1.1.Repere generale ale j udețului Satu Mare Pe harta României, jude țul Satu Mare este localizat la marginea nord –vest ațării, între 4723și… [605757]
11.REPERE GENERALE
1.1.Repere generale ale j udețului Satu Mare
Pe harta României, jude țul Satu Mare este localizat la marginea nord –vest ațării, între
4723și 4806latitudine nordică și 2218și 2337latitudine estică, la zona de contact a
Câmpiei Tisei cu Podi șul Someșan și Carpații Orientali. Are ca vecini județul Maramureș la est,
județul Sălaj la sud -est, județul Bihor la sud, iar la nord, nord -vest se află grani ța cu Ucraina.
Localitățile ce se a flă la cele mai extreme puncte ale jude țului sunt: la est Huta (23 29
latitudine estică) ce face parte din comuna Certeze, la sud Lelei (47 23latitudine nordică)
parte a comunei Hodod, la vest Scări șoara Nou ă (2214latitudine estică) parte a comunei
Pișcolt, iar la nord Tarna Mare (48 04latitudine nordică).
Fig. 1 -Harta jude țului Satu Mare
(www.cazare10.ro )
Suprafața județului este de 4417,8 km ²reprezentând aproximativ 13% din suprafața
țării. Județului este alcătuit din două municipii de rang 2: Satu Mare și Carei, patru orașe de
rang 3: Negrești Oaș , Tășnad, Livada și Ardud și din 58 comune (Acâș, Agriș, Andrid, Apa,
Bătarci, Beltiug, Berve ni, Bixad, Bârsău, Bogdand, Botiz, Căline ști-Oaș, Cămărzana, Cămin,
Căpleni, Căua ș, Cehal, Certeze, Ciumești, Craidorolț, Crucișor ,Culciu, Doba, Dorolț, Foieni,
2Gherța Mic ă, Halmeu, Hodod, Homoroade, Lazuri, Medie șu Aurit, Micula, Moftin, Odoreu,
Orașu No u, Păule ști, Petrești, Pir, Pișcolt, Pomi, Porumbești, Racșa, Sanisl ău, Santău, Săcă șeni,
Săuca, Socond, Supur, Tarna Mare, Terebe ști, Tiream, Târșolț, Turț, Turulung, Urziceni, Valea
Vinului,Vama,Veti ș,Viile Satu Mare), având 226 sate.1
Suprafața județul Satu Mare cuprinde, ca forme de relief, câmpia, dealul și muntele.
Peisajul natural predominant este de câmpie joasă, cu terenuri cultivate, paji ști, l ăcovi ști,
nisipuri și pâlcuri de stej ăriște, relicte ale unor masive forestiere mai extinse, fiind prezen tă o
tendință de stepizare a vechii vegeta ții de silvostep ă.
O imagine deosebită o au mun ții vulcanici Oaș -Gutâi ce cuprind depresiunea Țării
Oașului, pitoreasc ăși original ă ce păstrează vechi elemente etnografice.
Schimbările radicale din ultimele decenii a transformat peisajul natural al jude țului în
comparație cu descrierile geografice de dinainte de Primul R ăzboi Mondial. Aceste
transformări se datorează lucrărilor hidroameliorative, a des țelenirii, a construcțiilor tehnico –
edilitare și a defriș ărilor.2
Unitățile geomorfologice al județului sunt grupate în categoriile de: regiuni de câmpie;
piemonturi în partea sudică și sud vestic ă a județului la care se atașeaz ăși Culmea Codrului;
iar în partea de est și nord -est a teritoriului este prezentă zona mun ților Oaș -Gutâi și
Depresiunea Oa ș.
Câmpia ocupă 2/3 din suprafa ța județului, fiind predominant ă în județ, întinzându -se în
partea centrală și de vest, purtând numele de Câmpia Someșului Inferior sau Câmpia
Sătmăreană, reprezentând subunitatea nord ică a Câmpiei de Vest. În cursul ei se disting cele
două categorii de câmpii înalte și joase.
Din categoria câmpiilor joase fac parte câmpiile: Some șului, Ecedei, Crasnei și Ierului,
dar fiecare are particularită țile specifice.
Câmpia Some șului are altitud ini între 115 -130 m, pe cea mai mare parte a întinderii
sale, fiind străbătută de râul Some ș. Este poziționat ă pe partea dreaptă a văii Some șului pân ă la
marginea de vest a Mun ților Oaș -Gutâi, iar pe partea stângă până la liziera fostului bazin al
Ecedei, limita ar putea fi marcată de localită țile: Boghiș, Doba, S ătmărel, Terebe ști și Ardud.3
Câmpia Ecedea se află în zona de nord -vest a regiunii. S -a format pe întinderea fostului
bazin al mla știnii Eced. Râul Crasna, principalul curs ce delimita mlaștina a fost deviat la
1https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Satu_Mare
2Bogdan, A; Călinescu,Maria( 1976), Județul Satu Mare , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucure ști, p.7.
3Ibidem, p.23 .
3marginea bazinului, lucrări terminate în anul 1899. Este cea mai joasă câmpie di jude ț
altitudinile ei fiind între 112 -127 m.
Câmpia Crasnei este situată la sud de Câmpia Ecedea, este o câmpie joasă cu altitudini
între 116 -127 m. Această câ mpie este aluvionată și drenat ă de apele râului Crasna, partea
nordică fiind ferită de inunda ții datorit ă canalizării și îndiguirilor.4
Câmpia Ierului, cunoscută și cu numele de Câmpia Eriului este o câmpie joas ă situată la
o înălțime de aproximativ 120 m . situată la vest de Câmpia Crasnei. Culoarul Ierului este lat de
5-15 km cuprins între Câmpia Nirului și Platforma S ălăjană.
Câmpia Sălacea situată la sud de Câmpia Ierului, este încadrată de Piemontul
Tășnadului, valea Ierului.5
Din categoria câmpiilor î nalte fac parte Câmpia Careiului și Câmpia Nirului.
Câmpia Careiului este situată la vest și nord -vest de municipiul Carei, având altitudini
între 140 -160 m prezentându -se ca o prispă mai înaltă fa ță de unele câmpii limitrofe.
Câmpia Nirului are altitudini cuprinse între 131 -160 m fiind situată la vest de Câmpia
Carei, cuprinzând nisipurile din nord -vestulțării.6
Județul Satu mare cuprinde trei zone de piemont: Piemontul Oașului, Piemontul
Tășnadului și Piemontul Codrului.
Piemontul Oa șului este situat în partea de nord, nord -est a jude țului, având la est Munții
Oaș, la sud Depresiunea Oaș, iar la vest este desp ărțit de Câmpia Someșului de râul Tur.
Piemontul Tă șnadului situat în partea de vest, sud -vest a jude țului, este o regiune
deluroasă situată la sud de Valea Ierului. Spre Valea Barcăului culmile acestor dealuri coboară
lent, pe când către Valea Ierului și Câmpia Crasnei ele se termin ă aproape brusc, având
diferențe de altitudine de 70 -90 m.7Este o regiune de dealuri cu interfluvii larg boltite, în c ea
mai mare parte despădurite. Această zonă ar mai putea fi numită si Dealurile Tă șnadului
datorită ora șului T ășnad ce polarizeaz ă zona. Regiunea se prezintă sub formă de culmi largi,
aproape netede și slab fragmentate cuprinzând strate de: marne, argile, nisipuri, gresii friabile;
peste care se află o argilă ro șcată pleistocenă.8Vârful cu cea mai mare înăl țime este Vulturul
4Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,pp.8 -9.
5Bogdan, A; Călinescu,Maria( 1976), Județul Satu Mare , Editura Academiei Republic ii Socialiste
România, Bucure ști, p.25.
6Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,p.8.
7Savinescu, V.,Radosav, D.(1980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.14.
8Bogdan, A; Călinescu,Maria( 1976), Județul Satu Mare , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucure ști, p.21
4având 334 m situat în partea sudică a zonei, iar în partea de vest între pârâul Cehal și Ier
înălțimile sunt mai mici, fiind cunoscut e de Dealurile Barcăului.9
Piemontul Codrului întins în partea de sud -est a jude țului, la poalele Culmii Codrului,
este a șezat într -o zonă de dealuri piemontane modelat de apele curgătoare, construit dintr -un
material complex de nisipuri amestecat cu pietr ișuri, marne, argile. În ălțimile crestelor sunt de
180-300 m, spre câmpie colinele ajungând să fie tot mai domoale.
Fig. 2. Principalele unită ți de relief (Savinescu, V., Radosav, D. 1980)
O prelungire a Dealurilor Silvaniei, se întinde în zona de inte rfluviu Nanda -Maja, o
regiune de dealuri de podi ș care este numit ă Dealurile Homorodului.
Culmea Codrului, denumită de localnici și „Vârful Codrului” face parte din relieful de
măguri, reprezentând resturi ale mun ților cristalini, o unitate geografic ă foa rte complexă din
prisma structurii tectonice. Lungimea crestei principale este de 22 km, aici aflându -se vârfurile
cele mai înalte: Lespezi având 575m, Țircău 533m, Tarni ța 551m. Partea estic ă este mai
fragmentată, înăl țimea cea mai mare având -o vârful Văr aștina cu 397 m.
Zona montană Oa ș-Gutâi ocupă partea de nord -est a jude țului Satu Mare, o suprafaț ă
mică a jude țului. Aceast ă zonă e închisă de Depresiunea Oa șului cunoscut ă cu denumirea de
„Țara Oașului”, nume folosit, în unele lucr ări pentru întreaga regiune.10
9Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,p.10.
5Depresiunea Oa șului este o regiune bine individualizat ă în masa vulcanică, cu o
suprafață de 614 km ², cu o altitudine de 400 -600 m în dealurile piemontane, alcătuite din roci
vulcanice Belioara și Măgurița; 200 -400 m în câmpii piemontane; prezent ând un relief variat și
câteva bazine mai mici. Această depresiune se subdivide în trei bazinete: Cămârzana are forma
unei pâlnii, Negre ști o form ă circulară și Târșolț are forma unui culoar; unde se disting dou ă
zone geomorfologice, una a luncilor și una piemontană.11
Munții Oașului închid dinspre nord -estși vest Depresiunea Oaș, în ălțimile lor sunt
relativ reduse de circa 400 -800 m vârfurile ce ating 800 m se află în extremitatea estică a
teritoriului: Obâr șiei și Frasin. Acești munți sunt fragmentați, caracterizându -se prin forme
rotunde, de stoguri cum sunt: Jelejnicul de la Căline ști-Oaș, Cet ățuia de la Gherța Mare, Dealul
Babii de la Tur ț, și Gemenele de la C ămârzana. Mun ții Oașului se prelungesc cu niște pinteni
înspre Câmpia Some șului unde zona pie montană propriu -zisă lipse ște.
Munții Gutâi reprezint ă granița de est a județului Satu Mare de județului Maramureș.
Acești munți, pe teritoriul județului Satu Mare, constituie ramura vestic ă a lor denumit
„Masivul Igni șului”, ce are în ălțimi între 600 -1202 m. Datorită faptului că lipsesc trecătorile,
fiind doar la cele două extremită ți; înconjoar ă sub formă de semicerc Depresiunea Oa șului.
Culmile cele mai importante, urmate după dealul Com șa, dep ășesc 1000 m cum ar fi: Pietroasa
având 1201 m, Buian cu 1064 m, iar în direc ția de nord, nord -vest sunt vârfuri și înălțimi de
aproximativ 1000 m: Vârful Mare, Trib șorul. Dup ă acestea creasta coboară gradat până la pasul
Huta, unde acest masiv se învecinează cu Mun ții Oașului.12
Suprafața județului Satu Mare se înca drează în sectorul climatic al Câmpiei de Vest
datorită pozi ției în cadrul geografic al ț ării darși în ansamblul circulației generale. Acest climat
se caracterizează prin: dense schimbări ale mersului vremii în timpul anului, de la un an la altul
acest lu cru se datorează circula ției ciclonal ă atlantică; dar și printr -o relativă uniformizare
teritorială.
Clima este de tip temperat -continentală, moderată caracterizată prin veri pu țin mai
călduroase și ierni ceva mai blânde decât în restul ț ării. Spre deoseb ire, zona de șes a județului
Satu Mare, ce cuprinde partea nordică a Câmpiei de Vest, iernile sunt mai lungi și verile mai
moderate, fa ță de partea centrală sau sudică a acesteia. Maxima înregistrată a fost de +39,4 °C
10Ibidem, p.11
11Bogdan, A ; Călinescu,Maria( 1976), Județul Satu Mare , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucure ști, pp.16 -18.
12Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,p.12.
6la Carei în august 1954, iar minima absolută de -30,6 °C, tot la Carei în luna ianuarie a anului
1929.
Temperaturile medii realizate în anumite sta țiuni sunt: Carei 9,8 °C, Satu Mare 9,7 °C și
la poalele Mun ților Oaș -Gutâi 8 °C. Observa țiile f ăcute în ultimii aproximativ 30 de ani (1990 –
2015) sunt valorile de la sta ția meteorologic ă Satu Mare la care valoarea medie e de +11.1°C,
valoarea minimă -26.1°C (08.02.2012), valoarea maximă e de +38°C (06.08.2012) Pe baza
observațiilor f ăcute în anii de 1896 -1970, valorile medii ale temperaturilor înregistrate la Satu
Mare sunt: primăvara 10,2 °C, vara 19,6 °C; toamna 10,8 °C; iarna -1,7 °C. Este de men ționat
că regimul termic al Careiului este asemănător, iar Depresiunea Oa șului se înregistreaz ă
amplitudini anuale mai mici ale temperaturii, înregi strându -se valori mai scăzute.
Județul Satu Mare este str ăbătut de o importantă re țea hidrografic ă, care pe parcursul
timpului a dus la modificări ale peisajului natural, mai ales în jonele de deal și de câmpie.
Apele subterane ale jude țului Satu Mare cupr inse în subasmentul Câmpiei Some șului,
de-a lungul timpului s -au adunat o serie o stivă groasă de strate, de structuri, grosimi diferite,
care prezintă un ansamblu de condi ții hidrogeologice. Datorit ă acestor condi ții se deosebesc
două medii acvifere: unul apropiat de suprafa ță, iar celălalt de adâncime.
Apele apropiate de suprafa ță sunt cantonate în stratele de nisip albastre, groase de 70 -80
m în această zonă se acumulează în cea mai mare parte precipita țiile, dar și scurgerile
subterane. În func ție de oscilațiile climaterice, a precipitațiilor stratul acvifer ce alimenteaz ă
pânzele freatice de deasupra lui, face ca în perioadele secetoase nivelul hidrostatic al acestor
pânze să scadă până la adâncimi de 3 -4 m, iar în perioadele ploioase să se ridice pân ă la 1 -2 m
sau chiar până la suprafa ță în Câmpia Ecedului.
Apele subterane de adâncime sunt sub formă ascensională sau arteziană, și de z ăcământ.
Apele subterane sub formă ascensională sau arteziană se exploatează pentru alimentarea cu apă
potabilă, indus trială sau pentru tratamente balneare. Etajul superior e format din ape
carbonatate, dulci aflate la adâncimi de 250 -400 m apele de zăcământ al etajului inferior, se
află la adâncimi mai mari, în jur de 800 -2000 m, și care ies la suprafaț ă ca izvoare sau p rin
forjare sub formă de ape minerale carbogazoase cloruro -sodice, cu proprietă ți alcaline, aflate în
raza localită ților: Bixad, Turț, N ădaș, slab sulfurate la Luna, Vama, Ghenci, bicarbonate la
Tarna Mare, Valea Măriei, Micula, Noroieni, termale la Carei, Domăne ști, Moftin, Satu Mare,
Acâș Ady Endre, Mih ăieni având temperaturi de peste 50 -70C.13
13Savinescu, V.,Radosav, D.(1 980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.21.
7Datorită suprafe ței relativ plane și slab înclinat ă are cași consecinț ă un curs domol al
râurilor, divagant, ce a necesitat interven ția omului pentru regulariza re cursurilor lor. În urma
acestor interven ții au ap ărut: diguri, zone desecate, lacuri artificiale, canale. Tot apele
curgătoare influen țează în mod special raporturile de interdependen ță dintre ele și apele
subterane. Principalele râuri ce drenează supra fața județului sunt: Someșul, Crasna, Ierul,
Turul, Homorodul.
Some șul reprezint ă principala arteră a re țelei hidrografice având o lungime de 61 km.
Râul intră în jude ț în apropierea localit ății Aciua, str ăbate pe diagonală jude țului Satu Mare,
trece prin orașul Satu Mare, și iese din țar ăși din județ în apropierea localit ății Oar. Someșul
are o pantă relativ mică, un curs lini știt și debite fluctuante. În mare parte a fost îndiguit în
urma numeroaselor inunda ții ce le -a provocat (inunda țiile care au provo cat cele mai mari
pagube au fost în anul 1970). În traseul său are ca afluen ți, mai importanți, cei ce izvor ăsc din
Culmea Codrulu i: Bicău, Valea Vinului, Lipău.
Crasna are o lungime pe teritoriul jude țului Satu Mare de 57 km, intrând din județul
Sălaj pe teritoriul comunei Supur, și ieșind din județul Satu mare și din țar ă în apropierea
localității Berveni. Acest râu str ăbate zona de câmpie, iar partea nordică a râului, un mare
fragment, este canalizat și îndiguit. În Crasna se vars ă ape curgătoare cu car acter toren țial cum
ar fi: Cerna, maria, Maja.14
Ierul, cunoscut și cu numele de Eriu str ăbate regiunea de câmpie, din zona Dealurilor
Tășnadului, regiune ce a fost asanat ă în urma creării unor vaste terenuri mlă știnoase. Afluenții
săi sunt: Ierul Rece, Vet ijgatul și Sant ăul. În momentul de fa ță are un regim de scurgere
temporar.
Turul are un curs în partea de est a jude țului, drenând Depresiunea Oașului și o parte a
Câmpiei Some șului pe o lungime de 66 km. Izvor ăște din Munții Oașului, de sub vârful Buian,
avândși un bazin hidrografic cu suprafața de 1210 km ² la Căline ști Oaș. Are ca afluenți mai
importanți: Râul Mare, Valea Alb ă, Talna și Lechincioara.15
Homorodul drenează versantul nordic al Culmii Codrului, având o lungime de 59 km²,
având un bazin de pes te 600 km². Afluen ții săi principali sunt: Pârâul Sărat și Bălcaia. A fost
deviat și dirijat, în trecut, spre Someș, lâng ă ora șul Satu Mare.
14Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,p.13.
15Savinescu, V.,Radosav, D.(1980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.49.
8Pe lângă apele curgătoare mai sunt 16 lacuri artificiale cu o suprafa ță de 581 ha. Dintre
acestea amintim: lacul de baraj de pe Tur, Căline ști Oaș, pe valea V ăraștinii, Crucișor, de lâng ă
Homorodul de Sus, la Hodi șa. Pe lâng ă acestea teritoriul jude țului mai cuprinde și eleștee.16
Diversitatea de soluri pe un areal geografic relativ restrâns al jude țului Satu Mare es te
datorat reliefului, a factorilor de solidificare în asociere cu al ți factorilor naturali ce au
contribuit la formarea unui înveli ș de sol diversificat. Printre factorii naturali amintim: erodarea
formelor pozitive de relief, desecări, iriga ții, sediment ări aluvionare și eoliene ca și modific ări
aduse de om prin lucrări în agricultură.17
În zona de câmpie este întâlnită o diversitate de soluri: psamosoluri acide pe nisipurile
din nord -vestulțării, cu specificul lor de a re ține apa de infiltrare datorit ăbenzilor limonitizate
suprapuse. Un tip de sol organic turbos și pe alocuri foarte acid este întâlnit în Câmpia Ecedea.
O zonă de molisoluri, soluri foarte fertile sunt prezente în Câmpia Careiului și Crasnei.
Solurile gleice și lăcovi știle care au un exc es mare de umiditate, fiind prezente în zona de
câmpie joasă în Câmpia Ierului dar și în zona dintre orașul Satu Mare și Carei. Solurile
halomorfe reprezentate prin solone țuri sunt întâlnite în cele trei câmpii a: Ierului, Crasnei și a
Careiului. Pe supraf ața Câmpiei Someșului sunt întâlnite din grupa argiluvisolurilor: brune
luvice, luvisoluri albice, dar și terenuri cu exces de umiditate s -au format soluri pseudogleice
datorită factorilor locali și a microreliefului ce sunt greu permeabile.
În zona Dealur ilor Tă șnadului solurile cel mai des întâlnite sunt solurile brune luvice și
argiloiluviale. Pe Piemontul Codrului sunt suprafe țe acoperite de argiluvisoluri: brune luvice,
luvisoluri albice. În Culmea Codrului sun întâlnite solurile scheletice.
Pe suprafa ța Depresiunii Oa șului se întâlnesc, pe suprafețe mari, soluri brune luvice,
luvisoluri albice, dar și cele pseudogleice. Aceas ă depresiune are multe asemănări din
perspectivă pedologică cu Câmpia Some șului. Munții Oaș -Gutâi dețin soluri scheletice, brune
acide, andosoluri, acestea din urmă fiind determinate de materialul parental a rocilor eruptive
andezitice și de faptul c ă pe tot timpul anului este un climat umed și răcoros.18
Unitățile de relief influențeaz ăși resursele subsolului județului Satu Mare î n solurile
județului se g ăsesc substan țe minerale, z ăcăminte de minereuri complexe și de fier, în zoana
vulcanică a Oa șului; lignit în Munții Oașului, pe Valea Turului; andezit, gresii, calcare, aflate în
16Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,p.13.
17Savinescu, V.,Radosav, D.(1980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.24.
18Karácsonyi , C.(1995), Florași vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean Satu
Mare,p.15 .
9zona muntoasă a Țării Oa șului; se exploateaz ă zăcăm inte de bentonită și perlit, lut caolinos.
Nisipuri și pietriș se g ăsește pe albia Someșului, acestea fiind exploatate industrial în cariera de
la Apa. Zăcăminte de argilă din regiunea Tă șnadului sunt valorificate de fabrica de c ărămizi din
orașul T ășnad. În zona Câmpiei Crasnei și a Someșului sunt prezente apele termale valorificate
în stațiuni balneare și turistice.19
Teritoriul de câmpie a jude țului Satu Mare se încadreaz ă, în zona de silvostepă. Stejarul
predomină pădurile, cele mai întinse se află în teritoriile apropiate localită ților: Ardud,
Ciuperceni, Foieni, Livada și Micula. În zonele cu umiditate mai ridicat ă, în mijlocul pâlcurilor
de păduri se întâlne ște stej ărișo-cărpinetele.20
În pădurile de câmpie apar următoarele esen țe lemnoase: alunul, ci reșul s ălbatic,
jugastrul, frasinul. Zăvoaie de răchită și plopi indigeni se g ăsesc de -a lungul râurilor, al
Some șului și a Turului, în special. Se mai întâlnesc culturi întinse și tinere de plopi
euroamericani, salcâm, stejărete de tip mai uscat, în zona de vest a jude țului, în Câmpia Nirului.
În etajul dealurilor se află pădurile cu o compozi ție floristic ă felurită: careto -gorunetele
(Quercetum petreas -cerris) masive în partea de sud a jude țului; stejarul pufos, gârnița (Quercus
frainetto) în zona Culmii Codrului.
În zonaȚării Oa șului se g ăsesc diferite specii indicatoare precum: Luzula luzuloides,
Symphytum cordatum, dar și castanul, pinul silvestru, bradul, duglasul verde, laricele. Pe
versanții Munților Gutâi și Oaș se g ăsesc făgete, molidi șuri.
Din s uprafața județul Satu Mare 18% e ocupat ă de păduri. Principalele specii forestiere
ale județului sunt reprezentate de urm ătoarele specii: plopi euroamericani, salcâmi, stejari,
molizi, brazi, pini, sau în amestec cu alte specii și arbuști.
Din suprafa ța județului 18% reprezintă suprafa ța pășunilor și 8% a fânețelor. În zona
de câmpie unde se află forma țiuni mai umede e întâlnit mai des: Agrostis stolonifera,
Poatrivialis, Alopercurus pratensis, iar în zona pă șunilor uscate se g ăsește Festuca pseudoviva.
Teritoriul de pă șuni a județului mai e dominat și de p ăiușuri Festuca ovina, Festuca rubra, iarba
albastră Molina coerulea; din speciile halofile se întâlnesc: Puccinelia distans, Plantago
maritima, Aster sedifolius.
Bălțile și mlaștinile sunt predominant î ntâlnite în zona de câmpie a Ierului, Nirului, de -a
lungul Some șului, unde vegetația e mult restrâns ă din cauza succesivelor asanări.21
Cele mai multe speciile ruderale și buruieni se întâlnesc pe terenurile agricole.
19Savinescu, V.,Radosav, D.(1980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.27.
20Savinescu, V.,Radosav, D.(1980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.28.
21Ibidem, p.29.
10Județul Satu Mare cuprinde și o serie de specii floristice rare precum: laleaua pestri ță–
Fritillaria meleagris, întâlnită pe pă șunile și fânețele naturale Râtul Mare și Râtul Mic; narcisele
albe întâlnită în pădurile din raza ora șului Livada; p ădurile cu cer –Quercus cerris L, întâlnite
înzona localită ților Homoroade, R ătești, în p ădurea Băltoasa; pădurile relicte, în zona Văii
Măriei și a Bixadului; castanul comestibil –Castana sativa, întâlnit în zona Boine ști, Orașul
Nou, Certeze, Bixad, Halmeu; tinovelele întâlnite în Mun ții Gutâi și O aș.22
Fauna jude țului Satu Mare e compus ă din: mamifere, păsări, reptile, insecte și pești.
Din categoria mamiferelor mari amintim: mistre țul, întâlnit în zona Piemontului
Tășnadului și Codrului; ursul r ăspândit în zona Țării Oa șului, Codrului; cerbu l carpatin întâlnit
înȚării Oa șului, T ășnadului și Codrului; lupul întâlnit în zonele de colin ăși câmpie, în funcție
de anotimp; căprioara în zonele de pădure; pisica sălbatică în pădurile dealurilor, la sud de
Tășnad; vulpea în zona p ădurilor de stejar; jderul de copac în făgetele din zona Oa șului; jderul
de piatră întâlnit pe culmile cele mai înalte ale Mun ților Gutâi; veverița în zonele deluroase;
iepurele în zonele de terenuri deschise ale câmpiei; orbetele, rozătoarele popândăul și hârciogul
sunt răs pândite în zonele câmpiilor neîmpădurite; viezurele întâlnit în Câmpia Nirului.23
Destul de bogată, în specii, e fauna de păsări. În zonele pădurilor de câmpie sunt
întâlnite: stăncu ța, pup ăza, sitarul, cioara, co țofana, potârnichea, privighetoarea.
Dintre alte specii de păsări amintim: sitarul de mal –Limosa limosa, întâlnit la
Andrid;beca ținei –Gallinago Gallinago, pe Câmpia Careiului și Nirului. Din categoria celor
care fac peregrinări ocazionale, sta ționeaz ă pe teritoriul jude țului specii de rațe, gâșt e, egrete,
pescăru și; rarit ăți ale avifaunei românești precum: eiderul -samateria mollisima, uligarul pescar
–Pandion Hallisetus, pescăru șul de mare –Lerus melanocephalus. Ciocănitoare, bufni țe sun
întâlnite în păduri; ra țe, stârci, l ăcari, nagâ țul pe te renurile mlă știnoase; sturzul de iarn ă,
aușelul, huhurezul de iarn ă răspândite în zona a șezărilor umane și a câmpiilor; ierunca, mierla
gulerată, pescăru șelul sunt întâlnite în etajul dealurilor mai înalte; pajura –Aquila chrysaëtos pe
vârfurile Pietroasa și Țiganul; cocoșul de mesteac ăn–Lyrurus tetryx în zona Platoului O șan-
Maramure șan.24
Din categoria reptilelor sunt întâlnite urătoarele specii: vipera în pădurile Șelătruc -Oaș,
Noroieni, Livada. Din grupa amfibienilor sunt răspândite: broasca de mla ștină în zona
Andridului și localit ății Apa; salamandra întâlnit ă în Depresiunea Oa ș.25
22Ibidem, p.30.
23Ibidem, p.32
24Ibidem, p.33.
25Ibidem, p. 34
11Din categoria insectelor amintim: coleopterele defoliatoare, scolitidele, cărăbu șul,
croitorul, omizile lepidopterelor (omida păroasă a stejarului, omida verde a stejarului ); aceste
specii provoacă pagube însemnate unor specii forestiere.26
Peștii care sunt întâlniți în apele de pe teritoriul județului sunt: țiparul, țig ănușul în
zonele mlă știnoase de câmpie; crapul, carasul, cleanul, știuca, linul, scobarul, zvârluga, șal ăul,
plătica răspândite în apele râurilor Tur, Crasna, Homorod, Talna. În râul Some ș se afl ă: somnul,
avatul, plătica, crapul, mreana. În apele curgătoare repezi din zona Oa șului înoat ăși păstrăvul.27
Numărul și dinamica unei populații e analizat ă în func țiede valoarea poten țială a
populației unui teritoriu, de sexe, ocupație, de capacitatea fizic ă, intelectuală a locuitorilor unui
județ.
Date ale recensămintelor din anii preceden ți celui din 2011 denot ă variațiile num ărului
populației din județul Satu Mare. În recensământul din anul 1948 popula ția județului era de
312672 locuitori, în 1956 de 337351 locuitori, în 1966 de 359393 locuitori, în 1977 de 393840
locuitori, în anul 1992 de 400789 locuitori, în 2002 un număr de 367281 locuitori, iar la ultimu l
recensământ, din 2011, popula ția era de 344360 locuitori.28
Din evolu ția populației stabile pe sexe și grupe de vârs tă de la Recensământul din 2011 ,
se observă că în primii ani de via ță numărul celor de sex masculin e mai mare decât a
persoanelor de se x feminin, acest fapt men ținându -se până în jurul vârstei, aproximative, de 55
de ani, când numărul persoanelor de sex feminin ce ajung la vârste mai înaintate este mai mare
decât a celor de sex masculin.
Se observă că numărul popula ției din județul Satu M are a fost influen țată de
evenimentele i storice ale epocii, ocreștere semnificativ ă a numărului de popula ție în urma
„Decretului 770” ce interzicea avortul din 1966 și atinge num ărul maxim în anul 1992. Se
remarcă și scăderea numărului de popula ție în urm a ultimelor două recensăminte.
În urma realizării statisticilor privind popula ția în funcție de categorii de localit ăți din
numărul de 344360 al popula ției județului Satu Mare, 157025 locuiesc în municipii și orașe, iar
restul de 187335 în comune.29
În urma rezultatelor ale Recensământului Populației și al Locuințelor realizat în anul
2011, structura populației stabile în func ție de limba matern ăeste de 58,30% română, de 39%
26Bogdan, A; Călinescu,Maria( 1976), Județul Satu Mare , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucure ști, p.67.
27Savinescu, V.,Radosav, D.(1980), Satu Mare Monografie , Editura Sport -Turism, Bucure ști, p.34.
28http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/
29Idem
12maghiară, de 0,70% rromi, de 0,4% ucraineană,de 0,3% germană și un procent și ma i scăzut de
turcă, rusă sau altă limbă maternă.30
După religia declarată la recensământ structura populației stabile arată că dintre
persoanele din județul Satu Mare: 49,2% sunt de religie ortodoxă; 18,4% de religie reformată,
18,2% de religie romano -catolică, 7,6% de religie greco -catolică, 3,1% sunt penticostali, iar
1,2% martori ai lui Iehova. Procente între 0,1% –0,8% au mărturisit religiile: baptistă (0,6%),
adventistă de ziua a șaptea (0,3%), creștină după Evanghelie (0,1%). Iar un procent de 0,1% s –
au declarat persoane de altă religie decât cele amintite mai sus. O altă categorie o formează cei
„fără religie”, ei reprezentând 0,2% din total, în număr de 634 persoane.31
Alte date centralizate la recensământul din anul 2011, la nivelul județului Satu Mare,
sunt: gospodăriile populației în număr de 118.586 gospodării; locuințele convenționale fiind de
140.971 locuințe; clădiri, 100.196 clădiri (din care 100.029 clădiri cu locuințe). Astfel, 99,6%
din populația stabilă preliminară a județului se regăseșt e în gospodăriile populației, restul
găsindu -se în gospodării instituționale sau reprezentând persoane fără adăpost.
Populația județului care a plecat în str ăinătate, pe o perioadă mai lungă de un an,dintre
aceștia, cei mai mulți au ales Italia, Portugali a, Franța, Ungaria, Spania, SUA sau Canada. Cei
plecați din țar ă pe o perioadă sub un an, cei mai mul ți au ales Franța, Italia, Marea Britanie și
Austria.
Tot din ultimul recensământ rezultă că populația feminină este majoritară; ea
reprezentând 51,5 % din populația stabilă. În municipii și orașe locuiesc 43,4% dintre bărbați și
45,3% dintre femei.
Densitatea populației este de 74,5 locuitori pe km². Sunt amintite localită țile cel mai
dens populate: municipiul Satu Mare (633,0 loc/km²), municipiul Carei (197,9 loc/km²),
Călinești -Oaș (111,6 loc/ km²), Dorol ț (107,4 loc/ km ²), Odoreu (102,5 loc km²), Botiz (97,9
loc/ km²), și C ăpleni (97,6 loc/ km²), Densită țile cele mai scăzute s -au înregistrat în
localitățile: Săcășeni (14,0 loc/ km ²), Homoroade (16,4 lo c/ km²), Craidorol ț (22,9 loc/ km ²),
Valea Vinului (23,1 loc/ km²), Cehal (24,2 loc/ km²), Căua ș (25,0 loc/ km²), și S ăuca (25,3
loc/ km²).32
Potențialul agricol al județului Satu Mare este datorat solului și climei ce sunt
favorabile pentru activități de producție vegetală și creșterea animalelor. Majoritatea
30http://www.recensamantromania.ro/wp -content/uploads/2012/08/TS5.pdf
31http://www.recensamantromania.ro/wp -content/uploads/ 2012/08/TS7.pdf
32http://www.recensamantromania.ro/
35.(1974), Localitățile județului Satu Mare , Lucrare editată sub îngrijirea Consiliului
județean pentru cultur ăși educație socialist ă Satu Mare, p 105
13localităților din județ sunt situate în zonă de câmpie. Zona deluroasă și de munte acoperă doar o
mică parte a județului. Agricultura și pescuitul angajează circa 2,6% din numărul persoanelor
angaj ate, însă peste 37,5% din populația ocupată a județului, din care denotă că activitățile
agricole sunt practicate cu precădere în cadrul fermelor individuale și la o scară redusă.
Suprafață agricolă și modul de folosință a terenurilor agricole a județul Satu Mare au
rămas aproape neschimbate în ultimii 20 de ani. În anul 2010 suprafața agricolă era de 317 mii
hectare, din care peste 227 mii hectare teren arabil (73%). Ponderea pășunilor în suprafața
agricolă era de 16%, a fânețelor de 8%, a viilor și pepi nierelor viticole de 1%, a livezilor și
pepinierelor pomicole de 2%.
Terenul arabil e destinat în func ție de specificului local, în deosebi cultura cerealelor,
care ocupă în jur de 63,2% din suprafața agricolă în anul 2011, în principal porumb, grâu și
secară. Alte culturi importante sunt: floarea soarelui, rapi ță cartofii, legumele, sfecla de zahăr,
plante de nutreț și legume.
Numărul de exploatații agricole în județul Satu Mare este încă foarte mare 63.882 în
2010, deși a scăzut față de 86.635 în 2002, 72.260 în 2007, 66764 în 2009. Marea majoritate a
exploatațiilor agricole sunt exploatații individuale. Numărul asociațiilor agricole și cel al
societăților comerciale a crescut în perioada 2009 -2010, a scăzut semnificativ cel al
exploatațiilor individuale și al unităților administrațiilor publice, iar unitățile cooperatiste s -au
desființat. În județul Satu Mare predomină exploatațiile foarte mici. Exploatațiile agricole ce
utilizează mai puțin de 1 ha de teren agricol fiind de 48,4%.
În județul Satu Mare s e cresc animale ca: bovine, porcine,păsări, ovine, cabaline,albine
și iepuri de casă. Numărul exploatațiilor care cresc bovine, porcine, cabaline și iepuri de casă,
dar și efectivul la aceste specii de animale a scăzut în perioada anilor 2002 -2010, crescân d
efectivul de păsări, ovine, caprine și numărul familiilor de albine.33
Creșterea animalelor se face, de obicei, în gospod ăriile popula ției, iar în ultimul timp și
în mici ferme. Exploatațiile agricole cu efective de bovine sunt de dimensiuni mici. De
exemplu în anul 2007: exploata țiile cu efective de vaci pentru lapte au de ținut între 1 -2 capete
reprezentând , 88,6%; între 3 -5 capete, 8,8% și peste 6 capete de vaci pentru lapte, 2,6%.34
Producția animală în perioada în intervalul 2008 -2012 a înregistr at o u șoară cre ștere: de 3,4 la
sută la carne, la carnea de porcine și ovine și caprine și reducere la bovine; reducere la lapte în
33http://cjsm.ro/download/CAPITOLUL%202%20Profilul%20Economic%20al%20Judetului%20Satu%
20Mare.pdf
34http://cjsm.ro/download/CAPITOLUL%202%20Profilul%20Economic%20al%20Judetului%20Satu%
20Mare.pdf
142012 față de 2008 cu 9,1 la sută, cre ștere la lâna cu 9,6 la sut ă, miere extrasă cu 16,6 la sută,
precum și la producția de ouă cu 54,9 la sută.35
Sectorul agricol contribuie cu 14% la producția agricolă regională, fiind relativ
dezvoltat, în condițiile în care dispune de 13% din fondul agricol al regiunii, producția vegetală
reprezentând circa 70%, iar producția animală 30%.
Județul Satu Mare industria ocupa o poziție medie la nivelul regiunii, din punct de
vedere al dezvoltării economice.
Între anii 2000 și 2008, județul Satu Mare a înregistrat creșteri ce se regăsesc în gradul
de dezvoltare economică a județului, ce sunt principali indicatori macroeconomici. Tot în
această perioadă se poate observa o scădere a ponderii agriculturii și creșterii contribuției
ramurilor din sectorul de industrie și construcții. De men ționat e c ă în perioada amintită
sectorul serviciilor nu a cunoscut modificări importante.
Economia județului Satu Mare, se poate caracteriza ca fiind o economie industrial –
agrară, specializată în construcții de mașini, industrie alimentară, producția de mobilier,
industria textilă, cu un sector primar bine dezv oltat și un sector terțiar în ascensiune. În sectorul
secundar și terțiar, cea mai mare cifră de afaceri se înregistrează în comerțul cu amănuntul,
repararea autovehiculelor și motocicletelor, industria prelucrătoare și construcții. Aceeași
ierarhie a dome niilor de activitate se poate observa și în cazul investițiilor realizate. Poziția
geografică a jude țului deschiderea c ătre două frontiere cu Ungaria și Ucraina, apare ca o
consecință a sectorul transporturilor în care apar investiții semnificative.
Produc ția industrială a este orientată spre a satisface cerințele de consum propriu al
județului, iar o bună parte din aceasta către export, cu deosebire spre Uniunea Europeană. În
cadrul industriei, principalele ramuri care au contribuit la realizarea producți ei au fost cele din
cadrul industriei prelucrătoare, produc ția și furnizarea energiei electrice, termice și gaze, ap ă
caldăși aer condiționat, distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor.36
Principalele țări în care sunt exportate produsele obțin ute în județul Satu Mare sunt:
Germania , Ungaria ,Italia , Franța,Marea Britanie ,Austria, Polonia, Spania, Cehia, Olanda,
Belgia, SUA, China, Tunisia, Slovacia, etc.
Rețeaua de transporturi, a județului Satu Mare e format ă din: căi ferate și drumuri.
Județul Satu Mare este străbătut de trei drumuri europene: E58, orientat vest –est, ce
face legătura între Halmeu, Livada apoi înspre Baia Mare, Dej și Suceava; E81, orientat în
principal nord -vest –sud-est, ce face legătura între Halmeu, Satu Mare, Zalău și Cluj Napoca și
35http://bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Monografii/Monografie_Satu_Mare.pdf
36http://bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Monografii/Monografie_Satu_Mare.pdf
15E671, orientat spre nord –sud, făcând legătura între Satu Mare și Oradea și apoi înspre Arad,
Timișoara și Belgrad. Pe lângă acestea, din rețeaua de drumuri naționale fac parte și
următoarele tronsoane: DN 19A între Satu Mare și Petea, con tinuat către Ungaria cu drumul
național 49 înspre Vaja, pe urmă drumul național 41 și autostrada M3 înspre Nyiregyhaza,
respectiv Budapesta; DN 19 înspre Negrești Oaș și Sighetu Marmației; DN 1F între Supuru de
Sus, Tășnad, Carei și Urziceni ce ajunge la frontiera cu Ungaria.
Rețeaua de drumuri naționale a județului Satu Mare cuprinde în 2010, un total de
drumuri naționale de 258,496 km, dintre care, după categorie: europene 161,710 km; primare
43,649 km; na ționale secundare 53,137 km.
În județului Satu Mare rețeaua feroviară a are o lungime totală de 200 de km, dintre care
197 km cu ecartament normal, 2 km cu ecartament larg si 1 km cu ecartament mixt. Județul
Satu Mare este parcurs de magistrala feroviară 400, care face legătura înspre Baia Mare, Dej ia r
apoi spre Brașov și București pe de o parte, și spre Cluj -Napoca și Alba Iulia pe de altă parte. O
altă lini linie importantă e 402, înspre Carei și Oradea, cu continuarea înspre Arad și
Timișoara. Urmează apoi, în ordinea importanței: linia 412, de la Carei înspre Tășnad iar apoi
înspre direcția Zalău –Jibou –Dej; porțiunea nordică a liniei 402 între Satu Mare și Halmeu;
linia 417 de la Satu Mare înspre Livada, Negrești Oaș și Bixad; linia 422, ce are punct de
plecare din Carei și conduce înspre fro ntiera cu Ungaria, asigurând legătura înspre Debrecen,
Budapesta și restul Europei de Vest.
Satu Mare este unul dintre cele 16 județe din România care beneficiază de prezența unui
aeroport. Acesta se află la o distanță de 9,5 km de orașul Satu Mare și este unul dintre cele mai
vechi aeroporturi de pe teritoriul României înființat în 1936. În anul 1996 a fost declarat
aeroport internațional fiind inaugurată prima cursă regulată externă București -Satu Mare –
New York și retur. Zborurile care pleacă de pe ac est aeroport sunt curse tur-retur Satu Mare –
București; Satu Mare –Constanța; Satu Mare –Londra.
Județul dispune de o rețea de transport de electricitate relativ bine dezvoltată, care este
traversată de magistrale de transport de 400 kV între Roșiori, O radea și Găgălin, Mukacevo, dar
și de magistrale de transport de 220kV pe relația Vetiș –Roșiori –Baia Mare. Județul Satu
Mare este traversat de inelul național de 440 kV, dar și de singura legătura electrică de înaltă
tensiune între România și Ucraina c are se află în porțiunea de graniță dintre Ungaria și
Republica Moldova.
Județul Satu Mare contribuie cu 12% la lungimea totală a conductelor de distribuție a
gazelor naturale din regiune, respectiv 13% din volumul de gaze naturale distribuite, acestea
sunt utilizate pentru uz casnic în proporție de 56%.
16Județul Satu Mare se caracterizeaz ă prin: caracterul câmpenesc, cu mai pu ține peisaje
naturale, pitore ști; prin obiectivele turistice antropice: vestigiile istorice, edificiile religioase,
obiectivele cultu rale, monumentele, resursele atractive etnografice, arhitectura populară,
obiceiurile, tradițiile, ocupațiile, hramurile și pelerinajele religioase, folclorul, gastronomia.
Fig. 19. Zone cu resurse turistice ale jude țului Satu Mare
(cjsm.ro/download/CAPITOLUL%204 -%20Potential%20Turistic%20(1).pdf)
Cu un caracter și o tradiție etnografic ă veche, ca zonă, o reprezintă Țara Oașului și
Ținutul Codrului. Ace stea au reu șit să conserve importante amprente etnice, care nu au suferit
modificări esen țiale de -a lungul timpului.37
Țara Oa șului se deosebește prin trecutul istoric, spiritualitate artistic ă reflectate în artă,
în muzica populară, în dans, tradi țiile păstrate mai ales la evenimentele importante din via ță.
Portul o șenesc se difer ă de alte porturi prin originalitate, vioiciune, culorile și ornamentele
folosite. Un caz particular al construc ției, o reprezint ă casa o șeneasc ă tipică străveche, realizată
dinlemn, având la intrare o poartă mare din lemn de stejar sculptată artistic. Arta populară a
zonei e oglindită și în ceramica de la Vama pe care sunt întâlnite forme geometrice: stelare,
florale, zoomorfe, antropomorfe; în care predomină nuan țele închise de: verde, ro șu, negru.
Această zonă are dansurile ei specifice, o șenești: „roata”, „tropotitele” însuflețite de ritmul
37Bogdan, A; Călinescu,Maria( 1976), Județul Satu Mare , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucure ști, p.134
17sacadat al ceterii, de zburdălnicia și sarcasmul strig ăturilor numite „ țipurituri”. Este renumit ă
în toatățara manifestarea folcloric ă „Sâmbra oilor” care celebrează vechiul obicei pastoral al
primului muls al oilor primăvara. De asemenea se întâlnesc: muzee, „Muzeul în aer liber al
Țării Oa șului”, este o călătorie în timp, o întoarcere la originile acestei zone; „Muzeul Țării
Oașului” are o expoziție permanentă de obiecte de etnografie și artă populară; mănăstiri:
Mănăstirea Bixad, Schitul mănăstiresc de la Luna Șes, M ănăstirea Sf. Treime de la Moișeni,
Mănăstirea Portărița; trasee turistice, cu loca ții ce pot fi atacate f ără prea mari probleme sunt:
Pasul Huta (588 m), Geamănul Mare (648 m), Frasinul Mare (664 m), Jeleznicul (480 m), Tur ț
(582 m), Măgura (536 m). Din categoria: bază de agrement și tratament, cu hotel și restaurant
amintim satul de vacan ță „Grigdan”, baza de agrement cu hotel și restaurant, complexul „Valea
Măriei” și „Mujdeni”.38
O altă zonă turistică a jude țului este Zona Codrului denumirea retr ăgându -se de la
pădurile de fag și de stejar existente aici până spre sfârșitul secolului trecut. Elementele de
originalitate al e zonei sunt crea țiile de art ă populară oglindite: în lucrări folosind arta prelucrării
lemnului, por ți gospod ărești, biserici din lemn de la Corund, Soconzel, Stâna și Bolda, dar și
obiecte utilizate în menaj; în țesături, frumoasele țesături groase de l ână; în construc ții, cu un
specific aparte construc ția șurilor de dimensiuni monumentale. Elementele etnografice
specifice se fac cunoscute și prin „Festivalul anual al folclorului codrenesc”, desf ășurat la
sfârșitul lunii august, în pădurea Oțeloaia.
Înorașul Satu Mare sunt întâlnite construcții arhitecturale, muzee, case memoriale,
monumente diverse ce stau ca mărturie a trecutului ce reprezintă obiective pentru cei care
doresc să viziteze ora șul, dar nu numai. Dintre acestea amintim: Turnul Pompieril or ce are o
înălțime de 45 m, Biserica Reformat ă „cu lanțuri” ridicat ă în secolul al XVIII -lea construită în
stil baroc; Catedrala romano -catolică; Statuia Lupa Capitolina (Lupoaica) o copie a celebrei
Lupoaice Napocene, Statuia lui Vasile Lucaciu din cen trul ora șului, Biserica ortodox ă
Adormirea Maicii Domnului; Biserica greco -catolică Sfin ții Arhangheli Mihail și Gavril;
Sinagoga construită în stil maur; Casa Vécsey în care azi e găzduit Muzeul de Artă, Teatrul de
Nord construit în stil neoclassic; Palat ul episcopal romano -catolic construit în stil neoclasic;
Casa Memorială Vasile Lucaciu; Muzeul Jude țean; Cl ădirea Breslei Cizmarilor; Casa Ormos;
Monumentul Osta șului Român, Hotel Dacia realizat în stil secesionist unguresc, parcul
„Grădina Romei”. Pe lâng ă acestea, în domeniu agrementului se află un ștrand termal, un
aqua park Aqua Star ,și patru stadioane.
38http://www.turism -taraoasului.ro/
18Orașul Carei este o alt ă zonă încărcată de istorie, ce a lăsat în urma vestigii culturale:
Castelul Karolyi un semnificativ monument arhitectural în st il medieval, Muzeul Municipiului
Carei găzduit de Castelul Karoly, Monumentul Osta șului Român ridicat în memoria eroilor
căzuți în Al Doilea R ăzboi Mondial, Parcul Dendrologic Carei care este rezerva ție natural ă cu
caracter mixt, Parohia romano -catolică construită în stil baroc, fiecare biserică din localitate
având stilul arhitectural specific, Teatrul Municipal construit în stil secesionist; mai cuprinde
case memoriale și zone de agrement cum e Ștrandul termal.
În apropiere de Carei se află și alte obi ective, cum sunt: Ansamblul monahal din
Căpleni, compus din trei clădiri mai importante: biserica, mănăstirea franciscana și mausoleul,
folosit ca loc de înmormântare a familiei Karoly, Muzeul șvăbesc din Petre ști, Muzeul Moților
din Scări șoara, Muzeul Mag hiar Bogdand, Muzeul memorial Ady Endre din satul cu numele
scriitorului, casa memorială Aurel Popp din Căua ș reprezint ă casa în care s -a născut unul dintre
cei mai cunoscu ți pictori s ătmărean, rezervația naturala Heleșteele de la Moftinu Mic,
rezervația naturală „Dunele de nisip” de la Foieni.
O zonă turistică a jude țului Satu Mare e zona orașului T ășnad cu obiectivele ei: Muzeul
Orășenesc T ășnad ad ăpostit de Conacul Cserey Fischer, monument istoric e Biserica reformată
realizată în stilul gotic târziu, zo na de agrement, din jurul ștrandului termal al T ășnadul
înscriindu -se în categoria locațiilor turistice specifice turismului de cură și agrement balnear din
partea vestică a țării.39
În localitatea Acâ ș se g ăsește cea mai veche biserica reformat ă, construit ă în stil
romanic, iar în această comună se află doua ștranduri termale, unul în localitatea Acâș și
Mihăieni. La 3 km de Acâ ș se afl ă satul Beltiug cu renumitele ei crame și care cuprinde
Festivalului Vinului .
La Ardud se află ruinele Castelului (Cetată ții) Karolyi din Ardud construită în secolului
al XV -lea, Reabilitarea cetă ții face parte din „Circuitul târgurilor medievale din Transilvania de
Nord împreună cu Castelul Karolyi din Carei.” În această localitate se desfă șoarăși un
important festival „Ar dudul Medieval”.
Comuna Medie șul Aurit ad ăposte ște ruinele castelului medieval, construit în secolul al
XVII -lea, în stil renascentist; un monument închinat eroilor de la 1848.
Localitatea Livada, găzduie ște Castelul Vecsey, construit între 1760 -1764, în stil baroc.
În comuna Turulung se află Castelul Perenyi a cărui construc ție a fost început ă în secolul al
XIII-lea.
39http://www.tasnad -statiune.ro/contents/3/
191.2.Repere generale a comunei Craidorol ț
Comuna Craidorol ț este situat ă în partea centrală și de sud a județul Satu Mare. Este
localizată la 4 7°35′45″ latitudine nordic ăși 22°42′00″ latitudine estic ă, la conexiunea dintre
Câmpia Careiului cu Câmpia Some șului Inferior și Dealurile Crasnei la nord -estși, iar în sud –
vest Câmpia Ierului (cam jumătate), iar Câmpia Tă șnadului în sud. Aceast ă comună e situată pe
valea râului Crasna. În componen ța comunei se includ cinci sate: Cri șeni,Țeghea, Eriu Sâncrai,
Satu Mic și Craidorol ț (centrul administrativ); iar ca vecini are localită țile: Pișcari (comuna
Terebe ști), Moftinul Mare (comuna Moftin), Ady -Endr e (comuna Căua ș), Cig (oraș T ășnad),
Mihăieni (comuna Acâ ș), Ghirișa (comuna Beltiug), Baba Novac (oraș Ardud).
Fig. 3. Harta cu localită țile aferente comunei Craidorolț
(https://www.google.ro/maps/place/Craidorolt/@47.5921992,22.6725731,12.17z/data =!4m5!3m
4!1s0x4747faef7e41c555:0x2c68e00a68db78e7!8m2!3d47.5959609!4d22.6999994?hl=en )
Comuna se află la 123 m.d.m., prezentându -se ca unșes întins având o suprafaț ă totală
de 93,52 km².
Câmpia Crasnei are o fragmentare neînsemnată, pe alocuri se disting unele ridicături
provenite din grinduri nisipoase care au fost înconjurate de apele panonice. Aceste ridicături au
o cotă mai înaltă cu 2 -3 m față de terenurile din jur. În contrapondere, da r mai răspândite și în
suprafețe tot mai mari, se afl ă depresiuni care până la desecarea câmpiei erau terenuri
mlăștinoase. Prezența brațelor p ărăsite, lipsa traseelor aluviale și sedimentele fluviatile
demonstrează ca e un sector de divagare al Crasnei. Altitudinea medie a câmpiei e de 130 m.
20Câmpia Ierului cuprinde întreaga parte sudică și fragmente din porțiunea vestic ă a
teritoriului comunei. Este mai joasă cu câ țiva metrii faț ă de Câmpia Crasnei și prezint ă meandre
părăsite care în urma desecării au d evenit fâne țe. Este de amintit c ă în sectorul localită ții
Țeghea, Câmpia Ierului se întinde pân ă la câteva zeci de metrii de cursu l actual al Crasnei
îndiguite.
În comuna Craidorol ț materialul parental îl formeaz ă aluviunile cu alcătuire
granulometrică fi nă în sectoarele mai joase și luturile. În regiunea grindurilor depozitele de
solidificare sunt constituite din luturi loessoide și nisipuri care în parte au fost remaniate eolian.
Din punct de vedere climatic, teritoriul comunei Craidorol ț,se încadrează după Koppen
în provincia climatică Cfbx.
Climatul este temperat continental cu ierni relativ reci și veri puțin c ălduroase cu
amplitudini medii de temperatură. Precipita țiile sunt suficiente cu excepția lunilor iulie, august
și septembrie.
Brumele timpurii apar în prima decadă a lunii octombrie și numai în mod excepțional se
întâmplă să apară la sfâr șitul lunii septembrie. Brumele târzii sunt frecvente în ultimele dou ă
decade ale lui aprilie, dar ele pot persista până in prima decadă a lunii mai.
Apele din teritoriul comunei Craidorol ț sunt colectate în albia Crasnei și cea a Ierului.
Ambele bazine hidrografice de țin o rețea de desecare care a scos de sub ape terenurile ce
odinioară erau mla știni și b ălți, dar nu s -a reu șit înc ă evacuarea întregului exces de umiditate
din porțiunile depresionare ale parcelelor.
Hidrografia Crasnei e mai eficientă decât hidrografia Ierului, dar se distinge un
perimetru în care, de și exist ă rețea de desecare, solurile sunt puternic afectate de excesul de
umiditate întreaga peri oadă a anului, acest teritoriu fiind situat la nord și est de localitatea
Craidorol ț.
În bazinul hidrografic al Ierului excesul de umiditate este mai pregnant semnalat între
localitățile Satu Mic și Eriu Sâncrai. Aici se g ăsește un canal colector și o rețe a de desecare, dar
solul e cu textură fină și se dreneaz ă mai greu.
Este necesară între ținerea rețelei de canale prin cur ățarea vegetației de papur ă care
colmatează și scot din funcțiune canalele.
Apa freatică din teritoriu are o adâncime generală de 3 -5 m, numai pe grinduri
depășește adâncimea de 5 m. în perimetrele depresionare mai largi, nivelul apei freatice este
sub 2 m, iar primăvara se află aproape de suprafa ță.
21LaȚeghea și Eriu Sâncrai se afl ă ape freatice sub presiune care sunt folosite de către
populație prin fântânile arteziene, acestea debitând o ap ă dulce.
În teritoriul comunei Craidorol ț apele au avut un rol deosebit în procesul de solificare,
însăși terenurile s -au înălțat din conul de dejecție al sistemului fluvial Tisa -Some ș–Crasna.
Apele freatice salinizate au imprimat solurilor un grad de salinizare și alcalizare al ături de
gleizare care este întâlnită aproape la toate profilele. Alcalizarea intensă până la gradul de
soloneț este întâlnit ă numai în partea de sud a teritoriului comunei.
În regiunea Craidorol țului secțiunea apei râului, Crasna a înreg istrat conform
caracterizării generale, categoria a II -a de calitate. Pe raza comunei rîul Crasna are o lungime
de 12 km mal stâng și 8 km mal drept, pe marginile c ăruia s -a construit un dig de -a lungul
localităților Țeghea, Craidorolț și Crișeni.
Condițiile naturale, activitatea antropică suprapusă peste procesele pedogenetice
naturale au dus la diferen țierea unui înveliș de soluri foarte diversificat.
Comuna Craidorol ț este teritoriul în care se g ăsesc de la cernoziomuri până la luvisoluri
albice și de la soluri tipice până la soluri înmlă știnite.
Principalele procese de formare și evoluție a solurilor, în corelație cu condițiile și
factorii pedogenetici locali sunt în lungul timpului următoarele: biacumularea, argilizarea și
argiloiluvierea, gleizarea și pseudogleizarea, salinizarea și alcalizarea, procesele vertice și
carbonatoiluvierea.40
Sub aspectul vegeta ției teritoriul este situat în zona stejarului cu p ăduri de gorun în care
a fost plantat și salcâm. Pe malul apelor s -au dezvoltat salcia, această specie a rămas numai de
alungul râului Crasna, în rest fiind defri șată.
Terenurile drenate sau cele mai ridicate sunt utilizate ca arabil, pe acestea se întâlnesc
buruieni în culturi reprezentate de speciile: Setaria glauca, Echinochloa crus -galli, Cirsium
arevense, Agropyrom repens, Convolvulus arvensis, Matricharia chamomilla, Chenopodium
album, Equisetum arvenses, Polygonum aviculare, Stachys annua, Hibiscus triomum, Rubus
caesius var. arvaris, Delphinium consolida, Cichorium intybus, Stelaria media, etc .
Fânețele sunt mai restrânse, aici sunt identificate: Lolium perene, Festuca pratensis,
Alopecurus pratensis, Agrostis tenuis, Trifolium repens, Lotus corniculatus,etc.
Terenurile depresionare au o vegeta ție hidrofil ă deoarece primăvara încă bălte ște apa,
speciile din aceste perimetre sunt: Cares reptans, Carex glacilis, Juncus glaucus, Scirpus
40Codrean I., Tibil A., 2001,p.4
22silvaticus, Phragmites communis, Euphorbia palustris, Caltha palustris, Glyceria aquatica,
Typha sp.
Terenurile cu sărături au o produc ție furajer ă mai redusă, spec iile întâlnite sunt:
Agrostis alba, Festuca pseudovina, Cynodon dactylon, Erygeron canadensis, Medicagofalcata,
Matricharia chamomila.
Pentru lunile august -septembrie este n ecesară completarea pă șunii cu f uraje produse în
culturi din terenurile arabile.
Faunaeste reprezentată de iepurele de câmp, căprioară, viezure, vulpe, mistre ț, Dintre
păsări amintesc vrabia, pițigoiul, gaița, ciocănitoarea, mierla și coțofană, turturea, cioară,
fazani, prepeli ță, cucuvea, barză, rândunică. În partea vestică a teritori ului este remarcată
prezența unor mamifere roz ătoare care, prin galeriile săpate, contribuie la amestecarea
orizonturilor de sol.
Numărul popula ției comunei Craidorolț, de -a lungul timpului, a suportat modificări
survenite și în urma evenimentelor istorice ce au avut loc în zona Transilvaniei sau a întregii
țări.
În anul 1970 populația comunei Craidorolț cuprindea 3.911 locuitori dintre care 1810
bărbați și 2101 femei. La recens ământul din 1966 popula ția comunei era repartizat ă procentual
astfel: 43,4% în localitatea Craidorol ț, 29% în Eriu Sâncrai, 11,7% în Satu Mic, 9,1 în Crișeni,
6,8% înȚeghea.41
Satele co munei Craidorol ț în funcție de m ărimea lor se clasifică în sate mijlocii –
localitatea Craidorol ț cu o populație la ultimul recens ământ în 2011, 1063 locuitori, Eriu
Sâncrai 651 locuitori, iar în categoria satelor mici sunt satele: Satu Mic 266 locuitori, Crișeni
186 locuitori, și Țeghea 49 locuitori.
Satele comunei cuprind 1180 de gospodării și 1324 de locuințe. În funcție de structura,
modul de dispunere a caselor, se clasifică astfel: sate adunate precum sunt localită țile
Craidorol ț, Eriu Sâncrai, Satu Mic,Țeghea; iar sat liniar e localitate aCrișeni.
La ultimele trei recensăminte din 1992, 2002 și 2011 se observ ă o scădere a popula ției
comunei Craidorol ț. În anul 1992 s -a înregistrat cel mai înalt grad de popula ție 2305 locuitori,
ca la recensământ ul din 2002 numărul popula ției s ă scadă la 2188, iar în anul 2011 se remarcă
o cre ștere a num ărului de popula ție faț ă de recensământul precedent -2215 locuitori. Densitatea
populației comunei e de 23.68 loc./km².
23În localitatea Craidorol ț nu s e remarcă diferen țe mari de populație de la un recens ământ
la altul. În anul 1992 popula ția era de 1088 locuitori dintre care 526 de sex masculin și 562 de
sex feminin. În anul 2002 popula ția era de1056 locuitori dintre care 510 de sex masculin și 546
de sex feminin.
În Eriu Sâncrai se remarcă cea mai mare diferen ță de popula ție a comunei, de 70 de
locuitori. Această diferen ță e realizată de la recensământul din 1992 când popula ția era de 700
de locuitori din care 328 de gen masculin și 372 de g en feminin, fa ță de anul 2002 când
populația era de 630 locuitori din care 303 de gen masculin și 327 de gen feminin. În anul 2011
s-a remarcat o cre ștere a populației, ajungând la 651 de locuitori din care 320 gen masculin și
331 de gen feminin.
Fig. 13 . Populația stabil ă a localită ților a comunei Craidorolț în urma Recens ământului din
2011, 2002, 1992
În localitatea Satu Mic se remarcă o cre ștere a populației de la recens ământul din 1992
la care popula ția era de 214 locuitori din care 106 de gen mascu linși 111 de gen feminin; la
care în anul 2002 popula ția era de 223 locuitori, din care 111 de gen masculin și 112 de gen
feminin; popula ție a c ărui număr a crescut în anul 2011 la 266 locuitori din care 134 de gen
masculi, singura situa ție a comunei în care numărul celor de gen masculin îl depă șesc pe cel
feminin.
În localitatea Cri șeni la recens ământul din anul 1992 popula ția era de 256 locuitori
dintre care 123 de sex masculin și 133 de sex feminin. În anul 2002 populația era de 220
locuitori dintre c are 101 de sex masculin și 119 de sex feminin.
În localitatea cea mai mică a comunei, Țeghea, popula ția în anul 1992 era de 44 de
locuitori numărul fiind egal între cei de sex masculin și feminin. În anul 2002 populația era de
59 de locuitori dintre care 2 3 de sex masculin și 36 de sex feminin. În anul 2011 s -a remarcat o020040060080010001200
CRAIDORLT CRISENI ERIU SANCRAI SATU MIC TEGHEA
201120021992
24micșorare a populației, ajungând la 49 de locuitori din care 23 sex masculin și 26 de sex
feminin.
În urma rezultatelor ale Recensământului populației și al locuințelor realizat în anul:
2011, structura populației stabile în func ție de limba matern ă în comuna Craidorol ț e împ ărțită
astfel: 1179 români, 534 maghiari, 341 rromi, 76 ucraineani, 3 germani, iar la 92 de persoane
informația e nedisponibil ă; în 2002 erau 1256 români, 697 maghiar i, 188 rromi, 39 ucraineani
și 8 germani; în anul 1992 au fost înregistrați 1402 români, 735 maghiari, 126 rromi, și 42
germani.
Populația comunei care a plecat în str ăinătate, în cea mai mare parte cu motivul de a -și
asigura o condi ție financiar ă mai bună au alesțări precum: Fran ța, Maria Britanie, Italia,
Spania, Germania și Belgia.
Fig. 15. Componen ța etnic ă a popula ției comunei Craidorolț în urma realiz ării Recensământului
din 2011
La ultimul recensământ din 2011 din punct de vedere confesional proc entajul
locuitorilor este: ortodoc și (59,59%), reformați (16,39%), romano -catolici (15,26%), greco –
catolici (2,84%) și penticostali (1,31%), iar pentru 4,24% din populație nu este cunoscut ă
apartenen ța confesional ă.Români (53.06%)
Maghiari (23.58%)
Romi (15.35%)
Germani (0.14%)
Ucraineni (3.42%)
Informatie nedisponibilă
(4.14%)
Ortodoxă (59.4%)
Romano-catolică (15.21%)
Greco-catolică (2.84%)
Reformată (16.34%)
Penticostală (1.31%)
Altă religie (4.41%)
25Fig. 16. Componen ța confesional ă a p opulației comunei Craidorolț în urma realiz ării
Recensământului din 2011
La Recensământului populației și al locuințelor realizat în anul 2011 la sec țiunea
populația activ ăși inactiv ă pe sexe și grupe de vârst ă a comunei Craidorol ț rezult ă că din
populația stabilă de 2188, un număr de 377 de persoane reprezintă popula ția activ ă din care:
341 au ocupa ție, 36 sunt șomeri, din aceștia 13 în c ăutarea unui alt loc de muncă și 13 în
căutarea primului loc de muncă. Popula ția inactiv ă cuprinde 1811 persoane, din care:274 sunt
elevi sau studen ți; 694 sunt pensionari, 355 sunt persoane casnice, 233 sunt întreținuți de alte
persoane; 10 sunt între ținuți de stat sau de organizații private și 245 au o alt ă situație economic ă
de persoane ce reprezintă popula ția stabil ăocupată a comunei Craidorol ț, presteaz ă activități în;
agricultură, silvicultură și pescuit sunt 261 de persoane; în industria prelucr ătoare 82 de
persoane; distribu ția apelor 4 persoane; construcții 65 de persoane; comerț cu ridicata și cu
amănuntul, rep ararea autovehiculelor și motocicletelor 37 de persoane; transport și depozitare 8
persoane; hoteluri și restaurante 4 persoane; informații și comunicații 5 persoane; activit ăți de
servicii administrative și activit ăți de servicii suport 6 persoane; admini strație public ăși
apărare, asigurări sociale din sistemul public 19 persoane; învă țământ 21 persoane; sănătate și
asistență socială 8 persoane; alte activită ți de servicii 12 persoane; activit ăți ale gospod ăriilor
private în calitate de angajator de perso nal casnic, activită ți ale gospod ăriilor private de
producere de bunuri și servicii destinate consumului propriu 23 de persoane.
În anul 2002 din totalul de 341, popula ției ocupat ă în ocupată prestau servicii
în:agricultură 157 de persoane; silvicultură, exploatație forestier ă 3 persoane; industrie
prelucrătoare 28 de persoane; construc ții 12 persoane; comerț 36 de persoane; hotel și
restaurante 3 persoane; administra ție public ă 27 de persoane; po ștăși telecomunicație 6
persoane; învă țământ 32 de persoane ; sănătate 11 persoane; alte servicii 18 persoane și
activități economice gospod ărești 4 persoane.
Economia comunei Craidorol ț are ca ramur ă principală, agricultura, cre șterea
animalelor și cultura plantelor. Zona geografic ă îi permite agriculturii o cât mai bună
dezvoltare.
Suprafața comunei cuprinde 9352 ha, din care intravilan 643 ha și extravilan. 8709 ha.
În comuna Craidorol ț, terenurile aflate în proprietate au o suprafaț ă totală de 8616.6954 ha din
care 719.5173 ha e teren intravilan și 7897.1781 ha e teren extravilan. Terenul arabil, aflat în
proprietate cuprinde: pă șuni naturale, fânețe naturale, vii, livezi de pomi pepiniere agricole,
arbuști fructiferi și gr ădini familiale; iar terenul total agricol cuprinde: păduri și alte terenuri cu
vegetațieforestieră, construc ții și tere nuri degradate și neproductive.
26Modul de utilizare a suprafe țelor agricole are forma de suprafaț ă agricolă în proprietate
primită și dat ă. Aceasta are aspectele de suprafa ță agricolă: în arendă, cu titlu gratuit, în
asociere sau sub alte forme.
Suprafață arabilă cultivată reprezintă culturi de: cereale pentru boabe (grâu comun de
toamnă, grâu comun de primăvară, orz, orzoaică de toamnă, orzoaică de primăvară, ovăz,
porumb boabe, sorg pentru boabe, triticale de toamnă), plante oleaginoase (floarea -soarelui,
rapiță pentru ulei, soia boabe, mu ștar), legume în câmp (varz ă albă, gulii și gulioare), varz ă
roșie, praz, salat ă, tomate, castrave ți, ardei, vinete,dovleci), morcovi, usturoi, ceap ă, sfeclă
roșie, maz ăre păstăi, fasole pă stăi, porumb zaharat, pepeni galbeni), plante de nutre ț (porumb
verde furajer, trifoi și amestec de plante furajere, lucerna).
Suprafața cultivat ă cu legume în grădinile familiale cuprinde: varză albă, salată, tomate,
castraveți, ardei, morcovi, țelin ă (ră dăcina), alte legume rădăcinoase usturoi, ceapă, hrean,
ridichi negre, pătrunjel, păstârnac, legume pentru frunze (pătrunjel, mărar, leu ștean), maz ăre
păstăi, fasole păstăi, porumb zaharat, cartofi: timpurii, semi -timpurii, de vară și de toamn ă.
Terenurile sunt lucrate cu ajutorul: utilajelor, instala țiilor pentru agricultur ăși
silvicultură, mijloacelor de transport cu trac țiune animal ăși mecanic ă. Tractoare între 46 -65
CP, tractoare între 66 -100 CP; tractoare între 101 -140 CP; tractoare între 141 -200 CP; pluguri
pentru tractor cu două trupite; pluguri pentru tractor cu trei trupite grape cu trac țiune mecanic ă
(toate tipuri le); grape cu trac țiune animal ă;combinatoare; semănători cu trac țiune mecanic ă
pentru păioase, simple; semănători cu trac țiune mecanic ă pentru pră șitoare, simpla; mașini
pentru împră știat îngr ășăminte chimice; ma șini de stropit și pr ăfuit cu trac țiune mecanic ă,
purtate; ma șini de erbicidat; combine autopropulsate pentru recoltat cereale p ăioase; cositori cu
tracțiune mecanic ă; prese balo tat paieși fân, baloți paralelipipedici; prese pentru balotat paie și
fân, baloți cilindrici; remorci pentru tractor; înc ărcătoare hidraulice; instala ții pentru muls
mecanic și mori cu cioc ănele.
Creșterea animalelor se face, în proporția cea mai mare, î n gospodăriile popula ției, iar în
ultimul timp și în mici ferme. Comuna Craidorolț fiind o zon ă lipsită de activită ți industriale,
majoritatea locuitorilor comunei cresc animale în gospodăriile proprii, dar sunt și ferme care se
ocupă cu cre șterea animalel or. Animalele sunt crescute pentru hrană, pentru ajutorul în diferite
activități agricole, sau pentru a vinde animalele sau produsele de la ele. Animale domestice,
clasificate în func ție de specia sau de categoria de animale, sunt: bovine, ovine, caprine,
porcine, păsări (galinacee, ra țe, gâște, curcani, prepelițe, dar și porumbei antrenați pentru
concursuri), familii de albine.
27Pentru bunul mers al vie ții de zi cu zi aprovizionarea cu produse alimentare și
nealimentare se realizează în: Craidorol ț în trei magazine alimentare și trei baruri; si câte un
magazin alimentar și un bar în celelalte sate, mai puțin în Țeghea .
Unitățile agricole care funcționeaz ă în comună asigură într -o mare măsură necesită țile
populației comunei. Societ ățile presteaz ă servicii î n agricultură, către locuitorii comunei care
sunt proprietarii terenurilor agricole, la un nivel ridicat.
În localitatea Craidorol ț funcționeaz ă „Agenția Poștal ă Craidorol ț” ce aparține de
Oficiul Zonal Po ștal Satu Mare.
Rețeaua c ăilor de acces, de alimen tare cu energie electrică, apă, gaze, re țeaua de
canalizare alcătuiesc o condi ție important ă dezvoltării, ridicării nivelului de trai, a
implementării unor activită ți de producție și sociale. Din p ăcate, alimentarea cu gaze lipse ște,
canalizarea este intro dusă în gospodăriile din satul Craidorol ț, iar în celelalte sate apa potabil ă
este procurată din surse individuale: fântâni forate comune sau săpate, iar gradul de
modernizare a căilor de transport e discutabilă.
Comuna cuprinde drumurile na țional 19 A ce leagă localită țile Cri șeni –Craidorolț –
Țegheași drumul județean 108 ce leag ă localitățile Craidorolț -Eriu Sâncrai și drum vicinal la
intersecția DJ 108 –limita sat Satu Mic.
Distanțe aproximativ egale de cele trei municipii, fiecare în direcție opu să: Satu Mare
(27,9 km), Carei (25,6 km) și Tășnad (19,1km) îi d ă localită ții aspectul unei r ăscruci de
drumuri.
Utilitățile de care dispune comuna: energie electrică, telefonie fixă și mobilă (Orange,
Vodafone, Telecom), rețea internet.
Turismul în c omună poate fi facilitat de râul Crasna fiind o resursă importantă pentru
turismul sportiv și de agrement oferă o atmosferă plăcută multor turiști, în special amatorilor de
pescuit, este ideală și pentru weekenduri de tip camping sau pentru plimbări și exc ursii de
scurtă durată.
28Fig. 20. Râul Crasna. imagine din centrul localită ții Craidorolț
Se pot realiza drume ții încadrate la un grad de dificultate ușor, având un echipament
adecvat anotimpului, desfă șurate pe o perioad ă de câteva ore. Ca o recomanda re se pot realiza
vizite de -a lungul râului în vremea iernii, după o ninsoare proaspătă ori într -o diminea ță geroasă
cu bogată chiciură, poate oferi satisfac ții maxime fotografilor; habitat de p ăsări, astfel încât
traseul este indicat pentru birdwatching. Dar este de evitat perioadele cu debite uria șe, imediat
după topirea zăpezii, ori după averse abundente.
Muzeul satului din Craidorol ț. Acest muzeu este amenajat de c ătre domnul Sorin Avram
în curtea casei sale. Muzeul cuprinde peste 1000 de piese specific e zonei Craidorol ț, dar se
întâlnesc obiecte și din zona Codrilor, Oaș și nu numai.
Fig. 21. Muzeul din Craidorol ț Fig. 22. Activit ăți școlare în cadrul muzeului
Bustul dr. Iuliu Coroianu, acest monument se află în centrul localită ții, la intersecția
drumurilor dintre Satu Mare, Carei și Tășnad. A fost amplasat în anul 1994, bustul fiind realizat
de sculptorul Radu Ciobanu.
29Mănăstirea de călugări țe, de confesiune ortodox ă, "Na șterea Maicii Domnului"
inaugura tă în anul 1995.
Fig. 24. Biserica Mănăstirii Țeghea
(http://www.manastirea -teghea.ro/o_zi_din_viata.html)
Biserica construită inițial greco -catolică a fost ridicată în perioada 1770 -1880, actual
Biserica ortodoxă din Craidorolț.
Fig. 25. Biserica Ortodoxă, Biserica Romano –Catolică, Biserica Reformată
Biserica reformată din Craidorolț, probabil catolică inițial, construită în secolul XVI.
Râul Crasna.
Fig. 26. „ Puntea” de peste Crasna din localitatea Craidorol ț
30Educațiașcolară în comuna Craidorol ț s-a realizat, în func ție de perioada istoric ă, în
limbile de predare: română, maghiară. În procesul instructiv, raportat la această zonă au existat
școli confesionale, precum: greco -catolică, reformată, romano -catolică, au avut o mare
influență. O perioadă mai scurtă de timp a func ționat și o școal ă evreiască în localitatea Eriu –
Sâncrai, la mijlocul secolului al XIX -lea.42
În perioada anilor 1970 și 1971 au funcționat cinci școli generale, având înscriși 599 de
elevi, iar procesu l de instruire era asigurat de 33 de cadre didactice.43
În perioada de după Revolu ția de la 1989, directori ai școlii din localitatea Craidorolț au
fost profesorii: David Dumitru în perioada 1989 -1990, profesor de matematică, Purge Doina în
perioada 1990 -1998, profesor de limba și literatura român ă, Ficior Ioan în perioada 1998 -2005,
profesor de fizică -chimie, Ra țiu Dan în perioada 2005 -2011, profesor de matematică, Recă șan
Adela din 2011 până în prezent , profesor pentru învățământul preșcolar și primar. În anul 2005
s-a desființat școala din localitatea Crișeni, elevii fiind nevoiți s ă facă naveta la școala din
Craidorol ț. Tot în anul 2005 școala din Craidorolț figureaz ă ca „ școal ă cu personalitate
juridică”. În anul 2011 școala își schimb ă denumirea din „ Școala cu clasele I -VIII” în „ Școala
Gimnazială Craidorol ț”, aceasta având sub conducere gr ădinița, ciclul primar din Craidorolț cu
două secții unde instruirea se realizeaz ă în limba română și maghiar ă, ciclul gimnazial –limba
română, grădini ța, ciclul pri mar din Eriu -Sâncrai și Satu Mic cu predare în limba maghiar ă.
Fig. 27. Școala Gimnazial ă Craidorol ț
În anul școlar 2007 -2008 au fost înscri și la școal ă un total de 201 elevi dintre care la
Craidorol ț secția român ă învățământ primar înscri și au fost 3 3 de elevi, învă țământ gimnazial
95 de elevi; la sec ția maghiar ă învățământ primar 28 de elevi. La Eriu -Sâncrai sec ția român ă
42Ioan Viman, 2007, Învățământul secundar din păr țile s ătmărene în perioada interbelica 1919 -1940 ,
Ed. Muzeului Sătmărean,p. 32.
43XXX (1974), Localitățile județului Satu Mare , Lucrare editată sub îngrijirea Consiliului jude țean
pentru cultură și educație socialist ă Satu Mare, p 105
31învățământ primar înscri și au fost 29 de elevi, iar la Satu Mic secția român ă învățământ primar
înscri și au fost 16 elevi.
În anul școlar 2007 -2008 au fost înscri și la școal ă un total de 239 elevi dintre care la
Craidorol ț secția român ă învățământ primar înscri și au fost 41 de elevi, înv ățământ gimnazial
94 de elevi; la sec ția maghiar ă învățământ primar 36 de elevi. La Eriu -Sâncrai s ecția român ă
învățământ primar înscri și au fost 44 de elevi, iar la Satu Mic secția român ă învățământ primar
înscri și au fost 24 elevi.
În anul școlar 2014 -2015 etnia copiilor înscri și la unitatea de înv ățământ au fost:
înscri și 73 de copii, la gr ădiniță,dintre care 28 sunt români, 36 rromi, 6 maghiari și 3
ucrainieni; la școal ă au fost înscri și 251 elevi dintre care 98 români, 100 rromi, 51 maghiari și 2
ucrainieni. În func ție de nivelul educațional al p ărinților elevilor școlii avem urm ătoarele date
statistice: în cadrul grădini ței 20 de copii au cel puțin un p ărinte are studii generale (8 clase
absolvite), 23 de copii au cel pu țin un p ărinte ce are studii medii (liceu absolvit), și 27 de copii
la care părin ții nu au studii generale (sub 8 clase absolv ite). Din categoria elevilor ce fac parte
din grupurile vulnerabile sunt: 69 de elevi ce trăiesc în familii monoparentale, 6 elevi care
trăiesc în grija bunicilor sau a altor rude, 1 elev cu nevoi speciale de educație (CES), și 3 elevi
instituționalizați sau în plasament familial.
În momentul actual Școala Gimnazial ă Craidorol ț este situata în centrul localit ății
Craidorol ț, având în subordine dou ă structuri: Școala Primar ă Eriu Sâncrai și Școala Primar ă
Satu Mic. Procesul instructiv educativ e realizat de 18cadre didactice dintre care: 17 sunt
calificate, 12 sunt titulare, 5 suplinitoare și unul pensionar. Acestea sunt: educatoare: Pop
Dorina, Gladics Orsol ya, Ra ș Rozic, Sab ău Mădălina ; învatatoare: Nistor Nadi a, Pataki
Monica, Schrepler Edina, Felber No emi,Șofrac Corina, Beckes Adriana , Varga Anca,
Andreicuț Florica; Popoi Ardelean Adriana -profesor de limba și literatura român ă, Rațiu Maria
Veronica -profesor de limba engleză și francez ă, Ficior Ioan -profesor de fizică -chimie, Reme ș
Andrada -profesor de istorie -geografie, Ra țiu Dan -profesor de matematică, Matus Felician –
profesor de educa ție fizic ăși sport, Rec ășan Adela -directorul școlii. Pe lângă ace știa mai sunt
angajate ale institu ției și persoanele auxiliare: secretar și administrator financiar Ficior Bianca,
personal nedidactic: muncitor între ținere și fochist Savu Alexandru, îngrijitori: Gorcsi Maria,
Raț Gheorghe, Silaghi Mihaela, Ardelean Rodica.
ÎnȘcoala gimnazial ă Craidorol ț, exist ă o mică bibliotecă, dar care nu dispune de un
spațiusuficient și un bibliotecar, având doar un cadru didactic. În anul școlar 2012 -2013 din
354 de volume existente la sfâr șitul anului școlar 32 reprezint ă numărul volumelor intrate în
bibliotecă în cursul anului școlar; În anul școlar 2013 -2014 din 386 d e volume existente la
32sfârșitul anului școlar 25 reprezint ă numărul volumelor intrate în bibliotecă în timpul anului
școlar. În anul școlar 2014 -2015, 411 reprezintă numărul volumelor existente la sfâr șitul anului
școlar.
Locul de joacă pentru copii,loc alitatea Craidorol ț
În localitatea Craidorol ț se afl ă două cabinete individuale: Cabinet Medical Individual
Dr.Ruba Călin , Cabinet Medical Individual Dr. Simonka Csongor -medicină dentară. În
centrul din Craidorol ț se afl ă farmacia „Cozma Farm”.
Fig. 28. Dispensarul comunei Fig. 29. Farmacia din Craidorol ț
Sportul de echipă e practicat de tinerii din comună ce au f ormat o echipă de fotbal
„Atletic Craidorol ț”, susținut ă financiar de Primăria Craidorol ț, echip ăce dispută meciuri în
liga a IV-a. Antrenamentele echipei și meciurile echipei se fac pe terenul de fotbal aflat la
ieșirea din localitatea Craidorolț spre Cr ișeni.
Un alt sport e cel columbofil cu porumbei voiajori, care e practicat de Corneanu Ioan
din Craidorol ț, ce particip ă cu porumbeii săi la diferite zboruri, atât înțară cât și în str ăinătate.
331.3 Scurt istoric a jude țului Satu Mare
Județul Satu mare are o istorie bogată în evenimente istorice care s -au succedat de -a
lungul timpului. A fost înfiin țat în anul 1968 prin reorganizarea teritorial ă a fostei Regiuni
Maramure ș, din raioanele Satu Mare, Carei și Negrești -Oaș. Cea mai mare parte a teritoriului
județului de azi a f ăcut parte mai devreme din Jude țul Satu -Mare,în perioada dintre cele două
războaie mondiale, respectiv din Comitatul Sătmar de dinaintea Primului Război Mondial.
Primele descoperiri, în urma săpăturilor arheologice din zonele: Țara Oaș ului, Ardud,
Medie șu Aurit, Homoroade, Lazuri au adus la lumin ă așezările din Epoca Pietrei și a
Bronzului; continuitatea locuirii acestor meleaguri de către comunită țile geto -dacice iar după
cucerirea romană unor comunită ți celtice.
În zorii Evului Mediu teritoriile acestea constituiau o parte a voievodatului condus de
Menumorut, cetate din secolul al X -lea situată la Satu Mare (Castrum Zotmar), după cum
menționeaz ă „Cronica lui Anonymus”.
Pe teritoriul de azi al ora șului Satu Mare existau dou ă așezări uma ne, Mintiu și Satu
Mare, despăr țite de cursul râului Someș. Aceast ă regiune fiind centrul comitatului regal, castru
fortificat: cetatea Satu Mare. În documente Mintiul apare la începutul secolului al XIII -lea ca o
așezare de coloniști germani. În lipsa une i fortifica ții proprii, Mintiul nu a avut niciodat ă
importanța strategic ăși militar ă a Sătmarului. Regele maghiar Andrei al II -lea, în anul 1230 a
acordat primul privilegiu cunoscut ora șului Mintiu. Orașele aveau datoria s ă trimită cinci
oameni înarma ți în oastea regelui, să plătească decima în valoare de 12 denari și să asigure
două mese regelui și însoțitorilor s ăi dacă ace știa ar poposi vreodat ă în Sătmar44. Drepturile
acordate în schimb celor două ora șe erau destul de extinse, administrativ și juridic, nefiind sub
autoritatea comitelui de cetate ci erau puse direct sub autoritatea regelui sau a vistierului regal.
Locuitorii mai aveau și posibilitatea de a -și alege preotul și judele.
Prima cetate medievală a ora șului a fost construit ă în timpul domniei lu iȘtefan I al
Ungariei și a fost distrus ă împreună cu ora șele S ătmar și Mintiu în 1242 de c ătre tătari, în
timpul primului atac mongol. După retragerea mongolilor, cetatea și cele dou ă ora șe învecinate,
au fost reconstruite din ordinul regelui Bela al IV -lea.
Regele Ștefan al V -lea, „cel tânăr”, al Ungariei a ob ținut dreptul de a domni ca rege
vasal la est de Dunăre, având re ședința la S ătmar, care în 1247 îi devine re ședinț ă după ce
tânărul prin ț obține de la tat ăl său, Béla al IV -lea, dreptul de a domni c a rege în estul regatului.
44Iegar, Sarandi, Szoc,(2010), Satu Mare, Studii și comunic ări, nr. XXVI, Editura Muzeului Sătmărean, p.19 .
34Devenind unul dintre cele două re ședințe regale, S ătmarul prime ște privilegii egale cu vechea
capitală, Székesfehérvár, stăpânit de regele cel bătrân, Béla al IV -lea până în 1270. După
moartea tatălui său, tânărul rege și-a mutat reședința la Székesfehérvár.
Sigismund de Luxemburg în anul 1411 îi acordă despotului sârb Gheorghe Brancovici
orașele S ătmar și Mintiu ca feud ă în schimbul ora șului Belgrad. În 1460 orașul a devenit din
nou proprietate regală. După moartea lui Matia Corv in, intră în posesia fiului său, Corvin János,
după care, pentru o scurtă perioadă, era stăpânit de familia Zápolya. În perioada ocupa ției
otomane, ora șul, precum și întregul teritoriu numit Partium adic ă „părțile”, era condus ă, chiar
dacă nu apar ținea ofi cial acestuia, de Principatul Transilvaniei. Repetat a reintrat în stăpânirea
regilor Habsburgi ai Ungariei. Până în secolul XVI fiind în proprietatea principelui Ioan
Sigismund Zápolya, după care intră sub stăpânirea Habsburgilor, care au fost dăruite fra ților
Báthory: Andrei, Cristofor și Ștefan în anul 1543.
O filă importantă a istoriei s -a scris în Palatul Vécsey, azi găzduind Muzeul de Artă,
unde s -a încheiat „Pacea de la Sătmar”, tratat care a pus capăt Răscoalei lui Rákóczi ce a pus
capăt răscoalei antihabsburgice a curu ților, conduse de c ătre Francisc Rákóczi al II -lea.
Cetatea intră în posesia familiei Báthory după 1543, când, se fac schimbări ale albiei
Some șului, pentru a ap ăra cetatea în partea sa sudică, astfel încât fortifica ția rămâne a șezat ă
într-o insulă legată de principalele drumuri prin trei poduri peste Some ș.
În anul 1562 cetatea este asediată de armatele otomane conduse de pa șa Ibrahim din
Buda și de pașa Maleoci din Timișoara. Apoi cetatea fiind asediat ă de trupele habsburgice, iar
armatele transilvănene, au părăsit -oși încendiat -o. cetatea a fost reconstruită după sistemul
fortificațiilor italiene în form ă de pentagon cu cinci bastioane.
În urma privilegiilor economice și comerciale primite din secolul XIII -lea, Sătmarul a
devenit un însemnat centru al breslelor me șteșug ărești, marcând debutul unui intens proces de
urbanizare a ora șului, din aceast ă perioadă datând câteva edificii reprezentative: primăria
veche, hanul, o cazarmă, biserica greco -catolică, biserica reformată etc. În anul 1823 se
înființează Comisia de Sistematizare a ora șului, care controleaz ăși dirijeaz ă întreaga activitate
edilitară. În 1844 se intensifică lucrările de pavare a ora șului începute în 1805.
În anul școlar 1859/1860 la Liceul din Satu Mare se introduce prima catedră de limba
română, cu primul profesor parohul -protopop greco -catolic Petru Bran.
Perioada începutului de secol al XIX -lea debutează printr -o intensă urbanizare și de
dezvoltare comercială, economică, culturală și social ă, un rol important av ând poziționarea la
intersecția drumurilor comerciale, Satu Mare, aceasta devenind un important nod feroviar. În
35funcție de importantele evenimente istorice ale secolului al XX -lea prosperitatea ora șului a
continuat până la începutul Primului Război Mondia l, când s -au construit o serie de clădiri
monumentale, emblematice pentru ora șe, dezvoltarea a încetat în urma celor dou ă războaie
mondiale.
Fascismul a produs dramatice modificări ale climatului social, politic și economic al
zonei studiate. Teritoriile n ord-vestice ale Transilvaniei a fost anexate Regatului Ungariei prin
Dictatul de la Viena. Dintre teritoriile pierdute, în urma celui de al Doilea Război Mondial, au
fost recuperate doar regiunile transilvănene. În cadrul celui de -al Doilea Război Mondial,
Bătălia de la Carei reprezintă ultima etapă de eliberare a teritoriului actual al României. În data
de 25 octombrie 1944 au fost eliberate ora șele Carei și Satu Mare, fiind anulat de facto Dictatul
de la Viena. În urma însemnătă ții acestei zile, printr -undecret din anul 1959, această zi a fost
instituită ca Ziua Armatei Române.
Planul lui Adolf Hitler în privin ța extermin ării evreilor europeni a dus la concentrarea
evreilor în ghetouri și predarea lor autorit ăților germane. Politica guvernului Sztojay a d us la
deportarea a 19.000 de evrei din zona municipiului, transfera ți între 19 mai și 1 iunie 1944 prin
6 transporturi în diferite lagăre din Germania și Polonia. Cei mai mulți evrei s ătmăreni au ajuns
în Auschwitz -Birkenau, al ții în Bergen -Belsen și alte lagăre de exterminare. Dintre cei 18.863
evrei deporta ți au supraviețuit doar câteva mii de persoane. Dup ă război, majoritatea lor au
emigrat în SUA și Israel.
1.4Istoria comunei Craidorol ț
Pe teritoriul actualelor localită ți Satu Mic și Eriu Sâncrai s -au descoperit cele mai vechi
urme de vie țuire ale comunit ăților omene ști din zon ă care apar încă din Neolitic, perioada
pietrei șlefuite cuprinse între anii 6500/6000 -3500 î.d. Cr. Pentru Ep oca Bronzului, perioada
tracică, sunt relevante descoperirile de la Craidorol ț; de o important ă deosebită sunt și
materialele aparținând perioadei romane, de la Cri șeni, Eriu Sâncrai, dar mai ales cele de la
Craidorol ț, unde cu peste 30 de ani în urm ă s-agăsit un mic tezaur monetar compus din 9 piese
de argint și bronz, care dateaz ă din anii 98 si 251/25445.
Localitatea Craidorol ț are ca prim ă atestare încă din Epoca Medievală, în anul 1217,
apărând cu numele de „Solymos”, acest nume trăgându -se de la p ersoanele care cre șteau și
45Corneanu 1., Mois V. (1999), Lucaciu un apostol al Uniunii neamului românesc , Editura Solstițiu,
Satu Mare, p. 14 -15
36întrețineau șoimii regali de vân ătoare. În perioada năvălirilor tătare din 1241 localitatea a fost
pustiită. În anul 1262 regele Istvan al V -lea cel Tânăr al Ungariei a donat mo șia lui Aladar unde
era specificat numele localită ții „Draucariorum Regiorum”. Cuvântul „Drauch”, ceea ce
înseamnă șoim, a suferit modific ări de -a lungul timpului, apărând și sub denumirea de:
„Darocz”, apoi în anul 1370 apare denumirea de „Daraoch” , în anul 1421 „Oppidum Daroch”,
în 1648 numele de „ Kiral ly Darocz”. În perioada secolului XIV această zonă a localită ții a
aparținut familiilor Varady și Daroczy. Dup ă Pacea de la Satu Mare din 1711 încheiată de Iosif
I care a restaurat domina ția habsburgic ă, moșia Craidorolțului era st ăpânită de groful Karoly, în
cea mai mare parte, dar aveau și alte familii p ământuri aici cum ar fi: Gerzon, Linker, Iriyny,
Szilagyiși Kengyel, iar în anul 1743 au fost aduși la Craidorolț coloni și germani ( șvabi).
Numele localită ții a mai fost modificat și în anii 1760 -1762 av ând denumirea de „Kiraly
Dorótz”, în 1839 „Daroltza” și în 1913 apare numele actual, traducerea în limba maghiar ă
„Kiralydaróc”.46
Eriu Sâncrai este a doua localitate ca mărime a comunei Craidorol ț. Numele acestei
localități e menționat pentru prima dat ă în anul 1334 cu numele de „Zenkyral”, apoi în 1570
„Szenkyrall”, în 1850 „Szint Kraj”, în 1850 „Er -Szent -Király” și „Sîn -Crai” în limba română.
La satul Cri șeni prima atestare documentar ă apare în anul 1954, apărând sub denumirea de
cătun al Craidorol țului. SatulȚeghea apare de -alungul tipului în documente cu următoarele
denumiri: „Chegen” în anul 1279, „Gylgen” în1483, „Czégen” în 1497, „Czeghen” în 1543,
„Czegen” în 1564, „Kraszna Czegény” în perioada 1760 -1762, „Czegye” în 1850 și „
Krasszna -Czegény” în 1854.
Încă din perioada Antichității, este men ționat ă o așezare din perioada formării poporului
și limbii române descoperita la Cri șeni. Urme ale perioadei medievale și moderne sunt
deopotrivă se regăsesc în descoperirile arheologice, cât și în materialu l documentar păstrat. La
Craidorol ț, se afl ă urme de locuiri din secolele XI -XIII, iar biserica î și are începuturile,
oglindite în documente, din anul 1024; la Țeghea, s -au găsit fragmente de vase din secolele
XIV-XV, iar biserica este fondată după anul 12 00. În perimetrul hotarului ce apar ține Eriului
Sâncrai, se mai păstrează numele unei localități dispărute, iar la Satu Mic, tradi ția local ă mai
păstrează legenda despre un sat dispărut. În perioada medievală, zona a gravitat spre districtul
românesc Ardud , menționat după anul 1231, iar mai apoi spre cetatea ridicată în anul 1481.
S-au găsit și câteva sigilii, al localit ății Craidorol ț-1782, sigiliile biserice ști din anii
1830 și 1832, Eriu Sâncrai, 1872 și Satu Mic, 1875.
46Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localit ăților din Transilvania, Vol. I A -N, Ed.
Academiei , Bucure ști, 1967, p.221
37Comuna se poate mândri cu faptul că pe aceste meleaguri au locuit personalită ți ai
neamului românesc ce au luptat pentru făurirea statului național unitar român în perioada anilor
1848 -1918.
Familia Co roianu, Demetriu Coroianu (1814 -1891), protopop greco -catolic de
Craidorol ț. Sora aces tuia Clara Maniu, născută Coroianu (1842 -1929) a fost mama lui Iuliu
Maniu. Iuliu Coroianu, născut la Craidorol ț la 14 iunie 1847, cu studii de drept, îl apar ă pe dr.
Vasile Lucaciu, în două răsunătoare procese la Satu Mare (1889 și 1893), a fost inculpat în
procesul memorandi știlor de la Cluj -mai 1894, de fapt este redactorul Memorandului din
1892, membru marcant al P.N.R. din noiembrie 1919 și senator în Parlamentul României
întregite.
Constantin Lucaciu, fratele lui Vasile Lucaciu, preot greco -catoli c în Craidorol ț este
ales în Marele Sfat Național Român, fiind unul din fondatorii Partidului Na țional Român din
Transilvania. Iuliu Coroianu, născut la Craidorol ț la 14 iunie 1847, cu studii de drept, îl apar ă
pe dr. Vasile Lucaciu, în două răsunătoare pr ocese la Satu Mare (1889 și 1893), a fost inculpat
în procesul memorandi știlor de la Cluj -mai 1894, de fapt este redactorul Memorandului din
1892, membru marcant al P.N.R. din noiembrie 1919 și senator în Parlamentul României
întregite.
Cunoscutul Vasil e Lucaciu, după ce a absolvit Teologia „ doctor cum laudae ”și având
titlul de doctor în teologie și filozofie ,prima slujbă pe care a primit -o a fost cea de preot greco –
catolic în satul Eriu -Sâncrai, unde a păstorit între anii 1874 -1878. În această localitate s -a
născut și al doilea copil al s ău, dr. Epaminonda Lucaciu născut în 1877 la Eriu Sâncrai, care a
dus cu cinste mai departe numele ilustrului său părinte.
Perioada după Marea Unire de la 1918, și dup ă reforma agrară din 1921, viață
oamenilor d e aici se schimbă mult în bine, dar perioada aceasta va fi curmată de odiosul Dictat
de la Viena din august 1940.
382.PERSONALITĂ ȚI MARCANTE ALE COMUNEI CRAIDOROLȚ
2.1 Familia L ucaciu
Locuitorii comunei Craidorol ț se pot mândri cu personalit ățile marcante ale istoriei
române ști ce au tr ăit pe aceste meleaguri precum :Vasile, Constantin și Epaminonda Lucaciu .
Membrii familiei Lucaciu au fost personalită ți de mare forț ă intelectuală, implicându -se în
apărarea drepturilor românilor sătmăreni, fiind grav expu și vremurilor tulburi din Transilvania.
Viața și activitatea fiec ăruia a fost complexă, dinamică, bogată, aceasta fiind pusă în slu jba
înaltului ideal, a unirii Transilvaniei cu România de la Alba Iulia la data de 1 Decembrie 1918.
2.1.1 Viața și activitatea preotului doctor Vasile Lucaciu
Vasile Lucaciu
(https://portalsm.ro/2013/06/elevii -satmareni -pe-locul -i-la-concursul -universul –
cunoasterii -prin-lectura -faza-nationala/vasile -lucaciu/)
Una din personalită țilecele mai importante ce a trăit înlocalitatea Eriu Sâncrai, comuna
Craidorol ț este Vasile Lucaciu. El rămâne în istoria românească cafiind o figură istorică ce a
luptat pentru drepturile românilor din Transilvania.
Cel care va deveni doctorul, preotul și omul politic Vasile Lucaciu a v ăzut lumina zilei
în data de 22 ianuarie 1852, în comuna Apa, jude țul Satu Mare, unde își va petrece și copil ăria.
Este fiul lui Mihai Lucaciu și al Iulianei Toth Mama este n ăscută în S atu Mare, fiică de preot
rutean , greco-catolic. Dorin țade „cât mai multă dreptate” a lui Vasile Lucaciu, are rădăcinile
încă de la bunicul lui, Vasile Luca, un român răzvrătit împotriva vremurilor în care românilor
nu li se recuno șteau drepturile. În urma împotrivirii sale de a ceda din p ământul său mo șiei
39grofești, ce aparținea familiei Karolyi, a fost numit de maghiari Luckács Lásló. Tat ăl lui Vasile
Lucaciu, numit de maghiari Lukács Mihály și de români Mihai Lucaciu, în anul 1852 era
învățătorul, cantorul și conduc ătorul școlii confesio nale greco -catolice a comunei Apa.
Vasile Lucaciu este cel de -al doilea fiu din cei șase: Alexandru, Marta, Constantin,
Elenași Petru, ai familiei Lucaciu. Deși situația financiar ă a familiei era destul de precară, fii
dascălului Mihai Lucaciu au reușit să urmeze școli înalte având ocupa ții ca : ofițeri, preoți,
profesori sau ingineri.
Primii șase aniai vieții îi petrece în localitatea natal ă, Apa, iar apoi, împreună cu familia
se mută la Baia Mare. În ora șul Baia Mare între anii 1858 -1862 urmează școala p rimară greco –
catolică ce era condusă de tatăl său, Mihai Lucaciu. În perioada 1862 -1866 frecventează
primele clase secundare la Gimnaziul de stat din Baia Mare, remarcându -se cu rezultate
deosebite. După ce termină cursurile inferioare ale Gimnaziului din Baia Mare, finalizează
clasa a V -a la Liceul din Ungvár, locuind la unchiul său, preotul si mai apoi episcopul Nicola
Toth. Vasile Lucaciu a dorit să î și continue studiile la Liceul Ordinului Premonstrates din
Oradea Mare, unde din păcate via ță ii va fi p lină de lipsuri, mizerie și disciplina sever ă. Apoi,
se hotără ște să intre ca voluntar în armata austro -ungară, dar via ța din cazarm ă l-a determinat
să își doreasc ă să fie scos de aici. După experien țele neașteptate și nepl ăcute prin care trece, se
decide să își continue studiile pe cale particular ă la Oradea Mare. A luat examenul de clasa a
VI-a,și a participat la concursul pentru stipendiile date de Episcopia Greco -Catolică Română,
pe care le -a obținut. Una din cele mai importante perioade a le vieții s ale le -a petrecut la Roma,
studiind teologia și filosofia în clasele a VII -ași a VIII -a. Aici se remarcă ca un elev
excepțional, obținând în anul 1870 titlul dedoctor cu „Magna cum laude” în filosofie. După
perioada plină de studiu neîncetat unde a av ut ocazia să studieze operele autorilor antici,
medievali și contemporani lui , se reîntoarce din „cetatea eternă” în țară unde î șicontinuă
studiile de teologie absolvind Seminarul Teologic din Gherla pe care îl absolve ște în anul 1974.
În perioada următoare terminării studiilor o cunoa ște pe cea care îi va fi soție Paulina
Șerbac, fiica unui preot greco -catolic din comuna Potău, jude țul Satu Mare. În urma acestei
căsătorii, Vasile Lucaciu este hirotonit preot greco -catolic.
Prima parohie ce o prim ește în luna martie a anului 1875 e în satul Sâncrai, de pe
Grui47, sau Sâncraiul Eriului, din fostul jude ț Sălaj, azi satul are denumirea de Eriu Sâncrai și
face parte din comuna sătmăreană Craidorol ț. În perioada 1875 -1878 păstore ște ca preot paroh
47Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p21
40în „să răcăcioasa comună”48. Alături de so ția sa, Paulina, iî vor avea copii pe : Vasiliu Cicerone
Virgiliu, Epaminonda, Maria Veturia, Vasile Romulus și Tulia. Primii trei copii se nasc pe când
familia Lucaciu locuia la Sâncrai . Primul copil a murit în a treia lun ă de viață,și din p ăcate
localnicii nu îi pot identifica locul de veci .
Familia Vasile Lucaciu în 1885
(https://renastereasisesteana.files.wordpress.com/2014/0 1/i-63-b.jpg )
Satul Eriu Sâncrai, la venirea lui Vasile Lucaciu ca preot paroh, era o localitate izolată,
cu o popula ție format ă din maghiari și români, având 318 locuitori. Biserica în care a p ăstorit,
era una din lemn, veche, iar casa parohială era șubredă. Parohul va primi un venit minim de 300
de florini reprezentând ven itul anual din bugetul de stat, 21 de jugăre de pământ foarte bun ce e
lucrat de credincio și, cantorul avea și el p ământ în folosin ță; biserica mai avea o suprafa ță de 7
jugări. Credin cioșii greco -catolici din primul an de apostolat erau: șapte familii cu puțin p ământ
extravilan, 21 de oameni lucrau ca zilieri, dar care aveau casă, 77 care nu aveau case, ace știa
lucrând lamoșierii maghiari ce dețineau un patrimoniu funciar foarte mare.49În anul 1877, la
Eriu Sâncrai pe lângă liturghiile din d uminici și s ărbători, oficiază 24 de botezuri, 17
înmormântări, 6 cununii.
48Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Ungară , Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 16
49Simion Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Napoca, Ed.
Argonaut,2017, p. 21
41Există un document, certificat de botez, care atestă faptul că Vasile Lucaciu și Paulina la
data de 20 noiembrie 1876 l-au botezat pe Szabo Mihály, iar numele preotului botezător e „dr.
Lucaciu Laszló paroh”. De men ționat este faptul c ă acest document îi apar ține lui Sab ău Ileana
din Eriu Sâncrai , nepoata celui botezat Szabo Mihály.
Certificat de botez din localitatea Eriu Sâncrai
Viața credincioșilor faț ă de biserică este una tot mai activă înregistrându -se în anul
independen ței, 160 de m ărturisiri fa ță de 21 din anul precedent. În perioada celor trei ani
petrecuți în Sâncrai a p ăstorit poporul, încercând să ii lumin ezeși să le apere drepturile inclusiv
sa numească un învă țător calificat.50
În cei trei ani de apostolat a avut o via ță activă, publica la revistele și ziarele românești
ale vremii: „Gazeta Transilvanie”, „Tribuna”, „Românul”, „Foaia Poporului”. În urma acestor
publicații a devenit repede cunoscu tîn zona Transilvaniei. Tot în acest timp are legături
apropiate cu personalită țile politice transilv ănene: Ioan Ra țiu, Gheorghe Pop de B ăsești, Teodor
Mihali, Aurel Suciu.
Comparând cele două dimensiuni, localit atea mică, izolată și măreția personalit ății și
avântului său intelectual, după cei trei ani de apostolat din satul Eriu Sâncrai, se mută la Satu
50Simion Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Napoca, Ed.
Argonaut,2017, p. 22
42Mare. Aici va ocupa postul de profesor de religie și limba român ă la Liceul Regesc din Satu
Mare, azi fiind Co legiul Național Mihai Eminescu, care avea în anul 1878, în cele opt clase un
număr de 345 de elevi dintre care 56 români greco -catolici. Vasile Lucaciu avea o catedră
format din 16 ore de religie și 16 de limba român ă.51S-a remarcat ca un profesor ce era
apropiat de elevii săi fiind iubit de ace știa, indiferent de naționalitate. În dorința sa de a
introduce în școli limba român ă, la nivel liceal, publică diferite articole la ziarele din țară, are
numeroase interven ții la Budapesta, la guvernatorul maghiar.52Datorită acestor activită ți
Ministrul Instuc țiunii și Cultelor de la Budapesta îi cere directorului liceului s ă desființeze
catedra de limba română la Liceul Regal, oferindu -i lui Vasile Lucaciu dreptul de a se retrage la
Liceul de Stat din Losoncz; post care este refuzat de acesta.53Pe lângă ocupa ția sa de la catedr ă
șidin dorința de a ap ăra drepturile românilor de pe aceste meleaguri, de a nu lăsa ca limba
română „să piardă teren” în favoarea limbii maghiare, va fi secretar al primelor alcătuiri
colect ive române ști cu caracter profesional, social și cultural precum „Reuniunea înv ățătorilor
români din Sătmar” și al „Societ ății femeilor române”.54
În anul 1881 Vasile Lucaciu î și începe activitatea politic ă, când alegătorii români se
întâlnesc la Satu Mar e, după condi țiile de funcționare a Partidul Național Român, pentru a -și
constitui comitele electorale din partea estică a comitatului, raportat la cele șase circumscripții
electorale. Din această circumscrip ție vor face parte: un judec ător adjunct, un exe cutor judiciar,
un oficiant comitatens, 3 pretori, 3 notari săte ști, 3 proprietari funciari, 18 preoți, 7 protopopi, 9
avocați și 2 profesori gimnaziali; Vasile Lucaciu fiind unul dintre aleșii circumscripției Satu
Mare.55Aceste alegeri treze ște în sufletu l românilor sătmăreni aportului lor la strădania
generală a comunită ții naționale, a dorinței comune de a schimba situația nedreapt ă a
românilor.
Împotriva lui Lucaciu se vor ține în lanț o serie de denunțuri datorate zelului s ău daco –
roman, de organizar e de întruniri politice române ști, venite din partea directorului de liceu, a
inspectorului școlar, a Consiliului județean, acestea fiind alimentate de presa maghiar ă din Satu
51Simion Retegan, Luptând pe două f ronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Napoca, Ed.
Argonaut,2017, p. 28
52Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramur eș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p.22
53Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p32
54Simion Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Na poca, Ed.
Argonaut,2017, p. 40
55Simion Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Napoca, Ed.
Argonaut, 2017, p. 41
43Mare.56Vasile Lucaciu se retrage de la catedra din Satu Mare, aceasta după pleca rea sa fiind
desființată. În urma acestei măsuri, pre ședintele P.N.R, George Barițiu îi i -a apărarea, iar
această măsură va fi prezentă în articolele din revistele „Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”,
„Observatoriul”.57
În urma consultării cu episcopul Ioan Sabo de Gherla, acceptă postul de la Liceul de
Stat din Losoncz, dar faptul că era înconjurat aproape numai de maghiari, și că s-a îndepărtat de
românii cu care ținuse leg ătura anterior. Sim țindu -se ca într-un exil, demisionează din postul de
profesor titular. Urmează ca episcopul de Gherla să îl numească preot paroh în data de 27
august 1885 la Șișești, lâng ă Baia Mare. Vasile Lucaciu a început să slujească în micu ța
bisericuță din lemn, care se dovedi a fi neîncăpătoare în momentele când slujea părintele.
Acesta a avut dorin ța să construiască o biserica după modelul Catedralei Sfântu Petru din
Roma. Odată cu luna septembrie a anului 1885, concomitent cu preocuparea înăl țării bisericii,
inițiază „Revista Catolică”. În realizarea ridicării biserici vine, în mod surprinzător ajutorul
financiar în urma unor solicitări în scris spre conducătorii mi șcării naționale din Ardeal, spre
Gheorghe Pop de Băse ști, dr. Ioan Rațiu, vicarului Vasile Rațiu din F ăgăra ș; iar s ătenii au ajutat
cu munca bra țelor, cu transportul materialelor cu vitele lor, situa ția lor financiar ă fiind una
precară.58În ziua sfin țirii Bisericii, la 27 august 1890, în discursul s ău menționeaz ă că această
biserică e închinată „Sfintei uniri a tuturor românilor”59reprezentând obiectivul la care dore ște
să participe cu ardoare.
Viața politic ă a dr. preot Vasile Lucaciu devine una tot mai activă ca membru în
conducerea Comitetului Partidului Na țional Român, care din p ăcate, marchează și începutul
unui lung șir de prigoan ă din partea autorită ților maghiar e, dar de partea cealaltă îi va aduce
admirația, mulțumirea și susținerea populației românești.
Conferințele electorale erau organizate de c ătre Vasile Lucaciu în urma întrunirilor
conducerii Partidului Na țional Român, cu rolul de a informa populația cu privire la ce s -a
discutat în cadrul partidului. O primă conferin ță electorală s -aținut în comuna T ăuții de Sus la
56Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p 23
57Simion Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Napoca, Ed.
Argonaut, 2017, p. 47
58Tiron Albani, Leul de laȘișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Ungară , Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016,p24
Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Ungară , Cluj -Napoca, Ed. Școala
Ardeleană, 2016,59,p 26
44data de 9 iunie a anului 1887.60La această întrunire la care cuvântul lui Vasile Lucaciu a durat
mai bine de două ore; participă preo ți șiînvățători, aproximativ 200 de săteni cu drept de vot și
oameni avu ți. Discuțiile sunt canalizate pe suferințele românilor ce tr ăiesc pe aceste meleaguri
amintindu -se că doar maghiarii ajung func ționari mai înalți ai statului, copii românilor înst ăriți
care doresc să înve țe carte se pot realiza doar ca preoți și înv ățători, intelectualii români care
doresc și depun eforturi mari pentru ca românilor s ă le fie respectate drepturile s unt persecuta ți.
La fiecare caz în parte, Vasile Lucaciu aduce exemple și exp licații celor întâmplate în satele din
împrejurimi.61
Discursul lui Vasile Lucaciu de la 9 iunie 1887 a reprezentat motivul prin care
autoritățile maghiare vor începe o lung ă prigoană împotriva lui, încercând cu orice preț să-l
îndepărteze de l a viața publi că, aducând inclusiv acuza ții mincinoase și martori mincinoși.
Prin activitatea de la Tău ții de Sus presa a avut un subiect fierbinte de relatat,
considerând ac țiunea o încălcare a legilor maghiare.
Datorită vâlvei pe care maghiarii și presa ungureasc ăaufăcut -o în urma acestei ac țiuni,
la două luni de la eveniment au venit în Baia Mare judecătorul de instruc ție Barus Istvan ce
alături de procurorul Zsiga Sandor au cules informa ții și au realizat cercet ări despre activitatea
lui Vasile Lucaciu de la 9 i unie din Tău ții de Sus. Au fost audiați martori ai Conferinței
electorale. Autorită țile maghiare doreau s ă-l oprească pe Vasile Lucaciu să plece la o nouă
întâlnire la Sibiu a PNR, a șa că anchetarea lui a început când Lucaciu se pregătea să meargă,
primind din partea notarului comunei Șișești, Papp Sigismund, citația prin care era somat s ă se
prezinte la Tribunalul din Satu Mare la data de 26 august. Vasile Lucaciu se prezintă și este
audiat în intervalul orelor 9 -12și 14 -20, după care prime ște mandatul d e arestare preventivă.62
Modul în care s -au purtat cu Lucaciu în timpul arestării a fost unul dur, pe lângă acestea
avocatul ce reprezenta -l nu i s -a dat dreptul de a studia dosarul. La 35 de zile de la arestare a
fost aruncat într -o celulă umedă, unde s e afla un de ținut bol nav de la care i s -a transmis o
afecțiune a ochilor de care v -a suferi toată via ța. La 1 octombrie 1887 datorit ă faptului că nu s –
au strâns probe concludente, a fost eliberat din închisoare, dar pus sub o urmărire aspră.63
60Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p 36
61Simion Retegan, Luptând pe două fronturi: memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj Napoca, Ed.
Argonaut, 2017, p. 71
62Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p 45
63Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc, Satu Mare,
Ed. Solsti țiu, 1999, p 47
45Odată cu ar estarea lui se dorea intimidarea mi șcării naționale românești, lucru greu de
atins în fa ța unor așa personalit ăți românești și a unui așa popor român atât de dornic să î și
apere drepturile.
O altă acțiune a preotului Vasile Lucaciu care a stârnit revolta a utorităților maghiare a
fost înfiin țarea unui C ămin Cultural „Convient” la Baia Mare care să adăpostească elevii
români din Sălaj, Some ș și Satu Mare, fapt ce se împotrivea maghiariz ării în școli. Au urmat
intervențiile autorit ăților maghiare la episcopia din Gherla de care apar ținea și satul în care
slujea pr eotul Vasile Lucaciu, ca acest a să fie suspenda t din postul de preot paroh; procesul
fiind amânat timp de doi ani dator ită lipsei de dovezi care putea săducă la condamnarea lui
Vasile Lucaciu.
Cazul lui Vasile Lucaciu vafijudeca tîn procesul din zilele de 4 -8 iulie 1889 la Satu
Mare. Românii au participat la slujbe, au protestat în fa ța tribunalului, în fața sediilor
primăriilor ungure ști.64Acest proces a avut o puternică influen ță publică și datorit ă faptului că
martorii au refuzat să dea răspunsurile în limba maghiar ă cerând un translator, vorbind doar
limba română. Avându -l drept avocat pe Iuliu Coroianu, care prin pledoariile sale, a aj utat la
achitarea „inculpatului” în data de 8 iulie 1889.
Pașii m ărunți, dar siguri, ce au dus la realizarea Memorandumului s -au datorat
abuzurilor nenumărate asupra poporului român, precum și împotriva omului politic Vasile
Lucaciu care se bucura de o ime nsă popularitate. Vasile Lucaciu este ales în ianuarie 1892 ca
Secretar General al Partidului Na țional Român din Ardeal, ca mai apoi, în luna noiembrie s ă
facă parte din delega ția celor 300 de români care au adresat împ ăratului de la Viena,
Memorandumul.
64Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc, Satu Mare,
Ed. Solsti țiu, 1999, p 50
46Delegația celor 300 de memorandiști români la Viena
(http://www.dacoromania -alba.ro/nr68/perioada_memorandista.htm)
La data de 25 mai 1892 liderii românilor din Transilvania au
prezentat împăratului Austro -Ungariei Franz Josef , Memorandumul. Prin această peti ție se
cereau pentru popula ția român ă drepturi etnice egale cu ale popula țieimaghiare , precum și
încetarea persecu țiilorși a încerc ărilor de maghiarizare .65
Memorandumul s -a născut într -o perioadă în care prim -ministru la Budapesta era
Bánffy Dezső, „du șman de moarte a tot ce nu era ungur”, care a începu o epocă de violen țe,
încercând să elimine orice manifestare a sentimentului românesc. Scopul nu scuza mijloacele,
așa că a introdus maghiarizarea în: justi ție, administrație, școli și chiar și în biserici. Concepția
sa era că țăranul român trebuia să lucreze pentru iobagul nobil maghiar, și că intelectualul
român nu trebuie să existe. Intelectualul român era exclus de la func țiile publice, singurele
profesii fiind cea de: dascăl confesional, preot și avocat. Avocatul român nu aveau câștig de
cauză în sălile de judecată, iar preo ții și dasc ălii erau permanent denun țați, maltratați,
amenințați și târâți prin închisori.66
Memorandumul a fost elaborat la Sibiu de un comitet format din membri ai Partidului
Național Român: Ioan Rațiu -președinte, Gheorghe Pop de Băse ști și Eugen Brote –
vicepreședinți,Vasile Lucaciu -secretar general, Septimiu Albini –secretar, Iuliu Coroianu –
65https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_Transilvaniei
66Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, pp. 39 -40
47redactor D. P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato,
Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christe a, Gavril Manu, Dimitrie Com șa, Aurel Suciu, I.
Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Pati ța,
și Vasile Rațiu -membri.67
Hotărârea de a înmâna actul Memorandumului a fost amânată timp de doi ani, pentru a
găsi un moment prielnic. Vasile Lucaciu nu a fost de -acord cu această hotărâre a Comitetului
Național deoarece el dorea o grabnic ă înaintare a actului68.
Întors la Șișești începe s ă publice articole la revistele vremii pentru a face cunoscută
situația român ilor din Ardeal. Aceste articole au dus un nou val de arestări pentru Vasile
Lucaciu. Procesul prin care Vasile Lucaciu este acuzat „a țâțarea prin pres ă împotriva unei
naționalit ăți” s-a desfășurat la Debrețin, tribunal ce îl condamn ă la un an de închisoar e, 500
florini amendă, iar cheltuieli de judecată 49 de florini. Procesul a ajuns la Tribunalul din Satu
Mare acumulând într -o singură pedeapsă de 13 luni de închisoare și pierd erea drepturilor
cetățenești pe timpuldetenției.69Acesta a reprezentat momentu l oportun înaintării
documentului Memorandumului.
Vasile Lucaciu a fost însărcinat să organizeze „mar șul” spre Viena. Delegații nu au
plecat în grup organizat ca să nu î și dea seama autorit ățile maghiare și s ă înăbu șe marșul.
Delegații au ajuns sâmb ătă 28 mai la Viena, ace știa fiind așteptați de grupurile de studenți
români ce studiau în străinătate. Memorandi știi au fost așteptați și de presa local ă. Primirea
delegației române a fost periclitat ă de interven ția maghiar ă, în special al prim ministrului de la
Budapesta Bánffy Dezső.70Documentul Memorandumului rămâne la Ioan Ra țiu care -l depune
la cancelaria imperială. Împăratul nu deschide plicul și îl trimite primului min istru maghiar la
Budapesta; nici acesta nu deschide plicul și cere prefectului de Turda s ă-l restituie lui Ioan
Rațiu, cu precizarea că nici pe semnatari, nici pe delegați nu -i consideră drept reprezentanți
veridici ai românilor.71
După evenimentul de la Viena guvernul de la Budapesta nu a luat nici o măsură
împotriva memorandiștilor. Motivul e ra de a nu pune în pericol reînnoirea Tratatului de
asociere a României la Tripla Alianță din anul 1883 . Datorită faptului că autorii
67https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_Transilvaniei
68Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 51
69Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p. 49
70Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 55
71http://www.dacoromania -alba.ro/nr70/pagini.htm
48Memorandumului au tradus documentul în limbile de circ ulație internațional ăși că în acest
mod situa ția românilor e cunoscut ăși peste hotare, au loc ample acțiuni de solidarizare a
străinilor cu românii din Transilvania.72
Românii țin o Conferință națională în 1893 și publică Memorandumul în revista
Tribuna. Eforturile intense de maghiarizare a populației românești tocmai primiseră o lovitura
puternică. De aici prigoana jandarmerească și judecătorească dezlănțuită de guvernul maghiar.
Procesul s -a desfășurat la Cluj, 7 -25 mai 1894 fiind numit „Procesul
memorandumului”, unde memorandi știi au hot ărât ca pe tot parcursul procesului să se
vorbească în limba română, fapt ce a revolt at opoziția, îngreunând situația hot ărâtoare a
inculpaților.
La Cluj, pe data de 7 mai 1894, încep dezbaterile în procesul memorandiștilor. Orașul
este invadat de mase de oameni români veni ți din zona Maramure șului, Banatului și Ha țegului.
Sosesc și ziar iști interna ționali din Fran ța, Italia și Regatul României.
Fruntașii Partidului Național Roman sunt acuzați de: încălcarea legilor, instigare la
răscoală, trădare de patrie.
Sentința se pronunț ă la data de 27 mai 1894. Preotul dr. Vasile Lucaciu prime ște 5 ani
de închisoare, dr. Ioan Ra țiu-2 ani, Gheorghe Pop de Băse ști-1 an, Dimitrie Com șa-3 ani,
dr. Danil P. Bercianu -2 ani și 6 luni, Nicolae Cristea -8 luni, Iuliu Coroianu -2 ani și 8 luni;
Patriciu Barbu -2 luni, dr. Teodor Mihali -2 ani ș i 6 luni, Aurel Suciu -1 an și 6 luni, Mihail
Veliciu -2 ani, Rubin Patița -2 ani și 6 luni, Gherasim Domide -2 ani și 6 luni, Dionisie
Roman -8 luni, Septimiu Albini -2 ani și 6 luni. S -a încheiat cu condamnarea a 14 fruntași
memorandiști la o pedeap să cumulată de 31 de ani și 18 luni de închisoare.73
72http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Memorandumul_din_1892
73http://www.dacoromania -alba.ro/nr70/pagini.htm
49Condamna ții procesului Memorandumului
(https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/25/ziua -de-25-aprilie
-in-istoria -romanilor/)
Vasile Lucaciu este arestat la 26 iulie 1894 și dus la închis oarea din Seghedin, unde are
unregim dur.74Tot la Seghedin vor fi închi și Ioan Rațiu și Iuliu Coroianu. Ceilalți la Va ț. Aici,
în închisoarea de la Vaț, Nicolae Cristea, om bătrân, (avea 61 de ani), cel care și -a asumat
responsabilitatea de a fi contribuit la redactarea documentului, va închide ochii definitiv.
Alți memorandi ști și câțiva ziariști au fost închi și. Mul ți patrioți iau calea exilului, trec
munții în România din cauza înăspririi terorii jandarmeriei. Autorită țile induc un sentiment de
fanatism asupra maghiarilor care se reped asupra locuin țelor celor întemni țați.75
Ca urmare a presiunii imense la care era supus împăratul Franz Joseph din partea
opiniei publice , dar și datorită intervenției diplomatice a regelui Carol I a României pe lângă
Curtea de la Viena, Franz Joseph îi va grația pe memorandiști la 15 septembrie 1895 .76
74Achim , Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p 64
75http://www.dacoromania -alba.ro/nr70/pag ini.htm
50Sacrificiu imens al memorandi știlor și a familiilor acestora a reprezentat un pas imens
ce a dus la Unirea Transilvanie i cu România la 1 Decembrie 1918.
În urma gra țierii Vasile Lucaciu se întoarce la Șișești, având o situație financiar ă precară
și fiind bolnav.77Întors acasă Vasile Lucaciu nu se bucură de lini ște. El urma s ă fie urmărit, i
se cenzurează coresponden ța, ia r lovitura dureroasă o prime ște de la episcopul Ioan Szabó din
Gherla care dore ște să îl suspende din postul de preot al Șișeștilor, neavându -l la inimă din
momentul construc ției bisericii de la Șișești. Vasile Lucaciu a apelat la Pap ă, iar acesta a cerut
înființarea unei comisii disciplinare, care a constatat c ă e „anticanonică și arbitrar ă procedura
episcopului”, considerând că episcopul a gre șit în luarea hot ărârii de suspendare a preotului.
Episcopul e revoltat aducându -i o nouă acuză, cea de nesupunere . Din nou Vasile Lucaciu
apelează la Papă și este biruitor abuzurilor venite din partea episcopului.78
Iarna anului 1907 îl prinde din nou pe Vasile Lucaciu în închisoarea de la Seghedin
ajuns aici datorită faptului că împărtă șise ideea național ă , în scris , la revistele: Tribuna, Gazeta
Transilvaniei, Românul, Lupta. A trebuit să ispă șeasc ă un an de temni ță ca recidivist sub severă
supraveghere.79
Vasile Lucaciu a ajuns în anul 1907 să fie candidatul Comitetului na țional din Beiuș,
„teroare, amenin țări, pro misiuni, beutură, paprika ș din abundenț ă” erau mijloacele pentru a
asigura victoria guvernului maghiar. De partea cealaltă în zona Beiu șului au sosit intelectualii,
oratorii și propagandiștii români ce umblau prin sate în ciuda faptului c ă erau urmări ți de
jandarmi.80Printre ace știa se num ărau viitoarele personalită ți marcante ale politicii și culturii
române ști: Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Laz ăr, Alexandru Vaida Voievod, Ion și Ioan
Ciordaș, Ioan Suciu și alții care intonau „Doina lui Lucaciu”, „De șteaptă -te, române!” situa ția
românilor era dificilă și datorit ă faptului că votul era unul censitar, iar cel care vota trebuia să
rostească cu voce tare alesul, lucru riscant deoarece urmau valuri de arestări din partea
autorităților maghiare.81Rezultatu l votului a fost unul surprinzător 75% din voturile exprimate
au fost pentru Vasile Lucaciu, care în această circumstan ță devine deputat. Guvernul maghiar a
76http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Memorandumul_din_1892
77Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeu l Județean
Baia Mare, 1968, p 66
78Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, pp. 122 -123
79Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoc a, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p.152
80Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 153
81Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 154
51fost nevoit să îl scoată pe Vasile Lucaciu din închisoarea din Seghedin, pentru a putea face
parte din Parlament.82Miza, de acum, era ca la alegerile viitoare să ocupe în Camera Maghiară
un număr de șapte ori mai mare de deputați români, românii având nevoie de un num ăr mai
mare de deputa ți români în luarea hot ărârilor.83
Așa cum îi st ătea î n caracter, deja, primul discurs în Camera maghiară, a lui Vasile
Lucaciu, a fost ceaa prezentării situa ției românilor din Ardeal, a nerespect ării drepturilor și a
încălcării acestora.84
În anul 1910 Vasile Lucaciu candidează din nou la Beiu ș și la Ineu, nereușind s ăobțină
majoritatea voturilor, fiind trimi și în diet ă decât cinci deputa ți.85
Evenimentul istoric major ce se coace și izbucnește la începutul secolului al XIX -lea e
Primul Război Mondial, care odată cu el aduce incertitudinea, îngrijorarea,dar și speranța ș i
optimismul lui Lucaciu ce crede că odată cu acest eveniment va aduce dezmembrarea
monarhiei Austro -Ungareși eliberarea națiunilor subjugate.86
Începutul Primului Război Mondial îl găse ște pe Vasile Lucaciu în parohia sa de la
Șișești. Conștient de faptul că e urmărit, ia hotărârea să plece în România ca să poată lua
legătura cu persoanele politice din regat. Ajuns în capitala regatului, Bucure ști, scrie articole în
cotidienele de aici, ține conferințe în cadrul asociațiilor culturale. Este ales la 29 dece mbrie
1914 pre ședinte a „Ligii pentru unitatea cultural ă a tuturor românilor”.87În anul următor Vasile
Lucaciu pleacă în Italia unde, și aici, va avea o activitate intens ă pentru a prezenta și susține
interesele românilor.88Reîntors în anul 1916 în România înfățișeaz ă un memoriu al ardelenilor
refugiați. Tot în acest an, în luna mai, candideaz ăși este ales ca deputat de Galați.
82Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 156
83Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p.157
84Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p.159
Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile r omânilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 196885, p 95
86Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2 016, p. 166
87Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968 , p118
88Achim, Valeriu; Socol an, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p119
52La intrarea în război a României, 16 august 1916, declarând război Austro -Ungariei,
Vasile Lucaciu îi organizează pe refugia țiitransilvăneni în România într -o unitate de voluntari
ai armatei române, ei fiind un număr aproximativ de 25000 de persoane.89
Guvernul român a considerat necesară realizarea unei propagande române în țările aliate
și neutre trimi țând 30 de profesori univers itariși aproximativ 40 de parlamentari în anul 1917.90
Vasile Lucaciu a fost însărcinat să plece în Statele Unite ale Americii, alături de fratele său
Constantin Lucaciu, și de fiul s ău Epaminonda Lucaciu. Efectul a fost unul remarcabil, reu șind
să conving ă un număr semnificativ de români din SUA să se înroleze în armată.91
A urmat apoi o vizită în Paris, alături de Octavian Goga și alți refugiați ardeleni cu
scopul de a prezenta în fa ța reprezentanților Conferinței de pace dorința ferm ă a românilor din
Transilvania.92La 6 septembrie 1918, delega ții români din Paris au hot ărât să formeze un
„Consiliu Na țional Român”, care se transform ă în 3 octombrie anul Marii Uniri în „Consiliul
Național al Unit ății Române” avându -l ca pre ședinte pe Take Ionescu, vicepreșe dinți pe: Vasile
Lucaciu, Octavian Goga, comitetul având 23 de membrii de seamă precum: Nicolae Titulescu,
Traian Vuia, Lascăr Catargiu, și alții.93Acesta reprezenta un guvern în exil care a fost
recunoscut oficial de guvernul francez, american, italian șienglez.
După acțiunile din SUA, Franța, urmeaz ă vizita din Italia unde Vasile Lucaciu a avut un
rol important în realizarea unei prietenii italiano -române. La 25 noiembrie Vasile Lucaciu
prime ște jur ământul campaniilor de voluntari români, încurajându -i.94
Mult a șteptata, profetica, zi a Marii Uniri de la Alba Iulia a sosit în momentul în care
Vasile Lucaciu se afla în străinătate. A sim țit că e nevoie să de talentul său oratoric și
diplomatic pentru a purta discu ții cu românii din diaspor ă dar și cu perso nalitățile politice
89Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Lup tător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p. 120
90Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilo rși unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968,p. 126
91Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu Român ia, Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p. 127
92Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură șiartă a jude țului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p. 128
93Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Jude țean
Baia Mare, 1968, p. 129
94Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p.131
53străine. Vasile Lucaciu în ziua Unirii de 1 Decembrie 1918 sfin țește la Mariano, lâng ă Roma
drapelul regimentului „Horia”. La mai bine de o lună, la 6 ianuarie 1919, sfin țește, în „Piața
Siena” din Roma, drapelul regimentului „Clo șca”.95
În primăvara anului 1919, la 23 mai la Geneva are loc o mare manifesta ție de simpatie
pentru români, în cadrul căreia ia cuvântul și Vasile Lucaciu; se voteaz ă o rezolu ție adresat ă
Conferinței de pace de la Paris. Vasile Lucaciu are mai multe convorbiri cu personalit ăți ale
diplomației țărilor participante l a aceste conferin țe.96
În toamna anului, se întoarce în țară, fiind sărbătorit la Bucure ști, Sibiu și mai târziu la
Satu Mare, iar la Baia Mare ajunge în ziua de 17 octombrie de unde mai apoi pleacă la
Șișești.97
În ciuda faptului că începea să fie abando nat de micii politicieni ce dorea o îmbogă țire
rapidă sau care „nu mai aveau timp” să îl cunoască, Vasile Lucaciu continua să fie activ la
tratativele și conferințele de pace ce se duceau pe meleagurile S ătmărene.98
Între anii 1919 și 1920, este ales deputa t de Baia Mare în Parlamentul din Bucure ști.
Deși Vasile Lucaciu s -a adaptat mai greu noului mediu, țara îi este recunosc ătoare pentru
eforturil eși stăruințelesale în adoptarea legii electorale prin care votul devine universal, egal,
direct și secret tut uror cetățenilor ce sunt majori; s -a realizat reforma agrară prin care s -au
expropriat marile latifundii, pământul fiind împăr țit țăranilor.99
Anii de deten ție au l ăsat urme asupra sănătă ții „Leului de la Șișești”, dar la insistențele
cetățenilor din Satu M are, în anul 1922 candidează la o nouă alegere pentru parlament, la care
Vasile Lucaciu nu reu șește s ă-și asigure voturile necesare. În ziua votului Vasile Lucaciu a fost
bătut, ajungând la spital în urma rănilor suferite. Alegerile s -au făcut fără ca el s ă fie prezent.
Adversarul său politic a recurs la metode necinstite, falsificând voturile.100
95Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968, p.132
96https://ro.wikipedia.org/w iki/Vasile_Lucaciu
97https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Lucaciu
98Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 185
99Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhi a Austro -Maghiară ,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 186
100Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 189
54Casa memorială a lui Vasile Lucaciu, de pe bulevardul ce -i poartă numele din Satu Mare
La 70 de ani se retrage definitiv din via ța politic ă, stabilindu -se pe ntru restu l zilelor în
orașul Satu Mare.
Casa memorială a lui Vasile Lucaciu de pe bulevardul ce -i poartă numele din Satu Mare
Spre sfârșitul vieții avea obiceiul s ă se plimbe prin Grădina Romei din Satu Mare, sau să
admire grădina de flori din spatele casei. Vizitatorul cu care îi plăcea să petreacă timpul a fost
tânărul profesor de istorie Aurel Coza la care spre sfâr șitul vieții îi m ărturise șteCu sufletul
întristat constată că „în luptele mele am avut cel puțin dușmani, acum la b ătrânețe nu mai am
nici du șmani m ăcar”.101. La o ultimă vizită cu tânărul profesor Vasile Lucaciu fu cuprins de o
„tusă care -i zgudui tot corpul”. În ajutorul său a venit fiul acestuia, Epaminonda, care l -a dus la
101Tiron Albani, Leul de la Șișești. De ce s -a prăbu șit Monarhia Austro -Maghiară,Cluj -Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2016, p. 193
55locuința sa. La trei luni de suferin ță Vasile Lucaciu și-a închis ochii la data de 28 noiembrie
1922.102
Vestea mor ții sale a fost anunțat ă în toate ziarele din țară. Parlamentul a cerut să se facă
funerari na ționale, iar ziua înmormânt ării, ce a avut loc la patru ani de la proclamarea Unirii
Transilvaniei cu România, a fost declarată, zi de doliu na țional.
Sicriul cu trupul neînsufle țit, a fost dus la gar ă spre Baia Sprie, apoi sicriul tras de trei
perechi de boi a fost transportat la Șișești. Sicriul a fost așezat în cavou alături de so ția să
Paulina decedată în 1911.103
Un ultim omagiul l -a adus prim minis trul României, Ionel I. C. Brăti anu care a depus
insignele „Marelui cordon al ordinului Steaua României”, iar e piscopul greco -catolic Iuliu
Hoss u al Gherlei i -a acordat ran gul de „Vicar Episcopal”. La înmormântare au participat și
reprezentan ți ai politicii: miniștri, deputați; reprezentanți ai organizațiilor culturale și politice;
intelectuali, dar și un num ăr mare a celor pe care i -a reprezenta Vasile Lucaciu, țăranii.104
Doina lui Lucaciu
de: George Bocu, 1893
Cântă mierla prin păduri,
Robu -i Lucaciu la unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n -avem parte.
Nu fi mierlă supărată,
Nu-i robia ne -ncetată,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaci liber iar.
Nu suspina în zadar,
Du-mi-te pân -la Sătmar,
Unde -i Lucaciu la -nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare.
102Vasile Lucaciu, p. 154
103Vasile Lucaciu, p 158
104Vasile Lucaciu, p.155
56Vântul bate, frunza pică,
Inima mi se despică,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin.
Seghedine, Seghedine,
Dumnezeu cum te mai ține?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?
Fi-va Lucaci liber iar,
Pentru noi în astă țară
Până -i viu nu -l părăsim
Mai bine to ți ne jertfim.
2.1.2 Preotul Constantin Lucaciu ,un luptător pentru drepturile românilor din Sătmar
Constantin Lucaciu
(https://renastereasisesteana.wordpress.com/2013/12/26/
cateva -aspecte -inedite -privind -sisestii -si-familia -lucaciu/)
57Constantin Lucaciu s -a născut la 26 ianuarie 1860 în localitatea Baia Mare. Este unul
din cei șase copii ai lui Mihai Lucaciu înv ățător la Școala primar ă greco -catolică din Baia Mare
la momentul na șterii sale, fiind cu opt ani mai mic decât fratele său cunoscutul preotul,
doctorul, omul politic și de cultur ă Vasile Lucaciu.
A urmat școala primară unde era dascăl tatăl său, și liceul tot în localitatea Baia Mare,
iar studiile teologice le -a finalizat la Gherla. Astfel că î n anul 1886 a fost hirotonit preot și a
slujit alături de fratele său Vasile Lucaciu la Șișești. În aprilie 1892 a primit parohia greco –
catolică Iojib, ce apar ținea de districtul Seini, în care va p ăstori aici până în octombrie 1906.105
În timpul păstoriri i sale din Iojib termină construc ția Bisericii „Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavril”, iar datorit ă activită ții sale active în parohie, autorit ățile austro -ungare
consideră că localitatea Iojib a devenit locul de unde se răspânde ște românismul. În anul 1894
tipăre ște la Baia Mare cartea de rug ăciuni cu titlul „Calea Cerească, carte de rugăciuni și cânt ări
bisericești”. Susținându -l mereu pe fratele său, luptând alături de el pentru drepturile românilor
din Transilvania, la 20 septembrie 1892 Constantin ia pa rte la adunare convocată la Șișești
unde a citit scrisoarea adresată Papei de la Roma în legătură cu suspendarea lui Vasile Lucaciu.
Continuându -și activitatea pe tărâmul luptei naționale, este membru al Partidului Na țional
Român. Este un consecvent luptăt or pentru drepturile politice și naționale ale românilor
transilvăneni alăturându -se în anul 1892 celor 300 de delega ți ai Memorandumului deplasându –
seși el la Viena.106
În urma frecventelor deplasări la Conferințele delegaților alegătorilor români din
Transilvania, ce se țineau la Sibiu, din anul 1893, precedate de lipsa sa din parohie, intr ă in
polemică cu episcopul Ioan Sabo de Gherla cel care încerca să -l tempereze și pe Vasile Lucaciu
din activită țile sale în efortul depus în lupta pentru dobândirea dr epturilor românilor.107
La 3 mai 1906 la Cără șeu particip ă cași candidat la alegerile parlamentare de pe listele
naționaliste românești obținând 787 de voturi în defavoarea candidatului Pillisy István care
obținuse 997 de voturi. De remarca e c ă votanții,majoritari au fost maghiari, șvabi, ce îi
depășeau pe aleg ătorii români.108
În anul 1907 prime ște să păstorească parohia greco -catolică din Craidorol ț, o parohie
bine văzută ce a avut în urmă preo ți de valoare ai Ardealului precum: Demetriu Coroianu, Petru
Bran, Ioane Marcu.
105Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II , Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.257
106Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.258
107http://www.informatia -zilei.ro/sm/pe -nedrept -uitat-constantin -lucaciu -are-merite -la-fel-de-mari-ca-
si-fratele -sau-vasile /
108Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.259
58Casa parohială din Craidorol ț unde a locuit Constantin Lucaciu
Activitatea sa politică și cultural ă continuă. Se implică în educa ție, fiind ales
președinte al Reuniunii Învățătorilor greco -catolici din comitatele Sătmar și Ugocea ce
aparținea de dieceza Gherlei, iar ca reprezentant al acestei reuniri va participa la conferin țele
„Astrei”o organiza ție cu caracter cultural.109
Este numit în anul 1910 să candideze din partea Partidului Na țional Român la C ărășeu,
dar din păcate din nou pierde alegerile. În urma acestui e pisod Constantin Lucaciu alături de
deputatul dr. Ștefan Cicio -Popși avocatul Ioan Ciordaș au protesta împotriva alipirii abuzive a
unor parohii române ști din S ătmar la episcopia din Hajdudorog.110
La 13 aprilie 1913 este avertizat printr -o scrisoare a Episcopiei Gherla în care i se cere
preotului Constantin Lucaciu să nu mai folosească limba română în școala de stat din
Craidorol ț, unde preda religia și limba român ă copiilor români dar și celor maghiari; acesta
făcând însemnări în jurnalul școlii în limba român ă.111
La 14 ianuarie 1914, îi cere colegului său, preotul greco -catolic Ioan Fărca ș din Eriu
Sâncrai să -l înlocuiască deoarece dorea să meargă în Regat la nunta fratelui său Petru. Fra ții
Constantin și Vasile Luca ciu participă la nuntă, dar acasă se vor întoarce abia după lungi
călătorii în străinătate pe care le vor întreprinde cu scopul înfăptuirii Unirii. Va publica la
Bucure ști în anul 1915 o lucrare ce face o paralel ă între românii din Transilvania și cei din
109Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.258
110Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. C itadela, Satu Mare, 2010, p.260
111http://www.informatia -zilei.ro/sm/pe -nedrept -uitat-constantin -lucaciu -are-merite -la-fel-de-mari-ca-
si-fratele -sau-vasile/
59Regat, „Biserica, școala și armata –factorii vie ței naționale și de stat. Studiu comparativ între
România liberă și țările române”.112
Anul 1917 îl petrece în America, ca refugiat de război. Administrează parohia „Sfântul
Ioan Botezătorul” din Detroit, în perioada 4 noiembrie 1917 până pe 21 decembrie a anului
următor. După această perioadă încep o serie de vizite alături de fratele și nepotul s ău Vasile și
Epaminonda Lucaciu. Aceste vizite vor avea ca scop informarea românilor refugia și, dar mai
ales a aut orităților americane despre situația real ă a românilor din Transilvania, și a necesit ății
unirii acesteia cu România. L -au informat și pe președintele Statelor Unite ale Americii,
determinându -l să aibă o atitudine favorabilă fa ță de unirea Transilvaniei c u Regatul. Pent ru
dorința măreață de a se înfăptui România Mare, și de a face cunoscut ă situația românilor din
Transilvania, Constantin Lucaciu împreună cu fratele său, Vasile Lucac iu vor avea diferite
acțiuni în: Franța, Italia și România.113
Departe de casă, aflându -se în America, în marea zi de 1 Decembrie 1918, î și vede visul
împlinit, acela de a sărbători Marea Unire a tuturor românilor. De și nu s -a aflat în țară, a fost
ales, în Marele Sfat Român, datorită contribu ției sale în realizarea Unirii.
Reîn tors din America, la 12 august 1919 este numit paroh și protopop greco -catolic la
Satu Mare, din numirea episcopului greco -catolic Demetriu Radu. Pe lângă datoria de a păstori
turma de cre știni s ătmăreni, s -a zbătut pentru a reu și să instaleze administra ția românească
imediat după intrarea armatei române în Satu Mare. A avut un aport esen țial asupra
învățământului sătmărean în a reintroduce limba română în școlile s ătmărene și în a ajuta
școlile românești. La Liceul „Mihai Eminescu” ce a fost prima instituț ie de învă țământ
secundar cu limba de predare română din ora șul Satu Mare, Constantin Lucaciu a fost
președintele „Eforiei școlare”. Tot în anul 1919 a fost ales deputat în Parlamentul din Bucure ști
din partea circumscripției electorale Seini. Se stinge d in viață în anul următor, la 1 octombrie
1920.114
S-a scris destul de pu țin despre personalitatea și faptele lui Constantin Lucaciu. Un
motiv poate ar fi și faptul c ă s-a aflat în umbra fratelui său, Vasile Lucaciu, pe care l -a susținut
și i-a fost alături î n demersurile sale. În pofida staturii mărun țele și sl ăbuțe, Constantin Lucaciu
a fost un mare luptător pentru drepturile românilor transilvăneni.
112Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.260
113Petru Mihail Nicolae Stînea, Istoria Bisericii Greco -Catolice Române din Statele Unite Ale Americii 91903 –
2016), Ed. Altip, Alba Iulia, 2016, p. 166
114Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.260
602.1.3 Preotul Epaminonda Lucaciu și implicare a sa în via ța diasporei române din
America
Epaminonda Lucaciu
(https://adevarul.ro/locale/satu -mare/fascinanta -poveste -preotului -roman -cladit -diaspora –
america -fiul-leului -Sisesti -militat -casa-alba-marea -unire -1918 –
1_5530dad8cfbe376e3539e132/index.html)
Epaminonda Lucaciu s -a născut la data de la 25 februarie 1877, în localitatea Eriu
Sâncrai ce făcea parte din jude țul S ălaj, actualmente județul Satu Mare, comuna Craidorolț.
Este al doilea fiu al preotului greco -catolic din localitatea Eriu Sâncrai, Vasile Lucaciu și al
soției acestuia Paulina. Nașii de botez au fost Gheorghe Pop de B ăsești și Laura Varnai.
Primii doi ani din via ță îi petr ece în localitatea natală, iar mai apoi familia preotului
Vasile Lucaciu se mută la Satu Mare, unde este numit profesor de religie și de limba român ă la
Liceul Regesc. Epaminonda Lucaciu urmează în Satu Mare clasele primare, după care este
transferat la Nă săud unde termină liceul.
Copilăria este una presărată de mândrie, dar în acela -și timp și de tristețe, datorit ă
părintelui său, Vasile Lucaciu o mare personalitate culturală și politic ă, care ani întregi i -a
petrecut închis luptând pentru idealurile român ilor. În aceste momente sim țea lipsa tat ălui, iar
familia rămasă acasă avea o via ță grea: în lipsuri materiale, fiind supraveghea ți, urm ăriți și cu
un dor nespus pentru cel care nu putea fi în sânul familiei.
În aceste condi ții este nevoit s ă își urmeze s tudiile în străinătate, fiind ajutat de
apropiații familiei. Se înscrie la Institutul de Propaganda de Fide, din Roma, unde în anul 1898
își va susține teza de doctorat, ob ținând titlul de doctor în teologie și filosofie, iar studiile le va
finaliza în anu l următor.
61După doi ani de la finalizarea studiilor se întoarce în țară, când episcopul Demetriu
Radu din Lugoj îi oferă prima parohie, cea din Cenadul Sârbesc, din zona Banatului, unde va
păstori din anul 1901 până în anul 1905. Pe lângă activită țile din parohie s -a implicat în diferite
activități de caritate și culturale.115
Situați a românilor din Transilvania în perioada secolului al XIX -lea este una foarte
dificilă, este o perioadă în care românilor nu le sunt recunoscute drepturile de cetă țeni fiind
desconsidera ți ca cet ățeni ai acestor meleaguri, fapt cei -a determinat pe mul ți să emigreze. O
țară aleasă de ace știa a fost Statele Unite ale Americii. Aflându -se un număr destul de mare de
români în America, având nevoie de un preot care să -i păstorească , au solicitat să li se trimită
un preot român care să le poată oficia slujbe, sacramentele religia și limba matern ă. Mitropolia
de la Blaj răspunde solicitării în anul 1905, alegându -lși delegându -l pe fiul „Leului de la
Șișești”, Epaminonda Lucaciu.116Auurmat demersurile înaintate guvernului maghiar pentru
obținerea pașaportului, a banilor de drum și a c ărților bisericești.117
În anul sosirii în America, 1905, înființează prima parohie românească greco -catolică
din Cleveland, fiind și prima Biseric ă român ească din federația nord -americană.118În America
s-a dedicat întru totul realizării cât mai rapide a demersurilor înfiin țării parohiei. A sosit
toamna, iar la 19 noiembrie a pus bazele organizării primei parohii greco -catolice a românilor
din America. Imedi at după sosirea sa, ca să poată oficializa liturghiile a închiriat un spa țiu, ca
mai apoi, într -un timp scurt și cu eforturi financiare mari, la data de 14 decembrie 1905, s ă
poată cumpăra pământul pe care urma să se construiască biserica și casa parohială din
Cleveland. După un an de implicare în ridicarea bisericii sus ține prima liturghie la 16
septembrie 1906.119Parohia din Cleveland, Ohio va purta hramul „Sfânta Elena”.120
Epaminonda Lucaciu s -a preocupat să înfiin țeze prima gazet ă românească din Statele
Unite ale Americii, numită sugestiv, „Românul”, apărută la 28 decembrie 1905.121
115Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 19
116Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Et apeși
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p.
117Petru Mihail Nicolae Stînea, Istoria Bisericii Greco -Catolice Române din Statele Unite Ale Americii
91903 -2016), Ed. Altip, Alba Iulia,2016, p. 43
118http://enciclopediaromaniei.r o/wiki/Epaminonda_Lucaciu
119Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p.
120Petru Mihail Nicolae Stînea, Istoria Bisericii Greco -Cato lice Române din Statele Unite Ale Americii
91903 -2016), Ed. Altip, Alba Iulia,2016, p. 48
121https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_publica%C8%9Bii_rom%C3%A2ne%C8%99ti_din_s
tr%C4%83in%C4%83tate#Statele_Unite
62În anul 1907 se reîntoarce în țară, la Blaj, pentru a primi din partea mitropoliei preo ți
greco -catolici pentru parohiile din America.122Opt preoți misionari au urmat calea Amer icii în
perioada 1906 -1919.123Odată cu venirea la Blaj Epaminonda î și i-a concediu timp de doi ani
aprobați de Mitropolia Blajului, r ămânând profesor de teologie la Blaj.124
În perioada cât a stat în America a reprezentat un pilon de bază în realizarea ridic ării de
biserici și în alte localit ăți precum Aurora sau Trenton. S -a implicat și în viața cultural ă
înființând: coruri, echipe de teatru,grupuri de dansatori, cu rolul de a aduce un pic din tradițiile
de acasă, și de a -i uni pe românii din America.125
Călcâ nd pe urmele tatălui său,Epaminonda Lucaciu prin ac țiunile întreprinse va face tot
posibilul să -i ajute pe românii din Transilvania. A considerat că începutul Primului Război
Mondial a fost momentul favorabil unei întrevederi cu Papa Benedict al XV -lea a i nfluența în
mod favorabil politica anumitor cercuri ecleziastice față de România. Această întrevedere are
loc la 8 ianuarie 1915 și s-a discutat despre încheierea unui „Concordat”, despre instituirea unei
relații diplomatice reciproce între Vatican și Bucu rești, acțiune realizat ă și cu alte țări
europene126. Pe parcursul misiunii sale la Roma a fost sprijinit de Prințul Vladimir Ghika. O a
doua întrevedere are loc la 18 ianuarie 1915, la orele 6 și un sfert, întâlnire în care papa î și
exprimă afec țiunea faț ăde elementul românesc, dorindu -și încheierea Concordatului cât mai
repede ca România să poată lua parte la Congresul de pace. Papa Benedict al XV -lea considera
că doar a șa Vaticanul va putea sprijini interesele românilor. Dup ă întrevederile cu Sfântul
Scau n, Epaminonda Lucaciu se întoarce în țară unde va relata cele hotărâte.127
O următoare misiune o va avea în America, unde prime ște și se implic ă alături de
delegația român ă, condusă de Vasile Lucaciu, din care făcea parte și unchiul s ău Constantin
Lucaciu, ce avea rolul de a clarifica pozi ția Americii asupra dorințelor naționale ale românilor
și de a organiza unit ăți de voluntari preg ătiți să se înroleze în armată.128Se adresează
122http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Epaminon da_Lucaciu
123Petru Mihail Nicolae Stînea, Istoria Bisericii Greco -Catolice Române din Statele Unite Ale Americii
91903 -2016), Ed. Altip, Alba Iulia,2016, p.44
124Petru Mihail Nicolae Stînea, Istoria Bisericii Greco -Catolice Române din Statele Unite Ale Americi i
91903 -2016), Ed. Altip, Alba Iulia,2016, p. 50
125Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul III, Ed. Citadela, Satu Mare,
2010, p.88
126Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de i storie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 20
127Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 21
128Achim, Valeriu; Soco lan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș,
Muzeul Jude țean Baia Mare, 1968. p. 126
63Departamentului de Război, D.C. Brewer, șeful Biroului de Stat al SUA, de car e Epaminonda
Lucaciu este garantat că va fi sprijinit.129
Delegația român ă din America organizează întâlniri la care participă un număr însemnat
de români emigran ți, prezint ăși împart broșuri, scriu articole în ziare.130Important e că
delegația românilor în urma ac țiunilor avute și -au atins scopul vizitei în America.
Anul 1921 reprezintă momentul în care Epaminonda Lucaciu se va întoarce definitiv în
Transilvania nu înainte de a și face bilanțul activit ății din Statele Unite ale Americii : „… am
organizat douăsprezece parohii, am clădit patru biserici, trei case parohiale, am pus bazele unor
societăți de ajutorare, am fondat ziare, școală pentru copii și adulți, coruri, fanfară, bănci pentru
popor pe care le -am încredințat oamenilor destoinici și toate au avut succes.”131
Întors înțară în anul 1921 se stabile ște în orașul Satu Mare unde începe activitatea de
preot militar, iar din anul 1922 până in anul 1923 în luna iulie a anului 1923 este preot paroh
sătmărenilor132.
Perioada ultimelor trei luni de via ță Va sile Lucaciu și le-a petrecut în locuin ța fiului s ău
Epaminonda Lucaciu care i -a fost alături până când acesta și-a închis ochii la data de 28
noiembrie 1922133
În anul 1923 este ales vicepreședinte al Societății Orfanii din război, filiala Satu Mare.
Din pa rtea Ministrului Sănătății și al Ocrotirii Sociale prime ște Crucea Meritul Sanitar, clasa I
prin Înaltul Decret nr. 5074 din 29 octombrie 1923.134
După plecarea părintelui Andrei Pop de la Biserica din Șișești, la rug ămintea
credincio șilor ocup ă postul de pr eot paroh al Șișeștiului, parohie aflat ă în districtul protopopesc
al Băii Sprie, județul Sătmar, activitate ce se va încheia în anul 1931.
La fel ca și tat ăl său s -a implicat în via ța comunit ății de aici: finalizarea lucr ărilor la
biserică, a cavoului und e au fost depuse osemintele părin ților s ăi, renovarea școlii confesionale,
129Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Ep aminonda Lucaciu”, Edi ția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 21
130Achim, Valeriu; Socolan, Aurel, Dr. Vasile Lucaciu. Luptător pentru drepturile românilor și unirea
Transilvaniei cu România , Comitetul pentru cultură și art ă a județului Maramureș, Muzeul Județean
Baia Mare, 1968 p. 127
131Extras din Darea de seamă a misiunii lui Epaminonda Lucaciu la Roma
132Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul III, Ed. Citadela, Satu Mare,
2010, p.88
133Vasile Lucaciu, p. 154
134Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 22
64a organizat pelerinaje cu diferite evenimente, s -a implicat în activită țile cercetașilor români, a
pus bazele unui vestit cor alcătuit din credincioșii comunei.135
În perioada anilor 1923 -1929 a fost pre ședinte a Asociației orfanilor de r ăzboi, primind
Brevetul regal al distinc ției „Crucea Meritului Sanitar”.136
Epaminonda Lucaciu a avut o mare contribu ție în colonizarea „urmașilor lui Lucaciu”.
Astfel în jur de 300 de familii au fost st abilite în trei colonii: Lucăceni, Tiream și Domănești,
din județul Satu Mare; cu n ădejdea că vor avea o via ță mai bună. Se implică foarte mult în
organizarea unei parohii pentru coloni știi Urma șii lui Lucaciu, azi localitatea Lucăceni ce
aparținea Vicaria tului de Carei. Demersurile au fost anevoioase mai ales din cauza lipsei de
fonduri pentru a putea fi înăl țată biserica. Cu ajutorul localnicilor, dar și cu ajutoarele
financiare venite în urma numeroaselor solicitări ale lui Epaminonda Lucaciu la Ministru l
Agriculturii și Domeniilor și Oficiului Na țional al Colonizărilor biserica va fi construită, iar
sfințirea acesteia are loc la15 august 1930, în zi de mare s ărbătoare.
Este desemnat să plece din nou în America în calitate de preot, dar refuză din cauza
problemelor de sănătate. Refuzul lui nu va fi acceptat și în anul 1937 se pensioneaz ă având o
pensie foarte mică.Se mută la Satu Mare unde va fi preot militar. Deoarece avea o pensie mică,
ca să î și rotunjeasc ă venitul lucrează timp de cinci ani în Bucure ști; apoi se întoarce la Cluj,
unde este func ționar timp de patru ani la CEC.137
Epaminonda Lucaciu reprezintă interesele „Asocia ției foștilor refugiați și expulzați din
nordul Ardealului” având func ția de președinte în perioada anilor 1940 -1945.138
Perioad a zbuciumată a României de după Al Doilea Război, instaurarea regimului
totalitar, interzicerea în anul 1948 a confesiunii greco -catolice, este etichetat fiind du șman al
neamului, umbrit de nerecuno ștință.
Ani de via ță după anul 1948 îi petrece la propri etatea sa din Viile Apei, Șomcuta Mare
Cluj unde și moare la vârsta de 83 de ani, la data de 29 iulie 1960. Este înmormântat în cavoul
familiei de la Șișești.
„Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. El este întotdeauna cu noi și ne însoțește
peste tot.” ( Epaminonda Lucaciu)
135Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 23
136Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul III, Ed. Citadela, Satu Mare,
2010, p.89
137Lucrările Simpozionului Interna țional de istorie „Epaminonda Lucaciu”, Ediția I -A, 2016: Etape și
momente de istorie românească în SUA, Ed. Altip, Alba Iulia, 2017, p. 23
138Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul III, Ed. Citadel a, Satu Mare,
2010, p.89
652.2Familia Coroianu
În perioada secolului al XIX -leași în prima jum ătate a secolului al XX -lea Familia
Coroianu a dat României mai multe personalită ți marcante care au participat și s -au implicat la
marile evenimente istorice a Transilvaniei: Revolu ției din 1848, la Memorandum, la Marea
Unire din 1918. Printre ace știa îi amintim pe Demetriu Coroianu, Iuliu Coroian, personalit ăți ce
aduc multă cinste localită ții Craidorolț.
2.2.1 Preotul Demetriu Coroianu
S-a născut la 26 octombrie 1814 la A șchileul Mare din comitatul D ăbâca, azi județul Cluj.
Este fiul părintelui greco -catolic Antoniu Coroianu și al Ecaterinei Munteanu, de fat ă, fiica
preotului din No țig, județul S ălaj.139
Studiile le urmează la Cluj, școal a primară și liceul. În anul 1837 a absolvit cursurile
seminarului teologic de la Blaj, iar în toamna aceluia și an, datorit ă pregătirii profesionale
deosebite, a fost numit profesor de fizică la gimnaziul din Blaj. A predat doi ani, alături de
colegii săi Timotei Cipariu, Ștefan Moldovan și Simion B ărnuțiu, cu care va r ămâne prieten și
cu a cărui nepot, Ioan Maniu, se va casatori fiica sa, Clara.140
Demetriu Coroianu se căsătore ște în anul 1841 cu Iuliana Pop, fiică a protopopului greco –
catolic din Craidorol ț.și este hirotonit ca preot, în același an, în comuna Bobota din S ălaj. Din
căsătoria lor au rezultat patru copii: Clara ce s -a căsătorit cu Ioan Maniu, devenind “Matroana
din Dealul Țârnei de la Bădăcin ”,socrii ei au fost Teodor Maniu și Elena Bărnuțiu , sora
revoluționarului pașoptist Simion B ărnuțiu; Iuliu -avocat și redactorul Memorandumului; Sabin
-preotși protopop în Botiz; și Lucreția c ăsătorită cu preotul Ioan Erdelyi.141
În luna iulie a anului 1843 ajunge să fie ajutor de preot la Craidorol ț, devenind titular și
protopop în anul 1846. Implicându -se în viața social ă, fiind un militant pentru câ știgarea și
respectarea drepturile românilor din Transilvania a participat la 15 mai 1848, la Marea Adunare
139Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul I, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.186
140http://www.graiulsalajului.ro/iuliu -coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
141Viorel Câmpan, Oame niși locuri din S ătmar , volumul I, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.187
66de la Blaj, ținută pe Câmpia Libertății susținân d cu ardoare programul revoluționarilor
transilvăneni.142
În anul 1850 se desparte de parohia Craidorol ț, fiind numit vicar al Silvaniei, mutându -se
laȘimleu. Se implic ă activ în via ța social ăși cultural ă a Sălajului. În anul 1871 este fondatorul
și primul director al Despăr țământului Sălăjean al „Astrei”, fiind tot fondatorul și primul
director al Reuniunii Învă țătorilor Sălăjeni.
În anul 1873 se mută din nou, în localitatea Gherla unde devine canonic al Episcopiei de
Gherla, ocupând din anul următor func ția de rector al Seminarului Teologic din Gherla.
La 29 decembrie 1891 se stinge din via ță și este înmormântat la Gherla în cimitirul
Bisericii.143
2.2.2 Iuliu Coroianu, un avocat de excep ție
Iuliu Coroianu
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Coroianu )
Iuliu Coroianu s -a născut la 14 iunie 1847 în localitatea Craidorolț, județul Satu Mare.
Tatăl lui, Demetriu Coroianu, și mama, Iuliana Pop.
La vârsta de trei ani Iuliu Coroianu se va stabili la Șimleul Silvaniei, localitate unde își va
petrece copilăria și tinerețea. Urmează studiile gimnaziale la Liceul Romano -Catolic din Cluj, iar
cele superioare de Drept și Științe Politice la Academia din Oradea, absolvind facultatea de
drept din Budapesta.
După terminarea studiilor este a numit în 1870 jurat la Subprefectura urbarială din Șimleu
Silvaniei. La un an după este numit secretar pe lângă comitele suprem, contele Bánffi Bela, apoi
142http://www.dacoromania -alba.ro/nr49/iuliu_coroianu.htm
143Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul I, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.186
67conțopist la Curia regal ă în Budapesta, în anul 1872 este ales subprefect în cercul Crasnei,
comitatul Crasnei.144
În anul 1873 s -a angajat ca notar în localitatea Crasna, din jude țul S ălaj timp de un an.145
Iuliu Coroianu, se implică în combaterea epidemiei de holeră ce a făcut vic time și la Cluj, fapt
care i -a adus o mul țumire în scris din partea împ ăratului din Viena. Tot în acel an se na ște
nepotul său Iuliu Maniu căruia îi va fi na ș de botez.146
În anul 1874 î și definitiveaz ă statutul de avocat la Cluj, localitate în care î și va fi stabili
domiciliul. Ca un tânăr în plină ascensiune, se implică și în viața politic ă făcând parte din anul
1881 în comitetul de conducere al Partidului Na țional Român.147Are o contribu ție deosebit ă la
dezvoltarea vie ții economice a orașului Cluj reușind să pună bazele și apoi s ă înființeze prima
bancă și cas ă de credit românească, numită „Economul”, la care va avea func ția de director
executiv al băncii până pe data de 6 noiembrie 1889, când va demisiona.148
În anul 1889 avocatul Iuliu Coroianu începe o înfruntare în a -i prezenta în instan țe pe cei
care sunt târâ ți prin s ălile de judecată din cauza puterii de a -si cere drepturile în fa ța națiunii
maghiare. La procesul intentat de către Tribunalul regal ungar Satu Mare din iulie 1889,
părintele doctor Vasi le Lucaciu, a fost apărat de avocatul Iuliu Coroianu.149În urma pledoariei
remarcabile, curajoase și bine elaborate a avocatului Iuliu Coroianu, Vasile Lucaciu a fost
achitat la 8 iulie 1889. De men ționat e faptul c ă pledoaria avocatului Iuliu Coroianu a fost
ținută în limba română, ținând piept ameninț ărilor maghiare. Avocatul a justificat hotărârea sa
de a vorbi în limba sa deoarece era un număr mare de români în sală, și dorea s ă fie înțeles de
aceștia, iar un alt motiv ar fi cel de mândrie național ă.150Talentului oratoric din pledoaria de la
8 iulie, al avocatului Iuliu Coroianu, i se mai adaugă și o limb ă română vorbită corect,
impecabilă, fără regionalisme, cu accente critice și ironice. Toate acestea oglindind cultura
vastă, temeinică a avocatului.151De menționat e faptul c ă pledoaria lui Iuliu Coroianu a fost
144http://www.graiulsalajului.ro/i uliu-coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
145Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul I, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.185
146http://www.graiulsalajului.ro/iuliu -coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
147Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul I, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p.185
148http://www.graiulsalajului.ro/iuliu -coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
149Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p. 51
150Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p. 55
151Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p. 77
68bine structurată, desfă șurându -se pe trei planuri: apărarea inculpatului părintelui Vasile Lucaciu,
critica acidă a statului și societ ății maghiare, și o propagand ă pozitivă a na țiunilor române.152Pe
parcursul procesului între avocatul Iuliu Coroianu și Vasile Lucaciu s -a realizat o legătură de
prietenieși de susținere reciproc ă care va tăinui în timp.
Anul 1988 reprezintă pentru Iuliu Coroianu un an de cotitură deoarece se hotără ște să
demision eze din func ția ce o avea în cadrul b ăncii din Cluj, și este anul în care se preg ătește
elaborării memoriului ce urma să fie înaintat împăratului de la Viena. În urma Conferin ței
Partidului Na țional Român primește misiunea întocmirii memoriului al ături de directorul
ziarului „Gazeta Transilvaniei”, Aurel Mure șanu. Memoriul trebuia s ă oglindească situa ția
precisă a na țiunii române din Transilvania. La aflarea demision ării din func ția de director al
băncii, presa maghiară de la Cluj a început o ofensă împotri va lui Iuliu Coroianu, sus ținând c ă
demisia ar fi datorată unor nereguli financiar -bancare. Ca și alte b ănci mari cu capital românesc
din Transilvania, și banca „Economul” din Cluj a sprijinit mișcarea național ă, implicit și pe
Iuliu Coroianu. Explicându -se așa și faptul c ă directorul executiv dr. Grigore Sila și în ianuarie
1894, i -a acordat lui Iuliu Coroianu un credit de 8.300 florini necesari acoperirii cheltuielilor
legate de pregătirea procesului Memorandumului desfă șurat la Cluj.153
Iuliu Coroianu este cel care a elaborat textul Memorandumului. El împreună cu Vasile
Lucaciu au fost delega ți ca acest document s ă fie citit și de regele Carol I, de Mihail
Kogălniceanu, I.C. Brăteanu și Dimitrie Alexandru Sturdza.154
În anul 1892 Memorandumul a fost prezentat împăratului Franz Joseph din Viena de
către o delega ție. Memoriul nu a fost citit de acesta, plasând rezolvarea situației guvernului
maghiar. A urmat un proces la Cluj, un proces greu, cu răsunet interna țional în perioada 7 -27
mai 1894. În cadrul procesulu i Iuliu Coroianu l -a apărat în calitate de avocat pe Vasile Lucaciu.
152Ioan Corneanu, Vasile Moi ș,Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al Unirii Neamului Românesc,
Satu Mare, Ed. Solsti țiu, 1999, p. 78
153http://www.graiulsalajului.ro/iuliu -coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
154Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul I, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010,
p.185
69Fig. Autorii Memorandumului Transilvaniei. Iuliu Coroianu este al doilea din rândul de jos (de
la stânga la dreapta)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Coroianu )
Faptul că Iuliu Coroianu a fost un lider marcant al Partidului Național Român din
Transilvania, a atras asupra lui condamnarea în procesul Memorandumu lui ca al nouălea din cei
25 de membri ai Comitetului Executiv. El a fost considerat de tribunal ca fiind unul dintre
principalii vinovați care a primit însărcinarea din partea Partidului Național Român din
Transilvania ca, alături de Vasile Lucaciu, să re dacteze, să tipărească și să răspândească
Memorandumul în România și să fie cunoscut și în afara granițelor155.
Iuliu Coroianu pe parcursul Procesului memorandiștilor, a manifestat curaj și tenacitate.
Putea să răspundă în orice moment la obiecțiile formula te de către judecători și să riposteze
eficient la intervențiile acuzației. Iuliu Coroianu reușea să -și controleze reacțiile la provocările
venite din partea acuzatorilor maghiari. Cu greu î și putea tempera expresia feței, gestul
mâinilor, născute dintr -orevoltă temeinică; a faptului că știa c ă Procesul memorandi știlor e unul
trucat, că ei de fapt sunt condamna ți înainte de a fi judecați.
Datorită amplorii pe care acest proces îl ia în presa transilvăneană: în cea românească și
maghiară, fiind cunoscut șide presa interna țional ă, de la nivelul de presă se transformă într -un
proces politic.
La 25 mai 1894 se pronun ță sentința de condamnare la închisoare, Iuliu Coroianu
primind doi ani și 8 luni temni ță grea, la Seghedin, fiind condamnat pentru delictul de u neltire
împotriva orânduirii Imperiului Austro -Ungar.156
După săvâr șirea detenției, avocatul Iuliu Coroianu mai este întâlnit pe meleaguri
sătmărene, ca apărător într -un nou proces, a preotului greco -catolic George Mure șan din
Moftinul Mic în anul 1913. Ace sta din urmă condamnat că a dorit să construiască o școal ă
155http://ww w.dacoromania -alba.ro/nr49/iuliu_coroianu.htm
156http://www.dacoromania -alba.ro/nr49/iuliu_coroianu.htm
70confesională și că a produs un scandal la venirea unei delega ții maghiare. Procesul a intrat în
istoria sătmăreană ca fiind încă un proces pentru apărarea identită ții românilor, a românilor
moftine ni.157
Iuliu Coroianu nu a încetat să lupte pentru cauza românilor din Transilvania și s-a
implicat activ în pregătirea Transilvaniei cu România. În pragul sâr șitului Primului R ăzboi
Mondial se organizau cercuri electorale în toate jude țele din Transilvania pentru ai putea alege
pe reprezentan ții românilor care urmau s ă plece la Alba Iulia sa voteze Unirea. În cadrul
cercului electoral de la Șimleu a fost ales ca deputat și avocatul Iuliu Coroianu. Ca urmare Iuliu
Coroianu a participat la Marea Adunare Na țională de la Alba Iulia unde a și a semnat Unirea
Transilvaniei cu România.
Ziua următoare Unirii, la 2 decembrie 1918, sunt alese structurile de conducere
provizorie ale Transilvaniei: Marele Sfat National, ca organ legislativ și Consiliul Dirigent,
organu l executiv. Iuliu Maniu a fost ales în fruntea Consiliului Dirigent, iar unchiul sau, Iuliu
Coroianu, a fost ales ca membru în Marele Sfat National al Transilvaniei. Urmând apoi ca Iuliu
Coroianu să facă parte din primul Parlament al României Mari în calit ate de senator.158
A decedat la vârsta de 80 de ani, la Cluj în data de 31 martie 1927, fiind înmormântat la
Cimitirul Central din Cluj.159
Bustul de bronz a marelui avocat, redactor al Memorandumului și apărător al drepturilor
românilor din Transilvania, se a flă în centrul localită ții și comunei Craidorolț, acolo unde s -a
născut. Odată cu împlinirea centenarului de la Procesul memorandiștilor, a fost dezvelit bustul
realizat de artistul Radu Cioban la data de 27 mai 1994.
Bustul dr. Iuliu Coro ianu din local itatea Craidorol ț
157Viorel Câmpan, Oameni și locuri din S ătmar , volumul II, Ed. Citadela, Satu Mare, 2010, p. 27
158http://www.graiulsalajului.ro/iuliu -coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
159http://www.graiulsalajului.ro/iuliu -coroianu -unchiul -lui-iuliu-maniu -autorul -memorandumului -si-
semnatar -al-a-60259
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1.1.Repere generale ale j udețului Satu Mare Pe harta României, jude țul Satu Mare este localizat la marginea nord –vest ațării, între 4723și… [605757] (ID: 605757)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.