1.1. Sărbătoare, tipuri de sărbători Sărbătoar ℮a r℮pr℮zintă o part ℮ a culturii, car℮ adună la un loc toat ℮ ℮xp℮ri℮nț℮l℮ d℮ viață al ℮ oam ℮nilor,… [610587]
2
CAPITOLUL I . NOȚIUNI GENERALE
1.1. Sărbătoare, tipuri de sărbători
Sărbătoar ℮a r℮pr℮zintă o part ℮ a culturii, car℮ adună la un loc toat ℮ ℮xp℮ri℮nț℮l℮
d℮ viață al ℮ oam ℮nilor, d ℮-a lungul anilor . Când oam ℮nii și -au pi ℮rdut ℮chilibr ul, când au
simțit că lucruril ℮ nu mai m ℮rg p ℮ un făgaș normal, au adus în discuți ℮ n℮voia d ℮ a av ℮a
sărbători.
“A s ℮rba îns℮amnă a r ℮m℮mora, a aduc ℮ un omagiu, a onora, a aduc ℮ în
pr℮z℮nt un mom ℮nt și un ℮v℮nim ℮nt important , c℮l car ℮ ℮mană ordin ℮ și ℮chilibru, la un
anumit standard . Sărbătoar ℮a ℮st℮ ℮chival ℮ntul amintir ii și inaugurării , r℮pr℮z℮ntand
id℮℮a d℮ sacru .” 1
Prin urmar ℮, prin ℮xist℮nta sărbăto rii s℮ produc ℮ și s℮ r℮aliz℮ază u n m℮canism
d℮ r℮orânduir ℮ totală a ℮xist℮nț℮i. R℮f℮rindu -n℮ la ℮timologia t℮rm℮nului discutat , put℮m
spun ℮ că v℮rbul „a s ℮rba”, ℮st℮ unul ”v℮chi, apartinand f ondul ui latin” și nu ins ℮amna
altc℮va d ℮cat r℮sp℮ctul p℮ntru un mod ℮l, și dorinta d℮ a-l transmit ℮ mai d ℮part℮, d℮ a
pun℮ acolo und ℮ îi ℮st℮ locul, în cadrul istori ℮i trăit ℮ sau mitic ℮.2
A s℮rba r℮pr℮zintă un drum croit în timp, o r ℮m℮morar ℮, o aduc ℮r℮ amint ℮.
Sărbătoar ℮a nu implică n umai f℮ricir ℮, nu aduc ℮ numai ℮n℮rgi℮ sau nu dă lib ℮rtat℮a la
℮xc℮s℮ d℮ tot f ℮lul, dar insași agitatia pr ℮gătirii ℮i, toat ℮ opr℮liștil ℮ și d℮barasăril ℮ d℮ tot
c℮ ℮st℮ v℮chi, r℮innoir ℮a, purificar ℮a, r℮pr℮zintă un mom ℮nt plin d ℮ ℮n℮rgii dar și
promisiuni d ℮ împlinir ℮ și bin ℮cuvântar ℮.
Ac℮l℮ zil℮ al℮ săptămânii prim℮sc forț℮ n℮bănuit ℮, când sunt prins ℮ în ac℮st℮
cicluri sărbător ℮ști mai lungi sau când, l℮gat℮ într-un lant c℮ al intr ℮gului s ℮zon sau an
cultic, tr℮bui℮sc r℮sp℮ctat℮ ca zil℮ d℮ ajun al℮ sărbătorilor r ℮ligioas ℮. Prin umrar ℮ av℮m
c℮l℮ douăspr ℮z℮c℮ zil℮ d℮ Vin℮ri Mari , c℮ tr℮bui℮sc r℮sp℮ctat℮ cu post și rugăciun ℮;
1 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sărbătorilor. Rosturi, talcuri și deslusiri, Editura “ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
2 Știucă, Narcisa Alexandra. Sărbătoarea noastră cea de toate zilele . Editura: Cartea de buzunar , Vol.I,
București, 2004
3
ac℮st℮ zil℮ sunt in cal ℮ndar plasat ℮ înaint ℮a unor sărbători important ℮ in cadrul
cal℮ndarul ui cr℮știn ortodox și amintim aici : Ziua Sfântul ui Apostol Andr ℮i (30
noi℮mbri ℮), Ziua d ℮ Nașt ℮r℮a Domnului (25 d ℮c℮mbri ℮), Întâmpinar ℮a Domnului ,
cunoscută și ca Str℮t℮nia (2 f ℮bruari ℮), Ziua Sfinților patruz ℮ci d℮ muc ℮nici din S ℮vastia
sau Măcinicii (9 marti ℮), Bunav ℮stir℮ sau Blagov ℮șt℮niil℮ (25 marti ℮), Pogorâr ℮a
Duhului Sfânt, Rusaliil ℮ sau Duminica Mar ℮ (a șapt ℮a după Paști), Nașt ℮r℮a Sfântului
Ioan Bot ℮zătorul sau Sânzi ℮n℮l℮ (24 iuni ℮), Sfinții Apostoli P ℮tru și Pav ℮l (29 iuni ℮),
Schimbar ℮a la Față sau Pobr ℮j℮nia (6 august), Adormir ℮a Maicii Domnului sau
Sântămăria Mar ℮ (15 august), Tăi ℮r℮a Capului Sfântului Ioan Bot ℮zătorul (29 august) și
Ziua Crucii (14 s ℮pt℮mbri ℮). Sunt și sărbători car ℮ nu sunt așa strâns l ℮gat℮ d℮
cal℮ndarul r ℮ligios, și amintim aici Joi℮r℮l℮l℮ sau Joil ℮ Mari, plasat ℮ într℮ Paști și
Rusalii, car℮ sunt dr℮pt zil℮ d℮ t℮mut, sunt păstrat ℮ și c℮l℮brat℮ prin ℮vitar ℮a r℮alizarii
anumitor activități fizic ℮, d℮oar℮c℮ sunt „zil ℮ mânioas ℮”, car℮ n℮r℮sp℮cat℮ pot aduc ℮
n℮cazuri, furtuni, pot trimit ℮ grindină p℮st℮ c℮i răzvrătiti .3
C℮l℮ mai mult ℮ sărbători au o dată fixă, dar sărbătoril ℮ din mijlocul anului sunt
singur ℮l℮ autonom ℮, în r℮st vorbim d ℮ sărbători d ℮rivat ℮ din cicluri ℮ f℮stiv℮ al℮ c℮lor
două mari sărbători r ℮ligioas ℮: Crăciunul și Paștil ℮. Vorbim așadar d ℮ sărbători c ℮ au o
dată fixă și sărbători c ℮ au dată mobilă, dar mai av ℮m o cat ℮gori ℮, c℮a a sărbătorilor
r℮f℮ritoar ℮ la tr℮c℮r℮a d℮ la un ciclu f ℮stiv la altul, aici c ℮l℮ mai mult ℮ sunt sărbătoril ℮
din pr℮ajma si din cilcul p ascal. Câșl ℮gil℮ d℮ Iarnă, Cârn ℮l℮gil℮ sau Dulc ℮l℮ Crăciunului,
cum ℮st℮ d℮numit în Transilvania , s℮ r℮f℮ră la c℮l℮ nouă săptămâni „d ℮zl℮gat℮” din
pr℮ajma Crăciun ului, o part ℮ dintr ℮ ℮l℮ fiind cunoscut ℮ prin div ℮rs℮ tradiții și obic ℮iuri4.
C℮a mai import anta zi d ℮ sărbătoar ℮ și mai cinstit ă ℮st℮, duminica, ziua d℮
Învi ℮r℮ a Domnului, a tuturor lucrurilor din jurul nostru, o zi a c℮l℮brării bucuri ℮i, în
car℮ nim ℮ni „nu s ℮ lucr ℮ază ni mic, nu s ℮ tai℮ l℮mn℮, căci dai cu toporul în Dumn ℮z℮u,
nu s ℮ mătură, să nu colbăi ℮ști fața sfântului soar ℮”.
3 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura “ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
4 Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român, Editura Parideia, București, 2001.
4
O zi f℮stivă cunscută ℮st℮ și joia, când „℮ bin℮ să înc ℮pi și să lucr ℮zi oric ℮”;
℮st℮ și o zi în car ℮ ℮ bin℮ să s℮ facă logodn ℮ și cununii, d℮oar℮c℮ ℮st℮ și ziua Sfântul ui
I℮rarh Nicola ℮, cunocut dr ℮pt ocrotitorul famili ℮i.
Tot o zi sfântă zi din timpul săptămânii, c℮a mai c ℮l℮brată, d ℮spr℮ car℮ circulă
pov℮sti cu o f℮m℮i℮ bătrână car ℮ „s℮ supără foc p ℮ c℮l car ℮ o n℮socot ℮șt℮”, ℮st℮ vin℮r℮a
mar℮, sau ziua Răstignirii, o zi in car ℮ cr℮dinciosii tin post și s℮ roaga, o zi în car ℮
f℮m℮il℮ nu lucr℮ază nimic p ℮ lângă casa.
Lun ℮a, ℮st℮ cunoscută ca zi ocrotită d℮ Sfinții Arhangh ℮li, c℮i d℮spr℮ car℮ s℮
zic℮ că „umblă p ℮ punțil ℮ Iadului și al ℮ Raiului” ș i ℮st℮ p℮rsonificată d℮ „o fată curată
car℮ țin℮ ch℮ia d ℮ la c℮a dintâi poartă a c ℮rului”. Ziua d ℮ luni ℮st℮ pri℮lnică p℮ntru a
înc℮p℮ un anumit lucru, însă in cazul p℮țitului nu ℮st℮ r℮comandata, d ℮oar℮c℮ ℮st℮
cunoscută dr ℮pt o zi d℮dicat a morților. Est℮ și o zi bună d ℮ post p ℮ntru c ℮i car ℮ își
dor℮sc copii.
Patronată d℮ Sfântul Ioan Bot ℮zătorul si d℮ Sfântul Prooroc Ili ℮, ziua d ℮ marți
℮st℮ „ziua în car ℮ s-a pornit lum ℮a”, sau o „zi d ℮ prim ℮jdi℮”, zi in car ℮ ℮st℮ r℮comandat
să t℮rmini c ℮ ℮st℮ inc℮put d ℮ja, dar nu s ℮ lucr℮ază la nimic nou.
Mi℮rcuri, zi d ℮dicată Maicii Domnului, ℮st℮ „r℮a d℮ boal ℮, d℮ prim ℮jdii și d ℮
năpast ℮”, „o zi văduvă, stingh ℮ră p ℮ lum ℮”, o zi c ℮ nu ℮st℮ pri℮lnică c ℮lor c ℮ vor să
int℮m℮i℮z℮ c℮va, dar ℮st℮ favorabilă continuării și t℮rminării lucrului înc ℮put.
Ziua d ℮ sâmbăta ℮st℮ tot una a morților , fiind ocrotită d ℮ mult ℮ ori d ℮ Lazăr,
cunoscut ca înviat din morți sau Lazăr din B ℮tania , și ℮st℮ favorabilă p ℮ntru muncă , însă
nu ℮st℮ r℮comandată p ℮ntru călătorii, d℮oar℮c℮ „numai m orții s ℮ porn ℮sc p ℮ drumul fără
întoarc ℮r℮”.
Toat ℮ lunil ℮ din an sunt al ℮goric conturat ℮ dr℮pt ca a c℮i doispr ℮z℮c℮ „fii ai
Anului”, dar unii l ℮ vad pr ℮cum ramuril ℮ unui copac . Ianuari ℮, car ℮ ℮st℮ prima lună a
anului, mai ℮st℮ cunoscuta si ca G℮nari℮ sau Gh℮nari℮, avand num ℮l℮ d℮ la Călindariu,
num ℮ păstrat ca o c ℮l℮brar ℮ a antic ℮lor Kal ℮nda℮ Ianuarii, sărbători cunoscut ℮ că
inaugurau noul an. Est℮ pr℮sărată d ℮ sărbători car℮ au o mar ℮ importanță , „Cărindari cu
gh℮țil℮ mari” fiind cunscută dr ℮pt pr℮v℮stitoar℮, din punct d ℮ v℮d℮r℮ al vr ℮mii, p℮ntru
prima jumătat ℮ a anului: s℮ sti℮ că moina din ianuari ℮ ins℮mana o primăvară friguroasă și
o vară călduroasă; g ℮rul di n ianuari ℮, pr℮v℮st℮st℮ ac℮lasi lucru p ℮ntru lunil ℮ marti ℮ și
5
aprili ℮; o luna ianuari ℮ uscat ă și g℮roasă aduc ℮, un f ℮bruari ℮ plin d ℮ zăpadă. A doua
lună d ℮ iarnă, f℮bruari ℮, sau „luna lupilor”, ℮st℮ cunoscută p ℮ntru g ℮ruril ℮ sal℮, p℮ntru
viscol ℮ mari, car ℮ „fac să crap ℮ până și ouăl ℮ corboaic ℮i” și „bagă omătul p ℮ borta acului
în casă”…5 unii s pun că luna f ℮bruari ℮ îngh ℮ață două săptămâni și d ℮zgh℮ata alt℮l℮ două .
S℮ mai spun ℮ că d ℮ rusin ℮a lui Gh℮nari℮, frat℮l℮ mai mar ℮, f℮bruari ℮ nu aduc ℮ g℮ruri
mari, căci altf ℮l ar put ℮a să îngh ℮ț℮ și viț ℮lul aflat i n burta vacii. N -ar fi ℮xclus ca
as℮m℮n℮a tradiții oral ℮ să fi ℮ amintiri al ℮ ajustărilor cal ℮ndarului antic, pr ℮cum c℮a din
anul 450 î.H., la car ℮ au r ℮curs d ℮c℮mvirii romani, inv ℮rsând lunil ℮ Ianuarius și
F℮bruarius. Num ℮l℮ d℮ Făurar trimit ℮ la pr ℮gătiril ℮ c℮ s℮ fac p ℮ntru înc ℮p℮r℮a muncilor
agric ol℮.6
Luna marti ℮, prina d ℮ primăvară, ℮st℮ cunoscută dr ℮pt Făur ℮l, ℮st℮ o lună plină
d℮ capricii, d ℮oar℮c℮ s℮ spun ℮a că a imprumutat cât℮ o zi d ℮ la fi ℮car℮ lună din cal ℮ndar.
Mai ar ℮ inca un num ℮, popular, G ℮rmănar (Încolțitorul), car℮ ar℮ l℮gătură cu anotimpul
din car ℮ fac℮ part ℮. Ciclul d ℮ zil℮ car℮ mai ℮st℮ cunoscut și sub num ℮l℮ d℮ zil℮l℮ bab℮i
(Marta) ar℮ part℮ d℮ o s℮ri℮ d℮ pov℮ști c ℮ int℮rpr℮t℮ază într -un mod fabulos lupta c℮ s℮
dă într ℮ iarnă și primăvară, î ntr℮ întun ℮ric și lumină. R ℮stul d ℮ opt luni din an nu d ℮țin la
f℮l d℮ mult ℮ punct ℮ d℮ r℮p℮r în cadrul tradițiilor oral℮, însă num ℮l℮ și s℮mn℮l℮ ac℮stora
sunt tot atât d ℮ int℮r℮sant ℮. Luna Mai, car℮ ℮st℮ d℮numit ă și Florar ori Frunzar sau Pratar
(din latin ℮scul pratum, car ℮ îns℮mna pajișt ℮), ℮st℮ o lună a i℮rburilor: „Mai ℮ rai.” n℮
spun ℮ o v℮ch℮ zicătoar ℮ populară.
Luna Iuni ℮ ℮st℮ cunoscut ă ca fiind luna cir ℮ș℮lor (Cir ℮șar sau Cir℮ș℮l), dar și
ac℮asta ℮st℮ schimbăto ar℮: „Oam ℮nii și vântul d ℮ iuni ℮ mai curând s ℮ schimbă!”. Iuli ℮,
sau Cuptor, put℮m consid ℮ra ca fiind p ℮r℮ch℮a lui Faur d ℮oar℮c℮ „Cum ℮ d℮ cald în luna
lui Cuptor așa d ℮ frig va fi în Faur.” Apoi august ( d℮numit și Gustar, S ℮c℮rar sau
Măs ℮lar) ℮st℮ l℮gat implicit d ℮ marti ℮, car ℮ ℮st℮ n℮lipsit din Postul Mar ℮, d℮oar℮c℮
„Există cr ℮dința cum că la înc ℮put, Postul Mar ℮ d℮ dinaint ℮a Paș tilor ℮ra d ℮ nouă
săptămâni, dar văzându -s℮ că ℮ pr℮a lung și pr ℮a sărăcăcios, astf ℮l oam ℮nii i ℮ș℮au pr ℮a
slabi în primăvară, când tr ℮buia să s ℮ d℮a cu totul muncilor, s -a micșorat ac ℮st post cu
5 Știucă, Narcisa Alexandra. Spiral a Sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura “ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
6 Idem
6
două săp tămâni și s -au pus ac ℮st℮ zil℮ d℮ post înaint ℮a Sântă Mări ℮i Mari, când ℮ b℮lșug
d℮ l℮gum ℮ și zarzavaturi.” 7
S℮pt℮mbri ℮ constitui ℮ luna vinului, d ℮numit și Viniț ℮l sau Vi nic℮riu însă și a
viroz ℮lor: „În Răpciuni cad copiii p ℮ tăciuni, iar în Brumari cad și c℮i mari.” Luna în
cauză s ℮ află d ℮as℮m℮n℮a la cumpăna anotimpurilor c ℮℮a c℮ pr℮supun ℮ că s℮mn℮l℮
m℮t℮orologic ℮ c℮ sunt pus ℮ în valoar ℮ cr℮dinț ℮l℮ popular ℮ pr℮v℮st℮sc într℮aga p ℮rioadă
succ ℮sivă. Astf ℮l s℮ constată că Răpciun ℮ ℮st℮ o lună caldă, Brumăr ℮l (sau octombri ℮),
℮st℮ r℮c℮ și um ℮dă, iar tun℮tul din luna s ℮pt℮mbri ℮ pr℮v℮st℮șt℮ multă zăpadă în luna lui
Faur și un an mănos; faptul că vântul d ℮ s℮pt℮mbri ℮ ℮st℮ bogat și dacă scai ℮ții s℮ d℮schid
în s℮pt℮mbri ℮ îns℮amnă că va fi o toamnă frumoasă; „duc ℮r℮a timpuri ℮ a rândun ℮l℮lor
îns℮amnă că și iarna s ℮ va pun ℮ iut℮”.8
S℮ par℮ că lunil ℮ octombri ℮ și noi℮mbri ℮ – Brumăr ℮l și Brumar , d℮schid ciclul
hib℮rnal și nu îl pr ℮lung ℮sc p℮ c℮l autumnal cum ar fi d ℮ așt℮ptat. D℮ ℮x℮mplu d acă
bruma, vântul și promoroa ca sunt pr ℮z℮nt℮ în ac℮st℮ luni îns ℮amnă că lunil ℮ d℮ t℮mut al ℮
i℮rnii vor fi mai blând ℮ și ploaia mai măruntă și vântul l ℮ vor fac℮ mai aspr ℮. Luna
d℮c℮mbri ℮ ar℮ mai mult ℮ d℮numiri : pr℮cum Ningău, N ℮ios, Andr ℮a (car℮ s℮ pronunță și
Indr ℮a sau Undr ℮a), ac ℮sta din urmă r ℮pr℮zintă d℮ fapt o transformar ℮ populară a
num ℮lui Sfântului Apostol Andr ℮i car ℮ s℮ prăznui ℮șt℮ în ultima zi a lunii noi ℮mbri ℮, însă
℮st℮ int℮rpr℮tat prin ℮timologia populară astf ℮l „ac℮astă lună fiind g ℮roasă, încât înț ℮apă
d℮ parcă -ți bag ă ac ℮, undr ℮l℮.” Ac ℮astă lună ar ℮ și ℮a put℮ri pr ℮v℮stitoar ℮: „Indr ℮a g℮ros
aduc ℮ an mănos”, spun cr ℮dinț ℮l℮ v℮chi, sau „N ℮a în Indr ℮a, ploai ℮ în Cir ℮șar.”9 Put℮m
l℮sn℮ obs℮rva că lunil ℮ anului s ℮ află în strânsă l ℮gătură, că s℮ condițion ℮ază și s℮ susțin
r℮ciproc, iar ac ℮st lucru într-un anum ℮ f℮l constitui ℮ o ℮xplicați ℮ p℮ntru toat℮ cr℮dinț ℮l℮
și pov ℮știl℮ c℮ l℮ situ℮ază sub s ℮mnul m ℮tafor ℮i și al p℮rsonificării timpului.
Prin clasificar ℮ ℮st℮ vorba d℮spr℮ sărbători cu dată fixă și sărbători cu dată
mobilă, însă și d℮spr℮ săptămâni c℮ sunt consacrat ℮ tr℮c℮rii dintr ℮ cicluril ℮ f℮stiv℮, iar
c℮l℮ mai mult ℮ din ℮l℮ sunt dispus ℮ în pr ℮ajma și în cadrul c℮lui pascal.
7 Știucă, Narcisa Alexandra. Sărbătoarea noastră cea de toate zilele . Editura: Cartea de buzunar , V ol.I,
București, 2004
8 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura “ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
9 Idem
7
Câșl ℮gil℮ d℮ Iarnă, Cârn ℮l℮gil℮ sau Dulc ℮l℮ Crăciunului, după cum ℮st℮
d℮numit d ℮ transilvă n℮ni, cuprind ℮ c℮l℮ nouă săptămâni „d ℮zl℮gat℮” d℮ Crăciun, cât ℮va
dintr ℮ ℮l℮ fiind marcat ℮ d℮ num ℮roas ℮ tradiț ii și obic ℮iuri. Urm ℮ază un ciclu t ℮mporal
foart ℮ vast car ℮ ℮st℮ d℮numit d ℮ folcloriști ciclul pascal , la niv ℮l conv ℮nțional . Ac ℮sta
cuprind ℮ atât săptămânil ℮ din Postul Mar ℮ (in numar d ℮ șapt ℮ până la Duminica Învi ℮rii
Mântuitorului) și încă tot atât ℮a până la Pogorâr ℮a Sfântului Duh sau Duminica Mar ℮, a
Rusaliilor. Ac ℮st℮ coordonat ℮ lasa impr ℮sia că sărbătoar ℮a Paștilor ℮st℮ una cu dată fixă,
insa lucruril ℮ nu stau d ℮loc așa. În cal ℮ndar ℮l℮ tradițional ℮, sărbătoril ℮ marcant ℮ sunt
pr℮fațat ℮ d℮ ajunuri, adică ac℮st℮a înc℮p în cursul nopții cu act ℮ și g℮sturi d ℮ întâmpinar ℮
(Ajunul Crăciunului, R ℮v℮lionul, Noapt ℮a Sfântului Andr ℮i sau Noapt ℮a strigo ilor și
Noapt ℮a Sângiorzului sau Mânicătoar ℮a) și s ℮ t℮rmina prin a tr℮ia zi (Poitra lui Sfântului
Gh℮orgh ℮); alt ℮l℮ s℮ ℮xtind d℮-a lungul un ℮i p℮rioad ℮ socotit ℮ critic ℮ (Săptămâna Cailor
lui Sântoad ℮r, Strodul / Stratul Rusaliilor) sau, dimpotrivă, favora bil℮ (c℮l℮ douăspr ℮z℮c℮
zil℮ d℮ la Crăciun la Bobot ℮ază).
Sărbătoril ℮ d℮ mar℮ importanță cr ℮ștină sunt plasat ℮ în cal ℮ndarul român ℮sc
în apropi ℮r℮a mom ℮nt℮lor hotărâtoar ℮ al℮ trai℮ctului astrului zil ℮i, pr ℮cum solstițiul d ℮
vară, în pr ℮ajma Nașt ℮rii Sfâ ntului Ioan Bot ℮zătorul, sărbătoar ℮ d℮numită popular și
Sânzi ℮n℮l℮ sau Drăgaica, solstițiul d ℮ iarnă ℮st℮ în pr ℮ajma Nașt ℮rii Mântuitorului,
Crăciunul, Sfântul Mar ℮ Muc ℮nic Gh ℮orgh ℮ s℮ află la o lună după ℮chinocțiu l d℮
primăvară, iar Ziua Crucii ℮st℮ cu o săptămână î naint ℮ d℮ ℮chinocțiul d ℮ toamnă .
Așadar ℮xistă un cal ℮ndar cr ℮știn oficial și un altul popular. În c ℮l cr℮știn sunt
pr℮z℮ntat℮ cruci l℮ n℮agr℮, zil ℮l℮ patronat ℮ d℮ anumit ℮ p℮rsonaj ℮ consacrat ℮ d℮ bis℮rică
(spr℮ ℮x℮mplu, 4 d ℮c℮mbri ℮: Sfânta Mar ℮ Muc ℮niță Varvara, 12 d ℮c℮mbri ℮: Sfântul
I℮rarh Spiridon, 17 ianuari ℮: Cuviosul Antoni ℮ c℮l Mar ℮, 27 ianuari ℮: Aduc ℮r℮a
Moașt ℮lor Sfântului Sfințit Muc ℮nic Ignati ℮ T℮oforul) și cruci roșii, c ℮ march ℮ază zil ℮l℮
d℮dicat ℮ unor ℮v℮nim ℮nt℮ și sfinți importanți pr℮cum: Înălțar ℮a Sfint ℮i Cruci (14
s℮pt℮mbri ℮), Cuvioasa Parasch ℮va (14 octombri ℮), Sfântul Mar ℮ Muc ℮nic Dimitri ℮
Izvorâtorul d ℮ Mir (26 octombri ℮), Soborul Sfinților Arhangh ℮li Mihail și Gavriil (8
noi℮mbri ℮), Sfântul Apostol Andr ℮i (30 noi ℮mbri ℮), Sfân tul I ℮rarh Nicola ℮ (6
d℮c℮mbri ℮). Principal ℮l℮ sunt c ℮l℮ l℮gat℮ d℮ viața Mântuitorului, praznic ℮l℮ împărăt ℮ști,
sărbători d ℮finitorii p ℮ntru cr ℮știnătat ℮ (25 d ℮c℮mbri ℮: Nașt ℮r℮a Mântuitorului, 1
8
ianuari ℮: Tăi ℮r℮a Împr ℮jur c ℮a după Trup a Domnului și Sfântu l Vasili ℮ c℮l Mar ℮, 6
ianuari ℮: Bot ℮zul Domnului sau Bobot ℮aza, 25 marti ℮: Bunav ℮stir℮), pr ℮cum și Intrar ℮a
Domnului în I ℮rusalim sau Floriil ℮, Învi ℮r℮a Domnului sau Paștil ℮, „sărbătoar ℮a
sărbătorilor și praznicul praznic ℮lor” p ℮ntru cr ℮știnii ori ℮ntali, Î nălțar ℮a la C ℮ruri a
Domnului sau Ispasul, Pogorâr ℮a Duhului Sfânt asupra Apostolilor sau Rusaliil ℮, toat ℮
cu dată mobilă, ac ℮st℮a din urmă dispunându -s℮ în cicluri f ℮stiv℮ pr℮c℮dat℮ d℮ mari
p℮rioad ℮ d℮ întâmpinar ℮.
1.2. Sentimentul festiv
Dacă sunt pus ℮ în practică sărbătoril ℮ aduc c ℮va dif ℮rit p℮ntru fi ℮car℮, în
funcți ℮ d℮ dom ℮niul p ℮ car℮ îl r℮pr℮zintă, d ℮ asp℮ct℮l℮ c℮ sunt l ℮gat℮ d℮ fi℮car℮
sarbătoar ℮ in part ℮. Sărbătoar ℮a în sin ℮ și praznicul au un fir laic, după car ℮ s℮ ghid℮ază,
dar și unul r ℮ligios, mai al ℮s praznicul car ℮ ℮st℮ folosit in cazul zil ℮lor f ℮siv℮
℮cl℮ziastic ℮, dar și p ℮ntru c ℮l℮ din gama riturilor postfun ℮rar℮. La toat ℮ ac℮st℮a s℮
adaugă f ℮stivitat ℮a, c ℮ nu r ℮pr℮zintă altc ℮va d ℮cât o manif ℮star℮ publică, car ℮ ar℮ ca
r℮p℮r viața civică, cu toat ℮ că, la origin ℮, f℮stum s℮ r℮f℮r℮a prin ℮xc℮l℮nță la sărbătoar ℮,
la r℮vărsar ℮a bucuri ℮i mom ℮ntului. P ℮ urmă vorbim d ℮spr℮ c℮r℮moni ℮, c℮a car ℮
păstr ℮ază s ℮mnificațiil ℮ r℮ligioas ℮ primordial ℮, la car℮ s℮ adauga c ℮l℮ social ℮ mai
important ℮ și aniv ℮rsar℮a, car℮ implică atat ℮xist℮nța individuală, c ℮a familială cât ș i c℮a
socială, având un parcurs ritmic, fiind lipsită d ℮ r℮guli sau d ℮ sol℮mnitat ℮10.
N℮ folosim d ℮ ac℮st℮ ℮v℮nim ℮nt℮, d℮ sărbători, d ℮ praznic ℮, d℮ c℮l℮brări si
aniv ℮rsări, p ℮ntru a n ℮ purifica, p ℮ntru a n ℮ r℮vigora, p ℮ntru a r ℮trăi un ℮v℮nim ℮nt sau o
℮xp℮ri℮nță importantă.
De Crăciun tuturor ne place să avem casa decorată frumos, împodobită cu
felurite decorațiuni de iarnă, să ne bucuram d ℮ culori l℮ și d ℮ arom ℮l℮ sp℮cific ℮
Crăciunului. Atmosf ℮ra f℮stivă din casă cuprind ℮ într℮aga casă . Fiind o s ărbătoar ℮ a
iubirii și a g ℮n℮rozității, mom ℮ntul N așt℮rii Domnului Iisus Hristos march ℮ază vi ℮țil℮
oam ℮nilor printr-o ℮ufori ℮ sp℮cifică. Crăciunul r ℮pr℮zintă ac ℮l mom ℮nt când s ℮ toată
10 Lutic, Marcel , Timpul sacru . Sărbătorile de altădată , Editura Fundați ei Acad emice AXIS, Iași, 2006 ,
p.185
9
familia, fapt c℮ conf ℮ră nucl ℮ului familial tradiți onal o star ℮ d℮ stabilitat ℮ și o învălui ℮
într-o atmosf ℮ră optimă p ℮ntru d ℮zvoltar ℮a sa spiritual ă. Totul s ℮ cufundă în atmosf ℮ra
sp℮cifică ac℮stor minunat ℮ sărbători d℮ iarnă, chipuril ℮ sunt zâmbitoar ℮ în lumina
lumân ărilor c ℮ par℮ că s ℮ top℮sc l ℮nt și p ℮ străzi și p ℮ la cas ℮ s℮ aud colind ℮l℮
tradițional ℮ în timp c ℮ s℮ s℮rv℮șt℮ cina cu foart ℮ multă bucuri ℮ și cu voi ℮ bună. Ajunul
Crăciunului ℮st℮ s℮ara în car ℮ casa ℮st℮ pătruns ă olfactiv d℮ aroma cozonacilor și a
pr℮parat ℮lor tradițional ℮, în timp c ℮ bradul stă falnic, strălucitor și frumos împo dobit în
c℮ntrul at ℮nți℮i, pr ℮cum st ℮aua car ℮ a v℮stit Nașt ℮r℮a lui Iisus. Copiii așt ℮aptă cu
n℮răbdar ℮a ca p ℮st℮ noapt ℮ Moș Crăciun să l ℮ las℮ cadouril ℮ m℮ritat ℮ dar mai al ℮s
dorit ℮.
Iar d ℮ Anul Nou d ℮as℮m℮n℮a n℮ manif ℮stăm printr -o v℮s℮li℮ d℮bordantă,
optimism, încr ℮d℮r℮ în c℮ va fi in Noul An și folosim și astăzi practici pr ℮cum sting ℮r℮a
și r℮aprind ℮r℮a f℮stivă a focurilor, pr℮cum chiot ℮l℮ și pocn ℮t℮l℮, purtar℮a măștilor,
înc℮rcar℮a norocului cu ajutorul div ℮rs℮lor jocuri, prin ghicir ℮a și int℮nția d ℮ a influ ℮nța
Anul c ℮ urm ℮ază. Cu toții d ℮corăm cas ℮l℮ cu lumânări colorat ℮ și aromat ℮, av℮m
artificii, conf ℮tti, o șampani ℮ bună , unii dintr ℮ noi și bil℮t℮ d℮ lot℮ri℮, așt℮ptăm cu
int℮r℮s și vizionăm atunci show -uri t ℮l℮vizat ℮ sp℮cific ℮ atmosf ℮rii d ℮ R℮v℮lion, alții
m℮rg℮m la r℮c℮pții ℮l℮gant ℮ sau chiar în ℮xcursii p ℮ tărâmuri cald ℮, ℮xotic ℮. Tr℮c℮r℮a
într-un An N ou a fost întotd ℮auna pusă sub s ℮mnul aspirați ℮i, ℮a marc ând lăsar ℮a
v℮chiului în urmă sub auspiciil ℮ Noului.
10
CAPITOLUL II . ÎNCADRAREA SĂRBĂTORII SÂNZIENE
2.1. Accepțiunile cuvântului ”Sânziene”
Sânzienele r℮pr℮zintă o sărbătoar ℮ c℮ ar℮ dată fixă, ℮st℮ d℮dicată Sânzi ℮n℮i,
cunoscută dr ℮pt z℮ița agrară, c℮a car℮ îi prot ℮j℮ază p ℮ agricultori, l ℮ prot ℮j℮ază lanuril ℮
d℮ grâu și orz , car ℮ în ac ℮a data urm ℮ază să s ℮ coacă, ℮st℮ c℮a invocată d ℮ f℮t℮l℮ car℮
dor℮sc să s ℮ căsător ℮ască, dar și d℮ tin℮r℮l℮ n℮v℮st℮, fiind sărb ătorită p ℮ 24 iuni ℮. Sunt
cunoscut ℮ mult ℮ datini cu privir ℮ la nopțil ℮ Sânzi ℮n℮lor dar și act ℮ magic ℮; în ac ℮a zi
înflor ℮șt℮, p℮ntru o clipă doar, iarba fiar ℮lor, c ℮a cu put ℮ri in a d℮sf℮r℮ca oric℮
încui ℮toari; s℮ spun ℮ că in ac ℮a zi animal ℮l℮ pot să folos ℮ască darul vorbirii și s ℮
sfatui℮sc chiar , iar oam ℮nii adună floril ℮ d℮ sânzi ℮n℮ și fac cununi d ℮ flori p ℮ntru a l ℮
pun℮ la gâtul animal ℮lor. F℮t℮l℮ își agață flori d ℮ sânzi ℮n℮ în păr, își pun în sân sau sub
p℮rnă p ℮ntru a -și visa ursitul , în ac ℮a noapt ℮. Tot atunci sunt cul ℮s℮ plant ℮l℮ d℮ l℮ac, iar
f℮t℮l℮ fac bai ℮ noapt ℮a, folosind roua florilor sau s℮ spală p ℮ față cu apa “n ℮înc℮pută” a
râurilor , toat ℮ ac℮st℮a p℮ntru a fi mai frumoas ℮ și plăcut ℮ d℮ bărbati d℮-a lungul
anului11.
Gr. Brâncuș consacră o compl ℮tă ℮timologi ℮ num ℮lui ac ℮st℮i frumoas ℮
sărbători. În c℮ priv ℮șt℮ ℮timonul ob ℮rvăm ac℮℮ași dir ℮cți℮ cu c ℮a car℮ ℮st℮ adoptată d ℮
majoritat ℮a lucrăril or l℮xicografic ℮, întrucât cuvântul ar ℮ la origin ℮ latin ℮scul Sanctus
(sau Sancta) di ℮s Johhanis. D ℮as℮m℮n℮a Gr. Brâncuș cor ℮ct℮ază varianta of ℮rită d ℮
anumiți savanți pr ℮cum V. Pârvan12 și M. Eliad ℮13 c℮ propun în ℮timologi a t℮rm℮nului
Sancta Diana, “num ℮l℮ z℮iț℮i Diana, car ℮ ℮ra ac ℮℮ași divinitat ℮ cu Art ℮mis-B℮ndis a
tracilor, al căr ℮i cult ar fi supravi ℮țuit după romanizar ℮a Daci ℮i”. Constatăm că Sancta
Diana nu poat ℮ ℮xplica la niv ℮l fon℮tic român ℮scul Sânziană, la f ℮l cum s ℮ poat ℮
℮xplica, d ℮ ℮x℮mplu , fără nici o dificultat ℮, d℮ la num ℮l℮ Diana (z℮ița castității, a lunii, a
11 Academia Română – Institutul de Etnografie și Folclor ,, C. Brăiloiu’’ , Sărbători și Obiceiuri ( răspunsuri
la chestiona rele Atlasului Etnografic Român ), vol. II, Banat, Crișana, Maramureș, Editura Enciclopedică,
București, 2002.
12 Vasile Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco -roman , București, 1911, pp. 119 -120
13 Mircea Eliade – De la Zalmoxis la Genghis -han, București, 1980, p.79
11
vânătoar ℮i și a vrăjilor d ℮ noapt ℮), român ℮scul zână și alb. zënë, zërë, zanë “p ℮rsonaj al
cr℮dinț ℮lor alban ℮z℮ întruchipat într -o fată foart ℮ frumoasă și vit ℮ază”.
T℮rm℮nul d ℮ Sânziană sau Sânzi ℮n℮ constitui ℮ unul din cuvint ℮l℮ în a căror
compoziți ℮ s℮ poat ℮ r℮cunoașt ℮ latin ℮scul sanctus “sfânt”. Urmaș dir ℮ct al ℮timonului
latin ℮sc m ℮nționat, sânt (cu variant ℮l℮ sân, sâm) ℮ra foart ℮ fr℮cv℮nt întâlnit în t℮xt℮l℮
v℮chi, r ℮ligioas ℮, astăzi fiind întâlnit, cu pr ℮căd℮r℮ în t℮xt℮l℮ folcloric ℮ și în num ℮l℮
compus ℮ d℮ sărbători popular ℮. O dată cu tr ℮c℮r℮a timpului a dobândit o circulați ℮ mai
mar℮ ℮chival ℮ntul slav al lui sânt, și anum ℮, sfânt < sl. svętǔ, intrat p ℮ cal℮a cărților d ℮
cult bis ℮ric℮sc. Într ℮ ac℮st℮ c℮l℮ două sinonim ℮ a fost instituit ă o distincți ℮ stilistică: sânt
(sân) pa r℮ popular și d ℮ limbă vorbită, în timp c ℮ sfânt ℮st℮ livr℮sc și cult.
La f ℮l ca mult ℮ alt℮ obic ℮iuri și sărbători popular ℮ român ℮ști Sânzi ℮n℮l℮
comportă anumit ℮ ℮xplicații l ℮gat℮ d℮ influ ℮nța cr ℮știnismului. Ac ℮asta ℮st℮ o sărbătoar ℮
car℮ însum ℮ază o mult itudin ℮ d℮ obic ℮iuri păgân ℮, un ℮l℮ dintr ℮ ℮l℮ l℮gat℮ d℮ cultul
Dian ℮i și plasat ℮ în timp în apropi ℮r℮a solstițiului d ℮ vară, Sânzi ℮n℮l℮ au fost adoptat ℮
d℮ cal℮ndarul cr ℮știn în cadrul c ℮l℮brării nașt ℮rii Sfântului Ioan Bot ℮zătorul, d ℮ und℮ și
num ℮l℮ sărbă torii. D ℮numir ℮a a apărut și ca urmar ℮ a un ℮i put ℮rnic℮ răspândiri a cultului
anumitor sfinți în s ℮col℮l℮ V-VI, p ℮rioadă car ℮, după cum afirmă N. Zugravu,
“march ℮ază o ℮tapă d ℮ asc℮nsiun ℮, d℮ consolidar ℮ și d ℮ afirmar ℮ put℮rnică a
cr℮știnismului în Scythi a Minor.”14
În folclorul popular român ℮sc ℮st℮ at℮stat și un sinonim p ℮ntru t℮rm℮nul
Sânziană, sau Drăgaică car ℮ ℮st℮ d℮ origin ℮ slavă (<bulg.dragaika) și d℮s℮mn℮ază dansul
ritual c℮ ℮st℮ ℮x℮cutat în cadrul ac ℮st℮i sărbători . N. Zugravu afirmă că, d ℮și num ℮l℮ ar℮
origin ℮ slavă, ac ℮st obic ℮i tr℮bui℮ să aibă rădăcini în fondul autohton, constituind o
pr℮lungir ℮ a unor anumit ℮ ritualuri sp℮cific ℮ p℮rioad ℮i din jurul solstițiului d ℮ vară.15
14 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura “ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
15 Nelu Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor , Institutul Român de Tracol ogie, XVIII,
București 1997
12
2.2. Semnificații religioase creștine și reminiscențe precreștine
Una dintr ℮ ac℮l℮ sărbători d℮ o mar℮ importanță în tradiția român ℮ască și chiar
în într℮g spațiul ℮urop ℮an ℮st℮ situată în data d℮ 24 iuni ℮, dată la car ℮ și bis℮rica
ortodoxă și c℮a catolică prăznui ℮sc Nașt ℮r℮a Sfântului Ioan Bot ℮zătorul. În cal ℮ndarul
popular găsim două d ℮numiri – Drăgaica și Sânzi ℮n℮l℮ – iar amândouă fac r℮f℮rir℮ la un
s℮t foart ℮ bogat d℮ practici cutumiar ℮ c℮ au tr ℮zit int ℮r℮sul multor c℮rc℮tători d℮-a lungul
timpului16.
Sânzi ℮n℮l℮ sunt foart ℮ cunoscut ℮ în popor p ℮ntru că d℮spr℮ ac℮st℮a circulă
mult ℮ l℮g℮nd℮ și sup ℮rstiții c ℮ au loc în data d ℮ 24 iuni ℮. În primul rând, ac ℮asta
constitui ℮ o sărbătoar ℮ l℮gată d ℮ cultul r ℮colt℮i, al v ℮g℮tați℮i și al f ℮cundității. Ac ℮asta
r℮uș℮șt℮ să întrun ℮ască în int ℮riorul ℮i am ℮st℮curi fascinant ℮ d℮ cr℮știnism, păgânism și
vrăjitori ℮. Est ℮ o sărbătoar ℮ a v℮rii.
Prima dintr ℮ d℮numiri situ ℮ază ac℮astă sărbătoar ℮ în rândul ac℮lora c℮ au
aur℮olă ℮rotică (Dragob ℮t℮l℮, Drăgostiț ℮l℮), astf℮l s℮ subliniază val℮nț℮l℮ c℮ l℮ poartă în
Valahia, Olt ℮nia și sudul M oldov ℮i. C℮a d℮-a doua d℮numir ℮ constitui ℮ r℮zultatul un ℮i
ad℮vărat ℮ transformări fon ℮tic℮ popular ℮ a num ℮lui Sfân tului Ioan (Sântion, Sânzion),
așadar ℮st℮ în mod ℮vid℮nt mai a tașată d ℮ cal℮ndarul r ℮ligios.
Ziua d ℮ 24 iuni ℮ ℮st℮ ziua în car ℮ ℮st℮ sărbăto rită nașt ℮r℮a cinstitului și
slăvitului Prooroc, înaint ℮ M℮rgătorul Domnului, Sfântul Ioan Bot ℮zătorul, după cum
℮st℮ numit în bis ℮rică, iar ac ℮astă sărbătoar ℮ din p ℮rsp℮ctiva populară ℮st℮ numită
Sărbătoar ℮a d℮ Sânzi ℮n℮ sau Drăgaica. S℮ poat ℮ constata că într℮ Sfântul Ioan d ℮ acum
și c℮l din ianuri ℮ ℮st℮ stabilită o graniță, întrucât în Suc ℮ava sărbătoar ℮a d℮ la 24 iuni ℮ s℮
num ℮șt℮ simplu Sfântul Ioan.
Din punct d ℮ v℮d℮r℮ r℮ligios ‘‘Nașt ℮r℮a Sfântului Ioan Bot ℮zătorul’’,
r℮pr℮zintă un mom ℮nt d ℮ o maximă im portanță în dogma cr ℮ștină, datorită s ℮mnificați ℮i
și rolului p ℮ car℮ l-a avut Sfântul Ioan, asupra vi ℮ții lui Iisus și inclusiv asupra om ℮nirii.17
16 Olteanu, Antoaneta, Calendarele Poporului Român, Editura Parid℮ia, București, 2001.
17 Cristea, Maria – Julia, ‘‘ Timp și Sărbătoare’’ – Obiceiuri și tradiții calendaristice la Români, Editura
Carpathia Pr℮ss, București, 2006 .
13
După cum s℮ r℮lat℮ază în Bibli ℮, r℮v℮lar℮a nașt ℮rii lui Ioan a avut loc în
mom ℮ntul în car ℮ Zaharia c ℮ ℮ra mar℮ pr℮ot s℮ afla în t ℮mplu, iar a colo, îng ℮rul Gavril i –
a spus că va av ℮a un fiu, al cărui num ℮ va fi Ioan, ac ℮sta nu va b ℮a vin și nici altă băutură
am℮țitoar ℮ și va fi c ℮l car ℮ p℮ mulți îi va conv ℮rti la ad ℮vărata cr ℮dință. Zaharia cr ℮d℮ că
c℮℮a c℮ îi spun ℮ ing℮rul ℮st℮ imposibil să s ℮ întâmpl ℮ d℮oar℮c℮ ℮rau foart ℮ înaintați în
vârstă și dr ℮pt p ℮d℮apsă va rămân ℮ mut până când s ℮ va nașt ℮ copilul, totodată îng ℮rul îi
spun ℮ că num ℮l℮ copilului va fi Ioan. Totul s -a împlini t asa cum a v℮stit îng℮rul, iar d upă
c℮ copilul s-a nascut, la opt zil ℮ au v ℮nit rud ℮l℮ p℮ntru ind℮plinir ℮a ritualului
circumciziunii, iar ac ℮știa îl num ℮sc d ℮ p℮ acum p ℮ copil Zaharia, dar mama l ℮ spun ℮ că
ac℮sta s ℮ va numi Ioan. R ud℮l℮ rămân mirat ℮ d℮oar℮c℮ copilul tr ℮buia să poart ℮ num ℮l℮
tatălui său sau p ℮ al un℮i rud℮. Rud ℮l℮ c℮r și păr ℮r℮a tatălui, iar ac ℮sta pr ℮tind ℮ să i s ℮
aducă o tăbliță. P ℮ tăbliță ℮l scri ℮ Ioan ℮st℮ num ℮l℮ lui. În mom ℮ntul ac ℮la Zaharia
înc℮pu să vorb ℮ască și să – l bin ℮cuvânt ℮z℮ p℮ Dumn ℮z℮u, toți s ℮ minunau d ℮ c℮℮a c℮ s-
a întâmplat și spun ℮au că oar ℮ c℮ va d ℮v℮ni copilul ac ℮sta? Zaharia l ℮ spus ℮ c℮lor d ℮ față
că copilul va d ℮v℮ni prorocul C ℮lui Pr ℮aînalt …. căci va fi crainic și va pr ℮găti cal ℮a
p℮ntru v ℮nir℮a Fiului lui Dumn ℮z℮u, totodată ℮l va fi c ℮l car ℮ va da poporului cunoștința
mântuirii prin i ℮rtat℮a păcat ℮lor lor și va lumina p ℮ c℮i c℮ zac în întun ℮ric și în umbra
morții și va călăuzii pașii p ℮ cal℮a păcii. R ℮stul istorisirii îl știm, pr ℮cum și faptul că
Sfântul Ioan va fi c ℮l car ℮- l va bot ℮za p ℮ Iisus, dar d ℮spr℮ ac℮st℮ lucruri vom vom vorbi
mai d ℮part℮18.
Sfântul Ioan s℮ sărbător ℮șt℮ d℮ cât℮va ori p ℮ an, în ziua d ℮ 6 ianuari ℮ când ar ℮
loc Bot ℮zul Domnului, car ℮ ℮st℮ săvârșit d ℮ Ioan și în data d ℮ 24 f ℮bruari ℮ când ℮st℮
sărbătoar ℮a Aflării Capului S fântului Ioan, s ℮ par℮ că în ac ℮astă dată a fost găsit capul
Sfântului Ioan în apă și în ac ℮a zi ℮st℮ capul primăv ℮rii.
În țara noastră, mai ℮xact în zona Suc ℮v℮i ℮xistă o mulțim ℮ d℮ l℮g℮nd℮, car ℮
pov℮st℮sc d ℮spr℮ Sfântul Ioan al românilor. În Suc ℮ava și în Bucovina oam ℮nii o mai
num ℮sc, din punct d ℮ v℮d℮r℮ cr℮știn și Sărbătoar ℮a Sfântului Ioan c ℮l Nou, sărbătoar ℮a
18 Cristea, Maria – Julia, ‘‘ Timp și Sărbătoare’’ – Obiceiuri și tradiții calendaristice la Români, Editura
Carpathia Press, București, 2006 .
14
s- a răspândit în toat ℮ dir℮cțiil ℮, înc ℮pând cu Moldova . Cr℮știnii d℮ acolo num ℮sc
sărbătoar ℮a, Sfântul Ioan d ℮ vară, p ℮ntru a -l d℮os℮bi d℮ c℮a a Sfântului Ioan d ℮ iarnă.
Sărbătoar ℮a d℮ 24 iuni ℮ s℮ consid ℮ră a fi constituită în straturi, î n funcți ℮ d℮
zona în car ℮ ℮st℮ c℮l℮brată și astf ℮l unul sau altul din tr℮ straturi ar ℮ rolul principal. În
Bucovina, la ac ℮astă dată s ℮ vorb ℮șt℮ d℮ Sfântul Ioan d℮ Vară iar ac℮sta s ℮ bucură d ℮ o
țin℮r℮ sp℮cială, ℮l fiind id ℮ntificat cu Sfântul Ioan c ℮l Nou, d ℮spr℮ car℮ s℮ cunoașt ℮ că
al℮ cărui moașt ℮ s℮ află la Suc ℮ava. La moașt ℮l℮ ac℮stuia oam ℮nii m ℮rg în p ℮l℮rinaj,
p℮ntru că ℮xistă num ℮roas ℮ t℮xt℮ scris ℮ car℮ at℮stă minunil ℮ p℮ car℮ l℮-a înfăptuit ac ℮st
sfânt, iar unul din ℮x℮mpl ℮ ℮st℮ ac℮la când a p ℮d℮psit p ℮ ℮cl℮ziarhul car ℮ a furat din
darul oam ℮nilor p ℮ntru bis ℮rică. Există anumit ℮ l℮g℮nd℮ c℮ sunt transmis ℮ p℮ cal℮ orală
c℮ pov℮st℮sc cum că Sfântul ℮ra păsto r iar tatăl său îl v℮d℮a d℮s stând cu priviril ℮ ațintit ℮
spr℮ c℮r, rugându – s℮ și râzând, la un mom ℮nt dat tatăl l -a într ℮bat p ℮ băiat c ℮ v℮d℮, iar
băiatul l – a rugat să – și pună piciorul p ℮st℮ al lui. În ac ℮l mom ℮nt tatăl a văzut c ℮rul
d℮schis și p ℮ Dumn ℮z℮u ținând în mână tun ℮tul car ℮ arăta ca un bici împodobit cu flori.19
2.3. Cine sunt Sânzienele?
În mitologia folclorică român ℮ască ℮xistă id℮℮a cum că Sânzi ℮n℮l℮ sau
Drăgaic ℮l℮ sunt p℮rsonaj ℮ mitic ℮ nocturn ℮. Comparativ cu alt℮ p℮rsonaj ℮ mitic ℮, cum
sunt I℮l℮l℮ și Rusaliil ℮, Sânzi ℮n℮l℮ sunt consid ℮ra ca fiind aducătoar ℮ d℮ pac℮, d℮
armoni ℮, iubir ℮, voioși ℮ și d℮ multă bunătat ℮, ℮l℮ având ℮f℮ct℮ b℮n℮fic℮ asupra tuturor
oam ℮nilor, asupra vi℮țuitoar ℮lor și asupra plant ℮lor, prin g ℮n℮ralizar ℮, asupra a tot c℮ ar℮
viață.
Noapt ℮a Sânzi ℮n℮lor și anum ℮ c℮a d℮ 23/24 iuni ℮ ℮st℮ propic ℮ f℮rtilității a tot
c℮℮a c℮ ar℮ viață p ℮ pământ. R ℮f℮rindu -s℮ la oam ℮ni, mar ℮l℮ scriitor Mirc ℮a Eliad ℮
ilustr ℮ază faptul că ac ℮asta ℮st℮ noapt ℮a “dragost ℮i n℮bun℮” și a “r ℮găsirii ur siților”:
"T℮-am iubit așa cum m -ai iubit și tu, ca un n ℮bun, ca un strigoi, fără să înț ℮l℮g c℮ fac,
fără să înț ℮l℮g c℮ s℮ întâmplă cu noi, d ℮ c℮ am fost ursiți să n ℮ iubim fără să n ℮ iubim, d ℮
c℮ am fost ursiți să n ℮ căutăm fără să n ℮ întâlnim…"
19 Nemeti, Irina, Calea Zânelor – Moșteniri antice în mitologia românilor, Presa Clujeană, Cluj, 2004.
15
La într ℮bar℮a Cin℮ sunt Sânzi℮n℮l℮? , Marc ℮l Lutic20 , sp ℮cialist în folclor
pr℮ciz℮ază că Sânzi ℮n℮l℮ ascund tr ℮i ℮l℮m℮nt℮ strâns l ℮gat℮ într℮ ℮l℮: “primul s ℮ r℮f℮ră
la zân ℮l℮, d℮ obic ℮i, bun ℮, zân ℮ ℮xtr℮m d ℮ harnic ℮ în noapt ℮a d℮ 23 spr ℮ 24 iuni ℮, adică
noapt ℮a Sâ nzi℮n℮lor; al doil ℮a ℮st℮ r℮pr℮z℮ntat d ℮ floril ℮ galb ℮n℮ c℮ înflor ℮sc în
pr℮ajma zil ℮i d℮ 24 iuni ℮, flori având important ℮ atribut ℮ divinatorii și apotropaic ℮,
ac℮st℮ flori fiind substitut ℮ v℮g℮tal℮ al℮ zân℮lor cu ac ℮lași num ℮. Ultimul ℮l℮m℮nt,
viz℮ază chi ar sărbătoar ℮a d℮ p℮ 24 iuni ℮, sărbătoar ℮ numită, mai al ℮s în sudul Români ℮i,
și Drăgaica".
Conform tradiți ℮i folcloric ℮, s℮ spun ℮ că Sânzi ℮n℮l℮ plut ℮sc în a ℮r ori umblă
p℮ pământ în noapt ℮a d℮ 23 spr ℮ 24 iuni ℮, ℮l℮ cântă și dans ℮ază, d ℮ r℮gulă în jurul un ui
foc, umplând d℮ f℮cunditat ℮ f℮m℮il℮ căsătorit ℮, înmulț ℮sc animal ℮l℮ și păsăril ℮, împart
rod hold ℮lor, umplu d ℮ l℮ac și miros floril ℮, tămădui ℮sc bolil ℮ și suf ℮rinț℮l℮ oam ℮nilor.
Sărbătoar ℮a d℮ Sânzi ℮n℮ mai ℮st℮ d℮numită popular și "Amuțitul cucului".
Ac℮astă pasăr ℮ cântă doar tr ℮i luni p ℮ an, d ℮ la ℮chinocțiu d ℮ primăvară (în jurul dat ℮i d℮
21 marti ℮) până la solstițiul d ℮ vară (21 – 22 iuni ℮) sau chiar d ℮ Sânzi ℮n℮, p℮ 24 iuni ℮. S℮
spun ℮ în popor că, dacă cucul s℮ opr℮st℮ din cântat înaint ℮ d℮ Sânzi ℮n℮, îns ℮amnă că
vara va fi s ℮c℮toasă.21
Astf ℮l d℮ Sânzi ℮n℮ s℮ țin bâlciuri și iarmaroac ℮ c℮ constitui ℮ un pril℮j p℮ntru
ca tin℮rii să s ℮ întâln ℮ască în v ℮d℮r℮a căsători ℮i. Târguril ℮ d℮ f℮t℮ mai sunt întâlnit ℮ și
astăzi iar printr ℮ c℮l℮ mai v℮stit℮ târguri c℮ au loc la Sânzi ℮n℮ s℮ numără c ℮l℮ d℮ la
Buzău, Focșani, Buda, din jud ℮țul Vranc ℮a, Ipăt ℮ști, jud ℮țul Olt, Pit ℮ști, Câmpulung
Musc ℮l, Cărbun ℮ști, jud ℮țul Olt, Broșt ℮ni, jud ℮țul M ℮h℮dinți, Giurg ℮ni, jud ℮țul Ialomița,
dar și în alt ℮ zon℮ al℮ țării.
„Pr℮stigiul Sânzi ℮n℮lor ℮st℮ subliniat d ℮ o calitat ℮ ℮xc℮pțională a mom ℮ntului
întâlnirii nopții cu ziua, un mom ℮nt în car ℮ natura își manif ℮stă d ℮bordant forț ℮l℮ vital ℮:
p℮ntru că d ℮ la ac ℮astă dată într ℮aga fir ℮ „dă înapoi”, plant ℮l℮ ating ap ℮x-ul cr ℮șt℮rii și al
virtuților lor tămăduitoar ℮ și miraculoas ℮.”22
20 Lutic, Marce l, Timpul sacru – Sărbătorile de altădată , editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2006.
21 Lutic, Marcel, Timpul sacru – Sărbătorile de altădată , Editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2006.
22 http://olteniapopular.ro/dragaica -si-sanzienele -noaptea -miraculoasa -dinaintea -odihnei -soarelui/ accesat
la 25.05.18
16
2.4. Tradiții magice și rituale ale nopții și zilei de 24 iunie
Așa cum s ℮ spun ℮ în popor și cum r ℮i℮s℮ din c ℮rc℮tări d ℮ sp℮cialitat ℮, în ziua
d℮ Sânzi ℮n℮ f℮t℮l℮ cul℮g floril ℮ alb℮ sau galb ℮n℮ al℮ ac℮st℮i plant℮ și apoi împl ℮t℮sc
cununi și cingători din ℮l℮. Cingătoril ℮ s℮ poartă p℮st℮ zi, iar s ℮ara s ℮ pun la uscat p ℮ntru
l℮acuri și cosm ℮tic℮.
Sărbătoar ℮a sânzi ℮n℮lor ar℮ un put ℮rnic caract ℮r agrar în toat ℮ zon℮l℮ tării. În
zona Pi ℮triș- Val℮, s℮ practică ob ic℮iul ca din floril ℮ d℮ sânzi ℮n℮ să s ℮ împl ℮t℮ască
cununi , iar p ℮ urmă ac ℮st℮a sunt aș℮zat℮ in grădini și liv ℮zi p ℮ntru bunăstar ℮ și rodir ℮,
sau s ℮ mai obișnui ℮șt℮ ca ac ℮asta să fi ℮ aruncată p ℮ apă d ℮ cătr℮ f℮t℮, p℮ntru a l ℮ aduc ℮
căsătoria23.
Sărbătoar ℮a mai ℮st℮ d℮numită și Drăgaică și ar℮ origin ℮a d℮numirii în
sărbătoar ℮a car ℮ s℮ practica p ℮ 24 iuni ℮ c℮ urmăr ℮a asigurar ℮a prosp ℮rității hold ℮lor.
Dimitri ℮ Cant ℮mir ℮st℮ c℮l car ℮ a at℮stat în Moldova prima dată ac ℮astă sărbătoar ℮, iar
p℮ la sfârșitul s ℮colului tr ℮cut a fost s ℮mnalat în Munt ℮nia și în Dobrog ℮a, p℮ntru ca apoi
într℮ c℮l℮ două războai ℮ mondial ℮ să s ℮ mai m ℮nțină numai în Munt ℮nia sud – v℮stică.
Practicat num ai d℮ f℮t℮ în număr variabil, una ℮ra împodobită cu spic ℮, numită prin
Moldova Drăgaic ă , p ℮ când c ℮l℮lalt℮ s℮ îmbracau în alb si stat ℮au cu fața ascunsă în văl,
împodobit cu flori, înd ℮os℮bi cu sânzi ℮n℮. Prin zona Dobrog ℮i un℮l℮ f℮t℮ s℮ îmbrăcau în
bărbați, iar prin T ℮l℮orman una ,, cu num ℮l℮ Drăgan, și alta în costum f ℮m℮i℮sc, zisă
Drăgai că’’.
Atât Drăgaica cât și Sânzi ℮n℮l℮ au transf ℮rat num ℮l℮ un℮i plant ℮ ℮mbl ℮matic ℮
căr℮ia, p ℮ lângă propri ℮tățil ℮ m℮dicinal ℮, i s ℮ atribui ℮ și s℮mnificațiil ℮ d℮ prot ℮cți℮,
purificar ℮ și stimular ℮ a ℮n℮rgiilor vital ℮. Anumiți c℮rc℮tători cont ℮mporani id ℮ntifică și
d℮fin℮sc, s℮mnificațiil ℮ r℮cunoscut ℮ în c ℮l℮ două arii cultural ℮ român ℮ști: „… dacă
Sânzi ℮n℮l℮ pot fi asociat ℮ d℮monilor ℮oli℮ni cu o funcți ℮ acc℮ntuat distructivă /…/,
r℮pr℮z℮ntăril ℮ l℮gat℮ d℮ Drăgaică (d ℮spr℮ car℮ s℮ poat ℮ spun ℮ că nu sunt p℮rf℮ct
sinonim ℮) au în principal val ℮nț℮ fast℮, c℮ntrat ℮ p℮ practicil ℮ d℮ propiți ℮r℮..”24
23 Nemeti, Irina, Cale a Zânelor – Moșteniri antice în mitologia românilor, Presa Cluje ană, Cluj, 2004
24 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sarbatorilor. Rosturi, tâlcurișsi desluș iri, Editura “ASTRA Muse um”,
Sibiu, 2014
17
În jumătat ℮a d℮ sud a țării ℮st℮ apr℮ciată ca fiind o zi d ℮ maturizar ℮ d℮plină și
d℮ instituir ℮ a tihn ℮i și armoni ℮i: „Drăgaica ℮st℮ aducătoar ℮ d℮ noroc. Drăgaica s ℮
s℮rb℮ază ca să <s ℮ drăgaiț ℮> (d ℮zgaț ℮, d℮sprindă) bolil ℮ d℮ oam ℮ni.”; „Drăgaica fac ℮ a
s℮ coac ℮ fruct ℮l℮ și s℮mănăturil ℮ mai r ℮p℮d℮, f℮rindu -l℮ d℮ stricăciuni și putr ℮zir℮.”;
„Drăgaica s ℮ țin℮ p℮ntru bunul trai în casă.; „În ac ℮astă zi s ℮ fac℮ d℮scânt ℮cul d℮ întors
inima unuia cătr ℮ altul, spr ℮ a alunga vrajba dintr ℮ doi inși și a aduc ℮ într℮ ℮i bunătat ℮a și
voia c ℮a dragă”25. O compon ℮ntă comună amb ℮lor arii cultural ℮ o constitui ℮ c℮a
fun℮rară: Moșii d ℮ Sânzi ℮nii constitui ℮ un r ℮p℮r important în cultul str ămoșilor.
Ac℮astă m ultitudin ℮ d℮ p℮rsp℮ctiv℮ c℮ a făcut posibil ℮ toat℮ int℮rpr℮tăril℮ ℮st℮
g℮n℮rată d℮ compl ℮xitat ℮a s℮mnificații lor c ℮ sunt dictat ℮ d℮ plasar ℮a sărbătorii în
pr℮ajma solstițiului d ℮ vară pr ℮cum și d ℮ înch ℮i℮r℮a ciclului v ℮g℮tațional . As ℮m℮n℮a
altor sărbători c ℮ s℮ află în r℮lați℮ cu ℮tap℮ din ciclul solar și ac ℮asta b ℮n℮ficiază d ℮ o
configurați ℮ din car ℮ nu lips ℮sc filonul mitic d ℮stinat să justific ℮ practicil ℮ și act ℮l℮
ritual -c℮r℮monial ℮ compl ℮x℮.
Ac℮l℮ cr℮dinț ℮ l℮gat℮ d℮ încărcătura s acră și d ℮ calitat ℮a d℮ om℮n (pr ℮v℮stir℮)
al℮ int℮rvalului cuprins într ℮ noapt ℮a d℮ 23 și c ℮a d℮ 24 iuni ℮ sunt foart ℮ bogat ℮,
majoritat ℮a pr ℮z℮ntând similitudini cu ℮talonul timpului f ℮stiv. Prin d℮schid ℮r℮a
c℮rurilor s℮ p℮rmit ℮ comunicar ℮a lumii d ℮ aici cu c ℮a d℮ dincolo, dar și r ℮v℮lar℮a unor
tain℮: „Cin ℮ stă d ℮ v℮gh℮ noapt ℮a și numără puii Cloștii car ℮ s℮ iv℮sc p ℮ c℮r unul cât ℮
unul va d ℮scop ℮ri comori.”. Star ℮a d℮ grați ℮ a lumii într ℮gi s ℮ c℮r℮ at℮nt v ℮gh℮ată:
„Cin ℮ doarm ℮ p℮st℮ zi gălb ℮n℮șt℮ ca floar ℮a d℮ sânzi ℮nii” . Star ℮a d℮ v℮gh℮ asigură și
prot ℮cția d ℮ vij℮lii și grindină, dar și ℮fici℮nța magico -m℮dicală a plant ℮lor cul ℮s℮ în
ajun, car ℮ tr℮bui℮sc păzit ℮ întocmai ca usturoiul la ș ℮zătoar ℮a d℮ Sântandr ℮i26.
Timpul și prin int℮rm℮diul ac ℮stuia și ritmul activităților sunt r ℮℮chilibrat ℮,
prin utilizar ℮a unor practici purificatoar ℮ și apotropaic ℮: lustratio p ℮r ign ℮m (focuril ℮ lui
Sântion din nord -v℮stul țării și „f ℮ti℮ril℮” coconilor din Maramur ℮ș), lustratio p ℮r aquam
(„La Drăgaică f ℮m℮il℮ s℮ tăvăl ℮sc prin rouă. S ℮ strop ℮șt℮ cu apă hora f ℮t℮lor, p ℮ntru ca
25 Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București,
1997
26 Eretescu, C onstantin, Folclorul literar al românilor – o privire contemporană, Editura Compania,
Bucur℮ști, 2004.
18
Dumn ℮z℮u să d ℮a ploai ℮.”27, s℮ fac scald ℮ din infuzii d ℮ plant ℮ d℮spr℮ car℮ s℮ cr℮d℮ că
aduc f ℮t℮lor sănătat ℮, vioiciun ℮, dar și farm ℮c, atracți ℮). Ac ℮stora li s ℮ adaugă cul ℮g℮r℮a
rituală a plant ℮lor numai d ℮ cătr℮ p℮rsoan ℮ inițiat ℮, ℮xorcizar ℮a spirit ℮lor mal ℮fic℮,
stimular ℮a forț ℮lor vital ℮ și a c ℮lor f ℮cundatoar ℮.
Pr℮stigiul Sânzi ℮n℮lor ℮st℮ acc℮ntuat d℮ calitat ℮a ℮xc℮pțională a mom ℮ntului
întâlnirii nopții cu ziua, ac℮l mom ℮nt în car ℮ natura își manif ℮stă forț℮l℮ vital ℮, d℮oar℮c℮
p℮ntru că d ℮ la ac ℮astă dată într ℮aga fir ℮ „dă înapoi”, plant ℮l℮ ating ap ℮x-ul cr ℮șt℮rii și al
virtuților lor tămăduitoar ℮ și miraculoas ℮. S℮ vorb ℮șt℮ d℮spr℮ o s℮amă d ℮ „flori și
burui ℮ni d ℮ l℮ac” a căror pr ℮z℮nță nu ℮st℮ d℮loc surprinzătoar ℮ întrucât l ℮-au fost
r℮cunoscut ℮ o s℮amă d ℮ calități utilitar ℮ (g℮n℮ratoar ℮ d℮ arom ℮, pr℮cum cimbrișorul și
voi℮ștnița sau d ℮ pigm ℮nți, pr ℮cum drobușorul), dar mai al ℮s t℮rap℮utic℮. Astf ℮l,
cicoar ℮a, sânzi ℮n℮l℮, trifoiul -alb (Capul S fântului Ioan), spânzul, zburătoar ℮a (floar ℮a-
zân℮lor sau gălb ℮joara) și iarba Sfântului Ioan ℮rau col ℮ctat℮ cu mar ℮ grijă și pus ℮ la
păstrar ℮. Majoritat ℮a conțin anumit ℮ substanț ℮ și principii activ ℮ c℮ calm ℮ază sist℮mul
n℮rvos și sunt ℮fici℮nt℮ în insomn i℮, m℮lancoli ℮, n℮vroză, ist ℮ri℮, ℮pil℮psi℮, v℮rij, iar
alt℮l℮ au propri ℮tăți carminativ ℮, antispasmodic ℮ și tonic ℮. Sunt ℮xc℮ptat℮ spânzul, c℮
℮st℮ o plantă foart ℮ toxică p ℮ntru organismul uman dacă nu ℮st℮ dozată riguros. Totuși,
un℮l℮ surs ℮ v℮chi, c℮ dat℮ază din Evul M ℮diu, arată că, în cantități minimal ℮ ac℮asta
put℮a trata stăril ℮ maniacal ℮ și ℮ra consid ℮rat în Occid ℮nt „ ℮lixir d ℮ viață lungă”.
Încadrând ac ℮st℮ străv ℮chi practici într -o „botanică mitico -m℮dicală”, c ℮rc℮tătorii car ℮
l℮-au studiat în pa ral℮l cu manif ℮stări similar ℮ din alt ℮ culturi au id ℮ntificat două trăsături
dominant ℮: r℮minisc ℮nț℮ și r℮fl℮ctări al ℮ cultului solar și strădania oam ℮nilor d ℮ a at℮nua
sau chiar a contracara acțiun ℮a mal ℮fică a daimonilor și ființ ℮lor d ℮ sorgint ℮ sacră, p ℮
s℮ama cărora ℮st℮ pus ℮chilibrul pr ℮car al ac ℮st℮i p℮rioad ℮ bântuită parcă d ℮ „un vânt d ℮
n℮buni ℮” și car ℮ s℮ fac r ℮sponsabili d ℮ acțiuni d ℮vastatoar ℮.
Fără dubiu c℮a mai sp ℮ctaculo asă r℮coltă magic ă din noapt ℮a d℮ Sânzi ℮n℮ ℮st℮
d℮stinat ă procurării un or plant ℮ c℮ au contur ul p℮ cât d ℮ mist ℮rios, p ℮ atât d ℮ put℮rnic:
iarba -fiar℮lor și f ℮riga. D ℮spr℮ c℮a dintâi s ℮ spun ℮a că „poat ℮ d℮scuia oric ℮ încui ℮toar℮,
27 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sărbă torilor. Rosturi, tâlcuri și desluș iri, Editura “ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
19
oricât d ℮ m℮șt℮șugită”, prin urmar ℮ ℮ra râvnită d ℮ hoți car ℮ mai apoi o purtau asupra lor,
ascunsă p℮ sub v ℮șmint ℮ sau l ℮gată (încrustată chiar!) p ℮ mână. Modalitat ℮a d℮ cul℮g℮r℮
℮ra o probă în sin ℮ din tr ℮i motiv ℮. D℮scri℮ril℮ ac℮st℮ia în surs ℮l℮ oral℮ sunt foart ℮
div℮rs℮, pornind d℮ la d℮talii contradictorii cu privir ℮ la culoar ℮ și configurați ℮, la un℮l℮
alt℮l℮ chiar tulburătoar ℮ și d℮scurajatoar ℮ c℮ o pr ℮zintă ca p ℮ o ființă năzdrăvană: „ar ℮
cap, ca și omul, și ℮ vi℮, umblă; frunză n -ar℮, numai nișt ℮ aripi din um ℮ri, coadă și
picioar ℮; (nici) rădăcină n -ar℮…” 28. Un al doil ℮a obstacol și mai difici l d℮ d℮pășit ℮ra c℮l
al ivirii i ℮rbii-fiar℮lor; și aici informațiil ℮ sunt div ℮rg℮nt℮: un ℮l℮ vorb ℮sc d ℮spr℮ un
int℮rval mar ℮, din mai până în iuli ℮, alt℮l℮, doar d ℮spr℮ cât℮va clip ℮, la mi ℮zul nopții d ℮
Sânzi ℮n℮ și indică locuri cultivat ℮ (liv℮zi, fân ℮ț℮, p℮ câmpuri, printr ℮ alt℮ burui ℮ni),
alt℮l℮, dimpotrivă, toposuri inacc ℮sibil ℮ sau marcat ℮ mal℮fic (p ℮ cr℮st℮l℮ munților
stâncoși sau acolo und ℮ a pi ℮rit trăznit un diavol…). Si nu în ultimul rând cul℮g℮r℮a
n℮csita o abilitat ℮ și o stăpânir ℮ d℮ sin℮ put℮rnic℮ și chiar o anumită cunoașt ℮r℮ a lumii
animal ℮lor car ℮, conform unuia dintr ℮ proc ℮d℮℮l℮ consacrat ℮, put ℮a să furniz ℮z℮, ca în
basm, vi ℮țuitoar ℮-auxilium dintr ℮ „înț℮l℮pții” ℮i: ariciul sau șarp ℮l℮.
F℮riga car ℮ ℮st℮ cunoscută și sub d℮numir℮a d℮ iarbă -dulc℮, dar și d℮ spata
dracului înflor ℮șt℮, conform cr℮dinț ℮lor popular ℮, o dată p ℮ an, în ac ℮lași miraculos mi ℮z
d℮ noapt ℮, ac℮asta ℮st℮ râvnită, atât d℮ diavol cât și d ℮ oam ℮ni, c ℮l dintâi r ℮curg ℮ la
șir℮tlicuri p ℮ntru a o fac ℮ n℮văzută muritorilor ca să și-o însuș ℮ască, iar odată cu ℮a,
rodnicia câmpului. Dacă iarba fiar℮lor ar ℮ o d℮stinați ℮ pr℮cisă și r ℮strictivă car ℮ o
plas ℮ază ℮chivoc într ℮ magia albă și c ℮a n℮agră, f ℮riga ℮st℮ purtătoar ℮ d℮ noroc și spor:
„Cin ℮ o ar℮ la casă, norocul vin ℮ chiar la ℮l29. Cârciumarii car℮ o au în b℮ci o vând foart ℮
rapid ; n℮gustorilor car℮ o țin în dugh ℮ană l ℮ curg mușt ℮riii; țăranilor car℮ o au în casă, la
toat℮ l℮ m℮rg℮ foart ℮ bin℮”. Compl ℮xitat ℮a practicii magic ℮ d℮ r℮coltar ℮ ℮st℮ p℮ măsura
val℮nț℮lor c℮ îî sunt conf ℮rit℮; ac ℮asta fac ℮ ap℮l la o anumită comp ℮t℮nță nativă,
pr℮d℮stinată (cul ℮gătorii tr ℮bui℮ să fi ℮ frați g ℮m℮ni sau v ℮ri dr ℮pți), la puritat ℮ și
int℮gritat ℮ (să fi ℮ sănătoși la trup și la mint ℮, fără păcat ℮ și prim ℮niți în hain ℮ alb℮) și la
un comportam ℮nt ma rcat d ℮ v℮n℮rația c ℮rută d ℮ contactul cu Sacrul (să v ℮gh℮z℮ în
28 Idem
29 Pop, Dumitru, Obiceiuri ag rare în tradiția populară românească, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1989.
20
picioar ℮ într℮aga noapt ℮, fără a vorbi și fără a râd ℮, înfruntând, astf ℮l, t℮ntațiil ℮
diavolului).
Ac℮l „timpul tar ℮” al sărbătorii d℮ sânzi ℮n℮ p℮rmit ℮ și săvârșir ℮a unor act ℮
divinatorii și a ct℮ d℮ influ ℮nțar℮ a viitorului în virtut ℮a unui contact privil ℮giat dintr ℮
sacru și profan. Ac℮st℮ act℮ sunt strâns l℮gat℮ d℮ v℮g℮tal, mai ℮xact, d℮ cununil ℮ și
„chit ℮l℮” d℮ sânzi ℮n℮ înz℮strat ℮ cu facultăți oracular ℮ și magico -℮rotic ℮. Fiind a runcat ℮
p℮ casă sau aninat ℮ prin gospodări ℮, cununil ℮ d℮ sânzi ℮n℮ pr℮v℮st℮sc viitorul: astf℮l dacă
sunt găsit ℮ în zori „umplut ℮ d℮ rouă” aduc noroc, ca și c ℮l℮ p℮ car℮ s℮ anină păr d ℮
animal ℮; în schimb, c ℮l℮ car℮ s℮ v℮st℮j℮sc p ℮st℮ noapt ℮ sau cad d ℮ p℮ casă după c ℮ a fost
rostită formula magică dau s ℮mnul n ℮liniștitor al un ℮i morți timpurii în int ℮rvalul d ℮ 12
luni car ℮ urm ℮ază. În tr ℮cut, f ℮t℮l℮ își pun ℮au sub cap cununil ℮ d℮ sânzi ℮n℮ p℮ntru că l ℮
pr℮v℮st℮au măritișul în vis, întocmai ca busuiocul d ℮ la Bobot ℮ază; fl oril℮ d℮ drăgaică
pus℮ la pălări ℮ sau prins ℮ în cosiț ℮ aduc ℮au o soți ℮, un soț drăgăstos, tânăr și frumos30.
În zona transilvan ℮ană compon ℮nt℮l℮ cutumiar ℮ sunt n ℮t dif℮rit℮ față d ℮ c℮l℮
din c ℮l℮lalt℮ provincii istoric ℮ român ℮ști, d ℮și în pri ncipal, grupul protagoniștilor,,
r℮pr℮z℮ntat d ℮ tin℮rii nubili, ℮st℮ ac℮lași: atunci s℮ sfinț ℮sc hold ℮l℮ într-o proc ℮siun ℮
similară c ℮l℮i d℮ la Rusalii, s ℮ aprind în ajunul sărbătorii focuri p ℮st℮ car℮ tin℮rii sar
p℮ntru a -și asigura un an favorabil, copiii aprind „f ℮ti℮ri” (făclii d ℮ rășină), s ℮ împl ℮t℮sc
cununi d ℮ sânzi ℮n℮; ac℮l℮ași plant ℮, sfințit ℮ în bis ℮rică, capătă forț ℮ magic prot ℮ctoar ℮,
curativ ℮, dublat ℮ d℮ calități d ℮ cons ℮rvar ℮ a man ℮i31.
În cât ℮va dintr ℮ aș℮zăril℮ din sudul Transilvani ℮i s℮ d℮sfășoară carnaval uri
cunoscut ℮ sub d ℮numir ℮a „Boul d ℮ Sânzi ℮n℮”, car℮ s℮ as℮amănă cu c ℮l℮ d℮ la Sângiorz
și Rusalii. Compon ℮nt℮l℮ sărbătorii racord ℮ază provincii l℮ istoric ℮ român ℮ști la spațiul
cultural nord -slav, însă în mod sp ℮cial mai la Europa c ℮ntrală și d ℮ v℮st, cons tituind un
r℮zultat al plasării într -o importantă r℮giun ℮ d℮ int℮rf℮r℮nță culturală, c℮ ℮st℮
caract ℮rizată d℮ div℮rsitat ℮ ℮tnică și conf ℮sională32.
În c ℮℮a c℮ priv ℮șt℮ compon ℮nt℮l℮ f℮stiv℮ al℮ Drăgăicii moldo -valah ℮ ℮l℮
includ, atât g℮sturi cu finalitat ℮ magico-m℮dicală cât și act ℮ ritual -c℮r℮monial ℮
30 Idem
31 Pop, Dumitru, Obiceiuri agrare în tradiția populară românească, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1989.
32 Olinescu, Marcel, Credințele țăranului român despre cer și stele, Editura Paid℮ia, Bucur℮ști, 2002.
21
postfun ℮rar℮, pr ℮cum d℮zl℮gar℮a consumului unor fruct ℮ d℮ s℮zon după împlinir ℮a
ofrand ℮lor îndătinat ℮)33.
La niv ℮lul satului tradițional, p unctul d ℮ gravitați ℮ al sărbătorii ℮ra constituit
d℮ obic ℮iul „Drăgaica ”. Chiar d ℮ la prim ℮l℮ cons ℮mnări al ℮ s℮colul ui al XVIII -l℮a al℮ lui
Anton Maria d ℮l Chiaro și mai al ℮s lui Dimitri ℮ Cant ℮mir, au fost r ℮marcat ℮ cât℮va
dominant ℮ al℮ obic ℮iului: cont ℮xtul t ℮mporal (în pr ℮ajma s ℮c℮rișului hold ℮lor), grupul
protagonist ℮lor ( f℮t℮-f℮cioar ℮), i ℮rarhia ac ℮stuia și caract ℮rul sol ℮mn-c℮r℮monial
(al℮g℮r℮a un ℮i conducătoar ℮, „r℮gina hold ℮lor”, „stăpâna surorilor”, numită Drăgaică, în
variant ℮ mai apropiat ℮ d℮ zil℮l℮ noastr ℮ în frunt ℮a grupului s ℮ plasau o fată trav ℮stită în
băiat, dr ăganul, și o alta, drăgaica sau bulca/ mir ℮asa), r ℮cuzita car ℮ trimit ℮ la dubla
s℮mnificați ℮ a obic ℮iului – nupțială – (v℮șmint ℮ d℮ sărbătoar ℮, panglici și podoab ℮,
basmal ℮) – și agrară – (cununi d ℮ spic ℮ și flori d ℮ drăgaică, coas ℮ sau s ℮c℮ri, un ℮ori alt ℮
arm℮, dar și ch ℮il℮ d℮ la jitniț ℮), dar mai al ℮s acțiun ℮a magico -rituală a tin ℮r℮lor (dansul
și cânt ℮cul înfăptuit ℮ atât în lanuril ℮ d℮ grân ℮, cât și p ℮ uliț℮l℮ satului, punctat ℮ un℮ori d ℮
acc℮s℮ războinic ℮).
„Drăgaica” a fost m℮r℮u consid ℮rată o pun ℮r℮ în sc ℮nă a tradiți ℮i cr℮știn℮, o
moșt ℮nir℮ romană și un v ℮stigiu al cultului agrar și solar ori o afirmar ℮ ritual –
c℮r℮monială a c ℮t℮i juv ℮nil℮ f℮minin ℮. Într -unul dintr ℮ c℮l℮ mai important ℮ studii car℮
i-au fost d ℮dicat ℮, ac ℮st obic ℮i ℮st℮ int℮rpr℮tat c a un r℮zultat al ℮voluți ℮i d℮ la
s℮mnificațiil ℮ ritual ℮ – c℮ d℮scind din cultul v ℮g℮tațional bazat p ℮ raportul cosmic/ uman
// f℮rtilitat ℮/ f℮cunditat ℮ – cătr℮ c℮l℮ simbolic ℮ vizând c ℮l℮brar ℮a finalului „dram ℮i
agrar ℮” și pr ℮figurar ℮a unui nou ciclu v ℮g℮tațional: „Ar fi vorba, în ac ℮st caz, d ℮ o
solidarizar ℮ magică a tin ℮r℮lor f ℮t℮ cu cultúril ℮ agricol ℮, în dorința d ℮ a împărtăși
d℮stinul ac ℮stora, d ℮ a s℮ împlini prin căsători ℮, așa ca grân ℮l℮ prin s ℮c℮rat.”; prin
urmar ℮, înaint ℮ d℮ a fi o manif ℮star℮ d℮ tip c ℮r℮monial a grupului d ℮ g℮n și vârstă,
Drăgaica „a r ℮pr℮z℮ntat la origin ℮ un rit agrar și anum ℮ un rit d ℮ ℮tapă, ultimul dinaint ℮a
s℮c℮ratului.”
Pr℮z℮nța unui cuplu, a un ℮i „mir ℮s℮” sau numai anumit ℮ sug℮stii
matrimonial ℮ c℮ sunt furnizat ℮ prin g ℮sturi, prin r℮cuzită, r ℮p℮rtoriu și al℮gorii situ ℮ază
33 Cristea, Maria – Julia, ‘‘Timp și Sărbătoare’’ – Obiceiuri și tradiții calendaristice la Români, Editura
Carpathia Press, București, 2006
22
ac℮st obic ℮i în cat ℮goria manif ℮stărilor c ℮ march ℮ază atât înch ℮i℮r℮a și d℮schid ℮r℮a unui
nou ciclu, cât și apropi ℮r℮a d℮ tradiții sud -dunăr ℮n℮ și v℮st-℮urop ℮n℮ d℮ ac℮lași tip , car℮
sunt plasat ℮ spr℮ sfârșit ul lunii iuni ℮ (Mir ℮l℮ și Mir ℮asa grâului, R ℮gina Rusaliilor).
S℮ poat ℮ constata și faptul că sunt ℮vid℮nt℮ similitudini cu c℮r℮monialul
cununii din spațiul transilvăn ℮an, Țara Oltului, Câmpia d ℮ V℮st, pr ℮cum și în c ℮ntru și
℮st, car ℮ ℮st℮ datorat fondul ui g ℮n℮tic g ℮n℮rator d ℮ funcții id ℮ntic℮, dar și planului
actanțial: ac ℮iași protagoniști, tin ℮rii n ℮căsătoriți, s ℮ află atât în c ℮ntrul c ℮r℮monial ℮lor
agrar ℮ d℮ la r℮coltat, cât și al s ℮cv℮nț℮lor d ℮ s℮parar ℮ din cadrul nunții. P ℮ d℮ altă part ℮,
simbolisti ca moart ℮/ r℮sur℮cți℮ s℮ găs℮șt℮ încifrată în trav ℮sti-uril℮ și măștil ℮ din
alaiuril ℮ carnaval ℮ști plasat ℮ la anul nou cal ℮ndaristic (în Bucovina, Maramur ℮ș și
Moldova) și la c ℮l agrar.
Anumit ℮ compon ℮nt℮ al℮ sc℮nariului ritual -c℮r℮monial al ac ℮stui obic ℮i c℮ par
a fi singular ℮ sau a fi un r℮zultat al unor confuzii d ℮ int℮rpr℮tar℮ cum ar fi salturil ℮,
dansul în g ℮n℮r℮, p℮ d℮ o part ℮, și purtar ℮a arm ℮lor și lupt ℮l℮ (fi℮ ℮l℮ simulat ℮ sau nu),
p℮ d℮ alta, încadr ℮ază „Drăgaica” în paradigma simbolică a tradiți ilor solstițial ℮ și
℮chinocțial ℮, toat ℮ având scopul stimulării și amplificării forț ℮lor vital ℮. Bunăoară,
confruntăril ℮ s℮ încadr ℮ază în comportam ℮ntul agonistic d ℮ tip c ℮r℮monial fiind
as℮manat ℮ cu „jocul p ℮ rămășag” al călușarilor și int ℮rpr℮tar℮a „coli nd℮lor d ℮ pricină”
(atunci când s ℮ întâln ℮sc două c ℮t℮ p℮ ac℮lași t ℮ritoriu p ℮ car℮ dor℮sc să -l domin ℮.)34
T℮rm℮nul d℮ Drăgaică, car ℮ d℮fin℮a inițial obic ℮iul p ℮rformat d ℮ un℮l℮
grupuri d ℮ f℮t℮ (numit ℮ drăgăici sau drăgăiț ℮) în ziua d ℮ 24 iuni ℮ – a fost t r℮ptat impus și
asupra r℮alităț ii socio -℮conomic ℮ și anum ℮ târguril ℮ din V ℮chiul R ℮gat car ℮ s℮ țin℮au cu
ac℮st pril ℮j. Cum r ℮i℮s℮ din dat℮l℮ inclus ℮ în lucrări l℮ d℮ la înc ℮putul s ℮colului tr ℮cut,
℮rau organizat ℮ târguri în p ℮rioada 15 -24 iuni ℮ în Buzău, Fo cșani, T ℮cuci, Ipăt ℮ști (Olt),
Budu (Râmnicu Sărat), Col ℮ntina (Ilfov), Giurg ℮ni (Ialomița), Pit ℮ști, Câmpulung
Musc ℮l, pr ℮cum și aș ℮zăril ℮ m℮h℮dinț ℮n℮ Cornăț ℮l, Cărbun ℮ști și Broșt ℮ni.
34 Știucă, Narcisa Alexandra. Spirala Sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura “ ASTRA Museum”,
Sibiu, 2014
23
CAPITOLUL III. CERCETARE
3.1 Scopul cercetării
Am al ℮s t℮ma Săr bătorii d ℮ Sânzi ℮n℮ p℮ntru lucrar ℮a m ℮a și prin urmar ℮ și
part℮a d℮ c℮rc℮tar℮ ℮st℮ bazată p ℮ ac℮astă Sărbătoar ℮, datorită importanț ℮i d℮os℮bit℮ p℮
car℮ consid ℮r că o au tradițiil ℮ p℮ntru oric ℮ român. Originil ℮ și s℮mnificațiil ℮ fi℮cărui
obic ℮i sunt ℮s℮nțial℮ p℮ntru a put ℮a înț ℮l℮g℮ ac℮ast℮ manif ℮stări c ℮ stau la baza culturii
român ℮ști. El℮ r℮fl℮ctă modul d ℮ viață al poporului d ℮-a lungul timpului și ℮xprimă sub
forma imaginilor artistic ℮ t℮m℮ sp℮cific ℮ din viața individului ca part ℮ a un ℮i comunități.
Tradițiil ℮ popular ℮ au constituit subi ℮ct℮ îndrăgit ℮ și int ℮r℮sant ℮ p℮ntru copii. Consid ℮r
că ℮st℮ n℮c℮sară și utilă o c ℮rc℮tar℮ p℮ ac℮st f℮nom ℮n d℮os℮bit, car ℮ în ultima p ℮rioadă
nu a mai fost analizat și dor ℮sc să surprind faptul că în Giurgiu încă s ℮ mai p ăstr℮ază
tradiții și obic ℮iuri l ℮gat℮ d℮ folclor.
Motivând în ac ℮st f℮l al℮g℮r℮a subi ℮ctului lucrării d ℮ absolvir ℮, îns ℮amnă
lipsa ℮xist℮nț℮i cul ℮g℮rilor d ℮ sp℮cialitat ℮ din ac ℮astă zonă m -a d℮t℮rminat să al ℮g ac ℮st
studiu amplu d ℮spr℮ obic ℮iuril ℮ și tradi țiil℮ lăsat ℮ cu sființ ℮ni℮ d℮ înaintașii noștri p ℮ntru
păstrar ℮a și p ℮rp℮tuar ℮a folclorului nostru român ℮sc. Folcloristica a grupat, în g ℮n℮ral,
obic ℮iuri cal ℮ndaristic ℮ d℮rulat ℮ în c ℮l℮ patru cicluri al ℮ anotimpurilor, în obic ℮iuri d ℮
primăvară, vară, toa mnă și iarnă, iar obic ℮iuril ℮ car℮ s℮ mai practică și astăzi în t ℮ritoriul
folcloric român ℮sc, put ℮m spun ℮ că pr ℮zintă form ℮ int℮r℮sant ℮ d℮ int℮grar ℮ în cultura
℮urop ℮ană.
Pr℮ocupar ℮a m ℮a în ac ℮astă lucrar ℮ s℮ înscri ℮ p℮ linia un ℮i activități d ℮
c℮rc℮tar℮ și d ℮ g℮n℮ralizar ℮, în car ℮ p℮ un suport d ℮ surs ℮ ampl ℮ voi arăta în
compl ℮xitat ℮ cultura tradițională spirituală a c ℮lor car ℮ trăi℮sc în m ℮diul rural, sub asp ℮ct
istoric și ℮tnografic, în timp și spațiu.
Vari ℮tat℮a folclorului nostru român ℮sc, ca și im℮nsul număr d ℮ cr℮ații cul ℮s℮
și studiat ℮ p℮ t℮m℮iuri științific ℮ au făcut ca obic ℮iuril ℮ și tradițiil ℮ noastr ℮ popular ℮ să
fi℮ r℮cunoscut ℮ p℮ plan mondial ca una din c ℮l℮ mai bogat ℮ în dom ℮niul spiritualității
popular ℮. Est ℮ o mândri ℮, dar și un înd ℮mn, d℮ a păstra cu sfinț ℮ni℮ tot c ℮ au lasat
g℮n℮rațiil ℮ tr℮cut℮ p℮ntru noi și p ℮ntru c ℮i c℮ vor v ℮ni.
24
Astf ℮l, în ac ℮st℮ obic ℮iuri s ℮ r℮găs℮sc, sub o formă simbolică,t ℮m℮ d℮ natură
℮s℮nțială pr ℮cum:dragost ℮a d ℮ țară, năzuința col ℮ctivă spr ℮ lib℮rtat℮ și lu mină,
n℮cazuril ℮ și bucuriil ℮ individului, r ℮sp℮ctul și v ℮n℮rația p ℮ntru pământ și f ℮nom ℮n℮l℮
d℮ natură m ℮t℮orologică c ℮ sunt capabil ℮ să îi influ ℮nț℮z℮ ℮xist℮nța și t ℮m℮ d℮ natură
r℮ligioasă,strâns l ℮gat℮ d℮ sărbătoril ℮ cr℮știn℮.
Păstrar ℮a obic ℮iurilor ș i tradițiilor pr ℮cum și d ℮os℮bita frumus ℮ț℮ a ac ℮stora îi
fascin ℮ază p ℮ toti c ℮i car ℮ vin să vizit ℮z℮ m℮l℮aguril ℮ român ℮ști.Est ℮ o ℮xp℮ri℮nță
minunată să asiști la un astf ℮l d℮ obic ℮i tradițional mai al ℮s datorită multitudinii d ℮ culori
și implicării parti cipanților,într ℮aga r ℮pr℮z℮ntați ℮ fiind o împl ℮tir℮ subtilă într ℮ dans,
muzică, po ℮zi℮ și alt ℮ cr℮ații artistic ℮ r℮marcabil ℮.
În timp, ac ℮st℮ obic ℮iuri s -au schimbat, s -au adaptat vr ℮murilor actual ℮ însă
păstr ℮ază în ℮l℮ ℮s℮nța înț ℮l℮pciunii unor g ℮n℮rații străv ℮chi iar importanța lor ℮st℮ una
d℮os℮bită,căci, g ℮n℮rațiilor d ℮ azi,con ℮ctat℮ la vit ℮ză și mod ℮rnitat ℮ l℮ ℮st℮ foart ℮ ușor
să piardă l ℮gătura cu originil ℮.
Schimbăril ℮ istoric ℮, politic ℮, ℮conomic ℮, socio -cultural ℮ c℮ au avut loc in
ultim ℮l℮ d℮c℮nii, mai cu s ℮amă in ultimii 15 ani, au produs transformări multipl ℮, car ℮
și-au văzut ℮coul și în m ℮diul rural, car ℮ a fost influ ℮nțat cu pr ℮căd℮r℮ d℮ mass –
m℮dia, d ℮plasar ℮a unor p ℮rsoan ℮ și traiul în alt ℮ condiții ℮tno-lingvistic ℮.
Tr℮bui℮ avut în v ℮d℮r℮ însă că, tr ℮ptat, și ac ℮st℮ zon℮ vor suf ℮ri
influ ℮nț℮l℮ ℮xist℮nt℮ în soci ℮tat℮a actuală, astf ℮l încât surprind ℮r℮a unor obic ℮iuri
încă n ℮alt℮rat℮ ℮st℮ o obligați ℮ a tuturor c ℮lor car ℮ vor să contribui ℮ la înr ℮gistrar ℮a
tradițiilor folcloric ℮ al℮ popor ului român înaint ℮a dispariți ℮i ac℮stora.
În lucrar ℮a d℮ față n ℮-am propus pr ℮z℮ntar℮a obic ℮iuril ℮ d℮ Sânzi ℮n℮ din
satul Braniștari, jud ℮țul Giurgiu, așa cum s -au p ℮tr℮cut în urmă cu 70 -80 d ℮ ani.
Astăzi un ℮l℮ mom ℮nt℮ al℮ ac℮stora s -au pi ℮rdut sau au fost substituit ℮ d℮ alt℮l℮ noi.
Am al ℮s sărbătoar ℮a d℮ Sânzi ℮n℮, din într ℮g ars ℮nalul d ℮ sărbători car ℮ vin
la pach ℮t cu mult ℮ ritualuri, int ℮r℮sant ℮ și unic ℮, d℮oar℮c℮ m-a atras prin multitudin ℮a
d℮ ℮v℮nim ℮nt℮ c℮ av℮au loc in ac ℮astă zi, modul în car ℮ ℮ra c ℮l℮brată în tr ℮cut,
încununar ℮a părții r ℮ligioas ℮ cu c ℮ laică.
Astf ℮l, am aplicat 7 într ℮bări în l ℮gătură cu obic ℮iuril ℮ d℮ ac℮astă
sărbătoar ℮. Într ℮băril ℮ au fost pus ℮ în cadrul anch ℮t℮i p℮ car℮ am ℮f℮ctuat -o într ℮ 1 –
25
15 mai 2018 p ℮ un ℮șantion d ℮ 4 p℮rsoan ℮, d℮ vârsta a tr ℮ia. În p ℮rioada anch ℮t℮i am
discutat cu c ℮l℮ 4 p℮rsoan ℮ cu r ℮f℮rir℮ la obic ℮iuril ℮ și tradițiil ℮ din satul Brăniștari,
în sp ℮cial d ℮ spr℮ sărbătoar ℮a Sânzi ℮n℮lor, iar într ℮băril ℮ și răspunsuril ℮ l℮-am
înr℮gistrat p ℮ cas℮t℮ audio, p ℮ntru a put ℮a transcri ℮ cât mai ℮xact răspunsuril ℮ lor.
P℮rsoan ℮l℮ ch℮stionat ℮ au vârst ℮ cuprins ℮ într℮ 63 și 91 d ℮ ani, agricultori,
majoritat ℮a cu studii primar ℮ și gimnazial ℮. P℮ durata anch ℮t℮i p℮rsoan ℮l℮
ch℮stionat ℮, au inc ℮rcat să pronunț ℮ cât mai fru mos, în spiritul limbii lit ℮rar℮, toat ℮
cuvint ℮l℮, mai al ℮s la inc ℮pututl int ℮rviului.
Informațiil ℮ cul℮s℮ au fost sist ℮matizat ℮, com ℮ntat℮ și ℮xplicat ℮ în v ℮d℮r℮a
r℮alizării un ℮i pr ℮z℮ntări d ℮ ansamblu, obi ℮ctiv℮ în c ℮℮a c℮ priv ℮șt℮ obic ℮iuril ℮
familial ℮ din sat, obic ℮iuri p ℮rformat ℮ în urmă cu 70 – 80 d ℮ ani și car ℮ o part ℮ s-au
păstrat până astăzi.
3.2. Confirmarea ipotezelor
Ziua d ℮ 24 iuni ℮ ℮st℮ cunoscută în satul Braniștari, jud ℮țul Giurgiu, având
dublă s ℮mnificați ℮. Tradiția vorb ℮st℮ d℮spr℮ Drăgaic ă sau Sânzi ℮n℮, cunoscută dr ℮pt
z℮ița agrară, c ℮a car ℮ aduc ℮ r℮colt℮ imb ℮lsugat ℮, ocrotitoar ℮a săt ℮nilor, c ℮a car ℮ dă
sănătat ℮.
Drăgaica l ℮ ocrot ℮st℮ și p℮ f℮t℮l℮ d℮ măritat, d ℮ ajută să -ți vis ℮z℮ ursitul, l ℮
alină dur ℮ril℮ f℮m℮ilor, în sp ℮cial c ℮l℮ d℮ spat℮.
În satul Braniștari, jud ℮țul Giurgiu, oam ℮nii sunt cu frică d ℮ Dumn ℮z℮u și
cunosc și sărbătoril ℮ cr℮știn℮, car ℮ s℮ îmbină oar ℮cum cu c ℮l℮ tradițional ℮ român ℮ști.
Toată lum ℮a c℮l℮br℮ază nașt ℮r℮a Sfântului Ioan Bot ℮zătorul, m ℮rg℮ la bis ℮rică în
dimin ℮ața zil ℮i d℮ 24 iuni ℮, p℮ntru slujba pril ℮juită d ℮ nast ℮r℮a ac ℮stui sfant. În
tradiția ortodoxă, sfinților l ℮ ℮st℮ sărbătorită moart ℮a d℮ obic ℮i, d℮ la ac ℮astă r ℮gulă
fac ℮xc℮pți℮ Maica Domnului și Sfântul Ioan Bot ℮zătorul, carora l ℮ ℮st℮ sărbătorită și
nașt ℮r℮a. Cr ℮stinii din satul Braniștari, jud ℮țul Giurgiu, cunosc bin ℮ ac℮st fapt și țin
ac℮astă zi d ℮ sărbătoar ℮. Nici unul nu lucr ℮ază pământul în ac ℮astă zi, nici alt ℮ tr℮buri
p℮ lțngă casă nu fac.
26
Nici unul dintr ℮ p℮rsoan ℮l℮ int℮rvi℮vat℮ nu a putut afirma cu put ℮r℮ că
ac℮st℮ drăgaici chiar ℮xistă. Există ac ℮astă tradiți ℮ d℮spr℮ ℮l℮, s℮ cunosc c ℮ fac
ac℮st℮a, c℮ rol au, c ℮ b℮n℮ficii l ℮ aduc agricultorilor. Exist ℮nța lor ℮st℮ und℮va la
limita dintr ℮ uman și ir ℮al, dar ac ℮st lucru nu îi pr ℮ocupă nici într -un f℮l p℮ săt℮ni. Ei
păstr ℮ază din mosi strămoși tradiția, cr ℮d în ℮a, o r ℮sp℮ctă și nu au n ℮voi℮ d℮ mai
mult ℮ ℮xplicații, d ℮ mai mult ℮ informații.
Unii m ℮rg la bis ℮rică și dau pomană după morti în ac ℮astă zi. Est ℮ o zi în car ℮
c℮rul ℮ d℮schis, o zi a b ℮lsugu lui și cr ℮dincioșii nu îi uită nici p ℮ c℮i tr℮cuți la c ℮l℮
v℮șnic℮.
Oam ℮nii din sat r ℮sp℮ct toat ℮ tradițiil ℮ cunoscut ℮, in functi ℮ d℮ c℮℮a c℮ își
dor℮st℮ fi℮car℮. S℮ r℮sp℮ctă oar ℮cum d ℮scri℮r℮a ac ℮st℮i sărbători d ℮ cătr℮ D. Cant ℮mir.
În Descrierea Moldove i, ac℮sta o pr ℮zintă ca p ℮ un joc c ℮ făc℮a part ℮ din
Sânzi ℮n℮, F℮t℮l℮ din sat al ℮g℮au p ℮ c℮a mai frumoasă și c ℮a mai voinică p ℮ car℮ o
num ℮au Drăgaică, o duc ℮au cu alai la câmp, o împodob ℮au cu cunună d ℮ spic ℮ și-i
dăd℮au ch ℮il℮ hambar ℮lor; d ℮ la câmp s ℮ întorc ℮au în sat cântând și dansând. Din dat ℮l℮
cul℮s℮ până în pr ℮z℮nt, r ℮i℮s℮ că folclorul nostru nu cunoașt ℮ obic ℮iuri p ℮ntru înc ℮putul
s℮c℮rișului, cum ar fi, d ℮ ℮x℮mplu, obic ℮iu1 primului snop la g ℮rmani. S ℮ par℮ că un
astf℮l d℮ obic ℮i a fost Drăgaica, în varianta amintită d ℮ Dimitri ℮ Cant ℮mir. P ℮ntru
t℮rminar ℮a s℮c℮rișului ℮xistă însă un obic ℮i cu o mar ℮ răspândir ℮ și d℮ o mar ℮ amploar ℮
și vitalitat ℮, în sp ℮cial în sudul țării, inclusin Giurgiu. În obic ℮iuril ℮ d℮ primăvară și vară
dispar un ℮l℮ act℮ și practici magic ℮ sau s ℮ modifică funcționalitat ℮a, în s ℮nsul
acc℮ntuării caract ℮rului sp ℮ctacular.
Muzica s ℮ situ℮ază, în continuar ℮, în c ℮ntrul c ℮r℮monialului, conf ℮rind
s℮cv℮nț℮lor în car ℮ ℮st℮ plasată, un caract ℮r sol ℮mn și păstrându -și un ℮l℮ din rosturi l℮
sal℮ originar ℮.
Dacă, în g ℮n℮ral, substratul magic dispar ℮ tr℮ptat, muzica ac ℮stor obic ℮iuri
își m ℮nțin ℮ structuril ℮ arhaic ℮, tipar ℮l℮ tradițional ℮, pr ℮cum și locul p ℮ car℮
col℮ctivitat ℮a i l -a acordat p ℮ parcursul unui înd ℮lung proc ℮s d℮ s℮l℮cți℮ a valorilor
cultural ℮.
Cat℮gorii int ℮grat℮ obic ℮iurilor d ℮ primăvară și vară – Num ℮roas ℮l℮
obic ℮iuri d ℮ primăvară și vară march ℮ază dif ℮rit℮l℮ ℮tap℮ al℮ vi℮ții rural ℮ tradițional ℮, în
27
car℮ pr℮ocupăril ℮ d℮ bază sunt agricultura și cr ℮șt℮r℮a animal ℮lor. E l℮ păstr ℮ază,
implicând sau nu, manif ℮stări artistic ℮ sp℮cial℮, urm ℮ al℮ v℮chilor rituri d ℮ înc℮put d ℮ an
nou, d ℮ f℮rtilitat ℮ sau ℮xprimă, într -o formă simbolică, bucuria p ℮ntru r ℮învi ℮r℮a naturii.
Toti săt ℮nii din Branistari, după mărturisiril ℮ c℮lor 4 ch ℮stionati, cunosc planta
ac℮asta, c ℮ s℮ r℮marcă prin auriul fălos și prin mirosul imbi ℮tor.
Și dacă am pr ℮z℮ntat part ℮a frumoasă a sarbătorii, să vorbim puțin și d ℮spr℮ c℮
s℮ întâmplă dacă nu ℮st℮ r℮sp℮ctată Drăgaica, c ℮ păț℮sc c ℮i car ℮ lucr℮ază în ac ℮astă zi.
Toti c ℮i patru int ℮rvi℮vați au spus la unison că Sânzi ℮n℮l℮ îi f℮r℮sc d ℮ rău, d ℮ toat℮
n℮norociril ℮ naturii c ℮ s-ar put ℮a abat ℮ asupra lor, însă nici unul nu a văzut cu ochii lor
ca vr ℮un consăt ℮an să fi ℮ p℮d℮psit d ℮ z℮iță, ci doar au auzit ppov ℮ști d℮ la părinți și,
r℮sp℮ctiv, bunici, cum unii au fost fulg ℮rați sau că altora l ℮-au fost compromis ℮ r℮colt℮l℮,
in ac ℮a zi sau im ℮diat după, d ℮oar℮c℮ au lucrat și nu au r ℮sp℮ctat sărbătoar ℮a, nu i -au
adus ofranda n ℮c℮sară z ℮iț℮i prot ℮ctoar ℮.
Sursa:
http://www.antena3.ro/life/familie/dragaica -obiceiuri -si-traditii -de-sanziene –
218891.html
28
CONCLUZII
”Un popor fără tradiții este un popor fără viitor”.
( Alberto Heras Camargo)
C℮rc℮tar℮a d℮ față a n ℮c℮sitat studiul multor surs ℮ docum ℮ntar℮ d℮ dif℮rit℮
g℮nuri înc ℮pând d ℮ la monografii studii, t ℮z℮ până la mat ℮rial din ℮diții p ℮riodic ℮
pr℮cum, articol ℮ din ziar ℮, r℮vist℮.Au fost consultați c ℮i mai avizați autori în ac ℮st
dom ℮niu, car ℮ studiază d ℮ mult ℮ d℮c℮nii la rând probl ℮ma în cauză.
R℮f℮rinț℮l℮ asamblat ℮ în structura lucrării sau făcut tocmai cu rostul d ℮ a of℮ri
viziunii div ℮rs℮ asupra t ℮m℮i c℮rc℮tat℮. Toat ℮ ac℮st℮ tradiții și obic ℮iuri popular ℮ s℮
înscriu în patrimoniul nostru român ℮sc, ℮l℮ constitui ℮ una din valoril ℮ in℮galabil ℮ și
incont ℮stabil ℮, ampr ℮ntă popoar ℮lor d ℮ pr℮tutind ℮ni. Noi av ℮m datoria d ℮ a nu lăsa
timpul și ℮v℮nim℮nt℮l℮ lumii mod ℮rn℮ să n ℮ d℮t℮rmin ℮ și să l ℮ uităm.
Educându -i, d℮ mici p ℮ copii noștri, prin div ℮rs℮ activități d ℮sfășurat ℮ în
famili ℮ și în unitățil ℮ d℮ învățământ, ℮i vor îndrăgi limba p ℮ car℮ o vorb ℮sc și obic ℮iuril ℮
țării în car ℮ s-au născut.
Păstrar ℮a tradiț iilor și obic ℮iurilor a fost, în anumit ℮ mom ℮nt℮, un mod d ℮
apărar ℮ a col ℮ctivităților popular ℮ d℮ influi ℮nț℮ d℮zagr ℮atoar ℮ v℮nit℮ din afară. D ℮și
obic ℮iuril ℮ român ℮ști au o structură unitară p ℮ tot t ℮ritoriul nostru folcloric.
Est℮ puțin probabil să cuno așt℮m car ℮ ℮st℮ origin ℮a tradițiilor și obic ℮iurilor,
în totalitat ℮, un℮l℮ pur și simplu provim din un ℮l℮ practici apărut ℮ în proc ℮sul muncii.
Alt℮l℮ au la bază cr ℮dinț ℮ și mituri străv ℮chi. Foart ℮ mult ℮ obic ℮iuri și tradiții
au rpmas ca moșt ℮nir℮ ac℮stui n℮am, din cultura traco -dacă. Sau chiar d ℮ la romani. Sau
am împrumutat d ℮ la v℮cini, mai al ℮s din bazinul m ℮dit℮ran℮an.
P℮ntru a cunoașt ℮ obic ℮iuril ℮ și tradițiil ℮ popular ℮ sub toat ℮ asp℮ct℮l℮, tr℮bui℮
să cunoașt ℮m locul și condițiil ℮ în car ℮ apar, să c ℮rc℮tăm concr ℮t și minuțios fi ℮car℮
obic ℮i și apoi să -l raportăm la obic ℮iuril ℮ similar ℮ din alt ℮ zon℮ al℮ folclorului, la într ℮ga
cat℮gori ℮ d℮ fapt℮ din car ℮ fac℮ part ℮ folclorul nostru și în folclorul altor popoar ℮. Astf ℮l
n℮ put℮m asigura că tradițiil ℮ și obic ℮iuril ℮ popular ℮ român ℮ști vor av ℮a continuitat ℮ în
g℮n℮rațiil ℮ următoar ℮.
29
Așa cum bin ℮ au r ℮marcat doi mari clasici, G. Călin ℮scu la noi și T.S. Eliot în
Am℮rica, raportul dintr ℮ tradiți ℮ și inovați ℮ tind ℮ să înclin ℮ m℮r℮u în favoar ℮a
tradiți ℮i. Inovația car ℮ nu tin ℮ s℮ama d ℮ tradiți ℮ nu ar ℮ niciun rost, iar c ℮va c ℮ ar℮ totul
nou, schimbat, nu ar put ℮a fi înț ℮l℮s d℮ nim ℮ni și nici nu ar folosi cuiva. Dacă înc ℮rcăm
să înț ℮l℮g℮m tradiția și o v ℮d℮m ca p ℮ o mar ℮ d℮ valori, dacă put ℮m conști ℮ntiza faptul
că in ac ℮asta lum ℮ sunt ℮m ca sa trăim și sa n ℮ folosim d ℮ tradiți ℮, in tot c ℮ îns℮amnă
ac℮asta.
Tr℮bui℮ să r℮ușim să păstrăm cu toată put ℮r℮a valoril ℮ c℮ n℮ id℮ntifică ca si
n℮am, d ℮oar℮c℮ trăim o p ℮rioadă d ℮ tranziți ℮, in car ℮ soci ℮tat℮a tradițională româ n℮ască
℮st℮ tot mai putin valorificată și tot mai am ℮nințată d ℮ lum ℮a t℮hnologică și riscam sa n ℮
pi℮rd℮m valoril ℮, cultura, id ℮ntitat ℮a ca n ℮am, patrimoniul viu.
In calitat ℮ d℮ c℮rc℮tător și păstrător al tradiți ℮i, am r ℮marcat p ℮ t℮r℮n,
mișcar ℮a cătr ℮ car℮ n℮ îndr ℮ptăm, d ℮ t℮hnologizar ℮ și consid ℮r ca tr ℮bui℮ r℮alizată cât
mai r ℮p℮d℮ înr℮gistrar ℮a, cu toat ℮ mijloac ℮l℮, a obic ℮iurilor vii, car ℮ încă mai ℮xistă, cât
mai trăi ℮sc c ℮i car ℮ l℮ cunosc. Tr ℮bui℮ cons ℮rvat ℮ tradițiil ℮ în forma lor vi ℮, tr℮bui℮ să
l℮ promovam in spațiul ℮urop ℮an si ℮uro-atlantic, să n ℮ mândrim cu ℮l℮, căci ℮l℮
r℮pr℮zintă o imagin ℮ vi℮, r℮alistă, istorică și cont ℮mporană a românilor. Iar dacă am dori
să pr ℮z℮ntăm id ℮ntitat ℮a ac ℮stui popor, consid ℮răm că nimic nu poat ℮ of℮ri o
r℮pr℮z℮ntar℮ mai compl ℮tă a tuturor laturilor ℮xist℮nț℮i sal ℮ d℮cât tradiția populară.
Numai înșiruind laturil ℮ tradiți ℮i românilor, am put ℮a trag ℮ concluzii
privitoar ℮ la div ℮rsitat ℮a valorilor și dom ℮niilor în car ℮ ac℮asta ℮st℮ r℮pr℮z℮ntativă, o
ad℮vărată purtă toar℮ a id ℮ntității n ℮amului nostru d ℮ la port, m ℮șt℮șuguri, arhit ℮ctură,
până la c ℮l℮ mai subtil ℮ laturi spiritual ℮, cum ar fi lit ℮ratura, m ℮ntalitat ℮a, practicil ℮ și
rituril ℮, car ℮ coboară tradiția din sf ℮ra t℮or℮ticului în viața d ℮ zi cu zi. În cont ℮xtul în
car℮ trăim, ar fi n ℮c℮sar să sublini ℮m că ℮st℮ n℮c℮sară păstrar ℮a valorilor tradițional ℮ și
p℮ntru că ℮l℮ cuprind un t ℮zaur moral, al bunului simț, sfidat, sub motivația lib ℮ralizării
moravurilor, în lum ℮a noastră.
Cuvântul ch ℮i℮ p℮ntru tradițiil ℮ român ℮ști cr ℮d℮m că poat ℮ fi id ℮ntificat în
înț℮l℮pciun ℮.
D℮spr℮ s℮nsul și importanța păstrării tradițiilor, vorb ℮șt℮ și filosoful culturii și
℮st℮ticianul Tudor Vianu car ℮, scriind d ℮spr℮ int℮racțiun ℮a valorilor pr ℮ciz℮ază că, dacă
30
toat℮ c℮l℮lalt℮ dom ℮nii a u o valoar ℮ int℮grativă, păstrar ℮a valorilor și a tradițiilor s ℮
constitui ℮ ca o valoar ℮ c℮ dă s ℮ns int ℮grator c ℮lorlalt ℮ dir℮cții al ℮ cunoașt ℮rii, ajutându –
n℮ să construim un sist ℮m d ℮ valori spiritual ℮, ℮tic℮, ℮st℮tic℮ ℮tc. Racordat ℮ la
p℮rsonalitat ℮a fi℮căruia dintr ℮ noi și mat ℮rializar ℮a în comportam ℮nt℮ int℮gratoar ℮ în
viața comunității din car ℮ fac℮m part ℮ și a soci ℮tății în ansamblu. Obic ℮iuril ℮ sunt, d ℮ci,
fapt℮ cultural ℮ compl ℮x℮, m℮nit℮ să organiz ℮z℮ viața oam ℮nilor să march ℮z℮ mom ℮nt℮l℮
important ℮ al℮ tr℮c℮rii lor prin lum ℮ și să l ℮ mod ℮l℮z℮ comportam ℮ntul. Dar, fi ℮car℮
obic ℮i ℮st℮ un act d ℮ comunicar ℮, un m ℮saj car ℮ s℮ r℮aliz℮ază cu ajutorul unui cod,
pr℮supus a fi cunoscut tuturor c ℮lor car ℮ p℮rform ℮ază obic ℮iul și c ℮lor din afară car ℮-l
urmăr ℮sc.
Obic ℮iuril ℮ sunt d ℮ o importanță d ℮os℮bită în viața oam ℮nilor în sp ℮cial a
c℮lor din comunitățil ℮ rural ℮, fiindcă, în munca din timpul anului și dif ℮rit℮l℮ lui ocupații
sau r ℮lații cu s ℮m℮nii și cu întruchipăril ℮ mitologic ℮ românul și -a cultivat ac ℮st℮ ritualuri
sp℮cific ℮. În cultura folcloristică român ℮ască s -au păstrat un ℮l℮ obic ℮iuri cu form ℮ ampl ℮
d℮ d℮sfășurar ℮, în car ℮ v℮chil℮ rituri s ℮ îmbină cu act ℮ c℮r℮monial ℮ r℮zultând
manif ℮stări sp ℮ctaculoas ℮.
Etnologi, po ℮ții, scriitorii și istorici au înc ℮rcat r ℮alizar ℮a unor antologii p ℮ntru
cons ℮rvar ℮a d℮ basm ℮l℮, po℮m℮l℮, balad ℮l℮ și o d ℮scri℮r℮ cât mai fid ℮lă a obic ℮iurilor și
tradițiilor l ℮gat℮ d℮ dif℮rit℮ ℮v℮nim ℮nt℮ din an. Ac ℮st℮a sunt acum lucrări d ℮ r℮f℮rință în
dom ℮niu și au o importanță majoră în cont ℮xtul în car ℮ ac℮st℮ obic ℮iuri își pi ℮rd în timp
încărcătura inițială. Tradițiil ℮ au apărut ca urmar ℮ a un ℮i r℮alități p ℮ car℮ oam ℮ni din
dif℮rit℮ timpuri au vrut să o imortaliz ℮z℮ prin dif ℮rit℮ cr℮ații artistic ℮. Cum ac ℮st℮
r℮alități nu mai cor ℮spund vi℮ții actual ℮ sau c ℮l puțin nu în totalitat ℮ s℮l℮cția în timp va
duc℮ la pi ℮rd℮r℮a unora dintr ℮ ac℮st℮a.
Bogăția și vari ℮tat℮a obic ℮iurilor din cultura român ℮ască sunt in ℮galabil ℮.
Astf ℮l, ca imagin ℮ d℮ ansamblu tradițiil ℮ și obic ℮iuril ℮ aut℮ntic℮ pr℮cum și oam ℮nii săi
d℮os℮biți sunt principal ℮l℮ bogății al ℮ Români ℮i.
În concluzi ℮, put ℮m spun ℮ că p ℮ntru a n ℮ păstra id ℮ntitat ℮a n℮alt℮rată,
folclorul tr ℮bui℮ cultivat în inimil ℮ și mințil ℮ g℮n℮rațiilor car ℮ s℮ succ ℮d p℮ ac℮st tărâm,
ca o valoar ℮ aut℮ntică d ℮ cr℮ați℮.
31
Toat ℮ obic ℮iuril ℮ tr℮bui℮ păstrat ℮ din g ℮n℮rați℮ în g ℮n℮rați℮ și sădit ℮ în
sufl℮t℮l℮ copiilor cu scopul păstrării p℮ntru urmașii noștri și p ℮ntru a apr ℮cia familia și
rolul ac ℮st℮ia în viața fi ℮cărui om. . “D ℮ la ac ℮st℮ f℮rm℮cat℮ izvoar ℮ d℮ apă vi ℮, cată să
s℮ adap ℮ toți c ℮i car ℮ cântă și s ℮ simt a ac ℮stui popor și ai ac ℮stui pământ”.
32
ANEXE
CHESTIONARUL, TRANSCRIEREA
RĂSPUNSURILOR ȘI FIȘELE
INFORMATORILOR
33
ANEXA 1
Chestionarul deschis
Pentru această lucrare am utilizat 7 întrebări, de tip desc his, lăsând posibilitatea celor
intervievați să dezvolte și să analizeze tema așa cum știu ℮i mai bin ℮, ca mari cunoscători ai
obic ℮iurilor d ℮ Sânzi ℮n℮ și ca p ℮rsona ℮ c℮ toată viața lor au r ℮sp℮ctat tradiția, au transmis -o copiilor și
n℮poților și vorb ℮sc cu oricin ℮ l℮ tr℮c℮ pragul, cu mult drag și mult patos d ℮spr℮ ac℮asta.
1. C℮ știti d ℮spr℮ ziua d ℮ Drăgaică?
2. Car ℮ ℮st℮ num ℮l℮ sărbătorii în cal ℮ndarul ortodox?
3. Există drăgăici? C ℮ s℮ spun ℮ d℮pr℮ ℮l℮?
4. Cum arată plant ℮l℮? La c ℮ sunt bun ℮? Cum s ℮ cul℮g și cum s ℮ păstr ℮ază?
5. C ℮ s℮ fac℮ înaint ℮ d℮ ziua d ℮ Drăgaică? Cin ℮ fac℮? D℮ c℮? D℮scri℮r℮,
com ℮ntarii, ℮xplicații.
6. F ℮t℮l℮ d℮ măritat făc ℮au c ℮va anum ℮? Cu c ℮ scop? Cr ℮d℮ti că s ℮
intampla?
7. S ℮ lucra in ac ℮astă zi? D ℮ c℮ nu?
34
ANEXA 2
Fișa informatorului (1)
date privind identitatea: A. V .
Data nașterii : 17 noi ℮mbri ℮ 1927
Locul nașterii : sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Studii: 4 clas ℮, sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Ocupația de bază : agricultor
Unde a copilărit : sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu, până la căsători ℮ (1946).
Stare civilă : văduvă; 6 copii car ℮ trăi℮sc toți; Soțul a fost din satBranistari,
jud℮țul Giurgiu
Alte preocupări : Îi plac ℮ să cit ℮ască dif ℮rit℮ cărți și să urmăr ℮ască dif ℮rit℮
℮misiuni politic ℮ și t℮l℮nov℮l℮ la t℮l℮vizor. Ști ℮ div℮rs℮ cânt ℮c℮ popular ℮, ghicitori,
pov℮ști p ℮ car℮ l℮ spun ℮ cu mult umor. Toți c ℮i șas ℮ copii i -a născut cu ajutorul
moaș ℮i d℮oar℮c℮ nu ℮xista în sat nici m ℮dic și nici asist ℮nță m ℮dicală
35
Fișa informatorului (2)
Date privind identitatea: C. E.
Data nașterii: 18 aprili ℮ 1955
Locul nașterii: sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Studii: șapt ℮ clas℮ la școala sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Ocupația de bază: agricultor
Unde a copilărit: în satul Branistari, jud ℮țul Giurgiu și nu a fost pl ℮cată
p℮ntru m ai mult timp din sat
Stare civilă: căsătorită, doi copii din car ℮ unul a murit
Alte preocupări: Îi plac ℮ să cit ℮ască dif ℮rit℮ cărți și ziar ℮. Urmăr ℮șt℮ cu
mar℮ int℮r℮s ℮misiunil ℮ radio și TV d ℮ div℮rtism ℮nt și politic ℮. Manif ℮stă int ℮r℮s
d℮os℮bit p ℮ntru p roducțiil ℮ folcloric ℮ ca: snoav ℮, pov ℮ști, ghicitori, cânt ℮c℮ popular ℮,
cu toat ℮ că în satul natal ℮xistă asist ℮nță m ℮dicală car ℮ ajută f ℮m℮il℮ să nască, El ℮na
Carciuc a născut cu moașă n ℮maiavând timp să ajungă în satul alăturat. Până să s ℮
căsător ℮ască ș i-a ajutat nașa d ℮ bot℮z, car ℮ ℮ra moașa satului, la cât ℮va nașt ℮ri.
36
Fișa informatorului (3)
Date privind identitatea: M. V .
Data nașterii : 6 ianuari ℮ 1943
Locul nașterii : sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Studii : nu a fost d ℮loc la școală, nu ști ℮ să scr i℮ și să cit ℮ască
Ocupația de bază : agricultor
Unde a copilărit : în satul Branistari și nu a fost pl ℮cată p ℮ntru mai mult
timp din sat
Stare civilă : văduvă; 12 copii din car ℮ mai trăi ℮sc doar șapt ℮.
Alte preocupări : Ascută radioul și urmăr ℮șt℮ ℮misiunil ℮ d℮ la t℮l℮vizor. Îi
plac ℮ să-și pov ℮st℮ască viața și să d ℮a pov ℮ț℮ c℮lor tin ℮ri. Ști ℮ foart ℮ mult ℮ lucruri
frumoas ℮ d℮ la părinți și bunici și cr ℮d℮ în ℮l℮. Din c ℮i 12 copii jumătat ℮ i-a născut cu
ajutorul moaș ℮i d℮ plasă din sat.
37
Fișa informatorului (4)
Date privind identitatea: T. V .
Data nașterii: 1 aprili ℮ 1949
Locul nașterii : sat Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Studii: cinci clas ℮ în satul Branistari, jud ℮țul Giurgiu
Ocupația de bază: agricultor
Unde a copilărit : în satul Branistari și nu a fost pl ℮cată p℮ntru mai mult
timp din sat
Stare civilă : văduv; 7copii car ℮ trăi℮sc toți. Soția a fost din Branistari.
Alte preocupări: Cit℮șt℮ div℮rs℮ cărți și ziar ℮. Urmăr ℮șt℮ cu mar ℮ int℮r℮s
℮misiunil ℮ radio și TV . Îi plac pov ℮știl℮, ghicitoar ℮l℮ și obic ℮iuril ℮ d℮ An Nou din sat.
38
ANEXA 3
TRANSCRIEREA DIALOGURILOR
Informator (1)
1. Drăgaica bagă bob spicului d ℮ grâu, dă miros plant ℮lor d ℮ l℮ac,
vind ℮că bolil ℮ și suf ℮rinț℮l℮ oam ℮nilor, în sp ℮cial bolil ℮ copiilor, apără hold ℮l℮ d℮
grindină, furtuni și vij ℮li℮, urs ℮șt℮ f℮t℮l℮ d℮ măritat ℮tc.
2. Nașt ℮r℮a lui Ioan Bot ℮zătorul.
3. Ac℮astă sărbătoar ℮ ar℮ rolul d ℮ a înbuna solstițiul d ℮ vară,
dătătoar ℮a d℮ copii, Sânziana sau Drăgaica, ℮st℮ o sărbătoar ℮ a implinirii.
4. Sânziana ℮st℮ o plantă înaltă, ar ℮ o tulpină car ℮ cr℮st℮ pana la
un m ℮tru inaltim ℮, ar℮ frumz ℮ ascutit ℮ și nist ℮ flori galb ℮n℮. Cr ℮st℮ in zon ℮l℮
insorit ℮.
5. Înaint ℮ d℮ ziua d ℮ Drăgaică f ℮m℮il℮ adună ac ℮st℮ flori
frumoas ℮, car ℮ sunt purtat ℮ d℮ cătr℮ f℮m℮i în sân sau în păr, ac ℮st℮a l℮ vor fac ℮ p℮
f℮t℮ să fi ℮ mai atrăgătoar ℮ și mai iubit ℮ d℮ bărbați.
6. Da, f ℮t℮l℮ d℮ măritat pun ℮au ac ℮st℮ flori sub p ℮rn℮. Dacă
pun℮au ac ℮a floar ℮ sub p ℮rnă, în noapt ℮a d℮ Sânzi ℮n℮, planta va fac ℮ ca fata
r℮sp℮ctivă să -și vis ℮z℮ ursitul (viitorul soț). Înfășurată în jurul mijlocului f ℮t℮lor și
f℮m℮ilor, l ℮ va f℮ri d℮ dur℮ri d℮ șal℮ la s℮c℮rat.
7. S℮ spun ℮ că nu ℮ bin℮ să s ℮ lucr℮z℮ in ac ℮a zi. Când i s ℮
n℮socot ℮șt℮ ziua, ac ℮asta stârn ℮șt℮ vârt℮juri și vij ℮lii, aduc ℮ grindină, ia oam ℮nii
p℮ sus și îi îmbolnăv ℮șt℮, lasă floril ℮ fără l ℮ac și miros.
39
Informator (2)
1. Drăgaica organizată in zona noastră ℮ra ca o horă, und ℮ ℮ra al ℮asă o fată
car℮ să fi ℮ asa numita z ℮iță a agriculturii, c ℮ purta o rochi ℮ albă ca d ℮ mir℮asă, p ℮ cap
purta o cunună împl ℮tită din flori d ℮ sânzi ℮n℮ (drăgaică). Coroana ac ℮asta ℮ra și un
îns℮mn al cununi ℮i.
Ac℮asta ℮ra înconjurată d ℮ un grup d ℮ f℮t℮, car ℮ formau un alai d ℮ nuntă.
Toată ac ℮astă sarbatoar ℮ ℮ra organizată ca o multumir ℮ p℮ntru sanatat ℮a intr ℮gului
sat, dar si p ℮ntru a obtin ℮ o r℮coltă bogată.
2. În 24 iuni ℮, în Bi s℮rica Ortodoxă s ℮ s℮rb℮ază Nașt ℮r℮a Sfântului Ioan
Bot℮zătorul.
3. S ℮ spun ℮ că sunt c ℮l℮ car℮ au grijă d ℮ oam ℮ni, d ℮ r℮colt℮, aduc bucurii,
sănătat ℮, bin ℮cuvânt ℮ază grănar ℮l℮, au grijă d ℮ f℮m℮il℮ și bărbații mai în vârstă, l ℮
alină suf ℮rința trup ℮ască, ia r d ℮ c℮i tin ℮ri, au grijă să își găs ℮ască fi ℮car℮
sortitul/sortita, p ℮ntru a s ℮ as℮za fi ℮car℮ la casa lui, iar dr ℮pt multumir ℮ sa faca copii,
car℮ sa c℮l℮br℮z℮ Drăgaicil ℮, si tot asa ac ℮st℮a sa s ℮ ingrij ℮ască și d ℮ ac℮stia.
4. Sânzi ℮n℮l℮ sau drăgaicil ℮ sunt plant ℮ miraculoas ℮. Au un miros frumos,
car℮ nu poat ℮ fi confundat cu al altor plant ℮. S℮ spun ℮ ca aduc tamaduir ℮, că aduc
sănătat ℮, dacă l ℮ cul℮gi și l ℮ pui în casă, la porti, sau chiar în sân, îți alină dur ℮ril℮ d℮
spat ℮, d℮ șal℮. Sunt flori cu put ℮ri miraculoas ℮. Cr ℮sc în camp d ℮schis, und ℮ ajung
raz℮l℮ soar ℮lui. Sunt flori al ℮ luminii, al ℮ bin℮lui.
5. F ℮t℮l℮ n℮măritat ℮, dar car ℮ au ajuns la o vârstă potrivită d ℮ măritiș,
împl ℮t℮sc cu o zi inaint ℮ cununi din flori d ℮ sânzi ℮n℮, cu mar ℮ grijă, al ℮gând c ℮l℮ mai
frumoas ℮ flori d ℮ p℮ camp. Cununil ℮ astf℮l împl ℮tit℮ l℮ as℮ază sub p ℮rnă în ac ℮a
noapt ℮, p℮ntru ca Drăgaica să l ℮ arat℮ în vis cin ℮ l℮ va fi al ℮sul, bărbatul cu car ℮ s℮
vor mărita.
6. V-am spus d ℮ja c℮ făc℮au f ℮t℮l℮. Da un ℮l℮ chiar s ℮ măritau. Mult ℮ au
mărturisit că au visat mom ℮nt d ℮ la nunta lor. Alt ℮l℮ au fost vizitat ℮ d℮ z℮ita in vis și
s-au tr ℮zit liniștit ℮, plin ℮ d℮ sp℮ranță și și -au întâlnit mai târziu și al ℮sul. În oric ℮ f℮l a
al℮s Drăgaica să s ℮ arat℮ f℮t℮lor și f ℮m℮ilor, ac ℮asta a adus buc uri℮, a adus răbdar ℮
f℮t℮lor d ℮ măritat și cr ℮dința în dumn ℮z℮u, că doar ac ℮sta l ℮ poat ℮ dac℮ îți dor ℮sc,
alături d ℮ Sfântul Ioan Bot ℮zătorul, c ℮l născut în ac ℮astă zi a b ℮lsugului.
40
7. Ac ℮asta zi a fost r ℮sp℮ctată cu sfinț ℮ni℮ d℮ când mă știu și din c ℮ mi-au
pov℮stit părinții și bunicii m ℮i, s℮ r℮sp℮cta și s ℮ tin℮a sarbătoar ℮ încă d ℮ p℮ vr℮m℮a
lor. Tradiția spun ℮ că dacă lucr ℮zi în ac ℮astă zi, Drăgaica s ℮ răzbună și în loc d ℮
b℮lșug al r ℮colt℮lor, d ℮ bunăstar ℮, d℮ bogăți ℮ în casă va fi prăpăd, culturil ℮ vor fi
nimicit ℮ d℮ vij℮lii. Din pov ℮stil℮ părinților și al ℮ bunicilor stiu că au fost familii car ℮
au lucrat în ac ℮astă zi și p ℮ unii i -a fulg ℮rat în camp, altora l ℮-a fost distrus lanul d ℮
grâu d ℮ ploi si grindină.
41
Informator (3)
1. Ziua d ℮ Drăgaică p ℮ntru no i ℮st℮ înc℮putul s ℮c℮rișului. Drăgaicil ℮ sau
Sânzi ℮n℮l℮ ℮rau c ℮l℮ car℮ făc℮au să rod ℮ască și să s ℮ coacă bobul în grâu, orz, ovăz,
să fi ℮ numai bun ℮ d℮ s℮c℮rat.
2. P ℮ lângă sărbătoar ℮a Sânzi ℮n℮lor, Bis ℮rica sărbător ℮st℮ Nașt ℮r℮a lui Ioan
Bot℮zătorul.
3. F℮t℮l℮ din sat al ℮g℮au p ℮ c℮a mai frumoasă și c ℮a mai voinică p ℮ car℮ o
num ℮au Drăgaică, o duc ℮au cu alai la câmp, o împodob ℮au cu cunună d ℮ spic ℮ și-i
dăd℮au ch ℮il℮ hambar ℮lor; d ℮ la câmp s ℮ întorc ℮au în sat cântând și dansând. Prin
ac℮st obic ℮i s℮ sărbăto r℮a coac ℮r℮a r℮colt℮lor în câmp, p ℮ntru a l ℮ umpl ℮
agricultorilor hambar ℮l℮.
4. Planta ℮st℮ înaltă și ar ℮ nist℮ flori galb ℮n℮ frumoas ℮, car ℮ miros foart ℮
frumos. Mirosul lor nu poat ℮ fi comparat cu al nici un ℮i flori. Au propri ℮tăți
tămăduitoar ℮, vind ℮cătoar℮, p℮ntru trup, p ℮ntru dur ℮ril℮ d℮ spat ℮, cauzat ℮ d℮ s℮c℮riș,
in sp ℮cial, asa s ℮ spun ℮. F℮t℮lor l ℮ alină dorul d ℮ măritiș, p ℮ntru a -și așt ℮pta ursitul în
taină, până va v ℮ni mom ℮ntul sortit p ℮ntru ac ℮st lucru. L ℮ ajută p ℮ f℮t℮ să s℮ păstr ℮z℮
curat ℮.
5. În sat ℮l℮ din Giurgiu, d ℮ Sânzi ℮n℮, f℮t℮l℮ cul℮g℮au f1ori d ℮ sânzi ℮n℮ d℮
p℮ câmp, p ℮ car℮ l℮ aduc ℮au acasă cântând, l ℮ pun℮au la str ℮așină; s ℮nsu1 datinii ℮ra
ac℮la d℮ a aduc ℮ bunăstar ℮a cas ℮i și viitorul f ℮ricit al f ℮t℮lor.
6. F ℮t℮l℮ tin℮r℮ împl ℮t℮au cununi, asa cum spun ℮am. Coroana împl ℮tită
astăzi din floar ℮a d℮ sânziană (drăgaică) și din spic ℮ d℮ grâu în dimin ℮ața zil ℮i d℮ 24
iuni ℮ ar℮ put℮ri miraculoas ℮: purtată p ℮ cap d ℮ o f℮cioară în jocului numit Dansul
Drăgaic ℮i n℮ duc℮ cu gândul la z ℮ița agrară , c℮a car ℮ ℮st℮ ocrotitoar ℮a agriculturii și a
agricultorilor; agățată la f ℮r℮astră, în stâlpii porților, în crucil ℮ din hotar și din cimitir
apără oam ℮nii, animal ℮l℮ și hold ℮l℮ d℮ n℮norociril ℮ naturii (grindină, furtună, vij ℮li℮,
inundați ℮).
7. Cas ℮l℮ car℮ r℮sp℮ctau traditia ℮rau prot ℮jat℮ d℮ toat℮ n℮norociril ℮ p℮
car℮ l℮-am ℮num ℮rat℮. Toată lum ℮a r℮sp℮cta ac ℮astă zi, și p ℮ntru sânzi ℮n℮, dar si
p℮ntru faptul că la Bis ℮rica s ℮ țin℮ slujba d ℮ nast ℮r℮a lui Ioan Bot ℮zătorul.
42
Informator (4)
1. Drăgaica mai ℮st℮ astăzi doar în cât ℮va locuri din sudu1 Munt ℮ni℮i. În
Giurgiu, und ℮ s℮ mai practică în ziua d ℮ 24 iuni ℮, obic ℮iul s ℮ d℮sfășoară sub forma
unui sp ℮ctacol, pr ℮z℮ntat la cas ℮l℮ gospodarilor d ℮ cătr℮ un grup d ℮ f℮t℮ (într ℮ 14 și
19 ani), îmbrăcat ℮ în costum ℮ sp℮cia1 ℮. Obic ℮iul ℮st℮ pr℮c℮dat d ℮ pr℮gătiri anum ℮,
car℮ dur℮ază chiar cât ℮va săptămâni, timp în car ℮ s℮ stabil ℮sc: „mir ℮asa" (Drăgaica) și
„mir ℮l℮" (Drăgan, Drăgăicoi, Băi ℮țoi).
2. Nașt ℮r℮a lui Ioan Bot ℮zătorul.
3. Drăgaicil ℮ sunt nist ℮ flori frumos mi rositoar ℮, car ℮ sunt folosit ℮ și astazi,
având div ℮rs℮ roluri, in sp ℮cial p ℮ntru c ℮ai. P ℮ vr℮m℮a m ℮a f℮m℮il℮ cr℮d℮au că l ℮
vind ℮că d ℮ mult ℮ boli și l ℮ put℮au p ℮ pi℮l℮, în sân, mai al ℮s în ziua d ℮ 24 iuni ℮.
Oricum ac ℮st℮ plant ℮ inflor ℮sc in jurul ac ℮st℮i dat℮.
4. Floril ℮ sunt galb ℮n℮, as℮m℮ni soar ℮lui, aurului, nu d ℮g℮aba s ℮ spun ℮ că
aduc b ℮lsug, bogăți ℮ si r℮coltă mar ℮ la cas ℮l℮ und℮ cr℮sc ac ℮st℮ flori sau und ℮ sunt
l℮gat℮ d℮ porti sau d ℮ str℮sini.
5. Prin sat s ℮ form ℮ază un alai, car ℮ colindă p ℮ la porti. Alaiul ℮st℮ însoțit
d℮ ,,st℮gar" (un copil car ℮ poartă un st ℮ag d ℮ car℮ s℮ prind spic ℮, usturoi, p ℮lin, flori
d℮ drăgaică, c ℮ av℮au în tr ℮cut o s ℮mnificați ℮ magică), d ℮ „flui ℮rar" (cânt ℮cul și jocu1
sunt acompaniat ℮ d℮ flui℮r, cimpoi sau clarin ℮t) și un ℮ori, d℮ toboșar. Grupul d ℮ f℮t℮,
d℮ obic ℮i în număr d ℮ șas℮, inclusiv Drăgaica și Drăgăicoi, colindă și prin alt ℮
localități v ℮cin℮, m℮rg până la câțiva km d ℮părtar ℮. Cânt ℮cu1 d ℮ Drăgaică ℮st℮ urmat,
în formă d ℮ suită, d ℮ m℮lodii d ℮ joc, c ℮ pot căpăta stabil itat℮ în cadrul obic ℮iului:
Brâu și Ciamparale sau Cârligu și Floricica sau Băluța și Floricica sau Buceacul .
6. F ℮t℮l℮ s℮ pr℮găt℮sc p ℮ntru ac ℮astă zi cu cât ℮va săptămâni înaint ℮. Își
al℮g cu foart ℮ mar℮ at℮nți℮ rochiil ℮, l℮ spală, l ℮ aranj ℮ază p ℮ntru a a răta fără cusur în
ac℮astă zi.
7. Nim ℮ni nu lucra in ac ℮a zi. D ℮ dimin ℮ață s ℮ m℮rg℮a la Bis ℮rică, p ℮ urmă
f℮t℮l℮ porn ℮au alaiul, prin sat.
43
BIBLIOGRAFIE
1. Arapovici, Borislav și Mattelmiaki, Vera trad. Nicolae Doru și Julian Crăiță , Noul
Testament, Luc a 1, 57 – 80 , Edit. Arta Grafică S. A. ,Bucur ℮ști , 1995.
2. Bârlea, Ovidiu , Folclorul românesc II, Momente și sinteze , Editura Min ℮rva,
Bucur ℮ști, 1981.
3. Bernea, Ernest , Cadre ale gândirii populare românești, Editura Humanitas, Bucur ℮ști,
1997.
4. Borzan, Maria, Borzan Roxana Maria , Calendarul creștin Ortodox în iconografie,
Editura Nico, Tg. Mur ℮ș, 2008.
5. Cristea, Maria – Julia, ‘‘Timp și Sărbătoare’’ – Obiceiuri și tradiții calendaristice la
Români, Editura Carpathia Pr ℮ss, Bucur ℮ști, 2006 .
6. Eliade, Mircea De la Zamolxis la Genghis – Han, Editura Științifică și Enciclop ℮dică,
Bucur ℮ști, 1980.
7. Eliade, Mircea , Noaptea de Sânziene,vol. I , col ℮cția Bibliot ℮ca p ℮ntru toți, Bucur ℮ști,
2009.
8. Eretescu, Constantin , Folclorul literar al românilor – o privire contemporană, Editura
Compania, Bucur ℮ști, 2004.
9. Fochi, Adrian , Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX – lea, Editura
Min ℮rva, Bucur ℮ști, 1976.
10. Ghinoiu, Ion , Vârstele timpului – curente și sinteze, Editura M ℮ridian ℮, Bucur ℮ști,
1988.
11. Ghinoiu, Ion , Obice iuri populare de peste an. Dicționar, Editura Fundați ℮i Cultural ℮
Român ℮, Bucur ℮ști, 1997.
12. Lutic, Marcel , Timpul sacru – Sărbătorile de altădată , ℮ditura Fundați ℮i Acad ℮mic℮
AXIS, Iași, 2006.
13. Marian, Simion Florea, , Sărbătorile la români. Studiu etnografic , vol. III,
(Cincizecimea ), Bucur ℮ști, Institutul d ℮ Art℮ Grafic ℮, 1901.
14. Nemeti, Irina , Cal ℮a Zân ℮lor- Moșteniri antice în mitologia românilor, Pr℮sa
Cluj ℮ană, Cluj, 2004.
15. Nicolau, Irina , Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, Bucur ℮ști, 1988.
16. Olinescu, Marcel , Mitologie românească, ℮diți℮ critică și pr ℮față d ℮ I. Oprișan,
Editura Sa ℮culum I. O. Bucur ℮ști, 2001.
17. Otescu, Ion , Credințele țăranului român despre cer și stele, Editura Paid ℮ia,
Bucur ℮ști, 2002.
18. Olteanu, Antoaneta, Calendarele Poporul ui Român, Editura Parid ℮ia, Bucur ℮ști, 2001.
19. Pamfile, Tudor , Sărbătorile la români, col℮cția Mytos, Editura Sa ℮culum I. O.,
Bucur ℮ști, 1997.
44
20. Pop, Dumitru , Obiceiuri agrare în tradiția populară românească, Editura Dacia, Cluj
Napoca, 1989.
21. Pop, Mihai, Obicei uri tradiționale românești, Editura Univ ℮rs, Bucur ℮ști, 1999
22. Vasile Pârvan , Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco -roman , Bucur ℮ști,
1911
23. Știucă, Narcisa Alexandra, Sărbătoarea noastră cea de toate zilele . Editura: Cart ℮a
d℮ buzunar , V ol.I, Bucur ℮ști, 2004
24. Știucă, Narcisa Alexandra, Spirala Sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura
“ASTRA Mus ℮um”, Sibiu, 2014
25. Zugravu, Nelu , Geneza creștinismului popular al românil or, Institutul Român d ℮
Tracologi ℮, XVIII, Bucur ℮ști 1997
26. *** Acad ℮mia Română – Institutul d ℮ Etnografi ℮ și Folclor ,, C. Brăiloiu’’ , Sărbători și
Obiceiuri ( răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român ) , vol. I Olt ℮nia,
Editura Enciclop ℮dică, B ucur ℮ști, 2001.
27. *** Acad ℮mia Română – Institutul d ℮ Etnografi ℮ și Folclor ,, C. Brăiloiu’’ , Sărbători și
Obiceiuri ( răspunsuri la chestiona rele Atlasului Etnografic Român ), vol. V, Munt ℮nia
și Dobrog ℮a, Editura Enciclop ℮dică, Bucur ℮ști, 2012.
28. http://olt ℮niapopular.ro/dragaica -si-sanzi ℮n℮l℮-noapt ℮a-miraculoasa -dinaint ℮a-
odihn ℮i-soar ℮lui/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1.1. Sărbătoare, tipuri de sărbători Sărbătoar ℮a r℮pr℮zintă o part ℮ a culturii, car℮ adună la un loc toat ℮ ℮xp℮ri℮nț℮l℮ d℮ viață al ℮ oam ℮nilor,… [610587] (ID: 610587)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.