19 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015Introducere Primă vara de la Praga reprezint ă un moment de cotitur ă în istoria univer- sală și un punct nodal… [626997]

19 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015Introducere
Primă vara de la Praga reprezint ă
un moment de cotitur ă în istoria univer-
sală și un punct nodal pentru relaț iile
dintre țările Tratatului de la Var șovia.
Anul 1968 este, în acest sens, vârful de
lance al rupturii, chiar dac ă nu definiti-
ve, de URSS a unora dintre țările sateli-
te ale vecinului de la R ăsărit, cu prec ă-
dere în ceea ce prive ște viziunea comu-
nă de înfăptuire a socialismului. Ampla
demonstra ție de forț e din Praga ș i din
întreaga Cehoslovacie a constituit o bu-nă ocazie pentru producerea faliei ce
avea să anunț e dispari ția de mai târziu
a regimurilor democra țiilor populare și
a URSS. „Cele zece zile ale crizei din au-gust 1968“
1 au contribuit la înl ăturarea
orică rei speranț e de a da comunismului
o față umană , așa după cum îș i propu-
neau, cel pu țin la nivel declarativ, lide-
rii cehoslovaci. Invazia în Cehoslovacia a reprezentat o înc ălcare a normelor de
drept internaț ional, o interven ție bruta-
lă în politica intern ă a unui stat suveran
și a generat, în dorin ța sovieticilor de a
justifica acț iunea, un nou concept: acela
al suveranit ății limitate.
Prin eș ecul reformelor începu-
te în ianuarie de c ătre echipa Dub ček,
eșec datorat intervenț iei frățești a ce-
lor cinci țări semnatare ale Tratatului de
1 Mircea Maliț a, Dinu C. Giurescu, Zid de
pace,turnuri de frăție: deceniul deschiderii:
1962-1972 (Bucureș ti: Compania, 2011), 204.Poziția actorilor politici internaț ionali
față de prim ăvara de la Praga

ANDREI TINU
[Titu Maiorescu University of Bucharest]
Abstract
The intervention of the USSR,
Poland, Bulgaria, the German Democratic Republic and Hungary in Czechoslovakia on the night of 20 to 21 August 1968 produced a huge shock in the international community, but also a deepening of cleavage of relationships between the countries from the socialist camp. This study is an analysis of „hot“ reactions of key actors on the world political stage. The main source of information was the Agerpres Archive: unpublished documents (news, letters, analysis, translations of editorials in Western media) and the external news flow.
Keywords
Prague Spring; USSR; communism;
Warsaw Pact; Czechoslovakia; invasionSfera Politicii

20 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015la Varș ovia, Cehoslovacia va continua s ă rămână sub protectorat sovietic, prelun-
gind astfel, cu dou ă decenii, hegemonia Moscovei în aceast ă zonă . Invazia în RS
Cehoslovac ă a adâncit falia existent ă între Est ș i Vest, dar ș i în interiorul lag ărului
socialist, unde Iugoslavia ș i România nu numai c ă nu s-au raliat pozi ției liderului de
la Kremlin, dar au și condamnat interven ția.
Invazia Uniunii Sovietice ș i a acoliților să iø– Polonia, Ungaria, Bulgaria și RD
Germanăø – în Cehoslovacia a ară tat atât imperfec țiunile și limitele democra ției
socialiste, cât ș i lipsa de interes a Occidentului față de această parte a Europei.
Vestul a considerat c ă e îndeajuns s ă condamne verbal sau cel mult la nivel diplo-
matic intervenț ia militară . Pătrunderea celor peste 600.000 de militari2 ai trupe-
lor țărilor membre ale Organiza ției Tratatului de la Var șovia în RS Cehoslovac ă a
reușit să divizeze ș i lumea comunist ă între adepț i și contestatari ai ac țiunii în for ță.
La 26 august 1968, ora 9.00, doar o mic ă parte din partidele comuniste, socialiste
și muncitore ști din lume (Partidul Comunist din Siria, Partidul Comunist din Cuba,
Partidul Comunist din SUA, Partidul Comunist din RFG, partidele comuniste arabe
etc.) și-a exprimat ata șamentul față de prezen ța trupelor celor cinci țări pe terito-
riul cehoslovac. În schimb, majoritatea s-a pronun țat împotriva interven ției, repor-
terii Agerpres împ ărțind partidele în „partide care condamn ă și cer retragerea tru-
pelor stră ine“, „partide care dezaprob ă prezenț a trupelor str ăine“ și „partide care
condamnă prezenț a trupelor str ăine“.3 Se constat ă faptul că principalele partide
comuniste din lume (PC Chinez, UCI, PCR, PC Italian, PC Francez, Partidul Muncii din Albania ș i altele) s-au manifestat ferm împotriva înc ălcării de că tre URSS a nor-
melor de drept interna țional și ale prevederilor Tratatului de la Var șovia. Ulterior,
numă rul contestatarilor a crescut, o parte a celor dintre cei care aprobau în prim ă
fază acțiunea militar ă s-a alăturat grupului de partide care vedeau gre șeala stra-
tegică a URSS. Într-o ș tire a United Press International (UPI), preluat ă de Agerpres,
se arată că liderul cubanez, Fidel Castro, a revenit asupra deciziei ini țiale, conside-
rând că nu era necesar ă recurgerea la for ță și la mă suri „atât de drastice, atât de
teribile, care încalc ă dreptul interna țional și suveranitatea“ .
4
Primele luă ri de pozi ție
Primele reac ții înregistrate în Ziua Z a invaziei ø– 21 august 1968 ø– au venit
din îndep ărtata Australie, Partidul Comunist Australian protestând cu energie îm-
potriva agresiunii militare, cerând retragerea imediat ă a trupelor de ocupaț ie și
ameninț ând că va face presiuni asupra ambasadei sovietice de la Canberra.5 Pe flu-
xul Agerpres urmeaz ă imediat reac ția comuni știlor austrieci, în care se ar ăta că PC
din Austria de și „se simte legat de Uniunea Sovietic ă, de PCUS ș i de celelalte țări
socialiste și partidele lor comuniste, Biroul Politic al CC al PC din Austria dezavuea-
ză interven ția militară “6. Și PCMB se raliaz ă poziț iei de condamnare a interven ției
militare. Englezii au ț inut să evidenț ieze falia între partidele comuniste europene ș i
faptul că au existat ș i comuniș ti care nu au acț ionat în direcț ia stabilită de Moscova.
„Partidul Comunist din Marea Britanie deplânge intrarea trupelor anumitor țări ale
Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia (…) Oricare ar fi divergențele se vederi între țările socialiste (…) noi consider ăm că intervenț ia militar ă este total nejustificat ă“
7.
2 AMAE, fond Telegrame. Moscova 1968, vol. IV, f. 273, în ***1968: Primăvara de la Praga: do-
cumente diplomatice: ianuarie 1968-aprilie 1969, (București: MondoMedia, 2009), 328.3 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 41/24-25 august 1968, f. 1250/A-B.4 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 44/29-30 august 1968, f. 1342/9. 5 Arhiva Agerpres, fond 1968. Știri externe, dosar 60/19-22 august 1968, f. 50. 6 Arhiva Agerpres, fond 1968. Știri externe, dosar 60/19-22 august 1968, ff. 50-51. 7 Arhiva Agerpres, fond 1968. Știri externe, dosar 60/19-22 august 1968, f. 57.

21 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015O reacț ie imediat ă a venit ș i la Secretarul General al ONU, U. Thant, care a
declarat c ă pătrunderea armatelor str ăine pe teritoriul unui stat independent con-
travine principiilor de drept interna țional și Chartei Na țiunilor Unite.8
Reacția lumii occidentale
Țările democratice s-au rezumat la a critica invazia, ele nefiind în pozi ția
de a provoca for țele militare sovietice din Europa Central ă, în mijlocul R ăzboiului
Rece, întrucât nici ele nu ac ționaseră în conformitate cu normele interna ționale de
drept, ca ș i în cazul Vietnamului, senatorul american Mike Mansfield remarcând
faptul că există o similitudine între „argumentele invocate de URSS în Cehoslovacia
și cele invocate de SUA în Vietnam“9. Statele Unite au încuviin țat tacit prezen ța
militară în Cehoslovacia, documentele studiate conducându-ne spre ideea unui
gentlemen’s agreement între cele dou ă superputeri, parc ă prefigurând perioada
de destindere din anii 1969-1979. Americanii fuseser ă anunț ați despre invazie cu
câteva ore înainte ca aceasta s ă se întâmple, spre deosebire de unii alia ți din ca-
drul Pactului de la Var șovia. Ambasadorul Anatoli Dobrînin prime ște misiunea de a
comunica decizia conducerii PCUS c ătre preș edintele Lyndon Johnson în intervalul
expres 18.00-20.00.10 Adică în chiar momentul în care se desfășurau operaț iunile
militare. Experimentatul Brejnev intuise c ă reacț ia american ă va fi una conform ă
cu înț elegerile de la Yalta, unde se trasaser ă zonele de influen ță. „Spre marea mea
surprindereø – rememorează fostul ambasador sovietic la Washington ø– președintele
(Lyndon Johnson ø– n. A.T.) nu a reacț ionat deloc. Mi-a mul țumit pentru informare
și a declarat c ă va discuta probabil mesajul cu Rusk (ministrul de Externe) și cu alț ii
diminea ța urmă toare și ne va da un r ăspuns, dac ă va fi nevoie. Dup ă care a trecut
la un alt subiect în care el p ărea mult mai interesat“ .11
Condamnarea ulterioar ă a interven ției sovietice s-a f ăcut pentru satisface-
rea electoratului ș i pentru a contracara ascensiunea for țelor de dreapta americane,
reprezentate de Richard Nixon, cel care avea s ă și câștige pre ședinț ia SUA. Pentru
americani o reac ție în forță ar fi însemnat recunoa șterea de facto a justeț ii moti-
velor interven ției celor cinci țări, în sensul în care sovieticii ar fi ar ătat că într-ade-
văr exista pericolul restauraț iei elementelor imperialiste în Cehoslovacia și că în
spatele reformelor de la Praga și Bratislava se aflau occidentalii. De aceea, reac ția
mai dură nu a venit din partea americanilor, ci din partea partenerilor europeni
din Alian ța nord-atlantic ă, respectiv RFG, care, prin vocea cancelarului Kiesinger,
ameninț a URSS-ul cu eventuale riposte armate în cazul unei interven ții pe teritori-
ile țărilor membre NATO.12 Între multele articole din presa interna țională care con-
damnau interven ția am identificat ș i câteva materiale care subliniau rolul de con-
ducă tor al lumii comuniste al Uniunii Sovietice, aș a cum este ș i cazul unui articol din
The Guardian : „…Trebuie s ă recunoa ștem că sovieticii sunt st ăpâni în Europa r ăsă-
riteană și Occidentul nu le poate contesta aceast ă poziț ie decât riscând un al trei-
lea ră zboi mondial“13. Dovada faptului c ă sovieticii erau st ăpânii în Europa de Est
și că americanii au respectat aceast ă poziț ie este și aceea c ă presa american ă, deș i a
8 Arhiva Agerpres, fond 1968. Știri externe, dosar 60/19-22 august 1968, f. 60.
9 AMAE, fond Telegrame. Washington 1968, vol. III, f. 50, în ***1968:Primăvara de la Praga, 351.10 Michael Nicholas Blaga, „În numele omenirii, vă cerem să nu invadați România“, Lumea 7/232 (2012): 75.11 Anatoly Dobrynin, „In Confidence: Moscow’s Ambassador to American’s Six Cold War Presidents: 1962-1986“,180, în Blaga, „În numele“ 75.12 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 41/25-27 august 1968, f. 1247/7. 13 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 44/29-30 august 1968, f. 1326/5.

22 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015relatat pe larg evenimentele din Cehoslovacia, nu a avut o abordare critică la adresa
intervenț iei și s-a ferit să facă publică poziț ia Administraț iei americane.14 Analizând
la rece, în țelegerea dintre Washington și Moscova a fost una informal ă, ceea ce a
permis ambelor tabere s ă-și atingă obiectivele, f ără ca un acord s ă se le lege în vre-
un fel. Este ș i cazul comunicatului purt ătorului de cuvânt al Departamentului de
Stat al SUA, Robert McCosckey, prin care se dezmin țeau zvonurilor legate de un
presupus acord între cele dou ă mari puteri pre-invazie.15
Țările prietene, pe pozi ții divergente
Lumea comunistă , împă rțită în două , a reacț ionat diferit. Partide comu-
niste minuscule, precum cel din Peru, susț ineau fă ră echivoc, acț iunea în forță a
URSS, Carnero Checo, justifica interven ția militară prin aceea că „de câtva timp
Cehoslovacia se transform ă într-o bază de agresiune împotriva socialismului, a p ăcii
și a poporului cehoslovac însu și, sub pretextul liberaliză rii, care nu era altceva decât
un camuflaj pentru revan șarzii nazi ști și imperialismul yankeu“16.
Albania, Iugoslavia și România foloseau interven ția pentru a justifica îndep ăr-
tarea de Moscova. Motoarele propagandei din acestei țări erau la tura ție maxim ă,
fiecare segment social ș i de activitate avea obligaț ia de a lua poziț ie, de a condamna
acțiunea împotriva unui stat fr ățesc a URSS și, evident, de a l ăuda pozi ția curajoas ă
și justă a liderilor comuni ști din propriile țări. Scrisori ș i felicitări venite pe adresa
comitetelor centrale din partea muncitorilor, scriitorilor, tinerilor, țăranilor coope-
ratori etc. Dar mai ales comunicate în care se condamna explicit invazia. În acest
tipar se încadreaz ă și Scrisoarea Uniunii Tineretului din Iugoslavia adresată tutu-
ror organiza țiilor progresiste de tineret din lume. Se ar ăta că acțiunea celor cinci la
Praga și Bratislava este o eroare, apreciind c ă „nici asemenea gre șeli istorice groso-
lane, cum este agresiunea asupra Cehoslovaciei, nu pot zdruncina credin ța tinere-
tului lumii ș i progresul socialismului democrat“17. În aceast ă frază este eviden țiată
ruptura între socialismul de tip stalinist al lui Brejnev și socialismul democrat, cu
față umană , manifestat de reformi ști. În corul denun țătorilor invaziei s-au aflat și
cei 90 de comuni ști eleni, afla ți în detenț ie în lagă rul Parthenion din Leros, condu și
de scriitorul Manolis Glezos. Ace știa îș i exprimau solidaritatea cu cehii și slovaci.18
Dar, cu siguran ță, cel mai mare adversar al centrului comunismului mondial
nu era reprezentat nici de Statele Unite, nici de rebelii din Blocul r ăsăritean, nici de
o altă țară imperialist ă a lumii, ci de marea republic ă galbenă ø– Republica Popular ă
Chineză . China acuza „natura reac ționară și imperialist ă a clicii renegate revizio-
niste sovietice; ea a avut loc cu în țelegerea tacit ă a imperialismului american“19. La
recepț ia oferită la Ambasada României din Beijing, prilejuită de Ziua Naț ionalăø – 23
August, premierul Zhou En-lai (Ciu En-lai) a atacat în termeni duri URSS-ul. Moscova se făcea vinovată în opinia înaltului oficial chinez de „cel mai neruș inat și tipic exem-
plu de politic ă de putere fascist ă“
20. Zhou explicita cu aceast ă ocazie ș i teoria pro-
prie a Războiului Rece21, conform c ăreia cele dou ă puteri ac ționează complementar
14 AMAE, fond Cehoslovacia. Problema 224 (1)/1968, vol. III, fasc. 2, f. 1, în ***1968: Primăvara
de la Praga, 411.
15 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 50/9-11 septembrie 1968, f. 1544/8. 16 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 39/23-24 august 1968, f. 1191/13. 17 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 44/29-30 august 1968, f. 1350/1. 18 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1499/7. 19 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 50/9-11 septembrie 1968, f. 1555/35-38. 20 AMAE, fond Telegrame. Pekin 1968, vol. II, f. 283, în ***1968: Primăvara de la Praga, 389-390.21 Martin Mc.Cauley, Rusia, America și războiul rece: 1949-1991, traducere de Mihaela Barbă (Iași: Polirom, 1999), 41-42.

23 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015pentru a împ ărți lumea, f ăcând analogia cu ac țiunea lui Hitler în Cehoslovacia în
1938 și agresiunea american ă în Vietnam. El a concluzionat c ă „revizionismul sovie-
tic a degenerat în social-imperialism și social-fascism“22.De cealalt ă parte, în RDG
se încerca sugrumarea oric ărei reacții adverse ac țiunii în for ță, al că rei iniț iator era
considerat de mul ți liderul Ulbricht23. Este ș i cazul celor peste o sut ă de tineri aresta ți
de că tre autorit ățile est-germane, dup ă cum informa o sta ției de radio din Berlinul
Occidental, preluat ă de AFP ș i ulterior de Agerpres: „În Germania r ăsăriteană au
fost arestaț i peste o sută de tineri pentru motivul c ă și-au manifestat ostilitatea îm-
potriva invaziei din Cehoslovacia. La domiciliul unor tineri, printre care cei doi fii
ai profesorului Havemann ș i fiica directorului Institutului de marxism-leninismului
s-au efectuat perchezi ții.“24
În rândul comuni știlor occidentali, de și s-a condamnat la unison interven ția,
au existat pozi ții nuanț ate, cum a fost ș i cazul Stângii franceze. În timp ce, Partidul
Comunist Francez se rezuma doar la dezaprobarea ac țiunii în forță a URSS, partidul
socialist Section Française de l’Internationale Ouvrière (SFIO) hot ăra să se retrag ă
din Asociaț ia Franț a-URSS, argumentând c ă „agresiunea sovietică în Cehoslovacia ș i
dictatul de la Moscova care i-a urmat fac ast ăzi iluzorii ș i lipsite de eficacitate partici-
parea socialiș tilor la organiza ția de prietenie ș i colaborarea cu Uniunea Sovietic ă“25.
În paralel cu delimitarea clar ă a sociali știlor francezi de ac țiunea sovieticilor are loc
o repoziț ionare a membrilor Partidului Comunist Francez, care, prin intermediul
oficiosului France Nouvelle , ară tau că deși intervenț ia reprezint ă „o greș eală tra-
gică“, „ea nu are efect retroactiv în ce prive ște aprecierea acordat ă URSS ș i prin-
cipiilor socialismului“.26 Într-un editorial din The Observer, Neal Acherson acuza
„nebunia generalilor și mareș alilor (sovietici ø– n. A.T.) de a invada Cehoslovacia“27,
subliniind c ă o eventual ă invazie ar constitui o lovitur ă devastatoare pentru par-
tidele comuniste occidentale, care doreau s ă demonstreze propriilor lor electora-
te viabilitatea modelului cehoslovac. Lucru care s-a și întâmplat, „dezastrul ceh a
completat dezintegrarea“28 internaț ionalismului de tip moscovit. În opinia lui Paul
Niculescu-Mizil, anul 1968 reprezintă „anul puternicului recul al partidelor comunis-
te din Europa Occidental ă“.29 Și nu numai am spune noi. 1968 reprezint ă un recul
pentru întregul spectru al egalitarismului subordonat Moscovei, sl ăbind pozi ția de
primus inter pares a URSS și dând un imbold comunismului na țiunilor.
O caracteristic ă aparte a reformelor cehoslovace a fost aceea c ă intelectualii
au jucat un rol esenț ial în elaborarea ș i punerea în aplicare a proiectelor reformiste.
De aceea, dup ă strivirea sub ș enilele tancurilor a visului cehoslovac, primii care au
sărit în apărarea iniț iatorilor ideilor lui ianuarie au fost tot intelectualii. Astfel, cel
de-al XIV-lea Congres interna țional de filozofie de la Viena a adoptat o rezolu ție de
condamnare a interven ției celor cinci țări pe teritoriul cehoslovac, manifestându- și
solidaritatea cu intelectualii cehi și slovaci și, în acela și timp, speran ța că nu se vor
mai întoarce vremurile „când că utarea adev ărului antrena închisoarea, deportarea
sau exilul“ .30 Printre semnatarii se aflau personalit ăți de renume ale culturii uni-
versale precum Karl Popper, Jean Hyppolite sau Herbert Spiegelberg.31 Atitudinea
22 AMAE, fond Telegrame. Pekin 1968, vol. II, f. 283, în ***1968: Primăvara de la Praga, 390.
23 AMAE, fond Telegrame. Londra 1968, vol. II, f. 129, în ***1968: Primăvara de la Praga, 98-99.
24 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 46/1-2 septembrie 1968, f. 1398/2-3. 25 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 48/4-7 septembrie 1968, f. 1486/1. 26 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1515/5.27 Neal Acherson, „Red Army Keeps. Czechs guessing“, The Observer, 14 iulie 1968, 2.28 Acherson, „Red Army“, 2.29 Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită: memorii, vol. II, București, Moscova, Praga, Bologna, (s.
l, s. e, s. a), 272.30 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1519/14.31 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1519/14.

24 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015antisovietic ă a intelectualilor nu a fost doar un episod prilejuit de criza cehoslova-
că, ea manifestându-se frecvent în cursul anului 1968.
O reacț ie mai vizibilă a avut loc în România comunistă , unde Nicolae Ceauș escu,
opozant ferm al influen țelor sovietice și susț inător declarat al lui Dub ček, a ț inut
în ziua invaziei un discurs public la Bucure ști, criticând politica sovietic ă în termeni
neobișnuit de duri. Opozi ția Bucureștilor a consolidat imaginea României în cancela-
riile occidentale pentru urmă toarea perioadă , Nicolae Ceauș escu fiind considerat un
partener serios de discu ție. RDG acuza liderii cehi c ă au pactizat cu imperiali știi și că
făceau jocul celor din Germania Federal ă. De fapt, era un r ăzboi germano-german
la nivelul declara țiilor și al pozițiilor publice. În timp ce Berlinul a participat activ la
ocuparea Cehoslovaciei, Bonn-ul s-a situat la antipozi, solicitând, înc ă din primele
zile ale invaziei, acordarea lui Alexander Dub ček a Premiului Nobel.32
Și în celelalte state comuniste se conturau pozi ții similare celor din Germania
Răsăriteană . În Finlanda, ț ară cu o puternică influență sovietică la acea dată ,
ocupaț ia a provocat un imens scandal. Partidul Comunist din Finlanda a denun țat
ocupaț ia, la fel ca Partidul Comunist Italian și cel francez. Pre ședintele Finlandei,
Urho Kekkonen, a fost primul politician vestic care a vizitat oficial Cehoslovacia
după august 1968, fiind întâmpinat cu cele mai mari onoruri cehoslovace de c ătre
președintele Ludvík Svoboda, în data de 4 octombrie 1969. Occidentul nu a acordat
niciun sprijin semnificativ reformi știlor cehi, considerând c ă trebuie s ă-și îndrepte
atenț ia că tre consolidarea puterii în alte zone.
Invadarea Cehoslovaciei ș i poziț ia neconform ă a României ș i Iugoslaviei fac
parte din ceea ce istoricii numesc a fi una dintre cele mai importante crize ale Războiului Rece
33.
România, prin vocea lui Nicolae Ceau șescu, a condamnat invazia
Un caz aparte l-a reprezentat România, care s-a opus interven ției brutale a
URSS în Cehoslovacia. Evident c ă acest lucru s-a datorat un decizii extrem de bine
gândite, care a avut drept scop ø– apreciem, dup ă cercetă rile întreprinse ø–slujirea
interesului na țional.
Relaț iile româno-cehoslovace s-au derulat în cele mai bune condi ții, lucru ce
a consolidat o fac țiune aparte a lag ărului socialist, punând în pericol rolul de lider
autoritar al Moscovei. Îngrijorarea sovietic ă este redată și de spusele premierului
sovietic Kosâghin din ședința Biroului Politice, conform c ărora cehoslovacii, prin
apropierea de România și Iugoslavia, vor s ă arate că acum sunt mai puternici și mai
greu de doborât, dar aten ționarea lui Brejnev, tot c ătre Biroul Politic al PCUS, din
19 iulie, prin care acuza „cârdășia dună reană “34. Vizitele repetate ale conducerii
PCR și PCC în Cehoslovacia și, respectiv, România, culminând cu vizita, din 15 ø– 17
august 1968, a lui Nicolae Ceau șescu la Praga și primirea prieteneasc ă a acestuia de
către preș edintele Svoboda și Alexander Dub ček sunt tot atâtea dovezi c ă unitatea
de monolit a Blocului comunist se fisurase, o fisur ă care poate fi v ăzută ca un semn
al destrămării Pactului de la Var șovia și dispariția URSS peste ani.
Fără îndoială, cea mai înalt ă formă de exprimare a independen ței României
față de Moscova a fost reprezentat ă de manifestarea din Pia ța Palatului, din
32 Consiliul vest-german pentru mișcarea europeană propunea printre altele acordarea
Premiului Nobel lui Dubcek și îi solicita generalului De Gaulle, pre ședintele Franței, să reintegreze
forțele militare ale țării sale în NATO. Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 39/23-24 august 1968, f. 1186.33 Jean Carpentier și François Lebrun (coord.), Istoria Europei, (București:Humanitas, 2006), 373.34 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Ediția a III-a, (București:Univers Enciclopedic, 2002), 479.

25 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 201521 august 1968, unde Nicolae Ceauș escu „s-a înflă cărat și s-a montat sincer“35,
susținând, probabil, cel mai bun discurs al s ău. „Pătrunderea trupelor celor cinci
țări socialiste în Cehoslovacia – spunea Ceau șescuø – reprezint ă o mare gre șeală și
o greș eală pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume“36, consi-
derând de neacceptat „ ca un stat socialist, ca state socialiste s ă încalce libertatea
și independen ța altui stat“37, răspunzând Doctrinei Brejnev c ă „nu exist ă nicio jus-
tificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clip ă numai, ide-
ea interven ției militare în treburile unui stat socialist fr ățesc“38. Discursului înfl ăcă-
rat al liderului român îi era ata șată Declaraț ia din 22 august 1968 a Marii Adun ări
Naționale a Republicii Socialiste România cu privire la principiile de baz ă ale politi-
cii externe a României, conform c ăreia „numai organele alese ale partidului și sta-
tului poart ă răspunderea asupra destinelor unei na țiuni socialiste“39 și că „a neso-
coti aceste organe, a ac ționa în pofida voin ței și peste capul lor, a aprecia situa ția
dintr-o țară socialistă – și a acț iona în consecin ță – pe baza inform ărilor unilaterale
sau tenden țioase fă cute anumite grupuri sau persoane înseamn ă a călca în picioa-
re principiul sacru al suveranit ății unui popor socialist“40.
Manifestaț ia din 21 august a fost un gest frumos, de independen ță față de
Moscova, care scotea la iveala starea extraordinar ă de spirit a românilor, ce au r ăs-
puns „chemă rii partidului, nu pentru a apă ra partidul ș i pe Ceauș escu (…), ci mai ales
datorită unei tră sături dominante în ultimele decenii: antisovietismul.“41 Curând,
Nicolae Ceau șescu și conducerea partidului vor con știentiza faptul c ă nu puteai s ă
lupți împotriva URSS sub stindardul unui partid comunist și, deș i se creaser ă găr-
zile patriotice, primite cu „aplauze, urale puternice, prelungite“42, capacitatea de
apărare a României în fa ța pericolului sovietic era practic inexistent ă. Încă din cea
de a doua zi a invadă rii Cehoslovaciei, oficialii români îndemnau la pruden ță, o
prudență care avea s ă rezolve în mod fericit cea mai important ă criză a Ră zboiului
Rece din Europa.
„Prietenia“ româno-cehoslovac ă a funcț ionat nu doar înainte de 21 august
1968, ci ș i în timpul interven ției militare ini țiate și conduse de sovietici. Discursul
lui Ceauș escu din Pia ța Palatului a devenit laitmotivul distan țării României fa ță de
Moscova și a apropierii de Cehoslovacia și de celelalte țări socialiste care-ș i doreau un
alt fel de comunism. Fiecare ceh și fiecare slovac se sim țeau adopta ți parcă de con-
ducerea de la Bucure ști. Treptat, adaptându-se situa ției existente în Cehoslovacia,
liderul român a devenit din ce în ce mai pu țin vehement la adresa Uniunii Sovietice,
dar ecoul reac țiilor sale s-a auzit mult timp dup ă aceea. Martor ocular al evenimen-
telor, Ilie Ciurescu apreciaz ă că România a reacț ionat prompt ș i curajos, „respin-
gând hotă rât și direct, fă ră echivoc, f ără diplomaț ie ocolitoare“43 acțiunea în for ță
a celor cinci țări membre ale OTV. Iar „marele miting din Pia ța Palatului, la care au
participat peste o sut ă de mii de români, a avut un ecou interna țional fă ră seamă n.
La dimensiuni planetare.“44Într-adev ăr, lumea democratic ă „aplauda“ discursul lui
35 Florin Constantiniu, O istorie, 481.
36 „Cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu din Piața Palatului Republicii“, Scânteia, 22 august 1968, 1.37 „Cuvântarea“, 1.38 „Cuvântarea“, 1.39 „Declarația MAN a RS România cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României“, Scânteia, 23 august 1968, 1.40 „Declarația“, 1.41 Mihai Retegan, 1968: Din primăvară până-n toamnă: schiță de politică externă românească (Bucureșt: Rao, 1998), 229.42 Mihai Retegan, 1968, 229.43 Ilie Ciurescu, Aduceri aminte din Cehoslovacia 1968 (II), interviu acordat lui Andrei Tinu, București, 8 ianuarie 2014. 44 Ilie Ciurescu, Aduceri aminte.

26 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015Nicolae Ceauș escu și, deopotrivă , poziț ia românească în problema cehoslovac ă.
Într-o analiz ă a ziariștilor de la Radio Europa Liber ă, difuzat ă în cadrul emisiunii în
limba român ă din data de 22 august 1968, se ar ăta că „solidarizarea regimului de
la Bucure ști cu poporul cehoslovac este un act de lealitate fa ță de un prieten aflat
la grea încercare, dar ș i unul de curaj, din moment ce Kremlinul a renun țat pentru
moment să mai practice politica raț iunii“45. Se evidenț ia ataș amentul populaț iei
față de PCR, care în țelesese la rândul s ău că sprijinul acesteia este vital pentru po-
litica de independen ță față de Moscova. Se sublinia faptul c ă regimul instaurat în
1965 înțelesese nevoia unei schimb ări de atitudine. Se vorbea atunci de „umanism
socialist“, de „dezvoltarea multilateral ă a personalit ății umane“ și de „dreptul fie-
căruia de a- și dezvolta și fructifica talentul și capacit ățile proprii“.46
Jurnalistul Jean Vincent, trimis special la Bucure ști al AFP, surprindea puter-
nica emoț ie care se instalase la Bucure ști, manifest ările de simpatie fa ță de politica
partidului și „atmosfera de mobilizare“.47 23 august era Ziua Naț ională a României,
o ocazie mai mult decât oportună pentru Ceauș escu de a-ș i ară ta ataș amentul
pentru partidul frate cehoslovac ș i de a-ș i spori autoritatea în interiorul țării.
Poziț ia tranș antă în problema cehoslovacă , manifestată cel puț in în primele zile
ale interven ției militare în Cehoslovacia, a contribuit la sc ăderea șanselor oric ărui
contracandidat al lui Nicolae Ceau șescu la func ția de secretar general al partidului.
Toți ceilalț i s-au raliat pozi ției liderului român. Nu puteau s ă acționeze altfel, efectul
pervers al îndep ărtării de Moscova48 se vedea deja. Membrii conducerii centrale de
partid și de stat, dar și liderii jude țeni s-au exprimat f ără echivoc de partea secreta-
rului general al PCR. Unul dintre liderii momentului a fost și Ion Iliescu, pe atunci
prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist. Acesta „a acuzat URSS ș i cei patru
aliaț i ai ei că se fac vinova ți de «agresiune» împotriva Cehoslovaciei. Este pentru
prima oar ă, a subliniat el, când state socialiste s ăvârșesc o agresiune împotriva al-
tui stat socialist“49. Jean Vincent sublinia în coresponden ța sa ideea c ă discursul lui
Ion Iliescu nu era „decât un fel de epilog spectaculos la marea cuvântare rostit ă în
Adunare de Nicolae Ceau șescu“50. Un discurs care prelua temele majore ale cuvân-
tării preș edintelui Consiliului de Stat și secretar general al PCR.
Pe parcursul lunii septembrie, tonul ascu țit al Bucure știlor s-a mai estompat,
realismul și reticenț a luând locul dorin ței de a îmbr ăca într-o hain ă națională co-
munismul. Problema cehoslovac ă era trecut ă în plan secund, România manifestând
o poziț ie de reținere. 51 Într-un articol din „Sun“, ap ărut la 7 septembrie și intitulat
„Țara ridic ărilor din umeri și a zvonurilor dejucate“, John Akass surprindea aceas-
tă schimbare de atitudine a românilor. „Tactica lui Ceau șescu în dirijarea țării sale
prin criza actual ăø– conchidea Akass ø– pare să fie eficace, de și extrem de monoto-
nă. El a devenit pur ș i simplu chiar ș i mai ortodox decât era înainte. Cuvânt ările lui
recente au fost pur ș i simplu platitudini marxist-leniniste, material luat din textul
cărților, pe care nici cel mai erudit și bănuitor autor de fonduri de la «Pravda» nu
le-ar putea considera ca erezie“52. Odată cu domolirea tonului din discursurile ofici-
ale, și organul de pres ă „Scânteia“ ș i celelalte publica ții au acordat spa ții mai pu țin
generoase crizei cehoslovace, a șa după cum sublinia ș i ziaristul britanic: „Ziarele
45 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968 , f. 1166/1.
46 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968 , f. 1166/1.47 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968 , f. 1167/1. 48 Adrian Cioroianu, Istorie, eroi, cultură politică: reflecții despre cavalerii memoriei și partizanii uitării, (Craiova: Scrisul Românesc, 2008), s.f.49 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968, f. 1167/1.50 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968, f. 1167/1.51 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 48/04-07 septembrie 1968, f. 1483.52 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/07-09 septembrie 1968, f. 1507.

27 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015ignoreaz ă (sic!) virtual criza cehoslovac ă. Principalul articol din pagina I dintr-un
ziar din Bucure ști săptămâna aceasta marca faptul c ă România a reu șit să obțină
ciment colorat“53.
„Inteligen ța nativă, abilitatea politic ă și un notabil sim ț al situa ției“54l-au
transformat pe Nicolae Ceau șescu într-o vedeta a politicii interna ționale, un om cu
care și despre care discuta toat ă lumea. Criza cehoslovac ă, în speță poziț ionarea
României fa ță de mă surile reformiste de la Praga și, mai ales, fa ță de interven ția
militară , a ară tat capacitatea liderului de la Bucure ști de a se plia rapid, în func ție
de interesele personale și ale României.
Concluzii
Primă vara de la Praga nu a fost doar o explozie a exuberan ței libertății ce a
cuprins întreaga societate cehoslovac ă, ci, mai ales, o încercare de independen ță
față de Moscova. Vecinul de la R ăsărit, identificând în gestul conducerii comunis-
te de la Praga un act de nesupunere, de atentat asupra intereselor strategice ale
URSS, a intervenit în for ță. Uniunea Sovietic ă nu putea permite un astfel de gest
(distanț areaø – n. A.T.), chiar dac ă datele problemei se schimbaser ă în mod catego-
ric. Disiden ța față de politica de la Moscova pornea, spre deosebire de anii ’50, de
la cadrele de partid.55 De remarcat este, în acest sens, pozi ția României, care a fost
considerat ă de mulți dintre liderii occidentali drept începutul unei rupturi defini-
tive în partea r ăsăriteană a Europei, în Blocul comunist. Nu a fost decât un foc de
paie, care nu a putut s ă ardă din temelii Blocul R ăsăritean, cu toate c ă i-a scos în
evidență o parte din sl ăbiciuni.
Studiul de fa ță, face parte dintr-un efort mai amplu de cunoa ștere a eveni-
mentelor circumscrise Primă verii de la Praga, efort concretizat în teza de doctorat
a autorului, coordonată de renumitul istoric Mihai Retegan. Momentul ’68 con-
stituie pentru speciali știi în ș tiințe politice ș i pentru istorici imboldul de a g ăsi noi
explicații ale cauzelor producerii acestei mi șcări reformatoare, de a reface în mod
obiectiv schema mental ă a unui popor dornic de a se elibera de sub cizma sovietică .
Un moment pe care Václav Havel îl considera ca fiind acela al „cetățeniei regă site“56.
Pentru Havel, remarcabil om de cultur ă, anul 1968 reprezint ă în sine o cotitur ă unică
și important ă în istorie, o born ă care marcheaz ă, care „jaloneaz ă evoluț ia societ ății
moderne“57. Nu este doar o înfruntare între dou ă tabere politice, soldat ă, în prim ă
fază, cu victoria unei echipe ș i urmată de victoria finală a celei de-a doua, mai pu țin
liberală, ajutată de interven ția brutal ă a URSS ș i aliaț ilor ei.58Primă vara de la Praga
este „apogeul unui lung proces de luare la cuno ștință, de eliberare a societ ății“59.
53 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/07-09 septembrie 1968, f. 1507.
54 Adrian Cioroianu, Istorie, eroi, 19.55 Nicolae Drăgușin, „Praga 1968 și reforma imposibilă a comunismului“, Aldine (2008), http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/praga-1968-si-reforma-imposibila-a-comunismului-132460.html, accesat03.05.2015.56 Václav Havel, „Préface. La citoyenneté retrouvée“, în François Fejtö et Jacques Rupnik (coord.), Le printemps tchécoslovaque 1968, (Paris, Édition Complexe, 2008) 11-13.57 Václav Havel, „Préface“ 11.58 Václav Havel, „Préface“ 11.59 Václav Havel, „Préface“ 11.

28 Sfera Politicii nr. 2 (184) / 2015BIBLIOGRAFIE
Documente de arhivă
Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 36-50/12.08-11.09.1968, ff. 1097-1565;Arhiva Agerpres, fond 1968. Știri externe, dosar 59-64/15.08-12.09.1968.
Cărți
1968: Primăvara de la Praga: documente diplomatice: ianuarie 1968 – aprilie 1969, ediție de
Dumitru Preda, București,MondoMedia, 2009;
CARPENTIER, Jean, LEBRUN, François (coord.), Istoria Europei, București, Humanitas, 2006;CIOROIANU, Adrian, Istorie, eroi, cultură politică: reflecții despre cavalerii memoriei și parti-
zanii uitării, Craiova, Scrisul Românesc, 2008;
CONSTANTINIU, Florin, O istorie sinceră a poporului român, ediția a III-a, București, Univers
Enciclopedic, 2002;
FEJTÖ, François, RUPNIK, Jacques, Le printemps tchécoslovaque 1968, Éditions Complexe,
1999, 2008;
MALIȚA, Mircea, GIURESCU, Dinu C., Zid de pace,turnuri de frăție: deceniul deschiderii:
1962-1972, Compania, 2011;
McCAULEY, Martin, Rusia, America și războiul rece: 1949-1991, trad: Mihaela Barbă, Iași,
Polirom, 1999;
NICULESCU-MIZIL, Paul, O istorie trăită. Memorii, 2 volume, București: Enciclopedică, 1997;RETEGAN, Mihai, 1968: Din primăvară până-n toamnă: schiță de politică externă româneas-
că, București, Rao, 1998.
Articole, interviuri
ACHERSON, Neal, ,,Red Army Keeps. Czechs guessing“, The Observer, 14 iulie 1968;BLAGA, Michael-Nicholas, ,,În numele omenirii, vă cerem să nu invadați România“, Lumea
7/232 (2012);
CIURESCU, Ilie, ,,Aduceri aminte din Cehoslovacia 1968 (II)“, interviu acordat lui Andrei Tinu,
București, 08.01.2014;
,,Cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu din Piața Palatului Republicii“, Scânteia, 22 august 1968.,,Declarația MAN a RS România cu privire la principiile de bază ale politicii externe a Români-
ei“, Scânteia, 23 august 1968;
DRĂGUȘIN, Nicolae, ,,Praga 1968 și reforma imposibilă a comunismului“, Aldine, 22 august
2008.
Resurse online

Home