1.1 Individualizarea Munților Retezat în Carpații Meridionali Munții Retezat, cu înălțimi falnice și lacuri nemaiîntâlnite, reprezintă pentru toate… [309342]

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE

1.1 [anonimizat], [anonimizat] a Făgărașului, cele mai impresionante ținuturi muntoase din Carpații Meridionali. [anonimizat]. Pe teritoriul acestor munți este delimitat Parcul Național Retezat fiind in cadrul acestuia Rezervația științifică. În scest fel comorile frumuseților naturii sunt protejate prin lege.

[anonimizat] a lanțului Balcanilor sau cu Munții Tauern din Alpii austrieci.

[anonimizat]. În cadrul grupei de vest a acestora, Munții Retezat sunt individualizați ca unitate printr-o serie de elemente ce le sunt proprii precum: masivitatea, altitudinea, orientarea culmilor principale și cea a [anonimizat]. Elementele ce atribuie acestor munți importante caractere alpine. [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat]-vest(Mihai Haret ” Masivul Retezatului” – Revista ” Boabe de grîu”, anul I, 1930.). Totuși, datorită aspectelor și particularităților diferite ale Munților Tulișa cu altitudinea de 1792 m, aceștia trebuie considerați ca subunitate aparte.

Munții Retezat cu înălțime de peste 2.400 m, domină munții de jur împrejurul său cu cel putin 150 m. Peisajul sălbatic este deosebit deoarece se remarcă vîrfurile si crestele stâncoase având imense căldări glaciare cu multe lacuri și întinse grohotișuri. [anonimizat], [anonimizat]. În partea de vest și sud se află Rîului Mare adîncită cu aproximativ 1.000 m în podurile suprafeței de eroziune Borăscu acesta despărțind Retezatul de munții Țarcu și Godeanu. În partea de sud Munții Retezat vin în conexiune cu Depresiunea Petroșani. Legătura dintre Retezat și Godeanu este făcută printr-o culme cu înalțimi ce ating în jur de 1.900 și 2.000 m, [anonimizat] (Gh Niculescu 1965).

[anonimizat]-sud-vest – est-nord-[anonimizat]. Culmea nordică principal începe de la confluența Lăpușnicului cu Rîul Șes prin Muntele Zlata având altitudinea de 2. 142 m, este formata din nueroase varfuri cum ar fii: Bucura cu atitudinea de 2 433m, Peleaga cu altitudinea de 2. 509 m, Păpusa cu altitudinea de 2. 508m și Vîrful Mare cu altitudinea de 2. 463 m. Culema sudica are înalțimi mult mai reduse (Geografia României III Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei: Editura Academiei Republicii Socialiste România 1987 p 331) .

Formațiunile petrografice participă în cea mai mare parte la alcătuirea Muntilor Retezat. Granodioritul de Retezat și cel de Buta străpung șisturile cristaline slab metamorfozate acestea constituie un sinclinal urmat in lung de văile Lăpușnicului si Rîului Bărbat, dar in acelasi timp este și cel mai puternic masiv.

Lungimea ariei trapazoidale acupată de Munții Retezat incluzând și culmea Tulișa este de circa 45 de km, lățimea acesteia măsoară 20 de km. Coordonatele intersecției diagonalelor trapezului sunte de 22°40` longitudine estică și 45°17` latitudine nordică.

CAPITOLUL 2. CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE ALE MUNȚILOR RETEZAT

2.1. Caracteristici geologice ale Munților Retezat

A. Unitățile Danubianului Inferior

Această unitate cuprinde o multitudine de roci, de la roci polimetamorfice precambriene până la paleozoice, ele s-au metamorfozat în timpul ciclului carpatin. În aceasa zonă sunt prezentate unități de relief: Unitatea de Retezat, Nucșoara, Rof, Furcătura, Petreanu. (Kräutner et al., 1981).

Unitatea de Retezat

Grupul Drăgșan si Tulișa fac parte din Unitatea Retezatului, flanccat cu șisturi cristaline (Pavelescu 1967). Pe o întreagă porțiune de aproximativ 45 km si o lațime cuprinsă între 15-25 km ocupă toată regiunea Retezatului până aproape de Râul Bărbat. Predomină granodioritele dar pe unele locuri se observă roci cloritoase.

Grupul de Drăgșan este separată în două ramuri, unul dintre ele este principal sericito-cloritos, iar celălalt secundar amfibolitic. Ramura principală este alcătuită din calcare cristaline, cuarțite și macacee, iar ramura secundară este alcatuită din șisturi amfibolitice și șisturi cloritoase.(Pavelescu,1953).

Grupul de Tulișa are o serie de roci foarte slab metamorfozat în Cambrian. Muntele are o fâșie îngustă, de la Vf. Colțu Mare și se continuă până la Valea Râului Bărbat. ”Succesiunea stratigrafică este urmatoarea: conglomerate metamorfozate, calcare cristaline în plăci, filite, metagreii (Macaleț 1085).

Unitatea de Pilugu

Este situată în partea de sud-est a Retezatului, fiind compusă din șisturi cristaline. Unitatea de pilugu este concepută din mai multe formațiuni, prima dintre ele este Formațiunea carbono-grafitoasă, Formațiunea cuarțitelor și gnaiselor, Formațiunea Tușu( Berzea 1988).

Retezat și Buta sunt parcurse de granite și roci filoniene, cele două masive sunt purtătoare de corpuri magmatice ce s-au desprins din învelișul lor (Pavelescu, 1953).

Unitatea de Nucșoara

Unitatea de Nucșoara este situată in partea de nord – vest a Retezatului până la Valea Râului Mare, fiind orientat pe direția nord-est – sud-vest, având lațimea până la 30 km. Aceasta este alcătuită din mai multe formațiuni. Una din Formațiunea de Râușoru formată din șisturi cuarțoase, Formațiunea de Nucșoara este acoperita de Formațiunea Râușorul, deoarece este formată din șisturi cuarțoase-grafitoase, șisturi cuarțosericitoase (Gherasi 1973).

Unitatea de Rof

Unitatea de Rof este formată din Formațiunea leptyno-amfibolitică de Rof și din Formațiunea amfibolitelor de Picui. Formațiunea de Rof este alcătuită din șisturi cuarțoase, leptinite și amfibolite (Dumitrescu 1983) și Formațiunea de Picui are două falii orientate în pardea de NE- SV.

Unitatea de Furcătura

Unitatea de Furcătura se dezvoltă în partea nordică a Unității de Rof, este formată din gnaise cu Formațiuni de Nisipoasa și șisturi cuarțoase. Este înconjurată de gnaise, având o fâsie ce înconjoară Unitatea Nucșoara (Dumitrescu 1983).

Unitatea de Petreanu

Apare de-a lungul Râului Mare la altitudinea de 650-900 m , fiind alcatuită din gnaise granitice.

B. Pânza Danubianului Superior

Pânza Danubianului Superior se întinde pe partea Nordică a Retezatului, până aproape de Râul Bărbat fiind în strânsă legatură cu Unitățile de Furcătură, Nucșoara și Retezat, situate in partea sudică, această grupă face parte din ciclul Carpatin. Având în vedere că Complexul Inferior este alcătuit din șisturi cristaline, Complexul Superior este format din șisturi cuarțitice (Pavelescu 1953, Micu Paraschivescu 1970).

2.3. Caracteristici climatice ale Munților Retezat

Climatul Munților Retezat este justificat de câteva acțiuni însemnate cum ar fi: orientarea culmilor în paralel cu masele de aer atlantice și meditareene, altitudinea și nu în ultimul rând expunerea versanților față de direcția razelor solare. Din cauza altitudinii crescute se poate observa o diferență accentuată înte elementele climatice de la baza masivului, dar și culme.

2.3.1. Factorii genetici ai climatului

Avănd în vedere că o foarte mare parte din procesele de modelare a scoarței terestre, având la bază agenții de natură climatică, acestea au elemente climatice existente in Munții Retezat, etajul alpin cu altitudinea de peste 1800 m și cel forestier, dar bineînțeles că se ține cont și de etajele geologie: seminival, alpin, subalpin și forestier. (Urdea, Sârbovan, 1955). Aceștia au folosit datele de la stațiile metorologice de la Țarcu, Cuntu si Petroșani cu altitudini ce variază de la 2180 m până la 581 m.

Clima acestor păduri și pajiști este de obicei aspră și umedă, în schimb radiația solară va alea um maxim de 1,60 cal/cm²/min.

Valorile temperaturii multianuale sunt cuprinse între -2,6°C la Vf. Omu, -0,5° C la Vf Țarcu, 3,3°C la Vf Parâng, 4,4°C la Cutu și 7,7°C la Petroșani. Avănd in vedere ca luna ianuarie este ce mai rece, valorile ajungând la -10,9°C la 2500 m, -9,3°C la 2100 m, pâna la -3,8°C, urmând ca în lunile de vară să atingă valori de la 10°C la altitudinea de peste 1000 m ajungând pâna la 17,2°C la 600 m. De obicei, sunt caracteristice peste 6-7 luni din an temperaturi negative și 3-4 cu temperaturi care oscilează deasupra lui 0°C la altitudini înalte.

2.3.2. Caracteristicile principalilor parametri climatici

Înghețul, este un fenomen care apare mai tot timpul pe culmi, se poae observa și în timpul verii, de obicei zilele cu îngheț ajung până la 260 pe ani in zona alpină spre deosebire de culmile joase care ajung sa atingă aproximati 190 zile pe an. Înghețul poate aparea prin luna mai, iar cel mai devreme pe 20 noiembrie.

Umezeala aerului, are o diferență scazută, față de celelalte elemente. De obicei umezeala relativă oscileza între 70%-75%, ajungând pana la 80%- 85% pe culme. Valor însemnate apar de obicei între sfârsitul primăverii și îneputul verii cu valori mai mari de 90%, iar sub 80% la începutul lunii octombrie. Datorită faptului că pe culme valorile sunt crescute, apare totuși uscăciunea care cauzează scaderea vaporilor de aer.

Nebulozitatea, prezintă diferențe accentuate, vara acesta creste în altitudine. De obicei la începutul lunii mai valorile circulației aerului umed sunt maximne spre deosebire de luna octombrie unde valorile sunt minime.

Un fenomen specific zonelor muntoase este ceața. Odată cu altitudinea crește și zilele cu ceață indiferent de sezon. La baza muntelui numarul de zile poate ajunge la 60 de zile crescând treptat in altitudine unde poate atinge si 280 de zile pe an.

Având în vedere că durata stralucii soarelui este în strânsă concordanță cu nebulozitatea și ceața vara, la baza versantului scade de la 1200 de ore pana la 900 de ore pe culme, iar iarna diferenta este mai slabă pe verticală având valori cuprinse între 500 si 700 ore.

Precipitațiile atmosferice diferă în funcție de masele de aer atlantice și mediteraneene. Spre deosebire de partea inferioară a versanților având un gradient de 30 mm/100m, în partea mijlocie creste ajungând la 40 mm/ 100 m. La altitudinii cuprinse între 1500- 1900 m cantitatea de preciptații ajungând la 1300 mm/zi , iar la baza muntelui precipitațiile sunt cupriinse între 800 mm/ zi și 900 mm/ zi. Toamna la baza versantului optimul pluviometric este de 60 mm/ luna

Tot timpul ninsoarea întârzie, pe culme este o întârziere de 4-5 zile, iar la baza muntelui de 10-15 zile, în schimb dezghetul are loc mai devreme din cauza încalzirii solului. Spre deosebire de baza muntelui unde numarul de zile cu zapada este de 100 de zile având stratul de 60-70 cm, la altitunii de peste 2000 m se poate ajunge la peste 170 zile cu stratul de zapadă până la 90-100 cm atingând pe alocuri si 2-3 m .

În zonele montane vântul este predominant. În mare parte frecvența vântului pe creastă, crește la 93%- 94% atingând viteza medie de 15m/s in luna februarie și în mijlocul verii 8m/s, iar pa văi adăpostite 40%-50%. Deoarce viteza vântului are un impact foarte mare, peisajul geografic este expus la o tulburare extremă climatică cu diverse manifestări: izbirea picăturilor de ploaie pe versanți și spulberarea zăpezii, făcând ca vegetația alpină si subalpină să se adapteze condițiilor specifice.

2.4. Caracteristici hidrografice ale Munților Retezat

Rețelele hidrografice sunt de două feluri: permanent si temporară. Grupa Retezat se află într-un process continuu de ape curgatoare care erodează și transport materialele evacuându-le într-o altă arie montană.

În figura de mai jos hidrograful debitelor scoate în evidență valoarea maximă la începutul verii 19,9 și 14% la Râu Bărbat, 25 și 17,4% la Lăpușnicu Mare, 19,4 și 15% la Râușor, 24,8 și 16,9% la Râu Mare, scurgerea minima au loc in lunile de iarnă, din cauza înghțului, dar și de toamnă cu 2,08 și 4,65%, avesta fiind determinat de fenomenele climatice sfecifice fiecărui anotimp.

Hidrograful debitelor medii ale principalelor râuri din Munții Retezat

Debitele au valor diferite, Râul Bărbat are ce mai mare debit, iar celelalte artere având adebite mai mici. În Bazinul Râului Bărbat debitul este foarte mare ajungând pana la 36,6 l/s/km², dar și Râul Mare 34,2 l/s/km² (Râurile României, 1971). O abatere foarte mică consumată de albii, influențează stabilirea debitelor maxime.

Debite (m3/s) cu diverse asigurări (I) și scurgerea specifică (II) la principalele râuri din Munții Retezat

I

II

2.4.1. Rețeaua hidrografică de suprafață

Cele 58 de lacuri permanente sunt grupate în bazinele a cinci complexe hidrologice: 1. Râul Barbat, 2. Nucșoara, 3. Zlatuia,  4. Judele, 5. Izvorul Bucurii cu Lapușnicul Mare.

1. Bazinul hidrografic al Râului Bărbat se întinde de la est de Custura Păpușii până la Dealul Cozmei. Acesta își indreapta cursul în partea de nord, fiind orienat spre est. Râul Bărbat este un râul colector. Strânge laolaltă pâraiele de pe Dealul Cosmei, dar si de pe Valea Tulișa și Valea Sohodului.

. Bazinul hidrografic al Râului Bărbat

2. Valea Nucșoara cuprinde în complexul său pârâul Cheagului, valea Galesului, Valea Rea, Valea Pietrile și Valea Stănișoara, acestea pornind din căldarile glaciare.

3. Complexul Zlatuia, ocupă toate căldarile glaciare nordice ale crestei principale, care este cuprinsă între vârfurile Retezat, Bucura si Zanoaga. Cele mai importante sunt: pârâul Zlatuia, Valea Carligului și Valea Radeșul Mare, toate acestea unindu-se și se varsă in Râul Bărbat la altitudinea de 780 m. (Cocean, P. 2002)

4. Complexul Judele, este situat în partea de sud-est și sud-vest de principala creastă nordincă, Zănoaga fiind cel mai important lac glaciar a acestul complex. (Cocean, P. 2002)

5. Complexul hidrografic Izvorul Bucurii și Lapușnicul Mare, cuprinde sistemele din partea centrală a crestei principale nordice. Iezerul si lacul Peleaga sunt între Vf. Peleaga și Păpușa la altitudinea de 2100m. Din aceste lacuri pornesc două brațe unul dintre ele este Lăpușnicul Mare, iar al doilea Valea Bucurii care aduce apele scurse din lacurile Bucura Mare, Agatat, Floricica, Viorica, Ana, Lia, apoi Valea Slaveiului și Valea Turcel.

6. Complexul al Vaii Jiului, cuprinde totalitatea apelor curgătoare de pe versanții sud-estici și nordici. Cel mai important pârâu este Soarbele care izvorăște din muntele cu același nume. Jiul de Vest i-a naștere din Valea Câmpușelului și Valea Garbova. Jiul de Vest, după confluența cu pârâul Buta, părăsește sectorul prin depresiune Petroșani.

2.4.2. Lacurile

Lacurile din Retezat,au luat naștere în urma unei acțiuni de erodare glaciară, acestea sunt înșirate pe văile glaciare. Având în vedere ca aceste lacur sunt o bagație, în diferite carți se spune ca sunt 70, aceste poat fi temorare sau sunt total colmatate

O foarte mare parte din aceste lacuri, sunt formate la altitudinii de 2000 m, în general lacurile dinspre versantul nordic s-au format la altitudini mai mari cuprinse între 1700 și 2400 m, spre deosebire de cei sudici care sau format la altitudinii de sub 2000 m.

Retezatul găzduiește lacuri cu o suprafață imensă; Lacul Bucura are 8,8 ha, Zănoaga 6,5 ha și Tăul Negru 4,2 ha. Adâncimea și suprafața sunt în funcție de geneza acestora, ele s-au format fie prin acțiunea erodării ghețarilor, ori prin depozitele morenaice. Lacurile cu cele mai mari adâncimi o au: Zănoaga- 29m, Tăul Negru- 25m și Bucura Mare – 16m, iar restul lacurilor având adâncimi cuprinse între 1 si 5 metri. Volmul de apă este foarte mare de exemplu Zănoaga are 693.000m³, iar Bucura 625.000m³, Taul Negru 446.000m³.

Tăul Negru

Lacurile adună anual aproximativ 1400 mm de precipitații ce cad pe suprafața lacului, iar 1000 mm ajung în cuvetele lacustre, deasemenea topirea zăpezilor este un factor care este foarte important ajungand aproximatv 60% în lacuri.

Lacul Bucura are o suprafață foarte mare de aproximativ 192 ha, primind anual o cantitate de 2,2 milioane m³de apă, având în vedere ca prin emisar se scurg 90%, iar prein evaporare se pierde restul de 10%. De oicei primăvara sunt valor maxime, iar toamna mai scăzute.

Apele lacurilor la suprafață au de obicei 0,2° C, iar în adâncime 4°C, pe masura ce temperatura crește poate ajunge si la 5°C, în lunile de vară valorile temperaturii apei poat atinge de la 7°C pâna la 10°C, iar în adâncime 5°C. în rarele cazuri în care tempera rămîne constantă la 12°C, se stabilește homotermia de toamă.

Gradul de stralucire a apei dn lacuri si transparența ies in evidență in zilele însorite, iar transparenșa poate ajunge la o adâncime de 9 m.

2.5. Caracteristici bio-pedo-geografice ale Munților Retezat

Zona Retezatului din Carpații Meridionali, are o vegetație bogată cu specii rare, dar și pajiști alpine și păduri. Vegetația se întinde de la poalele munților până aproape de vîrful muntelui. Având în vedere că fauna este foarte variată, se poate observa de la baza muntelui pâna în vârf o multitudine de specii, pâna la cele mai rare.

2.5.1. Flora

Flora Munților Retezat, in mare parte se aseamana, cu cea din Carpații Meridionali. Exista particularități în legatură cu poziția deosebită, în raport cu munții învecinați, acest lucru permite vizitatorilor să observe existența unor plante pe cale de dispariție, unele dintre ele sunt caracteristice numai acestei zone muntoase.

Floare de colț

În Masivul Retezat au fost descoperite peste 970 de specii de plante. Varietatea florei este întrecută de cea din Cheile Turzii, având 1.000 de specii pe o suprafață mult mai mică. Totuși, aceștia se prezintă cu o patură vegetală deosebit de variată și în aelași timp pitorească. Aproximativ 46% din totalitatea speciilor de plante reprezintă specificul euro-asiatic, aproximativ 22,5% specificul alpin, circumpolar aproximativ 15,4% si aproximativ 4,2% endemisme proprii Retezatului.

Etajată de la poalele munților pâna la piscurile cele mai înalte, flora se prezintă in cinci zone:

Zona pădurilor de foioase,

Zona pădurilor de molizi,

Zona pajiștilor și de trecere la jneapăn,

Zona jneapănului

Zona stâncilor din preajma vârfurilor și culmilor alpine

Între aceste zone se pot întâlnii și etaje de tranziție, unde se intercalează exemplarespecifice etajelor învecinate. Spre deosebire de Munții Godeanu, unde influențele climatice din partea de sud, apar între etajele de stejăraș și de făget cu molidiș, în Munții Retezat, datorită climei aspre, făgetul ocupă etajul inferior, iar molidișul etajul superior al zonei de padure.

Zona pădurilor de foiase

a) Păduri mixte, sunt compuse in principal din fag, dar și carpen, care se întalnesc și foarte multe exemplare de mesteacăn, alun și mojdrean de obicei grupate compact, acestea se întalnesc de obicei la o altitudine ce variază de la 700m ajungând până la 1.200. chiar si 1.600m.

b) Făgetul (800m-1500m) se amenstecă de obicei la limita inferioară cu speciie de mai sus. La altitudinea de peste 1.100m începe se se împletească cu molidișul. Cele mai înalte făgete pe versanții nordici ating 1.200 m, în timp ce pe valea Butei urcă pâna la aproximativ 1.560m.

2. Zona pădurilor de molizi (1.000m- 1.750m). Molidul, apare foarte rar în zone compacte, care sunt sub 1.000m. La Gura Apei, climatul mai blând al văii Rîului Mare, permite creșterea făgetului, însă molidul începe să predomine pe versantele umbrite. Formațiunile compacte de molizi de la cea mai mare altitudine, se găsește lângă lacul Zănoaga, la altitudinea de 1.806m și pe piciorul Lănciței la altitudinea de 1710m. Pădurea de foioase sau de conifere acopera aproximativ jumătate din suprafața acestor munți din întreg lanț muntos.

3. Zona pajiștilor și de trecere la jneapăn. Sunt foarte atrăgătoare pentru turiști și in același timp se află la contactul între moldiș și jnepeniș, aici cresc mai multe specii, cum ar fi: bărbușoara, centaurea retezatensia etc. Cele mai reprezentative, dar și numeroase specii de plante fac parte din genul Hieracium, foarte bine dezvoltate la zona subalpină: vulturica. Bogația florală din Retezatul Mic cresc alte specii pe cale de dispariție, ocrotite de lege.

Cele mai frumoase flori carpatine, colorează viu pajiștile în cele patru anotimpuri. După ce zăpada incepe să se topească, apar brândușele de munte, sisineii de munte, etc.

4. Zona jneapănului, începe din padure și urcă la altitudinea de peste 2.000m. Cele mai semnificative de colonii de jneapăni au fost observate pe versantul vestic, al vârfului Retezat dar și la lacul Custura Mare, la 2.280m. Jneapănul ocupă suprafețe importante. Din fericire, zonele de jnepeniș, alternează poenițe si alei prin care se scurg apele. Acesta îmbracă malurile apelor, dar și crestelemunților.

Zona jneapănului

5. Zona stâncariilor din preajma vârfurilor și culmile alpine. Stâncariile sunt prezente in Masivul Retezat, dominând relieful mai sus de 2.200m respectiv 2.300m. Așadar culmile înalte sunt captușite cu stânci compacte, ori cu gramezi de lespezi. Plantele lemnoase sunt foarte rare, iar vegetația trăieste aproape de sol. Plantele lemnoase care mai există sunt: exemplare de jneapăn, ienupăr pitic și bujorii de munte.

Zona stâncariilor din preajma vârfurilor și culmile alpine

În calcarele din Retezatul Mic, se dezvolta foarte bine floarea de colț, aceasta fiind pe cale de dispariție si protejată de lege.

2.5.2. Fauna

Fauna Munților Retezat este foarte bogată. Animalele mari care trăiesc la înălțimile și văile masivului, acestea sunt ursul și capra neagră.

Ursul, s-a retras in munții stâncosi, aceștia facând parte din peisajul muntelui. Este ocrotit împotriva vântului, astfel exemplarele de urși au ajuns la 10-15 in Retezatul Mic, în numar mare in Rezervația științifica.

Capra neagră, este cel mai îndragit , dar și prietenos animal din zona Retezatului. Datorită ocrotirii, în Parcul Național , traiesc aproximativ 1.800 de exemplare. Preferințele caprelor sunt de obicei, lacurile însirate, caldarile Custura Țapului, etc., dar in Retezatul mic acestea se află sub pereții Iorgovanului.

În faget se pot întâlni mistreți, jderi de copac, râsul întâlnindu-se destul de rar. În acestă arie se mai întâlnesc: viezurele, pisica sălbatică, vulpile, veverițe și iepurele. În exemplare mari se întâlnește lupul.

Păsăretul fiind foarte numeros în special în sudul munților. Cocoșii sălbatici, ieruncii, lăstunii, se adună de obicei în zonele calde. Păsările răpitoare, se întâlnesc în abrupturile stâncoase. Odată cu dispariția vulturului bărbos, a reapărut în Stanuleții Mici. În Retezatul Mic, se întâlnesc 5-6 perechi de acvile, de asemenea ambele specii de păsari sunt ocrotite de lege.

Insectele fiind numeroase, iar de cele mai multe ori turiștii re remarcă foarte rar. Micii tăuni împânzesc în zilele uscate zona Gemenele, Tăul Negru ori mulțime de fluturi viu colorați.

Reptilele sunt întâlnite destul de des în Retezat. Cea mai des întâlniteste salamandra și șopârlele. Vipera este mai periculoasă, dar se întâlnește și vipera cu corn, fiind mult mai rară. Viperele de obicei se întalnesc în abrupturile sudice.

În urmă cu ceva timp, așezarile cinegetice au fost întotdeuna dezvoltate, așadar, pe lînga vechea casă de la Gura Apei, s-a construit casa de vânatoare Câmpușel 2. De obicei vânatoarea, se organizează toamna, fiind vizați urșii împreună cu capra neagră, aceste vânatorii fiind de obicei organizate in Slavei și Stănuleții Mari.

Având o rețea de ape bogată este populată cu pești. Râul mare al Hațegului cu o lungime de 69 de km, este unul din principalele fonduri de pescuit. Pescarii turiști de obicei, doresc să pescuiască păstravi ori lipani. Păstrăvii din lacul Bucura pot ajunge la o lungime de 25-30 cm și aproximativ 0,5 kg.

Având în vedere că Munții Retezat sunt stâncoși, pașunile sunt mai restrânse, întâlnim vara stâne de oi sau vite în apropiere de lacul Bucura, pe Valea Pelegii.

2.5.3. Solurile

Având în vedere diferitele condiții de relief, climă și vegetație fiind determinate de mari varietăți de soluri.

La altitudinea cuprinsă între 700m-1700 m, adică zona montană mijlocie și superioară se întâlnesc substrate litologice acide. În această zonă sau format o cuvertură cu păduri de fag și molid sau cu pajiști formate din soluri brune acide, având o întindere mare, dar în zona calcaroasă în partea sudică a Retezatului, sau format soluri alkaline bazice, având un orizont A molic.

În zona moldișurilor, etajelor subalpine și alpine, adică la altitudinea cuprinsă între 1200 m și 2400 m. Datorită proceselor de distrugere a silicaților reginul hidric activ rezultă adunarea de acizi hunici. Depozitele detritice cu schelet s-au format la baza versanților, în schimb pe culmi predomină depozite scheletice bolnăvicioase. Depozitele pe culmi morenaice s-au formt pe văile principale, predominând solurile brune acide, podzoluri ori podzoluri turboase.

La altitudinea cuprinsă între 1700 m- 2400m se întâlnesc în cea mai mare parte soluri cu grosimi subțiri, acestea sunt: humico-silicatice, criptospodice ori litologice, în schimb pe calcare s-au format soluri puțin mai groase, rendzine, rendzine litice.

S-au format soluri humico-silicatice, la altitudinea de aproximativ 2100 m – 2200 m, având subsidențe granitice. Rareori se observă solurile brune feriiluviale dar și podzolurile, pe de altă parte solurile brune predomină la altitudini puțin mai mari.

Având în vedere că învelisul de sol calcaros evolueavă teptat, acestea sunt dezvoltate pe calcare jurasice superioare și cretacice. În zona subalpină predomină humusul, dezvoltându-se humusul calcic- mull, având în vedere ca solurile sunt bogate în humus și azot, dar sărace în fosfor și potasiu.

2.5.4. Rezervații naturale

Parcul Național Retezat, Rezervația științifică Gemenele-Tăul Negru