ca ea să treacă și în urină.

 POLIDIPSIA:
Prin acest cuvânt cu rădăcina din limba greacă, înțelegem senzație puternică
de sete, adică nevoi a uneori foarte chinuitoare de a bea o cantitate mare de lichide,
volum care poate ajunge la mulți litri pe zi.
Senzația de sete se însoțește de regulă cu uscăciunea mucoaselor gurii și a
buzelor.

 POLIFAGIA:
Cuvânt care provine de asemenea din limba greac ă și înseamnă nevoia de a
mânca mai mult decât normal; se însoțește adesea de slăbirea bolnavului,uneori
foarte rapidă.

 SLĂBIREA:
Scăderea în greutate apare îndeosebi în cazurile severe ale diab etului
zaharat, în special la copii, tineri dar și la adulți . Slăbirea poate constitui un semn al
agravării bolii, în acest caz fiind însoțită de alte s emne ale bolii, cel mai adesea de
poliurie și polidipdie. Aici slăbirea este importantă, se pierd multe kilograme chiar și
10-20 în doar câteva săptămâni, glicemia este foarte ridicată peste 300 -400 mg%, iar
insulino -terapia atrage atenția de câștig în greutate.
Slăbirea în greutate se poate datora și altor cauze, necunoscute bolnavului,
cum ar fi: neoplasme, mai ales în pancreas, dar și în alte organe: hipertiroidi m, diaree
accentuată etc.

15
 OBOSEALĂ:
Acest fenomen se mai poate numi și astenie, când o parte dintre bolnavi se
plâng de oboseală, de scăderea forței fizice și a capacității lor de a îndeplini o sarcină
pe care înainte o îndeplineau cu ușurință. Oboseala apare la eforturi musculare
obișnuite, dar poate fi și intelectuală, când pacinenții uită repede, au tulburări de
memorie și altele. Există însă și situații în care glicemia crește puțin peste limita
normală, dar oboseala este exagerată.

7.Investigații
 Examene de laborator ale sângelui:
 glicemia: se recoltează 2ml sânge venos într -o eprubetă cu 4mg
florură de sodiu, sau cu sistem vacutainer (glicemie 80 -120mg%)
 rezervă alcalină : se re coltează sânge venos pe heparină sau cu sistem
vacutainer(normal 27mEq/l )
 Examene de laborator ale urinei:
 glicozuria: se recoltează urina din 24 de ore într -un borcan curat,
gradat; din întreaga cantitate se tri mit la laborator 150 -200ml urină ; pe etichetă ce
însoțește produsul se notează cantitatea de urină/24ore; normal gli cozuira este
absentă .
 dozarea corpilor cetonici: se recoltează urina din 24 de ore, se trimit la
laborator 150ml; prezența corpilor cetonici în urină se întâlnește în comă diabetică și
la pacienții cu vărsături prelugite.
 Toleranță la glucide:
scop: stabilirea dozei de insulină ce urmează a se administra.
-se administrează pacientului timp de 2zile, în alimentație o cantitate fixă de
glucide(ex.200g)
-zilnic de recoltează urina din 24 de ore (pentru glicozurie) și sânge (pentru
dozarea glicemiei)
-se face media glicozuriei pe cele 3 zile și se scade din cantitatea de glucide
adminitrate în 24 de ore.
Exemplu: media glicozuriei este 80g/24ore. Aceasta se scade din 200g de
glucide administrate zilnic, ceea ce înseamnă că 120g de glucide sunt tolerate, iar 80

16
de g netolerate. Pentru acestea din urmă se administrează insulina(o unitat e pentru 2g
de glucoză din urină )
-dacă pacinetul; nu prezintă glicozurie sau 10g/24ore, se consideră o bună
toleranță la glucide.
 Examenul fundului de ochi
 Examen neurologic

8.Diagnostic
a) Diagnostic pozitiv
Diagnosticul diabetului zahara t se bazează pe prezența simptoma tologiei
specifice (poliurie, polidipsie și scăderea ine xplicabilă în gre utate) și totodată
constatarea unei glicemi plasmatice crescute în mod evident, mai mare de 200mg/dl,
sau pe constatarea a cel puțin două valorii crescute ale glicemiei bazale ori după
TTG . Constatarea unei glicozuri pozitive va cr eea suspiciunile diagnosticului , pe
când o glicozurie ne gativă nu exclude diagnosticul . Nu este recomanda t că
diagnosticul să se bazeze pe glucomet rie individuală. Experții OMS fol osesc mai
multe criterii de diagnosticare a diabetului zaharat:
-prezența sim ptomelor și o glicemie luată în orice moment al zilei, mai
mare de 20mg/dl
-o glicemie ≥ 200mg/dl la d ouă ore după 75g glucoză (TTGO)
b) în general dignosticul pozitiv este pus mult prea clar ca să justifice
o discuție extinsă despre diagnosticul diferențiat. Diabetu l insipid prezintă glicemia,
testul de toleranță la glucoză normală, g licozuria absentă, p oliuria accentuată, iar
densitatea ur inii cuprinsă între 1001 -1005 în comparaț ie cu densitatea urinii din
diabetul zaharat clinic care este de 1030 -1040. Diabetul renal este o tubul opatie,
glicozuria nu este prea importantă, glicem ia a jeun și textul de to leranță la glucoză
sunt normale. Nu există convingerea că diabetul renal are vr eo legătura cu dibetul
zaharat deoarece nici un caz de diabet renal, în decurs de 10 ani nu s -a transform at în
diabet zaharat.
Lactozuria din ultimele luni de sarcină și din pr imele luni de alăptare
este confundată mult prea des cu g licozuria, astfel se pune un diagnostic gră bit și
greșit de diabet zaharat , ceea c e duce la întreruperea fă ră motiv a alime ntației

17
sugarului. Așadar, se v a cere laboratorului să precizeze dacă reacți a pozitivă cu
Nylander se datorează glucozei sau lactozei.
Pseudog licozurile produse de anumite medicamente (mai ales de
piramidon) trebuie avut în vedere pentru a evita astfel erorile de diagnostic.

9.Tratament
a) profilactic
Prevenția primară a diabetului zaharat de tip 1 s -a încercat prin mai multe
modalități: insulinoterapia preventivă, nicotinamida (o vitamină din grupul B,
numită și vitamina B3) este un compus natural care, administrat perioade lungi de
timp, pare a fi ca pabil să prevină instalarea diabetului zaharat de tip 1, la subiecții
predispuși pentru această boală.
Tratamentul diabetului zaharat de tip 1, deja declanșat, dar aflat în fază
subclinică reprezintă un domeniu de mare interes. În acest sens s -au folosit
imunosupresoarele (azatioprima, ciclosporina, glucocorticosteroizi, ciamexon, etc.)
sau imunoregulatoare (levamisol, dapsone) .

b) igieno -dietetic
Regulile de igienă trebuie bine cunoscute de diabetici deoarece
nerespectarea sau nu a acestora depinde apariția unor complicații severe. În general
este recomandată:
– curățenia corporală fercventă (baie zilncă cu apă și săpun) urmată de
schimbarea lenjeriei de corp zilnice
– îngrijirea strictă a danturii
– igiena perfectă a organelor genitale,adeseori aceste infecții genitale
reprezintă punctul de plecare ale infecțiilor cu germeni rezistenți, predispuse fiind
persoanele o beze.
– cea mai importantă este igiena membrelor inferioare, mai ales în cazul
apariției arteritei diabetice. În acest caz se urmărește echilibrarea diabeticului,
renunțarea la fumat obligatoriu, evitarea încălțămintei strâmte, a ciorapilor cu elas tic,
evitarea poziției picior peste picior, loviturile la picioare iar tăiatul unghiilor va fi
corect efectuat. În alte cazuri bolnavii vor fi sfătuiți să -și ferească picioarele de surse
de căldură iar în pat își vor schimba fercvent poziția. Își vor spăla zilnic picioarele cu

18
apă și săpun, uscarea se va realiza prin presare cu un prosop moale iar eventualele
micoze interdigitale vor fi tratate de specialistul dermatolog. După spălare și uscare,
picioarele vor fi pudrate cu ta lc, în cazul transpirațiilor. Tratamentul aseptic al
excoriațiilor și plăgilor este obligatoriu, gangrena fiind o cauză majoră.

Gangrena diabetică poate fi generată de arteriopatia și de neuropatia
diabetică, fiind cea mai gravă problemă a diabetului. Ea poate fi prevenită
contribuind 3 factori:
-factorul neuropat
-microangiopatia diabetică
-factorul infecțios

Gangrena se prezintă sub două forme:

a)gangrena umedă, extensivă, instalându -se brusc în urma suprainfectării
unei leziuni declanșatoare. Bolnavul este febril, starea ge nerală afectată, apare
cetoacidoza iar fără cooperarea dintre diabetolog -chirurg, bolnavul poate muri.

b)gangrena uscată apare pe fondul unei ischemii cronice progresive la
nivelul halucelui sau calcanean, de culoare vinețiu -negricioasă, cu dureri intense
ajungând la autoamputație, alteori apare ulcerul trofic plantar.

Tratament: Sulfodexid 1 fiolă pe zi în perfuzie, pentoxifilin sau trental în
perfuzie, hemisuccinat de hidrocortizon, xilină intraarterial, antibiotice sau chiar
intervenții chirurgicale.

Împreună cu tratamentul medicamentos, regimul reprezintă condiția
esențială menținerii vieții diabeticului aproape de normal. Principiile generale sunt:
-bolnavul trebuie să -și cunoască foarte bine regimul, conținutul de
glucide p entru fiecare aliment și să -l respecte
-bolnavul trebuie bine instruit asupra conținutului glucidic din
alimente.

19
Bolnavul dia betic trebuie să cunoască cele 2 grupe importante de alimente
interzise și permise:

a)alimente ce nu conțin gluc ide sau conțin cantități reduse fiind
consumate fără restricție

b)alimente bogate în glucide interzise diabeticului

c)alimente cu cantități moderate de glucide consumate numai în
cantități stabilite de medic și cântărite.

d)canti tatea de glucide consumate zilnic să fie apropiată de cea a
individului normal, ținând cont de munca depusă, vârstă și sex

e)rația calorică să corespundă necesarului caloric organismului,
raportată la vârstă, se x, stările fiziologice și munca pres tată

f)excluse vor fi glucidele concentrate ca: zahărul, produsele făinoase și
zaharoase, etc

g)din alimentație nu vor lipsi proteinele animale cu valoare biologică
(lapte, carne, brânză, ouă, pește) și lipidele vegetale (uleiurile vegetale)

h)pâinea va fi împărțită cu exactitate pe felii și pe mese

i)din alimente nu vor lipsi fibrele, deoarece celulozicele din legume,
fructe, cereale și leguminoasele uscate scad glicemia și previn cancerul de colon

j)mesele vor fi repartizate la ore precise (dimineața, ora 11, prânz, ora
17 și seară),ultima masă servindu -se la ora 22 sub formă de gustare.

20
Tabelul 1. Alimentele din regimul diabeticului
Felul alimentar Cantitǎ ṭi
precise
Fără
cântar -Carne: vacă, vițel, pasăre, porc, miel slab (proaspătă
sau congelată) șuncă 300 g sau
-Pește: proaspăt sau congelat (sărat, afumat) 400 g sau
-Brânzeturi: telemea, cașcaval, brânză topită 200-300 g
-Grăsimi: unt, untdelemn, margarină
-Smântână: (cremă)
-Legume: varză, varză roșie de Bruxelles, conopidă,
spanac, dovleac, fasole verde, bame, sparanghel, salată,
vinete, roșii, lăptuci, păpădie, urzici, măceș, ridichi,
ciuperci, ardei grași, castraveți, praz, untișor, ștevie. 800-1000 g
-Ouă proaspete foarte moi
Obliga –
toriu pe
cântar -Fructe proaspete: mere, fragi, căpșuni, zmeură, caise,
vișine, cireșe timpurii, pere, portocale, gutui, piersici
sau pepene verde(60g) 300-400 g
-Lapte: iaurt, caș, urdă, brânză proaspătă de vaci 500 ml
-Cartofi, orez, griș, paste făinoase cântărite fierte 150 g
-Pâine:g (400 g
pentru 100
g pâine) -mămăligă pripită:g
-mămăligă tare:g Nu
-Nu se fierb: cartofi, morcovi, sfeclă, țelină sau paste făinoase, în ciorbe
-Nuci, alune Nu
-Bături alcoolice: vin alb, țuică, coniac Ocazional
și cu
moderație
-Ceai,cafea neagră Cu zaharină
Interzis Se vor evita: făinoasele, biscuiții, legumele, uscate: fasolea, mazărea,
lintea, bobul, castanele, zahărul, ciocolata,prăjiturile, bomboanele,
dulcețurile, halvaua, rahatul, înghețata, berea, vinul dulce, mustul,
siropurile, strugurii, prunele, miere de albine, cozonacul, bananele,
curmalele,etc.

Prezentăm alăturat foia de regim pentru diabetic, utilizată de centrul
antidiabetric și boli de nutriție – Spitalul N.Păulescu, adaptată unui caz.

21

TABEL CU REGIMUL DIADETICULUI

Instrucțiuni speciale:
echivalențe:100g pâine = 250g cartofi = 500g fructe
100g fructe = 50g cartofi = 20g pâine = 250g lapte = 120g
morcovi / țelină / sfeclă

Conținutul în zahăr a 20g pâine este egal cu zahărul conținut în cantitățile
alimentelor,în locul pâinei pot fi consumate alimentele:

Tabelul 2: Echivalența zahărului din pâine în alte alimente
20g pâine = 15g făină de grâu;
15g făină de porumb;
86g mămăligă;
18g macaroane fie rte;
250g lapte;
350g lapte acru sau iaurt;
60g cartofi;
20g mazăre, fasole, linte uscată boabe;
70g mazăre, fasole, linte, fierte;
120g mazăre verde;
220g fasole verde;
140g mere,pere;
170g portocale;
190g pepene;
225g afine;
135g cireșe, vișine;
130g prune
80g nuci.

Alimentele consumate fără restricție sunt: carnea, peștele de toate tipurile,
șunca, brânzeturile fermentate, ouăle, grăsimile vegetale și animale, legumele cu un
conținut mic de glucide (varză acră, castraveți, spanac, ciuperci, conopidă,
etc).Alimentele consumate numai cântărite sunt: pâinea, fasolea și toate derivatele de
cereale, fructele și legumele cu un conținut mare de glu cide,laptele,iaurtul și urda.
După conținutul lor glucidic, fructele și legumele se împart în 4 categorii:

22
a)un conținut sub 5% glucide: legume (ciuperci, dovlecei, lobodă,
roșii, spanac, varză, ridichi), fructe (pepene, nuci, lămâi) fiind consuma te fără
restricție și fără cântar.
b)conținut de 10% glucide: legume (ceapă, morcov, praz, țelină),
fructe (cireșe, coacăze, portocale) totdeauna cântărite.
c)conținut de 15% glucide: legume(mazăre verde boabe, păstârnac),
fructe (dude, g utui, mure, zmeură ,piersici, vișine)
d)conținut de 20% glucide sunt: legume (usturoi, hrean, cartofi) și
fructe (struguri, prune uscate).

Tabelul 3: Alt tip de regim (INSTITUTUL DE NUTRIȚIE ȘI BOLI
METABOLICE ”N. PĂULESCU”)
Regimul diabeticului
Obliga –
toriu pe
cântar
zilnic
Felul alimentelor Cantități
prescrise
(10%HC) fructe proaspete: mere, fragi, căpșune, zmeură,
caise, vișine, cireșe timpuri, pere mici verzi, portocale,
mandarine, gutui, piersici, agrișe, avocado, papaya, afine, dude,
mure, nectarine, kiwi sau pepene verde
(5% HC) pepene verde 300g/zi

500g/zi
(4%HC) lapte : iaurt, caș, urdă, brânză proaspătă de vaci, sana. 250g/zi
(20%HC) cartofi: orez, griș, paste făinoase cântărite fiecare sau
fasole boabe sau mazăre 200g/zi
(50%HC) pâine: g 200g/zi
1-5 felii
sau mămăligă pripita (350 g la
100g
pâine)
Carne slabă (rasol sau grătar): pasăre, vacă, vițel, porc, miel
(proaspătă sau congelată), șunca Praga, piftie, mezeluri 300g sau
150×2
Pește (rasol sau grătar): proaspăt și congelat 400g
Brânzeturi: telemea, cașcaval, brânză topită 200-300g
Grăsimi : unt, untdelemn, margarină (fară prăjeli, fără rântaș)
Smântână : (cremă)
Legume : varză, varză roșie de Bruxelles, conopidă, spanac,
praz, dovleac, morcov, țelină, fasole verde, bame, sparanghel,
salată, vinete, roșii, lăptuci, păpădie, urzici, măceș, ridichi,
ciuperci, ardei grași, castraveți, praz, untișor, ștevie. 600-800g
Ouă proaspete : moi

23
Nuci, alune: 5-10/zi (nerecomandate la bolnavii obezi)
Bături alcoolice ( vin alb, țuică, coniac) : ocazional 50ml
Ceai, cafea neagră: îndulcite cu zaharină
Sifon, apa minerală

Echivalențe (10HC): 100g fructe = 250ml lapte
(10HC): 20g pâine = 50g cartofi

Deci, se consumă cântărite merele de orice fel, portocale, cireșe,
morcovi fierți și cartofi. Strict interzise sunt: strugurii, prunele, perele, crumalele și
bananele. Legumele uscate sunt consumate numai după ce sunt fierte. Zahărul și
produsele făinoase se interzic deoarece cresc glicemia rapid, fiind folosite numai în
stări hipoglicemice. Repartizarea glucidelor pe ce le 5 mese reprezintă modul de
echilibrare al diabeticului (numai de dietă cu tratament oral sau insulinic). În cazul
dietei se folosește schema de alimentație cu trei mese principale.În tratamentul cu
insulină se vor utiliza două posibilități de administra re:
a)administrarea de insulină românească, dată în 3 prize se efectuează
înaintea meselor bogate în glucide (dimineața,prânz și seară).
b)dacă se folosește insulină semilentă sau len tă, se administrează în
două priz e (dimineața și seară ), sau într -o singură priză, glucidele fiind repartizate
egal în trei mese principale și 2 -3 gustări.
Repartiția glucidelor pe procente este asemănătoare adultului normal
(15% dimineața, 10% la ora 11; 35-40% la prânz; 10% la ora 17, 20-25% seara și la
ora 22, 10%). Conținutul în glucide la copilul până la 15 -16 ani este recomandat să
primească 50% glucide, 20% proteine și 25 -30% lipide. Preferabil sunt dietele bogate
în glucide, dacă diabeticul nu este obez va primi o rație calorică similară cu a
individului normal, pentru vârstă, sex, muncă și stare fiziologică. Pentru evaluarea
conținutului glucidic al alimentelor este necesar folosirea cântarului. Pentru ca rația
calorică să fie echilibrată nu trebuie să lipsească niciodată alimentele boga te în fibre,
împărțirea pâinii pe felii trebuie făcută cu exactitate.Dacă diabeticul este obez se vor
reduce pâinea și făinoasele,dar nu și grăsimile vegetale. Pentru obezi sunt necesare:
controlul aportului caloric, regim strict dacă este cazul, aport mar e de fibre și mese
regulate, iar scăderea în greutate nu este permisă decât cu acordul medicului. Modul
de preparare al alimentelor va fi:

24
-evitarea zahărului și produselor zaharoase,îndulcirea va fi numai cu
zaharină
-prepararea sosului să fie fără făină
-pâinea prăjită să fie cântărită înainte de prăjire
-pastele făinoase în stare crudă conțin multe glucide(75 -80%). Prin
fierbere se îmbibă cu apă și -și măresc volumul de 4 ori
-se preferă consumul alimentelor sub formă de sote uri, sufleuri, budinci
-proteinele animale sunt obligatorii în regim
-prăjirea este contraindicată, recomandate sunt fierberea și coacerea
Principalele categorii de alimente cu conținut în glucide sunt:
1)alimente cu conținut glucidic mare, intrezise diabeticului sunt: zahăr,
miere, malț, biscuiți, stafide, prăjituri, prune uscate, gem de prune, marmeladă, lapte
condensat îndulcit.
2)alimente cu conținut glucidic mare, permise cu limită diabeticului:
pâinea albă, pâinea graham, cartofi, orez, fasole boabe, mazăre boabe, fructe
proaspete, sucuri de fructe.
3)alimente permise diabeticului: morcovi, țelină, sfeclă, ceapă uscată,
usturoi, legume: roșii, salată, ardei, varză, vinete, praz, etc, bere, lapte și
derivate,carne, pește și derivatele lor.
În stare uscată legumele conțin între 75 -90% glucide.Ne cesarul de alimente
consumate trebuie ales cu atenție: fructele și legumele proaspete (dar nu dulci);
alimentele bogate în amidon – cartofi, pâine, orez și fasole; alimente bogate în găsimi
și proteine; fără băuturi alcoolice și obligatoriu fără dulciuri. Necesare sunt
plimbarea, înotul, mersul pe bicicletă ca și mod de relaxare.
Prezentăm dieta cu 2000kcal și 270HC adaptată unui pacinet normo -poderal cu activitate
Medie, insulinodependet:
Rația calorică va cuprinde:
55%HC -1080 kcal -270g
15%P -280 kcal -72g
30%L -669 kcal -70g

25

Tabel 4: Dieta de primăvară a diabeticului
Model de dietă pentru primăvară
Dimineața -60g fulgii, 200ml lapte 50
Gustare -40g pâine, omletă
-150g grapefuit 20
10
Prânz -40g pâine, ciorbă de ștevie cu afumătură
-șnițel, cartofi noi (200g), salată verde,
-100g măr 35
34
15
Gustare -40g pâine, 50g șuncă, margarină
-150g căpșuni 20
10
Seara -clătite cu spanac
-100g portocale 45
12
La culcare -20g pâine, 200ml lapte 20
TOTAL 271HC

Tabel 5: Dieta de vară a diabeticului
Model de dietă pentru vară
Dimineața -100g șunca ,pâine , cafea 50
Gustare -40g pâine, roșii umplute cu brânză de vaci
-100g caise 22
11
Prânz -40g pâine, ciorbă țărănească
-pește la grătar, cartofi natur (150g)
-100g vișine 35
30
14
Gustare -40g pâine, omletă
-150g grapefriut 20
12
Seara -30g pâine, pilaf cu carne (150g), salată verde
-100g caise 45
11
La culcare -20g pâine, 200ml sana 20
TOTAL 270HC

26

Tabel 6: Dieta de toamnă a diabeticului
Model de dietă pentru toamnă
Dimineața -100g pâine șuncă , margarină, roșii 50
Gustare -40g pâine, 200ml lapte 30
Prânz -40g pâine, supă roșii
-spaghete cu carne (150g)
-100g măr 25
35
15
Gustare -40g pâine, brânză vaci cu verdeață și ceapă
-100g caise 22
13
Seara -20g pâine, salată de vinete, ardei copt
-cartofi natur (100g) , friptură, salată crudități
-70g măr 10
20
10
La culcare -20g pâine, urdă
-10g măr 10
15
TOTAL 270HC

Tabel 7: Dieta de iarnă a diabeticului
Model de dietă pentru iarnă
Dimineața -80g pâine , brânzică de casă 50
Gustare -40g pâine, șuncă
-100g portocale 20
12
Prânz -20g pâine, supă cremă de varzavat
-mămăliguța pripită cu brânză
-100g portocale 15
50
12
Gustare -40g pâine, șuncă, margarină
-100g măr 20
15
Seara -30g pâine, pilaf (150g) cu carne pe pasăre,
roșii
-150g grapefruit 45
12
La culcare -20g pâine, 200ml sana 20
TOTAL 271HC

27
c) medicametos
Pentru diabeticul de tip 1, insulino -dependent, insulina este
indispensabilă, administrarea ei fiind prin injecții subcutanate, numai în cazuri
speciale indicate de medic se face intravenos (comă diabetică). Există insuline cu
acțiune rapidă și cu acțiune lentă. Se folosește în special insulina obișnuită cu acțiune
rapidă, cristalină sau ordinară ce poartă numele de Actrapid (fig 3) .
Fig 3.: Actrapid – insulină umană (rDNA)

În țara noastră se găsesc flacoane cu insulină ce au 5ml și 200 u.i. (unități
internaționale), în alte țări există insuline cu 80 u.i. sau cu 100u.i./ml. Insulina se
extrage din pancreas de vacă. Pe lângă insulina românească care este insuficient
purificată există și insuline pure, numite insuline monocompon ente. Acestea nu dau
rezistență, nu dau reacții alergice fiind mai bine suportate, administrate pe cale
subcutanată, activitatea hipoglicemiantă începe la 20 -30 minute de la injectare și
dispare în 6 -7 ore. Pe cale intravenoasă începe imediat și dispare în 90 de minute.
Bolnavul își injectează singur insulina, de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea fiecărei
mese principale (dimineața,prânz și seară), dozele fiind stabilite în funcție de
toleranța la glucide și sunt obligatorii regulile:

a)o unitate internațională de insulină obișnuită echilibrează circa 2g
glucoză. Dacă bolnavul elimină prin urină 20g glucoză în 24 ore are nevoie de 10 u.i.
insulină. Dacă după 10 u.i. dispare glicozuria, bolnavul este considerat echilibrat. În
general, la copii și la adolescenți se permite o glicozurie de 10 -12g în 24 ore, evitând
o posibilă hipoglicemie.

28

b)glicozuria nu este întotdeauna utilă diagnosticului și tratamentului. La
vârstnicii care au complicații renale, tratamentul se realizează num ai după valorile
glicemiei.

c)repartizarea dozelor de insulină se face diferit în funcție de masă. O
doză de 60 u.i. se repartizează diferențiat: 24 u.i. dimineața, 20 u.i. la prânz și 16
u.i.seara.

d)când nevoia de insulină depășește 60 u.i. zilnic, se apelează la insulina
cu acțiune lentă sau prelungită.

Insulinele cu acțiune prelungită, cu activitate medie sunt:
-H.G.Insulin S, cu debut la o oră și dispariția efectului la 12 -14 ore
-Komb -Insulin S, cu debut la 45 -60 minute și d ispariția acțiunii la 9 -12h
-Insulin semilente M.C., cu debut la o oră și sfârșit după 12 -16 ore
-Rapitard Insulin (fig 4.) , cu debut la o jumătate de oră de la
administrare și dispariția activității după 18 -20 ore.

Fig. 4: Rapitard 40 I.E./ml

Dintre insulinele cu activitate prelungită se folosesc:
-Long -Insulin, cu debut la o oră de la administrare până la două ore și
dispariția activității după 20 -24 ore

29

-Insulin Novolente (fig5.) , cu acțiune la o oră jumătate până la două ore
și dispariția activității după 20 -24ore.

Fig.5 : Insulin Novo Semilente MC 40 I.E./ml

Dintre insulinele monocomponente (bine purificate) sunt utilizate Mono –
compone nt lent și Monotard M.C.Insulin (fig6).

Fig 6: Monotard HM – 100 U.I./ml

30

Unele preparate insulinice folosite în practica medicală:
Preparatul:
1) Insuline rapide: insulina cristalină (bovină), Actrapid MC (porcină),
Humilin HM (umană), Iletin I, I I(bovină și porcină) (fig.7) .

Fig 7: Iletin Insulină

2) Insuline medii : semilente -MC(porcină), Humulin -N(umană) (fig8) ,
Insulatard NPH (umană)

Fig 8: Humulin N Insulină

3) Insuline lente : Monotard -MC(porcină), Lente -MC(porcină), Humulin –
L(umană), Lente -Iletin I,ÎI(porcină), Ultralente -MC(porcine).
4) Amestecuri: Humulin -M 1-5(umană), Mixtard 1 -5.

31
La copii și adolescenți este contraindicat tratamentul cu insulină lentă,
aceasta administrându -se într -o singură priză pe zi. Sunt interzise amestecuri de
insulină românească cu orice tip de insulină, deoare ce se inactivează. Flacoanele de
insulină sunt păstrate tot timpul la frigider și la loc uscat. Înainte de administrare,
flaconul este încălzit la temperatura camerei, agitându -se până la omogenizare iar
extragerea insulinei se realizează cu 2 ace steriliz ate prin fierbere, introduse în dopul
de cauciuc (se dezinfectează cu alcool și se șterge cu un tampon de vată sterilă, cu
apă apoi se usucă). Alcoolul inactivează insulina.

Printr -un ac se extrage insulina, iar prin celălalt pătrunde aerul care
înlocuie ște conținutul extras. De preferat este că după fiecare utilizare,seringa să fie
aruncat. Sunt seringi de 1ml, cu 40 gradații (fiecare gradație corespunde la o unitate
internațională) sau 20 gradații (o gradație =2 u.i.). Este normal să existe atâtea serin gi
câte injecții se fac. Dacă nu este posibil, seringa se sterilizează nu mai prin fierbere o
singură dată (dimineața ), o dată cu ea și un număr dublu de ace față de numărul
injecțiilor cu insulină efectuate zilnic și un număr triplu de dopuri de vată. Injecțiile
se fac subcutanat, locurile de elecție fiind fața anterioară și latero -externă a
coapselor, jumătatea inferioară a abdomenului (sub ombilic), fețele anterioare și
laterale ale brațelor și regiunile fesiere.

Pielea se dezinfectează cu alcool și urmele acestuia se șterg cu un bușon de
vată fiert în apă. Bolnavul se va spăla obligatoriu cu apă și săpun înainte de fiecare
injecție, evitând repetarea injectării în același loc. Schimbarea locului de injectare se
realizează periodic după o schemă făcut ă de bolnavul care -și administrează singur
injecțiile.

Accidentele după administrarea insulinei sunt:
 hipoglicemia,
 infecțiile locale (flegmoane) datorate lipsei de asepsie,
 alergie la insulină(reacții locale și generale), înlocuindu -se în
această situație insulina cu forma monocomponentă,

32
 lipodistrofia fiind hipertrofică(noduli duri și dureroși) sau trofică cu
dispariția grăsimii subcutanate, poate fi combătută prin schimbarea periodică a
locului de injectare.

d) chirurgical
În intervenții c hirurgicale un diabetic trebuie pregătit prin introducerea în
tratament a insulinei chiar dacă afecțiunea este de tip 2, insulinoindependent. Această
modificare a medicației antidiabetice trebuie aplicată cu 20 ore înaintea intervenției
chirurgicale și con tinuă încă 24 -48 ore postoperator la aprecierea medicului
diabetolog.
În mod obișnuit nu prezintă riscuri mari, obiectivul fiind echilibrarea
metabolică. Îngrijirea postoperatorie trebuie realizată cu competență. În timpul
operației și după,chirurgul tre buie pregătit și dotat cu tot arsenalul terapeutic necesar
unei intervenții specifice (sondă vezicală, antidiabetice, heparină).
Transplantul de pancreas prezintă mari riscuri, deci nu este o metodă
aplicată curent.
Transplantul de celule beta -pancreati ce este o metodă limitată deoarece
necesită tratament imunosuspensor cu efecte secundare și dificultăți în obținerea
celuleleor necesare.
Pancreasul artificial este încă în studiu, nu s-a introdus în practică.
Preparatele insulinice noi, doar insulina Lispro verificată, cele cu acțiune
prelungită sunt în studiu.
Stoparea precoce a evoluției diabetului zaharat de tip 1, aceasta fiind o
boală autoimună s -au folosit imuno -suspensoare (Azatioprina, Ciclosprina,
Ciamexonal,etc).

10.Evoluție.Complicații.Prognostic

Evoluție
Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie,
polidipsie, polifagie și scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al
bolii.

33
Boala ev oluează în patru stadii:
a)prediabet sau diabet potențial, încadrându -se persoanele cu ambii
părinți diabetici sau unul din părinți cu rude diabetice, femeile care au născut un
copil de peste 4kg, cele cu avorturi spontane, cu glicozurie și persoanele obeze.
b)diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranță la
glucoză și cortizon este pozitiv cu aspect patologic
c)diabetul chimic, asimptomatic sau subclinic în care curba
hiperglicemiei provocate evidențiază boala
d)diab etul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemi i á jeun
(pe nemâncate) cu poliurie, polidipsie, glicozurie și scădere în greutate. Trecerea de
la un stadiu la altul poate să nu apară deloc, să evolueze foarte lent, să fie rapidă sau
chiar explo zivă. Ultima posibilitate întâlnită mai ales la copii.
Complicații
Pot fii acute și cronice. Din prima categorie prezentăm coma -acidocetozică,
în care se descriu trei faze evolutive:

1)Acidocetoza incipientă , când mecanismele de compensare sunt eficiente.
Hiperglicemia poate apărea : în caz de tratament inadecvat, excese alimentare,
neglijarea activității fizice, bolii supraadăugate.În aceste cazurii apar unele simtome:
senzație de sete, de foame, poliurie, oboseală și somnolență, tulburării de vedere.
De urgență se va testa glicemia.Când celulele nu primesc detulă glucoză,
organismul degradează grăsimile pentru a hrăni celulele, rezultând corpii cetonici,
carea au proprietăți , acidifiante. Se acumulează corpii cetonici și crește aciditatea
sângelul. Fenomenele se instalează t reptat, dar au urmări grave. Cor pii cetonici se
elimină prin urină și apar: grețuri, vărsături, stare generală alterată, durerii
epigastice, respirație cu miros de acetonă.
Este o urgență medicală.
Numai 10% din comele diabetului zaharat cetoacidotice evoluează cu
pierdere cunoștiintei.
Pot apărea semne digestive (grețuri , vărsături, dureri) care pot mima un
abdomen acut;

34
Se întâlnesc în circa 20%din cazuri în prezența unei infecții, terapeutica este
normală sau scăzut ă.Când factorul declanșator este cunoscut, se adauga semnele
acestuia (I.M., pneumonie, AVC).
Cetoacidoza severă : crește glicemia; insulină cu acțiune rapidă, iv, s.c sau
i.m după caz, combaterea tulbur ărilor acido -bazice cu soluții alcaline, insulina și ser
glucozat; rehidratar e; hemisucinat de hidrocortizon , combaterea factorului infecțios.
Necesarul de insulină este în jur de 250U în primele 24 d e ore, chiar mai mult la
nevoie . La vârstinici obezi se administrează heparina.
Câteva reguli: urmărirea stării de conștienta, monitorizare T.A, a EKG și
diurezei, prevenirea edemului cerebral prin tratament adecvat. Tratarea cauzei.
Mortalitatea variază în spital 0,5%în comele simple și 5 -15% în cele complicate.
Moartea prin hipopotasemie și hiperpotasemie e ste posibilă. Cetoacidoza inaugurală
are un prognostic bun.

2)Stare de precoma diabetică . Anorexia este totală, apar grețuri și vărsături,
greutate în epigastru, uneori chie durerii , astenie pronunțată, lentoare pshihică,
torpoare, respirație amplă, profu ndă și zgomotoasă (Kusmaul). Mirosul respiraței este
acetonic (de mere putrede) , deschidratarea este pronunțată (limba, mucoasele și piele
uscată), iar pierdere în gr eutate apreciabilă. Poliuria este abundentă, cu gricozurie și
acetonurie prezent. În sânge , hiperglicemia și cetonemia înregistează valori mari.
Hipotermia este prezentă.

3)Stadiul de comă diabetică . Toate sim ptomele din stadiul precedent sunt
prezente și mult accentuate. Bolnavul este palid, respirația Kusmaul evidentă, apare
somnolența și în final comă. Hipotermia, tulburările deglutiție , deschidratarea,
emacierea, cu ochii înfundați în orbite, hipotensiunea arterială, sunt prezente,
glicemia depășește 400mg/dl, diureza este pronunțată,dar în mod obișnuit. Glicozuria
este adundentă.Cetonenia și cetonoria sunt obișnuite. Rezerva alcalină scade iar
acidoza metabolică crește.
Hipoglicemia și comă hipoglicemică sunt complicații secundarea
tratamentului cu insulină de obicei. Acestea apar prin supra dozaj insulinic, fie
datorită unui consum insuficient de glucide, fie unui efort exagerat. La început apar
transpirații profunde, amețeli, astenie, foame exagerată, fenomene care cedează după

35
ingestia de glucide sau după administratrea de glucoză. Dacă nu se intervine sau
tulburarea este severă, b olnavul devine inconștient, agitat, prezintă tulburării
neurologice, contracturi, modificării de reflexe, uneori comă profundă. Modificările
neurologice pot deveni i reversibile în cazurile grave. Î n formele ușoare, bolnavul
poate intreveni singur ingerând zahăr. În formele severe când nu mai poate înghiți
cazul este de domeniul spitalului, pentru administrare de glucoză i.v.

Tabelul 8: Diagnosticul diferențial între comă hipoglicemică și comă
acetoacidozică

Criteriul Comă hipoglicemică Comă acetoacidozică
Cauze Scăderea aportului alimentar
Creașterea activități fizice
Supradozarea de insulină
Consum alcool Stări infecțioase
Întreruperea
insulinoterapiei
Intoleranță digestivă
Situații stresante
Instalare Relativ rapid (ore) sau foarte
rapid(minute) Lentă , ore sau zile
Clinic
Respirația Normală sau stertoroasă Acodotică, de tip
Kussmaul
Halenă Nesemnificativă Miros de acetonă
Pielea Umedă, palidă Uscată
Limba Umedă Uscată, prăjită
Pupile Midriatică (mărită) Normale
Globi
oculari Tonus normal Tonus scăzut
Musculatura Tonus crescut, contracții, convulsii Hipotoma
Reflexe Exagerate, semne piramidale
(Babinschi bilaterale) Normale, slabe,sau absente
(Babinschi indiferent)
Presiunea
artelială Ușor crescute sau normale Ușor scăzute sau normale
Puls Plin sau normal Slab
Biochimic
Glicozuria Absența sau salb pozitivă Intensiv pozitivă
Cetonurie Absența sau salb pozitivă Intensiv pozitivă
Glicemie
test Scăzută Crescută
Ph sangvin Scăzut.Normal Scăzută
Leucocitoza Scăzută Crescută

36
Complicațiile cronice sunt foarte numeroase: oculare, renale, nervoase
,hepatice, vasculare, metabolice, osoase.

1) Complicațiile vasculare pot interesa vasele mici (microangiopatie sau
vasele mari macroangiopatie)
– microangiopatie diabetică include glo meruloscreloza diabetică, retinopatia
diabetică, unele manifestări cutanate si musculare și probabil o parte dintre
manifestările neuropatiei diabetice. Apare în primii anii de evoluția bolii și reprezintă
complicații severe.

Glomeruloscreloza diabetică reprezintă una dintre complicațiile cele mai
grave, este caracteristică diabetului netratat , duce la insuficiență renală.

Retin opatia este de as emenea o complicație foarte gravă care poate duce
inevitabil la orbire, poate fii prevenită pri n tratament corect și la timp.
-macroangiopatie constă în interesarea vaselor mari: apare cardi opatia
ischemică, infarct miocardic, ateroscleroza cerebrală (tromboza cerebrală,
arteriopatia membrelor inferioare).

Astfel gangrena diabetică est e mai frecventă în arteri opatii , mai întinsă și
mai rezistentă. Evoluția se face deobicei către gangrena umedă cu riscul amputației.

Fig. 9: Gangrenă diabetică

37

2)Complicații infecțioas e: furuncule (fig 10) , abce se, tuberculosa
pulmonară, infecții genitale și renale.

Fig. 10 Furuncul

3)Complicații oculare: cataractă (fig 11) , retinopatia.

Fig 11: Cataractă

4)Complicați i renale : infecții urinare (germenii : coliba cilul, stafilococul,
proteusul) , pielonefrita, nefropatia diabetică, insuficiență renală cronică
5)Complicații nervoase: neuropatie diabetică care se pote manifesta fie sub
formă d e tulburării motorii(pareze), f ie senzoriale fie sub formă viscerală.

38

6)Alte complicații: litiaza biliară, paradontoza (fig 12) etc.

Fig. 12: Parodontoză

7)Obezitatea nu este o complicație ia fiind una dintere cele mai importate
cauze (80% dintre diabetici au fost sau sunt obezi)

8)Hiperlipoproteinemia, deasemenea, nu este o cauză. Aceasta crește riscul
arteroscrelozei și asociația cu diabetul face că riscul pentru accidente ischemice , î n
special coronariene să fie mai mare.

Prognostic
Prognosticul diabeticilor s -a îmbunătățit, rata mortalității cauzate de diabetul
de tip 2 a rămas de aproape 5 ori mai mică decât a populației generale. Leziunile
renale apar la circa 25% din pacienți – insuficiența renală reprezentând o cauză
majoră de deces.
Prognosticul pentru diabetul de tip 2 este dificil de evaluat deoarece multe
din cazuri rămân nediagnosticate. Deși, rata mortalității crește cu 40% în cazul
pacienților cu diabet zaharat de tip 2, decesul survenind de multe ori prin infarct
miocardic sau insuficiență renală.

39
Scăderea în greutate prin reducerea aportului caloric este factorul principal
pentru amel iorarea bolii, repartiția greutății face posibilă și reapariția bolii. Diabeticii
sunt expuși unei furunculoze simple sau antracide, tuberculozei și denutriției.
Complicațiile cele mai frecvente sunt modificările cronice: afecțiuni
vasculare, ale extremi tăților, nefropatii și neuropatii diabetice. Cea mai frecventă
cauză o constituie afectarea coroanelor ducând la decesul diabeticului.
După descoperirea insulinei, durata vieții unui diabetic s -a apropiat de
durata normală a unui om sănătos.

40

Capitolul III
Cercetare

41
METODOLOGIA LUCRĂRII

A fost evaluată populația adultă a unui cabinet de medicina familiei de 1640
persoane , investigată clinic și paraclinic complex pentru stabilirea prevalenței
afecțiunii, a distribuției ei, a complicațiilor și a unor corelații ca lculate cu alți factori
de risc, dar si influența medicației administrate împreună cu regimul alimentar.

Datele pacienților au fost obținute din:
• Anamneză
• Parametri somatici: înălțime, greutate (calc ulare IMC), circumferință
abdominală
• Măsurarea TA
• Date culese: clinic, paraclinic, chestionar PNESS, prevenție
Metodele statistice aplicate au inclus:
• Variabile folosite: cantitative, calitative
• Calculare frecvențe, procente, prevalențe
Reprezentări grafice: circulare, liniare , piramidale, conice, histograme
• Teste statistice: test t “student” (v ariabile cantitative), test chi pătrat
(variabile calitative), test Z (procente)
Analiza corelației (coeficient de corelație Pearson).

REZULTATELE CERCETĂRII
Per total în populația studiată au fost 87 de pacienți cu DZ, dintre care 3 cu
DZ tip 1. Grupul „DIAB“ a inclus cei 84 de pacienți, bărbați și femei, cu DZ tip 2.
Grupul DB a reprezentat bărbații cu DZ tip 2, în număr de 45, iar DF femeile din
grupul DIAB, în număr de 39.

42

TABELUL 1. Clasificarea pacienților studiați

Numărul total de pacienți (n) 1640
Diabet zaharat tip 1 3
Diabet zaharat tip 2 (DIAB) 84
Bărbați (DB) 45
Femei (DF) 39

TABELUL 2. Distribuția populației pe grupe de vârstă și sex

Grupa de vârstă Bărbați Femei Total
20-29 ani 134 132 266 (16.22%)
30-39 ani 220 117 337 (20.55%)
40-49 ani 129 108 237 (14.45%)
50-59 ani 221 170 391 (23.84%)
60-69 ani 139 96 235 (14.33%)
≥70 ani 72 102 174 (10.61%)
Total 915 725 1640

TABELUL 3. Distribuția DIAB pe grupe de vârstă și sex

Grupa de vârstă Bărbați Femei Total
20-29 ani 0 0 0
30-39 ani 1 0 1 (1.19%)
40-49 ani 1 3 4 (4.76%)
50-59 ani 17 15 32 (38.10%)
60-69 ani 16 9 25 (29.76%)
≥70 ani 10 12 22 (26.19%)
Total 45 39 84

Rezultatele obținute indică următoarele:
O prevalență a DZ tip 2 de 5,12% (fig. 1), mai mare la femei (5,38%) – cu
speranța de viață mai mare – față de bărbați (4,92%), fără diferențe semnificative

43
statistic (p>0.05),

FIGURA 1. Prevalența DZ în populația studiată, la bărbați (a) și femei (b)

− vârsta medie a pacienților cu DZ ti p 2 este de 62,9±10,6 ani, la bărbați:
62,8 ±
10,3 ani (30…87), la femei: 62,9 ± 11.1 ani (42… 82)
− vârsta de debut a bolii 55,5±11 ani, cu o vechime a DZ de 7,3±5,2 ani (cu
extreme 1 și 24 de ani), la bărbați: 55,3±10,8 ani (27…78), la femei: 55,9±11,4 ani
(39… 81)
Prevalența DZ crește semnifi cati v cu vârsta, cu o creș tere importantă la
grupa 50 -59 de ani (fi g. 2) și un debut mai devreme al bolii la femei (fi g. 3).

FIGURA 2. Prevalența DZ pe grupe de vârstă, în populația studiată

a b

44

FIGURA 3. Prevalența DZ pe grupe de vârstă la bărbați și femei

Riscul genetic a fost înregistrat la 27,38% dintre pacienți (fig. 4), iar la
pacienții cu AHC de diabet zaharat, vârful de debut a fost cu o decadă mai timpuriu
(fig. 5).

FIGURA 4. Antecedentele heredo -colaterale în grupul DIAB

45

FIGURA 5. Vârsta de debut a DZ la pacienții cu/fără AHC de diabet zaharat

DZ tip 2 este însoțit de exces ponderal – 89,29% dintre cazuri (fig. 6),
reprezentat de obe – zitate în 59,53% dintre cazuri, mai des obezitate gr. I (42,86%) –
fig. 7, obezitatea fiind mai frec – ventă la femei (66,67%)

FIGURA 6. Excesul ponderal la pacienții DIAB

46

FIGURA 7. Distribuția pacienț ilor diabetici după grupe ponderale de IMC

Pacienții au fost clasificați în grupe de efort fizic în funcție de gradul de
implicare în activități fizice la locul de muncă, în timpul liber, respectiv dacă practicau
un sport în mod constant. Astfel au existat 4 clase de efort posibile: sedentari (efort
minim), efort fizic ușor, efort fizic mediu și efort fizic intens (în această clasă nu s -a
încadrat nici un pacient DIAB).
Un factor de risc important, sedentarismul ca stil de viață și nivel de activitat e
fizică, se regă – sește la 70,23% din pacienții cu DZ tip 2 (fig. 8).

FIGURA 8. Clasificarea pacienților DIAB după gradul de activitate fizică

47
În privința distribuției grupelor ponderale în funcție de gradul de activitate
fizică, un procent de doar 36 % dintre pacienții activi erau obezi, în timp ce în rândul
pacienților sedentari, un pro cent aproape d ublu (69,49%) erau obezi, dife rență statistic
semnificativă (fig. 9).

FIGURA 9. Statusul po nderal la pacienții DIAB seden tari vs. activi
La vârste înaint ate majoritatea pacienților sunt pensionari la limită de vârstă,
dar 3,57% din pacienții cu DZ tip 2 sunt pensionari pe caz de boală, iar 5,95% prezintă
un grad de handicap (fig. 10), pondere ce în rândul sedentarilor atinge valori duble
(11,84%).

FIGURA 10. Afectarea integrării în muncă și societate a pacienților DIAB

48

Hipertensiune a arterială (HTA) a avut o pre valență de 88,1% în grupul DIAB
(semnificativ mai mare decât în populația cabinetului – 23,41%), normotensivi fiind
doar 10 pacienți DIAB (11,9%). Ponderea cea mai mare (peste 50% din grupul DIAB) o
are HTA gr. II.

FIGURA 11. HTA la pacienții DIAB

Alți factori de risc precum fumatul (21,43%), consumul exagerat de alcool
(22,62%), hiperco – lesterolemia (media 208,81 mg%) asociați DZ cresc riscul
complicațiilor, handicapului și morta – lității (fig. 12, tab. 4).

FIGURA 12. Distribuția pacienților diabetici după fumat și consum de alcool

49

Complicațiile cronice degenerative, corelate cu anii de evoluție a bolii,
înregistrează valori îngrijorătoare (fig. 13). Prevalența complicațiilor diabetului a fost
calculată pornind de la preva lența cardiopatiei ischemice în grupul DIAB (39 de cazuri,
adică 46,43%), a nefropatiei diabetice (14 cazuri, respect iv 16,67%), a retinopatiei
diabetice nep rolifer ative sau proliferative (11 ca zuri, adică 13,1%), și a polineuropatiei
senzitive distale și/sau neuropatiei vegetative (15 cazuri, respectiv 17,8 5%). Poate exista
o subdiagnos ticare a complic ațiilor microangiopate care ne cesită trimitere la speciali st,
cu examinări para clinice și de laborator dedicate, necesare pentru confirmarea
diagnosticului.

FIGURA 13. Prevalența c omplicațiilor microangiopate și macroangiopate la
grupul DIAB

Privind prevalența complicațiilor DZ în funcție de statusul ponderal (fig. 14),
se remarcă o tendință crescătoare a acesteia de la normopondere spre obezitate, precum
și creșterea mai accentuată a prevalenței complicațiilor macroangiopate.

50

FIGURA 14. Prevalența c omplicațiilor la pacienții dia betici funcție de
statusul ponderal
TABELUL 4. Complicațiile cronice corelate cu factorii de risc

Grupa de risc Macroangiopatie Microangiopatie Capacitate de muncă,
handicap
Fumat + consum
alcool (5 pacienți) 100 %(5 pacienți) ! 100%(5 pacienți)! 1 pensionar pe caz de
boală
Fumat(13 pacienți) 10 pacienți (76,9%) 7 pacienți(53.8%) 2 handicap, 1
pensionar pe caz de
boală
Consum alcool(14
pacienți ) 7 pacienți (50%) 3 pacienți (21,4%)

Reprezentând grafic prevalența complicațiilor DZ după gradul hipertensiunii
arteriale (fig. 15), se observă un trend crescător al prevalenței acestor complicații (în
special macroangiopate, dar și microangiopate) după gradul HTA.

51

Analiza corelației

Corelația glicemie -HbA1c (fig. 16) este directă, de intensitate medie (r=0,695)
și statistic semnificativă (p<0,05).

Corelația IMC – circumferință abdominală (fig. 17) este directă, de intensitate
medie (r=0.601) și statistic semnificativă (p<0.05).

FIGURA 15. Prevalența complicațiilor DZ în funcție de gradul H TA asociate

52

FIGURA 16. Analiza corelației glicemie – HbA1c

Circumferința abdominală
FIGURA 17. Analiza corelației IMC – circumferință abdominală

53

Există o corel ație directă de intensitate mo derată (r>0,5, < 0,75; p<0,05) atât
între:
a) valoarea he moglobinei glicozilate ca indi cator al glicemiei pe termen
mediu -lung (% din Hb) și glicemia serică, indicator al glicemiei pe termen scurt
(mg/dL), cât și între

b) IMC ca indic ator general al statusului pon deral și circumferința
abdominală ca indicator al o bezității viscerale.

FIGURA 18 . Analiza controlului glicemiei în urma respectării regimului
dietetic si a tratamentului medicamentos

Am constatat, conform figurii 18 , că glicemia este ținută sub control, în cel mai
mare procent ~ 58% (951 indivizi) – dacă pacientul respectă regimul dietetic și
medicația; fiind urmat de ~ 23% (377 indivizi) – dacă pacientul respectă medicația dar
nu și regimul dietetic. Se pare că cei care iși mențin glicemia doar din regim fără
medicație au un procent scăzut ~ 11% (1 80 indivizi) ; fiind urmați de cei ce nu respectă
medicația și nici regimul dietetic ~ 8%(132indivizi).

Regim si
medicatie
58%Medicatie fara
regim
23%Regim fara
medicatie
11%Fara medicatie
si fara regim
8%Controlul glicemiei

54
În concluzie , pacientul diabetic, în afara afe cțiunii de bază:
• asociază o multitudine de alți factori de risc cardiovasculari sau
metabolici
• adesea evol uează spre complicații
• microangiopatie
• macroangiopatie
• sumează o multitudine de alte afecțiuni cronice

Toate acestea fac necesară o monitorizare atentă și permanentă a acestor
pacienți, o consiliere a lor și a familiei din care provin, precum și un tratament
nonfarmacologic și farmacologic adaptat fiecărui bolnav în parte.
Monitorizarea pacienților cu diabet zaharat tip 2 în Medicina Familiei
necesită:
• un control glicemic între 80 -140 mg% și HbA1c<6.5%
• educația pacientului
• alimentație adecvată, cu re gim alimentar adaptat fiecărui caz
• stil de viață c u odihnă, exercițiu fizic adap tat, co mbaterea fumatului,
sedentaris mului, a consumului exagerat de alcool, de sare, cafea în exces
• medicația conform algoritmului stabilit de specialist, în funcție de
valori le glicemice.

55

Capitolul IV
Concluzii

56

Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică ce are drept cauză principală
deficitul absolut sa u relativ de insulină și se caracterizează prin perturbarea
predominantă a metabolismului glucidic (scăderea toleranței la glucide), hiperglicemiile
pe nemâncate ce depășesc 120 -130mg%, prezența de glucoză în urină alături de
afectarea și a celorlalte metabolisme (lipidic și proteic).
Cauzele care duc la deficitul insulinei nu su nt pe deplin elucidate, dar primtre
cele mai cunoscute sunt ereditatea, alimentația, vârsta, leziunii ale sistemului nervos,
infecțiile și inflamațiile pancreasului.
Diabetul zaharat prezintă 2 forme clinice fundamentale: diabet zaharat
insulinodependent t ip I și daibet insulinoindependent tip II.
Diabetul de tip I apare la tinerii sub 30de ani și prezintă un debut cu trida:
poliurie, polidi psie, polifagie alături de asten ie fizică și scădere în greutate. La început
sunt prezente hiperglicemiile și cetoadid oza, glicozuria fiind abundentă. Nu poate fii
controlată doar prin regim alimentar, fiind necesară insulino terapie.
Analizele de laborator sunt hotărâtoare în diagnosticul diabetului.Acesta se
bazează pe :
-aprecierea semnelor clinice
-masurarea g licemiei,în special cea á jeun
-testele de toleranță la glucoză
-determinarea glicozuriei și a corpilor cetonici
Tratamentul igeno -dietetic și cel medicamentos sunt obligatorii pentru
menținerea diabetul zaharat echilibrat.Tratamentul trebui e să fie precoce, imediat de la
depistarea bolii, pentru a prevenii complicațiile. Fiecare pacient va avea propriul său
regim, în funcție de greutatea sa și stadiul în care se află boala, pentru a ajunge la
greutatea ideală. Alimentele vor fii repartizate în mese mici, câte 5 -6 pe zi, prima
dimineața devreme iar ultima seară târziu.
Sunt strict interzise la persoanele diabetice consumul de: produse
zaharoase și fructe bogate în zaharuri.
Alimentele ce se pot consuma fără nici un fel de restri cție: pește, carne de
miel, vacă , vițel , pasăre, brânzeturi: caș, cașcaval, brânza de vaci, smântân ă, ouă
proaspete, grăsimii: unt, margarină.

57
Alimentele care trebuiesc cântărite zilnic: fructele proaspete, legumele,
cartofii, fasolea,lactatele, produsele de panifica ție.
Tratamentul insulinic se va efectua numai în cazul pacienților insulino –
dependenți și comelor diabetice.
Insulinele sunt de 4 feluri:
a) insulină cu acțiune rapidă (Ex: NovoRapid)
b) insulină cu acțiune intermediară (Ex: Lantus)
c) insulină cu acțiune lentă (Ex: Levemir)
d) insulină cu acțiune ultralentă (Ex:Humulin -L)
Este recomandat ca bolnavii diabeticii să respecte regimul alimentar , cel
medicamentos și să încerce să facă exerciții fizice moderate pentru a stimula
acțiunea insulinii și a alimentației asup ra organismului.
Diabetul zaharat are o evoluție stadială: pre diabet, di abetul latent ,
diabetul chimic și diabetul zaharat clinic manifest.
Complicațiile diabetului sunt nenumărate și pot fii: acute (cetoacidoza
diabetică, acidoza lactică, hipoglicemiil e și infecții acute interrecurente) și cronice
(retinopatia diabetică, nefropatia diabetică, neuropatia diabetică, arteroscreloza)
Dacă se vor respecta schemele de tratament (alimentația, medicația și
exercițiul fizic) bolnavii diabeticii vor duce o viață normală fără complicatții.

58
Capitolul V
Bibliografie

1. American Diabetes Association – Standards of Medical Care in Diabetes,
Diabetes Care, vol. 31, suppl. 1, Jan. 2008
2. Harrison’s Principles of Internal Medicine , 17th Ed. 2008 McGraw -Hill
Companies Inc. Editors: Dennis L. Kasper, MD, Anthony S. Fauci, MD, Dan L. Longo,
MD, Eugene Braunwald, MD, Stephen L. Hauser, MD, J. Larry Jameson, MD, PhD,
Joseph Loscalzo, MD, PhD. ISBN: 0071599916 / 978007159991
3. N.D. Hâncu – „Diabetul za harat, nutriție și boli metabolice”, ed. University
Press, Arad, 2001.
4. A. Jompan – “Medicina Familiei”, ed. Eurostampa, Timișoara, 2010.
5. A. Jompan și colab. – Hiperproteinemiile și indicele de aterogenitate într -o
comunitate rurală din vestul țării. Annals – New Series an XXIV, nr. 7/2000, Timișoara.
6. A. Jompan și colab. – Traditional nutrition and cardiovascular risk. Rev.
Central European Journal of Occupational and Environmental Medicine, Budapest, nr.
6/2000, p. 161 -165.
7. A. Jompan, I. Crâsnic , V. Dumitrașcu – „Analizele de laborator în
practica asistenței medicale primare”, ed. Eurostampa, Timișoara, 2006.
8. A. Jompan, R. Timar – „Pacienții obezi și riscul cardiovascular”, Rev.
Medicina Familiei, nr. 52, an XI, 2004.
9. A. Jompan – „Elemente de Medicina Familiei și ghiduri de practică”, ed.
Helicon, Timișoara, 1999, ed. a II -a.
10. D. Matei și colab. – „Esențialul în medicina de familie”, ed. a II -a, ed.
Medicală Amaltea, București, 2010.
11. A. Restian – „Bazele Medicinei de Familie”, vol. II I, ed. Medicală,
București, 2003.
12. V. Serban, R. Timar, A. Vlad – „Diabetul zaharat și hipertensiunea
arterială”, ed. Brumar, Timișoara, 2004.
13. V. Serban – „Actualități în diabetul zaharat”, ed. Brumar, Timișoara, 2006.
14. R. Timar, V. Serban, A. Jompan et al. – Sindromul metabolic, Rev.
Medicina Familiei nr. 53 an XII, 2005, p. 27 -30.

59
15.Târgoviște C., Botea V. – Diabetul zaharat: definiție și clasificare în Tratat
român de boli metabolice, vol. 1, sub redacția Viorel Șerban, ediția Brumar 2011, pg
69-72.
16.Moța M., Popa S.G., Moța E. et al. – Prevalence of diabetes mellitus and
prediabetes in the adult Romania n population: PREDATORR study. J Diabetes. 2016
May;8(3):336 – 44. doi: 10.1111/1753 -0407.12297. Epub 2015 May 6.
17.Guja C. – Etiopatogenia diabetului zaharat tip 2. în Tratat român de boli
metabolice, sub redacția Viorel Șerban, editura Brumar, 2010, pg17 9-184.
18. Vereșiu I.A., Hâncu N., Roman G . – Insulina și tratamentul cu insulină,
Cluj-Napoca, editura Echinox, 2004 , pg 58 -109