143IMPORTANȚA PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ – FAMILIE ÎN [605776]

143IMPORTANȚA PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ – FAMILIE ÎN
EFICIENTIZAREA SOCIALIZĂRII LA PREȘCOLARI
Andrasciuc Vasilica , drd., prof., înv. preșcolar
Maramureș, România
Rezumat . Parteneriatul educațional se adresează în principal părinților și profesorilor și se referă la
a acționa în același sens. Ceea ce hotărăște familia trebuie să fie î n acord cu măsurile școlare, și
ceea ce face un părinte, să nu fie negat de celălalt. Mediul familial ocupă un loc central în
multitudinea factorilor determinanți ai evoluției individului. Copilul trebuie socializat și modelat,
iar fundamentarea personalit ății sale se realizează, în mare măsură, în interiorul familiei acestuia,
care concentrează primul său univers afectiv și social. Parteneriatul educațional este forma de
comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educa tiv. Acesta
presupune o unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali.
Parteneriatul educațional se desfășoară împreună cu actul educațional. Procesul de colaborare cu
părinții asigură atingerea scopului educațional , și anume de a obține dezvoltarea globală a copilului.
Prin colaborarea părinților cu grădinița, aceștia pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea
copilului.
Cuvinte cheie : grădiniță, familie, parteneriat, socializare, proces, eficientizarea socia lizării,
preșcolari .
Summary . The educational partnership mainly addresses parents and teachers and refers to acting
in the same direction. What the family decides must be in agreement with the school measures, and
what a parent does, should not be denied by the other. The family environment occupies a central
place in the multitude of determinants of individual evolution. The child must be socialized and
modeled, and the foundation of his personality is largely achieved within his family, which
concentrate s his first affective and social universe. The educational partnership is the form of
communication, cooperation and collaboration in support of the child at the level of the educational
process. It involves a unity of requirements, options, decisions and educational actions among
educational factors. The educational partnership is carried out together with the educational act. The
process of collaborating with parents ensures the achievement of the educational goal, namely to
achieve the overall developmen t of the child. Through parents' collaboration with the kindergarten,
they can complement, support and develop the child's personality.
Keywords : kindergarten, family, partnership, socialization, process, socialization efficiency, pre –
school children .

Termenul parteneriat este definit ca asocierea a doi sau mai mulți parteneri, iar
în literatura de specialitate, parteneriatul reprezintă modalitatea, formală sau
informală, prin care două sau mai multe părți decid să acționeze împreună pentru
atingerea unui scop comun [6, p. 241] .
Potrivit Dex -ului parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două sau
mai multe părți care acționează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri
comune [8, p.1135] .

144Un parteneriat reușit implică: identificarea scopurilor, intereselor comune, uti le
partenerilor și comunității; găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus;
organizarea și conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus;
identificarea competențelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea
folosi la maximum; combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor și t ehnicilor
diferite care se pot aplica diferitelor sarcini; utilizarea cu succes a schimbării în
folosul instituției.
Parteneriatul educațional în pra ctica școlară are ca destinație mai multe
expresii, ca de exemplu: parteneriat de colaborare, protocol de parteneriat, parteneriat
de colaborare instituțională,acord de parteneriat, acord -cadru de parteneriat pentru
educație, protocol de colaborare, contra ct de parteneriat, convenție de parteneriat,
proiect de parteneriat și altele.
Parteneriatul educațional este forma de comunicare, cooperare și colaborare în
sprijinul copilului la nivelul procesului educativ. Acesta presupune o unitate de
cerințe, opțiun i, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali.Parteneriatul
educațional se desfășoară împreună cu actul educațional. Se referă la proiectarea,
decizia, acțiunea și colaborarea dintre instituții, influențe și agenți educaționali [7,
p.174 ] .
Parteneriatul educațional se realizează între: instituțiile educației: familie,
școală și comunitate; agenții educaționali: copii, părinți, profesori, specialiști în
rezolvarea unor probleme educaționale (psihologi, consilieri psiho -pedagogi,
terapeuți etc .); membri ai comunității cu influență asupra creșterii, educării și
dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanții biserici i, ai poliției
etc.) [7, p. 176 ].
”Scopul parteneriatului educațional grădiniță – familie este cunoașterea recipr ocă
a punctelor de vedere, a opțiunilor partenerilor prin identificarea nevoilor grădiniței și
ale copiilor, dar și implicarea comună în satisfacerea acestor nevoi” [3, p.43] .
Parteneriatul educațional se adresează în principal părinților și profesorilor ș i se
referă la a acționa în același sens. Ceea ce hotărăște familia trebuie să fie în acord cu
măsurile școlare, și ceea ce face un părinte, să nu fie negat de celălalt.
H. Pierot sugerează că mediul familial ocupă un loc central în multitudinea
factorilor determinanți ai evoluției individului. Copilul nu este un adult în miniatură,
ci el este un ”candidat la maturizare”, deosebit de receptiv la influențele pozitive sau
negative care se exercită asupra lui. Copilul trebuie socializat și modelat, iar
fundame ntarea personalității sale se realizează, în mare măsură, în interiorul familiei
acestuia, care concentrează primul său univers afectiv și social.

145G. Mauco precizează că la vârstele mici, adaptarea copilului se realizează prin
imitație, acesta raportându -se permanent la persoana adulților. Primul model oferit
copilului este familia sa, iar calitatea și tipul relațiilor copil -părinți vor marca profund
evoluția viitoare a copilului. După familie, grădinița constituie prima experiență de
viață a copilului în societate. Această instituție î -l așază într -un cadru nou prin
dimensiunile și conținutul său. Aici copilul ia cunoștință cu activități și obiecte care -i
stimulează gustul pentru investigație și acțiune, î -l provoacă să se exprime și î -i
propune, incipien t, angajare a în relațiile sociale de grup [2, p.256 ] .
Copilul preșcolar începe să -și definească treptat începutul personalității sale. În
cadrul grupei el trăiește prima experiență a vieții în colectivitate, a vieții sociale, alta
decât familia. De la int rarea în grădiniță copilul realizează o adaptare la un anumit
ritm al vieții cotidiene. Este vorba de încadrarea și respectarea unui anumit program.
Pedagogul John Locke, convins de puterea exemplului în familie, de ambianța și
climatul acesteia și de încl inația către imitație a copilului, se adresa părinților: „Nu
trebuie să faceți în fața copilului nimic din c eea ce nu vreți să imite. Dacă vă scapă
o vorbă sau săvârșiți vre -o faptă pe care i -ați prezentat -o drept o greșeală când a
comis -o, el cu sigura nță se va apăra invocând exemplul dat de dumneavoastră și se va
pune în asemenea măsură la adăpostul acestui exemplu, încât cu greu vă veți putea
atinge de el pentru a -i îndrepta cum trebuie greșeala” [6, p.243] .
Activitatea cu părinții, ca parteneri, pent ru a asigura dezvoltarea copilului în
programul educativ din grădiniță, poate deveni un start bun pentru a crea părinților
respect de sine, încredere în competențele lor.
Parteneriatul grădiniță -familie se referă la construirea unor relații pozitive între
familie și grădiniță, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect
benefic asupra copiilor, atunci când aceștia văd educatoarea sfătuindu -se cu părinții.
Prin încheierea parteneriatelor cu părinții, aceștia sunt încurajați să ia parte la
planificarea și derularea programelor educative pentru copii, ceea ce implică o
responsabilizare și o eficiență sporită. Astfel, părinții au posibilitatea să -și cunoască
mai bine copiii, modul lor de manifestare în viața de grup, pot înțelege mai bine rol ul
lor educativ [2, p.254] .
Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului educațional, și
anume de a obține dezvoltarea globală a copilului. Prin colaborarea părinților cu
grădinița, aceștia pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea copilului. O
educație adevărată și reală se fundamentează în familie și se continuă în grădiniță și
școală. Pe de altă parte, tot ceea ce copilul învață în grădiniță pierde din importanță și

146eficiență în condițiile în care părinții nu întăresc și nu valor ifică programul educativ
desfășurat în cadrul grădiniței.
Datorită faptului că societatea în care trăim este într -o permanentă schimbare
atât părinṭii cât și educatoarele trebuie să aibă în vedere o adevărată luptă cu mediul,
să fie foarte atente la mijlo acele pe care le folosesc pentru a putea mijloci cu copiii, ei
fiind foarte vulnerabili la această vârstă, iar influențele negative sunt la tot pasul.
Pentru a avea o relație activă și pozitivă cu preșcolarii trebuie să știm să le
descoperim trebuinṭele și nevoile, pentru ca legăturile ce se stabilesc între preșcolari
și adulṭi să se bazeze atât pe încredere dar mai ales pe respectul reciproc [4, p. 41].
Parteneria tul dintre grădiniță și familie poate duce la o educație solidă, fără
pericol de eșec școlar m ai târziu. Preșcolaritatea reprezintă piatra de temelie a
personalității în formare a copilului, iar prezența familiei în cadrul grădiniței va fi
liantul între copil și mediul necunoscut inițial. Parteneriatul grădinița – familie,
acțiunile pe care aceștia le desfășoară, continuarea de către familie activităților
desfășurate în grădiniță,nu fac decât să ducă la o mai bună formare a celui ce urmează
a se forma pentru viaṭa de adult ce o va avea, preșcolarul [5, p.171] .
Teoretic, fiecare copil trebuie să aibă șanse egale la educație. Considerând
grădinița ca principala instanță de socializare a copilului, integrarea pr eșcolară
reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a copiilor prin formarea
unor conduite și atitudini, a unor aptitudini ș i calități favorabile acestui proces.
Cadrele didactice sunt garanții ale acestor rigori, ale spiritului care veghează
asupra diferențelor, pentru a învăța, a cunoaște și a înțelege ceea ce ne leagă, ceea ce
ne face asemănători, ceea ce ne apropie.
Proiec tul este un complex de activități specifice noi, programate în conformitate
cu un plan de activități, în scopul realizării unor obiective, într -un interval de timp
definit, cu ajutorul unor resurse umane, tehnice și financiare, identificate ca atare la
mom entul elaborării propunerii de proiect. Astfel printre alte parteneriate în anul
școlar 2017 -2018 am realizat un proiect de parteneriat cu familia, (anexa 1) proiect pe
care am dorit să -l continuăm și în anul școlar 2018 -2019 datorită faptului că părinții
au sesizat importanța participării acestora la diferite activități educativ -culturale din
cadrul proiectului.
Un copil ce vine dintr -un mediu doar al lui, unde el este prioritatea, unde el este
„totul”, odată ajuns în grădiniță se vede într -un mediu unde nu-și găsește locul, care -i
dă o stare de panică, de agitație, dar, dacă educatoarea are acel tact pedagogic și
pregătirea necesară, activitatea de la grădiniță va deveni plăcere. Să nu uităm că

147primul loc în care copilul intră în contact cu lumea este gră dinița și de această
experiență depinde, de cele mai multe ori, tot parcursul său ulterior de formare.
Se cunoaște faptul că ființa umană este foarte ușor adaptabilă la nou, este foarte
maleabilă și se adaptează la mediul în care trăiește și la cei cu car e intră în contact.
Încă de la naștere, bebelușul dă piept cu viața, găsind un mediu diferit de cel pe care
l-a „experimentat” timp de nouă luni, protector, cald.
Odată ajuns pe lume, trebuie să facă față provocărilor, să accepte mediul extern,
să-și dezv olte organismul, să -și formeze deprinderi pentru a se hrăni, să se
acomodeze cu tot ce aude în jur, pentru a percepe și descifra corect, mai târziu,
semnificații. La fel și la vârsta preșcolară, copilul trebuie să treacă prin mai multe
etape pentru a se me nține într -o relație satisfăcătoare cu ce este în jurul său – să-și
accepte colegii, să tolereze anumite situații, să respecte programul zilnic, să ducă la
bun sfârșit sarcinile trasate de educatoare sau liderii de grup și astfel, pas cu pas, să
fie mu lțumit de el și de grupul din care face parte.
Grădinița este locul cu care intră în contact copilul, după familie, este locul
unde ar trebui să se simtă bine, unde să găsească liniște, căldură, dar și plăcerea de a
realiza activități instructive. De aceea noi, educatoarele, încercăm să -l aducem în
punctul în care să dorească grădinița, să se simtă valoros și util în spațiul acesteia.
Prin activitățile desfășurate, î -l determinăm pe micuț să devină parte integrantă din
întregul numit „grupă”, în jurul lui d ezvoltându -se o multitudine de acțiuni prin care
el, fără să -și dea seama, acționează și obține performanțe. Cu timpul, toate aceste
acte, de multe ori făcute la îndemnul educatoarei, devin pentru el rutine, devin
automatisme – și atunci putem spune că am atins un obiectiv foarte important,
integrarea. Totuși, să nu uităm să -l ținem sub observație mereu: dacă își acceptă
partenerul de joc, dacă respectă regulile și se manifestă normal în cadrul gru pului,
dacă duce la bun sfârșit un lucru deja început. Odată atinși acești indicatori, putem
afirma că „am câștigat”.
Pedagogul S. Cemortan afirma că „ socializarea copilului începe în familie, încă
de la cea mai fragedă vârstă (socializarea primară) și continuă în grădiniță
(socializare secundară), dar grădinița ră mâne primul mediu de socializare și
umanizare a copilului preșcolar”.Jocurile atractive, activitățile antrenante, lucrurile
făcute cu dăruire fac mai ușoară trecerea copiilor de la viața de familie la cea de
grădiniță, la cea de grupă, iar adaptarea se va realiza cu mai mare ușurință. [2, p.253]
Alături de adaptare, odată intrat în grădiniță, copilul începe un proces de
socializare , prin maniera proprie de a intra în contact cu ceilalți copii. „Socializarea

148începe cu primul contact al copilului cu lumea exte rioară, moment în care face primul
pas spre ceilalți și cu ceilalți”.
”Socializarea este procesul prin care indivizii aparținând specie homo sapiens ,
din simple ființe biologice sunt formați sau model ați ca ființe sociale complexe. De
fapt, ea urmărește con strucția unor personalități sociale după chipul, asemănarea și
așteptările realității sociale și a realității culturale date” [1, p. 200] .
Adaptarea și socializarea rămân mereu problemele unui început de an, dar nu
sunt nerezolvabile pentru noi, cei implic ați în educarea copiilor. Având alături
părinții, cărora le e greu să accepte, uneori, că al lor copil nu vrea să se joace, nu vrea
să comunice, nu vrea să asculte, suntem pe o traiectorie bună – cea a adaptării lor la
grup și a comunicării zilnice, pentru a ne atinge scopul propus, cu răbdare și
înțelegere. Pentru că, asa cum afirma și Antoine de Saint Exupery, „toți oamenii au
fost mai întâi copii, dar puțini își mai aduc aminte de aceasta.”
Proiect educațional de parteneriat grădiniță – familie ÎMPREUNĂ, VOM REUȘI!
Argument
Grădinița și familia sunt doi factori primordiali în educația copiilor. În grădiniță
se pun bazele unei personalități care mai târziu va fi parte integrantă a unei societăți a
cărei cerințe se diversifică în permanență. Grădinița trebu ie să găsească o punte de
legătură cu familia, prezentând părinților noi căi spre educație în beneficiul copiilor.
Educatoarele, care preiau copiii, sunt de multe ori asaltate cu întrebări și cereri
ale familiei care exprimă dorința de a deține în continua re controlul situației, fiind
ocrotitori, grijulii, uneori marcându -se prin impulsul de a verifica toți factorii care
acționează asupra copiilor lor: de la condițiile materiale, la modul în care personalul
relaționează cu cei mici.
Orice modificări în com portamentul copiilor, cu excepția celor absolut pozitive,
devin pentru unii părinți motive de îngrijorare, de suspiciune și ridică semne de
întrebare referitoare la influențele din grădiniță.
Pe de altă parte, cadrele didactice au nevoie, oricum, de sprij inul familiei
copiilor, atât pentru a prelua și dezvolta direcțiile de acțiune formativ -educative pe
care le antrenează instituțional, cât și de a găsi rezolvări concrete la necesități de
diverse categorii: financiare, practic -aplicative, organizaționale s au logistice.
Toate aceste motivații conduc către necesitatea unui parteneriat real, activ, cu
implicare susținută a familiei, iar programul educativ să fie cunoscut și înțeles de
către părinți și realizat printr -o colaborare strânsă între instituția famil ială și cea
preșcolară.

149Obiectiv general
Colaborarea permanentă între grădiniță și familie privind procesul instructiv –
educativ al copilului pentru o educație cât mai eficientă.

Obiective specifice
Privind educatoarea:
 să informeze părinții privitor la standardele de creștere și dezvoltare ale
copiilor în funcție de particularitățile de vârstă și individuale;
 să expună părinților scopul și conținutul programului educativ desfășurat în
grădiniță;
 să acorde consiliere individuală și în grup pe teme de educ ație în familie și
în instituția preșcolară.
Privind părinții:
 să participe activ în cadrul parteneriatului instituția preșcolară -familia cât și
la alte activități organizate în grădiniță;
 să informeze educatoarea privind comportamentul copiilor în famili e și
societate;
 să continue în familie programul educațional propus de instituția
preșcolară, îmbinând armonios atitudinea permisivă cu exigență.

Grup țintă : -grupa combinată; – părinti; -educatoare
Resurse umane : copiii grupei combinate; părinții copiilo r; cadrele didactice;
Durata proiectului : un an școlar

Acțiuni planificate în cadrul proiectului
 ”Prima zi de grădiniță îmi vine în minte, dar acum eu sunt părinte!” –
chestionar pentru părinți
 “Imi cunosc copilul?” – dezbatere
 ”Covor de frunze pe cărări” – drumeție
 ”Carnaval, carnaval” – expoziție cu lucrări realizate de copii
 ”Să colindăm împreună” – spectacol
 ”Ce trebuie să fac atunciu când… ..?”- lectorat și dezbateri
 ”Minte sănătoasă, într -un corp sănătos ” – dezbatere
 ”Un dar pentru mămica mea ” – achizi ționarea și confecționarea unui
cadou
 ”Ajută -ți aproapele ” – voluntariat

150 ”Ce drepturi are copilul meu?” -lectorat și dezbatere
 ”După muncă și răsplată ”- program artistic

Bibliografie
1. Achim M. Sociologie. Cluj Napoca: Eikon, 2008. 200 p.
2. Dumitriu L.E. De c e nu ascultă copiii. Consiliere pentru părinți și educatori.
București: Univers enciclopedic junior, 2014. 256 p.
3. Mîslițchi V. Parteneriatul educațional familie -grădiniță -școală. Chișinău:
Pulsul Pieței, 2015 . 43 p.
4. Neveanu P.P. Studii psihopedagogice priv ind dezvoltarea copiilor între 3 și 7
ani. București: E.D.P, 1970. 41 p.
5. Oprescu V. Dimensiunea psihologică a pregătirii pr ofesorului. Craiova: Scrisul
românesc, 1983. 171 p.
6. Tiberiu B. Psihologia copilului și p sihologia pedagogică. Bucur ești: E.D.P.,
1971, 241 p.
7. Vasilescu A. Jocuri și activități alese. Perfecționarea activității instructiv –
educative în grădiniță. București: E.D.P., 1976. 174 p.
8. Dicționarul explicativ al limbii române. București: Univers Enciclopedic, 2016 .