127Liviu RAD U, lect.univ., departamentul de Administra ție Public ă, Facultatea de Științe Politice și Administrative, Universitatea… [628367]

127Liviu RAD U, lect.univ., departamentul de
Administra ție Public ă, Facultatea de Științe
Politice și Administrative, Universitatea
“Babeș-Bolyai”.PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT
ÎN ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă
Liviu RADU
The challenges that confront public administration and consequently the civil servants
are ever increasing as the society became more complex. The lack of resources is causing
even greater difficulties for public institutions in the process of service delivery. Public –
private partnership is one of the solutions to the mentioned problem and to many others such
as efficiency, quality, risk assessment and so . The involvement of the private companies in
activities related to public administration including the policy development process is
increasing. This process is likely to change the face of public administration in the next
years.
Colaborarea dintre sectorul public și cel privat pentru
furnizarea de servicii publice a ap ărut odată cu apari ția
administra ției publice. Serviciul de taximetrie din Roma
antică sau obiceiul monarhiei franceze de a concesiona
notabilităților locale anumite servicii sunt doar dou ă
exemple care pot fi aduse în sprijinul acestei afirma ții. In administra țiile publice moderne acest fenomen
cunoaște o dezvoltare deosebit ă. Pornind de la exemplul St atelor Unite, care sunt adev ărați pionieri în
domeniu, toate țările dezvoltate promoveaz ă în acest moment diferite forme ale parteneriatului public-
privat în procesul de administrare a diferitelor comunit ăți umane. (Natura deosebit ă a societății americane
a făcut ca parteneriatul public – privat s ă constituie o solu ție obligatorie pentru rezolvarea unor nevoi
sociale. Astfel, cvasi-majoritatea americanilor sunt urma șii unor imigran ți, care de cele mai multe ori s-au
îndreptat spre noul continent pentru a sc ăpa de regimurile opresive din Europa. Datorit ă acestui fapt exist ă
în cultura politic ă american ă o atitudine ostil ă față de autoritatea public ă și ca urmare și împotriva
dezvoltării sectorului public. De asemenea, americanii se opun cre șterii taxelor. Pe de alt ă parte, societatea
americană cunoaște o foarte redus ă concentrare a popula ției, majoritatea comunit ăților din SUA fiind
răspândite pe o mare suprafa ță. Din acest motiv costul serviciilo r publice este foarte ridicat. Dac ă în țările
europene pe un km. de strad ă locuiesc sute de oameni care pl ătesc pentru serviciile publice, în SUA num ărul
acestora se ridic ă doar la câteva zeci. In consecin ță, autoritățile publice americane sunt “prinse între ciocan
și nicovală”: servicii publice foarte scumpe și refuzul cet ățenilor de a pl ăti impozite. Rezultatul este o
abordare diferit ă a funcției administra ției publice în SUA: aceasta nu trebuie doar s ă furnizeze servicii, ci și,
în foarte multe situa ții să intermedieze prestarea lor de c ătre firmele private. Acest fapt a condus și la
dezvoltarea unor aptitudini manageriale și de marketing în rândul func ționarilor publici).
Pe de alt ă parte, administra ția publică a cunoscut în ultimele decenii un proces de dezvoltare
accentuat ă, proces datorat cre șterii constante a complexit ății societății și ca urmare și a nevoilor sociale.
Acest fenomen ridic ă probleme deosebite de organizare și control. De asemenea, cheltuielile publice au la
rândul lor tendin ța să crească. La toate aceste probleme solu ția cea mai potrivit ă pare să fie colaborarea cu
sectorul privat. Astfel o serie de sarcini administrati ve sunt transferate spre companiile private, fie prin
procesul de contract ări și achiziții publice, fie prin privatizarea unor servicii. Acest transfer poate fi
complet, adic ă pentru un anumit serviciu se apeleaz ă în totalitate la firme private sau par țial. In acest din
urma caz exista posibilitatea ca firme din sectorul privat sa ac ționeze fie în paralel sau în completarea
serviciilor publice, fie în competi ție. O altă soluție o constituie împ ărțirea sectorial ă1.

1 Charles H. Levine, B. Guy Peters, Frank J. Thompson, Public Administration. Challenges, Choices,
Consequences, Scott, Foresman/Little, Brown Higher Education, London 1990
Revista Transilvan ă de Științe Administrative, 1(10), 2004, pp. 127-133

128FUNCȚIILE PARTENERIATULUI PUBLIC – PRIVAT
Firmele private îndeplinesc în acest moment câteva func ții în cadrul administra țiilor publice
moderne.
FUNCȚIA DE GENERATOR DE VENITURI
Administra ția public ă are nevoie pentru a func ționa de venituri, care în majoritatea lor sunt
reprezentate de impozitele și taxele pe care le pl ătește popula ția, dar și agenții economici. Prin urmare
este vital pentru orice autoritate public ă, ca în cadrul comunit ății pe care o administreaz ă să existe
activități economice cât mai numeroase și cât mai bine dezvoltate. Prezen ța firmelor private înseamn ă
impozite pe care acestea le pl ătesc; înseamn ă în același timp locuri de munc ă, prin urmare cet ățeni care au
venituri, pl ătesc la rândul lor impozite și cumpără bunuri și servicii, creând în mod indirect alte locuri de
muncă; înseamn ă, de asemenea, mai pu țini cetățeni fără locuri de munc ă, adică mai puțini cetățeni care
apelează la sprijinul comunit ății, deci mai pu ține resurse consumate. In acest sens este o practic ă foarte
des întâlnit ă ca autorit ățile să ofere diverse facilit ăți în scopul atragerii firmelor private, pentru
îmbunătățirea condi țiilor în care acestea trebuie s ă funcționeze, etc.
FUNCȚIA DE PRESTATOR DE SERVICII
Una din axiomele referitoare la administra ția publică, formulate de autorul american John Gaus
spune că furnizarea continu ă și efectivă a serviciilor publice constituie o condi ție necesar ă pentru
funcționarea oric ărei societ ăți moderne2. In altă ordine de idei, teoria sociologic ă privind revolu țiile
susține că o popula ție se revolt ă în momentul în care autorit ățile nu mai sunt capabile s ă își îndeplineasc ă
sarcinile (s ă furnizeze servicii) la nivelul a șteptărilor popula ției.
După cum am men ționat mai sus, anumite evolu ții ale societ ății pot conduce la imposibilitatea
autorităților publice de a furniza serviciile solicitate de comunitate. Am prezentat mai sus cazul american.
O evoluție asemănătoare se manifest ă și în Europa mai ales în cazul micilor comunit ăți. Pe bătrânul
continent cauzele sunt într-o anumit ă măsură diferite. In primul rând este vorba de procesul continuu de
democratizare, proces care are drept consecin ță sporirea cerin țelor din partea cet ățenilor (locuitorii
micilor comunit ăți doresc servicii publice la nivelul celor din marile ora șe). In al doilea rând procesul
natural de migrare a popula ției care se produce, de regul ă, dinspre localit ățile mici spre marile aglomera ții
urbane, are ca rezultat sc ăderea num ărului de contribuabili în sate sau în micile ora șe și prin urmare
scăderea general ă a veniturilor aflate la dispozi ția autorităților locale. Acestea sunt nevoite s ă caute solu ții
alternative. Uneori aceste solu ții sunt promovate de autorit ățile naționale sau statale (în cazul federa țiilor).
(In statul american Missouri, un num ăr de mici comunit ăți locale s-au aflat, din motive financiare, în
imposibilitatea de a- și angaja administratori profesioni ști; autorit ățile statului au intervenit și au
subvenționat angajarea unui num ăr de administratori itineran ți; aceștia trebuiau s ă administreze, fiecare
un număr de 4-5 astfel de mici comunit ăți; fiind foarte mici ca dimens iuni, o zi este suficient ă pentru
rezolvarea problemelor). O alt ă soluție a fost comasarea acestor localit ăți sau alipirea lor la ora șe mai
mari (Fran ța și Germania sunt exemple de țări în care guvernele na ționale au încurajat acest proces sau
chiar l-au impus prin intermediul unei legi3). Irlanda este țara european ă care a promovat cel mai agresiv
soluții alternative pentru localit ățile de dimensiuni reduse, care întâmpinau dificult ăți în rezolvarea
problemelor lor administrative; astfel, un mare num ăr de mici comunit ăți nu au deloc angaja ți sau au un
număr foarte mic. Consiliile locale contracteaz ă majoritatea serviciilor publice de la institu țiile de profil a
orașelor mai mari sau a regiunilor sau de la firmele private4.
Apelul la institu ții publice apar ținând altor autorit ăți poate prezenta inconveniente legate în principal
de distanță. Astfel, de multe ori, sectorul privat reprezint ă alternativ ă cea mai bun ă.
Astfel institu țiile administrative au de zvoltat în timp proceduri și competen țe pentru atragerea
companiilor private în activit ățile legate de administra ția publică. Firmele private urm ăresc în activitatea
lor obținerea profitului. Înainte de a face o investi ție, acestea anticipeaz ă posibilitatea ob ținerii de

2 John Gaus, The Ecology of Public Administration, în Richard Stillman II , Public Administration Concepts and
Cases, Houghton Miflin Co, Boston 1995.
3 Jean-Luc Bodiguel, Les fonctions publiques dans l’Europe des douze, LGDJ, Paris, 1994
4 John Carnaghan, Public Administration Reform in UE, CHATAM Publications, 1999.

129câștiguri punând-o în balan ță cu riscurile pe care investi ția le presupune. De cele mai multe ori sumele
care trebuie investite pentru realizarea unor servicii publice sunt destul de mari, iar câ știgurile nu sunt
spectaculoase. Prin urmare, pe ntru a convinge aceste firme s ă se implice în rezolvarea unor probleme
administrative autorit ățile publice pot s ă ofere condi ții care să conducă la reducerea riscurilor pe care
compania privat ă le poate întâmpina.
Una din metodele folosite este eliminarea sau limitarea concuren ței. Astfel, se selec ționează o firmă
sau un num ăr limitat de firme ca partenere și li se asigur ă exclusivitatea pentru furnizarea unui anumit
serviciu. (De exemplu, se acord ă unei companii dreptul de a- și amplasa chio șcuri de răcoritoare într-un
parc în schimbul administr ării respectivului parc; un alt exemplu poate fi asigurarea transportului în
comun, care poate fi, de asemenea, acordat ă pentru o perioad ă determinat ă unei singure firme care astfel
are posibilitatea de a activa f ără concuren ță). Evident, în toate aceste situa ții selectarea firmelor care vor
beneficia de aceste avantaje se va face prin licita ții, care în țările occidentale sunt, de regul ă, corecte.
Parteneriatul poate fi de asemenea realizat prin contracte de asociere, prin oferirea de licen țe de
funcționare (în cazul firmelor de taximetrie, în cazul se rviciilor de televiziune pr in cablu, etc.) sau prin
concesionare (gratuit ă sau în schimbul unei taxe).
O altă metodă pentru limitarea riscurilor presupuse de investi țiile firmelor private în vederea prest ării
unor servicii publice este încheier ea contractelor pe o perioad ă mai îndelungat ă. In acest fel companiile
particulare au o mai mare siguran ță că își vor recupera investi țiile inițiale. Astfel de abordare este întâlnit ă
mai ales în cazul investi țiilor importante cum ar fi cele de infrastructur ă. Pentru a oferi și în acest caz un
exemplu, în Statele Unite exist ă un număr important de autostr ăzi care au fost construite de c ătre firme
private, care le și administreaz ă; este evident c ă în astfel de situa ții contractele între companiile private și
autoritățile publice sunt încheiate pe peri oade mai mari de 20 de ani.
De asemenea, autorit ățile pot prelua, par țial sau total, riscurile pe care investi țiile făcute de firmele
private le presupun. Este o practic ă întâlnită des și în România și anume garantarea creditelor. Aceast ă
metodă este folosit ă în Occident pentru a atrage investi ții considerate vitale. Este de fapt, o modalitate de
a implica managementul privat în ges tionarea unor fonduri care sunt, în esen ță, publice și de a atrage
firme importante pornindu-se de la premisa c ă ele vor continua s ă activeze în cadrul comunit ății după
finalizarea investi ției . De multe ori, o asemenea co laborare între sectorul public și cel privat este
controversat ă deoarece firmele particulare nu î și asumă în acest caz aproape nici un risc. Fenomene de
corupție pot să apară foarte ușor în astfel de cazuri (cum din p ăcate, noi românii știm foarte bine).
FUNCȚIA DE PARTENER IN PROCESUL DE ELABORARE A POLITICILOR PUBLICE
Orașul Detroit a fost pân ă în anii ’80 capitala industriei de auto mobile din Statele Unite. Pentru foarte
multă vreme a constituit o destina ție pentru cei în c ăutarea unui loc de munc ă. Metropola prospera
datorită numeroaselor afaceri prospere. Treptat, datorit ă apariției unor zone economice care ofereau
condiții mai bune și datorită unei politici gre șite a autorit ăților orașului în domeniul taxelor și impozitelor,
multe din întreprinderile private au plecat spre alte destina ții. In prezent Detroit-ul este pe primul loc în
SUA în topul criminalit ății, confruntându-se în acela și timp cu un nivel foarte mare al s ărăciei și cu alte
numeroase probleme sociale. Este un exemplu în care autorit ățile nu au știut să coopereze cu managerii
companiilor private pentru a reu și să păstreze măcar o parte din vechile afaceri în ora ș. Un exemplu la
polul opus l-am întâlnit în cazul ora șului Schenecktady din estul Statelor Unite unde se afl ă sediul central
al marii companii General Electric. Firma care furniza energie electric ă pentru General Electric având o
poziție monopolist ă, a încercat s ă profite de acest fapt pentru a- și vinde marfa la un pre ț mult peste pre țul
pieței. Managerul GE a apelat la City Managerul ora șului Schenecktady întrebându-l dac ă nu poate face
ceva în aceast ă situație. Răspunsul acestuia este ilustrativ pentru acel gen de abordare în care autorit ățile
încearcă să colaboreze cu sectorul privat: “a ș face orice s ă vă ajut, doar ave ți zece mii de muncitori în
orașul nostru”. Folosind o prevedere legal ă care permitea autorit ăților locale s ă achiziționeze bunuri și
servicii la un pre ț care să nu difere foarte mult de cel al pie ței, el a obligat firma furnizoare de energie
electrică să ofere energie pentru GE la un pre ț rezonabil.
Modul de ac țiune al City Manager-ului acestui ora ș a devenit destul de des întâlnit în toate țările
dezvoltate. Deciziile politice și administrative pe care autorit ățile publice le adopt ă pot să aibă efecte
asupra activit ăților economice și prin urmare și asupra firmelor private. Acestea la rândul lor pot fi
obligate s ă acționeze în a șa fel încât s ă-și protejeze interesele. De multe ori protejarea intereselor poate fi

130echivalent ă cu restrângerea afacerilor sau chiar cu abandonarea lor total ă. Astfel de ac țiuni pot cauza mari
pierderi pentru comunitate. Din motivele prezentate mai sus oamenii de afaceri au un rol din ce în ce mai
mare în procesele de elaborar e a politicilor publice în toate țările dezvoltate.
Un studiu realizat în țările Uniunii Europene relev ă creșterea importan ței comunit ăților de afaceri în
deciziile strategice care privesc dezvoltarea comunit ăților. Firmele private dezvolt ă în timp, datorit ă
faptului c ă activeaz ă într-un mediu concuren țial, competen țe deosebite privind efectele directe sau
colaterale ale unor decizii, privind evaluarea riscur ilor, etc. In acest fel ele pot reprezenta o foarte
prețioasă sursă de expertiz ă pentru autorit ățile publice5.
Vom prezenta în continuare o serie de exemple care ilustreaz ă modul în care implicarea unor
grupuri din mediul de afaceri a produs efecte importante în via ța unor comunit ăți. Administra ția
americană în secolul al – XIX-lea a fost caracterizat ă de ceea ce a fost denumit “spoils system”. Acest
sistem era caracterizat prin schimbarea func ționarilor publici odat ă cu fiecare schimbare politic ă.
Criteriul dominant de selec ție era loialitatea politic ă. Prin urmare, profesionalismul, dreptul la carier ă și
stabilitatea erau caracteristici prea pu țin întâlnite în cadrul sistemului administrativ american. Corup ția
și amatorismul care au rezultat au sfâr șit prin a fi considerate inacceptabile de c ătre comunit ățile de
afaceri din ora șele americane. În New York, în anul 1906, un grup de oameni de afaceri au decis s ă
mobilizeze resursele financiare necesare pentru eradicarea corup ției și profesionalizarea administra ției
orașului. Ei au reu șit să promoveze un num ăr de politicieni one ști și atașați ideii de reform ă în consiliul
marii metropole americane. Ace știa au reu șit să impună instituirea func ției de “City Manager”, adic ă un
conducător profesionist al corpului de func ționari publici. Acest personaj a reu șit să reformeze treptat
administra ția orașului New York iar modelul a fost preluat treptat de c ătre toate autorit ățile publice din
SUA.
Tot un grup de oameni de afaceri, cunoscu ți sub numele de “cei șase anonimi” au finan țat activitățile
“incoruptibililor” condu și de celebrul Elliot Ness, împotriva șefului mafiot din ora șul Chicago, Al
Capone.
Un alt exemplu ilustrativ îl reprezint ă relansarea celebrei zone comerciale și turistice “Time Square”
din New York. Situat ă în imediata apropiere a cunoscutului Broadway zona era caracterizat ă de un grad
ridicat de infrac ționalitate și insalubritate, ajungând s ă fie ocolit ă atât de turi ști, cât și de localnici.
Acțiunea concertat ă a Municipalit ății și a comunit ății de afaceri, care a finan țat poliția și firme private de
securitate, a investit în salubrizarea zone i au condus la remedierea acestei situa ții, zona fiind în acest
moment principala atrac ție turistică a New York-ului.
FIRMELE PRIVATE CA PARTENER SOCIAL
Foarte multe din marile compan ii private au importante activit ăți cu caracter social. Contrar unor
opinii care se mai fac auzite la noi în țară, nici un om de afaceri nu este interesat în p ăstrarea unor zone în
stare de s ărăcie, pentru c ă în astfel de zone poten țialul de consum este sc ăzut. Infrac ționalitatea este de
asemenea un fenomen care cauzeaz ă pierderi pentru activit ățile economice. Prin urmare comunit ățile de
afaceri sunt dispuse s ă investeasc ă bani pentru a corecta astfel de situa ții. Majoritatea marilor companii au
dezvoltat funda ții prin intermediul c ărora susțin activități diverse pornind de la sus ținerea unor comunit ăți
defavorizate și ajungând la proiecte de cercetare în domeniul social. Atunci când ac țiunile lor sunt
conjugate cu cele ale autorit ăților efectele pot fi importante și benefice.
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE OPERA ȚIONALE ALE PARTENERIATULUI PUBLIC –
PRIVAT IN FURNIZAREA DE SERVICII PUBLICE
Un prim avantaj este dispari ția monopolului pentru anumite servicii oferite popula ției. In acest fel
cetățenii vor putea sa aleag ă între mai mul ți furnizori de servicii, care in acest fel vor fi mai bune si mai
ieftine. Tot din punctul de vedere al cet ățeanului, in situa ția în care serviciile publice sunt asigurate de
sectorul privat, institu țiile publice pot sa-si asume un ro l de control, de protejare a cet ățeanului, rol mai
greu de imaginat în cazul in care acestea ar fi în dubla pozi ție de jucător și arbitru.

5 Peter Newman, Giles Villpraet, The impact of partnership on urban governance, Centre d’Analises et
d’Interventions Sociologique, Paris 1995/1996

131In același timp se produce o eficienti zare a serviciilor publice, știut fiind c ă urmărindu-și propriul
profit, firmele private vor încerca s ă păstreze cheltuielile la nivele cât mai reduse6.
In alta ordine de idei, putem vorbi de dispari ția monopolului și din punctul de vedere al pie ței muncii.
Pe de o parte func ționarul public înceteaz ă să mai fie persoana de neînlocuit, singurul posesor al
abilităților pe care o anumita activitate le solicit ă, deoarece va exista personal calificat și in sectorul
privat. Cu alte cuvinte, conduc ătorii institu țiilor publice vor avea posibi litatea de a selecta personal
calificat din sectorul privat. Dispari ția monopolului pe pia ța muncii este și în avantajul func ționarilor
publici. In situa ția in care un serviciu este oferit doar de institu ția publica, acesta nu are alte alternative in
ceea ce prive ște locul de munc ă. Apariția unor companii private cu acela și obiect de activitate îi ofer ă și
funcționarului posibilitatea de a alege în situa ția în care nu este mul țumit de locul de munca. In acela și
timp, exist ă termen de compara ție in ceea ce prive ște salarizarea, criteriile de performan ță etc.7
Un alt avantaj cert al institu țiilor publice este în ceea ce prive ște calificarea personalului. Cheltuielile
legate de acest domeniu sunt destul de im portante. Mai mult decât atât, multe activit ăți administrative nu
au un caracter permanent. De exemplu, cei care planteaz ă flori și au grijă de spatiile verzi sunt lipsi ți de
obiectul activit ății pe perioada iernii. În aceast ă situație organiza ția publică trebuie fie s ă plătească
personal care nu este folosit la capacitate maxim ă, fie sa foloseasc ă personal sezonier care are o preg ătire
mai scăzută. Aceste probleme sunt rezolvate prin apelul la firme private.
Operativitatea și costurile mici cu care pot fi abordate sa rcini administrative noi este un alt motiv
pentru care apelul la firmele private este avan tajos. Crearea unui nou serviciu public necesit ă timp și
resurse financiare și materiale. In schimb un contract cu o societate particular ă poate fi realizat intr-un
timp mult mai scurt și fără costuri materiale.
Utilizarea companiilor private pentru realizarea unor sarcini administrative are si câteva dezavantaje.
Trebuie s ă menționăm că delegarea unor sarcini administrative c ătre sectorul privat nu scute ște
autoritățile publice de responsabilitatea pe care o au pentru ducerea lor la îndeplinire. Datorit ă acestui fapt
remarcăm o serie de probleme care apar în derula rea parteneriatelor între sectorul public și cel privat.
In primul rând, controlul nemijlocit al autorit ăților publice este mai dificil in aceste situa ții. In al
doilea rând, în activit ățile publice pe care le presteaz ă, companiile particulare pot sa angajeze rela ții direct
cu cetățenii, dar de multe ori rela țiile sunt cu institu ția publică. In aceasta situa ție are loc un transfer de
resurse de la sectorul public spre cel privat , transfer care poate genera acte de corup ție.
Cel mai mare dezavantaj este îns ă posibilitatea discrimin ării cetățenilor. Firmele particulare urm ăresc
în activitatea lor profitul. Prin urmare vor evita s ă presteze activit ăți nerentabile. Astfel, cet ățenii care
locuiesc in zone neatractive vor r ămâne fără anumite servicii. Exemple pot fi foarte multe: in urma
privatizării firmelor de transport intrajude țean, acestea au refuzat s ă efectueze transportul in localit ățile
îndepărtate și slab populate unde cursele nu sunt profitabile. Rezultatul este c ă aceste localit ăți nu
beneficiaz ă de transport comun. Astfel principi ul tratamentului egal pe care institu țiile publice trebuie s ă-l
acorde cet ățenilor nu este respectat. A ceasta problema are câteva solu ții care trebuie aplicate in func ție de
situație. O prima solu ție este ca pentru aceste zone sa fie p ăstrat serviciul public. O alta solu ție este
subvenționarea activit ății firmelor private pentru ca serviciile prestate sa devin ă rentabile. Probabil cea
mai avantajoasa rezolvare a acestor situa ții este utilizarea celui de-al tr eilea sector, cu alte cuvinte a
organizațiilor neguvernamentale.
STIMULAREA CRE ĂRII DE LOCURI DE MUNC Ă ÎN SECTORUL PRIVAT
După cum am mai men ționat, institu țiile publice au nevoie pentru a func ționa de resurse. Aceste
resurse se ob țin din taxe colectate de la cet ățeni, direct sau indirect. Prin urmare, exista un interes din
partea autorit ăților de a stimula activitatea economic ă pentru ca baza de impozitare sa creasc ă. In altă
ordine de idei, existen ța unei activit ăți economice prospere pe teritoriul administrat va avea si alte efecte
benefice: sc ăderea num ărului de șomeri, prin urmare sc ăderea cheltuielilor sociale din bugetul public,
creșterea cererii pentru anumite servicii și crearea unor noi locuri de munc ă, scăderea infranc ționalității,
etc.

6 Charles H. Levine, B. Guy Peters, Frank J. Thompson, op.cit .
7 Guy B. Peters, Comparing Public Administration. Problems of Theory and Methods, Indiana University Press,
Indiana 1995.

132O modalitate prin care se poate realiza acest lucru este crearea de programe speciale de creare de
locuri de munc ă (statul sau autoritatea local ă oferă, subvenții pe o perioad ă de timp pentru cei care
angajează diferite categorii sociale în func ție de necesit ățile de moment: șomeri (combaterea șomajului
este în permanen ță o problem ă pentru toate autorit ățile din lume); tineri (sc ăderea activit ăților economice
afectează cu precădere tinerii; lipsa de perspective poate s ă-I îndemne s ă părăsească comunitatea în care
s-au născut – o problem ă foarte acut ă și la noi în țară – cu consecin țe nefaste pentru viitorul acesteia);
zonele monoindustriale se pot confrunta, pe lâng ă alte probleme cu lipsa locurilor de munc ă pentru femei
sau pentru b ărbați, fenomen care trebuie comb ătut pentru c ă va produce probleme sociale (sc ăderea
natalității, creșterea alcoolismului, etc.; spre exemplificar e, în România s-a dezvoltat în ultimii ani
industria confec țiilor în sistem loan; s-au creat în acest fel locuri de munc ă pentru popula ția feminin ă, nu
însă și pentru cea masculin ă; pentru o via ță socială stabilă și sănătoasă crearea unor locuri de munc ă
pentru bărbați este foarte necesar ă). Prin subven ționarea costurilor legate de for ța de munca a
întreprinderilor particulare, acestea vor putea sa se dezvolte mai u șor)8. O alta cale de a stimula activitatea
economica este condi ționarea achizi ționării de bunuri si servicii din sect orul privat de realizarea lor în
comunitatea respectiv ă (sau avantajarea firmelor locale in cadrul licita țiilor, în mod transparent prin
acordarea de puncte suplimentare).
Autoritățile locale pot oferi și alte avantaje cu scopul de atrage activit ăți economice în localit ățile pe
care le administreaz ă (concesion ări de terenuri, scutiri de taxe, facilit ăți in ceea ce prive ște infrastructura).
In acest sens, trebuie men ționate așa numitele incubatoare de afaceri (aceste incubatoare sunt spa ții
special amenajate care ofer ă toate facilit ățile necesare pentru func ționarea unor întreprinderi private; de
multe ori autorit ățile nu percep chirii pent ru folosirea acestor spa ții, câștigul lor fiind reprezentat de
crearea de locuri de munc ă, creșterea veniturilor la bugetul local, sc ăderea cheltuielilor sociale. De
asemenea, cum am mai men ționat, activitatea economic ă în sine, poate produce la rândul ei alte locuri de
muncă).
Un concept interesant, oarecum di ferit de incubatoarele de afaceri este cel de incubare a afacerilor.
Firmele care sunt atrase prin diferite avantaje r ămân atât timp cât aceste avantaje le ofer ă o motiva ție
suficientă. Dacă autoritățile publice nu mai pot, din diferite motive s ă le ofere sau apar alte avantaje mai
consistente în alte zone (situa ție cu care am putea s ă ne confrunt ăm cu aceast ă industrie în loan în
momentul în care guvernul va cre ște salariul minim pe economie), ele vor p ărăsi localitatea urm ărind
obținerea profitului.
Pentru a evita astfel de situa ții a fost elaborat conceptul de in cubare a afacerilor. Acesta porne ște de
la premisa c ă în orice comunitate uman ă există un poten țial antreprenorial latent, neexploatat. Altfel spus
există un număr de indivizi care ar putea s ă desfășoare activit ăți economice, dar nu o fac datorit ă unor
cauze cum ar fi: lipsa ca pitalului, lipsa unor cuno ștințe minime, lipsa curajului, etc. Autorit ățile (eventual
în colaborare cu diver și parteneri) vor organiza un proces de selec ție, urmat de cursuri de preg ătire prin
care se ofer ă cunoștințele necesare; ulterior se poate acorda și un credit pentru demararea unei mici
afaceri. Afacerile care se dovedesc viabile vor fi sus ținute în continuare. Se creeaz ă astfel un num ăr de
mici întreprinz ători care sunt mult mai lega ți de comunitate decât cei atra și din exterior, iar activitatea
economic ă este relativ mai stabil ă9.
Bibliografie:
1. Guy B. Peters, Comparing Public Administrati on. Problems of Theory and Methods, Indiana
University Press, Indiana 1995.
2. Peter Newman, Giles Villpraet, The impact of partnership on urban governance, Centre d’Analises
et d’Interventions Sociologique, Paris 1995/1996
3. Richard Stillman II , Public Administration Concepts and Cases, Houghton Miflin Co, Boston 1995.
4. Charles H. Levine, B. Guy Peters, Frank J. Thompson, Public Administration. Challenges, Choices,
Consequences, Scott, Foresman/Little, Brown Higher Education, London 1990.
5. Jean-Luc Bodiguel, Les fonctions publiques dans l’Europe des douze, LGDJ, Paris, 1994

8 Idem.
9 Teoria privind incubatoarele de afaceri, precum și cea privind incubarea afacerilor a fost preluat ă din cursul
susținut de prof. Roger Hamlin (MSU), în aprilie 2003, la Universitatea Babe ș Bolyai

1336. John Carnaghan, Public Administration Reform in UE, CHATAM Publications, 1999.
7. Robert T.Golembiewski, Frank Gibson, Readings in Public Administration, Institutions, Processes,
Behavior, Policy. Houghton Miflin Company, Boston 1983.
8. David J. Wright, Ingrid Gould Ellen, Michael H. Schill, Community Development, Corporations and
Welfare Reform: Linkage, Roles and Impacts, Rockefeller Institute Press, New York, 2001.
9. Moshe Maor, Jan-Erik Lane, Comparing Public Administration, Ashgate/Dartmouth, Sydney, 1999