1Adriana Petroi [622833]

Licență

1Adriana Petroi [622833]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1Adriana Petroi
Fiecare putem schimba
lumea, schimbându-ne
pe noi în șine
Centrul de Studii Banatice
Vârșeț, 2020

2Adriana Petroi, FIECARE PUTEM SCHIMBA
LUMEA, SCHIMBÂNDU-NE PE NOI ÎN ȘINE
Editor:
Centrul de Studii Banatice
Redactorul edi ției: dr. Mircea M ăran
Comitetul de redac ție:
dr. Aleksandra Đurić-Milovanovi ć
dr. Mircea Maran
dr. Marija Mandi ć
dr. Simona Adam
dr. Roman ța Iovanovici
Valentin Mic
Referent :
prof. univ. dr. Virginia Popovici
Lector : Dr. Eufrozina Greonean ț
Tehnoredactor : Marin Ga șpăr
Acest volum este editat cu sprijinul ﬁ nanciar al
Secretariatului pentru Cultur ă, Informare Public ă și
Relații cu Comunit ățile Confesionale al P.A. Voivodina
Tiparul: Grafo-color 84, Panciova
ISBN: 978-86-900728-2-8

3Prefață
În fața noastră se găsește volumul de eseuri prin
care tân ăra autoare Adriana Petroi î și anunță
debutul în via ța literară de la noi. Eseul reprez-
intă un gen literar care se g ăsește undeva între literatur ă
și știință și în el predomin ă observa țiile și reﬂ exiile au-
torului privind diferite aspecte ale vie ții. Cititorii deseori
nici nu observ ă aceste aspecte, dar care sunt foarte impor-
tante pentru în țelegerea unor segmente de ﬁ nitorii în va ța
noastră. Aceasta este o carte despre lumea în care câteo-
dată rătăcim, în primul rând din cauza ritmului accelerat
de viață pe care îl ducem. Autoare descrie momente care
la prima vedere nu sunt atât de importante îns ă, care, mai
târziu se transform ă în unicele clipe care cititorului aduc o
adevărată fericire.
Prin acest volum autoarea încearc ă să prezinte
adevăratele valori ale vie ții spirituale, în care cititorii ar tre-
bui să se simtă bine și atunci când sunt singuri și cum să se
mulțumească cu lucruri simple, dar valoroase, îns ă în spe-
cial faptul cum s ă producă o schimbare în sine și cum prin
aceasta s ă se îndrăgească pe sine îns ăși.
La carte te po ți mereu întoarce, în situa ția în care
cititorul s ă simte nesigur, confuz, ea îl îndreapt ă înspre
puterea ei secret ă de a schimba via ța lui. Toat ă puterea e
în mâinile ei. Prin acest volum, autoarea a dorit s ă aducă

4cititorului fericire, bucurie și bogăție, indiferent unde s-ar
aﬂ a. Este un volum plin de în țelepciune și de lecții de viață.
După citirea ei, via ța se poate privi cu al ți ochi. Cititorul va
găsi modul de a pre țui clipa actual ă ca ﬁ ind cea adev ărată.
Volumul are mai multe capitole. Scris ă cu mare dra-
goste, împresurat ă cu ﬁ re autobiogra ﬁ ce mistice, în anumite
momente ea aminte ște la memorialistic ă, însă autoarea ne
întoarce repede în prezent și ne aminte ște că trebuie s ă ne
gândim la schimb ări, pentru c ă doar în acest mod putem
păși în viitor și doar în acest mod putem schimba lumea.
Având în vedere originalitatea temei în literatura
în limba român ă din Voivodina, volumul de esee Fiecare
putem schimba lumea, schimbându-ne pe noi în șine, vă re-
comand cu drag aceast ă lectură.
prof. univ. dr. Virginia Popovici

5Introducere
Într-o zi ne vom da seama c ă fericirea nu depinde
de locul nostru de munc ă, nici de nivelul de studii,
nici dacă suntem într-o rela ție, sau nu. Fericirea
nu a încercat niciodat ă să urmeze pa șii celor ce ne-au pre-
cedat.
Într-o zi vom constata c ă fericire înseamn ă să ne de-
scoperim pasiunea, s ă avem speran ță și determinare, s ă ne
ascultăm inima și să o urmăm oriunde ne-ar duce. Fericirea
este în a ﬁ buni cu noi în șine și cu alții, în a înv ăța să iubim
persoana în care ne-am transformat.
Într-o zi vom în țelege că fericirea nu a fost în mâinile
altor oameni, a fost mereu în mâinile noastre, în noi.
Dacă ați ajuns aici, îmi pare bine. Scrierea acestei c ărți
a fost o pl ăcere pentru mine, dar și o provocare. Temele pe
care le voi aborda nu sunt nici simple nici u șor de rezolvat,
însă consider c ă stau la baza unei vie ți bune. Cu siguran ță
veți înțelege din cuvintele scrise în aceast ă carte cine sunt
și cum am ajuns aici. Nu voi spune c ă viața voastră va deve-
ni frumoas ă pentru c ă nu pot oferi garan ții. Oamenii con-
fundă zbaterea și suferin ța cu slăbiciunea. De aceea, ma-
joritatea ne evit ă atunci când ne deschidem su ﬂ etul în fa ța
lor. Puțini înțeleg că zbaterea, chinul și inadecvarea nu sunt
semne de sl ăbiciune, ba dimpotriv ă. Ai nevoie de o for ță
uluitoare ca s ă te zbați mereu împotriva vie ții, ai nevoie

6de mult curaj pentru a suferi și merge mai departe. Toat ă
lumea sufer ă, dar nu toat ă lumea recunoa ște. În zarva asta
generală, plină de voci care î și spun durerile imaginare,
suferințele reale pot ﬁ înecate și ignorate cu u șurință. So-
cietatea este un ocean de egoism și autosu ﬁ ciență, dar noi
putem ﬁ și altceva decât o victim ă agățată de o ultim ă sper-
anță. Am observat la tinerii de azi c ă se descurajeaz ă foarte
ușor și în mintea lor se nasc o sumedenie de întreb ări legate
de viață, Dumnezeu, p ărinți, dragoste. Neavând r ăspuns la
ele și descurajându-se, ei renun ță. Și cum un necaz nu vine
niciodată singur, tot în acel moment îi p ăresesc și prietenii,
colegii, iubita, iubitul. Adolescen ții sunt foarte sensibili, se
simt foarte u șor lezați, caracterizându-se printr-o bogat ă
imaginație, ei „viseaz ă cu ochii deschi și”. De aici începe și
creșterea puterii de judecat ă. Astfel, unii tineri ajung s ă-și
pună diferite întreb ări la care nu g ăsesc răspuns. Din feri-
cire pentru mine, am g ăsit unele r ăspunsuri la întreb ările
care mă frământau. Nu în adolescen ță. Le-am g ăsit mult
mai târziu, dar au fost binevenite. În eventualitatea c ă
această carte va ajunge în mâinile unor tineri care înc ă mai
așteaptă răspuns la unele întreb ări, citind aceast ă carte,
sper să primeasc ă răspuns la ele… Îmi cunosc defectele și
le accept pentru c ă fac parte din mine. Și unul dintre as-
pectele care m ă deosebesc cu des ăvârșire de ceilal ți este că
am ales s ă ﬁ u eu îns ămi într-o lume în care to ți preferă să
ﬁ e precum ceilal ți. Din cele tr ăite de-a lungul celor 32 de
ani, am adunat lec ții de viață și doresc s ă le împărtășesc
cu voi, voi cei care uneori v ă simțiți descump ăniți, sau vă

7descuraja ți ușor. Când v ă luptați cu boala, cu depresia sau
singurătatea, când sunte ți devasta ți emoțional de c ătre cei
din jur, puterea de care da ți dovadă doar prin faptul c ă ați
ales să vă mai zbate ți încă un metru, s ă mai crede ți în ceva,
acest lucru ar trebui s ă comande un respect amu țitor. Din
partea mea îl ave ți pentru c ă știu cum este.

8
“Făcând o călătorie în copil ăria mea îmi amintesc cu
drag de ea, ﬁ indcă am avut cea mai frumoas ă copilărie
din lume ”.

9Despre copil ăria și adolescen ța mea
Făcând o călătorie în copil ăria mea îmi amintesc
cu drag de ea, ﬁ indcă am avut cea mai frumoas ă
copilărie din lume. Atât de frumoas ă încât îmi
vine să plâng de ﬁ ecare dat ă când închid ochii și îi simt
„parfumul”. Îmi amintesc cu drag de cire șul din gr ădina
bunicilor, îmi amintesc cu drag de s ărbătorile mari de pes-
te an. Îmi amintesc de înv ățămintele primite de la bunicul
meu, care m-a înv ățat că doar Dumnezeu este c ălăuzitorul
nostru, și că doar credin ța ne ajut ă să depășim obstacolele
vieții… Odat ă cu toate aceste tr ăiri și învățături și universul
meu interior s-a schimbat, singurul la care m ă întorc când
sunt descump ănită… Tot atunci, în copil ărie au început
întrebările care-mi treceau prin minte: De ce? Cea mai
frecventă întrebare pe care mi-o adresam aproape în ﬁ e-
care zi. Poate ﬁ indcă sunt o ﬁ re sensibil ă și emotivă, poate
ﬁ indcă la acea vârst ă nu înțelegeam foarte multe, poate ﬁ –
indcă mă speriau situa țiile pe care nu le puteam schimba.
Mă speria neputin ța oamenilor, și ﬁ zică și psihică, implicit
boala, sărăcia mă speria, nesiguran ța… Emotiv ă și sensi-
bilă la grija fa ță de aproapele, la suferin ța celui de lâng ă
mine. Ie șeam din lumea frumoas ă a copilăriei și intram
în lumea adul ților, încercând s ă îi înțeleg. În zadar, îns ă.
Mai târziu mi-am dat seama c ă am pierdut timp pre țios din
copilărie străduindu-m ă să înțeleg ce se întâmpl ă în jurul

10meu. Nu în țelegeam foarte multe, nu în țelegeam de ce unii
copii rămân fară părinți, nu înțelegeam de ce unii oame-
ni mor tineri, nu în țelegeam rostul mor ții, nu înțelegeam
sărăcia pe care o vedeam în jurul meu, nu în țelegeam de
ce unii oameni se confruntau cu boli incurabile, m ă speria
aﬁ rmația: „Așa trebuie s ă ﬁ e”. Și uite, așa unii dintre noi
rămânem cu credin ța adânc înr ădăcinată încă din copil ărie
că am apărut pe acest p ământ ca urmare a unui accident,
și că tot ce se întâmpl ă în jurul nostru „a șa trebuie s ă ﬁ e”.
Mă bucură faptul c ă am început s ă realizez ceea ce este
corect, drept și frumos și asta se datoreaz ă credinței mele
neclintite în puterea Divinit ății. Aveam acest ă credință și o
am în continuare puternic ă, datorită educației pe care am
primit-o, și de care sunt foarte mândr ă. În copil ărie, când
mă gândeam la ce îmi doresc s ă devin când cresc mare,
îmi doream s ă devin călugăriță. Vedeam în Dumnezeu tot,
nu puteam s ă îmi închipui via ța departe de Divinitate. Lu-
crurile au luat o alt ă turnură pentru mine. La început nu
înțelegeam de ce?! Acum știu că Dumnezeu a avut un alt
plan pentru mine. În adolescen ță nu înțelegeam de ce în
vacanțele mele de var ă din timpul liceului trebuia s ă rămân
acasă și să muncesc, iar al ții să se distreze… Asta pân ă când
am realizat c ă orice ai face bine în via ță, mai devreme sau
mai târziu î ți va ﬁ de mare ajutor în via ță. Așadar, în timp
ce tinerii de vârsta mea se distrau, eu citeam, m ă uitam
la ﬁ lme documentare despre via ță și ﬁ lmulețe în care se
povestea despre Dumnezeu, despre credin ță, întipărit în
minte mi-a r ămas părintele Arsenie Papacioc. Îl ascultam
zi și noapte, m-a fascinat credin ța lui neclintit ă, deși viața

11nu i-a fost foarte u șoară și cred că datorită acestor inter-
ese ale mele via ța mea s-a schimbat în bine, pentru c ă am
crezut că pot ﬁ altfel. Ceea ce a r ămas „nevindecat” la mine
sunt desp ărțirile, nu îmi plac desp ărțile, mă sensibilizeaz ă,
mă atașez foarte u șor de oameni și acest ata șament m ă face
să nu îmi pot stapâni emo țiile despărțirii. Deși am crescut,
emoțiile despărțirii sunt la fel, ele nu au trecut. Nici nu m ă
străduiesc foarte mult s ă schimb acest lucru la mine! Au
devenit parte din mine, le accept, iar acceptând ceea ce nu poți schimba, devine mai u șor de suportat. Pentru cei ce
au astfel de sensibilit ăți la desp ărțiri am un sfat: Gândul
despărțirii, oricât de temporar ă ar ﬁ , ne sperie întotdeauna.
Și în anumite clipe, privind poze, ne d ăm seama c ă timpul
și-a văzut de drum. El trece repede. Chiar dac ă ne doare
acum, chiar dac ă ni se pare greu, este logic s ă mergem mai
departe. Trebuie s ă mergi mai departe, chiar dac ă simți po-
vara pe umerii t ăi, mergi cu ochii umezi și cu senza ția că lași
în urmă o bucată din su ﬂ etul tău. Dar vom înv ăța, în timp,
că durerea se diminueaz ă, iar rănile se închid. Despre mine
mai spun c ă: îmi place s ă trăiesc în propriul meu ritm, in-
diferent de situa ție, nu îmi plac petrecerile și agitația, prefer
să citesc o carte bun ă sau să vizionez un ﬁ lm frumos. Ast-
fel mă relaxez. Sunt altruist ă și nu aștept nimic în schimb
atunci când ajut. Nu accept ajutor atunci când consider c ă
nu îl merit. Cred în vise împlinite, în oameni, și mai cred
că viața e un mixt între munc ă multă, noroc, momente și
decizii. Cred c ă poți găsi frumosul în aproape orice situa ție
și poți învăța ceva de la ﬁ ecare persoan ă pe care o întâl-
nești. Încercând s ă îmi croiesc drumul, am întâlnit diferite

12situații de viață, ﬁ ecare situa ție venind ca o lec ție pentru
mine. Îmi plac c ălătoriile și cel mai mult îmi plac cal ătoriile
cu trenul. Dac ă ar ﬁ să vă dau un sfat, v-a ș spune: l ăsați
toate conceptele, cuno ștințele… lăsați-le pe toate deoparte
și permite ți să ﬁ ți învățat din nou. Nu de mine. De nimeni
din exterior, ci de în țelepciunea ce se a ﬂ ă deja în ﬁ ecare din
noi. Lăsați această înțelepciune s ă se manifeste. Asta e tot.
Există momente în via ță în care scene întregi par constru-
ite numai pentru noi. Cred c ă universul comploteaz ă ca să
reinstaureze lini ștea în interiorul nostru, s ă ne apropie de
fericire, s ă înțelegem ni ște lucruri și să mergem un pic al-
tfel mai departe. Dup ă cum spune Biblia în Efeseni: C ăci
prin har a ți fost mântui ți, prin credin ța Sa. Și aceasta nu
vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. V ă sfătuiesc să nu
mai stați pe gânduri și să vă arătați iubirea. Cea mai mare
greșeală a omului e solida lui p ărere că trăiește separat de
toți ceilalți. Că deține „eul” lui pe care trebuie s ă-l plimbe
prin lume și să-l cultive, într-o form ă de egoism absurd. Nu
este așa. Este adev ărat că suntem lega ți unul de altul prin
semnul iubirii. Mergem înainte mân ă în mână, inimă lângă
inimă, idee lâng ă idee. Dac ă suntem capabili s ă simțim și
să acceptăm asta, orice ﬁ ricel de r ăutate, invidie, mândrie
se evapor ă. Spuneți mulțumesc când v ă este făcut un bine,
zâmbiți cu drag celor iubi ți, zâmbiți chiar și oamenilor
străini. Oricui îi prinde bine un zâmbet. Cine știe viața cui
o însenina ți prin asta. Ierta ți ce e de iertat, iubi ți ce vreți să
iubiți și ce vă aduce bucurie și pace inimii voastre.

13Tăcerea aceasta este solu ția,
pacea aceasta este r ăspunsul
În timp ce m ă plimbam prin via ță și aproape tot-
ul mi se p ărea perfect, la un moment dat am cla-
cat, am c ăzut. Am c ăzut și nu eram preg ătită. Am
căzut și n-am avut de ales, a trebuit s ă mă opresc, s ă respir
adânc, să-mi pun gândurile în ordine. Tot atunci a început
și lupta cu gândurile, iar în mine sentimentul deja î și făcuse
apariția gândindu-m ă că am o problem ă… Chiar o aveam.
De fapt singura problem ă era mintea. A șa că, tot ﬁ lozofând
în legătură cu găsirea mai multor solu ții, ajungând la tot
mai multe concluzii, imediat au r ăsărit mult mai multe
probleme. Nici m ăcar o singur ă problem ă nu a fost rezol-
vată prin demers ﬁ lozoﬁ c, afundându-se tot mai mult și
mai mult în de șert. Ea nu poate ajunge la ocean, drumul
ei e în mod fundamental gre șit. Prin asta se deosebe ște re-
ligia de ﬁ lozoﬁ e. Religia înseamn ă să nu încerci s ă rezolvi
problemele luate separat, ci s ă privești la rădăcina tuturor
problemelor și s-o tai. Odat ă ce ai înțeles că nu ești mint-
ea ta, marea transcenden ță a avut loc. Dintr-o dat ă toate
problemele devin insigni ﬁ ante, încet, încet, ele se evapor ă.
Rămâi cu o pace adânc ă, o mare t ăcere se a șterne. Tăcerea
aceasta este solu ția, pacea aceasta este r ăspunsul, r ăspun-
sul tuturor întreb ărilor care se învârt prin minte.

14
“Pe lângă familie, copilul trebuie s ă ﬁ e expus la
socializarea cu al ți copii, experien ța care îl va ajuta s ă
treacă peste timiditate și să-și întărească încrederea
în sine”.

15Lupta cu gândurile, este oare
o problem ă?
Foarte mul ți oameni au aceast ă problem ă. Da, o
pot numi problem ă, pentru c ă așa este privit ă
această „luptă” cu gândurile, este privit ă ca ﬁ ind
o problem ă foarte grav ă chiar. Nu, nu este o problem ă, este
ceva normal și în regul ă ca la un moment dat s ă trecem
prin aceast ă luptă cu noi în șine. Nimeni nu a sc ăpat de pro-
priile gânduri, nimeni nu a ie șit biruitor din aceast ă luptă.
Nici măcar eu, care m ă „luptam” cu gândurile și le vedeam
ca pe o problem ă foarte mare și de nerezolvat. Marea mea
„problem ă” era urm ătoarea: exact la ceea ce nu voiam s ă
mă gândesc, exact aia îmi venea în minte. Ini țial credeam
că am o putere mai mare decât acele gânduri care mi se în-
vârteau prin minte, am obosit luptându-m ă cu ele. În timp
ce eu oboseam, ele deveneau tot mai multe și mai puter-
nice. La un moment dat m ă gândeam: Ce m ă fac? Deve-
nise ceva de nesuportat. Într-un ﬁ nal am în țeles că lupta
de fapt nu este lupt ă, și că trebuie s ă renunț, să renunț la
luptă. Doar renun țând, se lini ștesc apele și putem de ține
controlul asupra noastr ă și asupra gândurilor noastre. Nu
este ușor să acceptăm ceva ce nu vrem. Nici nu trebuie. Tre-
buie doar s ă nu le mai d ăm importan ță gândurilor rele. Ele
vin și pleacă. Concentrându-ne pe un gând mai mult timp,

16acel gând devine puternic, pune st ăpânire asupra noastr ă
și vom ﬁ proprii no ștri sclavi. Mintea nu doarme, chiar nici
atunci când noi dormim, ea este mereu treaz ă, mereu um-
blă hai-hui. De aceea nu trebuie l ăsată mintea s ă umble de
capul ei… Avem aceast ă putere s ă o stăpânim, s ă o potolim,
nu o băgăm în seam ă și gândurile se lini ștesc de la sine.
Păsărilor care uneori zboar ă chiar deasupra capului nu le
permitem s ă-și facă cuib în capul nostru, nu-i a șa? Exact
la fel trebuie procedat și cu un gând care apare, și care ne
deranjeaz ă, îl lăsăm liber s ă zboare, nu ne impunem, nu îl
oprim să nu zboare prin mintea noastr ă, doar nu îl l ăsăm
să-și facă cuib. Eu când am procedat a șa, când nu mai d ăde-
am importan ță gândurilor care m ă nelinișteau, am început
să apreciez și să admir frumuse țea din jurul meu, și cum nu
era pretutindeni frumuse țe, a început s ă mi se fac ă dor de
ea, și să o caut. Mi s-a f ăcut dor de frumuse țea care vine de
la suﬂ et, de oamenii sinceri, de divin, de etern. Am început
să văd frumuse țea în lucruri mici, în lucruri simple… în pri-
virea unui c ățeluș care îți cere un col ț de pâine. În ochii unui
copil care te roag ă cu privirea, s ă-l iei în bra țe, să-l strângi,
să te joci cu el și să-i oferi din timpul și din aten ția ta. În
prietenii care î ți oferă umărul lor să plângi și care te sus țin
necondiționat. Care se bucur ă de reușita ta și care plâng cu
tine atunci când lacrimile te inund ă. În părinții care îți oferă
aripi să zbori, care te sus țin și te iubesc necondi ționat, care
te așteaptă acasă, care-ți spun pove ști și care îți mângâie
nu doar fa ța, ci și suﬂ etul. În gr ădina cu ﬂ ori, îmb ătătoare
de miresme și frumuse ți, în livada cu meri, din care gust ăm

17cu poftă, în senin ătatea cerului, care ne lini ștește simțirile,
spre care prive ști când ți-e dor de divin și când vrei s ă-ți
oprești plânsul; spre care ne îndrept ăm privirile, visele și
tainele. În c ăldura soarelui. Cel care ne mângâie neîncetat,
fără să ceară nimic în schimb. Care ne ofer ă căldură, lu-
mină și pace. La fel am procedat și când mi s-a f ăcut dor de
Dumnezeu. Am pornit în c ăutarea Lui…
Într-o zi de prim ăvară eram la bunicii mei. Vremea
de afară era una potrivit ă pentru o ie șire, așa că am pornit
la drum. M ă îndreptam c ătre o biseric ă din comun ă, acolo
unde inten ționam să merg în c ăutarea divinit ății, pentru a
mă încărca pozitiv și pentru a ajunge la un echilibru spiri-
tual. Îmi sim țeam su ﬂ etul încărcat de atâtea și atâtea lucru-
ri, așa că am decis ca m ăcar pentru câteva minute s ă acord
atenție gândurilor mele într-un loc potrivit. Aveam nevoie
de acele câteva minute petrecute la biseric ă, în liniște.
Am ajuns acolo, spun o rug ăciune în gândul meu și
mulțumesc pentru toate cele primite, când la un moment
dat sunt întrerupt ă de un băiat, subțirel și mic de statur ă.
Aveam în fa ța mea un copila ș de vreo 9 ani șori, slăbuț,
cu haine s ărăcacioase, dar cu o privire blând ă și caldă.
În clipa imediat urm ătoare, un glas u șor tremurând
îmi spune:
„Te rog frumos, crezi c ă ai putea s ă mă ajuți cu 1 leu?”
Am stat pu țin și m-am gândit vreme de vreo 10 se-
cunde și parcă o voce interioar ă îmi spunea c ă în spatele
acelui băiat cu haine s ărăcacioase se ascunde o poveste de
viață care merit ă toată atenția mea.

18Am băgat mâna în buzunar și i-am oferit acestuia mai
mult decât suma pe care m ă rugase ini țial să i-o ofer.
Îi citeam în ochi bucuria și mulțumirea.
Pe lângă cuvintele de mul țumire sincere pe care mi
le-a adresat, acesta r ămâne o clip ă și mă întreabă dacă am
câteva minute libere în care sa îmi explice de ce a f ăcut
gestul de a-mi cere ace ști bani.
Am rămas puțin surprins ă pentru faptul c ă iși dorea
să îmi explice acest lucru, privind cu ochii realit ății și com-
parându-l cu oricare alt cer șetor, își văzuse scopul îndeplin-
it. Așa că nu mai avea de ce s ă mai stea lâng ă mine și mai
ales să îmi dea explica ții în urma gestului s ău.
Am decis s ă îl ascult. Presim țeam că în acel copil se as-
cunde o lec ție de viață. O poveste. O lec ție de supravie țuire
de la care cu siguran ță pot învăța ceva.
Îmi spunea cu ochii blânzi și cu un efort nespus s ă
iși stăpanească lacrimile, despre familia pe care nu a cu-
noscut-o niciodat ă, familie care nu a avut nici m ăcar bunul
simț să îl caute. S ă se intereseze de soarta lui.
Îmi spunea despre frigul pe care îl îndura adesea pe
străzi, despre ironiile și răutățile ce se f ăceau la adresa lui
de către oamenii care nu știau ce poveste de via ță ascunde
în sinea sa. Oamenii ce au avut pu țin noroc pentru c ă s-au
născut în familii ce i și iubesc copiii și nu îi las ă în grija alto-
ra sau pe str ăzi.
Văzând că îl ascult, îmi spune c ă fericirea este la în-
demâna tuturor, dar de acest lucru nimeni nu este con ș-
tient.

19Oamenii uit ă să ﬁ e recunosc ători atunci când au parte
de fericire, iar el, de și trecea prin greut ăți extrem de mari,
avea momente în care se sim țea fericit pentru c ă a găsit ce
să mânânce în ziua respectiv ă. Am rămas surprins ă să aud
că în drumul lui, nu uit ă niciodat ă să meargă la biseric ă și
să mulțumească pentru c ă a avut ce mânca și pentru a ﬁ re-
cunoscător Celui de Sus. Am privit în ochii lui și aveam sen-
zația că mai avea pu țin și mă implora s ă ﬁ u recunosc ătoare
și să îi învaț și pe cei din jur s ă ﬁ e recunosc ători pentru ceea
ce au. Aceast ă lecție de viață este un exemplu demn de ur-
mat, trebuie s ă ﬁ m recunosc ători pentru tot și pentru toate.

20Viața nu poate ﬁ decât spiritual ă!
Tot ceea ce tr ăiește și respiră este animat de su ﬂ ul
vital care î și are sursa și izvorul, în Dumnezeu.
Eu trăiesc pentru c ă sunt o ﬁ ință spiritual ă, o
ﬁ ință vie a Su ﬂ ului. Fără Suﬂ u nu exist ă viață: „Le retragi
Tu su ﬂ ul, ele mor și se întorc în țărână.” (Ps. 104). Acest
suﬂ u ne locuie ște, ne poart ă și ne hrănește. Este o for ță or-
donatoare și formatoare, dar și eliberatoare și uniﬁ catoare
în același timp.
„Mântuitorul Iisus Hristos, apreciind smerenia și
stăruința în rugăciune, întemeiate pe o credin ță neîndoiel-
nică, a lăudat-o pe cananeanc ă zicându-i: ‘O, femeie, mare
este credin ța ta; ﬁ e ție după cum voie ști’ (Matei 15, 28),
împlinindu-i, totodat ă, cererea de a-i t ămădui ﬁ ica”. Deci,
pentru a avea parte de ajutorul lui Dumnezeu, se impune
ca, atunci când ne adres ăm Lui în rug ăciune, cerându-i ceea
ce credem c ă ne este de folos pentru via ța pământeasc ă, să
o facem cu credin ță puternic ă și statornic ă.
Credința este cel mai important lucru din via ța mea,
cred că credința este un dar al Lui Dumnezeu și este în-
născută în om, dar mai depinde și de voin ța omului. Cred-
ința crește și se dezvolt ă prin voia noastr ă, prin conlucrar-
ea noastr ă cu Dumnezeu. Necredin ța îi vine omului din
voia liber ă de a se lega pe sine de lucrurile cele de șarte și
trecătoare. Necredin ța este un act liber al omului prin care

21el nu vrea s ă creadă în Dumnezeu, în f ăgăduințele Lui și în
minunile Lui. Fa ță de necre știni trebuie s ă ne purtăm cu
dragoste și blândețe, căci prin aceste dou ă mari virtu ți pe
mulți îi aducem c ătre Hristos. „Chipul de a aduce pe to ți
la Hristos, este numai al dragostei și al blânde ței” (Sfân-
tul Efrem Sirul). În ceea ce-i prive ște pe eretici, avem m ăr-
turia Apostolului Pavel care ne spune: „De omul eretic dup ă
prima sfătuire și a doua sf ătuire, dep ărtează-te”. Cea mai
scurtă deﬁ niție a credin ței este cuvântul „Cred”. Când rosti ți
cuvântul „Cred” înseamn ă că primiți și mărturisiți ceea ce
ne învață Biserica despre Dumnezeu. M ărturisiți credință.
Credința uneori ne este pus ă la încercare, cre ște, spore ște,
și se întărește prin ispite și prin necazuri. Mul ți nu știu că
și zbuciumul c ăutării numite „spirituale” sau al celei nu-
mite „cunoa ștere” sunt dependen țe. Atunci când ac țiunea
în sine este compulsiv ă. Am pus ghilimele deoarece acum
știu că nici 1% din c ăutările persoanelor care se consider ă
căutători spirituali nu au nimic în comun cu spiritualitatea
autentică. Unii cred sincer c ă se „înalță spiritual», când de
fapt se afund ă din ce în ce mai mult în mla știna fără fund a
minții. Pentru omul spiritual, succesul înseamn ă creșterea
interioar ă, puterea extraordinar ă de a accepta lumea a șa
cum este și a-i înțelege tarele, iar atunci când se întâm-
plă asta, nu mai sim țim altceva decât compasiune pentru
toate manifest ările umane. De ce? Pentru c ă omul spiritu-
al înțelege că oamenii nu pot ﬁ și nu pot face decât ceea
ce sunt și fac în ﬁ ecare clip ă. Succesul spiritual se poate s ă
ne îndep ărteze de lumea tumultuoas ă, dar să ne apropie de

22lumea iubirii, a în țelepciunii și a înțelegerii. Smerenia este
stâlpul credin ței, iar Iisus este exemplul absolut al smereni-
ei. El nu Și-a valorat propriul statut și cinste, ci le-a cedat în
ﬁ ecare situa ție, ca astfel s ă împlineasc ă voia lui Dumnezeu,
iar Dumnezeu s ă ﬁ e cinstit prin via ța Sa.
A ﬁ smerit înseamn ă să ai aceea și gândire ca și Isus
Hristos. El a avut statutul de Dumnezeu, dar nu a consider-at egalitatea cu Dumnezeu, dup ă care putea pro ﬁ ta. A luat
forma unui rob și a venit într-o stare asem ănătoare oame-
nilor. „Ci S-a dezbr ăcat pe Sine însu și și a luat un chip de
rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înf ățișare a fost
găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascult ător până la
moarte, și încă moarte de cruce.” „Dar, în schimb, ne d ă
un har și mai mare. Dumnezeu st ă împotriva celor mândri,
dar dă har celor smeri ți. Apropia ți-vă de Dumnezeu, și El
se va apropia de voi. Smeri ți-vă înaintea Domnului, și El vă
va înălța.” (Iacov 4:6-8). Dumnezeu lucreaz ă conform unor
legi. Este o lege natural ă că dacă ne smerim sub mâna tare a
lui Dumnezeu și lepădăm propria voie și cinste, atunci El ne
va da harul necesar pentru a tr ăi o viață de creștin adevărat,
iar în ﬁ nal El ne va în ălța.
Este mult ă confuzie când vine vorba de smerenie.
Deseori smerenia este asociat ă cu tăcere, supunere și gân-
duri de neapartenen ță. Smerenia înseamn ă supunere, dar
nu înjosire degradant ă. Umilința și supunerea merg mân ă
în mână, trebuie s ă învățăm să le deosebim. Cuvântul lui
Dumnezeu ne spune c ă noi trebuie s ă ne supunem unul al-
tuia cu gândiri mici fa ță de noi în șine: „Tot a șa și voi, tin-

23erilor, ﬁ ți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre,
să ﬁ ți împodobi ți cu smerenie. C ăci „Dumnezeu st ă împo-
triva celor mândri, dar celor smeri ți le dă har.” (Petru 5:5-
6). Când suntem supu și și împodobi ți cu smerenie, putem
crea pace și unitate cu ceilal ți. Nu suntem atât de mândri și
înălțați încât să nu putem accepta mustrarea și îndemnul.
Nu trebuie s ă avem impresia c ă opiniile și gândurile noas-
tre sunt întotdeauna peste ceilal ți. O astfel de gândire nu ne
va conduce la nici un fel de unitate sau progres în Hristos. În același timp, a ﬁ supus și smerit nu înseamn ă, în nici un
fel, a te apleca sub al ți oameni. De și este important s ă ﬁ m
supuși să acceptăm mustrarea și să rămânem mici în ochii
proprii, noi trebuie s ă
ﬁ m plăcuți lui Dumnezeu cu vie țile
noastre. Trebuie s ă ne temem de El și să păzim Cuvântul
Său. Acesta ar trebui s ă ﬁ e scopul nostru, s ă ne smerim sub
voia lui Dumnezeu. Iar via ța și suﬂ area noastr ă să ﬁ e doar
pentru a împlini poruncile Lui, nu s ă atingem a șteptările și
cerințele oamenilor. Smerenia nu înseamn ă ca noi s ă de-
venim oameni t ăcuți sau pasivi. Un duh t ăcut și blând nu
înseamn ă că trebuie s ă ﬁ m oameni pasivi. Dumnezeu cere
de la noi s ă ﬁ m oameni activi, plini de zel în vie țile noastre.
Isus ne spune c ă: „Împărăția Cerului este luat ă cu năvală».
(Matei 11:12). To ți cei care doresc o via ță mai profund ă în
Hristos, realizeaz ă că trebuie s ă ﬁ e zeloși și smeriți în omul
interior, cu o dorin ță după voia lui Dumnezeu. Cu aceast ă
atitudine noi vom face tot ce este nevoie pentru a ne p ăs-
tra inima și gândirea curate. Sunt situa ții unde Dumnezeu
dorește să ﬁ m curajo și și să vorbim în fa ța altora. Nu tre-

24buie să ne punem la îndoial ă capacitățile și autoritatea pe
care o posed ăm, atunci când Dumnezeu vrea ca noi s ă du-
cem la îndeplinire voia Lui.
Se mai spune despre smerenie c ă este „puterea omu-
lui de a-și ține locul“, adic ă de a se mul țumi cu ceea ce este
și cu ceea ce are. Smerenia este icoana și chipul însu șirilor
dumnezee ști. Smerenia a fost numit ă de către cei care au
ajuns la îndumnezeire „ve șmânt dumnezeesc” și „podoab ă
a dumnezeirii”. Ea este socotit ă a ﬁ temelia „nemi șcării”
spre patimi, pecetea celui des ăvârșit. Și multe altele apar țin
dumnezee ștei atotdes ăvârșiri. Smerenia construie ște o
punte care niveleaz ă terenul dintre lideri și cei din jurul lor.
Ne reaminte ște tuturor c ă, în esență, suntem cu to ții la fel.
Toți merităm respect, recunoa ștere și oportunitatea de a
învăța și de a ﬁ mai buni, atât în via ța profesional ă, cât și
în viața personal ă. În viața modern ă, în care tr ăim astăzi,
smereniei nu i se mai acord ă adevărata valoare. Este foarte
frecventă încurajarea comportamentului egocentrist, în-
curajarea omului puternic care ac ționează în mod indepen-
dent. Totu și, Sfânta Scriptur ă și Sﬁ nții Părinți accentueaz ă
importan ța smereniei în cre șterea noastr ă duhovniceasc ă.
Părintele Paisie ne spune: „Dumnezeu nu ne va d ărui ceea
ce cerem noi cu atâta ardoare, chiar dac ă ne este greu pân ă
ce su ﬂ etul nostru nu se va smeri. Atunci când scopul nost-
ru în via ța noastră duhovniceasc ă va ﬁ smerenia, atunci și
Dumnezeu ne va d ărui totul. Dumnezeu nu vrea mult de la
noi, ci doar s ă ﬁ m smeri ți. Doar să ne smerim și Dumnezeu
ne face p ărtași harului S ău dumnezeesc. Iar harul S ău ne va

25ajuta să-L cunoa ștem pe Dumnezeu și să-L iubim”.
Smerenia mai înseamn ă folosirea talentelor și a capac-
ităților. O atitudine smerit ă înseamn ă să gândim cump ătat
despre noi în șine. Cu alte cuvinte, aceasta nu înseamn ă să
ne fălim cu realiz ările și calitățile noastre. Se mai poate
spune că omul smerit a g ăsit cheia c ătre progres.

26“Și în anumite clipe, privind poze, ne d ăm seama c ă tim-
pul și-a văzut de drum. El trece repede”.

27Trăirile prin care de-a lungul vie ții
am trecut și din care am înv ățat ceva
Toate trăirile prin care trecem de-a lungul vie ții,
și cum reac ționăm la aceste tr ăiri, se datoreaz ă
în mare parte educa ției timpurii. Acest ă edu-
cație timpurie dac ă este de calitate reprezint ă baza solid ă
pentru noi și pentru copiii no ștri. Astfel, datorit ă educației
ne vom putea forma ca și oameni independe ți, drepți, buni,
pe mai departe în via ță. Când sunt mici, copiii sunt ca și
un burete care absoarbe informa ții. De aceea, expresia „cu
cât mai curând, cu atât mai bine”, ar putea ﬁ un slogan
reprezentativ pentru educa ția timpurie. Experien țele copi-
lului din primii ani de via ță au un impact dispropor ționat
de mare fa ță de experien țele cu care acesta urmeaz ă să se
„confrunte”. În calitate de mam ă, cred că cele mai impor-
tante bene ﬁ cii ale educa ției timpurii sunt: socializarea, co-
operarea, respectul, entuziasmul, concentrarea și răbdarea.
Socializarea: un element fundamental pentru abilit ățile de
relaționare ale copilului. Pe lâng ă familie, copilul trebuie s ă
ﬁ e expus la socializarea cu al ți copii, experien ța care îl va
ajuta să treacă peste timiditate și să-și întărească încrederea
în sine. Cooperarea: un concept folositor pentru rela țiile pe
care le creeaz ă cel mic. Foarte util, mai ales în cazul copiilor
care nu sunt obi șnuiți să împartă lucrurile materiale cu cei

28din jurul lor. Înva țarea ideii de cooperare, împ ărțire și per-
severența se deprinde tot în primii ani de via ță, printr-un
program de educa ție timpurie. La acest capitol am avut mult
de lucru, personal, cu copilul meu, ﬁ ind unic ă s-a obișnuit
cam greu s ă împartă cu ceilalți. Respectul: o atitudine nece-
sară atât în rela țiile cu sine, cât și în relațiile cu ceilal ți, ter-
menul de respect fa ță de oameni și obiectele personale se
învață în același timp cu respectul fa ță de mediul urban sau
natură. Entuziasmul pentru înv ățare: cu cât î și însușește
acest entuziasm mai devreme, cu atât va înva ța mai ușor și
mai cu drag. Dragostea fa ță de lectur ă, simțul curiozit ății
și nevoia avid ă de cunoa ștere sunt lucruri care se dezvolt ă
în grădiniță și chiar și înainte de aceasta. Copiii ﬁ ind ca și
un aspirator, aspir ă totul din jurul lor, dac ă mama sau tata
citește o carte, cel micu ț cu siguran ță se va sim ți atras cel
puțin de răsfoirea foilor. Lec țiile servite într-o manier ă dis-
tractivă și totodat ă interactiv ă îi ajută pe cei mici s ă învețe
mai e ﬁ cient și îi inspir ă să-și doreasc ă să învețe din ce în ce
mai mult. Concentrarea: modalitatea prin care poate ignora zgomotul de fond, pentru a se dedica ac țiunii pe care o între-
prinde în acel moment. Pentru c ă ei au o imagina ție bogată
și o energie debordabil ă, micuții nu pierd nici o șansă de a
descoperi lucruri noi, de a tr ăi experien țe diferite de cele de
până acum și de a-și face noi prieteni. R ăbdarea: o abilitate
ce poate ﬁ dezvoltat ă la vârste fragede prin implicarea celor
mici în experien țe sociale unde pot practica r ăbdarea. Prin
diverse exemple, experien
țe sau conturarea unor modele,
precum acordarea aten ției de către educator sau a șteptarea

29rândului. Copiii au posibilitatea de a- și dezvolta r ăbdarea,
ceea ce îi face mai disciplina ți și mai răbdători. Dac ă deja
suntem la o vârst ă înaintat ă și ne dăm seama c ă educația
primită, dobândit ă sau moștenită, nu este una tocmai bun ă,
ne putem autoeduca. Dezvoltarea și autoeducarea pot ﬁ
deﬁ nite ca o acumulare de noi cuno ștințe și concepte, în
mod regulat și continuu. Cu scopul de a ne l ărgi nivelul de
informații, de a ne dezvolta abilit ățile de via ță și de a ne
perfecționa competen țele profesionale, cu ajutorul c ărora
vom putea dezvolta un comportament prin care s ă facem
față atât provoc ărilor profesionale, cât și celor personale. În
deﬁ nirea acestui concept, trebuie s ă încercăm delimitarea
de alte concepte „înrudite”. Exact ceea ce st ă la baza aces-
tei cărți. Pentru c ă autoeduca ția desemneaz ă acțiunea de a
învața singuri, f ără ajutor, f ără profesor. Baza dezvolt ării
personale const ă în asumarea responsabilit ății pentru via ța
dumneavoastr ă. Indiferent de decizile pe care le lu ăm, atât
în plan personal cât și profesional, trebuie s ă conștientizăm
că suntem singurii responsabili pentru rezultatele acestora.
La fel cum suntem responsabili și pentru ac țiunile noastre.
Plani ﬁ carea si luarea deciziilor sunt pa și foarte importan ți,
însă fără acțiunile corecte, acestea au aproape o valoare
nulă. Acestă valoare „nul ă” se mai nume ște și lecție de viață,
acolo unde ac ționăm greșit, dăm vina pe via ță. Dacă consid-
erați că acționați greșit și vreți să vă schimba ți experien țele
de viață, stabiliți-vă ținte clare care s ă vă poată duce la înde-
plinirea scopurilor voastre. Via ța este plin ă de suișuri și co-
borâșuri. Poate ﬁ provocator s ă ﬁ ți perseveren ți atunci când

30treceți printr-o perioad ă grea. Îns ă, toate formele de dezvol-
tare personal ă presupun trecerea la ac țiune. Fiți pasiona ți
de ceea ce face ți și faceți lucruri care s ă aibă o însemnatate.
Fiți determina ți să vă transforma ți visele în realitate. Pen-
tru a vă trăi viața la maxim, trebuie s ă rămâneți conecta ți
și să vă ambiționați până la capăt. Transforma ți-vă visele
în obiective și obiectivele în proiecte. Via ța este o c ălăto-
rie care v ă dezvoltă presonal, iar obiectivele pe care vi le
stabiliți determin ă direcțiile călătoriei pe care o ve ți face în
viață. Faceți lucrurile în care crede ți cu adev ărat. Trăirile,
atitudinile și comportamentul nostru vin din convingerile
noastre. Dac ă credeți că puteți, probabil c ă este adev ărat.
Convingerea cre ște încrederea și duce la ac țiune. Nu face ți
predicții negative și nu vă impuneți limite. În adâncul vost-
ru știți că puteți realiza ceea ce v ă propune ți, așa că nu re-
nunțati la aceast ă idee.

31Oamenii dezvolt ă structuri mentale
stabile care îi urm ăresc toat ă viața
Când cunoa ștem cum se manifest ă o persoan ă
sau o societate, putem s ă le manipul ăm atât prin
calitățile, cât și prin defectele lor. Spre exemplu,
dacă manipulatorul știe că suntem persoane care manifest ă
compasiune, va lansa idei și subiecte ce țin de compasiune,
ca să ne atragă, dealtfel contrar a șteptărilor. Cea mai u șoară
formă de manipulare este cea emo țională. Puțini dintre noi
ar rămâne indiferen ți față de o persoan ă care plânge, iar
comunicarea cu aceasta se va desf ășura altfel decât în mod
obișnuit. În asta const ă manipularea mental ă. Chiar dac ă
pentru mul ți dintre noi manipularea ca fenomen, ac țiune
sau efecte, nu se reg ăsește în preocup ările cotidiene, ea face
parte din categoria „relelor necesare”, și reprezint ă un in-
strument util dezvolt ării individuale. Ca s ă putem să ne fer-
im de manipulare, trebuie mai întâi s ă îi înțelegem valoar-
ea. Este evident, pentru noi to ți, că de un fenomen, în sinea
lui, nu ne putem ap ăra, putem îns ă să limităm efectele lui.
Așadar, trebuie s ă o privim din perspectiva fenomenului,
a acțiunii, a efectului sau a consecin ței. Manipularea este
forma de in ﬂ uențare fără a se apela la constrângeri, care
are ca scop generarea de comportamente sau ac țiuni. Ea nu
trebuie confundat ă cu convingerea, care reprezint ă forma
de a face pe cineva s ă adopte o p ărere pe baz ă de argumente

32și dovezi. Manipularea este direc ționată astfel încât rezul-
tatul acțiunii să reprezinte un avantaj de natur ă material ă,
socială, politică și chiar emo țional-sentimental ă.
Știm cu to ții cum că mai întâi trebuie s ă oferi și apoi să
primești. Când suntem victimele manipul ării, dăm fără a ști
că darurile noaste au devenit un automatism.
Acest principiu se bazeaz ă pe mecanismul de a r ăspla-
ti într-un mod asem ănător gestul unei alte persoane. El
acceseaz ă în conștiința noastră acel sentiment de îndatora-
re, de obliga ție, care ne face s ă răspundem prin r ăsplătirea
favorurilor, darurilor, invita țiilor. Acest lucru ne oblig ă la
datorii nedorite, întrucât o persoan ă îți poate face o favoare
nesolicitat ă și poate declan șa astfel schimburi neoneste.
O mică favoare ini țială poate produce un sentiment
de obliga ție ce va ﬁ exploatat spre a ob ține drept r ăspuns o
favoare substan țială.
Totuși, ne putem ap ăra de efectele manipulatoarii,
deși, la prima vedere, șansele sunt reduse. Dar avem la
îndemân ă un răspuns adecvat, respectiv, s ă nu accept ăm
favoruri, s ă nu ne mul țumim în fa ța unei concesii, s ă ne
asigurăm că înainte de a ni se da ceva este meritul nostru s ă
primim acel ceva ce ni se ofer ă.
Vorbind despre a șteptări, probabil c ă unii cititori vor
spune: „Dar mi se pare normal s ă am anumite a șteptări”.
Iar eu spun doar atât: Cum v ă simțiți când alții au așteptări
de la voi? Presiunea a șteptărilor din partea p ărinților, part-
enerului de via ță, societății, atunci când facem lucrurile al-
tfel ni se par nedrepte, și pe bună dreptate ﬁ indcă nu este

33normal ca s ă ne trăim viața după principiile, concep țiile,
standardele sau regulile altora. Fiecare știe cel mai bine ce
trebuie s ă facă cu viața sa. Așteptările de la ceilal ți sunt
așteptările pe care le avem de la noi în șine, conștientizate
sau nu, dar pe care noi nu am reu șit să ni le îndemplinim.
Așteptările sunt proiectele mele asupra celuilalt și de multe
ori sunt mai mult decât am f ăcut eu îns ămi pentru mine.
Alternativa este s ă nu avem a șteptări. Pur și simplu. S ă
luăm lucrurile a șa cum vin, s ă acceptăm realitatea și deci-
ziile celorlal ți. Iar ceea ce ne ajut ă este în primul rând în țele-
gerea faptului c ă dacă mie nu mi se pare normal ca al ții să
aibă așteptări de la mine, ci s ă-mi trăiesc viața conform
propriilor mele reguli, atunci nu este normal nici ca eu s ă
am așteptări de la al ții. Avem nevoie de mult ă atenție ca să
detectăm așteptările pe care le avem de la ceilal ți. Trebuie
să ﬁ m atenți la ce gânduri avem legate de al ți oameni și să
detectăm așteptările pe care le avem de la ﬁ ecare dintre ei.
Apoi ne trebuie voin ță să eliminăm așteptările, ﬂ exibitate
în gândire ca s ă înțelegem c ă e greșit să avem așteptări, ac-
ceptarea realit ății și a dreptului celuilalt de a tr ăi după pro-
priile reguli, și nu în ultimul rând împ ăcarea cu faptul c ă
există lucruri asupra c ărora nu avem control și nu depind
de noi. Exist ă și situații în care a șteptările sunt bune,
așteptările de la noi în șine sunt bune, a șteptările de la al ții
nu sunt bune. De la noi în șine trebuie s ă avem așteptări
pentru a deveni tot mai buni în tot ceea ce facem, pentru a ne crește potențialul. Pericolul este s ă avem așteptări nere-
aliste de la noi în șine. Pentru c ă dacă nu le vom îndeplini,

34riscăm să devenim depresivi. De aceea, și așteptările de la
noi înșine trebuie s ă aibă o limită și să ﬁ e așteptări realiste.
Nu-i mai învinov ățiți pe oameni c ă vă dezamăgesc, ci lim-
itați-vă pe voi, pentru c ă aveți prea multe a șteptări de la ei.
Lucrurile simple devin complicate când a ștepăm prea
multe. Prea multe dezam ăgiri sunt semnul c ă avem prea
multe așteptări. Învață să trăiești fără să mai aștepți nimic
de la nimeni. Și nici măcar de la tine însu ți să nu ai așteptări
prea mari. Prejudec ățile, de care m ă mai lovesc și eu, însă
lucrez cu mine la acest capitol continuu. Cred, totu și, că
majoritatea prejudec ăților mari au fost „distruse” destul de
simplu în cazul meu, în momentul în care am realizat c ă
vârsta este doar un șir de numere, când am realizat c ă ori-
cum ai ﬁ tot va exista cineva care s ă te judece. Cu cât am
prins mai mult ă putere (iar chestia asta s-a întâmplat când
m-am maturizat și am început s ă mă cunosc mai bine), cu
atât am început s ă am încredere c ă ceea ce îmi place mie
este bine, ﬁ e că place sau nu altora. Debarasarea de preju-
decăți ne lasă libertatea de a avea încredere în noi, în
alegerile și gusturile noastre. Debarasarea de prejudec ăți
este o eliberare f ără limite, iar asta nu doar în cazul garder-
obei (de exemplu), ci și în cazul vie ții, la modul general. Su-
perioritatea este dorin ța de a intra în competi ție cu scopul
de a-i dep ăși pe ceilal ți. Superioritatea este un mod de a ne
raporta la via ță și la ceilal ți prin convingerea c ă trebuie s ă
ﬁ m mai puternici, importan ți, inteligen ți, atrăgători, bo-
gați, buni, corec ți etc. decât ceilal ți. Superioritatea o de-
scriu prin cuvinte ca orgoliu, mândrie, vanitate, îngâmfare,

35truﬁ e și este construit ă exclusiv pe competi țiile din care
vrem să ieșim superiori. Aceast ă mândrie este cea mai se-
ducătoare idee care a existat vreodat ă în cadrul experien ței
oamenilor. Ne sim țim atât de bine când ne imagin ăm că
suntem superiori. Dar ne sim țim atât de r ău când al ții
pretind c ă ne sunt superiori. Fi ți atenți cu aceast ă iluzie,
căci este una foarte periculoas ă. Ea trebuie în țeleasă pro-
fund. Cu to ții avem unele competen țe superioare, iar alte
competen țe sub nivelul majorit ății, și asta este normal, și
de așteptat. Superioritatea dus ă la extrem este îns ă con-
secința identi ﬁ cării cu acele competen țe superioare, încer-
când să proiectăm în exterior o imagine fals ă, incomplet ă,
care ascunde limitele și mai ales incorectitudinea. Fiecare
dintre noi știm cât de superiori suntem unii fa ță de alții,
suntem con știnenți de gradul de superioritate pe care îl
deținem, nu trebuie îns ă să îi facem pe ceilal ți să se simtă
inferiori nou ă, doar pentru c ă noi ne consider ăm superiori.
Superioritatea, din punctul meu de vedere, trebuie s ă o ți-
nem strict pentru noi, nu trebuie s ă ieșim în față doar pen-
tru că ne consider ăm superiori. Complexul de superioritate
merge mân ă în mân ă cu complexul de inferioritate. Nu
există unul fără celalalt. De aceea am decis ca în continuare
să scriu câte ceva și despre inferioritate. Cei care „sufer ă” de
inferioritate consider ă că nu sunt la acela și nivel superior
ca și semenii lor, c ă au anumite de ﬁ ciențe, fapt ce le poate
cauza un disconfort considerabil, indiferent dac ă aceste
trăiri sunt con știentizate sau nu. Persoanele care se con-
fruntă cu convingerea c ă sunt inferiore doresc în acela și

36timp să le ﬁ e recunoscute meritele și să le ﬁ e lăudate. Din
moment ce o persoan ă nu are o p ărere prea bun ă despre
sine, îi va ﬁ diﬁ cil să aprecieze și să observe calit ățile altor
oameni. Cel care sufer ă de inferioritate va încerca s ă desco-
pere imperfec țiunile altor oameni și va încerca s ă găsească
modalități prin care s ă scadă stima de sine și încrederea în
sine a acestora. Tendin ța celui care se simte inferior este de
a pasa vina altora pentru a- și masca propriile de ﬁ ciențe.
Unii dintre cei care manifest ă inferioritate î și cunosc de-
fectele sau neajunsurile și totuși ori de câte ori primesc vreo
critică legată de acțiunile lor, o ampli ﬁ că și își înrăutățesc
starea. Pentru c ă ei au stima de sine foarte sc ăzută, sunt
constienți că nu au făcut un lucru bun, dar nu pot dep ăși
acest aspect, ace știa au tendin ța de a se izola, de a evita in-
teracțiunile sociale și întâlnirile cu al ții. Prefer ă să își creeze
mai degrab ă propriul lor univers decât s ă le acorde celor-
lalți ocazia s ă le descopere defectele. Uneori, cei care au
complexe de inferioritate vor s ă ﬁ e complimenta ți mereu
pentru modul în care arat ă, pentru cum î și ﬁ nalizeaz ă sarci-
nile sau pentru orice altceva. Pentru c ă sunt dornici de a
primi aprecieri, dac ă nimeni nu-i laud ă, vor începe s ă spună
celorlalți ce au făcut doar pentru a li se acorda aten ție în
sens pozitiv. Credin țele pozitive și valorizarea acestora
ajută orice persoan ă să găsească direcția potrivit ă și să
obțină succesul. Nimeni nu trebuie sa aib ă dubii și idealuri
conﬂ ictuale, indiferent de ceea ce încearc ă să le insu ﬂ e cei
din jur. În termeni simpli, trebuie s ă învățați să ignorați co-
mentariile negative și inadecvate f ăcute la adresa propriei

37persoane. Fiecare trebuie s ă ﬁ e conștient de faptul ca
oamenii au dreptul la propriile convingeri, a șadar inferior-
itatea trebuie învins ă prin crearea unor noi convingeri de-
spre propria persoan ă. Să ﬁ m mai simpli și mai one ști, deși
despre simplitate e complicat s ă vorbești, dar e și mai com-
plicat să ﬁ m simpli. Pare greu s ă trăim în vecin ătatea ei. Iar
pentru noi, cei de ast ăzi, devine aproape imposibil s ă
viețuim sub imperiul bog ăției ei. Atunci chiar c ă se com-
plică viața. Totuși, fără simplitate, nimeni dintre oameni nu
poate spune c ă trăiește cu adev ărat, după cum nu poate
spera să vadă pe Domnul, „Cel blând și smerit cu inima“
(Matei 11, 29). Via ța este simpl ă, minunat de simpl ă, pent-
ru că este izvor de iubire ce curge de la Dumnezeu spre om
și se întoarce de la om la Dumnezeu. Dincolo de aceast ă
simplitate care de ﬁ nește viața stau doar inutilele rami ﬁ cații
care-i deturneaz ă frumuse țea, consisten ța și sensul. Din
punctul meu de vedere simplitatea se bazeaz ă în primul
rând pe o siguran ță de sine. Un om nesigur pe el va ﬁ mereu
complexat, ﬁ e într-un mod introvertit, ﬁ e într-un mod ex-
trovertit. Un om simplu nu vrea s ă ﬁ e în centrul aten ției, nu
epatează, nu vrea s ă demonstreze nimic nim ănui. Fericirea
și satisfac țiile sale provin de altundeva decât de la aplauzele
celorlalți. Un om simplu nu- și va cump ăra nu știu ce ma șină
pentru a se spune despre el ce „tare” este! De asemenea, nu-și va impune convingerile sale celorlal ți, nu va c ăuta să aibă
ultimul cuvânt într-o conversa ție și lista cred c ă o puteți
continua și singuri. În mod normal, dezvoltarea interioar ă
a suﬂ etului atrage dup ă sine simplitatea. Un comportament

38simplu, o vorbire simpl ă, dar din ce în ce mai în țeleaptă, vor
conduce la dezvoltarea armonioas ă a suﬂ etului, laudele și
aprecierile sunt bune, îns ă laudele, sau aprecierile, nu în-
seamnă doar un singur bravo! Laudele nu sunt aprecieri, ci
sunt etichete pozitive, care le pun pe cel care le exprim ă un-
deva deasupra, iar pe cel care le prime ște într-o pozi ție de
inferioritate, el st ă acolo și primește verdictele persoanei
superioare. Dac ă ne dorim rela ții frumoase, line, vinde-
cătoare, e foarte important s ă ne arătăm aprecierea sincer ă
față de cei din jur.
Din păcate, puțini dintre noi știu să facă asta. Eu în-
tr-o oarecare m ăsură știu să ofer aprecieri, nu prea știu să le
primesc. Se întâmpl ă des să vină către mine persoane
străine care s ă-mi spun ă, zâmbind și privindu-m ă în ochi,
că îmi mulțumesc pentru ceva, sau c ă apreciaz ă munca mea,
și mai nou, s ă mi se aduc ă laude despre cum scriu și descriu
oamenii. Iar eu m ă fâstâcesc, bâigui ceva despre cum c ă nu
e meritul meu, c ă e mai mult noroc și că oricum al ții munc-
esc mult mai bine. Când de fapt eu am mare nevoie de apre-ciere și atunci când o primesc m ă bucur, și acest lucru m ă
încurajeaz ă. Deși nevoia de apreciere este o nevoie real ă a
ﬁ ințelor umane, nu știm să reacționăm când suntem apre-
ciați. Abia de pu țin timp am înv ățat, cu efort con știent, să
spun mul țumesc când cineva m ă apreciaz ă pentru ceea ce
fac. Spun mul țumesc, mai spun și cât de mult m ă bucur să
aud asemenea cuvinte frumoase. Îmi ar ăt și eu aprecierea
pentru împlinirea unei nevoi atât de importante pentru mine. Nu sunt sigur ă că știm să ne exprim ăm aprecierea și

39nici să o primim pentru c ă, din păcate, trăim în aceast ă
lume în care majoritatea consider ă atât de mult mai im-
portant s ă menționeze lucrurile care nu merg, pentru a le
corecta și a le elimina, decât s ă menționeze lucrurile pozi-
tive. Și cât de mult ajut ă un cuplu, de exemplu, ca cei doi
parteneri s ă-și exprime aprecierea pentru lucrurile
mărunte… pentru c ă lucrurile m ărunte, înseamn ă mult
pentru cel care bene ﬁ ciază de ele, iar cel care face aceste
lucruri, ﬁ rește, merită apreciat. Încrederea lui în sine cre ște,
se creeaz ă acolo un moment de conectare real ă care este
foarte valoros. De asemenea, exprimarea aprecierii este es-ențială pentru a avea o c ăsnicie reu șită. Totuși, mulți nu
doar că nu-și arată aprecierea pentru calit ățile partenerului
lor, copiilor, prietenilor, dar nici m ăcar nu le mai observ ă.
Trebuie s ă devenim con știenți ș
i să apreciem persoanele
importante din via ța noastră, să le apreciem munca, efortul
și să știm să și răspundem la aprecierile ce ne sunt adresate.
Dacă nu învățăm să apreciem, ceea ce trebuie apreciat, apar
dezamăgirile, acestea sunt cele mai intense emo ții trăite,
chiar la cote maxime pot spune, emo țiile dezem ăgirii sunt
de natură triste, pentru c ă dezamăgirea în sine e trist ă, acea
situație când nu te a ștepți la un lucru, și inevitabil, acel lu-
cru se întâmpl ă. Poate din partea unor oameni ne a șteptăm
să ﬁ m dezam ăgiți, din partea altora nu! Când dezam ăgirea
vine din partea celor care nu credeam vreodat ă că se va
întâmpla, atunci apare dezam ăgirea, triste țea, supărarea…
Emoții ce sunt normale, și normal este s ă avem și dezamă-
giri în via ță, la fel de normal este ca dezam ăgirea să vină din

40partea celor care nu ne a șteptăm, totul este normal. Oamenii
fug de aceast ă normalitate, pentru c ă nu-i așa, cine vrea s ă
sufere? Oamenii fug de emo țiile ﬁ rești, cum ar ﬁ : supărar-
ea, triste țea și în ﬁ nal dezam ăgirea, unii fug din teama de a
suferi, al ții din lașitate, ﬁ ecare dup ă caz. „Să învățăm să
suferim cu drag”! zicea într-un ﬁ lmuleț, Părintele Arsenie
Papacioc. Primul pas este s ă nu negăm aceste sentimente
când apar în via ța noastră, să nu le privim ciudat, ca și cum
nu ar face parte din noi. Trebuie s ă le accept ăm. Da, sunt
supărat și asta este! Doar trecând prin aceste emo ții putem
scăpa de ele, dac ă le negăm și fugim de ele la in ﬁ nit, ne fa-
cem rău nouă. La fel ca și emoțiile bune, pe care le accept ăm
și le iubim, a șa trebuie s ă facem și cu emo țiile nu tocmai
bune. Și foarte ciudat, dar adev ărat este faptul c ă aceste
emoții nu tocmai favorabile, acestea ne ajut ă, ne formeaz ă
și ne fac mai puternici. Cum am cunoa ște binele, dac ă mai
întâi nu am cunoscut r ăul? Păi nu am ști să le diferen țiem.
Cum îi zicem negru? În func ție de alb zicem negru. A șa se
întâmplă și cu emoțiile. Cele de natur ă tristă sunt și ele con-
structive, au și ele rolul lor, noi trebuie doar s ă le accept ăm,
să nu fugim de ele, și ele fac parte din noi, la fel cum fac
emoțiile bune parte din noi. Odat ă acceptat ă, emoția, acea
stare pe care o sim ți și o trăiești de sup ărare spre exemplu,
ea nu mai are putere asupra ta. Tu ai putere asupra ei! Dar, numai atunci când o accep ți o poți stăpâni, po
ți să o învingi,
să treci peste ea. A șadar, fugind de emo ții, de fapt, fugim de
noi. Nu ne d ăm seama pe moment, dar acesta este adev ărul,
emoția ﬁ ind ceva ce se a ﬂ ă în interiorul nostru, face parte

41din noi. Când suntem dezam ăgiți, spre cine ne îndrept ăm?
Când sim țim că viața nu mai are rost și toată lumea ne este
dată peste cap, cine este acea mic ă speranță care ne în-
drumă spre a merge înainte? Ceva ce vine din interiorul
nostru și ne menține chiar și atunci când trecem prin aceste
stări, ceva ce ne face s ă ne ridicăm de jos atunci când sun-
tem în genunchi. Fiecare dintre noi avem acel ceva care se numește credin ță. Oare ce ar face omul f ără credință? Cine
ne trezește în ﬁ ecare diminea ță? Și nu, nu m ă refer la
alarmă. Ne trezim pentru c ă există acel ceva care ne treze ște
la viață. Există acea putere interioar ă pe care ﬁ ecare dintre
noi o de ținem. Și încă un sfat de la p ărintele Papacioc:
„Omule, de ți-ai cunoa ște valoarea”! A șa este. Omul, întot-
deauna alearg ă dup
ă ceva, dup ă cineva, când de fapt nime-
ni și nimic nu ne poate da acea stare de bine și pace interio-
ară pe care deja o de ținem. Trebuie doar s ă conștientizăm
acest lucru, și să ne lăsăm ghidați din interior, pentru c ă din
interior vine și frumuse țea. Frumuse țea interioar ă este cea
care o re ﬂ ectă pe cea exterioar ă. Mai direct, dac ă aveți un
suﬂ et urât, nu v ă mai chinui ți să vă machiați, machiajul nu
va ascunde niciodat ă ce se ascunde dincolo de momentul în
care voi trebuie s ă deschide ți gura și să vorbiți ceva. Multe
ﬁ ințe care, aplicând un machiaj puternic, consider ă că își
pun o masc ă de om inteligent… A ș dori să ne lăsăm gându-
rile libere și să vedem cu ochii min ții o realitate de care de
puține ori suntem con știenți. Realitatea m ăștilor noastre.
Cele pe care le purt ăm în ﬁ ecare zi. Vizibile sau nu, m ăști
ale bucuriei sau triste ții, ale indiferen ței sau arogan ței…

42sunt măști pe care cu cea mai ﬁ rească dezinvoltur ă le pu-
nem pe chip în ﬁ ecare zi când ne facem ritualul de di-
mineață. Ne-am obi șnuit atât de mult cu ele, încât ne e
teamă să ne lăsăm chipul descoperit. Am deveni mult prea
vulnerabili. Nu-i putem l ăsa pe ceilal ți să ne vadă așa cum
suntem. Dac ă nu ne vor mai pl ăcea? Dac ă atunci când vor
vedea că în locul aparen ței măștii de încredere și siguran ță
se ascunde o ﬁ ință sensibilă, poate chiar timid ă, ce vor cre-
de? Nu pot s ă-mi dau jos masca durit ății pentru c ă risc să
ﬁ u călcat în picioare la serviciu, unde doar cei puternici pot
supravie țui. Nu pot s ă nu-mi a ﬁ șez masca de nep ăsare de
care am nevoie de atâtea ori pentru c ă altfel strig ătele de
ajutor din jur m-ar cople și. Cred c ă asta e una dintre cele
mai folosite m ăști. Masca indiferen ței e cea mai uzat ă de
timp și de purtări repetate. Ne-a salvat pe ﬁ ecare dintre noi
de atâtea ori și ne-a ajutat s ă mergem mai departe oferin-
du-ne iluzia c ă dacă ne-am pref ăcut că nu vedem înseamn ă
și că acea realitate nu exist ă. Cât de mult ne l ăsăm păcăliți
de aceste m ăști și cât de mult îi p ăcălim și pe ceilal ți cu ele!
De aceea, nu avem nevoie de masc ă, nu trebuie s ă ne folos-
im de anumite „m ăști” pentru a p ărea că suntem ceva ce nu
suntem. Cred cu t ărie că succesul vine chiar în momentul în
care ești tu, cel ce e ști, fără nici un fel de masc ă. De ce să ne
prezentăm ca ﬁ ind ceea ce nu sutem? Doar ca s ă ﬁ m pe
placul unora? Cei ce te iubesc, nu te iubesc pentru masca pe care ți-o pui. Te iubesc pentru ceea ce e ști dincolo de masc ă
.
Trebuie s ă ﬁ m pregătiți și pentru critici și pentru laude. Nu
toți ne vor l ăuda, vom întâlni și oameni care ne vor critica,

43acești oameni te vor critica indiferent de ceea ce faci sau de
ce mască folosești când te prezin ți în fața lor. Trebuie s ă
acceptăm și criticile, pentru c ă fără ele nu am putea s ă ne
perfecționăm. Acceptând criticile care vin cu bun ă intenție,
vom ști ce trebuie schimbat la noi și unde gre șim. Criticile
sunt foarte constructive, deci nu v ă mai ascunde ți după
măști, accepta ți-vă așa cum sunte ți! În ceea ce m ă privește,
criticile au fost mai de folos decât complimentele…F ără în-
doială că mă simt bine când primesc câte un compliment,
dar criticile mi-au fost mai de folos. Deci, f ără a primi un
feedback negativ și critici din partea altora, cre șterea per-
sonală și oportunit ățile sunt puse în repaus. Oricâte „m ăști”
ne-am pune pentru a primi laude, trebuie s ă ﬁ m conștienți
de un singur lucru, laudele excesive sl ăbesc motiva ția.
Același principiu se aplic ă și complimetelor. Dac ă primești
complimente din când în când, este bine, îns ă dacă vânezi
complimente folosindu-te de anumite m ăști, este posibil ca
acestea s ă aibă un impact negativ asupra capacit ăților tale
de a face lucruri în via ță. În viață nu trebuie s ă ﬁ m cu toții
de 10. Ma șinării. Utilaje. Important este s ă luăm notă de
trecere la examenele pe care le primim de la școala vie ții.
Într-o lume în care suntem înconjura ți de etichete și sun-
tem judeca ți în func ție de aspect, am ajuns s ă credem c ă
asta e tot ceea ce conteaz ă, că asta ne face frumo și, sau urâ ți.
Dar în realitate nu exist ă oameni urâ ți, există doar etichete
puse în func ție de cât de mult ă sau puțină încredere în sine
au acele persoane. C ăci o persoan ă care are încredere în
sine nu s-ar putea vedea niciodat ă urâtă, iar una frumoas ă

44nu ar putea vedea pe cineva urât. Cred c ă ar trebui s ă rămâ-
nem mereu noi în șine și să ne accept ăm cu tot cu defecte, cu
tot cu imperfec țiuni. Suntem frumo și așa cum suntem și nu
ar trebui s ă ne schimb ăm pentru nimeni, nu ar trebui s ă ne
dorim să ne remarce nimeni, oamenii care conteaz ă și vor
conta și care merit ă să rămână în viața noastră ne vor ac-
cepta și iubi așa cum suntem, nu a șa cum ne-am dori s ă ﬁ m.
Bineînțeles că trebuie s ă ne și îngrijim, atunci când femeia
face ceva pentru a ar ăta frumoas ă, ea în primul rând demon-
strează că se respect ă. La fel și bărbații. Să avem grij ă de
corpul nostru, de s ănătatea și frumuse țea noastr ă demon-
strează că ne apreciem, și apreciem oamenii care ne încon-
joară. Corpul nostru este casa în care tr ăiește suﬂ etul. Iar în
această casă totul trebuie s ă arate impecabil. V ă este cu-
noscută expresia: sunt nefericit ă din cauza lui sau sunt
nefericit din cauza ei? Cu to ții am auzit asta. Îns ă, fericirea
voastră depinde oare de al ții? Oare, pute ți ﬁ în căutarea
fericirii sau aceasta este doar o mare capcan ă? Voi ce p ărere
aveți despre fericire? Și mai presus de asta: ce este fericirea
și cum să ﬁ ți fericiți? V-ați întrebat vreodat ă? Eu da, și mi-
am propus, din punctul meu de vedere, s ă creez o imagine
clară, privind modul în care fericirea se manifest ă în viața
noastră. Dar și mai important este c ă poate ve ți începe sa
priviți fericirea dintr-o perspectiv ă corectă. Evitați să faceți
greșelile pe care le fac cei mai mul ți oameni când vine vorba
despre fericire!

45Viața și rostul vie ții
Mi-ar face mare pl ăcere ca acest cuvânt, via ță,
să ﬁ e atât de simplu de analizat, iar rân-
durile pe care le voi scrie despre via ță, să-i
mulțumească pe toți. Meditez asupra acestui cuvânt, via ță,
și îmi dau seama c ă nu e atât de u șor să vă dau sfaturi. Nu
îmi este u șor pentru c ă, din păcate, unii dintre noi înc ă nu
înțelegem via ța în adev ărata existen ță a ei. Ne-am creat
propriile concep ții și deﬁ niți pe baza c ărora ne tr ăim viața.
Viața, din punctul meu de vedere, nu este nimic altceva
decât iubire. Din iubire am fost create pentru a ne îndrep-
ta spre iubire. Ne este greu s ă găsim un rost în via ță pen-
tru că nu știm ce înseamn ă viața cu adev ărat. De cele mai
multe ori ne temem de ceea ce cred ceilal ți despre noi, f ără
să conștietizăm că de fapt, oamenii sunt prea ocupa ți să se
gândeasc ă ce credem noi despre ei, încât nici nu observ ă
acest lucru care ne macin ă, iar cel mai r ău este atunci când
noi ajungem s ă ne schimb ăm doar ca s ă ﬁ m pe placul celor-
lalți. De ce nu știm ce vrem de la via ță? Nu știm ﬁ indcă nu
știm ce și-ar dori oamenii din jurul nostru. Pentru c ă ne e
prea team ă să ﬁ m noi în șine sau pentru c ă avem frustrarea
aceea de a vrea „s ă ne placă toată lumea”. Dar ghici ți ce?
Nimeni nu e pl ăcut de toat ă lumea. Mereu va exista o per-
soană care să spună: ,,Nu, mie nu îmi place de tine!’’ Merit ă
oare să ne tot schimb ăm pentru a ﬁ pe placul celor din jur,

46dar în ﬁ nal să ﬁ m neferici ți și să ajungem s ă uităm cine sun-
tem și ce ne dorim? Ar trebui s ă ne accept ăm și să ﬁ m exact
așa cum suntem și să facem exact ceea ce ne reprezint ă. Și
încă ceva, via ța nu e altceva decât suma unor momente, a
unor șanse, a unor îmbr ățișări, zâmbete și sărutări, a unor
oameni care ne iubesc și ne înțeleg și ne accept ă așa cum
suntem. Iar într-o zi ne vom da seama c ă nu putem pierde
toate astea la nesfâr șit bazându-ne pe faptul c ă vor ﬁ alte
persoane care s ă ne aștepte pe noi. Pentru c ă nu vor ﬁ . Și
le vom duce dorul… Un dor prea greu pentru oricine. Un dor pentru iubire, pentru c ă, iubirea e mai puternic ă decât
rațiunea. Nu o spun doar poe ții
și romanticii incurabili, ci și
oamenii de știință din diferite domenii. Via ța ar ﬁ mai plic-
tisitoare f ără iubire și, în acela și timp mai periculoas ă. Cine
scrie despre dragoste, trebuie s ă scrie și despre e șecul ei,
despre iubiri neîmp ărtășite, despărțiri și inimi frânte. Când
iubim și ne îndrăgostim ne d ăm seama cum cre ște iubirea și
cum începe totul și totul începe când cineva devine, dintr-o
dată, deosebit de important pentru noi. El e unic! Zâmbetul
lui e minunat, iar felul cum vede lumea este ie șit din co-
mun. Ea are umor și e deosebit de frumoas ă. Îmi face bine
să stau de vorb ă cu ea. El e perfect! Ea e perfect ă! Așa gân-
dim când suntem îndr ăgostiți.
În acest stadiu ne ﬁ xăm asupra persoanei dorite și
urmărim cu cel mai mare interes tot ce face aceasta. Îi ex-
agerăm calitățile, îi ignor ăm defectele sau le consider ăm
irelevante. Pentru cei din jur, devenim uneori insuportabi-
li, de fapt, nici nu putem s ă ne comport ăm altfel în aceast ă

47perioadă. E minunat s ă ﬁ i îndrăgostit – dar și cam obosi-
tor… Când suntem îndr ăgostiți, intensitatea sentimentelor
e ca un drog. Nu-i de mirare, pentru c ă atât drogurile, cât și
îndrăgostirea activeaz ă sistemul de recompense din creier.
Ne temem mai pu țin, suntem bine dispu și, stările de depre-
sie dispar ca prin minune, dar nu ne putem baza pe puterea noastră de discern ământ în aceast ă fază a iubirii. Singurul
lucru sigur e c ă se termin ă într-o bun ă zi, iar sentimentele
dintre cei doi îndr ăgostiți poate să devină mai profunde în
această fază. Dacă au curajul, și pot avea încredere unul în
celălalt, devin parteneri de via ță. Parteneri ce se vor spri-
jini reciproc, în vremurile grele. Dac ă doi oameni opteaz ă
din motive ra ționale pentru via ța de cuplu, exist ă riscul să
apară oricând altcineva mai frumos, mai puternic, mai bun.
Dar iubirea ne ajut ă să nu ﬁ m abandona ți de partener în
astfel de momente. În unele cazuri, iubirea este asociat ă cu
atașamente.
Deoarece unii oameni consider ă că n-au nici o depen-
dență sau că atașamentele lor nu se încadreaz ă în depen-
dențe, eu consider c ă subiectul acesta este unul de mare
interes. Grani ța dintre iubire și obsesie este foarte mic ă.
Când iube ști, iubești și atât. Când devi obsesiv, vrei ca cel
pe care îl iube ști să te iubeasc ă la fel. Aceasta nu este iubire,
este obsesie, nu putem impune nim ănui să ne iubeasc ă doar
pentru c ă noi simțim așa. Dacă ne îndrăgostim fără sper-
anță de persoana care nu ne va împ ărtăși niciodat ă dra-
gostea, atunci dragostea va deveni un fel de cârj ă pentru
noi. Până când nu vom reu și să devenim persoane mai sta-

48bile și mai responsabile emo țional, ne vom confrunta cu
așa-zisa „dragoste neîmp ărtășită”. Atunci vom face dif-
erența dintre dragoste și obsesie. Dragostea ne lini ștește,
ne relaxeaz ă, ne face s ă ne simțim bine. Obsesia, ne obose ște
psihic și ﬁ zic, devenim agita ți și nervoși, fără motiv. De
aceea este foarte important s ă facem diferen ță între aceste
două aspecte. Cu to ții trecem m ăcar odată printr-o aseme-
nea dragoste. Este momentul acela când cel mai frumos lu-cru îți provoac ă în acela și timp și cea mai aprig ă durere.
Bineînțeles, dac ă dragostea este reciproc ă, ea aduce o des-
fătare de negr ăit, pe când dragostea neîmp ărtășită este în-
soțită de suferin ță. Această suferință, îns
ă, nu schimb ă fap-
tul că în aceast ă dragoste cre ștem, și dezvoltăm în noi tot ce
este mai bun. Tocmai în asta const ă valoarea dragostei. În
iubire trebuie s ă ne dezv ăluim, să ne deschidem, c ătre
bunătate în totalitate. Prin iubire devenim mai buni.
Bunătatea nu este o sl ăbiciune, a șa cum unii o consider ă,
din păcate. Bun ătatea este o putere pe care mul ți oameni nu
o au și nu o vor avea vreodat ă. Când ești bun, mul ți te vor
vedea drept persoan ă plină de slăbiciuni și vor să proﬁ te de
tine. De ce nu este o sl ăbiciune s ă ﬁ m oameni buni? Pentru
că a ﬁ și a rămâne plin de bun ătate în zilele noastre e o sar-
cină mai grea decât v-a ți imaginat. Pentru c ă oamenii buni
fac tot ce fac f ără să aștepte mul țumiri. Pentru c ă oamenii
buni sunt buni cu un scop, la fel ca și cei răi, toți avem un
scop. Oamenii r ăi au și ei scopul lor în via ță, nu am cunoa ște
binele dac ă mai întâi nu am cunoscut r ăul. Dacă ești bun,
rămâi așa. Micile tale fapte sau manifest ări de bun ătate pot

49schimba via ța cuiva. S ă nu ne lăsăm amăgiți de gândul c ă
bunătatea noastr ă nu va ﬁ observat ă, cineva o s ă ne vadă.
Fiecare om vrea bun ătatea cuiva. Cu siguran ță un om are
nevoie de bun ătatea altui om. Sunt micile manifest ări de
bunătate care pot s ă aibă un impact major în via ța cuiva. Fii
bun! Fiți buni chiar și când în via ță întâlniți oameni care nu
apreciază bunătatea, nu v ă descuraja ți când întâlni ți astfel
de oameni, nu v ă mai acuza ți gratis, cum c ă bunătatea este
un blestem. În momentele de grea încercare din via ța mea,
mă întrebam și eu acela și lucru, oare bun ătatea este un ble-
stem? Am ajuns la concluzia c ă bunătataea este o binecu-
vântare. Nu este bun ătatea un blestem. Nici necazurile nu
sunt belsteme, ci doar încerc ări, lecții de viață prin care tre-
buie să trecem și să învățăm câte ceva. Oricât de r ău ar
părea la prima vedere un necaz care vine, nu îl privi ți ca pe
o pedeaps ă, ci ca pe o lec ție de via ță și un lucru necesar.
Încearca ți să ﬁ ți mulțumitori pentru c ă treceți prin astfel de
încercări. În vale ve ți învăța cele mai bune lec ții. Veți învăța
despre smerenie, ascultare, bun ătate, veți învăța despre în-
frângere. Valea prin care trece ți e locul necesar care v ă
pregătește pentru o culme frumoas ă. Când o s ă ajungeți
sus, o să vă amintiți locul prin care a ți trecut ini țial. O să
știți mereu c ă înainte de a ﬁ pe culme, mai întâi, trebuie s ă
ﬁ ți în vale. O s ă știți că un om frumos se formeaz ă mai ales
când trece prin momente grele. Dac ă ați ajuns într-o vale, e
valea de care ave ți nevoie pentru a ﬁ mai puternici, pentru
a ﬁ mai buni. Nu uita ți niciodat ă, valea prin care trece ți nu-i
nicidecum un blestem, ci este o binecuvântare. Personal am

50ajuns să îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru v ăile prin care
am trecut. Cred cu t ărie că acele încerc ări îmi erau necesare
și că datorită lor am ajuns aici. Când ajungem în vale apare
frica, frica de a nu e șua și frica de a reu și. Ambele, de și nu
pare, sunt la fel de d ăunătoare: netratate la timp, ne paral-
izează în lipsă de acțiune, blocându-ne poten țialul. Constat,
cu tristețe, că omul post-modern a ajuns un fel de zeam ă a
predecesorului s ău: dacă bunicii știau să lupte pe front, s ă
crească 10 copii, s ă zidească o casă cu propriile mâini și să
facă o soție fericită, noi nu știm nici cum s ă păstrăm niște
aparențe, nici să livrăm ceea ce suntem datori a oferi. Ne-
am obișnuit într-atât de mult cu confortul încât ne-am pier-
dut sensul de a mai lupta. Practic, cele mai mari probleme
cu care ne confrunt ăm sunt de la ce magazin s ă ne cump ărăm
tricoul de ﬁ rmă, cum să ne schimb ăm smartphone-ul și
cum să arătăm mai bine în poza de pe facebook. F ără alte
repere, aceste victorii nesemni ﬁ cative ni se par pa și eterni
înainte, c ătre un viitor str ălucit. În realitate, îns ă, batem
pasul într-o mocirl ă pe care nu doar c ă nu o vedem, dar care
ne apare și călduță. Frica este cu noi din momentul con-
cepției și până la moarte pentru c ă, frica este esen țială vieții!
A ﬁ i neînfricat nu înseamn ă să eliminin ăm întru totul frica,
ci să avem curajul s ă o depășim. Curajul nu înseamn ă ab-
sența fricii ci învingerea ei! Iar pentru a putea face acest
lucru, trebuie s ă știm cu ce fric ă ne confrunt ăm! Vorba ceea,
un om informat este un om preg ătit. Atunci când știi cu ce
ai de-a face, știi și CE ai a face! Frica poate ap ărea chiar
dacă nu există un motiv real, în mare m ăsură este o crea ție

51a minții noastre. Creierul nostru este atât de activ și eﬁ cient,
încât începem s ă ne temem de stimuli care nu sunt deloc
periculoși sau care nici m ăcar nu sunt prezen ți. Adică, ne
gândim la viitor cu fric ă și de aceea ne speriem, ne este
teamă că s-ar putea întâmpla ceva grav. Unii oameni de ști-
ință consider ă chiar că oamenii sunt cele mai sperioase ﬁ –
ințe datorită abilității noastre de a înv ăța, de a gândi și de a
creea frica în mintea noastr ă. E normal s ă ne ﬁ e frică când
nu știm ce ne a șteaptă, este logic s ă ne temem, nu s ă ne
aruncăm cu capul înainte, necalculat. În bezna viitorului nu
sari, ci p ășești cu grijă, ca să ﬁ i sigur c ă supravie țuiești ne-
cunoscutului. Numai pro știi nu se tem și doar cei care se
tem se întorc s ă ne spun ă poveștile lor despre curaj. Îns ă
această frică nu trebuie dus ă la extrem. Am devenit frico și
și ﬁ indcă tehnologia ne-a eliberat de multe probleme prac-
tice, dar ne-a înc ătușat mințile într-o mediocritate pueril ă.
E incredibil cât de greu am ajuns s ă luăm decizii. E adev ărat,
lumea a devenit mai complex ă, cu implica ții pe multe
planuri, dar tot nu e justi ﬁ cată frica de înaintare. Ast ăzi,
când vedem pe cineva puternic, ne l ăsăm impresiona ți dar
de ce nu facem eforturi s ă devenim asemenea acestei per-
soane?! Din p ăcate, nu știm drumul c ătre țintă: observăm
rezultatele în via ța altora, dar suntem prea frico și și pier-
duți ca să o scoatem singuri la cap ăt. Soluții există, dar
necesită alegeri, curaj și dorința de a ne învinge fricile.
Putem începe prin a ne stabili realitatea și starea de fapt.
Continuăm prin a d ărâma ce nu e constructiv și apoi lupt ăm
să clădim valori durabile. Ne întoarcem c ătre exemplul

52înaintașilor (sau urm ărim mai de aproape zonele de pe glob
unde supravie țuirea, în sine, e un act de curaj) și învățăm să
privim frica în ochi, înfrângând-o. Înaintarea, pân ă la urmă,
nu e o alegere, ci o necesitate. Doar asumându-ne c ă nu
suntem perfec ți, putem cre ște. Doar expunându-ne peri-
colelor, ne putem dezvolta. Doar „luptând” cu noi în șine
putem câ știga. Nu exist ă progres în confort, când vom
înțelege aceast ă realitate, vom putea începe s ă lucrăm în di-
recția propriei îndrept ări. Până atunci, s ă ne bucur ăm că
am mai terminat un nivel la jocul de pe tablet ă. Sau un joc
de pe internet, care a devenit a șa de important, încât uit ăm
jocul vieții, ne focus ăm pe jocurile de calculator, îns ă, tre-
buie să știm că internetul are și părți rele și părți bune. Cele
bune merit ă apreciate, c ăci în unele cazuri internetul a f ă-
cut viața să ﬁ e mult mai u șoară, oferindu-ne posibilitatea s ă
aﬂ ăm tot felul de informa ții utile și interesante doar la un
click distan ță. Însă, dincolo de acest aspect, conectarea ne
poate afecta atât s ănătatea, cât și calitatea vie ții. Pentru c ă
ne ține mereu ocupa ți. Fluxul de informa ții este în ultima
perioadă în creștere, încât este foarte posibil c ă nu mai
putem face fa ță unui bagaj atât de mare de informa ții, care
vine din toate p ărțile. Este necesar s ă facem o triere a aces-
tora și să le selectăm, le luăm doar pe cele folositoare nou ă,
căci astfel, în permanen ță va apărea ceva nou care ne va
stârni curiozitatea. În plus, ne separ ă de prieteni, pentru c ă
le vedem mereu pozele și ceea ce posteaz ă, referitor la star-
ea lor su ﬂ etească sau despre lucrurile care li s-au întâmplat,
putem tr ăi cu impresia c ă suntem conecta ți cu prietenii

53noștri. În realitate, știm doar o mic ă parte din via ța lor, cea
pe care ei aleg s ă o publice în mediul online. Dac ă vrem să
menținem rela țiile cu prietenii no ștri, cel mai bine ar ﬁ să
ne întâlnim fa ță-n față, sau, dac ă nu există această posibili-
tate măcar să ne telefon ăm, din când în când. C ă vrem, sau
nu vrem, și copiii no ștri sunt expu și la vârste din ce în ce
mai fragede conect ării la internet. Fie c ă le punem un cân-
tecel pe telefon când suntem în ma șină, ﬁ e că le luăm o
tabletă ca să se joace, îi obi șnuim de mici cu tehnologia.
Inițial, nu vedem acest lucru un pericol, doar c ă, pe măsură
ce tehnologia are o pondere din ce în ce mai mare în via ța
nostră, cresc și amenin țările la care ne expunem copiii, iar
daunele pot ﬁ atât de natur ă ﬁ zică, cât și psihică. Puteți auzi
de la știri astfel de întâmpl ări nefaste când un copil este
hărțuit pe internet sau chiar abordat, molestat sau r ăpit de
către un necunoscut din mediul virtual și puteți crede că așa
ceva nu vi se poate întâmpla și vouă. Mulți dintre copiii
preșcolari utilizeaz ă internetul f ără a ﬁ supraveghea ți de
părinți, iar majoritatea site-urilor care comercializeaz ă
aceste jocuri pentru copii au reclame d ăunătoare pe care
copiii ar putea da click accidental. Aici este bine s ă inter-
vină vigilența parental ă vis-à-vis de con ținutul paginilor ac-
cesate de c ătre copii. Pentru c ă, pe cât ni se pare nou ă că
este bun, pe atât poate ﬁ de dăunător. La fel sunt și lucruri-
le materiale, pe care le folosim în speran ța că acestea reprez-
intă singura modalitate prin care ne putem dovedi valoarea
nouă și celorlalți, într-o m ăsură în care ajungem s ă îi privim
de sus pe cei pe care au mai pu ține lucruri și de jos pe cei

54care au mai multe decât noi. Îns ă, acumularea în exces a
acestor lucruri, nu aduc fericirea. Pentru c ă realitatea este
foarte diferit ă și destul de evident ă pentru persoanele care
au răbdare să se opreasc ă pentru o clip ă și să observe lumea
din jur. Indiferent cât de multe lucruri materiale am avea, se pare c ă nu ne ajung niciodat ă și întotdeauna exist ă
această dorință de a avea mai mult. Ceea ce ar trebui s ă ne
dorim cu adev ărat în via ță sunt experien țele de libertate,
pace, iubire și prietenie, iar lucrurile materiale nu ne pot
oferi așa ceva. Obiectele materiale ne pot satisface nevoile
ﬁ zice de baz ă, dar, mai presus de atât, nu ne pot ajuta s ă
ajungem la vreun fel de împlinire. Atunci când suntem atașati de posesiunile noastre, ajungem s ă ﬁ m în mod con-
stant îngrijora ți de faptul c ă vor dispărea sau c ă se vor dete-
riora, așa că, mai avem și preocuparea s ă le păstrăm bine,
să avem grij ă de ele. Prin urmare, cu cât avem mai multe
posesiuni în via ța noastră, cu atât mai mult ă
îngrijorare
adunăm, și e pierdere de timp pentru c ă ne concentr ăm
mereu pe achizi ționarea mai multor lucruri materiale, nu
mai ajungem s ă ne concentr ăm pe lucrurile cu adev ărat im-
portante din via ță. Călătoria prin via ță este una scurt ă, așa
că trebuie s ă ne asigur ăm că proﬁ tăm din plin de ea. Chel-
tuirea banilor câ știgați cu greu pe lucrurile care nu con-
tribuie cu adev ărat la bun ăstarea noastr ă nu reprezint ă cel
mai înțelept lucru pe care îl putem face. Orgoliul ne este pus
la loc de pre ț atunci când vedem c ă avem mai multe lucruri
decât alte persoane, dar adev ărul este c ă nu putem avea în-
totdeauna cele mai bune, mai noi sau mai scumpe lucruri.

55Întotdeauna vor exista persoane care au mai multe decât
noi. Iar dac ă fericirea noastr ă depinde de a de ține mai multe
lucruri decât al ții, vom ajunge s ă ﬁ m mereu dezam ăgiți și
nefericiți. De aceea trebuie s ă ne smerim, și să ne mulțumim
cu atât cât avem, far ă să ne dorim s ă îi întrecem pe al ții.
Fericirea nu const ă în a ne dep ăși în lucruri materiale, și nu
se aﬂ ă decât în noi. A ți auzit de cer șetorii de fericire? Sunt
cei care sunt în permanen ță în căutarea fericirii. O caut ă
peste tot în jurul lor și alergă zi de zi s ă o găsească. Dacă
stăm să analizăm acest cuvânt: cer șetor, vom ajunge la con-
cluzia că cerșetorii de fericire sunt oamenii care cer fericire
de undeva din cer, de la Univers, de la Dumnezeu, de la partenerul de via ță, de oriunde din exteriorul lor. Fericirea
lor este dependent ă de ceea ce se întâmpl ă în afara lor, este
dependent ă
de circumstan țe exterioare. Îns ă, degeaba, nu
vom putea ob ține starea de fericire de undeva din exterior.
Fericirea nu este un cadou pe care oamenii și-l pot oferi, în
dar, unul altuia. Ci vine din rezultatele împlinirilor noastre suﬂ etești. Ele sunt cele care v ă aduc fericirea. Re țineți că
fericirea este recompensa pe care v-o d ă viața pentru real-
izările voastre. Dac ă realizările nu sunt ale voastre, dac ă
încercați să luați ceea ce nu este al vostru, cel mai probabil
nu vă veți bucura de rezultatele ob ținute. Nu putem face pe
nimeni fericit, tot a șa cum nu putem face pe nimeni neferic-
it, fără voia lui.

56
“Dumnezeu este c ălăuzitorul nostru, și doar credin ța ne
ajută să depășim obstacolele vie ții.”

57Simpli ﬁ cați, nu complica ți!
Nevoile sunt simple, ele vin de la natur ă.
Dorințele sunt foarte complexe, ele nu vin
de la natur ă, ci sunt create de minte. Nevoile
sunt pe moment, via ța e cea care le d ă naștere. Dorin țele
sunt proiec ții, ele nu sunt nevoi reale. Ce e dorin ța? Este
mișcarea min ții înspre viitor. Nevoile apar țin momentu-
lui, de exemplu: foamea este o nevoie, iar ea trebuie satis-făcută. Dacă ne este sete, ne este sete aici și acum, trebuie s ă
căutăm apă. Setea trebuie satisf ăcută, e o nevoie vital ă. În
cazul dorin țelor lucrurile nu stau a șa. Dacă vă doriți să de-
veniți președintele unei țări, asta nu e o nevoie, ci o ambi ție,
o proiecție a egoului în viitor. Sau dac ă ne dorim raiul – și
asta e tot în viitor, sau îl dorim pe Dumnezeu – tot în viitor
este și asta. Țineti minte, nevoile sunt întotdeauna aici și
acum. Dorin țele nu sunt niciodat ă aici și acum, ele nu sunt
existențiale ci doar mentale, se produc în minte,
și nu pot
ﬁ împlinite din cauz ă că însăși natura lor e s ă se îndrepte
în continuu spre viitor. Sunt precum linia orizontului, ni se
pare că undeva în apropiere, p ământul și cerul se unesc; se
vede atât de bine locul unde se întâlnesc, încât am putea s ă
mergem pe jos pân ă acolo. Dar putem s ă mergem și să tot
mergem, la nesfârsit, iar distan ța va rămâne aceea și. Dis-
tanța dintre noi și dorințele noastre r ămâne mereu aceea și,
spre deosebire de nevoi care sunt simple, ele pot ﬁ împlin-

58ite. Ți-e foame și mănânci; ți-e sete și bei apă; ți-e somn,
te duci la culcare. Dorin țele sunt foarte șirete și complexe.
Supărarea nu vine din cauza nevoilor. Sup ărarea/triste țea
vin din cauza dorin țelor, iar dac ă dorințele ne consum ă prea
multă energie, nu vom mai ﬁ capabili s ă ne mai împlinim și
nevoile, pentru c ă cine să le împlineasc ă? Dacă noi stăm cu
mintea în viitor, ne gândim într-una la viitor, mintea no-astră visează. De aceea este bine s ă ne concentr ăm asupra
nevoilor, asupra prezentului.
Rămâneți ancorați în prezent! Trecutul ne poate aduce
nefericire! Viitorul ne poate aduce team ă! Bucură-te de ﬁ e-
care clipă și apreciaz ă ceea ce ai: persoana iubit ă, prietenii,
familia, pu ține lucruri materiale, mult ă uimire la fenome-
nele care se petrec în jur. Acum și aici.
“Fericirea nu este un cadou pe care oamenii și-l pot oferi,
în dar, unul altuia. Ci vine din rezultatele împlinirilor
noastre su ﬂ etești”.

59Încheiere
Avem nevoie de c ădere pentru a aprecia nu
înălțimea, ci nivelul de baz ă, contrastul, care
ne dă ocazia să apreciem totul altfel. Când am
trecut prin diverse suferin țe, vom putea ulterior s ă punem
în noi recuno ștință, umilință dulce, implicare dezintere-
sată, analiză profund ă a lucrurilor genuine, care conteaz ă
cu adevărat în via ță. Putem privi un om f ără să-i lipim o
etichetă, pentru c ă nu avem habar ce lupte se duc în inter-
iorul lui și cum stau, de fapt, lucrurile dincolo de aparen ța
pe care, din p ăcate, ne-am cam obi șnuit să o îmbrățișăm
atât de des.
Trebuie s ă avem o reprezentare mental ă clară a rezul-
tatelor preconizate. Concentrarea este accentul principal al
realizării. Vizualizând zilnic rezultatul dorit, percepând-ul
ca ﬁ ind real și concentrându-ne pe ceea ce dorim, ajungem
la rezultatul dorit. De asemenea, încurajarea din partea ce-lorlalți este foarte important ă pentru noi, îns ă, credința în
convingerile noastre este mult mai important ă. Acordați-vă
încredere în propria persoan ă pentru c ă viața noastră este
într-un continuu progres. Asta înseamn ă că întotdeauna va
ﬁ loc de mai bine. Îi spunem dezvoltare personal ă, deoarece
este un proces de îmbun ătățire continu ă. Important este
să facem tot ceea ce putem pentru a ne conduce vie țile în
direcțiile potrivite. Ajungem s ă ne cunoa ștem cu adev ărat

60atunci când renun țăm la convingerile pe care le-am creat
despre noi în șine, cum c ă știm foarte multe când de fapt nu
știm ce este mai necesar. Nu ne cunoa ștem pe noi, nu pu-
nem preț pe puterile noastre, sper ăm la mai bine, și sperăm
că acel bine este undeva departe și că nu putem ajunge la
el. Trăim și pierdem ani din via ța noastră alerând degeaba.
Începeți să vă cunoșteți, să vă apreciați, să vă respecta ți,
și nu în ultimul rând s ă vă iubiți! Degeaba sus ținem că ne
iubim părinții, frații, copiii, partenerul/a dac ă nu ne iubim
pe noi. Să plecăm de la noi, s ă învățăm să nu ne mai victim-
izăm. Avem tot felul de blocaje interioare care ne opresc de
la această iubire, cum ar ﬁ : nu sunt frumos, nu sunt de ștept,
sunt gras, sunt slab etc… Acese blocaje vin și ne opresc din
dezvoltarea noastr ă interioar ă. Caută-te! Cunoa ște-te! Ac-
ceptă-te și iubește-te. Nu cu o iubire narcisist ă, cu o iubire
curată, pură, inocent ă. Pacea, iubirea, credin ța, pe toate le
avem, așa suntem crea ți, avem aceste calit ăți. Dumnezeu
a făcut omul dup ă chipul și asemănarea Sa, e pu țin lucrul
acesta? Dumnezeu care a creat omul. Și l-a creat perfect.
De ce căutăm imperfc țiunea din noi? Lucrurile care con-
tează cu adevărat în via ță sunt: iubirea, libertatea și curajul
de a ﬁ tu însu ți. Curajul de a ﬁ tu însu ți are multe fa țete.
Unii nu au curajul s ă ﬁ e ei înșiși între ceilal ți, pentru c ă nu
sunt la fel ca ceilal ți. Să ﬁ i în rând cu lumea, s ă nu ﬁ mar-
ginalizat, s ă nu ﬁ altfel. Avem nevoie de un curaj s ănătos
pentru a ﬁ noi înșine, când nu facem r ău celorlal ți cu felul
nostru de a ﬁ . Este o convingere la care am ajuns în timp,
făcând față unor situa ții diﬁ cile, provocatoare, uneori chiar

61situații limită, dar am reu șit să rămân eu, în oricare dintre
aceste situa ții. Este nevoie de curaj pentru a ﬁ cu adev ărat
așa cum suntem. Când noi trebuie s ă găsim curajul s ă ﬁ m
așa cum suntem chiar și atunci când suntem judeca ți, sau
nu suntem pe placul unora. Niciodat ă nu vei ﬁ pe placul
tuturor, oricât te-ai str ădui, niciodat ă… Ar trebui s ă facem
ce simțim, fără să ne pese de ceea ce vor crede ceilal ți. Ar
trebui să ﬁ m noi în orice împrejurare, f ără să ne întreb ăm
dacă vom nemul țumi pe cineva ﬁ ind astfel. Vor ﬁ momente
în care ne va durea su ﬂ etul și nu doar a șa, vor ﬁ momente
în care ne va durea su ﬂ etul și nu vom dori s ă facem alt-
ceva decât s ă plângem, s ă suferim în lini ște, să petrecem
timp cu propriul nostru su ﬂ et și să încercăm să găsim mo-
tivația de care avem nevoie pentru a continua. Când v ă do-
are su ﬂ etul plânge ți, suferiți dar, țineti capul sus și mergeți
mai departe pentru c ă noi, și eu, dar și tu, suntem puter-
nici și merităm mai mult. Merit ăm să ﬁ m ferici ți, trebuie
să ne ridicăm după căzături și loviturile pe care le primim
de la oameni, de la via ță, de la încrederea aceea pe care ei
nu au ezitat s ă o sfărâme. Uneori avem nevoie de odihn ă
pentru c ă trebuie s ă ne amintim cât de puternici suntem
și cât de mult merit ăm de la via ță. Omul ar trebui s ă își ac-
cepte și latura negativ ă învățând să se relaxeze în prezen ța
ei. Într-o zi ve ți ﬁ surprin și să constata ți că latura negativ ă
contribuie și ea la savoarea vie ții. Ea nu este inutil ă. Este
sarea și piperul vie ții. Altminteri, via ța ar părea extrem de
plicticoas ă și de monoton ă. Învățați să vă acceptați întrea-
ga ﬁ ință, toate aspectele ei, bune și rele. Nu pute ți scăpa

62de nici unul din ele. Nimeni nu poate sc ăpa de propria sa
ﬁ ință, dar treptat, poate înv ăța să o accepte. Abia atunci se
naște o armonie între lumin ă și întuneric, care are o mare
frumusețe. Căci, armonia nu se poate na ște decât din con-
traste. Nu mai pierde ți clipe, oameni, sentimente frumoase,
atingeri, zâmbete. Ar trebui s ă luați parte la lucrurile in-
credibile din jurul nostru, s ă primiți în dar anotimpurile,
ﬁ ecare cu deliciile sale; muntele, marea, câmpia, râul, vân-
tul, ploaia, ninsoarea, nisipul. O strângere în bra țe. Un ﬁ or
al revederii. Un s ărut lung. Un peisaj de vis. O carte citit ă
în tren. Simfonia pic ăturilor de ap ă într-o toamn ă târzie. O
păpădie ce-și desprinde semin țele sub su ﬂ ul tău sincer. Un
copil ce râde în timp, ce alearg ă spre tine. O mas ă alături de
cei mai buni prieteni. Un album de fotogra ﬁ i vechi, r ăsfoit
cu încetinitorul. O c ălătorie. O a șteptare cu su ﬂ etul la gur ă.
O ploaie. O form ă de nor. O bucat ă de gheață. Un cântec de
pițigoi. Emo ția unei prime întâlniri. Alergatul prin iarb ă cu
picioarele goale. Împodobitul bradului. Desfacerea unui ca-dou. Cada plin ă cu apă caldă. Strângerea unor ﬂ ori de câmp
în cel mai frumos buchet. Scrierea unei poezii. Sentimentul iubirii albe. Privitul apusului și alte lucruri m ărunte care
contează atât de mult și pe care nu trebuie s ă le neglija ți, ci
să vă conectați cu ele și veți ﬁ uimiți de minunile naturii. S ă
nu uitați cât de noroco și și binecuvântati sunte ți, în ﬁ ecare
zi, că aveți onoarea de a v ă bucura de toate acestea. Via ța
nu e nimic altceva decât suma tuturor acestor lucruri. Doar schimbându-ne pe noi în șine, putem schimba lumea.

63Adriana Petroi, date biogra ﬁ ce
Adriana Viorica Petroi, n ăscută la Timișoara, trăiește
la Alibunar.
Este ziarist ă-colaboratoare a s ăptămânalului Liber-
tatea din Panciova.
În afara s ăptămânalului Libertatea , activitatea publi-
cistică îi este îndreptat ă înspre colaborarea cu institu ții in-
formative din România. În acest sens, amintim c ă este au-
toare la site-ul O, ziarul meu , cu texte din diferite domenii,
apoi la site-ul Radio Re șița și la Radio Far din Alibunar.
Din anul 2019 este membr ă a Uniunii Ziari știlor din
Serbia.
Începând cu anul 2020, este redactoarea Blogului
cultural și științiﬁ c al românilor din Voivodina , înﬁ ințat
de Centrul de Studii Banatice din Vâr șeț cu sprijinul Con-
siliului Na țional al Minorit ății Naționale a Românilor din
Serbia.
Este deținătoarea premiului I la concursul interne țion-
al de proz ă dedicat anivers ării a 140 de ani de la na șterea lui
Tudor Arghezi (mai 2020), organizat de CNMNRS.
Pe lângă jurnalism, este pasionat ă și de literatur ă.
Volumul Fiecare putem schimba lumea, schimbâ-
du-ne pe noi în șine reprezint ă volumul de debut al acestei
autoare.

64C U P R I N S:
Prefață 3
Introducere 5
Despre copil ăria și adolescen ța mea 9
Tăcerea aceasta este solu ția,
pacea aceasta este r ăspunsul 13
Lupta cu gândurile, este oare o problem ă? 15
Viața nu poate ﬁ decât spiritual ă! 20
Trăirile prin care de-a lungul vie ții am trecut
și din care am înv ățat ceva 27
Oamenii dezvolt ă structuri mentale stabile
care îi urm ăresc toată viața 31
Viața și rostul vie ții 45
Simpli ﬁ cați, nu complica ți! 57
Încheiere 59
Adriana Petroi, date biogra ﬁ ce 63

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: 1Adriana Petroi [622833] (ID: 622833)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

1Adriana Petroi [622833]

Copyright Notice

Cerere De Finantare Section Fin.pdf [621712]

Secțiunea I Noțiuni generale despre expertiză Noțiunea de expertiză și de expert Noțiunea de expertiză, precum și de expert , denumire dată persoanei… [306590]

INTRODUCERE:… … … … …p.4 -6 [625019]

Lucrare de Licență [623433]

ACATISTUL CĂTRĂ PREA SF(Î)NTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZĂU ȘI CU ALTE [600982]

FACULT ATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚI EI [612360]

Copyright Notice

Similar Posts