138 – nr. 2(21), iunie 2011 CARTEA UNUI DESTIN NEÎNFRÂNT – VLADIMIR BE ȘLEAGĂ Dr. hab. Aliona GRATI Proiectul de înregistrare a mo ștenirii științifi… [612980]

Akademos
138 – nr. 2(21), iunie 2011 CARTEA UNUI DESTIN
NEÎNFRÂNT –
VLADIMIR BE ȘLEAGĂ
Dr. hab. Aliona GRATI
Proiectul de înregistrare a mo ștenirii științifi ce
și a culturii noastre na ționale într-o colec ție cu titlul
– extrem de responsabil – „Personalit ăți notorii”,
inițiat, în 2009, de Academia de Științe a Moldovei
atestă o continuare spectaculoas ă prin volumul Vla-
dimir Beșleagă: Omul luminat , apărut foarte recent
la Editura Știința în rezultatul colabor ării acesteia
cu Institutul de Filologie (care, în nr. 3-4 al revis-tei Metaliteratur ă, îi dedic ă scriitorului octogenar
o rubrică omagială). Venit în urma a dou ă impună-
toare volume, care au adunat crea ția a două somități
– poetul Dumitru Matcovschi și criticul literar Vasi-
le Coroban, acesta con fi rmă încă odată prețuirea de
care se bucur ă arta și știința literară în cadrul acade-
mic. O edi ție aparte, care înm ănuncheaz ă ecourile la
contribu
țiile intelectuale ale lui Vladimir Be șleagă
de-a lungul anilor, este pe deplin motivat ă. Dincolo
de faptul c ă literatura scriitorului constituie o parte
indispensabil ă a oricărui demers privind valori fi ca-
rea literaturii române din Basarabia și, în general, a
culturii noastre, Domnia sa atinge, la 25 iulie, privi-legiata vârst ă de 80 de ani.
Dovadă a seriozității acestui demers valori fi cator
stă, deja stabilit ă ca tradiție, deschiderea domnului
președinte al A ȘM, acad. Gheorghe Duca. Articolul
său introductiv consemneaz ă importan ța scriitoru-
lui și a omului de cultur ă Vladimir Be șleagă, care a
marcat vizibil evolu ția noastră spirituală în a doua
jumătate a secolului al XX-lea și în primele decade
ale secolului al XXI-lea. Facilitând substan țial naș-
terea romanului basarabean, Vladimir Be șleagă reu-
șește strălucit pe mai multe paliere: cercetarea feno-
menului literar și istoric, valori fi carea documentelor de istorie și spiritualitate, reprezentarea intereselor
cetății, susținerea
și cultivarea demnit ății naționale
etc.
Cele cinci compartimente ale volumului ne pre-
zintă profi lul unui scriitor exemplar, care nu s-a l ăsat
învins de tăvălugul istoriei, ba dimpotriv ă a reușit
să-și transforme scriitura în hârtie de turnesol a dra-
melor și căutărilor unei comunit ăți marginalizate și
traumatizate istoric. Vladimir Be șleagă este un Om
luminat , un adev ărat „ales”, care a avut experien ța
revelației – consider ă dr. hab. Andrei Țurcanu, unul
dintre coordonatorii opului –, scrisul s ău cunoscând
un „drum al Damascului” care îl abate de la traiec-toria experimentelor și căutărilor de început și îl ori-
entează spre „realitatea originar ă”, oportun ă creației
autentice. Momentul coincide cu na șterea romanu-
lui Zbor frânt , iscat ca o slobozire a sentimentelor
acumulate, a durerilor tensionate de sub „lespedea grea a rațiunii”.
Dar tocmai acest roman și, mai târziu, romanul
vladimir
beșleagĂ
omul
luminat
Vladimir Be șleagă: Omul luminat. Colecția
Personalit ăți notorii. Editura Știința, 2011
Întreținându-se cu m ăicuțele de la m ănăstirea Răciula, în cadrul unei vizite de documentare

nr. 2(21), iunie 2011 – 139 Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevo-
ioasa cale a cunoa șterii de sine , în epoca regimu-
rilor totalitare și al masacrelor literare, i-au atras
asupra sa atacuri, dezaprob ări și contestări cu efec-
te demoralizatoare. E adev ărat, scriitorul a avut și
susținători printre unii critici de bun ă credință, dar
nici aceștia nu-și puteau permite s ă depășească li-
mita „permisului”. Ceea ce neap ărat se impune la
lectura primului compartiment, Analize și interpre-
tări, este felul cum au evoluat comentariile la roma-
nele cu pricina, începând cu momentul apari ției lor
până acum. Înc ă de la primele medalioane, datate
cu 1967, 1968, 1969 și, puțin mai târziu, în studi-
ile de sintez ă, romanul lui Vladimir Be șleagă este
interpretat ca spunând ceva mai mult decât pe tema războiului (tema „Marelui r ăzboi pentru ap ărarea
Patriei”) și a traumelor cauzate de acesta copilului.
Mai mult sau mai pu țin voalat, primii comentatori
au trimis și către alte în țelesuri, care devanseaz ă
tema insistent etalat ă
. Vasile Vasilache, spre exem-
plu, sugereaz ă ideea existen ței mai multor „fascico-
le de idei puse în dezbatere”, ce converg în metafo-ra căutării tatălui care „a disp ărut într-o noapte în
urma acelora și suspiciuni, în urma aceluia și cult al
vrăjmășiei între oameni” (p. 24). Întâmpl ător ori ba,
Ion Ciocanu pare a-i repro șa autorului ambiguitatea,
faptul că „pe alocuri, motivarea ac țiunilor lui Isai
fi e că e slabă, fi e că multă vreme scap ă din vederea
cititorului; în rezultat, copilul apare câte odat ă prea
matur" (maturizat precoce de autor!) (p. 29). Vasi-le Coroban las ă să se întrevad ă unele semni fi cații
în relația bunic-copil, men ționând faptul c ă băiatul
fraged înc ă „nu e ocrotit m ăcar simbolic de cineva”
(p. 32). Comunitatea de oameni care și-a pierdut re-
perul identitar, edi fi cat istoric, devine neajutorat ă în
fața unui război cu preten ții de „apărare a Patriei”.
Suntem de acord cu Gheorghe Chira care sus ține în
materialul s ău: „Zbor frânt
este în linii mari cartea
unui destin” (p. 36), doar c ă parabola nu vizeaz ă
numai cazul particular al copilului, ci destinul unui neam stabilit în acest spa țiu geogra fi c. Asta dac ă nu
săpăm și mai adânc în rocile textului, dup ă modelul
acad. Mihai Cimpoi, ca s ă dăm de șuvoiul debor-
dant al „omenescului în dimensiunile lui autentice” și de misterioasa „chemare a vie ții” etc. (p. 38). Îns ă
nu toți criticii au c ăutat sensuri ascunse în romanul
lui Vladimir Be șleagă. Pentru Andrei Lupan, spre
exemplu, Isai „s ăvârșește o faptă militară eroică:
devine cerceta ș, permanent strecurându-se în tab ăra
dușmană”, în prealabil „maturizându-se ca osta ș”
printre „camarazii lui de arme” (p. 40).
Se mai cere de men ționat și faptul că în aceste
cronici de întâmpinare, criticii țin cu tot dinadinsul
să-l apere pe autor de atacurile la formula și limba-
jul său romanesc în care a ales s ă-și „verse su fl etul”. În maniera cea mai subtil ă și fi
losofi că o face pri-
etenul său, Vasile Vasilache: „Îmi plac c ărțile care
nu trec… prin dârmoiul diurn al criticii. F ără îndoia-
lă, ele riscă mult în ochii ciurarului, dar, dup ă cum
zicea Spinoza, dac ă o carte nu întâmpin ă nicicând,
niciunde m ăcar o in fi mă rezistență, înseamn ă că nu
face să o mai tipărești. De-a cui nevoie în plus o tip ă-
ritură identică cu celelalte?” (p. 20). Contribu ția de
„avocat” și-o aduc pe rând și ceilalți exegeți: „Ro-
manul Zbor frânt tratează problema r ăzboiului, spu-
nând însă lucruri într-un fel nou, un profund mesaj
antirăzboinic izvorând dintr-o fabula ție captivant ă”
(I. Ciocanu, p. 31); „..criza su fl etească determin ă
compoziția romanului în form ă de soliloc drama-
tic” (V . Coroban, p. 34); „Romanul lui V . Be șleagă
este o oper ă de atmosfer ă”, o „carte a obsesiilor, a
încătușărilor și a încerc ărilor de desc ătușare, a do-
rurilor și neîmplinirilor” (Gh. Chira, p. 34); „la Be ș-
leagă, fraza, aparent neascult ătoare, haotic ă, vine să
stea sub semnul grijii stilistice” (M. Cimpoi, p. 40). Aceste ap ărări ale formulei esen țial moderne, expe-
rimentale, trimi țând la avangarda interbelic ă, nu-i
puteau aduce dividende autorului decât dup ă vreo
douăzeci de ani.
Momentul de gra ție al lui Vladimir Be șleagă a
fost „descoperirea” sa de c ătre criticul or ădean Ion
Simuț și elogioasa cronic ă ce îl ridica, pe bun ă drep-
tate, în „vârful ierarhiei în proza basarabean ă”. De
la înălțimea unui bun cunosc ător al fenomenului ro-
manesc românesc și european, Ion Simu ț consideră
Zbor frânt : „o mare realizare estetic ă, după domina-
ția unei proze expozitive, ideologizate, fals obiec-
tive, cu personaje de carton și realități m
ăsluite”
(p. 43), numindu-l pe Vladimir Be șleagă: „cel mai
important prozator basarabean al secolului al XX-lea, mai important pentru c ă e mai modern, mai teh-
nic și mai complex decât Ion Dru ță sau decât oricare
alt scriitor al provinciei noastre de Est” (p. 44). Do-vezile capabile a sus ține aceast ă pledoarie nu s-au
lăsat întârziate. În 2009 apare monogra fi a Vladimir
Beșleagă. Po(i)etica romanului , semnată de profeso-
rul universitar Alexandru Burlacu, prezent și în cali-
tate de coordonator al volumului de fa ță. În viziunea
exegetului, Vladimir Be șleagă face parte dintre acei
puțini scriitori care au rezistat degringoladei eufori-
ilor și utopiilor socialiste cu pre țul „frângerii” inte-
rioare și a reculului în subteranele timpului istoric.
Zbor frânt , analizat de-a lungul a aproape treizeci de
pagini, este reprezentativ prin lumea artistic ă nouă
și personajele lui bizare, introvertite, re fl exive și ob-
sedate de necesitatea recuper ării identității pierdute.
E tocmai tipul de roman subversiv ce nu provoac ă
tratamentul, de regul ă, sarcastic al criticului, pentru
care dovede ște pricepere deosebit ă când vine vorba
de trecutul nostru literar „glorios”. Noutăți editoriale

Akademos
140 – nr. 2(21), iunie 2011 Zbor frant este, pe de o parte, o încercare dispe-
rată de închegare a unei identit ăți personale autenti-
ce și, pe de alt ă parte, o reconstituire a imaginii iden-
titare etnice, ce a suportat consecin țele mai multor
ani de mutilare ideologic ă. Structura romanului pro-
fi lează un protest împotriva des fi gurării identitare și
morale. Scufundarea în apa Nistrului este echiva-lentă cu scufundarea în adâncimea propriului eu, o
alunecare necontenit ă spre interiorizare, în care este
vie imaginea bunelului reiterând mitul lui Moise, iar focul din fi nal este un simbol al puri fi cării, al regăsi-
rii echilibrului suspendat între cele dou ă maluri ale
râului, consemneaz ă în materialul s ău cercetătoarea
de la Sibiu, Lidia Carmen Pirc ă.
În continuare, volumul prezint ă articole, studii,
recenzii și eseuri, care contribuie în mare parte la
prezentarea formulei speci fi ce creației lui Vladimir
Beșleagă. În aceste sinteze deja nu se mai insist ă
pe dezvoltarea semni fi cațiilor rebeliunii în via ța
eroului, accentul fi ind pus pe schema replierii spre
interioritate, a plonj ării în memorie, a scenariilor
gnoseologice, a întoarcerii în arhetipalitate. Atât Zbor frânt , cât și Viața și moartea nefericitului Fili-
mon sau anevoioasa cale a cunoa șterii de sine
sunt
romane „de sondaj psihologic al timpului interior” (Nicolae Bile țchi); ele constituie expresii ale „vocii
interioare” (Adrian Dinu Rachieru), ale „suferin ței”
(Ana Banto ș), ale „agoniei” individului într-o lume
strâmbă (Ion Simu ț), „prins ca în foarfece/menghine
și împins spre o margine” (Grigore Chiper), „evadat
din realitatea vitreg ă” (Călina Trifan).
Ambele romane se deschid pe mai multe pali-
ere de interpretare: pe cel al cunoa șterii fi losofi ce
(Mihai Cimpoi), al analizei psihanalitice (Felicia Cenușă) al teoriei lecturii (Mircea V . Ciobanu) sau
al studiului folcloristic (Victor Cirimpei). Parabola lui Filimon, spre exemplu, poate fi citită ca un „ro-
man polițienesc” sau un text încifrat tocmai potrivit
pentru „aten ția și îngăduința unui mig ălos semioti-
cian” (Nicolae Popa). Mai mult decât atât, neferi-cirea lui Filimon se proiecteaz ă profetic în social,
anunțând prăpăstioasa perioad ă a tranziției pe care o
parcurgem de mai mult de dou ă decenii, societate ce
„trece printr-o anevoioas ă cale a cunoa șterii de sine,
e o societate surd ă într-o epoc ă bolnavă, cu ciocniri
de mentalit ăți și crize de valori, cu fi listini pragma-
tici și nostalgici am ărâți, o societate de demagogi în
care troneaz ă minciuna și fă
rădelegea” (Alexandru
Burlacu, p. 107-108). Cazul acesta nu e unul singu-lar, „voca ția profetic ă”, prezicerea unor scenarii ale
evoluțiilor politice și sociale sunt înregistrate și în
lucrări de alt gen (Adrian Ciubotaru).
Textele lui Vladimir Be șleagă suportă și se des-
chid prin aplicarea grilelor de interpretare dintre cele mai moderne, c ăci scriitorul „e de neprins…
cu năvodul tradi țional” (Mircea V . Ciobanu), de fi –
ecare dată manifestându-se cu o literatur ă proteică,
carnavalesc ă, polifonic ă, cu mai multe fe țe. Tocmai
atunci când avem senza ția comod ă a „prinderii”, a
„clasicizării” literaturii sale, scriitorul ne serve ște,
pe neașteptate și cu o plăcere ludic ă, vreun „ tutti
frutti ” editorial (Eugen Lungu). Diversele preocu-
pări ale scriitorului nu au fost trecute cu vederea,
fapt dovedit de studiile semnate de Alexandru Bur-lacu (pe textele de interviuri și dialoguri pe teme
literare), Margareta Curtescu (pe Jurnal ), Eugen
Lungu (pe cartea Cruci răsturnate de regim. Mă-
năstirea Răciula. 1959 , pe dialogul cu sinele din
Timpul
, precum și pe alte c ărți), Grigore Chiper și
Anatol Moraru (pe proza scurt ă).
O adevărată revelație editorial ă a fost volumul
de poezii al lui Vladimir Be șleagă, Țipătul lăstu-
nilor (2006) și fascicolele poetice Ochii Stelianei
(2010). Acestea au fost în m ăsură să răstoarne vizi-
unea noastr ă asupra lui Vladimir Be șleagă ca fi ind
în exclusivitate prozator. Emilian Galaicu-P ăun este
de părerea că anume poezia este cea care d ă tonul
personal al romancierului cu un limbaj esen țial mo-
dernizat, chiar dac ă Vladimir Be șleagă rămâne încă
„Poetul «cărților nescrise » (citește – «needitate»)”.
Aceste confesiuni poetice completeaz ă profi lul pro-
zatorului cu un „alt fel” de fream ăt lucid, frământat,
oscilant, interogativ, reluând contrapunctic motive
poetice frecvente, cum sunt obsesia mor ții, supliciul
vieții, chinul și bucuria crea ției (Nina Corcinschi).
Celelalte p ărți ale volumului (II. Evocări și de-
dicații poetice , III Viața în imagini , IV . Vladimir
Beșleagă prin el însu și, V . În vizorul lui Zoilos ) ne
deschid alte u și și trape în vederea cunoa șterii lui
Vladimir Be șleagă. V om avea parte de unele m ăr-
turii evocatoare, semnate de Iacob Burghiu și Petru
Soltan; ne vom delecta cu câteva expresii poetice ale prețuirii de care a avut parte scriitorul din partea
colegilor de breasl ă Grigore Vieru, Liviu Damian,
Alexandru Donos, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Nicolae Leahu, Dumitru Matcovschi și Andrei Țur-
canu; vom parcurge cu vederea un album cu foto-grafi i; vom reciti fragmente de medita ții și mărturii
lăsate de Vladimir Be șleagă de-a lungul anilor, și,
în fi nal, ne vom satisface curiozitatea prin lectura
renumitei „recenzii” demolatoare, la care scriitorul și comentatorii s ăi trimiteau adesea.
Nu voi închide prezentarea pre țiosului volum
fără a sublinia meritul neobositului Mihai Papuc,
care este colec ționarul și regizorul acestor rostiri
fundamentale, l ăsate spre bucuria și îndreptarea
noastră de către cel care poart ă numele frumos de
Vladimir Be șleagă.