1.1.Stilurile funcționale ale limbii române Stilul (lat. „stylus‖ – condei, compoziție) reprezintă o manieră individuală sau colectivă de… [625659]

1
CAPITOLUL 1. PREAMBUL TEORETIC

1.1.Stilurile funcționale ale limbii române

Stilul (lat. „stylus‖ – condei, compoziție) reprezintă o manieră individuală sau
colectivă de personalizare a unui mesaj oral sau scris , prin actualizare în discurs a formelor
de expresivitate lingvistică.
Stilul este rezultatul combinării dintre alegerea pe care orice discurs trebuie s -o facă
dintr -un anumit număr de disponibilități aparținând limbii și variațiile pe care le introduce în
raport cuaceste disponibilități sau actualizarea conștientă a mijloace lor lingvistice în vederea
atingerii unor anumite țeluri ale exprimării .
Stilurile sau limbajele funcționale sunt variante specializate ale limbii literare,
supraindividuale, care asigură comunicarea în sfere de activitate specifice. În limba română
sunt definite șapte stiluri funcționale: oficial (juridico -administrativ), tehnico -științific,
publicistic, colocvial, beletristic, oratoric și epistolar.
Stilul oficial sau juridico -administrativ este un stil nonartistic, având ca dominantă
funcția informative, un instrumentde comunicare în sfera activităților publice: în domeniul
administrativ și în cel economic, în justiție, în spațiul diplomației, al vieții politice, militare
( cererea, adeverința, informarea, raportul, referatul, procesul -verbal, formulare tipizate,
chitanța, bonul; corespondența de afaceri, curriculum vitae, memoriul de activitate,
recomandarea, caracterizarea, discursul, pledo aria, intervenția, dezbaterile oficiale,
negocierile, interviul de angajare, alocuțiunea, toastul etc. )
Textele redactate în stil oficial și discursurile specifice respectă normele limbii
literare, evidențiază toate calitățile generale ale sti lului (corectitudine, claritate, concizie,
proprietate, puritate) și se caracterizează prin enunțuri obiective și impersonale, nefiind așadar
marcat subiectiv, afectiv ori stilistic.
Nivelul lexical se remarcă printr -o terminologie specifică, a decvată fiecărei
subcategorii funcționale: administrativă, economică, juridică, politică, militară, academică,
diplomatică; cuvintele sunt utilizate cu sensurile denotative, creația lingvistică este eliminată
în favoarea stereotipiilor de limbaj, a clișeului lingvistic
Nivelul sintactic este caracterizat prin formalizare, prin tipare sintactice oficializate
prin uz (formule de adresare, formule introductive / de încheiere etc.), prin frecvența
coordonării în frază.
Nivelul mor fologic evidențiază ocurența mare a verbelor / a expresiilor verbale
impersonale, frecvența diatezei reflexive și pasive, a modului infinitiv, a unor adverbe și
locuțiuni adverbiale specifice ( obligatoriu, recomandabil, incompatibil, permis, interzis,

2
efectiv, corespunzător, concomitent, în mod necesar etc.) sau locuțiuni prepoziționale ( cu
privire la, în funcție de, în raport cu, față de, în afară de, în decurs de, în vederea, referitor
la, în consens cu, în scopul, în consens cu, în contextul, în calitate de etc.).
Textele cu caracter juridic îndeplinesc, pe lângă funcția informativă, și o funcție
normativă (stipulează norme legislative pe baza cărora se desfășoară activitatea în domeniile
vieții publice, reglementează relațiile dintre persoane juridice și persoane private,
prerogativele acestora, drepturi și obligații, recompense și sancțiuni etc.).
În cazul discursurilor academice, diplomatice, politice sau al diverselor comunicări ale
purtătorilor de cuvânt, funcția informativă este dublată de o funcție persuasivă, iar caracterul
impersonal specific stilului oficial poate fi atenuat prin formule personalizate de adresare / de
încheiere, prin enunțuri formulate într -o notă personală.
Corespondența oficială (diplomatică , de afaceri etc.) este caracterizată print -run
discurs protocolar care poate adopta o tonalitate obiectivă, impersonală sau un ton
personalizat, cu elemente subiective (corespondența comercială cu clienții, cu furnizorii,
corespondența cu angajații).
Stilul științific realizează comunicarea în domeniul diverselor științe și în domeniul
tehnic, îndeplinind o funcție informativă.
Texte specifice sunt: tratatul, disertația, descrierea științifică, proiectul, sinteza, eseul
/ studiul cr itic, referatul, comunicarea scrisă, articolul, prospectul tehnic, nota.
Textele științifice sunt nonliterare, ilustrând toate calitățile generale ale stilului;
discursul este obiectiv și impersonal, fără abateri de la normele limbii literare; tipurile de texte
specifice sunt cele demonstrative și argumentative (construite pe baza unor raționamente de
tip inductiv, deductiv sau transductiv), informative și explicative, asertive, polemice etc.
Dezvoltarea componentei informative se realizează printr -un aparat critic complex,
verbal sau figurativ: citate, observații, note, adnotări în subsolul paginii sau la sfârșitul
capitolului, informații bibliografice, tabele, scheme, modelări iconice, figuri ilustrative etc.
Nivelul l exical se caracterizează prin termeni monosemantici științifici sau tehnici,
frecvent, neologisme de circulație internațională; apar cuvinte construite cu elemente de
compunere savante (prefixoide și sufixoide), abrevieri și simboluri specializate. Lexicul este
denotativ, lipsit de ambiguitate, sinonimia este redusă, se evită omonimia.
La nivel sintactic sunt frecvente construcții și tehnici argumentative: structuri
sintactice de organizare a discursului, structuri sintactice de argumentare (pro poziții
subordinate cauzale, condiționale, prezumtiva oratorică etc.), conectori, modalizatori (adverbe
de mod, exprimând atitudinea emițătorului) etc.

3
Nivelul morfologic evidențiază utilizarea frecventă a verbelor evaluative , a verbelor
impersonale sau la persoana I plural, a unor conjuncții, prepoziții, adverbe de mod,
substantive și locuțiuni corespunzătoare specific discursului argumentativ ( deoarece, fiindcă,
întrucât, așadar, prin urmare; sub aspectul, pe fondul, în consecință, în c oncluzie etc.).
În cazul textelor cu caracter tehnic funcția informativă este asociată unei funcții
pragmatice / utilitare, iar textul propriu -zis este deseori însoțit de scheme funcționale.
Stilul publicistic este conex mass -mediei, îndeplinind, în principal, funcția
informativă și funcția persuasivă. Alte funcții care pot fi activate sunt cea educativă, funcția
pragmatică, de divertisment etc.
Principalul scop al comunicării este mediatizarea unor info rmații diverse din sfera
evenimentelor sociale, politice, economice, culturale, științifice, sportive sau mondene. În
același timp, se urmărește crearea unor curente de opinie, influențarea lectorilor.
Compuneri scrise specifice sunt: articolul de presă (editorial, reportaj, cronică,
foileton, comentariu, recenzie etc.), interviul publicistic, știrea, comunicatul, sondajul,
anunțul, reclama etc.
Forme specifice audiovizualului : talk-show -ul, masa rotundă, dezbaterea,
convorbirea, in terviul, grupajul de știri, reportajul, cronica, relatarea, anunțul, reclama etc.
Majoritatea textelor respectă cele cinci calități generale ale stilului și, implicit,
normele limbii literare (abaterile sunt intenționate, având rol expresiv); d intre calitățile
particulare, sunt bine reprezentate concizia, cursivitatea, accesibilitatea și expresivitatea.
Acest stil apelează la forme discursive specifice altor stiluri funcționale și la o mare varietate
a registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și
cu intențiile emițătorului.
Nivelul lexical se caracterizează prin bogăție și diversitate lingvistică, prin utilizarea
variantelor lexicale literare, prin sinonimie (lexicală, sintactică și stilistică), prin omonimia
valorificată în „jocuri‖ lingvistice; sunt frecvente formulări specifice culturii media.
Nivelul sintactic este marcat subiectiv prin construcții retorice (interogații și
exclamații retorice, gradații, enumerări, r ecurență, simetrie sintactică etc.), prin topică afectivă
(inversiuni, dislocări, inserții, digresiuni, formulary eliptice etc.).
Nivelul morfologic este caracterizat prin diversitate, fără a avea mărci distinctive În
stilul publicistic, se reg ăsesc multe elemente ale stilului beletristic, structuri și construcții
inedite, figuri de stil frapante, formule retorice, cuvinte și sintagme simbol (titluri, maxime,
citate, parafraze).
Nivelul stilistic evidențiază o mare libertate în selec tarea mijloacelor expresive, a
registrelor stilistice. În stilul publicistic , se regăsesc multe elemente ale stilului beletristic,

4
structuri și construcții inedite, figuri de stil frapante, formule retorice, cuvinte și sintagme
simbol (titluri, maxime, cit ate, parafraze).
O subcategorie cu mărci distinctive este alcătuită din textele publicitare , în care
predomină funcția persuasivă activată prin strategii textuale și extratextuale menite să capteze
atenția, să convingă potențialii cumpărători / beneficiari ai serviciilor.
Formele specifice – destinate presei publicitare, grupajului de reclame, emisiunilor de
teleshopping, afișajului stradal sau de incintă etc. – se încadrează în trei categorii de discurs:
textul de prezentare (prezen tarea unei cărți, a unui spectacol sau film, a unei expoziții etc.),
anunțurile publicitare (fixe / poster, audiovizuale sau anunțuri online ) și sloganul publicitar
(reclama tipărită, spotul radio, clipul video etc.).
Caracteristici ale textel or publicitare: elementele informative combinate cu cele
afective, atitudine marcată subiectiv, concizie și expresivitate maxima pentru a capta
interesul, paletă lexicală cu accent pe termenii de culoare (neologisme, cultisme,
regionalisme, argotisme, term eni populari sau termeni literar -artistici) etc.
Stilul colocvial (familiar) îndeplinește funcția de comunicare în circumstanțele vieții
cotidiene, în sfera relațiilor particulare. Scopurile actului de comunicare sunt multiple:
informativ, pers uasiv, educativ, pragmatic, ludic, relaționare socială, delectare, manifestare a
unor trăiri afective etc. Funcțiile comunicării mai accentuate în actul vorbirii și al scrierii
colocviale sunt funcția informative , cea emotivă și cea conativă (centrată pe receptorul
mesajului); celelalte funcții se activează în mai mică măsură.
Compunerile scrise în stilul colocvial sunt de tip epistolar (corespondența particulară:
scrisoarea familială / amicală, cartea poștală, telegrama, invitația, felicitarea , biletul) sau
memorialistic (amintirile, memoriile), de tip reflexive (jurnalul, notița) ori gnomic (cugetări).
În sfera comunicării orale , stilul colocvial se folosește în conversația particulară, uzuală –
dialog / monolog cotidian: relatarea orală, pove stirea / descrierea orală, conversație telefonică,
dezbateri spontane, urări, felicitări, toasturi, anecdote etc.
Acest stil este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul
de comunicare cotidiană reliefează gradul de instrucție, cultura, mediul Socio-profesional,
trăsături ale personalității locu itorilor etc.
Discursul are caracter spontan, neelaborat, structuri libere, caracteristici ale oralității,
lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, m ărci ale subiectivității, ale implicării
affective.
Ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad diferit, în funcție de
factorii situației de comunicare (tip de conversație / text, temă, scop, realizare, abilități
interloc utive, raport între actanții comunicării etc.).

5
Calitățile particulare cele mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea,
naturalețea și expresivitatea.
Raportarea la normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente
decât în cazul celorlalte stiluri funcționale.
Nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de
pronunțări populare sau regionale: modificarea unor sunete (regionalisme fonetice: băiet
[băiat] , ierea [era] etc.), permutarea (etimologii populare: renumerație [remunerație];
inversiune simplă: scluptură ), adăugarea ( ierea [era], hărăni [hrăni] etc.), ori suprimarea
unor sunete (articolul hotărât, masculin singular, se elidează frecvent).
Nivelul lexical dezvoltă preponderent sensurile denotative; este marcat de
particularități socioprofesionale (elemente de jargon / de argou), locale (regionalisme, termeni
din limbajul popular, sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj orig inal versus clișee
lingvistice, neologisme versus termeni populari, regionali etc.).
Nivelul sintactic al conversației uzuale se caracterizează prin topică afectivă, prin
frecvența enunțurilor asertive, exclamative, interogative ori imperative, prin enunțuri
nominale (inclusiv formulele de adresare și de salut), prin formulări eliptice etc.; compunerile
scrise în stilul colocvial au o sintaxă mai elaborată, iar în cazul textelor epistolare, se
actualizează și structuri sintactice formalizate, co nvenționale.
Nivelul morfologic reliefează folosirea repetată a persoanei I și a II -a (la verb,
pronume, adjective pronominale), a substantivelor (care desemnează, frecvent, referentul real
al discursului), a interjecțiilor etc.
Nivelul stilistic este structurat de spontaneitatea comunicării, de implicarea afectivă și
de competențele lingvistice ale emițătorului (forme scrise) / ale interlocutorilor (discursul
oral); se remarcă libertatea absolută în selectarea mijloacelor expresi ve (mai frecvent utilizate
sunt figurile semantice și cele de construcție); la nivelul registrului stilistic, particularitățile de
limbaj pot ilustra registrul familiar sau solemn, registrul neutru, ironic, ludic, umoristic,
argotic etc.
Jurnalul literar și memoriile sunt scrieri de graniță , texte nonficționale în care stilul
colocvial, confesiv se convertește mai mult sau mai puțin în cel beletristic.
Cel mai complex dintre stilurile funcționale, stilul beletristic , are ca dom eniu de
manifestare sfera esteticului, realizând o formă specială de comunicare – comunicarea
artistică, definită prin funcția poetică , prin dubla finalitate (cunoaștere artistică și delectare
estetică), prin convenționalitate (ficționalitate și literarit ate a discursului).

6
Textul literar este permisiv în raport cu toate celelalte stiluri funcționale (cele mai
diverse tipuri de discurs și de limbaje specializate sunt „absorbite‖ în scriitura operei literare)
și cu normele limbii literare (abate rile au rol expresiv).
Comunicările specifice sunt scrise sau orale (folclorul literar, spectacolul teatral –
formă sincretică a comunicării artistice), diferențiate, prin tradiție, după genuri și specii
literare.
Discursul literar este construit pe o pluralitate de convenții estetice: referent ficțional,
instanțe ficționale ale comunicării artistice (autor abstract, narator / eul narator, eul liric, tu-ul
liric, personaje, naratar, lector abstract), limbaj degrevat de funcțiile prac tice, învestit cu
valori estetice, recursul „la imagini ca procedeu de comunicare‖ (Ion Coteanu, Stilistica
funcțională a limbii române ).
Textul artistic are forță de sugestie și expresivitate, se adresează imaginației și
sensibilității: „Noi c itim opera în forma ei lingvistică, dar realitatea ei este translingvistică‖
(Adrian Marino, Structura operei literare ).
Stilul literaturii culte este caracterizat prin originalitate, prin mărci ale personalității și
opțiunilor estetice ale fie cărui scriitor .
Acest stil v alorifică resursele expresive ale limbajului pe toate nivelurile de producer a
semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje
polivalente.
Stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care
imaginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul lor și rima creează eufonia.
Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse
funcționalități expresive în contextul stilistic.
Limbajul artistic valorifică toate sferele vocabularului fiind utilizate arhaisme,
regionalisme, argou, jargon, neologisme etc., selectând mai ales termeni polisemantici care
creează ambiguitat ea, dezvoltând sensuri conotative, lărgind nemăsurat „câmpul de dor al
cuvintelor‖ (Constantin Noica).
Nivelul sintactic se constituie ca un „spațiu intern al limbajului‖ (Gérard Genette,
Figuri ) cu mare putere de semnificare a textului liric în primul rând. Sintaxa poetică reliefează
cuvintele -cheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții
sau dislocări, prin „împletiri‖ inedite de propoziții. Sintaxa textului narativ își construiește
trăsăturile distinct ive pe spații mai ample, cea mai mare relevanță având -o incipitul, finalul și
secvențele textuale care diferențiază planul sintactic al naratorului de cel al personajelor
(construcții sintactice specifice stilului direct / indirect / indirect liber, de pil dă).

7
Categoriile gramaticale și formele flexionare folosite induc sensuri gramaticale
oarecum relevante în raport cu genurile și cu speciile literare (temporalitatea verbală sau
adverbială, categoria persoanelor, distribuția modurilor etc. sunt relevante în genul epic și
dramatic, de exemplu, în timp ce formele flexionare ale grupului nominal au o relevanță mai
mare în sfera liricului etc.). Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de
rațiuni artistice diverse (stilul indi vidual al scriitorului, opțiuni estetice, raportul inovație –
tradiție, gen, specie, temă etc.), iar distribuția acestora este simptomatică numai în contextul
stilistic al fiecărei opere literare.
Nivelul stilistic este cel mai puternic dintre st raturile de convertire a comunicării
verbale în comunicare artistică, extinzându -și efectele pe toate celelalte paliere ale textului
literar. Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice
sunt realizate și prin p rocedee artistice de construcție și de semnificare, prin elemente ale
viziunii artistice.
Stilurile funcționale ale limbii literare moderne – stilul științific, stilul juridic –
administrativ, stilul publicistic, cel colocvial (limbajele populare urban și rural) și cel
beletristic – înlocuiesc mai vechea paradigmă a variantelor stilistic -funcționale care cuprindea
și stilul oratoric (religios și laic) , stilul didactic , stilul epistolar etc.

1.2.Presa scrisă și caracteristicile acesteia

Ce este presa scrisă? Este ea o provocare, un instrument politic sau economic? Un
mediu de informare sau de analiză? Un instrument de acțiune comunitară?
Vocabula „presă‖ a fost astăzi extinsă asupra tuturor componentelor sistemului
mediatic, ca un fel de omagiu indirect la adresa formei tradiționale de expresie jurnalistică. De
aceea, expresia „presă tipărită‖ se referă la cele mai vechi element al sistemului mass media –
produsele mediatice pe suport de hârtie. Înțelegem prin presă scrisă totalitatea produselor
mediatice care apare în rezultatul producției jurnalistice și:
a. este tipărită pe un suport de hârtie,
b. are o periodicitate regulată,
c. este destinată unui public -țintă, în general constant, dar non -profesional,
d. este realizată de o echipă de profesioniști.
Datorita faptului că presa scrisă reprezintă unul dintr e cele patru canale ale
comunicării mediatice (ală turi de radi o, televiziune și internet) ziarele și revist ele se prezintă
ca un autentic produs mediatic. Deși a pierdut monopolul asupra întâie tății și exclusivității
difuzării informațiilor, presa scrisă compensează această relativă slăbiciune prin conservarea

8
unor trăsături, care -i sunt proprii și care îi asi gură existența în timp și în spațiu, în ciuda
concurenței tot mai accentuate între elementele sistemului mass media contemporam. Între
trăsăturile care asigură identitatea presei tipărite în raport cu alte tipu ri media se numără:
– volumul presei scrise nu a re limite în extensiune: un jurnal TV, de pildă, conține
maximal 30 de știri diferite, ceea ce echivalează doar cu o pagină de ziar, pe când
publicația periodică poate decide în favoarea măririi sau micșorării volumul său;
– diversitatea de conținut: Diapazo nul tematic al presei scrise este sensibil superior
oricărei emisiuni audiovizuale. În același timp, ea, la fel ca și emisiunile radio sau TV,
se poate adresa separat diverselor categorii de public.
– identitatea între exemplarele aceleiași serii: fiind rez ultatul unui proces de imprimare a
unei matrice originare pe un suport destinat acestei operații, toate exemplarele produse
astfel vor fi identice și vor forma o unică apariție;
– unitatea de conținut în interiorul aceleiași apariții: produsul originar este astfel
conceput incât să reprezinte fie o unitate de timp, fie una tematică, fie una de subiect,
fie una spaț ială;
– independența în raport cu sursa productivă: fiecare exempl ar tipă rit este independent
față de matricea originară pe care o reproduce, nemaiavând nevoie de nici o legatură
cu aceasta pentru a putea vehicula informațiile pe care le conține (spre deosebire de
produsele mediatice în flux – radioul și televiziunea –, care presupun cu necesitate o
conexiune continuă cu sursa productivă;
– perman ența: presa scrisă este un document al timpului, la care poți reveni oricând;
– mobilitate și integritate dependente de suportul de prezentare: orice produs tipărit
subzistă atât cât rezistă suportul sau material (integritatea continutului informativ este
dependentă de mentinerea integritatii suportului material) și poate fi deplasat împreună
cu acesta.
– Limbajul ( textul ) publicistic.
Când deschidem un ziar, știm ce nu ne așteptăm să găsim în el – nu poezii, nu texte de
lege, nu rechizitorii ale procurorilor, nu teoreme din fizică – și știm ce ne așteptăm să găsim –
un conținut informațional bogat, organizat într -o formă atractivă, un text coerent și ușor de
citit, care să ne aducă la cunoștință evenimente de ultimă oră, interesante pentru noi. Deci
putem concluziona că există niște particularități ale textului jurnalistic:
– Textul jurnalistic este redactat de un jurnalist profesionist angajat pe baze
contractuale; prin acest contract, jurnalistul își asumă toate responsabilitățile p rivind
respectarea strategiei publicistice și a regulilor deontologice ce derivă din respectivul contract,
din reglementările legale sau din regulile deontologice.

9
– Textul jurnalistic se supune unor constrângeri de natură temporală și spațial ă. El va
varia în conținut, în funcție de aria de acoperire – locală, regională, națională sau
internațională. În ceea ce privește coordonatele temporale, criteriul principal ce delimitează
textul jurnalistic de alte categorii – cum sunt textele literare s au științifice – este actualitatea
informației.
– Textul jurnalistic este tipărit într -o publicație, difuzat pe un program radio/TV sau
publicat online, de aceea el trebuie să respecte codul grafic al publicației sau paginii web, sau
formatul p rogramului respectiv.
– Pe lângă rolul de suport al informației, el este în același timp o marfă, un produs
destinat cumpărării și consumului, și îndeplinește funcția de serviciu public. Jurnalistul
trebuie să conceapă un produs vandabil.
– Jurnalistul realizează de fapt un act de comunicare. De aceea textul jurnalistic trebuie
să se integreze în modelul general al unui act de comunicare: Orice model de comunicare are
drept minime componente: emitentul, mesajul și, respectiv, recept orul sau destinatarul
informației. Una din particularitățile comunicării jurnalistice o reprezintă numărul enorm de
potențiali receptori: destinatarul mesajului jurnalistic este reprezentat de marea masă a
indivizilor, ceea ce face ca jurnalismul să se înc adreze în categoria comunicării de masă.
– Forma finală a textului jurnalistic este rezultatul unor activități riguroase de
colectare, selecție, ierarhizare și condensare a informației, și nu o simplă prezentare a faptelor.
Textul jurnalistic nu prezintă informația brută, așa cum o oferă de exemplu, procesul verbal
sau stenograma. Informația este în prealabil filtrată de jurnalist, așa încât să răspundă
cerințelor publicului, păstrându -și în același timp însă corectitudinea, obiectivitatea și
acuratețea.

10
CAPITOLUL 2. PRESA SCRISĂ ACTUALĂ

2.1. Presa scrisă actuală
Explozia informațională de după 1989 ca și libertatea de expresie, dispariția cenzurii,
au determinat apariția a foarte multor ziare și reviste, precum și a foarte multor canale de
televiziune.
Faptul că presa românească de după 1989 a marcat o ruptură stilistică față de ‖limba
de lemn‖ printr -o deschidere spectaculoasă fașă de oralitatea familiară și chiar argotică e una
din trăsăturile sale fundamentale. F enomenul nu e însă doar unul conjunctural și de reacție, ci
reflectă statutul publicisticii contemporane de pretutindeni; relaxarea limbajului este, de fapt,
un fenomen de sincronizare. Preferința pentru limbajul popular și familiar derivă în fond din
trăsături specifice presei: în primul rând, din nevoia de accesibilitate, de cordialitate, de
apropiere de cititor, dar și din sentimentul actulității, al noutății. Utilizarea elementelor
familar -argotice e un fapt de inovație față de un stil mai rigid, supu s normelor limbii literare,
noutatea existând însă chiar în interiorul comunicării familiare, față de normele în uz, prin
dinamism, inventivitate.
Oralitatea derivă din dialogul imaginar cu cititorii.
Stilul gazetăriei autohtone ilustrează persistența cu lturii orale, recurgând la formele
discursului adresat, la adresarea directă. În acest scop se folosesc verbe și pronume la
persoana II -a, imperative, vocative, interogații.
Destul de răspândită e, în primul rând, adresarea către cititor: nu doar în rubr icile
specializate, cu destinatar bine -stabilit și cu o relație specială între emițător și destinatar (poșta
redacției, sfaturi medicale, sau sentimentale, horoscop etc ), în care e normală, ci și în
cometariile de actualitate.
Strategiile care presupun o atitudine familar -didactică, vizează implicarea cititorului,
dar într -un mod destul de naiv. Exemplele pot fii identificate, în ultimii ani, în presa populară
de diverse orientării, cu o treptată atenuare a impulsului dialogic,prin trecerea de la tendin ța
generală la specializare în acest stil a anumitor reviste și autori. Formulele de adresare către
cititori sunt de obicei la plural și familiare, insistând asupra valorilor comunitare, inclusiv
celor etnice ( acestea din urmă marcate uneori ironic ) : ‖o ameni buni, români, frați români,
fraților‖. De asemenea, întâlnim și formula decentă, politicoasă: ‖stimați cititori ‖.E trezită din
când în când și conștiința parodică, prin relurea unei sintagme claasice: ‖ iubite cetitoriu‖.

11
A doua formă de adresare d irectă o consitutie interpelarea, deseori ironică, a
‖personajelor‖ discursului: adversari politici, autorități ale statului, personaje publice. În acest
caz preferate sunt politețea și emfaza oratorică : ‖domnule X, domnilor‖.
În româna contemporană, for mele de vocativ marcate cu desinențe specifice
caracterizează orlitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile socio –
lingvistice ale acestor forme vin să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o
sursă de umor. În săptămânalul umoristic ‖ Academia Cațavencu‖, textele caricaturilor și ale
fotografiilor,adesea trucate, conțin un număr mare de vocative , a căror funcție este de a
permite identificarea personajelor caricaturizate, dar prin care se realizează și funcții
secundare, conotative. Acestă utilizare, chiar dacă nu neapărat foarte subtilă, este – cum
remarca Rodic a Zafiu în lucrarea amintită (‖Diversitatea stilistică în româna actuală‖, 2001,
p.17 ) – ‖Interesantă: pentru o investigație a vocativului în limbă, c a și pentru o trecere în
revistă a strategiilor lingvistice din publicistica actuală‖. Se poate observa aici, în
întrebuințarea marcată a vocativului, o deviere față de uz, pe mai multe trepte. Apar, mai
întâi vocative de la prenume curente, firești în limbajul colocvial, pentru care selectarea
desinenței ‖ -e‖ sau‖ -ule‖ depinde de terminația numelui, în consoană sau în ‖ -u‖. În contexte
publicistice umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură
extralingvistică sau socio -lingv istică, ilustrând adresarea amicală către personalități politice,
prezentate de obicei publicului în disursul oficial, prin nunțe de familie.
Foarte des, în jurnalistica actuală, se recurge la metaforă . O metaforă jurnalisitcă nu
rămâne aproape niciodată singură; în căutare de performanțe stilistice, autorii construiesc
metafore și comparții; cum acestea sunt, prin natura scrisului publicistic clișeizate, rezultatul
– scenariul alegoric – este de obicei unul involuntar, comic . În alegoria jurnalistică e
caracteristică grija autorului de a decoda cât mai explicit metaforele: textul se întrerupe pentru
a face loc explicațiilor.
Foarte des folosită este metafora ‖drumului‖, din aceasta dezvoltându -se alte câteva
câmpuri de echivalente : în primul rând, asi miliând obiectul supus unei evoluții ( individual,
grup, domeniu de activitate sau cunoaștere umană ) cu un vehicul în deplasare : ‖ societatea
corabie‖, ‖istoria tren‖, ‖omul automobil‖ sunt concepte metaforice puternic clișeizate pe care
le utilizează li mbajul curent, cel publicistic, chiar și cel poetic. Actuală este si identificarea
individului cu ‖automobilul‖, aceasta explicându -se prin condițiile vieți moderne; așa se
explică un număr de expresii și locuțiuni din limbajul argotic și familar: ‖ a fi în pană‖, ‖ a lua
ceva la bord‖, ‖a -și face plinul‖, ‖a trage pe dreapta ‖ etc.
În unele cazuri, alegoria se construiește prin descompunerea obiectului metaforizant.
O asemenea descompunere operează asupra unui clișeu din limbajul politic : afirmația că‖ AC

12
(…) va fi în continuare <<motorul>> Convenției‖ e continuată ironic : ‖PNȚCD a rămas cu
aripile probabil, sau cu țeava de eșapament‖ ( Tineretul Liber – 742, 1992,6). Din același
camp lexical provin „carosabilul„ ( un politician ‖ a ieșit cu mult din <<carosabilului >>‖ ) (
Tineretul liber -742-1992 -6).
Exemple au fost preluate din lucrarea Rodicăi Zafiu, ‖Diversitatea stilistică în româna
actuală‖, anul 2001, pagina 17.
Întâlnim în presa actuală și procedeul numit antonomaza (un fel de sinegdocă prin care
un nume comun este luat ca nume propriu sau un substantive propriu ca su bstantiv comun).
Se întâlnește în presa actuală și metafora a ‖toboganului‖ , care semnifică, în general,
în textele jurnalistice, un fapt negativ: ‖toboganul sărăciei‖, ‖toboganul falimentului‖,
‖economia pe tobogan‖ , ‖tobognul electoral‖.
Mai multe s intagme echivalente, constituind un clișeu al limbajului jurnalistic actual,
folosesc culoarea verde ca simbol al permisiunii, al ‖liberei treceri‖ : ‖foc verde‖, ‖lumina
verde‖, ‖linie verde‖, ‖unda verde‖. Expresiile provin din terminologia transporturil or (
navale, feroviare, rutiere), fiind în general adaptate după construcții similar străine.
Determinantul ‖fără frontiere‖ s -a răspândit la noi după 1989, probabil din traducerea
titulaturii ‖ Medicines sans frontiers‖ . Sensul metaforic al sintagmei ev ocă în mod
transparent, circulația liberă, interesul uman .
Alte clișee lingvisitce întalnite în publicistica actuală: ‖…care ne doare‖. Verbul ‖a
durea‖ se construiește cu un subiect care desemnează sursa interioară a dureii fizice sau locul
ei de apariț ie: ‖mă doare capul‖ . Sensul moral al unu subiect de tipul ‖inimă‖, ‖suflet‖,
produce și o modificare semantică a verbului. ‖A durea‖ există în ipostaza de clișeu
publicistic marcat de patetism, uneori hiperbolic ( ‖ne doare indiferența‖, ‖ne doare murdăr ia
străzilor‖ , ‖harta care ne doare‖ – Românul, 2, 1994,3).
Toate aceste exemple le -am preluat din lucrarea Rodicăi Zafiu, ‖Diversitatea stilistică
în româna actuală‖, 2001, pagina 15.
Din păcate, uneori, jurnaliștii recurg la diferite formule, prin car e stârnesc interesul sau
șochează. Totul arată suprarealismul și absurdul, unele media sunt specializate în titluri
incediare, goale de conținut, scrise chiar cu greșeli de ortografie. Limbajul lor conține doar
cuvinte precum ‖catastrofă‖, ‖cutremurător ‖, ‖exploziv‖, ‖senzational‖, ‖bombă‖, ‖uluitor‖
sau expresii precum ‖nu o să îți vină sa crezi‖. De cele mai multe ori, aceste știri nu au
margini , ca de exemplu ‖un asteroid se apropie de pamnânt.Urmează apocalipsa ?! ‖. Din
discuțiile purtate cu dive rși invitatați totul se desființează, nu rămane nimic de reținut și aflăm
cu stupoare că asteroidul nu s -a urnit din locul lui și că nici nu era asteroid, ba mai mult, că
este un obiect cosmic care va ajunge în apropierea Terrei peste 100 de ani .

13
Aseme na știri apar îndeosebi pe canalele de televiziune ( România Tv, Antena 3 –
Breaking news), unde se construiesc scenarii, uneori bizare, din care până la urmă nu putem
trage nici o concluzie, ba mai mult, stârnesc deruta, panica,în rândul ascultătorilor.
Utilizând astfel de titluri afișate pe banderola de jos a televizorului, moderatorii vor să
ne atragă atenția, să ne țină captivi, cu atât mai mult, cu cât le reptă insistent, în toate
emisiunile, de la o oră la alta, de la o zi la alta.
Aceste titluri at rag atenția în presa scrisă, subliniind valoarea știrii respective și astfel
captivându -ne interesul.
De cele mai multe ori , aceste titluri sunt atât de concludente, încât sugerează
conținutul articolului.
Apar si la televiziune titluri inspirate, capti vându -ne interesul, ca în exemplele
următoare, unde, îmbinând neologismele cu cuvinte din limbajul voit popular, pentru a se face
înțeles în fața oricărui auditor, se afirmă : ‖Gura bate tehnocratul . Dezvăluiri explosive în
scandalul interceptărilor‖ ( An tena 3 – ‖Secvențial‖ cu Adrian Ursu – 13.03.2016).
Despre semnificația unor astfel de titluri ne vom referii pe larg în ultimul capitol, în
cerceratrea propriu -zisă.
Un rol important în dezvlotarea presei actuale românești îl au revistele școlare, apăru te
în majoritatea liceelor, și care își vor aduce o contribuție deosebită la evoluția viitoare a
acesteia. Având în vedere că aceste reviste sunt conduse și îndrumate de profesori de
prestigiu, cu vastă experiență jurnalistică, cunoscători ai limbii litera re și formatori de opinie,
revistele școlare îi pregătesc pe viitori jurnaliști care vor deveni profesioniști.
Emoționante mi se par cuvintele profesoarei Diana Breaz, redactor -șef al revistei
liceului, rostite cu prilejul transformării liceului în ‖Coleg iu Național‖ : ‖La apariția sa, liceul
sărbătorit, după cum se cuvine, <<Intervalul>>, care, între timp, a devenit prima revistă
școlară literar artistică a țării… Iată că astăzi revista are bucuria să sărbătorească la rându -i
instituția devenită de -acum Colegiu Național … ‖. Pentru ca mai apoi, cu ochii încălziți de
imaginile rechemate la viață, spre a depune mărturia pentru drumul de izbândă: ‖pulberea
amintirii ne cade continuu în inimi când, în gând , deschidem ușa clasei, când, în lume,
deschidem po arta liceului. Spre seară, în după amiaza lumii, toți pașii ne sunt însemnați, să se
vadă cât de aproape ne rămâne, cât va supraviețui în inimi regatul celor vârstnici – cândva
tineri ca și noi – șirurui , rânduri, semne‖ .
Discursul Dianei Breaz este co nsemnat de profesorul George Șovu în articolul
‖Cronica revistelor școlare‖, publicat în ‖Limba și literature română‖, anul XXIX , nr.3,
București, 2000, pagina 52.

14
Că elevii talentați, colaboratori ai revistelor școlare vor fi viitorii jurnaliști, care vor
știi foarte bine să consemneze faptele, să descrie evenimetele deosebite, o dovedesc articolele
scrise de aceștia, încărcate de emoție: ‖Pașii timizi ai adolescenței noastre rătăcesc cu evlavie
pe aleile cuvintelor. Și câte doruri nu împletim noi,și câ te visuri nu modelăm cu sufletele,
pentru ca lumea în care trăim sa fie mai frumoasă. ‖.
Așa începe editorialul intitulat ‖Cu noi, prin noi înșine‖ din numărul 5 (6) , anul II,
iulie-decembrie‖, al revistei ‖Arcadia„ , editată de ‖Școala normală Gheorghe Șincai‖ din
Zalău. În cele opt pagini, elevii colaboratori, îndrumați de profesori de prestigiu dovedesc din
plin faptul afirmat încă din primul articol, și anume că ‖nestrămutat, ei sunt încrezători în
magia Cuvântului‖ (articolul ‖Cronica revistelor școl are‖ , în ‖Limba și literatura română ‖,
Anul XXVIII, numărul 3, Bucureși, 1998, pagina 55).

2.2. Pătrunderea structurilor colocviale în presa scrisă
În presa actuală au pătruns tot mai mult structurile colocviale, având în vedere faptul
că acesta se bucură de o libertate totală și deci de posibi lități numeroase de exprimare.
Limbajul jurnalistic românesc se caracterizează în momentul actual, printr -o puternică
pătrundere în scris a unor trăsături ale oralității, prin extinderea limbajului popular, familiar și
chiar argotic în zone rezervate în trecut registrului cult sau standard.
Exinderea oralității are mai multe explicați i, în măsura în care reprezintă c ontinuarea
unei tendințe în cultura română, în care, datorită unei codif icării târzii, opozițiile dintre cult și
popular, scris și oral nu au fost nicodată foarte puternice. Oralitatea reprezintă de asemenea o
trăsătură fundamentală a stilului publicistic (cel puțin a jurnalisticii moderne), determinată de
condiția sa, de dep endența de actualitate și de nevoia de accesibilitate, de comunicare
nemijlocit ă cu un public larg și eterogen și o tendință socio -culturală și stilistică prezentă în
mai multe limbi contemporane de a reduce uzul registrelor ceremonioase permițând tot ma i
mult ca exprimarea standard să se modeleze după variantele colocviale ale limbii.
Mărcile care creează în scris efectul de oralitate pot fi studiate în funcție de nivelul
lingvistic la care se plaseză fonetic și ortografic ( notarea unor accidente fonet ice, încercarea
de a sugera sau de a suplini accentul frastic și intonația), morfologic ( forme analitice
populare), sintactic (fragmentare, elipsă, anacolut), lexical (selecția unor cuvinte și unități
frazeologice, preferința pentru derivate și evoluții semantice specifice), discrusiv și pragmatic
(construcții superlative, repetiții, deictice , forme de modalizare epistemică, forme ale
dialogului cu cititotrul).
Există , în primul rând, mărci ale nivelului fonetic și otrografic. Reflectarea în plan
grafi c a realizării sonore a limbajului constituie punctul de maximă distanță, dar și de maximă

15
convenționalizare a raportului dintre scriere și oralitate. În această zonă se obțin deci foarte
ușor efecte de oralitate în scris, prin simpla încălcare a convenții lor automatizate care fac
echivalarea de la un plan la celălalt.
Situațiile limitate în care româna literară a adoptat convenții de scriere
etimologizantă, oferă ocazia pentru transpuneri fonetice care nu marchează nici o deviere în
planul pronunției, dar modifică raportul acceptat dintre scriere și pronunțare. Transcrierile
formelor fonetice care corespund pronunțării standard ( ieu, ieste ), produc un efect de
oralitate populară, pentru ca evocă un tip de greșeli ortografice atribuite lipsei de instru cție. O
diferență abia perceptibilă separă această serie de formele caracteristic populare precum ”io”,
rezervate de obicei funcției documentare, planului personajelor și al dialogurilor citate.
În ceea ce privește transcrierea pronunției termenilor stră ini, procedeul este folosit în
textele jurnalistice actuale, fie pentru a ironiza pronunția imperfectă sau mania neologistică a
vorbitorilor care folosesc cuvinte străine intrate în limbă, dar încă neadaptate fonetic (în
special englezisem), fie pur și si mplu pentru a obține efecte comice din contrastul dintre
forma propusă – excesiv sau prematur adaptată – și cea originară, recunoscută de cititori.
Voința de inovație și de accentuare a planului sonor al limbajului se manifestă și în
transcrierea unor in terjecții atipice, neînregistrate în dicționare, ambigue.
Transcrierea modificărilor produse de ritmul rapid al vorbirii și de o tendință spre
articularea incompletă reflectă deopotrivă trăsături intrinseci ale oralității și trăsături ale
registrelo r non-literare.
Sunt indicate , de regulă, prin apostrof, accidentele fonetice, de dispariție a unor sunte
sau grupuri de sunete (apocopă sau trunchiere , sincopă, afereză), atât în replici citate cât și în
discursul jurnalistului : pân’, pân ce’, pen că’ ( forme apocopate, locuțiuni conjncționale) ;
da’,fiin că` ( forme reduse ale unor conjuncții) ; tre’, poa’ (forme apocopate de prezent ale
verbelor modale ‖a trebui‖ și ‖a putea‖ ), când precedă o conjuncție și forme ază cu aceasta o
unitat e fonică. F enomenul e foarte răspândit în româna actuală colocvială unde pot fii utilizate
verbe la imperativ (” scoal` ” , ”las’ ”), substantive în vocativ ( ”domn’ „ , ”dom’ „ , „dom
le” ), forme ale pronumelui de politețe de grad intermediar, care a u evoluat spre valuare
ironică: ‖ mnea lui ‖ , forme reduse ale numeralelor de la 11 la 19 : ”unșpe”, ”cinșpe” , alte
forme trunchiate în registrul colocvial : substantivul ‖ juma ‖, adverbul ” numa”.
De asemenea, întâlnim omiterea articolului ”-l”, care intră într-o categorie specială:
este un fenomen sistematic, aprope generalizat în oralitatea informală, evitat până de curând
chiar în variantele familiare ale codului scris, și care este marcă neechivocă a oralitații.
Transcrierea nepronunțării articolului ”-l” este marcată în generel de apostrof.

16
Mai puțin numeroase, situațiile în care textul jurnalistic marchează (documentar și /
sau parodic), pronunții regionale sunt interesante , pntru că deviază în raport cu tradiția
literară.
Accidental și cu scop pr eponderent umoristic sunt înregistrate și particularități de
pronunțare a limbii române de către străini.
Specificul oralității se manifestă în mai mică măsură în domeniul strict morfologic, în
care majoritatea mărcilor sunt fapte de registru: nu depind de manifestarea orală, dar sunt
caracteristice variantelor neliterare ale limbii.
Între caracteristicile morfosintactice, întâlnim îndeosebi reducerea flexiunii. Dintre
mijolacele actuale de reducere a flexiunii în româna populară, cel mai caracteristic e ste
fenomenul extinderii folosirii articolului hotărât ”lui” ; o marcă suplimentară de oralitate o
conferă utlizarea acestuia în forma ‖lu`‖. Curentă în limbajul familiar este și folosirea
articolului „lu` ‖ pentru substantive desemnând grade de rudenie: ‖ lu` frati -su‖.
Unul dintre elementele sistemului verbal popular bine reprezentate în textul
jurnalistici îl constituie perifrazele aspectuale construite cu verbele ‖ a da ‖, ”a începe ‖, ‖a
sta‖, ‖a fi pe punctul‖, ‖a fi gata să‖.
Stilul jurnlistic preia o serie de elemente de inventar morfologic din categoria non –
literară. Articolul demonstrativ, chiar și in structură de superlativ, apare uneori în formele
populare ”ăl”, ”a”, ”ăi”, ”ăle”.
Formele populare ale pronumelui și ale adjectivului demonastrativ – ”ăsta”, ”ăla ‖-
constituie unu dintre cele mai evidente și mai frecvente mărci de oralitate.
Verbul ‖a fi‖ apare și in formă populară de prezent ( persoana a III -a singular): ‖ îi‖ ‖-
i‖ , chiar în discursul auctorial , mai ales în expresia : ‖ce -i drept îi drept‖.
În ceea ce privește mărcile sintactice, putem spune că sintaxa este unul dintre nivelele
lingvistice la care diferența dintre oralitate și scris este pregnantă. Trăsăturile sint actice ale
oralității sunt dependente de desfășurarea temporală a discursului, de dificultatea proiectării și
de imposibilitatea de a opera corecții alt fel decât prin adăugare: secvențialitatea și
spontaneitatea acționează impreună, iar consecințele lor s unt greu de disociat. Majoritatea
trăsăturilor sintactice implică aspecte textuale, care țin de nivelul pragmatic al organizării
discursive.
Parataxa, fragmentarea propoziției, exprimarea raporturilor sintactice prin acumulare,
sunt trasături de natură or ală .
Ca mărci de registru popular și familiar funcționează conjuncțiile și locuțiunile
conjuncționale polivalente: ‖ că”, ”de”, ”chit că”.

17
Elipsele pot caracteriza și sintaxa cultă, astfel încât statutul lor de mărci populare se
poate identifica cu certi tudine doar atunci când înțelegerea raportului depinde de un anume tip
de intonație.
Lexicul este domeniul în care elementele de oralitate sunt cel mai bine reprezentate.
Lexicul popular preluat de textele jurnalistice este adesea de tip popular -arhaic, f iind refăcut –
în parte – pe baza textelor literare , nu a contactului cu realitatea lingvistică actuală.
Lexicul familiar este cel dominant, prezent prin cuvinte și expresii care au adesea
conotații ironice, glumețe, depreciative.
O categorie fundamental ă este cea a cuvintelor specializate ca sinonime popular –
familiare ale unor termeni standard, care nu au alte conotații ( peiorative, ironice) : ‖ a zice ‖,
‖a spune‖.
Întâlnim, de asemenea, cuvinte din lexicul argotic,cuprinzând termeni tehnici ai lumii
interlope : ‖marfă‖, ‖bengoase‖. Și în stilul jurnalistic auctorial se integrează totuși frecvent
elemente argotice, mai vechi sau mai noi, din diverse categorii (mai ales din argoul juvenil)
care, prin frecvența în uzul vorbit dar și datorită punerii în circulație jurnalistică, tind să
migreze către zona limbajului familar: ” marfă de știre !”
Eficiența categoriei este uneori contracarată de transformarea termenilor argotici și
familiari în termeni aproape tehnici, care îsi neutralizează în parte valoar ea stilistică inițială:
‖Șpagă”, ”șmen”, ”boschetar ‖, aceștia tinzând să devină desemnări neutre.
Prin folosirea lexicului vulgar, obiect al unor tabu -uri sociale, se realizează un act de
agresare verbală (directă sau indirectă) ; fenomenul nu este foarte frecvent, dar apare cu o
anume stabilitate în pamflete și în presa de scandal.
Particularitațile lexicale dialectale apar mai rar în stilul jurnalistic, în care loclizarea se
realizeză mai ales prin trăsături fonetice și morfologice, mai usor de recunosut.
Categoria expresiilor și a locuțiunilor populare și familiare este foarte bogată,
diferența dintre subclasele ei stilistice fiind adesea greu de făcut. Unele au caracter popular,
fiind legate de inventarul imagistic rural și de lexicul tradiți onal; multe sunt de sursă argotică .
În cazul multor expresii, marca populară e motivată suplimentar de caracterul concret
al metaforei care le stă la bază și care intră adesea în contrast cu contextul standard , oficial,
abstract.
Caracteristică oralită ții este ș i o anumită tratare a numelor proprii: onomastica
populară cuprinde porecle, nume trunchiate, nume generice sau folosite în jocuri de cuvinte.
Poreclele caracterizează person ajele evocate în reportaje sau știri de senzație, fiind
folosite de aut ori ca un mod pitoresc de evocre a lumii interlope.

18
Numele de familie – chiar ale unor personalitați politice, culturale etc – apar uneori
trunchiate, sa semn al familiarității: ‖ Hrebe”, ”Țepe ‖ etc.
În comentariile politice sunt folosite uneori nume gener ice:‖ Nea Gheorghe”,” Nea
Cireșă” etc.
Vorbind de mărcile pragmatic discursive, putem spune că, de fapt, comunicarea
directă, caracteristică fundamentală a oralității, implică adresarea către interlocutor, folosirea
mijloacelor non -verbale, a referirilor la contextul situațional ( prezența deicticilor ) a
implicitului ( în baza unui univers comun de cunoaștere și a posiblității de corecție reciprocă a
replicilor).
Adresarea către interlocutor , constitutivă pentru reprezentarea situației dialogale ,
este marcată de construcția enunțului, manifestată în folosirea persoanei a II -a pronominale și
verbale, al substantivului în vocativ și al interjecției de adresare. Caracteristicile mărcilor
dialogale sunt diferite în replicile dialogale reproduse documentar, în specii dialogice
( interviul) sau în discursul jurnalistic de tip monologic – auctorial. Tendința ficțională este
însă foarte puternică, chiar dialogul cu cititorul putând devenii un dialog ‖înscenat‖ cu un
cititor personaj căruia i se atribuie anumite replici.
Vocativul constituie o marcă puternică de oralitate populară , care permite, datorită
varietăților sale numeroase nuanțe stilistice.
Mărcile discursive ( identificate în parte cu conectorii pragmatici), caracterizează în
modul cel mai clar or alitatea dialogată.
Conectorii pragmatici propriu -ziși sunt folosiți în textele monologice pentru a le
dramatiza, marcând aspecte polemice ale discursului: ‖păi…‖.
O altă categorie bine reprezetată este cea a focalizatorilor , care scot în evidență
anumite segmente de enunț: ” ce mai!”.
Mărcile discursive fatice care constau în forme verbale la persoana a II a singular, la
imperativ sau la indicativ prezent (”auzi”, ”vezi”, ”știi”, ”lasă”) sau provin din acestea ,
păstrează un puternic caracter convers ațional. În ciuda clișeizării, ele evocă un tip de raport
dialogal familar, non -formal, cu un singur interlocutor, de pe poziții de egalitate sau
superioritate. Prezența lor într -un discurs construit în rest la persoana a III -a asigură un nivel
indirect și atent al dialogului cu cititorul. Un puternic efect de oralitate au și incidentele care
conțin cereri clilșeizate de confirmare: ”nu-i așa?…”
Foarte prezente în comunicarea directă sunt mărcile afectivității. Acestea apar frevcent
și produc marci de or alitate clare. Categorii mai frecvente de elemente afective sunt mărcile
interjecționale și formulele incidente asimilabile lor, structurile exclamative, intensificatorii,
și construcțiile cu sens superlativ, inclusiv mijloacele de intensificare ale limba jului popular:

19
repetiții, locuțiuni adverbiale etc. O zonă semantico -pragmatică semnificativă a afectivitații
este costituită de discursul agresiv ( insulte, imprecații). Folosite des toate aceste mijloace
contribuie la impresia de implicare subiectivă pe care o creează stilul jurnalistic actual.
Interjecțiile constituie un factor de oralitate inerent, prin toate posibilele lor funcții
pragmatice, expresiv afective, conotative, deictice, de marcare discursivă. Inventarul actual de
interjecții, inclusiv pr in împrumuturi: ”șocat”, ”Uau”. Dincolo de funcțiile pragmatice ,
interjecțiile pot transmite grade de oralitate legate de diferitele lor valori stilisti ce puternice,
sunt cele aflte î n zona popular familiară: ‖Haida de ‖ , ‖no‖ etc.
Pentru ideea superlat ivă de mărime, sunt folosite mult adjectivele invariabile: ‖ditai‖,
”ditamai”, ”cogemite”, ”coșcogea” , ”coșcogeami -te”, cu numeroase variante fonetice ,
care au particularitatea sintactică de a apărea antepuse substntivului și de a cere ca acesta să
fie însoțit de articolul hotărât. Uneori grupul e precedat și de un articol nehotărât. Elementele
populare introduse în limbjul standard dezvoltă o componentă de apreciere subiectivă și de
exagerare ironică: ‖un ditamai interviul ‖.
Intensificarea e realizat ă la nivel familiar argotic și prin locuțiunile adverbiale: ”pe
rupte”, ”în draci ”, ”în disperare”.
Limbajul insultei este folosit cu intenții agresive sau pentru obținerea de efecte
umoristice, vulgare, în zone bine delimitate ale presei de scandal. În manifestările jurnalistice
curente apar mai multe forme atenuate, eufemistice, utlizate pentru a produce efecte de
oralitate familiară.
Textul jurnalistic acceptă transcrierea fenomenelor fontice non -literare care țin de
pronunția rapidă, vari antele populare și familiare ale unor elemente morfologice recurente
( pronume demonstrative, forme din paradigma verbală), un număr mare de cuvinte și mai
ales de expresii populare și familiare. În sintaxă, efectul de oralitate se creează mai ales pr in
parataxă și fragmentarea enunțului, evitându -se însă discontinuitatea și excesul de mărci
discursive. Afectivitatea – manifestată în construcții de intensificare , dar și de atenuare – și
puternica modalizare epistemică creează un efect global de subie ctvitate a discursului
auctorial.
Când vorbim de stucturi colocvi ale, trebuie să amintim și de ”evidențialitate ‖ despre
care reprezintă marcarea în discurs a tipurilor de surse din care locutorul a obținut informația
transmisă prin enunțul său .
Evidenț ialele sau mărcile evidențiale sunt elementele prin care se realizează categoria
semantico -pragmatică e evidențialității. Vorbim despre mijloace gramaticalizate de exprimare
a categoriei, dar și despre mijloace lexicale.

20
Româna actuală cunoaște o gramat icalizare parțială a evidențialității de tip inferențial
– prin perifrazele prezumtivului – și posedă în ansamblu un inventar foarte bogatv de strategii
evidențiale negramaticalizate. Sistemul adverbelor și al locuțiunilor frastice este cel mai
complet p ermițând substituții între valori cu maximum de eficiență: ” cică a plecat”
(citațional) / ”Probabil că a plecat” (inferențial) / ” Parcă a plecat ” (perceptual). Zona cea
mai puternic marcată este cea a inferenței , cea mai slab reprezetată rămânând percepția
directă. Evidențialele gramaticalizate și elemetele specializate pentru această funcție ( mărci
discusive: adverbe, interjecția) sunt specifice pentru registrele oralității, pentru limba populară
și colocvială. Influența actuală a oralității colcviale asupra scrisului contribuie la întărirea
poziției sistemului evidențial în româna standard.
O altă structură folosită în limbajul publicistic actual este formula devenită clișeizată
‖nu știu ce‖, formulă despre ca re vorbește aceeași autoare amintită mai sus, Rodica Zafiu , în
articolul ‖Nu știu ce‖. Intrată de mai mult timp în categoria ‖cuvintelor de umplutură‖,
formula, în ultimele decenii, apare interpretată ca un semnal discursiv, care se repetă foarte
des în dialogurile curente, mai ales în cele familiare. La originea clișeului stau locuțiunea
pronominală și cea adjectivală nehotărâtă: ‖Caută nu știu ce ‖ , ‖s -a produs nu știu e scandal ‖
– forte des folosite în oralitatea actuală,alături de celelalte compone nte ale aceleași serii: ‖nu
știu cine ‖, ‖nu știu câți‖, ‖nu știu care‖, ‖nu știu cum‖, ‖nu știu unde‖ etc . Vorbirea rapidă le
scurtează frecvent: ‖nu`ș cin` te caută‖. Nehotărâtul ‖nu șiu ce‖ a devenit o marcă a vagului,
a aproximării, a suspendării, în deplinind un rol pragmatic pe care îl joacă și alte expresii de
tipul : ‖ și așa mai departe‖, ‖tot felu` de chestii, mă rog, una alta , aia…‖. Fenomenul nu e
recent , căci putem găsii atestări ale acestei utlizări în culegeri mai vechi de teste dialecta le, de
povestiri populare.
În româna vorbită actual se observă și mai bine rolul acestui ‖nu știu ce‖ în secvențe
care par adesea agramaticale, absurde, dar care în contextul lor situțion al sunt înțelese fără
probleme. Prin expresiile imprecise se transmite în general ideea că informația omisă este
neinteresantă, lipsită de importanță pentru înțelegerea mesajului.
O importanță aparte se acordă cuvantului ‖niște‖, care are un statut controversat, dat
de caracterisiticil e lui parțial comune cu ale articolului nehotărât, comune cu ale adjectivului
pronominal nehotărât.
Lipsi t de autonomie sintactică, ‖ niște ‖ apre numai în vecinătatea unu substantiv :
‖niște cărți‖, niște oameni‖. Atunci când însoțește alte părți de vorbir e, „niște ‖ marchează
substantivizarea acestora, ca în exemplul: ‖… ca niș te orbi ‖.

21
Dacă în cazul substan tivelor numărabile , ”niște” intră în opoziția articultat -nehotărât
la singular/ articulat nehotărât la plural , atunci când determină un substantiv ce nu cunoaște
categoria gramaticală de număr, această opoziție nu se mai poate stabilii: ‖niște unt‖.
”Niște” cunoaște o situație specială atunci când se combină cu substantive nume de
materie ( ‖niște vin‖, ‖niște unt‖) și substantive nume de materii care au numai forme de
plural (‖niște icre‖) sau de niște substantive care, în anumite contexte nu cunosc categoria
gramaticală de număr, desemnând nu un obiet izolat , ci materia continuă, nediferențiată, ca în
exemplul : ‖cumpăr niște pește‖, ‖cumpăr pe ște‖. În astfel de contexte, ‖niște‖ nu participă la
opoziția de determinare , ci are funcție de ‖cuantificator nedefinit‖, termenul este folosit de
Iabela Nedelcu în articolul ‖<<Niscai>>observații despre <<niște >>‖ (Nedelcu,2003, PP 163 –
172). Valoarea ex presivă a lui ‖niște‖ este evidentă în context în care acesta devinde marcă a
substantiviz ării, accentuând sensul negativ exprimat de adjec tivele pe care le însoțește: ‖niște
neisprăviți de…‖.
O tendință manifestată în limbajul presei actuale este și ac eea a pătrunderii termenilor
englezești pe o scară foar te largă. În cazul termenilor englezești polisemantici, jurnalistul
poate opta – în funcție de finalitatea textului și de intenția comunicativă în situația data,
pentru actualizarea unuia dintre sensur i sau pentru coexistența lor, așa cum se întâmplă într -o
cronică cinematografică , semnată de Cristian Tudor Popescu sub titlul ‖ Cool -marfă rece ‖
(‖Adevărul‖, 1.12.2001, p.3).
Întâlnim în presa actuală termini neologici pătrunși din limba engelză ca:‖ fun”,
”lider”, ”show”, ”part”, ”training”, ”top”, ”speech”, ”body -guard”, ”trend”, ”card”,
„live”. În limbajul presei actuale este preferat cuvântul ”job” față de sintagma românească
‖loc de muncă‖. Locul de muncă pare ceva static, o închisoare pe viață, din care poți evada
numai în sus, ierarhic. Job -ul este cumva exotic, este o fereastră spre o lume curată,
ecologică chiar , sclipitoare, deși dură.
Astăzi pe buzele tuturora stă neologismul recent sponsor (din engleză, ―persoană,
organizație, firmă etc., care susține financiar o a cțiune în scop publicitar‖). Luâ nd naștere din
verbul latin spondeo, spondere, sponsi, sponsum (―a garanta pentru cineva, a se face garant‖),
el s-a aflat mult timp în relații de sinonimie cu substantivele chezaș, protector, proteguitor,
filantrop, mecena(t), garant. Încetățenirea anglicismului sponsor s-a dovedit un imperativ al
epocii economiei de piață. El necesită să fie acceptat fără ezitare, dar totuși nu în mod
mechanic, orb ește. Sponsorul este un chezaș sau un garant, el este și un mecenat, protector
(proteguitor) și filantrop. Dar pe cînd toți aceștia erau în genere lipsiți de interese materiale,
sponsorul urmărește și interese materiale, fie directe, fie indirecte prin rec lamă, susținere,
scutire de anumite impozite. Mai mult, sponsorul – ca și toți ceilalți – poate fi o anumită

22
persoană, dar de cele mai multe ori este o organizație ce finanțează o întreprindere, afacere
sau și anumite persoane i zolate, neuitâ nd niciodată d e interesele sale proprii.
Un alt termen des utilizat pe piața lingvistică românească este termenul de leadership
care sună foarte bine, este utilizat de toată lumea și, pri n urmare, reprezintă ceva foarte
dezirabil. Conceptul de leadership este considerat a fi un set de valori, atitudini și deprinderi
occidentale, foarte probabil de sorginte americană care ar trebui importate în societatea
românească pentru a face dovada unei democrații autentice și a unei economii de piața
funcțională. De ce e vităm totuși utilizarea termenului româ nesc de conducere? Scuza că
termenul a fost demonetizat de regimul comunist este una slabă și nu explică su ficient faptul
că se preferă un termen de import. Sigur că nu e singurul termen preluat ca atare din engleză,
lingua franca a omenirii de azi. Management, marketing, team -building , sunt o mică parte a
jargonului considerat la modă (sau dacă vreți trendy) pentru cei care sunt interesați de evoluția
organizațiilor românești. Iar limba română nu este singura aflată î n situația de a împrumuta.
În nenumărate locuri și, din păcate, chiar și în Dicționarul ortografic , găsim scris acel
cuvâ nt care denumește ansamblul de pagini de Internet sub forma bizară site. Cum adică site?
Sitele sunt în bucătărie, pentru cernut făina și altele. Cernem și web-ul prin site, după cum
încearcă să sugereze, glumeț, această imagine?
De ce site, cînd milioane de români spun sait, plural saituri – deci un plural
românesc, subliniem: nu spune nimeni „ am vizitat az i două s ites‖, ci două saituri . Deci omul
simte acest cuvînt ca perfect romînesc. Dar trebuie să -l scrie englezește, în DOOM îl găsește
scris englezește. De ce să -l scriem englezește cînd nu-l pronunță nimeni englezește? Și de ce
trebuie să -l scriem englezește, cînd zeci de alte cuvinte, perfect asemănătoare acestuia, au
căpătat forma ortografic românească? Scriem cumva off-side? Nu! Ci ofsaid ; scriem leader ?
Nu, lider ; scriem meeting ? Nu, miting ; scriem cumva interview ? Nu, ci interviu .
Toate dicțion arele includ cuvâ ntul taimaut , și nu time-out. Apare întrebarea: de ce
taimaut poate fi scris românește și sait nu. De ce aisberg poate fi scris românește și luk nu; de
ce bodigarzi poate fi scris românește și draiver nu; de ce trenci poate fi scris românește și
maus nu. E vreo noimă în aceste contradicții? Niciuna. Unii dintre specialiști răspund, cu o
oarecare timiditate, cu jumătate de gură: „păi, acesta e uzul…‖.
Revenind la limbajul presei constatăm că acesta este compartimentul cel mai dinamic
al limbii române actuale, fapt meritoriu cu atît mai mult cu cît a fost nevoit să se construiască
din temelii (doar am beneficiat de o presă comunistă pînă nu demu lt?!). Promotor al înnoirii
lexicale prin punerea masivă în circulație a neologismelor, a inovațiilor lexicale (derivate,
compuse, savuroase creații ludice), limbajul jurnalistic și -a recuperat în ritm extrem de alert
fireasca diversitate stilistică, nivel ată de controlul ideologic al dictaturii comuniste.

23
Aspectul cel mai caracteristic îns ă al jurnalismului actual rămâ ne stilul „relaxat‖,
apelul frecvent la registrele vii ale limbii vorbite (popular, colocvial, argotic) – reacție
psihologică firească la imobilismul limbii de lemn din trecut. Și unde mai pui că un asemenea
limbaj are priză l a public, astfel, vâ nzările de ziare, reviste, cărți, broșuri ce fac abuz de
anglicisme, ocupă locurile de frunte.
Tot vorbind despre apariț ia frecventă a anglicismelor în presa scrisă autohtonă, mai
jos vom face o scurtă trecere în revistă a domeniilor în care apar aceste anglicisme, cu
exemplificări și unele explicații, acolo unde este necesar.
În domeniul sportului, avem exemp le precum: fotbal (fotbalist), baschet
(baschetbalist), rugby (rugbist), schi, meci, volei, karate, cros, skateboard etc. Exemplu : „În
Egipt fac wind -surfing, sar cu parașuta în Rusia…iar snowboarding –în diferite locuri”. (Vip
Magazin, aprilie 2008, p. 46).
În domeniul economic, tehnic avem: lap -top, site, walkman, pager, sponsor, hard,
soft (trunchiate din engleză: hardware, software) etc.
Exemplu: ―Dezvoltarea capacității innovative în cadrul întreprinderii presupune două tipuri
distincte de competențe: unele hard, … și unele soft… ‖ (Economica, martie 2008, p. 33).
Un termen precum airbag este folosit în română cu sensul din franceză: pernă
gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire , pasagerii de pe locurile din față ale unui
automobil. Aici apar și verbe precum a scana, o formă adaptată la realitatea lingvistică
românească din englezescul to scan (a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de
raze X).
În dom eniul comunicațiilor și presei: computer, web, clip (video -clip), e -mail, mass –
media etc. Clip și-a extins sfera, ajungâ nd să fie utilizat nu numai în muzică și film, ci și într -o
sintagmă precum ― clip electoral ‖.
Exemplu: ―… oficiali din cad rul ministerului au refuzat să ofere detalii pentru mass –
media”. (Jurnalul Național, 26 iulie 201 2, p. 4).
În domeniul învățămîntului : higher education , Curriculum (chiar dacă e un termen
latin, noi l -am împrumutat din engleză) și derivatul să u adjectival curricular. Grant apare des
întrebuințat în cercetarea științifică, drept urmare el fiind acceptat în terminologia oficială.
Master și masterat sunt alte două exemple care nu mai necesită explicații.
Exemplu: ― Candidații pentru pozi ția GA trebuie să dețină diploma de higher education
în domeniul administrației publice ‖. (Timpul, 15 noiembrie 2013 , p. 11).
În domeniul gastronomiei: fast-food, ketchup, hamburger, hot -dog, chips etc.

24
În mod cert numărul domeniilor în care își fac apariția anglicismele denotative este
mult mai mare, dar intenția nu a fost de a epuiza exemplele, ci de a sublinia diversitatea
acestor domenii.
Exemplu: “…câ t de greu îi vine clientului nostru să aleagă între, să zicem, snak din
fileu de găină, pîrjoala Fain ‖.
Principalul avantaj al utilizării acestor termeni este caracterul lor internațional, care
facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști. Am mai adăuga: prec izia
sensului, scurtimea și simplitatea structurii (mass -media în comparație cu mijloace de
comunicare în masă). Avînd funcție denominativă, acești termeni sunt lipsiți de expresivitate.
Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvînt românesc
preexistent cu scopul de a dezvolta anumite nuanțe stilistice: party pentru petrecere, happy –
end pentru sfârșit fericit, week -end pentru sfîrșit de săptămînă , penalty pentr u lovitură de la 11
metri, live pentru în direct. Tot în această cate gorie intră și anglicismele întâ lnite în varianta
colocvială: boss, high -life (folosite aproape exclusive peiorativ), speech (cu conotație
peiorativă în varianta spici ). Cei mai folosiți termeni în limbajul familiar din perioada actuală
sunt OK, full, și party (anglicisme utilizate nu numai de tineri ci și de presa actuală).
Pentru situația frazeologismelor de tip colocvial, cel mai întîlnit exemplu este no
comment – formulă c onsacrată în cadrul interviurilor pentru a se evita răspunsul la o întrebare.

25
CAPITOLUL 3. CERCETAREA STILULUI COLOCVIAL ÎN PRESA
ACTUALĂ ROMÂNEASCĂ

În acest studiu, vom analiza în mod deosebit semnificația titlurilor unor articole și
felul în care acestea sunt justific ate prin conținutul articolului, dar și frecvența anglicismelor
în cadrul textelor publicistice din presa scrisă a zilelor noastre.
Fără îndoială, unul dintre criteriile după care u n cititor alege un ziar, îl reprezintă și
capacitatea acestuia de a -i stârni interesul prin titluri tentante, pline de elemente senzaționale,
pitorești sau șocante. Acesta este motivul pentru care redacțiile acordă o importanță tot mai
mare titlurilor, fol osind în acest sens o gamă largă de posibilități, de la procedee grafice, până
la neobișnuite inovații lingvistice.
În opinia mea, în prezent, în România, sunt fol osite titluri câ t mai șocante și incitative
care să atragă cât mai mult cititorul . Jurnaliș tii utilizează diferite procedee stilistice în titlul
presei scrise cum ar fi: titlul clasic sau tradițional (acesta fiind folosit de foarte mulți
jurnaliști), tilurile care utilizează jocurile de cuvinte, de litere, citatele, rimele. De asemenea
sunt foar te des întâlnite titlurile care utilizează valorile stilistice ale unor semne de punctuație,
titlurile care parafrazează, titlurile evazive, defective de predicat și cele interogative sau
exclamativ – imperative. Foarte des folosite în titlul presei scrise sunt și procedeele stilistice
ca: repetiția, enumerația, chiasmul, elipsa, asindetul, epitetul, metafora, catacreza, alegoria și
comparația, etc.
În continuare voi prezenta pe rând fiecare titlu, dând câteva exemple explicative din
presa scrisă de astăzi .
Titlul clasic sau tradițional
După cum spune și denumirea lui, acesta este cel mai vechi și unul din cele mai
întâlnite tipuri de titluri din zilele noastre.
Acest tip de titlu informează cititorul în privința conținutului articolului fără a recurge
la alte procedee stilistice. Câteva caracteristici ale acestuia sunt: sobru, simplu, scurt și la
obiect.
După DEX, „ clasic ‖ înseamnă ceva care servește ca model de perfecțiune, care poate
fi luat drept model și care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. Acesta
concentrează caracteristicile (bune sau rele ) ale unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații
și este folosit în mod curent.
„Tradițion al‖, după DEX, înseamnă un lucru care s -a păstrat prin tradiție, care ține de
tradiție și este întemeiat prin tradiție.

26

Exemple de astfel de titluri, folosite în presa scrisă:
– „A ars în incediu ca să salveze o străină ‖, Click, numărul 220, 22 ianuarie 20 11,
pagina 7;
– ‖Valabilitatea cardului European de sănătate, extinsă la un an” , Adevărul , nr.7503,
14 martie 2016, p.5 .
– ‖Primul avion rusesc atacat de NATO de la războiul rece încoace”, Adevărul, 26
noiembrie, 2015, p.14
– ”Avocații Diavolului” , Adevărul, 26 noiembrie,2015, pag 12 – ‖Nenumărați avocați
au ajuns în atenția procurorilor după ce și -au apărat clienții prin mijloace ilegale‖
– ”Cele mai senzaționale promisiuni electorale”, Adevărul – nr 7541,19 mai 2016,
pp.12-13. Articolul ilustrează faptul că m ajoritatea candidaților care se visează
primari, promit ‖marea cu sarea‖ alegătorilor. Unele proiecte sunt greu de realizat din
cauza lipsei banilor, altele doar amuzante sau pur și simplu aberante, fie că vorbim de
orașe reședințe de județ sau de comune. Pe lista promisiunilor‖gogonate‖, după cum
ne sugerează și titlul articolului (‖ Cele mai senzaționale promisiuni..‖), se numără
autostrăzi și aeroporturi sau tuneluri, case etc. Toate acestea sunt doar iluzii. Pentru
gălățeni: stadion, aeroport, case,jobu ri. Un slogan sună cam așa: ‖Un om negru pentru
o viață roz‖. Candidatul zis Cari este de etnie romă și candidează la primăria
Municipiului Botoșani. Este cel mai pitoresc candidat.
– ”Povestea turcilor care au scos SRI din anchetele penale” , Adevărul, nr.75 03, 14
martie 2016, p.3,
– ”Miliardarul Benjamin Steinmetez, <<Stăpânul mare >> în afacerea <<Pădurea
Snagov>>” , Adevărul -nr 7503, 14 martie,2016, p.4.
La rubrica ‖Actualitate‖ din ziarul ‖ Adevărul ‖ din 19 mai 2016, pagina 7, întâlnim un
articol interesant, punând o problemă de patrimoniu: ”Chilia lui Daniel Sihastru, un
monument al nimănui”. Oficialii Primăriei Putna încearcă să acceseze fonduri europene
pentru repararea celebrei grote din inima Bu covinei, însă au descoperit că nu pot depune
dosarul de finanțare pentru că nu știu cine este proprietarul.
Alte articole din aceeasi cotidian scot în mod categoric, sub o formă dură, acuzatoare,
încă o data ‖hibele‖ sistemului de sănătate din România:
– ”Moartea Biancăi pune la zid Agenția de transplant”. În articolul al cărui titlu l -am
amintit mai sus se subliniază ideea că la Spitalul Universitar AKH din Vien, o tânără
de 26 de ani, care se afla de un an și jumătate pe lista de transplant, mo are-transplantul

27
(n-a fost efectuat din cauză că România nu face parte. Tragediascote la iveală ‖hibele‖
sistemului sanitar românesc: lipsa fr comunicare și lipsa de coordonare între
Ministerul sănătății , spitalele aflate în subordonare și Agenția Națion ală de
transplant. ( Adevărul —nr. 7503,14 martie, 2016, p .7).
– ‖O legislație stupidă încaieră medicii cu pacienții ‖, Adevărul – 20 martie 2014, p.5).
– ‖Medic de familie: Vom fi obligați să punem pacienții pe drumuri.” , Adevărul , 20
martie, 2014, p.5,
– ”Instit utul de Transplant Renal Cluj, reclamat pentru ucidere din culpă” – Doi pacienți
morți din cauza grip ei porcine contactate în spital, Adevărul – nr.7540, 18 mai, 2016 ,
p.4),
– ”Eram un lego pe care medicii încercau sa -l reconstruiască” , Adevărul –nr 7540, 2 8
mai 2016, p.12),
– ”Pacienți morți din cauza dezinfectanților” – Chirurgu l Gheorghe Prunei, de la Sptalu l
‖Marie Curie‖, a declarat pentru Adevărul că ‖dezinfectanții diluați au contribuit la
moarte pacienți lor‖ , Adevărul – nr 7538, 16 mai 2016, p.32),
– ‖Cum au fost creditate spitalele în care colăcăie bacteriile ‖, Adevărul nr.7539, 17 mai
2016, p.5).
Foarte multe articole din zi arul Adevărul dau informații în legătură cu situația
diferitelor localități, situația economică, proiectele de dezvoltare a turismului. ( ediția 14
martie 2016) dă informații în legăură cu afișarea bugetelor localitățiilor , bugete c are trebuie
să fie transparente ( ‖ Bugetele localităților scoase la lumină <<Las Fierbinți >>are
excedent ‖ ( Adevărul – nr 7503, 14 martie, 2016, p.10).
În legătură cu ―Las Fierbinți‖ un reportaj interesant apare în ―Adevărul‖ din august
2014: “<<Las Fierbinți>>, orașul transformat în platou de filmare.” Este vorba despre
Fierbinți -Târg orașel din Ialomița), care a devenit platou d e filmare a unui serial de la Pro TV,
în felul acesta Fierbiți -Târg devenind în doi ani o adevărată atracție turistică ( Adevărul, 21
aug. 2014, p. 12).
În pagina 17 a aceluiași ziar se dau informații sportive interesante iar pagina 18
publică articolul ― Viața de poveste a reginei săriturii de la înalțime.‖ (Iolanda Balaș)
Pagina 20 dă informații diverse, ce pot fi consultate de cititorii interesați în ceea ce
privește diversele oferte, locuri de muncă, închirieri, vânzări, etc.
Un articol interesant (In terviul luat de ―Adevărul‖ lui Jack Canfield, speaker
motivațional american ale cărui cărți inspiră oamenii din toată lumea și care a ținut, pentru
prima dată în România, un seminar în care i -a învățat pe antreprenorii veniți la Cluj regulile
succesului), apare în ―Adevărul‖ subtitlul: ―Cum obținem succesul în viață <<oamenii

28
normali pot face lucruri extraordinare>>‖. (Adevărul, nr 7503, 14 martie 2016, pg. 21), prin
titlu asupra unui aspect foarte important în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă, c e ar
cere, pentru a deveni un bun antreprenor, multă pricepere, voință, seriozitate, perseverență.
Pagina 24 a aceluiași ziar publică in chenar, un comunicat din partea Consililui
Patronatelor Bancare din România în care atrage atenția asupra dezavantajel or ―Legii Dării în
plată‖: ―Legea Dării în plată dăunează grav României.‖ Cuvintele interesante din acest
comunicat sunt scoase în relief fiind scrise cu litere mari îngroșate. Formularea
avertismentului amintește de avertismentul ―Fumatul dăunează grav să nătații‖, ceea ce lasă de
înțeles starea sistemului bancar din România.
Lista încă mai poate continua, deoarece acestea sunt răspândite în toate ziarele
românești.
Titlurile care utilizează jocul de cuvinte.
Aceste titluri presupun din partea cititorilor anumite cunoștințe istorice, civice,
științifice și literare, pentru a putea descifra mesajul transmis de acesta.
Exemple:
– „Lisul unei nopți de vară ‖, Academia Cațavencu , 01 martie 2011, pagina 10;
În aces t exemplu „ Visul unei nopți de vară”, devine de fapt „ lisul unei nopți de vară” ;
cuvântul „lisul‖, provenind de la numele soților Oana și Viorel Lis, despre care se spune în
acest articol că au fost îmbrăcați în costume de super eroi.
– „Cutremur sau fără t remur, tot aia e”, Academia Cațavencu , 15 martie 2011, pagina
5;
Din acest articol aflăm despre cutremurul din Japonia care a fost de fapt un tsunami
deoarece Martie era în zodie de Apă.
– „Cuvântul care …..dragobește enorm ‖, Academia Cațavencu, 22 febr uarie 2011,
pagina 8
Acest articol ne prezintă ce înseamnă Dragobetele și cum au reușit diferite ziare să
integreze acest cuvânt în informațiile și titlurile articolelor.
– „Moartea domnului Șerpulescu”, Academia Cațavencu , 25 ianuarie 2011, pagina 11;
În articolul de mai sus cuvântul „Șerpulescul‖ provine de la șarpele lui Carmen Pleșu
și este vorba despre moartea șarpelui și drama stăpânei lui.
– „Cuvântul care…. ne leak -uiește de prostii”, Academia Cațavencu , 14 decembrie
2010, pagina 9;
Cuvântul „leak ‖ vine de la Creatorul Wikileaks Julian Assange și înlocuiește în acest
titlu cuvântul românesc „lec‖.

29
– „Cum minte Zăvoranca de îngheață țoapele”, Academia Cațavencu , 11 mai 2011,
pagina 4;
Termenul „țoapele‖ este folosit în acest titlu în locul cuvântulu i „apele‖, care provine
de la sintagma „de îngheață apele‖. Este vorba despre Oana Zăvoranu care minte în
continoare cu nesimțire.
În unele cazuri jocurile de cuvinte pornesc și de la numele unor politicieni cunoscuți.
Exemple:
– „Banii din agricultură își găsesc Vătafu”, Academia Cațavencu, 6 octombrie 2010,
pagina 11;
Aici este vorba despre Cătălin Vătafu care se antrenează ca să ocupe locul rămas gol
din parlament.
– „BUB a înscris. BVB așteaptă returul ‖, Academia Cațavencu , 29 septembrie 2010,
pagina 6
BUB, adică Boc, Udrea și Băsescu, iar BVB reprezintă pe Blaga, Videanu și
Berceanu.
– „Probleme în tabăra lui Tabără ‖, Academia Cațavencu , 22 septembrie 2010, pagina 5
Deasemenea mai sunt speculate și omonimia unor cuvinte:
Exemplu:
– „Telenovela Colu mbeană a familiei Columbeanuț , Academia Cațavencu, 17 mai 2011,
pagina 10;
– „Cine ne mai vămuiește în Vamă”, Academia Cațavencu , 18 august 2010, pagina 14.

Titluri care utilizează jocul de litere
Consider că aceste titluri nu sunt foarte frecvente în presa românească actuală, dar le
întălnim la unele articole din ziarul Academia Cațavencu.
Exemple:
– „Cum să (nu) devii martir, fără profesor”, Academia Cațavencu , 20 mai 2011, pagina
8;
– „Nes omnoroase păsărele pe la OTV se -adună ‖, Academia Cațavencu , 25 mai 2011,
pagina 2.
Titlul citat
Aceste titluri se folosesc mai des în cazul interviurilor, atunci când redau o informație
importantă, senzațională, dar le putem întâlni și în alte tipuri de materiale jurnalistice (stire,
reportaj etc.).
Exemple:

30
– „Păcănelele mi -au omorît băiatul ‖, Click , 14 februarie 2011, pagina 7;
– „Giani Deli -Iorga: „Bogdan știa că i -am omorât socrii ‖, Click, 11 februarie 2011,
pagina 7;
– „Bölöni: „Am pierdut din cauza unui arbitru arogant ‖, Click, 21 februarie 2011,
pagina 25;
– „Radu Mija: „ Nicolae Iorga mi -a dat bilă albă”, Jurnalul Național , 31 mai 2011,
pagina 9;
– „Plătesc cablul și nu merge” , Evenimentul Zilei , 31 mai 2011, pagina 13;
– „Mi-am fracturt nasul ‖, Evenimentul Zilei , 31 mai 2011, pagina18;
– „Mario Florescu: „Muzica asta nu e la îndemâna oricui, nici ca percepție, nici ca
execuție ‖, Click , 14-20 mai 2011, pagina 10;
– „Fanny Beriaux: „ Îmi place să amestec stiluri muzicale și să fiu contemporană ‖,
Click , 14 – 20 mai 2011, pagina 11;
– „Grigore Leșe: „Sufletul satului este acel ași; chiar dacă au dispărut costumele și
casele de odinioară ‖, Sibiu100% , 28 mai – 3 iunie 2011, pagina 17;
– „Maicon: „Idolul meu e Dumnezeu ‖, Click , 18 aprilie 2010, pagina 22 -23;
– „Boc la Ramada: „ Bunăstare vom avea anul viitor” , Tribuna, 7 mai 2011, pagina 3;
– „Ofelia Popii: „M -am simțit foarte iubită de soartă ‖, Click , 7 – 13 mai 2011, pagina
9;
– „Mândruță: „Țin diete încontinuu ‖, Click, 16 ianuarie 2011, pagina 14;
– „Ion Uță: „ Am vorbit cu Teo la telefon. E într -adevăr mai rău!”, Click, 7 februarie
2011, pagina 5.
Citatul în titlul jurnalistic trebuie folosit cu maximă rigoare, deasemenea jurnalistul nu
trebuie să omită sau să adauge cuvinte deoarece cel care a dat interviul sau chiar și cititorul
vor fi neplăcut surprinși de acest fapt. Citatul pe cr e îl folosim drept titlu trebuie neapărat să
se regăsea scă în interiorul articolului.
Titluri care utilizează rimele
Titlurile care utilizează rimele le întâlnim cu precădere în Academia Cațavencu dar și
în celelalte ziare, însă nu la fel de des.
După Dex rima înseamnă că două sau mai multe cuvinte să aibă aceleași sunete în
silabele finale, să se potrivească și să se afle în consens.
Exemple:
– „Nu dați banii pe colanți, luați apă la elefanți ‖, Academia Cațavencu , 3 iunie 2011,
pagina 9. Acest titl u este inspirat din titlul filmului „ Water for Elephants ‖, și
presupune o recenzie a acestei cărți din care cititorii învață o morală.

31
– „Cu păduchele lânos se face contractul gros ‖, Academia Cațavencu , 18 august 2010,
pagina 12;
– ”Doborârea avionului Suhoi schimbă teatrul de război.” În subtitlu, sublinidu -se în
față cuvântului ‖Tensiuni‖, se explică atmosfera tensionată din zonă, precizându -se:
‖Moscova a adoptat o serie de măsuri dure față de Ankara atât pe plan militar , cât și
economic, după ce armata tu rcă le -a doborât marți dimineața un avion de luptă la
granța dintre Turcia și Siria.‖ (Adevărul, 26, noiembrie, 2015, p.14) ;
– „Micul Titulescu” a crescut în ochii lui Băsescu ‖ , Academia Cațavencu , 18 august
2010, p . 6;
– „Lui Videanu, orice -ar face, tot cure nt ieftin îi place ‖, Academia Cațavencu , 11 august
2010, p .7;
– „Documentele distruse nu mai ajung știri pe surse ‖, Academia Cațavencu , 4 august
2010, p . 5;
– „Lipsa mare de ficat, la rezervele de Stat ‖, Academia Cațavencu , 28 iulie 2010, p .6;
– „Judecă și nu cerecta”, Academia Cațavencu , 21 iulie 2010, p .10;
– „Vrăjeli imobiliare la autostrada mare ‖, Academia Cațavencu , 14 iulie 2010, p .10;
– „Cu o Ligă fără bani, înapoi cu zeci de ani ‖, Academia Cațavencu , 24 mai 2011, p .19;
– „Să trăiască combinatu’, C -am luat și campionatu’ ‖, Academia Cațavenc u, 17 mai
2011, p . 18.

Titluri care exploatează valorile stilistice ale unor semne de punctuație
Aceste titluri urilizează valorile stilistice a unor semne de punctuație cum ar fi: semnul
întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie și unele combinații între aceste semne.
Semnul exclamării marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilo r exclamative
sau a unui grup de cuvinte cu rol de propoziți e exclamativă sau imperativă.
Exemple:
În mod deosebit, prin felul în care este formulat, ne atrage atenția titlul unu articol
publicat în Adevărul : ‖Guvernul României, acuzat de comiterea de atrocități!‖ Articolul este
semnat de corespondentul de presă la Bruxelles, Cristian Unteanu ( Adevărul , nr 7503,14
martie, 2016, p.9). Urmat de semnul exclamării și cuprinzând în formularea sa cuvântul
‖atrocități‖, titlul atrage atenția asup ra afirm ației grave,făcută de europarlamentarul Laszlo
Tokes, membur al grupului FIDESZ din Parlamentul European: ‖Guvernul României ne
provoacă pe secui și unguri prin acele măsuri antimaghiare, din ultimii ani, prin proiecte de
legi antimaghiare, prin at rocități împotriva tinerilor maghiari din Tg. Secuiesc sau a primarilor
celor mai mari orașe secuiești‖ atrage atenția asupra lipsei de reacție din partea guvernanților,

32
a autorităților, la aceste afirmații grave, care se regăsesc la începutul oricărei rec lamații
acceptate de Tribunalul Internațional de la Haga pentru crime de război, căci ceea ce descrie
L.Tokes este destinat să constituie un argument pentru o viitoare acuzație privind o posibilă
operațiune de ‖curățire etnică‖.
În aceeași ordine de idei este și articolul poetului și jurnalistului Dinu Flămând:‖Vom
plăti cu toții…‖(‖Adevărul‖ -nr 7503,14 martie 2016,p.9), unde punctele de suspensie ne
sugerează consecințele lipsei de vigilență a autorităților române în fața crizei imigranților și a
atitudinii indiferente a acestora în urma hotărârilor Summitului din 17 -18 martie a.c.
În urma gravelor greșeli semnalate în cadrul Uniunii Europene, divergețelor dintre
diferite state europene, autorul nu poate să nu atragă atenția în finalul articolului asup ra
acestor grave greșeli, pe motivul respectării drepturilor omului :‖Raiul promisiunilor britanice
este, în acest caz, tocmai una dintre acele excepții care fac ca marele regat să se fle și să nu se
afle in UE. Dacă una dintre principalele țări membre ale UE joacă solo, primejdios,
antisistem, pe o problemă așa de gravă cum este dreptul la muncă , temă care angajează
exixtența întregii Uniuni Europene, cum să mai crezi că țările din UE vor mai reuși să facă un
front comun în momentul când Seraiul va dorii să dicteze el linia democrațiilor europene?.‖
Concluzia articolului:‖ Vom plăti cu toții…‖încheie simetric articolul avertizându -ne că toți
membrii UE vom suferi deopotrivă.
―Vin baieții! De revelion a -m putea juca primita cu inspectorii ANA F”. În subtitlu se
precizează ―În perioada 31 decembrie -5 ianuarie este programată o vastă operațiune de
control cu privire la sumele încasate pentru pachete de revelion. De asemenea acțiunea
vizează și controlul de către inspectorii ANAF chiar în noaptea de revelion; perioada de
control este situată în intervalul 31 decembrie – 5 ianuarie, când va avea loc o nouă operațiune
denumită ―Revelion 2016‖, în timpul căreia voi fi verificate localurile care organizează
petrecerile de revelion. ( Șansa buzoiană an XVIII , nr 5100, 9 decembrie, p. 2).
– „Messi și Kaka ne pregătesc de mondiale !‖, Click, 7 februarie 2011, pagina 22;
– „Se înființează știința Craiova !‖, Click, 16 ianuarie 2011, pagina 25;
– „La mulți ani, polițiștilor! ‖, Click , 26 martie – 1 aprilie, pagina 6;
– „Cărăbușul de mai, invadează Pădurea Dumbrava !‖, Click 7 – 13 mai, pagina 6;
– „Sosesc acvilele țipătoare mici!”, Click , 16 – 22 aprilie 2011, pagina 24;
– „Zicu a fost lăsat acasă !‖, Click, 27 noiembrie 2010, pagina 16;
– „Jojo Dan a avut capul mai tare decât a dversarul său !‖, Click, 13 februarie 2011,
pagina 25;
– „O șoferiță a făcut praf trei mașini !‖, Jurnalul Național, 01 ianuarie 2011, pagina 10;

33
– „O bicicletă Pegas, o pereche de „Drăgășani” și o plimbare prin Berceni. Azi la
CulTube! ‖, Adevărul, 03 iunie 2011 , pagina 6.
Semnul întrebării este folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a
frazelor interogative.
Exemple:
– „Fuziune Cosmote – Romtelecom ?‖, Jurnalul Național, 31 mai 2011, pagina 13;
– „Știința și tehnologiile din nou la modă?”, Click , 4 – 10 iunie 2011, pagina 15;
– „DUSTER se răstoarnă în viraje ?‖, Click 7 august 2010, , pagina 5;
– „Michel Douglas învinge cancerul?”, Click , 27 noiembrie 2010, pagina 15;
– „Varicele – trebuie să ne sperie? ‖, Click, 16 – 22 aprilie, pagina 39;
– „Cine s capă de Marea Plictiseală ?‖, Adevărul, 30 mai 2011, pagina 8;
– „Azi: O înmormântare online sau cu 3D?”, Adevărul, 31 mai 2011, pagina 8;
– “Cum să ne protejăm de pericolele de pe facebook? ”, Adevărul, nr 7501, 9 martie
2016, p.16).
– “De ce a intrat dreapta în nămol până la gât?” (articol semnat de Ion M. Ion iță, în
Adevărul , nr 7500, 8 martie 2016, p. 9).
Punctele de suspensie arată o pauză în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct,
punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propozi ții sau al unei fraze, ci indică, în
general, o întrerupere a șirului vorbirii.
Comunicarea care este așezată înaintea pauzelor redate în scris prin punctele de
suspensie are întotdeauna o intonație caracteristică: când pauza este neintenționat ă, intonația
este descendentă, iar când pauza este intenționată, intonația comunicării este ascendentă.
Articolul poetului și jurnalistului Dinu Flămând:‖ Vom plăti cu toții…”, Adevărul – nr
7503, 14 martie 2016, p.9), conține puncte de suspensie care ne sugerează consecințele lipsei
de vigilență a autorităților române în fața crizei imigranților și a atitudinii indiferente a
acestora în urma hotărârilor Summitului din 17 -18 martie a.c.
În urma gravelor greșeli semnalate în cadrul U niunii Europene, divergețelor dintre
diferite state europene, autorul nu poate să nu atragă atenția în finalul articolului asupra
acestor grave greșeli, pe motivul respectării drepturilor omului :‖Raiul promisiunilor britanice
este, în acest caz, tocmai un a dintre acele excepții care fac ca marele regat să se fle și să nu se
afle in UE. Dacă una dintre principalele țări membre ale UE joacă solo, primejdios,
antisistem, pe o problemă așa de gravă cum este dreptul la muncă , temă care angajează
exixtența într egii Uniuni Europene, cum să mai crezi că țările din UE vor mai reuși să facă un
front comun în momentul când Seraiul va dorii să dicteze el linia democrațiilor europene?.‖

34
Concluzia articolului :” Vom plăti cu toții…” încheie simetric articolul avertizâ ndu-ne că toți
membrii UE vom suferi deopotrivă.
– „A plâns, a plâ ns, a plâ ns!……iar a fost penibil președintele ‖, Academia Cațavencu ,
14 mai 2011, pagina 10;
– „Vă mai amintiți de… Alice Voinescu, Adevărul, 31 mai 2011, pagina 6;
– „21, 22… Ăștia tot mai trag în noi!”, Academia Cațavencu, 11 mai 2011, pagina 4;
– „Secretul relației perfecte….”, Academia Cațavencu , 01 iunie 2011, pagina 4;
– „Vă mai amintiți de… Epoca Nuovinei ‖, Adevărul , 17 mai 2011, pagina 7;
– „Cuvântul care ….divorțează”, Academia Cața vencu , 15 martie 2011, pagina 8;
– „Partidul nu e….”, Academia Cațavencu , 09 decembrie 2010, pagina 6;
– „Oglindă oglinjoară…. cine -i cel mai logic din țară?, Academia Cațavencu , 15 martie
2011, pagina 3;
Titlurile care parafrazează
a. proverbe și zicători
Exemple:
– „Funcția trece, apele rămân ‖, Academia Cațavencu , 28 iulie 2010, pagina 8;
Acest titlu vine de le celebrul proverb „Apa trece, pietrele rămân‖ și se referă la
inundațiile din România și plecarea parlamentarilor în concedii.
– „Când șeful nu e acasă, iei Tucson -ul la piață ‖, Academia Cațavencu , 4 august 2010,
pagina 12;
Provine de la proverbul „când pisica nu -i acasă, șoarecii joacă pe masă‖.
– „În Dolj se practică securitate că -i mai bună decât toate”, Academia Cațavencu , 28
iulie 2010, pagina 3 ;
„….securitatea ca -i mai bună decât toate‖ provine de la proverbul – „sănătate că -i mai
bună decât toate‖.
– „Cuvântul care ..face din țânțar bicicletă”, Academia Cațavencu , 17 august 2010,
pagina 4;
Expresia „….face din țânțar bicicletă‖, provine de la zicătoarea „a face din țânțar
armăsar‖.
– „Greu la Prodal cu boii mici”, Academia Cațavencu , 25 mai 2011, pagina 11;
Înlocuiește expresia „greu la deal cu boii mici‖.
b. Versuri – Exemple:
– „Miorița laie mai vrea o căsoaie ‖, Academia Cațavencu , 28 august 2010, pagina 8;
Titlul provine din poezia „Miorița‖ de Vasile Alecsandri, versurile „ – Mioriță laie,/
Laie bucălaie,‖.

35
– „Pentru Ghască și popor, drept în tîrgul Ieșilor”, Academia Cațavencu , 09 martie
2011, pagina 5;
c. titluri de opere, filme, melodii
Exemple:
– „Punguța cu doi bani în plus din drumuri ‖, Academia Cațavencu , 29 septembrie
2010, p .10;
– „Găina cu ouă de aur a Academiei Române este surdo – mută ‖, Academia Cațavencu,
22 septembrie 2010, p .10;
– „Albă ca Zăpada și cei decît șapte pitici”, Academ ia Cațavencu 22 septembrie 2010
p.9;
– „Albă ca Zăpada e chiar ea” , Academia Cațavencu , 08 septembrie 2010, p .10;
– „Albă ca Zăpada și un singur pitic ‖, Academia Cațavencu , 17 iunie 2010, p .7;
– „Și chinezii plâng câteodată ‖, Academia Cațavencu , 08 octombrie 2008, p.11 ( a cest
titlu provine de la melodia trupei Holograf „Și băieții plâng câteodată‖ ).
– „Primarul bun, pomul tăiat, costurile le -au umflat ‖, Academia Cațavencu , 08
septembrie 2010, p.6 ( d e la celebra melodie a lui Mircea Rusu „Omul bun și pomul
copt”) .
– „D’ale Vaticanului ‖, Academia Cațavencu , 31 martie 2011, pagina 11 ( d e la celebra
piesă de teatru a lui Ion Luca Caragiale „ D’ale carnavalului” ).
Aceste tipuri de titluri abundă în Academia Cațavencu și mult mai puțin în celelalte
ziare românești.
Titluri defective de predicat
În capitolul precedent am subliniat faptul că predicatul în titlul jurnalistic poate fi și
este înlocuit prin linie de pauză, două puncte sau prin semnul egalității.
Linia d e pauză marchează, ca și celelalte semne de punctuație, pauza dintre diferite
părți ale vorbiri, dintre propoziții și fraze.
Exemple:
– „Luna mai – luna controalelor muncii la negru ‖, Click , 7 – 13 mai 2011, pagina 11;
– „Granti Bank – produse inovatoare și servicii de calitate ‖, Click , 7 – 13 mai 2011,
pagina 11;
– „CML – inovație, tehnologie și munca în echipă”, Click , 26 martie – 1 aprilie 2011,
pagina 5;
– „Maria Voichița – divă medievală cre -o bate măr pe Hormonica ‖, Academia
Cațavencu, 20 februarie 2011, pa gina 6;
– „Narcis – celebru în toată țara”, Click, 21 februarie 2011, p. 8;

36
– „29 mai – Ziua Părinților de Îngeri”, Click , 28 mai – 3 iunie 2011, p . 11.
Semnul două puncte, anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o
concluzie și marchează totodată o pauză, în genere mai mică decât pauza indicată de
punct. Ele se pun atât la sfârșitul unei fraze, cât și în interiorul ei.
Exemple:
– „Poveste fără sfârșit: bordeiele din Ocna ‖, Click , 28 mai – 3 iunie 2011, p . 10;
– „Băsescu: PDL nu are nevoie de un caporal ci de un președinte ‖, Tribuna, 18 aprilie
2011, p . 15;
– „Studiu: Limbile pământului ar avea o origine unică”, Tribuna , 7 mai 2011, pagina 9;
– „Mobius: o nouă criză”, Jurnalul Național , 31 mai 2011, pagina 13;
– „Bookfest 2011: „Puțin și ieftin ‖, Jurnalul Național , 7 mai 2011, pagina 20;
– „Narcis Ianău: pasionat de politică și gătit”, Adevărul, 30 mai 2011, pagina 7;
Titluri evazive
În cazul acestor titluri există o contradicție între semnificația titlului propriu -zis și
conținutul articolului.
Exemple:
– „Cutremur la Ploiești ”, Jurnalul Na țional, 31 iulie 2016 , p.19;
Acest titlu derutează cititorii deoarece din el înțelegem că este vorba de un cutremur la
Roma , pe când în corpul articolului se vorbește despre un exercițiu de evacuare în caz de
cutremur desfășurat la Ploiești de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență.
– „Amorul dintre Wiliam și Kate s -a sfârșit în România” , Evenimentul Zilei , 31 mai
2011, pagina 14.
În acest articol este vorba de fapt despre filmul făcut în România „Wiliam & Kate: A
Royal Love Story‖, care a durat 18 z ile și s -a încheiat de curând.
Repetiția
Cele mai multe repetiții atrag atenția prin poziție, formă, dar și prin conținut.
Exemple:
– „La festival, la festival, unde teatrul e pe val !‖, Academia Cațavencu , 3 iunie 2011,
p.5;
– „A plâns, a plâns, a plâns!…. iar a fost penibil președintele” , Academia Cațavencu , 14
mai 2011, pagina 3;
– „Cum a oprit un ziar quality quality -ul ziarul și -a smuls singur quality -ul și l -a dat
afară de pe site” , Academia Cațavencu , 07 aprilie 2011, pagina 7.
Enumerația este un procedeu stilistic întâlnit în presă mult mai frecvent decât
repetiția. Exemple:

37
– „Ochișorii, nasul și gurița ‖, Academia Cațavencu , 07 mai 2011, p .6;
– „Toată pedelimea râde, joacă și filmează ‖, Academia Cațavencu , 25 mai 2011, p .7;
– „Despre vaci, mioare, polițiști și Emil Boc ‖, Academia Cațavencu , 21 mai 2011, p .12;
– „Săptămâna mondenară: Adri ana Bahmuțeanu, Viorel Lis, Mir cea Badea ‖, Academia
Cațavencu , 22 februarie 2011, p .6;
– „Tineri medici, actori și muzicieni au prioritate la locuințele ANL ‖, Jurnalul Național,
28 mai – 3 iunie 2011, p .8.
Chiasmul
Exemple:
– „Scenarii mici cu mici oameni: Irinel și Irina Columbeanu”, Academia Cațavencu, 22
aprilie 2011, p .9;
– „Strada Țiglari pentru zece zile închisă” , Adevărul de seară , 2 iunie 2011, pagina 4;
– „Carosabilul pe Alba Iulia se reface”, Adevărul de seara , 2 iunie 2011, pagina 5;
– „Klaus Iohannis miercuri se plimbă cu bicicleta prin municipiul Sibiu ‖, Adevărul de
seara , 08 iunie 2011, pagina 5;
Elipsa – este cel mai des folosit procedeu stilistic de către jurnaliș tii presei scrise și nu
numai. Exemple:
– „Mădălina trebuie operată în Germania ‖, Click , 7 octombrie 2010 p . 9;
– ―Dacă Băsescu semnează, declanșăm procedura de suspendare a sa ‖, Click, 7
octombrie 2010 p . 10;
– „Mici înotători prahoveni la înălțime ‖, Ziarul Prahova, 22 aprilie 2015, p.14;
– „Tineri cântăreți ploieșteni premiați ‖, Ziarul Prahova , 22 aprilie 2015, p. 23;
– „Primăria Ploiești atacă în instanță guvernul ‖, Ziarul Prahova, 22 aprilie 2015, p.4;
Astfel de exemple abundă în presa românească.
Asindetul – figură de stil constând în supimarea conjuncțiilor copulative cu scopul de
a oferi dinamism frazei.
Exemple:
– „Un singur urs, prea multe idei ‖, Academia Cațavencu , 13 mai 2011, p .3;
– „S-a urcat băut la volan, a provocat un accident ‖, Adevărul , 30 mai 2011, p .8;
– „Doi bărbați dați dispăruți, găsiți înecați ‖, Adevărul , 27 mai 2011, p .3;
– „Bucăți din Hala Matache, vândute la negru ‖, Evenimentul zilei , 12 iunie 2011,
pagina 4;
– „Veni, vidi, furi ‖, Academia Cațavencu , 25 martie 2011, p .4.

38
Epitetul
Dacă ne referim la structura gramaticală, cele mai multe epitete sunt adjectivele și
doar câteva sunt substantive. Există două tipuri de epitete: simplu, care este exprimat printr -un
singur cuvânt și epitetul compus din mai multe elemente (adică epitetul d ublu).
Narcisa Crețu preia opinia lui Tudor Vianu conform căreia epitetul exprimă „felul
viziunii sau al sensibilității scriitorului, felul în care poetul apreciază realitatea‖.
Exemple:
– „Portretul doamnei bătrâne” , Academia Cațavencu , 29 aprilie 2011, p. 6;
– „Capote fără sânge rece ‖, Academia Cațavencu , 22 aprilie 2011, p . 6;
– „Clasici săraci care și -au îmbogățit urmașii ‖, Academia Cațavencu , 18 aprilie 2011,
p. 5.

În opinia mea presa social -politică este un alt tip de presă care utilizează cât mai multe
tipuri de titluri, cum ar fi: titluri defective de predicat, interogative sau exclamativ –
imperative, titlurile care utilizeaza citatele, chiasmul și elipsa.
Presa economică actuală cel mai mult utilizează titlul clasic – tradițional și cel e care
utilizează valorile stilistice ale unor semne de punctuație.
Pentru a putea susține ideea de mai sus, am analizat mai multe articole din cadrul
diverselor rubrici din yiarul Adevărul , apărute între anii 2015 -2016.
La rubric a ―Eveniment ‖ – Adevărul nr 7527, 25 aprilie 2016, p. 3) apar titluri sugestive
pentru conținutul articolelor respective: ―Condamnarea lu’ Dragnea a declansat rebeliunea în
PSD‖; de asemenea în același coti dian la rubrica ― Actualitate ‖ p.4, apare titlul ― Blatul
perfect ‖ , titlu ce este precedat de precizarea : ― Cum a măsluit conspirativ Paul al României
adjudcarea a 10 hectare de teren la Snagov ‖, în subtitlu subliniindu -se cuvântul așezat în fața
―corupție ‖ se explică esența articolului: ―Paul al României și cei care l -au ajutat sa intre ilegal
în posesia pădurilor pe care acesta pusese ochii au fost atât de precauti înât nici avocatii n -au
știut cu ce sentințe se terminau procesele. Unul dintre apărători a aflat după 13 ani că l -a ajutat
pe Lambrino să in tre în posesia pădurii Snagov -Fundul Sacului. El a știut din 2003 că a
pierdut procesul.‖
La pagina 12, rubrica specială, întâlnim titlul formulat în limbaj popular, colocvial:
―excluderea de la Eurovision, o palmă pentru România‖. Elipsa preidicatului, p rin virgulă,
reliefează mai bine ideea din partea a doua a afirmației. În subtitlu, după sublinierea
cuvântului așezat în față ―Eșec‖, se precizează: ―România a fost exclusă de la ediția din 2016
a concursului Eurovision din cauza datoriile de peste 10 mil ioane de euro acumulate în ultimii
8 ani, pe care TVR le are către EBU ( European Broadcasting Union). Mai mult, postul public

39
urmează să fie prima televiziune exclusă vreodată din EBU‖. În aceeași ordine de idei, tot la
rubrica ― Special ‖ la pagina 13 a zi arului Adevăru l din 25 aprilie 2016, formulat tot în termeni
opulari, duri, întâlnim titlul ―Culisele rebeliunii de la Opera Națională‖.
În subtitlu, cu sublinierea cuvântului ―război‖, așezat în față, se precizează: ―încep să
apară dedesupturile nu prea plăcute ale protestului angajațiolor care au dus până acum la
anularea a 3 spectacole pe scena operei bucureștene.
La pagina 15, rubrica ―Internațional‖, apare articolul foarte interesant ce poartă titlul
care exprimă esența conținutului articoluilui: ―S UA cer Germaniei trupe pentru Est‖. Subtitlul
precedă de cuvântul subliniat : ―Solicitare‖ ne edifică cert asupra conținutului articolului:
―Statele Unite așteaptă ca Germania și Marea Britanie să trimită efective militare în țările
baltice, Polonia și Rom ânia pentru a descuraja Rusia‖. Tot pe temă de politică externă, la
pagina 15 a aceluiași cotidian, apare articolul: ―Protest la Chișinău‖. Construit sub forma unei
propoziții nominale ce concentrează la maxim ideea, titlul anunță un conflict deosebit de
tensionat: ―Mii de persoane au ieșit în stradă duminică, la Chișinău, pentru a cere demisia
guvernului condus de Pavel și convocarea de alegeri parlamentare anticipate.
Tot printr -o propoziție nominal, la rubrica ‖Panoramă‖, în același cotidian, la pagina 2 4, este
formulat titlul :‖Parc de distracții creștin cu crucificări interactive‖. Cu sublinierea cuvântului
‖Show‖ așezat în față, subtitlul explică de fapt conținutul articolului:‖ Un parc thematic
religios din Argentina pare un fel de variant a parcurilo r de distracții Disney. Spectacolele
biblice puse în scenă la Tierra Santa prezintă inclusive un Iisus robot pentru momentul
învierii‖
Pe aceeași temă, tot la pagina 24, apare titlul ‖Călugărul robot‖, titlul ce este
concludent pentru comunicar ea ideii esențiale desprinse din conținutul articolului. În articol se
precizează un că un temple budist din China, Longquan, a decis să atragă noi adepți,
îmbinând tradiția cu tehnologia modernă și în acest scop, mimează pe un călugăr robot.
În limbaj colocvial, apare și titlul ‖Au picat de papagali în afacerea Moscheea‖ (
Adevărul, nr 7513,30 martie,2016, p.1). În articol se vorbește despre construirea unei Moschei
la București, la schimb cu ridicarea unei catedrale ortodoxe la Istambul, care se dovedește tot
mai mult o capcană abil întinsă de Turcia, capcană în care la București, au picat trei președinți
și cinci guverne. Această constructive este și subiectul unui articol ce apare la rubrica
‖Eveniment‖ în același cotidian, la pagina 3 : ‖Bi serica de la Istambul, o ambiție politică a
României, niciodată dorită la Patriarhie‖. În subtitlu, după subliniera cuvântului
‖Controversă‖ ce apare în față se explică exact situația acestei construcții, care constituie o
adevărată controversă și care est e contestată de o mare parte din populație: ‖Deși a semnat cu

40
Turcia un protocol pe problem de culte,după principiul „ Moschee la București, biserică la
Istambul este suficientă pentru romanii din zonă.!
În același număr al Adevărul , la pagina 10, rubrica ‖Economie‖, apare un articol
interesant: ‖Bancherii și -au făcut justiție paralelă‖. La subtitle cu subliniera cuvântului
‖Alternativă‖, se precizează : ‖Românii cre nu vor să stea ani de zile prin justiție în procese
interminabile cu băncile se pot adresa acum, gratis, unui centru alternative de soluționare a
disputelor. Reprezentanții consumatorilor și avocații avertizează, însă, că acesta este înființat
cu dedicație pentru bănci și cer modificări.‖
Tot pe aceeași temă apare, la r ubrica ‖ Economie” ( Adevărul , nr.7513, 30 martie 2016,
p.11), articolul ‖Mâine se încheie mica amnistie fiscală‖ ( persoane fizice sau juridice care
înregistrează impozite neplătite la bugetul de stat în perioada 30 septembrie2015 – 31 martie
2016 pentru a benefici de unele facilitate).
La rubrica ― Special ‖, pagina 13 a aceluiași cotidian, apare un articol care vorbește
despre ―Secretele dispecerilor de la 112‖: ―Dacă ne -am panica n -am reuși să ajutăm.‖. În
subtitlu se precizează: ―Angajament. Oa menii care lucrează la preluarea apelurilor de urgență,
trebuie să fie stabil emoțional și să aibă capacitatea de a se concentra pe termen lung pentru a
face față turelor lungi în timpul cărora sunt deseori confruntați cu situații de viațăsi de
moarte.‖
La pagina 14, rubrica ― Internațional ‖ sunt redate aspecte din politica externă: ―O
româncă a suferit alături de victimele atentatului din Pakistan: <<Ce ticălos laș poate ataca un
parc plin de copii?>>‖. În subtitlu, care are subliniat cuvântul ―mărturie‖ se explică, de fapt,
conținutul articolului: ―Maria Cristina Marcuș, în vârstă de 23 de ani a povestit pentru
―Adevărul‖ cât de puternic a marcat -o atentatul din Lahore.‖.
Un alt titlu pe aceeași pagină la rubrica ― Internațional” este seminifivativ pentru
ilustrarea ideii din conținutul articolului: ―Avion egiptean deturnat de un idiot‖. Este vorba
despre un avion al companiei Egypt -Air care ar fi trebuit sa efectueze un zbor între
Alexandria și Cairo, și care a fost deturnat deasupra Mării Mediterane către Cipru. Odată
ajuns Laranca, piratul aerului, care amenința să detoneze o centură cu explozibil a formulat
mai multe revendicări nucleare, însă a fost ignorat de autorități. După 6 ore, piratul aerului,
identificat ca fiind Seif Eldi n Mustafa, de naționalitate egipteană a renunțat și s -a predat. La
final, un oficial egiptean a precizat că centura cu explozibil ―era falsă‖. Finalul articolului
răspunde în simetrie titlului: ―înfuriat, președintele cipriot Nikos Anastasiades a declarat
despre bărbatul care a produs atâta deranj că este un <<idiot>>‖.
În ziarul ―Adevărul‖ , la pagina de ―Cultură‖ (―Adevărul‖ nr 7513, 30 martie 2016, pg
22) se întâlnesc articole ce vorbesc despre succesele obținute de români în domeniul

41
cinemat ografiei: ―Record absolut: 13 trofee Gopo pentru <<Aferim>>‖, ―gala <<Aferim>> al
lui Radu Jude a surclasat recorduri anterioare de la premiile Gopo, precum firmele lui Nae
Caranfil: <<Restul e tăcere>>(2009), cu noua statuete sau <<Closer to the moon>>(20 15), tot
cu 9 distincții‖, în aceeași temă, în aceeași pagină, rubrica ―Cultură‖ este și articolul ―Premiile
Gopo, un fel de Oscar, dar altfel‖.
Ziarul ―Adevărul‖ din 5 aprilie 2016 se deschide cu un articol vorbind despre corupție:
―Emanoil Sa vin, primarul Bușteniului: <<80% din funcționari iau o mică șpăguță ca să
trăiască și ei>>‖(―Adevărul‖, nr 7516, 5 aprilie 2016, pg1).
La pagina 4 a aceluiași ziar, la rubrica ―Actualitate‖ apare articolul: ―Metodele de
teroare ale lui Adrian C orduneanu‖. În subtitlu se explică semnificația articolului: ―Iași.
Numărul doi din clanul interlop Cordineanu, arestat preventiv pentru șandaj, ar fi ințepat cu
cuțitul în picior un agent de vânzări de la care cerea bani și clienți pentru o firmă de
const rucții pe care o controla.‖ În mesajele telefonice transmise de Corduneanu, obtinuțe de
―Adevărul‖ interlopul iși amenința victima că: ―Îi va crăpa capul‖.(―Adevărul‖, nr 7516, 5
aprilie 2015, pg4).
La pagina 5 a aceluiași cotidian apare artic olul: ―Denunț la DNA: cuvântul lui Ghiță,
lege în PSD‖. Elipsa predicatului suplinit prin virgulă, întărește și mai mult ideea afirmată
prin titlu. În subtilu se explică semnificația articolului: ―Detalii inedite apar în dosarul
deputatului Sebastian Ghiță , cercetat pentru șantaj, dare de mită și cumpărare de influență.‖
La rubrica ―Actualitate‖ pagina 6, a aceluiași cotidian apare un articol, care vorbește din nou
despre hibele sistemului de sănătate din România. Pintr -un titlu eliptic de predicat, se
accentuează ideea vinovăției autorităților în ceea ce privește sisteul medical românesc:
―Autoritățile, vinovate de tragedia bebelușilor din Argeș.‖ În subtitlu, se precizează: ―Sondaj.‖
Deși aproape întreaga țară a aflat de tragedia micuților țintuiți la pat de sindromul hemolitic,
uremic, declarațiile contradicotrii date de oficiali i -au făcut pe romăni să arate cu degetul spre
Ministerul Sănătații și spre Direcția de Sănătate publică Argeș, instituții pe care le consideră
principalele vinovate pentru valul de îmbolnăviri cu Ecoli.‖
Tot la rubrica “Actualitate ‖, la pagina 7, apare un articol foarte interesant, cu titlul
―Românii încep să cradă în puterile hipnozei.‖ În articol se subliniază ideea că tot mai multe
cazuri de atacuri de panică, stări de anxietate și fobii ce apar pot fi tratate printr -o terapie
contestată de medici, de c are mulți români încă se feresc, în ciuda a ceea ce se intâmplă peste
hotare. Deși au început să câștige teren, specialiștii în hipnoză spun că pacienții le trec pragul
abia când restul tratamentelor nu dau nicun rezultat. Prin hipnoză s -ar putea trata dep endența
de țigări sau alcool. Un studiu derulat de oamenii de știință din Suedia a scos la iveală faptul
ca o oră de hipnoterapie pe săptămână, timp de 12 săptămâni, a dus la reducerea simptomelor

42
sindromului de intestin iritabil cu 40%. În același timp, o altă cercetare realizată de
Universitatea Stanford, a arătat că sugestiile expuse în timpul hipnozei produc efecte
observabile în corpul pacientului: atunci când participanților li s -a cerut să -și imagineze că
mănâncă, secrețiile de acid gastric au crescu t cu 70%.
În același cotidian, la rubrica ‖ Special”, pagina 21 , apare un articol interesant, ce
sugereaza ideea că Sfinxul și Babele fac obiectul disputei între doua județe: ‖Sfinxul și babele
disputate cu încrâncenare în instanță ‖. De asemenea, elipsa predicatului precum și folosirea
unu cuvânt ‖dur‖ (încrâncenare) s cot în relief distanța crâncenă în legătură cu cele două
monumente ale naturii. În subtitle, se explică semnificați afirmației :‖Litigiu. Conducerea
județului Dâmbovița i -a dat în judecată pe vecinii din Prahova acuzându -i că nu recunosc
actele oficiale po trivit cărora celebrele monumentele naturii se află <<în ograda>>lor.
Procesele sale privitoare la demarcația teritorială au început acum peste 15 ani.‖
În legătură cu precaritatea stării de cercetare în România, în ziarul ‖Adevărul‖ din 22 august
2013, la rubrica ‖Actualitate‖ se atrage atenția asupr stării critice în care se află cercetarea
:‖Nature‖: ‖Cercetrarea din România, în cădere liberă‖. Din nou, elipsa predicatului, suplinit
prin virgule, întărește ideea sugerată prin titlu.( ‖Adevărul‖, 22 augus t 2013,pagina 5). În
subtitle se precizau următoarele : ‖Ecouri. Revista<<Nature>>a publicat ieri o analiză în care
critică dur tăierea fondurilor allocate proiectelor de cercetare din România și relaxarea
condițiilor de acces îm funcțiile universitare.‖
La rubrica ”Cultură”, în ziarul Adevăru l din 5 prilie 2016, apare articolul ‖Președinții
Românie i, la aniversarea Academiei‖ ( Adevărul, nr 7516, 5 aprilie , 2016,p.22 ). În subtitle se
explică, de fapt, conținutu articolului : ‖Omagiu. Personal ități ale vieții politice și culturale
din România și străinătate, precum Klaus Iohannis,președintele României, Principes
Margareta, dar și foștii președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu, au participat ieri la
aniversarea împlinirii a 150 de ani de l a înființarea Academiei Române.‖. Au fost expuse
opera de artă aparținând lui Luchian, Aman, Andreescu și Pallady.
În ziarul ‖Adevărul‖, la rubrica ‖Eveniment‖ (‖Adevărul‖nr 7516,5 aprilie, 2016,p.2)
apare un articol pe tema terorismului : ‖Smu lgerea baticului de pe capulunor adolescente nu
va rezolva problema terorismului‖. În subtitle, subliniindu -se cuvântului ‖Concluzii‖, se
explică semnificația titlului, precum și esența articolului : ‖Concluzii: Agresorii celor doua
tinere musulmane nu fus eseră identificați până ieri, iar faptul că părinții victimelor refuză să
depună plângere la Poliție îngreunează ancheta, atrag atenția procurorilor. Între timp,
specialiștii subliniază că problema terorismului nu va fi rezolvaată prin atacarea unor eleve de
liceu.‖

43
În același ziar, la rubrica ‖Eveniment‖ , pagina 3, apar articole interesante precum
:‖Islamofobia, avantaj pentru ideologii jihadiști‖( Aversiune europenilor față de refugiați,
servește intereselor unor partide extremist de pe conti nent, și, mai ales unor ideology jihadiști,
pentru care integrarea musulmanilor în societăților – gazdă este ‖o oroare‖, după cum susține
izlamologul clujean Marius Lazăr. Islamofobia dă sens discursului islamist radical privind
aversiunea ‖Occidentului‖ f ață de ‖Islam‖ ). Pe aceeași temă, la aceeași pagină, un articol se
intituleză:‖ Să nu idealizăm nici să anatemizăm în masă‖. În articol, islamologul Marius Lazăr
crede că trebuie să fim realiști în ceea ce -i privește pe refugiați, ‖sa nu idealizăm în tota litate
pe refugiați, dar nici sa -i anatemizăm în masă. E vorba despre persoane ce provin din toate
categoriile sociale ce au trecut desea prin experiențe traumatizante , ce au fost obligați să se
adapteze la circumstanțe dificile pentru a supraviețui, ei ș i familiile lor. Ca peste tot, se găsesc
acolo și buni și mai puțin buni, așa cum e orice grup uman din lume‖, ‖E nevoie de
construcția unei opinii publice care să nu se lase confiscate de tentațiile enclavizării în
bastioanele psihozelor (auto) induse.‖
Un comentariu realizat de Cristian Unteanu, corespondent la Bruxelles se intitulează :
‖ Ce avantaj își poate crea România di n criza refugiților‖ ( Adevărul , 26 august 2015, p.3).
Articolul scoate în evidență fapul că acum este un moment de criz ă fără precedent, dar ‖și fără
precedent ar putea fi, dacă ar fi bine înțeleasă și judecată foarte rapid și correct, șansa
Românieide a -și face auzite argumentele și de a -și valorifica atuurile noastre
strategice….Acum și nu mai târziu, diplomația noastră ar trebui să folosească toate canalele
de care dispune , formale și informale, pentru a relua în urgență, discuția veche , mereu
neterminată, despre aderarea noastră la statul Schengen‖, ‖C e-ar propune România ar fi o
logică europeană, comună, a unui spați u comnu de apărare și securitate, internă și externă,
care să permit o gestionare eficace a unei problem care, odată scăpată din mână ar putea pune
sub semnul întrebării însăși construcția europeană‖.
În același ziar, la pagina 9, rubrica ‖Po litică‖ apare, în limbaj familiar, popular,titlul ‖
Tata-socru, mătrășit din PSD‖. În subtitlu, se explică semnificația titlului, care de fapt
sugerează ideea esențială a articolului :‖Revanșă. Ilie Sârbu va fi schimbat din funcția de
lider al senatorilor PSD, după ce ginerele său, Victor Ponta, a pierdut șefia partidului în fața
lui Liviu Dragnea. Sârbu va primi totuși un post bine plătit la stat.‖
La rubrica ‖Economie‖, în același ziar din 26 august 2015, paginile 10 -11, apar
articolele : ‖Ie ftinirea petrolului ajunge cu întârziere în benzinăriile din România‖ (prețul
petrolului a scăzut pe piețele international cu peste 30% de la 1 iulie, dar carburanții
comercializați la stațiile din România s -au ieftinit doar cu puțin peste 6 % ); ‖Cum se va simți
îm România cutremurul bursier din Asia‖.

44
La paginile 14 -15, la rubria ‖Special‖ din ‖Adevărul‖ din 26 august 2015, în limbaj
familiar, sunt articole ce poartă titluri suggestive: ‖Vara capricioasă a dat peste cap
agricultura: nu vom ave a ce mânca, dar vom avea ce bea‖; ‖E de groază, porumbul e praf !‖ ;
‖Fântânile au sect, dar vom ave țuică din plin‖
La pagina 21 din același cotidian ( ‖Adevărul‖ – 26 august 2015, rubrica ‖Tehnologie‖)
apare un titlu care în rimă fiind realiza t vorbește despre o inventive interesantă :‖T axiul
zburător venit din viitor‖. Elipsa predicatului, suplinită prin virgulă întărește ideea desprinsă
din titlu. În articol se vorbește despre o inventive ce va revoluționa sistemul de transport.
Acest nou sis tem de transit propune capsule cu două locuri, care se deplasează prin levitație
magnetică.
De asemenea în mod ironic, cu cuvintele puse în rimă, sunt subliniate aspect diverse
din ‖avalanșa‖ șpăgilor: ‖Ploaie de stele căzătoare în Poliția Româ nă. Chestori și comisari,
printre mari șpăgari‖. În subtitlu, după ce se subliniază cuvântul ‖Corupție‖, se explică titlul:
‖Tot mai mult ofițeri superiori din Poliție trec de partea cealaltă a legii, devenind protector ai
infractorilor.Puși să vegheze la respectarea legii, unii dintre polițiști aplică doar <<Legea
șpăgii>>. Cei care au picat testul integrității sunt anchetați de procurorii DNA și riscă ani grei
de pușcărie‖ ( ‖Adevărul‖ nr.7439, 19 noiembrie 2015, pp 1 -2).
La rubrica ‖Economie ‖, paginile 10 -11, ale aceluiași cotidian, apar articole ce transmit
informații utile populației: ‖Cum au mers afacerile în primele nouă luni‖, ‖Registrul
ajutoarelor de stat, functional din din ianuarie 2016‖.
La rubrica ‖Internațional‖, pagin ile 14 -15, din ziarul ‖Adevărul‖, din 17 noiembrie
2015, apar articole interesante ca :‖Atmosferă de război la Paris‖ (este vorba despre un raid, o
amplă operațiune antiteroristă ce a avut loc în apropiere de Paris, la Saint -Denis, unde poliția
avea inform ații că s -ar afla ‖creierul‖ atentatelor care au însângerat capital Franței,
Abdelhamid Abbaond); ‖Unda de terore se extinde în Europa‖; ‖Confesiunile unui fost spion
al statului Islamic‖.
Alte titluri sugerează exact conținutul de idei al art icolului. De exemplu, la pagina
‖Cultură‖ din ziarul ‖Adevărul‖ din 19 noiembrie 2015, apare titlutl: ‖La Colectiv s -a rupt
filmul democrației‖ (‖Adevărul‖, 19 noiembrie 2015, pagina 22). Cuvintele din titlu apar în
articol și aparțin lui Vlad Alexandresc u, fost ministru al Culturii , de curând demisionat.
Prima sa zi de mandate a concis cu deschiderea unei noi ediții a Târgului de Carte Gaudeamus
(18-22 noiembrie). Cu acest prilej, o primă declarație de presă a ministrului a atins și subiectul
tragic al i ncendiului din clubul Colectiv: ‖Acest nou govern vine pe marea tragedie de la
Colectiv. Să nu uităm că celor care au murit acolo le datorăm schinbarea de govern și că în
calitate de ministru al Culturii mă simt extreme de responsabil pentru ce s -a întâmpl at

45
acolo…Cred că acolo se întâmpla un act de cultură: era o trupă rock care încerca să lanseze un
album original, fără fonduri de la stat, fără sprijin investituțional, într -un spațiu fost indusrial.
Acolo s -a rupt înr -un fel filmul democrației , acolo s -a rupt filmul încrederii care lega clasa
politică românească de publicul consummator de cultură (…) Trebuie să încercăm să reface
încrederea care s -a pierdut, iar cultura joacă aici un rol fundamental, pentru că tocmai cultura
este cea care le leagă‖. Din pă cate, ministul care -și pusese în gând să reformeze cultura și
demarase câteva proiecte de redactare, a demisionat.
În același cotidian, la rubrica ‖Showbiz‖, pagina 23, articolul ‖Amalia Enache,
noua<<zâna a surprizelor>> vorbește despre prezent atoarea Amalia Enache‖, care
reinventează conceptual de surpiză în emisiunea ‖Clipa de fericire‖, de pe 25 noiembrie, de la
ora 20:30, la ProTV.
Tot despre emisiunile ProTv vorbește și articolul ‖20 de ani cu ProTv. Cum a
revoluționat televiziun ea din România‖ ( ‖Adevărul‖ 1 decembrie 2015, p23,
rubrica‖Showbiz‖). În articol se subliniază ideea că aniversarea a 20 de ani a postului ProTv
reprezintă un bun prilej de a rememora elementele care l -au propulast în atenția românilor.
Modelul occidental , promovarea vedetelor și lansarea unor show -uri cu priză la public au
garantat succesul.
Îmbinând limbajul presei cu cel colocvial, Andrei Gheorghe, om de radio ( preintă
emisiunea ‖Lanțul slăbiciunilor‖), vorbind despre Adrian Sârbu, îi contu rează în mod original
profilul acestuia: ‖Adrian Sârby era un taur comunal, vorba celor de la B.U.G Mafia, extreme
de puternic, extreme de productive, extreme de inventive,de creative și de dominant. Era un
fel de smardoi pe treaba lui. Asta nu înseamnă ap reciere pozitivă sau negative.‖. Numele lui
Adrian Sârbu a fost de la început legat de ProTv, acesta fiind considerat prtizanul unei
‖mașinării‖ media cre cu greu poate fii egalată. Despre Andrei Sârbu, analistul media Iulian
Comănescu spunea în textul int itulat‖Visul lui Adrian Sârbu‖, că în timpul teleconferințelor
cel căruia i se spunea ‖Shogunul‖, ‖arunca‖ în aer concept precum ‖Biserica Pro‖,
‖fenomenul Pro‖, ‖Universitatea Pro‖.
Un punct tare al ProTv, a fost reprezentat întotdeauna de ve detele sale, ‖pilonii fiind,
la început și după multă vreme după, Andreea Esca și Florin Călinescu. Acum însă,
Comănescu sesizează schimbarea de vedete asociate postului și speră ca apariția lui Călinescu
la ‖Românii au talent‖ să reînvie imaginea cinsacra tă. Comănescu spune ca‖la începuturi
ProTv a fost tot ceea ce poate fi mai aproape de un star system în România, postul mizând pe
potențarea vdetelor. Să zicem că ProTv a fost postul care a știut să potențeze o serie de
oameni, în timp ce la alte emisiuni entertaimenul de calitate și dragostea publicului au apărut
mai degrabă împotriva respectivei televiziuni.‖

46
La pagina‖Actualitate‖ din ziarul ‖Adevărul‖ din 1 decembrie 2015, este formulat un
titlu folosindu -se limbajul colocvial, titlu ce ne sugerează ideea de corpuție, corupție ce a
pătruns în toate domeniile: ‖Baronul Nicolescu, proptea pentru judecătorii de partid‖ (
‖Adevărul‖, nr.7445, 1 decembrie 2015,p.6). Elipsa predicatului, suplinit prin virgule, scoate
mai bine în relief ideea suge rată prin titlu.
La pagina de ‖Cultură‖ din același cotidian, pagina 22, este un articol interesant, ce
vorbește despre acțiunile desfășurate pentru ajutarea victimelor de la ‖Colectiv‖: ‖Angela
Gheorghiu a strălucit la Ateneu pentru Colectiv‖.
La rubrica ‖Politică‖, pagina 8 în ‖Adevărul‖ din 1 decembrie 2015, un articol, al cărui titlu
este formulat tot într -un limbaj familiar, sugestiv, vorbește despre discuțiile ivite în Parlament,
în urma ‖bâlbâielilor‖ care s -au produs în cercetarea cazulu i, dar mai ales, în urma morții
atâtor tineri, din cauza procedurilor dezorganizate și a condițiilor insalubre din
spitale.Articolul se intitulează ‖Cazul Colectiv a deschis robinetul de inepții parlamentare‖.
La rubrica ‖Actualitate‖ se vorbește din nou d espre șpagă: ‖Vărul Crinuței Dumitrean
<<răsfățat >> cu milioane de ANPR dădea șpagă cozonaci și strudel.‖
La rubrica ‖Economie‖ a aceluiași cotidian, la pagina 10 , un articol vorbește despre
turismul desfășurat în România. Titlul, folosind cu vinte din limbajul familiar, sugerează exact
conținutul articolului:‖Tensiunile din Europa umflă cererea turistică pentru România‖. În
articol se subliniază că situația din Franța și Belgia, dar și conflictele din alte zone sunt
motivele pentru care turișt ii români s -au orientate în această iarnă către destinațiile locale.
La ‖Opinii‖, în același cotidian, la pagina 9, Ion M Ioniță semnează un ‖Editorial‖
intitulat ‖1 Decembrie. Ce am reușit și ce nu‖. Titlul ne sugerează ideea esențială din
conținutul articolului, stârnindu -ne curiozitatea de a afla ce am realizat după Marea Unire și
ce nu am reușit.
La pagina ‖Internațional‖, în ‖Adevărul‖ din 1 decembrie 2015, paginile 14 -15, apar
articole foarte interesante :‖Liderii lumii caută s oluții pentru salvarea Planetei‖ ( în articol se
subliniază ideea că la Paris 150 de șefi de stat și de govern încearcă ‖să ajungă la un acor
istoric privind schimbările climatice. Plus două grade Celsius linia roșie care nu trenuie
depășită‖).
Un titlu realizat în rimă la rubrica ‖Sport‖este amuzant și ironic: ‖Mafiotul Sumudică
a făcut Steaua mai mica‖ (‖Adevărul‖ nr.7445, 1 decembrie 2015, p.19). Articolul se referă la
antrenorul ‖Astrei Giurgiu‖, care a bătut din nou campioana, la capătul unui meci în care a
avut din nou inspirația de a -și trimite fundașii centrali în careul advers la ultima fază a
partidei.

47
La ‖Opinia‖, în ‖Adevărul‖ din 23 martie 2016, pagina 5, apar două articole :‖Europa
diasporelor, în război cu ce tățenii ei‖, semnat de Sorin Bocance, director în științe politice;
‖Terorismul din inima Europei‖, de Alexandru Fotescu. În ultimul articol amintit, autorul
Alexandru Fotescu, expert în securitate internațională , răspunde chiar titlului : ‖Jihad în
inima Europei‖: ‖Continuarea, după dispariția celei inițiale din Malenbeek, a planurilor de
atacare a infrastructurii civile a statelor arată că ei sunt doar cei de care am aflat și că rămâne
în continuare în picioare o rețea teroristă cu capabilități logistic e și umane pregătită să
lovească <<inima>> Europei…‖.
La ‖Actualitate‖ în ‖Adevărul‖ din 23 martie 2016, pagina 8, întâlnim
articolul‖Avocatul Poporului acuză bâlbele autorităților în criza bebelușilor‖. În articol se
precizează că la Spitalul de Copii ‖Marie Curie‖ mai sunt internați trei micuți cu simptomul
hemoltic -uremic, starea lor de sănătate fiind bună. Tot în acest articol se vorbește despre
‖bâlbele‖ce sunt anchetate de Avocatul Poporului. DSP Argeș a inrevenit cu întârziere și nu a
apelat imediat la specialiștii Institutului ‖Cantacuzino‖.
În ziarul ‖Șansa buzoiană‖, din 22 februarie 2016, apare un articol al cărui motto ar
putea fii considerat ca făcând parte din folclorul local: ‖Din ciclul <<Adio, dar rămân cu
tine!>>‖. ‖Cezar Preda s -a retras de la conducerea PNL Buzău, dar mai stă pu țin.‖ (‖Șansa
buzoiană‖, An XVII, nr.5150, 22 februarie 2016, p.3). În articol se reliefează ideea că
deputatul Cezar Preda este nehotărât în ceea ce privește rolul său în organizația PNL, oscilând
între a pleca din funcție su rămâne.
Îmbinând limbajul journalistic cu cel colocvial, la rubrica ‖Actualitate‖, în ‖Șansa
buzoiană‖, din 17 august 2015, apar articolele: ‖În timp ce frații lor mai mari îi tratează cu
aroganță, partidele mici se încălzesc de zor pentru locale‖ sau ‖Junii peneliști dau cu cărți în
populație‖ (‖Șansa buzoiană‖, 17 august 2015, p.3).
Revenind la ziarul ‖Adevărul‖, cele mai multe articole din acest ziar, putem spune că
se referă la diferite evenimente politice sau sunt pe teme juridice : ‖Baba -Oarba cu justiția‖
(‖Adevărul‖, nr. 7438, 18 noiembrie 2015, p.3). Titlul este foarte sugestiv folosind cuvântul
din jocul copiilor ‖de -a baba oarba‖, iar articolul purtând acest titlu este însoțit și de o
caricature potrivită ( caricature care îl înfățișează pe Dacian Ciolo ș și Comisia Juridică), care
ilustrează foarte bine situația alegerii Ministrului Justiției : Cristina Guseth, cu aceea prestație
lamentabilă la audieri, Mihail Selegan fiind în cărți doar pentru o oră și jumătate, în cele din
urmă fiind preferată Raluca Prună, expert adus de la Bruxelles
După o monitorizare a presei românești am încercat să evidențiez care dintre titlurile
de mai sus sunt cele mai folosite în presa românească și în care tip de presă.

48
În presa culturală cele mai folosite tipuri de titlu ri sunt cele care utilizează valorile
stilistice ale unor semne de punctuație, cele care sunt defective de predicat și bineînțeles
titlurile clasice, tradiționale. Aceste titluri sunt prezente în orice tip de ziar, fiind de asemenea,
după părerea mea, tit lul cu cea mai mare credibilitate pentru cititorilor.
Presa care este orientată mai mult pe satiră și umor, găzduiește în cadrul său foarte
multe titluri bazate pe ironie. Dintre titlurile enumerate în acest capitol cel mai mult sunt
utilizate titlurile bazate pe jocuri de cuvinte, titlurile care parafrazează (proverbe și ghicitori,
versuri, titluri din diferite filme, opere și melodii). De asemenea sunt folosite foarte des
titlurile care utilizeză rimele și jocul de litere.
În ziarele de satiră și umor , întâlnim de asemenea și titluri care conțin epitete, repetiții,
asindete, metafore și enumerări. Chiasmul este de asemenea un procedeu stilistic destul de
întâlnit în presa de umor.
Academia Cațavencu este un ziar orientat pe satiră și umor, în el găsim aproximativ
toate tipurile de titluri, unele mai frecvente decât altele, dar le întâlnim pe toate.
Presa de scandal se remarcă prin titluri cât mai șocante și care să atragă cât mai mult
cititorii. Prin urmare acest tip de presă folosește cel mai des tit lurile bazate pe jocuri de
cuvinte, titlurile citat, – acestea fiind cele mai utilizate tipuri de titlu, – și titlurile interogative
sau exclamativ imperative (folosite cu precădere în această presă).

49
Concluzii
Am considerat necesar să fac un istoric al apariției și dezvoltării presei, pentru a putea
face o comparatie cu presa actuală. Acest aspect l -am trat în primul capitol, pe care l -am
numit ‖Preambul teoretic‖.
Tot în Capitolul I am realizat o d escriere teoretică a caracteristicilor stilurilor limbii
române, referindu -mă în mod deosebit la stilul publicistic.
În Capitolul II, intitulat ‖presa scrisă actuală‖, la subcapitolul 2.1 ‖Structuri
colocviale‖ am abordat diferitele aspecte car e privesc valorile stilistice, diferitele formule
afective, expresivitatea acestora și rolul lor în realizarea textelor jurnalistice cât mai
interesante , mai placate și mai atractive. Vorbind despre structurile colocviale am abordat și
aspecte referitoare la mărcile oralității, concluzionând că limbajul jurnalistic românesc se
caracterizează în momentul actual printr -o puternică pătrundere în scris a unor trăsături ale
oralității, prin extinderea limbajului popular, familiar și chiar argotic în zone rezerv ate în
trecut registrului cult sau standard. Aici am remarcat mărcile oralității în limbajul jurnalistic,
evidențialitatea structurilor colocviale .
Evidențialitatea se referă la tipurile de surse din care locutorul a obținut informația, la
gradul de credibilitate și la măsura în care locutorul își asumă conținutul enunțului. Anumite
tipuri de obținere a informației sunt în mod cert garanții de adevăr, altele creează puternice
motive de dubiu.
Referindu -mă la mărcile oralității, pu tem concluziona că limbajul journalistic românesc
se caracterizează, în momentul actual, printr -o puternică pătrundere în scris a unor trăsaturi
ale oralității, prin extinderea limbajului popular, familiar și chiar argotic în zone rezervate în
trecut regis trului cult .
La subcapitolul 2.2 am vorbit despre presa actuală, subliniind tendința acesteia de a
introduce stitul colocvial în cel publicistic. De asemenea am subliniat că publicistica actuală
evoluează permanent, apărând tinerii jurnaliști, bine pregătiți, serioși și facând eforturi uriașe
pentru a aborda toate problemele serioase cu care se confruntă societatea. Un rol deosebit în
dezvoltarea presei actuale îl joacă și revistele școlare conduse de profesori și jurnaliști foarte
bine pregăti ți.
În cercetarea presei actuale , am urmărit modul de pătrundere a limbajului popular,
familiar, colocvial în presă. Am urmărit în mod deosebit semnificația titlurilor și a
subtitlurilor, observânnd că acestea sugerează ideea esențială a artic olului și chiar ne
sugerează exact conținutul articolului respectiv. Am selectat citate semnificative din articole
ce conțin opinii ale autorilor, citate care reflect același aspect : pătrunderea stilului colocvial

50
în presă. Autorii articolelor se exprimă cu umor, în mod ironic, într -o formă cât mai accesibilă
și pe înțelesul publicului cititor.
Pentru a atrage atenția și pentru a o menține, presa scrisă recurge la titluri îndelung
elaborate în care se regăsesc procedee care fie îl trimit pe ci titor, printr -un joc al transferurilor,
către un fond cultural, fie jonglează cu înseși elementele titlului. Titlul are o gamă foarte largă
de utilizări. Fără el, nu există nici articol, nici carte, cântec, ciclu de formare, colocviu,
emisiune radio sau TV , film, fotografie, hartă, întâlnire, pictură, piesă de teatru, piesă
muzicală, program de predare, publicație periodică, reuniune, schemă, seminar, spectacol etc.,
indiferent de suportul material pe care apare: afiș, pagină de gardă, prima pagină a unui z iar
etc. Pentru a fi un titlul cât mai atractiv și mai incitant, jurnalistica apelează deseori la retorica
titlului spectaculos și șocant, bazat pe numeroase artificii lexico -semantice, gramaticale și
figurative.
Titlul jurnalistic nu servește doar la numirea unui text jurnalistic pentru a putea fi
distins de altele asemănătoare. El poate juca un rol informativ independent. De aceea,
conținutul unei publicații bine realizate poate fi citit la o primă privire doar din parcurgerea
titlurilor.
Supratitlul, subtitlul, intertitlul, sunt elemente ale titrării care ajută cititorul să afle mai
multe detalii despre conținutul articolului însă nu suficient de multe încât să nu mai parcurgă
lecturarea articolului în întregime.
Supratitlul este legat de titlu explicitându -l prin anticipare; subtitlul dezvoltă sau
continuă o idee din titlu, însă acesta poate să se refere și la alte elemente din corpul
materialului; intertitlul furnizează informații cu privire la text, permițând cititorilor o lectură
rezumativă și în același timp menținându -le atenția.
Procedeele stilistice ca: metaforele, comparațiile, jocurile de cuvinte, aliterațiile,
rimele, repetițiile, elipsa, chiasmul, citatele, etc. apar în mod curent în titlurile din presă
scrisă.
După un stud iu al presei scrise care a avut la bază analiza acestor tipuri de titluri am
constatat că foarte multe dintre ele sunt folosite cu precădere în presa de satiră și umor.
Tipologia titlurilor este mult mai complexă și mai amplă față de cum am prezentat -o în
capitolele anterioare, acestea sunt doar începutul unor preocupări susținute pe această temă,
aparținând deopotrivă jurnaliștilor și teoreticienilor, cercetătorilor.
În emisiunile de la televiziune observăm că se u tilizează titluri, de -a dreptul șocante,
pentru a ne capiva interesul, pentru a creea suspansul și pentru a ne spori emoția și a ne face
să ascultâm permanent, pentru a afla știri interesante. Predomină cuvintele : ‖Bombă‖,
‖exploziv‖ , ‖uluitor‖, ținându -ne ore în șir încordați.