15 Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș [611057]

— 15 —Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș /
Places, people and industries: role of production in
the city
Caterina Alexandra Ro șca (1)
(1) Doctorand: [anonimizat], Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism „Ion Mincu”,
Bucure ști, România
Abstract . Since the beginning of the Industrial Revolution and even before that, cities and industries have always
evolved together in a close relationship. Urbanization fostered productivity while entire cities grew around
factories and manufacturing areas. The age of dicoveries, made possible once this process started, represents the
foundation of modern society and modern man. More recently, with the arrival of truck transport, container
shipping, automation and digital supply chains, the city diminished its connection with industry. Using strict policy
and zoning regulations, authorities isolated almost all manufacturing activities outside the urban environment. At
the same time, the way of working and producing is also undergoing mutiple transformations. Taking into
consideration the various emerging trends that are changing the productive sector, this article explores the
evolution of the historical relationship between the city and the factory by understading the reasons behind the
location choice and its effects upon manufacturing facilities.
Key words : Industrial urbanism, Factory of the future, Urban factory, Manufacturing prospects
1. Introducere
A c e s t s t u d i u e s t e p u n c t u l d e p l e c a r e p e n t r u o c e r c e t a r e m a i a m ăn u nți tă c u p r i v i r e l a
localizarea fabricii în ora ș și la efectele acesteia. El poate fi considerat, din acest motiv, o
luare de pozi ție.
Revolu ția Industrial ă a fost unul dintre momentele decisive din istoria umanit ății. Din punct de
vedere socio-economic, Bairoch1 susține c ă împreun ă cu Revolu ția Neolitic ă și cu Rena șterea,
aceasta a reprezentat un punct de cotitur ă și a avut cea mai pregnant ă influen ță. De asemenea,
explozia economic ă și tehnologic ă datorat ă Revolu ției Industriale a generat o transformare
fundamental ă a ora șelor, transformare care nu ar fi fost posibil ă altfel, deoarece pân ă la acest
moment în timp, via ța urban ă a reprezentat excep ția.
Încă de la începuturile Revolu ției Industriale, a șezările urbane și industria au evoluat în strâns ă
legătură: ora șe și întregi regiuni metropolitane au crescut în jurul zonelor productive și al
industriilor în curs de dezvoltare și diversificare. Cu toate acestea, contrar acestui trecut comun,
percep ția colectiv ă tinde s ă accentueze pe de o parte aspectele negative ale localiz ării fabricii în
mediul urban: poluarea, degradarea mediului și exploatarea for ței de munc ă generate de
creșterea sectorului industrial, iar pe de alt ă parte, paradoxal, dec ăderea, abandonul zonelor
industriale și contractarea ora șelor și a economiilor acestora, rezultate în urma declinului
recent al produc ției din cadrul ora șelor dezvoltate.
1 Bairoch 1988: 286

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—16—
Apari ția produc ției mecanizate a impulsionat procesul de formare și de dezvoltare al ora șelor,
permi țând companiilor s ă se localizeze în cadrul a șezărilor urbane pentru a avea acces la for ța
de munc ă, la re țelele de transport și la pie țele de desfacere. Ulterior, odat ă cu apari ția
automobilului și a transportului rutier de marf ă, împreun ă cu infrastructurile caracteristice,
acest proces a fost inversat: siturile din exteriorul ora șelor au devenit mult atractive și mai
permisive din punct de vedere al costurilor, dar și al reglement ărilor impuse de acestea,
excluzând fabrica din ce în ce mai mult din via ța urban ă.
Pe lâng ă forțele exercitate de sectorul imobiliar și restric țiile impuse de reglement ările și de
politicile urbane și cele na ționale, care au îndep ărtat din ce în ce mai mult industria de nucleul
urban, companiile din țările dezvoltate se confrunt ă cu provoc ările și oportunit ățile generate de
piața global ă. În prezent, produc ția și comer țul sunt remodelate de tehnologiile digitale și de
flexibilizarea grani țelor, care impulsioneaz ă schimbul de idei, bunuri și servicii, inovarea și
crearea de parteneriate interna ționale.
În aceast ă perioad ă plin ă de schimb ări fundamentale în sectorul secundar – trecerea de la
produc ția industrial ă și inovarea tehnologic ă la scar ă larg ă la sisteme dispersate la scar ă mic ă,
de la produc ție poluant ă și dăunătoare din punctul de vedere al consumului dezorganizat de
resurse la procese eficiente, sustenabile și curate din punct de vedere al impactului asupra
mediului, de la o cerere excesiv ă pentru for ță de munc ă necalificat ă la o nevoie acut ă de for ță
de munc ă educat ă și specializat ă. – ora șele vor trebui s ă își regândeasc ă viziunea și abordarea
în rela ție cu societ ățile industriale.
Acest articol î și propune s ă duc ă conversa ția mai departe de caracterizarea negativ ă descris ă
anterior, explorând rela ția dintre ora ș și fabric ă în contextul evolu ției sale istorice, dar și în
func ție de curentele actuale.
2. Metodologie
Articolul este construit din dou ă părți principale rela ționate între ele. Prima parte face referire
la evolu ția istoric ă a dinamicii dintre industrie și așezările urbane, în timp ce partea a doua se
succede în mod firesc celei dintâi și sintetizeaz ă tendin țele actuale relevante pentru subiectul
ales. Studiile prezentate au scopul de a înt ări pozi ția ora șului ca actor cheie pentru dezvoltarea
produc ției industriale și de a îi reda fabricii rolul istoric de element crucial în cadrul țesutului
urban. Acestea au la baza o literatur ă de specialitate extensiv ă, cu privire la determinantele
apari ției procesului în cauz ă și la influen ța sa în mediul urban. Deoarece acest proces este unul
complex și s-a r ăspândit în mod inegal și decalat la nivel global, articolul de fa ță face referire, cu
prec ădere, la efectele sale în statele pioniere, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. De
asemenea, pentru a organiza informa ția în perioade relevante pentru studiul de fa ță, s-a plecat

Roșca C. (2016), “Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș”Revista Școlii Doctorale de Urbanism, 1:15-28.
—17—
d e l a c e r c e t a r e a f ăc u tă d e K i m și B e n – J o s e p h2 care urm ărește evolu ția atitudinii fa ță de
activit ățile productive în raport cu ora șul.
3. Perioade cheie în evolu ția relației produc ție – oraș
Deoarece evolu ția procesului de industrializare este complex ă și se desf ășoară pe o perioad ă
s e m n i f i c a t i v ă d e t i m p , a f o s t n e c e s a r ă î m p ă r ți r e a s t u d i u l u i i s t o r i c î n e t a p e r e l e v a n t e d e
dezvoltare pentru articolul de fa ță. Criteriile care au stat la baza acestei segment ării țin cont de
poziția și atitudinea fa ță de fabric ă în raport cu ora șul, de schimb ările socio-economice
generate și de descoperirile și inova țiile tehnologice cu cea mai puternic ă influen ță. Astfel,
plecând de la studiul realizat de Kim și Ben-Joseph3, se delimiteaz ă urm ătoarele categorii:
Orașul Mercantil, Ora șul Industrial, Ora șul Planificat și Ora șul Fragmentat.
Fig. 1 . Perioade cheie în evolu ția rela ției produc ție – ora ș. Surs ă: Autoarea
2 Kim și Ben-Joseph 20133Idem

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—18—
3.1 Orașul Mercantil (anterior Revolu ției Industriale)
Orașul Mercantil nu prezint ă o relevan ță major ă pentru evaluarea raportului dintre celelalte
componente ale ora șului și fabric ă, însă saltul productiv agricol și descoperirile tehnologice din
acea perioad ă formeaz ă contextul și reprezint ă catalizatorii care au impulsionat și au facilitat
începerea Revolu ției Industriale. Înainte de toate, Revolu ția Industrial ă a fost o revolu ție
agricol ă, care a produs o schimbare profund ă în sectorul primar, eliberând o parte semnificativ ă
a popula ției angrenat ă în acest tip de activit ăți.
În aceast ă perioad ă localizarea ora șelor era determinat ă în mare m ăsură de preferin țele regilor,
generalilor, episcopilor sau ale oric ărui alt tip de lideri politici și militari specifici acelei societ ăți,
preferin țe bazate pe ra ționamente logice care țineau cont, printre altele, și de necesitatea
existen ței unui hinterland bogat din punctul de vedere al resurselor. „ Ora șele […] erau
localizate […] oriunde agricultura permitea producerea unui surplus suficient pentru a sus ține o
popula ție format ă din conduc ători, solda ți, me șteșugari și alți produc ători de bunuri
neperisabile și servicii.”4.
Fig. 2 . Localizarea activit ăților productive în Ora șul Mercantil. Surs ă: Autoarea
4 Landes 1998: 36

Roșca C. (2016), “Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș”Revista Școlii Doctorale de Urbanism, 1:15-28.
—19—
Aceast ă perspectiv ă asupra ora șelor Mercantile este doar par țial corect ă și, totodat ă, limitat ă,
deoarece a șezările urbane nu au fost niciodat ă exclusiv parazitare, consumând doar ce le ofer ă
teritoriul înconjur ător. Majoritatea lor au încercat mereu s ă produc ă valoare economic ă
adăugat ă pentru produsele pe care le ofereau la schimb. De exemplu, înc ă de la început ora șele
ofereau oportunit ăți de produc ție diversificat ă și racordat ă la cerere, prin facilitarea diviziunii și
specializ ării muncii . De asemenea, multe dintre a șezările urbane ale acelei perioade au
dezvoltat nego țul și au adoptat o economie bazat ă pe tranzac ționarea produselor, mar șând
întotdeauna pe avantajul competitiv pe care localizarea în vecin ătatea nodurilor de transport și
a cursurilor de ap ă navigabile îl oferea.
Apari ția activit ăților productive concentrate în ora șe dateaz ă încă din Evul Mediu. Vance5
susține c ă urbanizarea la scar ă larg ă, anterioar ă Revolu ției Industriale, a fost impulsionat ă și
s u sți n u tă î n e g a l ă măs u ră d e m a n u f a c t u r ă, c â t și d e n e g o ț. A s t f e l , o r a șu l M e r c a n t i l , c a r e a
crescut pe baza schimbului de bunuri și de produse, a devenit unul dintre tiparele principale de
u r b a n i z a r e a c i v i l i z a ți e i v e s t i c e . M o d u l c a r a c t e r i s t i c d e p r o d u c ți e a l a c e l e i p e r i o a d e e r a
manufactura artizanal ă în cadrul atelierelor, care de multe ori reprezentau o parte component ă
a locuin ței. Din acest motiv, activit ățile productive erau omogen integrate în țesutul ora șului,
fără a genera o form ă urban ă proprie pân ă la acel moment. Cu toate acestea, dintotdeauna
localizarea acestui fel de activit ăți a ținut cont și de accesibilitatea fa ță de pie țele de desfacere
și implicit fa ță de zonele dense ale a șezărilor urbane, cât și față de rutele de transport
principale.
3.2 Orașul Industrial (1750 – 1880)
Pornind din anii 1750 pân ă în anii 1880, „Principalele elemente ale noului țesut urban erau
fabrica, calea ferat ă și mahalaua”6. Împreun ă formau ora șul Industrial, al c ărui scop principal
era cre șterea productivit ății și aproape orice alt aspect al vie ții era subordonat acestuia. Ca și
consecin ță, aceast ă etapa a procesului de industrializare a produs cel mai degradant mediu
existent pân ă la acel moment, sc ăzând standardul de via ță al fiec ărei categorii sociale.
Din punctul de vedere al amplas ării, existau mai multe determinante importante de localizare a
industriei în func ție de profil și de necesit ățile sale energetice. Evolu ția tehnologic ă, care a dus
mai întâi la mecanizare cu ajutorul morilor amplasate de-a lungul cursurilor de ap ă și prin
utilizarea c ărbunelui, a decis pentru o perioad ă semnificativ ă localizarea fabricilor și ca urmare,
localizarea noilor ora șe industriale care se formau în jurul acestora, în zone geografice bogate în
astfel resurse. Ulterior, odat ă cu apari ția motorului cu abur și a re țelelor de cale ferat ă,
amplasarea industriilor a devenit mai flexibil ă, generând dou ă alte ipostaze: localizarea de-a
lungul c ăilor de comunica ție sau în apropierea nodurilor formate de acestea (terminale, triaje),
care, de asemenea, a dus la crearea de noi a șezări urbane, sau localizarea în cadrul ora șelor,
unde puteau beneficia de o for ță de munc ă numeroas ă și divers ă, de vecin ătatea pie țelor de
desfacere și de o rela ție strâns ă cu comercian ții, intermediarii și consumatorii. Indiferent de
5 Vance 19776 Mumford 1961: 458

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—20—
locul pe care îl ocupau, în aceast ă etap ă fabricile au fost mereu într-un dialog deschis cu mediul
urban înconjur ător, datorit ă densit ății crescute a fondului construit pe care au generat-o în
jurul lor și datorit ă posibilit ăți popula ției de a se specializa în anumite categorii de activit ăți.
Totodat ă, trebuie men ționat c ă în aceast ă perioad ă, amplasarea unei fabricii într-o zon ă
favorabil ă dintre cele men ționate anterior, în majoritatea cazurilor atr ăgea dup ă sine
localizarea în cadrul aceleia și așezări a altor companii cu un profil similar sau complementar din
punct de vedere al necesit ăților energetice, al for ței de munc ă sau al tipului de produse
realizate.
Fig. 3 . Localizarea activit ăților productive în Ora șul Industrial. Surs ă: Autorea
„Ca și rezultat, re țeaua urban ă a lumii dezvoltate s-a modificat substan țial în decursul secolului
al 19-lea, când o serie de ora șe noi au luat na ștere.”7. O alt ă „consecin ță inevitabil ă a acestor
s c h i m b ăr i e c o n o m i c e r a d i c a l e a f o s t o s c h i m b a r e g e o g r a f i c ă. A l u c r a î n i n d u s t r i e s a u n e g o ț
însemna aproape mereu a lucra în ora ș. Cre șterea accelerat ă a întreprinderilor moderne a
transformat rapid zonele rurale care g ăzduiau activit ăți industriale în adev ărate ora șe. Acesta a
fost primul caz de urbanizare rela ționat ă cu industrializarea modern ă – primul caz a ceea ce
7 Bairoch 1988: 277

Roșca C. (2016), “Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș”Revista Școlii Doctorale de Urbanism, 1:15-28.
—21—
urma s ă devin ă în cele din urm ă destinul tuturor țărilor care au urmat modelul Angliei și și-au
modernizat economiile”8.
„Industria șii […] Erau responsabili pentru aproape tot ce era bun și aproape orice era r ău.”9 în
perioada ora șului Industrial. În majoritatea cazurilor se considera c ă întreprinderile trebuie
conduse de persoane private și cu o minima interferen ță din partea administra țiilor locale sau a
guvernelor. Astfel, localizarea fabricilor, amplasarea locuin țelor muncitore ști și toate celelalte
necesit ăți aferente țineau în totalitate de firmele private, care aveau avantajul de a î și crea cea
mai bun ă strategie, astfel încât s ă facă față concuren ței. Din aceste motive, țesutul urban
ajungea de multe ori s ă fie format dintr-o serie de peisaje repetitive (fabric ă, cartiere
muncitore ști și căi ferate), f ără a dezvolta „institu țiile care caracterizeaz ă ora șul într-un sens
matur din punct de vedere sociologic”10.
C u t o a t e a c e s t e a , r o l u l c e n t r a l p e c a r e f a b r i c i l e î l d e ți n e a u î n o r a ș a d u s î n t i m p l a c r e șt e r e a
densit ății în jurul acestora și la formarea unui țesut urban mixt, format din locuin țe, care de
multe ori erau realizate chiar de proprietarul întreprinderii, și din cl ădirii comerciale și cu
servicii. Astfel de modele de cre ștere urban ă aveau loc cu prec ădere în a șezările urbane sau
pre-urbane de dimensiuni reduse sau în cazul ora șelor noi. În acela și timp, în centrele urbane
dezvoltate industria șii alegeau s ă se localizeze în apropierea zonele reziden țiale deja formate.
Proximitatea for ței de munc ă, a noduri intermodale de transport și a antreprenorilor din cadrul
zonelor urbane dense sus ținea procesul de aducere a materiilor prime direct în fabrici și
permitea distribuirea direct ă a produselor asamblate c ătre pie țele locale sub forma unui ciclu
urban integrat.
Totodat ă, în aceast ă perioada fabrica începe s ă își creeze propria forma integrat ă în cadrul
țesutului urban. De și către începutul perioadei, când s-a realizat trecerea de la ora șul Mercantil
la cel Industrial, produc ția era g ăzduit ă în construc ții existente, mori, grajduri, hambare și alte
edificii vechi, într-o perioad ă scurt ă de timp au luat na ștere construc țiile proiectate special
pentru a g ăzdui activit ăți industriale. De asemenea, Bairoch11 remarc ă faptul c ă aceste
construc ții nu erau concepute exclusiv din punct de vedere func țional și că în multe dintre
c a z u r i s – a u f ăc u t e f o r t u r i p e n t r u a l e c o n f e r i i o e s t e t i c ă p r o p r i e și p lăc u tă. A s t f e l , o d a t ă c u
inova țiile tehnologice preluate și în domeniul construc țiilor, fabrica a devenit în timp pentru
arhitec ți, ingineri și urbani ști un prilej de a experimenta din punct de al formelor, al spa țiilor și
al structurilor, influen țând pe parcurs modul de realizare și de proiectare al aproape tuturor
celorlalte forme urbane, începând cu edificiile administrative, educa ționale, sanitare, culturale
și cele comerciale.
Conform Ninei Rappaport12, peisajul ora șul Industrial era caracterizat de dou ă tipuri de fabrici
verticale dominante: cea stratificat ă și cea integrat ă. Prima dintre acestea permitea ocuparea
8Idem : 2459 Mumford 1961: 44710 Mumford 1961: 45811 Bairoch 1988: 27112 Rappaport 2011

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—22—
fiecărui etaj în parte de câte o companie sau mai multe care împ ărțeau spa ții, servicii și resurse
comune. În cadrul fabricii integrate, muncitorii direc ționau fluxurile de produc ție de jos în sus,
ori în sens invers, pe m ăsură ce componentele sau bunurile primare erau amestecate, sortate și
asamblate, iar dup ă aceea erau purtate prin intermediul jgheaburilor care se bazau pe
gravita ție.
În aceast ă perioad ă aproape toate aspectele civiliza ției umane s-au modificat în totalitate. În
timp ce etapa ora șul Mercantil era caracterizat ă majoritar de o popula ție rural ă, care î și asigura
traiul într-un mod aproape autonom, bazându-se pe agricultura de subzisten ță și în anumite
cazuri pe nego ț, industrializarea a provocat o schimbare profund ă care a dus la formarea
societ ății specifice ora șului Industrial. Ca urmare, din ce în ce mai multe persoane erau
angrenate activit ăți productive și comerciale, fiind remunerate cu un salariu fix lunar. Pe lâng ă
a c e s t a t r a n s f o r m a r e s e m n i f i c a t i v ă a m o d u l u i d e l u c r u și d e a î și a s i g u r a e x i s t e n ța , t r e b u i e
men ționate și cre șterea accesului popula ției de rând la educa ție, divertisment, cultur ă și
posibilitatea acesteia de a avansa pe scara social ă, fapt care era aproape imposibil pân ă la acel
moment.
Orașul Industrial a reprezentat etapa-cheie în cadrul c ăreia s-au pus bazele lumii moderne, și
i m p l i c i t , a î n t r e g i i s t r u c t u r i s o c i a l e , e c o n o m i c e și c u l t u r a l e d e a s t ăz i , î n t r u c â t p e l â n g ă
numeroasele schimb ări pozitive fundamentele pe care le-a impulsionat, cele mai criticate
efecte ale acesteia, degradarea mediului de via ță, împreun ă cu speran ța scăzută de via ță și rata
ridicat ă a mortalit ății, au reprezentat un moment de criz ă care ulterior a dus la apari ția ora șului
Planificat.
3.3 Orașul Planificat (1880 – 1970)
În urma perioadei specifice ora șul Industrial, când lumea începea s ă se reconstruiasc ă și orice
era posibil, utopia s-a n ăscut din nou și a stat la baza gândirii sistemice și implicit la apari ția
orașului Planificat. La începutul acestei etape, conform Mumford13, a p r o a p e d o u ă t r e i m i d i n
utopiile existente au fost concepute și majoritatea au imaginat primele ora șe industriale
planificate. Dintre to ți pionierii implica ți în aceast ă mișcare de reinventare a societ ății și a
orașului, Howard a avut una dintre cele mai mari influen țe, plecând de la ideea c ă este necesar ă
„o metod ă rațional ă și ordonat ă de a gestiona complexitatea a șezărilor urbane noi, prin
organiza ții capabile s ă men țină echilibrul și autonomia, s ă păstreze ordinea indiferent de
diferen țe și să genereze coeren ță și unitate indiferent de nevoia de cre ștere.”14.
Trecerea dintre cele dou ă perioade men ționate anterior reprezint ă momentul de criz ă care a
dus la apari ția primelor ini țiative de a imagina și de a crea ora șul în jurul zonelor productive. În
cea a ora șului Mercantil au luat fiin ță inițial a șezările urbane dezvoltate organic în jurul
fabricilor și care depindeau aproape în totalitate de existen ța acestora. Ulterior, industria șii au
realizat c ă acest tip de dezvoltare duce la un mediu de via ță degradat înc ă de la început, având
13 Mumford 1922: 8614 Mumford 1961: 518

Roșca C. (2016), “Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș”Revista Școlii Doctorale de Urbanism, 1:15-28.
—23—
ca și consecin ță vulnerabilizarea companiei în sine. Astfel, au ap ărut primele concepte cu privire
la ora șele-fabric ă/întreprindere, care de și nu aveau o viziune holistic ă cu privire la ce înseamn ă
un mediu urban, au f ăcut primi pa și în direc ția proiect ării planificate. Ideile generate de aceste
orașe prototip au avut o influen ță semnificativ ă asupra mi șcării ora șelor-gr ădină. „Aducerea
înapoi a aerului proasp ăt, a apei pure, a spa țiilor verzi deschise și a luminii soarelui au devenit
primele obiective ale proiect ării ra ționale: nevoia era atât de acut ă, încât în ciuda pasiunii sale
pentru estetica urban ă, Camillo Sitte a insistat asupra func ției igienice a parcului urban, a rolului
sanitar, denumindu-l în cuvintele sale: „pl ămânii ora șului”, a c ăror importan ță a devenit din nou
apreciat ă prin absen ța lor.”15.
Fig. 4 . Localizarea activit ăților productive în Ora șul Planificat. Surs ă: Autoarea
Realizarea multora dintre aceste obiective ale ora șului Planificat au fost posibile și datorit ă
progresului tehnologic care venit odat ă cu Revolu ția Industrial ă. Astfel, multe centre urbane au
început s ă implementeze mijloace de transport în comun, sisteme de distribu ție a apei potabile
și de canalizare, re țele de iluminat ș.a.m.d.. Toate domeniile de activitate au cunoscut o
evolu ție accelerat ă ca urmare a acestor inven ții și ulterior și-au l ăsat amprenta asupra ora șelor.
Un exemplu semnificativ este saltul f ăcut în sectorul construc țiilor, unde descoperirea de noi
15Idem : 475

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—24—
materiale (betonul armat) și apari ția liftului și a altor tehnologii inovatoare au schimbat complet
modul de concepere al cl ădirilor și de compunere a a șezărilor urbane.
Din punctul de vedere al planific ării, prin proiectarea organizat ă s-a încercat combaterea
aglomer ării și densific ării excesive a centrelor și integrarea zonelor periferice inactive și
monofunc ționale, generând un nou model de cre ștere urban ă. De asemenea, în aceast ă
perioad ă, se considera c ă industria trebuie s ă fie o parte integrat ă a ora șului și că fabricile și
atelierele, cu excep ția celor poluante, trebuie s ă fie amplasate la distan țe rezonabile fa ță de
zonele reziden țiale.
În paralel gândirii utopice din acea perioad ă, au ap ărut și primele documente care
argumentau necesitatea zonific ării și, ulterior, reglementau dezvoltarea zonelor urbane,
împreun ă cu toate componentele acestora. În cadrul acestor documente, zonele industriale
o c u p a u u n r o l i m p o r t a n t , și e r a c o n d i ți o n a t ă a m p l a s a r e a f a b r i c i l o r î n r a p o r t c u o r a șu l , î n
func ție de profil și de efectul asupra mediului înconjur ător. Astfel, industriile poluante erau
plasate la periferie, în timp ce industriile manufacturiere nepoluante erau integrate în țesutul
u r b a n . C a u r m a r e a a c e s t o r s c h i m b ăr i , r e l a ți a d i n t r e o r a ș și f a b r i c ă î n c e p e s ă s e m o d i f i c e ,
p l e câ n d d e l a a par i ți a d e nu m ero a se a șe zăr i ur b an e n oi , d ar și d e la mo d i f ic ar ea g eo gr af i ei
celor existente.
În ora șul Planificat, „Muncitorul nou […] a fost eliberat progresiv de procesele productive:
munca fizic ă extenuant ă care a f ăcut fabrica secolului al 19-a atât de hidoas ă a fost înlocuit ă de
servicii sociale și securitate, de echipamente mecanice și de automatizarea total ă.”16.
Deși în cadrul acestui studiu s-a acordat o aten ție deosebit ă raportului dintre produc ție și ora ș,
plecând de la premisa c ă aceasta fost catalizatorul conceperii ora șului Planificat, trebuie
men ționat c ă efectele schimb ărilor care au avut loc în aceast ă perioad ă au fost cele mai diverse
și complexe, conturând începutul lumii moderne.
3.4. Orașul Fragmentat (1970 – Prezent)
La baza form ării tipului de ora ș Fragmentat, caracteristic perioadei de dup ă anii 1970, stau
cererea sporit ă pentru opera țiunile la scar ă mare ap ărută în timpul celui al Doilea R ăzboi
Mondial, flexibilizarea grani țelor și relocarea industriilor în zone geografice îndep ărtate pentru
a beneficia în principal de for ța de munc ă ieftin ă și numeroas ă și, în anumite cazuri, de
facilit ățile fiscale.
În cele din urm ă, formarea unui sistem global de re țele de autostr ăzi, manevrarea
transportului pe ap ă folosind containerele, standardizarea digital ă a lan țurilor de
aprovizionare, dezvoltarea intensiv ă a căilor de comunica ție în jurul ora șelor și chiriile sc ăzute
din exteriorul acestora au transformat produc ția într-o serie de megaconstruc ții organizate pe
orizontal ă, concentrare în parcuri industriale, l ăsând în urma lor o serie de spa ții vaste,
16 Mumford 1961: 545

Roșca C. (2016), “Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș”Revista Școlii Doctorale de Urbanism, 1:15-28.
—25—
dislocate în cadrul a șezărilor urbane și relocând for ța de munc ă. Nina Rappaport17 susține c ă
teoreticienii au exclus conceptul de fabric ă ca parte integrat ă a ora șului. Industriile au
continuat s ă se îndep ărteze din ce în ce mai mult de pie țele de desfacere, modificând
sistemele economice și metodele de produc ție. În prezent, conexiunile digitale dintre
consumatori și zonele industriale au dus la uniformizare, transformând circuitul tradi țional
bazat pe cerere. Luând în considerare procesele aferente activit ăților productive care
impulsioneaz ă reinvestirea profiturilor în zonele adiacente (construc ții de locuin țe, drumuri,
autostr ăzi, infrastructur ă edilitar ă, dot ări sociale etc.) se observ ă un fenomen de dezarticulare
al diferitelor sectoare la nivelul ora șului. În primul rând procesele men ționate anterior ori își
pierd complexitatea ori se concentreaz ă asupra zonelor periferice/suburbane unde parcurile
industriale sunt amplasate, ducând la o dezechilibrare a sistemului intern al a șezării urbane și
la o cre ștere necontrolat ă.
Fig. 5 . Localizarea activit ăților productive în Ora șul Fragmentat. Surs ă: Autoarea
Totodat ă Nina Rappaport18 semnaleaz ă faptul c ă în aceast ă perioad ă, construc țiile industriale
au început s ă își piard ă componenta estetic ă. Începând cu cel de al Doilea R ăzboi Mondial, în
realizarea fa țadelor nu mai erau folosite golurile, iar fabrica în sine era cât mai ermetic sigilat ă,
ventila ția fiind asigurat ă prin intermediul sistemelor de aer condi ționat. Toate acestea s-au
17 Rappaport 201118Idem

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—26—
datorat în mare parte intereselor de ap ărare na țional ă și dorin ței de a proteja noile metode
tehnologii.
Instrumentele de planificare dezvoltate în aceast ă perioad ă au rolul de a segrega cât mai mult
activit ățile industriale de toate celelalte zone func ționale care compun ora șele. Acest curent,
împreun ă cu practicile din domeniul imobiliar de a maximiza valoarea terenului prin favorizarea
activit ăților comerciale și reziden țiale, au dus la dezechilibrarea a șezărilor urbane, la cre șterea
necontrolat ă către zone din afara acestora unde se creeaz ă pe baza principiului aglomer ării,
concentra ții de companii industriale, financiare și de servicii aferente acestora. De asemenea,
toate acestea au separat și mai mult locuin ța de locul de munc ă, consumatori, de via ța urban ă
și de institu țiile de cercetare și inovare.
Mai mult decât atât, dup ă cum subliniaz ă Mumford19, sistemul capitalist a dus la diminuarea
autonomiei locale și a autosuficien ței, generând instabilitate cu prec ădere în cadrul a șezărilor
urbane. Acesta a pus accent asupra produc ției, cercet ării și inova ției orientate înainte de orice
către profit, f ără a mai ține cont de trecut și de nevoia de continuitate. Astfel, capitalismul
a r e t e n d i n ța d e a f r a g m e n t a o r i c e s i s t e m u r b a n î n d e t r i m e n t u l s p e c u l a ți i l o r i m o b i l i a r e și a
banilor.
4. Concluzii și întrebări deschise
4.1. Concluzii
Tendin ța de localizare a zonelor industriale în prezent, a șa cum a fost ilustrat ă, vizeaz ă locuri
care în trecut, de la declan șarea Revolu ției Industriale, erau considerate nepotrivite din punct
d e v e d e r e e c o n o m i c p e n t r u a s t f e l d e a c t i v i t ă ți . D e a s e m e n e a , t r a n s f o r m a r e a f e l u l u i d e
organizare al for ței de munc ă, al produc ției și al consumului, datorat ă în cea mai mare m ăsură
informatiz ării și robotiz ării, încep s ă transforme structurile fizice care definesc fabrica.
Astfel, produc ția industrial ă a intrat într-o nou ă eră. Aceast ă schimbare în realizarea de
bunuri și produse, nu este rezultatul unei singure tendin țe, ci este generat ă de o serie vast ă și
complex ă de factori inter-rela ționa ți. Ace știa variaz ă de la inovarea în domeniul tehnologiilor
digitale și al automatiz ării, pân ă la problematicile ridicate de înc ălzirea global ă și de
dinamismul schimb ărilor cerute de pia ță. În consecin ță, procesele productive încep s ă aibă un
impact din ce în ce mai redus asupra mediului, fiind astfel posibil ă amplasarea lor în
vecin ătatea zonelor reziden țiale și nu numai. De asemenea, atribu țiile angaja ților din
domeniul industrial încep s ă împrumute din caracteristice celor din domeniile serviciilor și al
cercet ării, pe m ăsură ce linia dintre sectorul secundar și cel ter țiar începe s ă fie din ce în ce
mai difuz ă.
19 Mumford 1961: 416

Roșca C. (2016), “Locuri, oameni și industrii: rolul produc ției în ora ș”Revista Școlii Doctorale de Urbanism, 1:15-28.
—27—
În timp ce sectorul productiv este supus transform ării, felul în care fabricile sunt integrate,
planificate, construite, organizate și conduse se modific ă de asemenea. Acestea trebuie s ă
devin ă mult mai flexibile și adaptabile, s ă asigure o coeren ță mult mai ridicat ă între
componentele sale și procesele desf ășurate și să devin ă mai reziliente la schimb ările economice
și la cele climatice.
În urma celor prezentate, precizând c ă produc ția industrial ă reprezint ă o parte semnificativ ă
din totalul activit ăților economice mondiale, și că ocup ă zone vaste din mediul construit –
tr ebu i e r em ar ca t c ă te nd in ța ac tu al ă e ste d e a s e vo rb i d e in d u s tr i e în co n te xt ec o n o m ic și
politic, f ără a ridica probleme de natur ă spa țială sau cu privire la localizare. Astfel, pentru a îi
reda ora șului rolul de actor-cheie pentru dezvoltarea industrial ă și a produc ției și pentru a îi
regăsi fabricii pozi ția de element crucial în țesutul urban, se fac prezente o serie de întreb ări
deschise.
4.2. Întreb ări deschise
·Care ar putea și ar trebui s ă fie rela ția viitoare dintre ora ș și fabric ă?
Ce activit ăți productive pot fi sus ținute în cadrul ora șelor?
C e s t r a t e g i i d e p l a n i f i c a r e și p r o i e c t a r e a r t r e b u i s ă a d o p t e o r a șe l e p e n t r u a m e n ți n e , a
atrage și a poten ța activit ățile productive industriale?
·Cum pot fi abordate provoc ările cu care se confrunt ă industriile prin intermediul solu țiilor
spațiale?
Ce criterii ar trebui s ă ghideze procesul contemporan de localizare și de dezvoltare spa țială
urban ă industrial ă?
Cum va ar ăta fabrica viitorului?
Se poate planifica și proiecta un ora ș industrial care s ă promoveze și să genereze via ță
urban ă și un standard ridicat al acesteia?
·Care ar trebui sa fie viitoarea rela ție dintre locuire și industrie ? Pot exista aceste dou ă tipuri
de func țiuni în imediata vecin ătate a uneia de cealalt ă ?
Cum va ar ăta via ța de zi cu zi a unui muncitor în fabric ă, dar și în raport cu ora șul?
Bibliografie
Bairoch, P. (1988), Cities and economic development: From the dawn of history to the present , The
University of Chicago Press, Chicago.
Hall, P. (2002), Cities of tomorrow: An intellectual history of urban planning and design in the twentieth
century , edi ția a 3-a, Blackwell Publishing, Singapore.
Jacobs, J. (1985), Cities and the Wealth of Nations, Random House, New York.
Kim, M., Ben-Joseph, E. (2013) „Manufacturing and the city”, AESOP-ACSP Joint Congress , 15-19 iulie
2013, Dublin.
Landes, D. S. (1999), The wealth and poverty of nations: Why some are so rich and some so poor? , W.W.
Norton & Company, New York.

Revista Școlii Doctorale de Urbanism vol. 1 / 2016
—28—
Leigh, N. G., Hoelzel, N. Z. (2012), „Smart Growth’s Blind Side”, Journal of the American Planning
Association ,78 (1), 87-103.
Mayer J. R. (2000), The Role of Industrial and Post-Industrial Cities in Economic Development , World
Bank Urban Development Division's Project "Revisiting Development – Urban Perspectives.".
Mumford, L. (1922), The story of utopias , Bibliobazaar, SUA.
Mumford, L. (1961), The city in history: Its origins, its transformations, and its prospects , Harcourt, SUA.
Mumford, L. (1967), Capitolul 6 – Fore-stages of domestication, Capitolul 9 – The design of the
megamachine, Capitolul 12 – Pioneers in mechanization, în The myth of the machine – Vol 1:
Technics and human development , Harcourt, New York, pag. 126-141, pag. 188-211, pag. 263-294.
Rappaport N. (2011), Vertical urban factory , [Online], Disponibil la:
http://urbanomnibus.net/2011/05/vertical-urban-factory/, [Accesat 07 august 2016].
Ridgway, K., Clegg, C. W., Williams D. J., Hourd, P., Robinson, M., Bolton, L., Cichomska, K., Baldwin, J.
(2013), The factory of the future , UK Government’s Foresight Future of Manufacturing Project.
Sassen, S. (2012), Cities in a World Economy, ediția a 4-a, Pine Forge Press, SUA.
Schmidt, M. A. (2013), „The role of manufacturing collaborations in a 21st century innovation economy”,
The hearing before the senate comittee on commerce, science and transportation , 13 noiembrie.
Taylor, P.J. (2004), World City Network: A Global Urban Analysis , Routledge, Londra.
United Nations – UN (2007), Industrial development for the 21st century: Sustainable development
perspectives , Department of economic and social affairs, New York.
Vance, J.E. (1977), This scene of man: the role and structure of the city in the geography of Western
civilization , Harper’s College Press, New York.
Primit : 8 august 2016  Acceptat : 12 august 2016
Articol distribuit sub licen ță „Creative Commons Attribution-NonCommercial-
NoDerivatives 4.0 International License (CC BY-NC-ND)”