179 Tyragetia , s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 179-183.Ițhac Korn în lucrarea sa „ Oblik bessarabskogo evreystva ” afi rma că o mare parte a… [613395]

179 Tyragetia , s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 179-183.Ițhac Korn în lucrarea sa „ Oblik bessarabskogo
evreystva ” afi rma că o mare parte a evreilor din
Basarabia locuiau în sate sau târgu șoare de tip
agrar, din care cauză erau supu și unei in fl uențe
puternice de asimilare a satului moldovenesc și
numai datorită mișcării hasidite care a ap ărut în
acest teritoriu în anii ´50 ai secolului al XVIII, a
fost posibil ă conservarea moral-spirituală a evre-
ilor (Korn 2002, 6-7).
Anume aceste a fi rmații ne-au f ăcut să ne preocu-
păm, mai îndeaproape, de problema enun țată mai
sus, cu scopul de a stabili cu certitudine num ărul
populației evreie ști din Basarabia și repartizarea
acesteia în mediul urban și rural.
Soluționarea acestei probleme este destul de di fi –
cilă, mai ales, pentru perioada incipient ă a afl ării
teritoriului dintre Prut și Nistru în componen ța
Imperiului Rus. Până la momentul actual nu este
încă stabilit num ărul total a popula ției care a in-
trat sub administrație țaristă în anul 1812.
Datele furnizate de c ătre cercet ările speciali ști-
lor, preocupaț i de aceast ă problemă , sunt destul
de controversate, cifra popula ției Basarabiei la
acel moment variind între 140 000 ș i aproxi-
mativ 800 000 de persoane (Po ștarencu 2006,
25-38).
În această situa ție este, desigur, destul de di fi cil
de stabilit cu exactitate cota-parte pe care o avea
populația evreiască în num ărul total al popula ției
Basarabiei, cu atât mai mult cu cât nu exist ă o lu-
crare sau autor care ar fi abordat aceast ă proble-
mă îndeaproape. Este necesar totu și să amintim
aici că Enciclopedia iudaic ă vorbește despre un
număr de 20 000 de evrei existen ți în spațiul pru-
to-nistrean în momentul anex ării, cifră care, dup ă
părerea noastră, este incorect ă, ca și cea enunțată
de către L. Berg, care afi rma ca aceasta era ega-
la cu 5000 de su fl ete (Berg 1923, 33). Situa ția se
complică și mai mult dac ă luăm în considerație
faptul că nu există încă o lucrare care ar aborda
problema componen ței etnice a popula ției Basa-rabiei la 1812 și a repartizării acesteia în mediul
urban și rural.
Totuș i, pentru anul 1814 exist ă un recens ământ
comandat de c ătre Ministerul fi nanț elor din
Sankt Peterburg, în care se arat ă că în Basarabia
la acel moment locuiau 74045 de familii, dintre
care 13262 reprezenta popula ția urbană . Acelaș i
izvor arat ă că din numă rul total al popula ției,
2845 de familii reprezentau clericii și slujitorii
bisericești, 4043 – coloniș tii, 6755 – industri-
așii, meseriaș ii și comercianț ii, 2842 – diverș i
locuitori și 57560 – restul locuitorilor (Ciobanu
1993, 69). Cu toate acestea nici sursa citat ă nu ne
oferă o claritate asupra numă rului evreilor din
Basarabia, și abia în baza recensă mântului din
anul 1817 putem stabili cu aproxima ție numă rul
reprezentanț ilor acestei etnii din spa țiul dintre
Prut și Nistru. Astfel, dup ă cum arată Șt. Cioba-
nu bazându-se pe datele catagra fi ei, popula ția
Basarabiei la acel moment era compus ă din 209
familii de nobili (436 bă rbaț i, 400 femei), 3531
familii de preo ți (8280 bă rbaț i, 8080 femei), 177
familii de postelnici (471 b ărbaț i, 414 femei),
2825 familii de mazili (7136 b ărbaț i, 6989 fe-
mei), 73666 familii de țărani (187882 bă rbaț i,
180448 femei), 10543 familii de or ășeni (26828
bărbaț i, 25887 femei), 1528 familii de coloni ști
(4109 bă rbaț i, 4065 femei), 544 familii de ar-
meni (430 bă rbaț i, 310 femei), 4413 familii de
evreii (11355 bă rbaț i, 10709 femei), 1090 familii
de țigani (2952 b ărbaț i, 2498 femei). Astfel, con-
form acestor date, avem un total de 98526 fa-milii sau o popula ție de aproximativ 491579 de
oameni, dintre care 250779 b ărbaț i și 240 800
de femei (Ciobanu 1993, 69-70).
La rândul său, Ion Nistor, bazându-se pe aceea și
sursă, arată următoarea componen ță a Basarabiei
la acel moment (Nistor 1991, 123) (Tabelul 1).În felul acesta Ștefan Ciobanu pentru anul 1817
vorbeș te de o popula ție evreiasc ă de 4413 fami-
lii cu un num ăr total de 22064 de oameni, ceea
ce, conform calculelor sale, constituia aproxima-Ion Gumenâi NUMĂRUL POPULA ȚIEI EVREIE ȘTI ȘI REPARTIZAREA
ACESTEIA ÎN MEDIUL RURAL ȘI URBAN DIN BASARABIA
(1812-1861)

II. Materiale și cercet ări
180tiv 4,5% din numă rul total al popula ției, iar Ion
Nistor se opre ște la un num ăr de 3826 de familii
sau 19130 de oameni cu o pondere de 4,2% din
numă rul total al popula ției. În cazul dat nu pu-
tem fi de partea vreo unuia din autori, chiar și
decalajul fi ind foarte mic, îns ă putem s ă afi rmă m
cu siguranță c ă numă rul popula ției evreie ști con-
stituia în anul 1817 aproximativ 20000 de per-soane. Acest fapt ne și permite s ă consider ăm
cifra enunț ată și de Enciclopedia iudaic ă ca fi ind
greș ită deoarece este imposibil ca pe parcursul a
cinci ani de zile num ărul popula ției evreieș ti să
fi rămas static și să nu crescut deloc, știută fi ind
politica administraț iei țariste, extrem de favo-
rabilă în privinț a populării Basarabiei de c ătre
reprezentanț ii religiei mozaice. Aceast ă politică,
după părerea noastră , a dus, în cele din urm ă, la
permisiunea autorit ăților centrale de a constitui
colonii agricole evreie ști în provincie. Este de în-
țeles că și migrarea naturală a acestui element
etnic în regiunea dat ă a fost extrem de pozitiv ă
datorită situației mult mai favorabile pe care o
aveau aici, decât în restul Imperiului Rus și înde-
osebi în zona nord-vestic ă, de unde de fapt avem
principala masă a evreilor emigra ți, exemplul cel
mai clar fi ind Polonia, unde politica ț aristă față
de evrei era extrem de dur ă (Tihonov 2007, 122
și urm.).
Or, datele respective nu ne permit s ă stabilim
repartizarea acestei popula ții în mediul rural și
urban, fapt care însă poate fi analizat pe baza
catagrafi ei efectuate aproximativ 10 ani mai târ-
ziu, în momentul lichid ării autonomiei Basara-
biei, în 1828. Conform datelor acestei surse, la acel moment în Basarabia exista o popula ție de
30929 de evrei, dintr-un total de 517135 de locu-itori, ce reprezenta 5,9% din totalul popula ției.
Evreimea basarabeană era repartizată în felul
urmă tor (Tabelul 2) : Tabelul 2
Nr.Unitatea
administrativ ăNumărul de
persoane
1 ora șul Chișinău 10622
2ținutul Orhei 555
3 ora șul Izmail 536
4ținutul Izmail –
5 orașul Reni 69
6 orașul Akkerman 694
7ținutul Akkerman –
8 orașul Chilia 254
9 ora șul Bender 1155
10ținutul Bender 369
11 ora șul Bălți 1618
12 ținutul Iași 4107
13 ora șul Hotin 4141
14 ținutul Hotin 6809
Total 30929
* ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1199. f. 63.
Dacă considerăm că în statistica dat ă popula ția
localizată în ținuturi reprezintă popula ția rurală,
iar în ora șe – cea urban ă, atunci în baza cifrelor
enunțate mai sus vom avea urm ătorul tablou:
populația evreiască rurală constituia 11840 de
persoane, iar cea urbană 19089 de persoane, sau
38,28% și respectiv 61,72%.
Totuși este necesar de a stabili și a vedea care era
statutul acelor 38,28% ale popula ției rurale evre-
iești, menționate în sursa istoric ă din anul 1828.
Acest fapt poate fi reconstituit în baza altei cata-
grafi i, realizată de c ătre autorit ățile administrați-
ei locale în anul 1837. Conform izvorului, la acel moment pe teritoriul
Basarabiei locuiau 42370 de evrei. Din ace știa
în orașul Chi șinău erau 10383 de persoane, în
Akkerman – 1015, în Hotin – 6349, în B ălți –
1903, în Bender – 1261, în Orhei – 1948, în Soroca Tabelul 1
Nr. Etnia Numărul familiilor Num ărul persoanelor %
1 Români 83848 419249 86%
2 Ruteni 6000 30000 6,5%
3 Evrei 3826 19130 4,2%
4 Lipoveni 1200 6000 1,5%
5 Greci 640 3200 0,7%
6 Armeni 530 2650 0,6%
7 Bulgari 241 1205 0,25%
8G ăgăuzi 241 1205 0,25%
Total 96526 482630 100%

I. Gumenâi, Numărul popula ției evreiești și repartizarea acesteia în mediul rural și urban din Basarabia
181– 1513, în Leova – 2621. Deci, 24634 de persoane
sau 58,14% locuiau în mediul urban, iar restul de
17736 locuiau în ținuturi (în original uezd), sau în mediul rural. Dar o analiză mai amănunțită a do-cumentului ne arat ă că evreii din ținutul Soroca
locuiau în târgu șoarele Rașcov (972 persoane) și
Otaci (2962 persoane), cei din ținutul Orhei – în
târgușoarele Telene ști (1186 persoane), Tuzora
(404 persoane), Rezina (329 persoane) și Criu-
leni (807 persoane), cei din ținutul Hotin – în
târgușoarele Lipcani (1974 persoane), Novosuli ța
(418 persoane) și Briceni (3912 persoane); cei din
ținutul Chi șinău locuiau în târgu șorul Hâncești –
503 persoane. Pentru ținuturile Akkerman, Ia și și
Bender nu avem indicate localit ățile în care locu-
ia popula ția evreiască, fi ind indicat doar num ărul
total al evreilor în aceste unit ăți administrative:
Akkerman – 515, Ia și – 3372, Bender – 382
2.
Deci, dacă la numărul popula ției evreie ști, ară tată
ca fi ind parte component ă a locuitorilor urbelor,
mai adă ugăm și locuitorii evrei din diferite târgu-
șoare, vom că păta o cifră de 38101 persoane sau
89,92% populaț ie evreiască urbană din numă rul
total al acesteia. Mai mult chiar, consider ăm că ,
din cele trei ținuturi unde nu se speci fi că localită –
țile de trai al evreilor, în două efectiv este vorba de
o omisiune sau nep ăsare din partea organelor ce
au întocmit recens ământul, deoarece este cunos-
cut faptul c ă în ținutul Iaș i, de exemplu, existau
târguș oarele Fălești, Floreș ti, Sculeni, sau în ținu-
tul Bender târgu șorul Că ușeni, unde numă rul po-
pulaț iei evreie ști este destul de mare, fapt ce poate
fi demonstrat documentar. A șadar și în cazul aces-
tor două ținuturi în esen ță putem vorbi despre
așezarea evreilor în localit ăți cu caracter urban,
ca excep ție ră mânând numai ținutul Akkerman,
unde popula ția evreiască se așeza cu traiul în colo-
niile întemeiate de c ătre popula ția germană .
Credem c ă la acel moment nu putem vorbi des-
pre existen ța unei popula ții rurale evreie ști, sau
a coloniilor întemeiate de aceasta. Acest lucru, după părerea noastră este demonstrat foarte clar
de că tre A. Skalkovski. De și lucrarea sa este pu-
blicată în 1850, datele care sunt folosite se refer ă
la anul 1844 (Skalkovskiy 1850). Astfel, auto-
rul arată că în Novorosia ș i Basarabia se numă rau
aproximativ 95000 de mii de evrei, dintre care în
prima locuiau 46312 persoane și în a doua 48993
persoane, considerând totodat ă că pentru Basa-
rabia numă rul locuitorilor evrei este exagerat de
1 ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2691, f. 1-58.
2 ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2691, f. 1-58. mare. Totodată acesta arată că, în afară de 11911
sufl ete ocupate în agricultur ă, restul evreilor, ca ș i
confraț ii lor se ocup ă cu comer țul, meș teșugurile,
și principalul – cu vânzarea b ăuturilor alcoolice
(Skalkovskiy 1850, 313). Conform sursei citate,
coloniile evreie ști au fost întemeiate în Novorosia
formal în 1807. Între 1807 și 1809 au fost în fi in-
țate nouă colonii. În 1810 în acestea erau 600 de
familii sau 3640 de su fl ete, la care în 1810 a mai
fost format ă colonia Izlucistaia ( Skalkovskiy
1850, 313). După acest an procesul a fost oprit,
deoarece se considera nerentabil, cheltuielile pen-
tru crearea unor astfel de colonii fi ind extrem de
mari și neargumentate ( Polnoe sobranie 1830,
pr. 1). Întemeierea acestui tip de localit ăți agrare
se reia în 1837 și până în 1844 mai sunt în fi ințate
încă șase colonii. C ătre acest an coloniile evreie ști
din Novorosia numă rau 1657 de familii – 11911 su-
fl ete, repartizate în 15 localit ăți cu o suprafa ță de
82380 desetine de p ământ, și anume: Romanov-
ka, Novopoltavka, Novâi Berislavli, Lozovaia, Sa-gaidak, Malaia Seideminuha, Izraelevka, Bobrovâi Kut, Bolș oi și Malâi Nagratav, Efengar, Inguleț ,
Kameanka, Seideminuha (Skalkovskiy 1850,
316). Deci, autorul arată că procesul de întemeiere
a localităților rurale a avut loc numai în Novoro-
sia, Basarabia nefi ind încă încadrată în astfel de
acțiuni din partea autorit ăților țariste, lucru care,
credem, se va desf ășura în perioada urmă toare.
Faptul că popula ția evreiască prefera mediul ur-
ban celui rural poate fi confi rmat și prin datele
referitoare la activitatea comercial ă din acest spa-
țiu, negoțul, dup ă cum este bine cunoscut, fi ind
una din principalele ocupa ții ale evreilor.
Astfel, dup ă datele furnizate de c ătre istoricul
V. Tomuleț, în anul 1834 din numărul total de 784650 de oameni, 4346 erau reprezentan ți ai
burgheziei comerciale, dintre care 3016 sau 69,4% erau evrei. În 1851, din numărul total de 910830 de oameni, 5001 persoane constituiau burghezia comercială, din care 2789 sau 55,8% o constitu-iau evreii; în 1859 din numărul total de 903817 de oameni, 8747 de persoane o constituia burghezia comercială, din care 7552 sau 86,3% erau evrei (Tomuleț 2005, 375).
Acelaș i autor ne arat ă că în 1858 popula ția evre-
iască din Basarabia, în funcț ie de preocup ările pe
care le avea, se împ ărțea în: 6159 negustori (7,4%),
10200 agricultori (10,4%), 2294 me șteșugari
(4,2%) și 42509 persoane (78%) ce f ăceau parte din
mica-burghezie (Tomule ț 2005, 333). Deci, putem
considera că numai 10,4% constituiau popula ția ce

II. Materiale și cercet ări
182forma coloniile evreie ști întemeiate pân ă la acea
dată , și despre care vom vorbi pu țin mai jos.
Mai mult ca atât, negustorii evrei constituiau o
majoritate net superioar ă practic în toate ora șe-
le mari din Basarabia, constituind 81,6% din nu-mărul total al negustorilor, num ărul negustorilor
creștini fi ind mai mare doar în orașele Reni și Is-
mail (Tomuleț 2005, 335).
Pentru perioada incipient ă a reformelor burgheze
în Imperiul Rus, avem datele cu referire la popu-
lația din Basarabia, publicate de c ătre A. Zaș ciuk,
care însă sunt cam confuze. Conform acestora, la
1858 Basarabia numă ra o popula ție de 914679 oa-
meni dintre care 78750 sau 9% din num ărul total
al popula ției o reprezentau evreii ( Zashchuk 1862,
180). Dar acelaș i autor, ceva mai înainte, vorbind
despre popula ția evreiască repartizată pe ținuturi,
ne prezintă un numă r total de 78769 de persoane.
Apoi, referindu-se la popula ția Basarabiei la 1861,
acesta arată că la acel moment num ărul popula ției
dintre Prut și Nistru constituia 988430. Din punct
de vedere confesional aceasta era repartizat ă în
felul urm ător: 860583 – ortodoc și, 81172 – evrei,
24852 – luterani, 9447 – lipoveni, 5009 – catolici, 2254 – armeano-gregorieni și 24 – mahomedani
(Zashchuk 1862, 187-195). Conform acestor date,
evreii constituiau 8% din num ărul total a popula-
ției. În acest caz ne putem pune fi reasca întrebare,
care este cauza cre șterii numă rului tuturor confe-
siunilor și o scădere de 1% numai la confesiunea
mozaică ? Ba mai mult ca atât, cum este posibil ă o
creștere a popula ției cu câteva zeci de mii în mo-
mentul în care o parte a Basarabiei revine Români-ei? Aceste probleme constituie un subiect aparte. Referitor la problema pus ă în discuție, menț ionă m
că același autor consemneaz ă pentru anul 1861, în
spaț iul dintre Nistru și Prut, 16 colonii evreieș ti și
anume: în ț inutul Hotin – Lomacineț , în ținutul
Soroca – Maramonovca Nouă , Liublin, Vertiujeni,
Căpreș ti, Zguriț a, Briciova, Dumbr ăveni, Starovca
și Teleneștii Noi, în ț inutul Iaș i – Alexă ndreni și
Valea lui Vlad, în ț inutul Orhei – Șibca și Nicola-
evca Blagodati, iar în ț inutul Chi șinău – Holboa-
ca sau Gră tiești și Romanovca. Num ărul total al
populației din aceste localit ăți constituia 10589
persoane (Zashchuk 1862, 173). Deci, putem s ă con-
sideră m că numă rul popula ției evreie ști din me-
diul rural cu preocup ări agricole o constituiau
doar 13% din totalul popula ției ce practica religia
mozaică din Basarabia.
Înfi ințarea coloniilor agricole evreie ști, de la bun
început nu a putut s ă rezolve problema suprapo-pulării Basarabiei cu reprezentan ți ai religiei mo-
zaice, acestea fi ind sortite la e șec din momentul
apariț iei lor. Chiar acelaș i autor ară ta, că coloniile
au fost create pentru a deprinde popula ția evre-
iască cu munca agricol ă și astfel de a ridica nivelul
de viață al acestora. În realitate, gospod ăriile din
aceste localit ăți în scurt timp au ajuns într-o stare
de decaden ță totală, populaț ia de aici câș tigându-
și existen ța prin comerț ul ilegal cu diferite m ăr-
furi, practicarea meș teșugului în condi ții rurale
sau migrarea lor în oraș ele sau târgurile apropiate
cu toate c ă atât administraț ia locală , cât ș i poliția
încerca prin toate metodele împiedicarea acestui
lucru (Zashchuk 1862, 173).
Această situație este con fi rmată și de unele date
de la începutul secolului XX. În lista prezentat ă
de L. Berg, întocmită în baza informațiilor statis-tice despre popula ția rurală din Basarabia, culese
de către V. Butovici, printre localitățile care nu-mărau la 1916 peste 1000 de locuitori evrei, în afară de ora șe și târguri mai erau amintite: Cli ș-
căuții, Zgurița, Dumbr ăveni, Mărculești, Briceva,
Alexăndreni, Valea lui Vlad, Tuzora și Bairamcea
(Berg 1923, 32).
Drept urmare, în baza datelor prezentate în rându-rile de mai sus, putem trage urm ătoarele concluzii:
1. Popula
ția evreiască din Basarabia, în marea sa
majoritate, prefera pentru trai mediul urban,
din care cauz ă nu putem vorbi despre un pe-
ricol de asimilare a acestora de c ătre mediului
rural basarabean, după cum a fi rmă Ițhac Korn,
deoarece ace știa se a fl au în numă r mic în satele
din Basarabia.
2. De regul ă populația evreiască prefera zona de
nord și centrală a Basarabiei, numă rul acestora
fi ind destul de mic în partea sudic ă, evreii lipsind
cu desăvârșire în coloniile bulgare și găgăuze.
3. Datorită politicii administrației țariste fa ță de
populația din Basarabia și politicii de coloni-
zare a acestei regiuni de c ătre evrei, numărul
lor în Basarabia a crescut destul de sim țitor,
ajungând în anul 1862, la începutul reforme-lor din Imperiul Rus, la 9% din num ărul total
al popula ției. Acest fapt a dus la permisiunea
înfi ințării pe teritoriul dintre Prut și Nistru ca,
de fapt, și în Novorosia, a coloniilor agricole
evreiești, perioada de activitate a c ărora a fost
destul de scurt ă. Populația de religie mozaic ă,
nefi ind deprins ă cu activit ățile agricole, de re-
gulă, revenea în orașe și târguri, sau încerca
să-și adapteze aptitudinile la mediul rural.

I. Gumenâi, Numărul popula ției evreiești și repartizarea acesteia în mediul rural și urban din Basarabia
183Bibliogra fi e
Ciobanu 1993: Șt. Ciobanu, Basarabia (Chișinău 1993).
Nistor 1991: I. Nistor, Istoria Basarabiei (Chi șinău 1991).
Poștarencu 2006: D. Poș tarencu, Numă rul popula ției Basarabiei la 1812, Destin Românesc S.N. 2, 2006. 25-38.
Tomule ț 2005: V. Tomuleț, Politica comercial-vamală a țarismului în Basarabia și infl uența ei asupra constituirii
burgheziei comerciale (1812-1868) (Chi șinău 2005).
Berg 1923: L.S. Berg , Naselenie Bessarabii , etnograficheskiy sostav i chislennost (Petrograd 1923).
Zashchuk 1862: A. Zashchuk , Materialy dlya Geografii i statistiki Rossii , sobrannye ofitserami general –
nogo shtaba . Bessarabskaya oblast (Sankt-Peterburg 1862).
Korn 2002: Itshak Korn, Oblik bessarabskogo evreystva (Tel Aviv 2002).
Polnoe sobranie 1830: Polnoe sobranie zakonov Rossiyskoy Imperii s 1649 goda, Tom 31 1810-1811
(Sankt-Peterburg 1830).
Skalkovskiy 1850: A. Skalkovskiy , Opyt statisticheskogo opisaniya Novorossiykago kraya, chast 1.
Geografiya , etnografiya i narodonaselenie Novorossiyskago kraya (Odessa 1850).
Tihonov 2007: A.K. Tihonov, Katoliki, musulmane i iudei Rossiyskoy imperii v posledney chetverti
18 – nachale 20 v. ( Sankt-Peterburg 2007).
The number of the Jewish population and its repartition in the rural and urban areas
of Bessarabia (1812-1861)
Abstract
This article refers to the dynamics of the number of the Jewish population from Bessarabia for a period of approxi-
mately half a century and the way of its repartition in villages and towns. It is attempted to establish the number of the existent Jews at the moment of the annexation of Bessarabia by the Russian Empire based upon bibliographical data and original archival documents. The article tries to shed light on the problems referring to the priority ter-ritory for populating chosen by the Jews: rural or urban areas. According to the uncovered data the latter proved undoubtedly to be a priority.
Kolichestvo evreyskogo naseleniya Bessarabii i ee raspredelenie v selskoy i
gorodskoy srede (1812-1861)
Rezyume
V dannoy state rassmatrivaetsya vopros o kolichestve evreyskogo naseleniya na territorii Bessarabii v
period 1812-1861 gg. – ot prisoedineniya etoy territorii k Rossiyskoy Imperii i do nachala reform –,
i ee raspredelenie v selskih i gorodskih mestnostyah. V pervuyu ochered , idet rech o kolichestve evreev ,
obitavshih territoriyu mezhdu Prutom i Dnestrom v moment ee vklyucheniya v sostav tsarskoy Rossii ,
poskolku v nastoyashchee vremya vyyavleny bolshie rashozhdeniya mezhdu opublikovannymi tsiframi i
arhivnymi materialami . Na osnove teh zhe dannyh mozhno prosledit predpochtenie evreev k rasseleniyu
v gorodskoy srede i prenebrezhenie selskimi mestnostyami .
14.11.2008
Dr. Ion Gumenâi, Universitatea de Stat din Moldova, str. Mateevici 60, MD-2009 Chi șinău, Republica Moldova,
e-mail: gumenai@yahoo.com