1.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE Durerile coloanei vertebrale și în special cele ale regiunii lombare sunt deosebit de frecvente în cadrul populației… [611971]

Licență

1.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE Durerile coloanei vertebrale și în special cele ale regiunii lombare sunt deosebit de frecvente în cadrul populației… [611971]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
1.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE

Durerile coloanei vertebrale și în special cele ale regiunii lombare sunt deosebit de
frecvente în cadrul populației adulte după vârsta de 40 de ani. De aceea, cunoașterea cauzelor
declanșatoare a le bolii și a măsurilor de prevenire a îmbolnăvirii trebuie cunoscute.
Conștientizarea este primul pas pe drumul vindecării.
Prin poziția bipedă a omului, coloana vertebrală are un rol deosebit în ceea ce privește
mobilitatea, alături de rolul de susținere atribuit întregului ax vertebral. Felul în care decurge
viața în zilele noastre a venit să adauge condiții de existenta și de muncă care pun coloana
vertebrală în situații de stres, de exemplu: activitatea sedentară tot mai răspândită odată cu
modernizare a proceselor de producție.
Majoritatea oamenilor, după 35 -40 de ani, acuza dureri de mijloc; la unii aceste dureri
apar pe nesimțite, la început nefiind luate înseamă, apoi devin din ce în ce mai supărătoare,
mai accentuate și mai ales după o perioadă de a ctivitate fizică; la alții, ele apar brusc, violente,
după un efort deosebit (se ridică o greutate), alteori după o mișcare bruscă sau necontrolată (se
apleacă ca să se încalte).
După o perioadă de durere acută acută, care îl obligă pe pacient: [anonimizat],
durerile diminuează uneori destul de repede, rămânând o jenă, o greutate simțită în mijloc, mai
ales dimineața la primele mișcări sau după o ședere mai îndelungată pe un scaun; alteori dispar
complet. După un timp, care poate să varieze de la câteva luni la mai mulți ani,și în general
după un efort mai mare sau mai mic, durerile reapar, durează mai mult și pot să iradieze pe
unul din membrele inferioare, apărând așa -zisa lombosciatica.
Cauzele durerii lombare se datorează în general:
– atitudinilor po sturale incorecte adoptate timp prelungit,
– mișcări ale corpului și exerciții efectuate într -un mod incorect,
– tensiunea musculară excesivă derivată din stresul fizic și psihologic,
– scăderea tonusului muscular (abdominal, lombar și dorsal) datorate sed entarismului,
– greutate corporală crescută (obezitatea fiind văzută azi ca maladia secolului nostru! afectând
un număr din ce în ce mai mare de persoane)
Afectarea discului intervertebral este denumită de unii autori hernie de disc, iar de alții
discopati e. Ultimul termen, cu înțeles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo –
clinica, deoarece discul nu suferă doar prin herniere, existând o întreaga patologie discala,
diferită de hernia de disc, care determină suferințe ale coloanei lombare. Pe de a ltă parte,
coloana lombară trebuie privită ca un tot unitar, care cuprinde pe lângă segmentul vertebro –
discal și țesuturile moi adiacente (mușchi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în
sediul unei suferințe. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce
autorii anglo -saxoni denumesc " low back pain ".
Această denumire desemnează durerea lombară inferioară de cauză mecanică, generată
de suferință atât a țesuturilor moi lombare, cât și a structurilor vertebrale (disc, ligame nte

2
intracanaliculare, articulații vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr -un
proces degenerativ. Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolată, durerea
lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior, cât și durerea lom bosacrata cu algie
iradiată, radiculara.
La subiecții tineri artroza dorso -lombara survine pe o cifoză consecutivă epifizitei
vertebrale (boala Scheuermann), la femeia după menopauza complica cifoza cu hiperlordoza
lombară (sindrom trofostatic), iar la vâr stnici se întâlnește cifoza senila, prin osteoporoza
difuză a coloanei.
Importanta acestora este că cel puțin o dată în viața fiecare dintre noi simțim un
disconfort dorsal. La adult, durerile de spate sunt una dintre principalele probleme ale acestei
vârstei, și pot deveni o sursă de neplăceri continue pentru mulți dintre aceștia.
Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie să fie complex dar totuși unitar din punct
de vedere al concepției, în ciuda preferinței de a opta pentru unul dintre mijloacele car e ne stau
la îndemână, în raport cu diferitele specialități care au început să aibă pretenții de
independentă.
Deși nu toată lumea este de acord, tratamentul fizical -kinetic este cel mai judicios
tratament al lombosacralgiilor atunci când acestea nu sunt c ontraindicate și nu se afla într -un
stadiu ce impune tratamentul neuro -chirurgical.
În această categorie intră următoarele lombosacralgii:
 Discopatiile vertebrale
 Sindrom lombosciatic
 Hernia de disc lombara/Hernia de disc lombare operată
 Pelvispondilitei r eumatismale
Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, în primul rând, de corectitudinea
indicației, iar accasta se va pune în raport cu vârsta bolnavului, profesiunea acestuia, etiologia
afecțiunii, activitățile sportive pe care le practică, momentul d e la producerea accidentului,
precum și cu tipul și gravitatea manifestărilor clinice.
Ținând cont de aceste indicații terapeutice și de particularitățile fiecărui caz în parte se
poate adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui t ratament fiind de
a menține funcția trunchiului, a membrului inferior afectat și independentă individului.
Evoluția și prognosticul sunt benigne; cu toate acestea simptomele necesită măsuri
terapeutice care să contribuie la ameliorarea stării bolnavului și la preîntâmpinarea
complexării lui sub raport psihic. Evoluția spondilozei dorso -lombare este lentă, leziunile
degenerative ale coloanei vertebrale accentuându -se cu vârsta.
Prognosticul e în general favorabil.
Una din complicațiile spondilozei dorso -lomb are o constituie și sindroamele de compresiune
medulară, care se traduc la nivelul membrului inferior printr -o diminuare a sensibilității
profunde iar la nivelul membrului superior printr -un tablou amiotrofic sau senzitivo -motor.
Evoluția depinde de:

3
 comba terea factorilor de risc,
 controlul posturii ortostatice,
 evitarea eforturilor fizice,
 condiții meteorologice nefavorabile,
 diagnosticul și tratamentul corect în puseurile de acutizare,
 terapia de întreținere condroprotectoare în perioadele de acalmie,
 profilaxia secundară a recidivelor,
 supraveghere medicală periodica cu respectarea indicațiilor terapeutice conservatoare
sau chirurgicale.
Din păcate, majoritatea celor suferinzi ignora aceste dureri, nu se prezintă la medic și
boala evoluează. Conștientizar ea și prezentarea la medic sunt importante nu numai pentru a
preciza diagnosticul și a face tratamentul respectiv, dar și din alt punct de vedere: nu toate
durerile de mijloc sunt datorate modificărilor de la nivelul discurilor intervertebrale.
O serie în treagă de alte afecțiuni: oase, de sânge, renale, digestive, la femei afecțiuni
ginecologice, la bărbați afecțiuni ale prostatei, pot să genereze dureri de mijloc și în aceste
situații numai un examen medical corect poate preciza natura durerilor, iar un t ratament
adecvat pune la adăpost pe cel suferind de alte necazuri mai mari.
Metodele de recuperare, asupra cărora ne -am oprit în această lucrare sunt recuperarea,
prin kinetoterapie și masaj, care pornesc de la considerația ca stabilitatea coloanei vertebr ale
nu se datorește nici conformației extremităților articulare osoase, nici formațiunilor capsulo –
ligamentare, care reprezintă elemente pasive insuficiente de susținere, ci grupelor musculare
periarticulare. Pe de altă parte, s -a constatat că mobilizarea precoce este superioară ca
rezultate, imobilizării prelungite care se soldează cu atrofii musculare.
Lucrarea de fata evidențiază obiectivitatea evoluției favorabile a pacienților cu hernie
de disc lombara prin abordarea unui plan de recuperare complex, și în special prin tehnicile de
masaj clasic și kinetoterapie aplicate diferențiat în funcție de implicațiile etiopatogenice.

1.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Lucrarea își propune să demonstreze dacă modelul operațional contribuie la
îmbunătățirea capa cității funcționale și a calității vieții la pacienții cu patologie la nivelul
coloanei lombare plecând de la importanța recuperării și reintegrării sociale a persoanelor cu
discopatie lombară – hernie de disc în diferite faze, operata sau nu.
Kinetoterapi a și masajul aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperării
somato -functionale, motrice și psihice sau al reeducării funcțiilor secundare, de compensație,
în cazul afecțiunilor parțial reversibile sau ireversibile.
Examinarea clinico -functio nala trebuie să se efectueze atent și precoce la orice pacient,
pentru a surprinde toate modificările existente. Întreaga asistență medicală a acestui tip de
patologie a aparatului locomotor are ca scop final independenta fizică, în contextul respectării

4
indoloritatii, stabilității și mobilității, după evaluarea corectă și completă (etiopatogenica,
clinică și funcțională) inițiala instituirii programului terapeutic și pe tot parcursul derulării
acestuia.
Kinetoterapia deține un rol fundamental în realizarea obiectivelor stabilite în cadrul
asistenței medicale complexe, după examinarea completă a pacientului, și anume:
. menținerea sau promovarea mobilității articulare,
. refacerea forței și rezistenței musculare,
. refacerea coordonării mișcărilor,
. promovarea circulației arterio -venolimtatice,
. redobândirea controlului motor și a funcționalității regiunii afectate.
Obiectivele cercetării sunt:
. să stabilească care sunt exercițiile optime din cadrul programului kinetic aplicat în
conformitate cu stare a pacientului (evolutiva, contextul etiopatogenic),
. să stabilească indicațiile și contraindicațiile aplicării programului kinetic în cadrul
asistenței medicale complexe (medicamentoase, fizicale, kinetice) a pacientului,
. să stabilească numărul optim al ședințelor de program recuperator,
. să stabilească perioada optimă de aplicare a terapiei în urma căreia se obține ameliorarea
simptomatologiei clinice la acești pacienți,
. să alcătuiască programul kinetic pe care pacientul va trebui să -l urmez e la domiciliu în
condițiile desfășurării unui regim relativ normal de viață și munca.
1.3. IPOTEZELE CERCETĂRII
Ipotezele cercetării, desprinse din cele precizate anterior, sunt:
– evaluarea completă clinică și funcțională a trunchiului, coloanei vertebra le și membrului
inferior, în contextul aprecierii statusului clinic și funcțional general al pacientului, contribuie
la recuperarea mai eficientă a pacientului,
– precocitatea și corectitudinea asistenței medicale complexe ameliorează semnificativ
procesul de reabilitare,
– alegerea și modul de aplicare a metodelor kinetice sunt adaptate tipului individual
și gravitații herniei de disc,
– reeducarea analitică și globală a trunchiului reprezintă aspecte esențiale pentru reeducarea
funcționalității globale,

5
– demonstrarea eficienței mijloacelor kinetice și a tehnicilor de protecție articulara, asociate
celorlalte metode de recuperare în terapia sindroamelor algice și funcționale din hernia de disc
lombară.
1.4.TRATAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE
Importanta durerilor cervicale și dorsolombare în societatea noastră este subliniată de
următoarele:
1. costul social anual al durerii dorsolombare,
2. durerile dorsolombare sunt cea mai frecventă cauza de incapacitate temporală la pacienții
sub 45 de ani,
3. 50% din adulții care muncesc recunosc faptul că au suferit anual un traumatism la nivelul
spatelui,
4. aproximativ 1% din populația globului are incapacitate permanentă de muncă din cauza
durerilor dorsolombare.
La nivel mondial exista o presiune economică enormă pentru a asigura o îngrijire
eficientă și rațională pacienților cu dureri dorsolombare. Ca urmare, guideline -urile de practică
clinică (GPC) pentru pacienții cu dureri dorsolombare se modifica rapid. GPC sunt definite ca
algorit mi de evaluare sau tratament bazați pe indicații de investigare sau tratament, într -o
succesiune de etape parcurse în îngrijirea pacientului. GPC pentru durerea dorsolombara
acută se bazează pe evaluarea incompletă, dar reflecta practica medicală curentă.
Aspectele anatomice, etiologice, fiziopatologice, clinico -functionale, de recuperare
terapeutică a coloanei vertebrale constituie unul dintre capitolele fundamentale în numeroase
tratate de anatomie, fiziopatologie, neurologie, medicina fizică și de recu perare, precum și ale
cărților de kinetologie și kinetoterapie.

6

CAPITOLUL II – BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
2.1 NOȚIUNI DE ANATO MIE FUNCȚIONALĂ A CO LOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrală este o structură osoasă formată prin suprapunerea a 33 de pies e
osoase numite vertebre. Se întinde de la baza craniului la bazin, înconjoară și protejează
măduva spinării și susține capul și trunchiul.Este cel mai important segment al aparatului
locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente.
Coloana ver tebrală are următoarele regiuni: coloana cervicală are 7 vertebre, coloana
toracala are 12 vertebre, coloana lombară are 5 vertebre, coloana sacrală are 5 vertebre,
coloana coccigiană are 4 -5 vertebre.

Fig 2.1 Regiunile coloanei vertebrale

7
Coloana vertebrală este segmentul anatomic al apar atului locomotor ce asigură:
 mobilitatea/stabilitatea trunchiului,
 protecția măduvei spinării,
 legătura dintre membre.
Suprafețele articulare dintre corpurile vertebrale sunt mijloace de unire între discurile
intervertebrale și ligamentele vertebrale logi tidinale anterior și posterior. Discurile
intervertebrale (fibrocartilaje) au forma unor lentile biconvexe, de înălțime variabilă,
reprezentând o pătrime din înălțimea corpului vertebrei; prezintă o porțiune centrală plină cu
lichid (nucleu pulpos ) și un inel fibros periferic , la bătrâni se reduce prin deshidratare, de
aceea cu vârsta se scade în înălțime.
Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale acționează mai întâi asupra discurilor.
Nucleul tinde să redirecționeze această presiune în toate dire cțiile spațiului. Fibrele inelului
fibros sunt astfel puse în tensiune suportând și presiuni orizontale și verticale. Ansamblul
funcționează în condiții etanșe ca un amortior fibro -hidraulic.
Simptomatologia apare mai ales în flexie când discul este compri mat și nucleul este
împins posterior comprimând elementele nervoase de la acest nivel, fenomenul putând ajunge
la hernie de disc (hernia nucleului). Urmările sunt: tensionarea cronică sau brutală a
ligamentelor vertebrale logitudinale posterioare având ca echivalent clinic lumbago;
compresiunea elementelor nervoase situate în canalul rahidian, în principal a vervului sciatic
al cărui rădăcini ies la nivelul lombar inferior. Pentru a evita apariția acestor modificări
patologice trebuie evitată flexia vertebr ală în transportul obiectelor grele; aceasta se va realize
prin flexia coapselor și a genunchilor. Este necesară o mare atenție în flexia vertebrală
lombara în cadrul diferitelor tehnici corporale.
Mușchii regiunii posterioare a trunchiului
Regiunea poster ioară a trunchiului prezintă numeroși mușchi așezați pe mai multe
planuri. Cei mai profunzi se atașează numai pe vertebre și sunt formați din fascicule scurte de
fibre musculare.
Planul I prezintă cel mai supeficial plan și cuprinde:
● Mușchiul latisim (dorsal mare) cel mai lat mușchi al corpului situat în partea postero –
inferioara a trunchiului. Se însera pe fata externă a ultimelor 3 -6 coaste prin digitații
încrucișate cu ale oblicului extern, pe procesele spinoase ale ultimelor 5 -6 vertebre toracale,
ale vertebrelor lombare, creasta sacrală mediana, creasta iliacă; prin intermediul fasciei toraco –
lombare fibrele converg spre axila prin trei tipuri de fascicule: superioare orizontale, mijlocii
oblice descendente și inferioare aproape verticale. Inervat de nervul toraco -dorsal din plexul
brahial. Acțiune: dacă ia punct fix pe coloana vertebrală, coboară brațul ridicat -adductie,
rotație internă și extensie ușoară;dacă ia punct fix pe humerus ridică toracele -muschi
inspirator.
● Mușchiul trapez se însera pe li nia nucala superioară, procesele spinoase C7 -T12 ligament

8
nucal și ligamentul supraspinos toracal. De aici fibrele converg spre centura scapulară astfel:
fasciculul superior descendent se termină pe marginea posterioara a claviculei și acrimion;
fasciculul mijlociu orizontal se termină pe spina scapulei; fasciculul inferior ascendent se
termină pe porțiunea internă a spinei scapulei. Inevatie nervul accesor și ramuri din plexul
cervical. Acțiune: dacă ia punct fix pe coloana cervico -dorsala acțiunea de ansa mblu este de
adducție (aduce scapula spre linia mediană); porțiune descendenta ridică umărul; porțiunea
ascendenta îl coboară, ambele au acțiune de rotație; porțiunea orizontală duce scapula spre
linia mediană; dacă ia punct fix pe scapula în contracția bi laterală realizează extensia coloanei
cervicale dorsale, în contracție unilaterală porțiunea superioară realizează înclinare laterală de
partea contracției și rotație de partea opusă; fasciculele mijlocii înclina coloana vertebrală de
partea lor; fascicule le inferioare intervin în acțiunea de cățărare.

Fig 2.2. Mușchii regiunii posterioare a trunchiului

9
Planul II muscular cuprinde:
● Spleniusul capului se întinde de la procesele spinoase C6 -T7 până la jumătatea laterală a
liniei nucale superioare și mastoida. Acțiune: dacă ia punct fix pe coloana dorsal ă, în
contracție bilaterală realizează extensia capului pe gât (antrenând de asemenea extensia
coloanei cervicale), iar în contracție unilaterală realizează înclinarea laterală și rotația capului
și gâtului de partea contracției.
● Spleniusul gâtului se însera pe apofizele spinoase T5 -T7 și respectiv pe apofizele
transverse C1 -C3. Acțiune: identică cu cea a speniusului capului, fără realizarea mișcărilor
capului.
Sunt sinergici cu mușchii sternocleidomastoidian și semispinalul capului de partea opusă și
antagoniști cu mușchiul sternocleidomastoidian și semispinalul capului de aceeași parte. Între
cei doi mușchi se formează triunghiul intersplenic. Sunt inervați de ramuri dorsale ale nervilor
cervicali.
● Mușchiul ridicător al scapulei se însera pe proc esele transverse C1 -C5 respectiv pe
unghiul superior al scapulei. Este inervat de nervul ridicătorului scapulei din plexul cervical;
nervul dorsal al scapulei din plexul brahial. Acțiune: dacă se ia scapula drept punct fix are
acțiune identică cu cea a spl eniusului gâtului (înclina coloana vertebrală de partea lui); dacă ia
punct fix pe coloana cervicală, ridică scapula (sinergic cu trapezul);imprima o mișcare de
rotație a scapulei în jurul unui ax ce trece prin unghiul lateral al scapulei, unghi ce rămâne fix.
Unghiul superior se ridică, unghiul inferior se apropie de linia mediană.
● Mușchiul dințat posterior și superior se însera pe procesele spinoase C7 -T3 și respectiv
pe fata externă a primelor 5 coaste. Acțiune: ridică coastele -inspirator; inervat de n ervii
intercostali 2 -5.
● Mușchiul dințat posterior și inferior se însera pe procesele spinoase vertebrale T11 -L2
respectiv pe ultimele 4 coaste. Acțiune: coboară coastele -expirator; inervat de nervii
intercostali 9 -12.
● Mușchiul romboid se însera pe proc esele spinoase ale vertebrelor C7 -T4 și respectiv pe
marginea mediala a scapulei. Acțiune: dacă ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral
coloana dorsală; dacă ia punct fix pe coloana dorsala -adductor și ridicător al umărului, rotește
scapula în jurul u nui unghi lateral (rotație internă, sinergic cu mușchiul ridicător al scapulei);
inervat de nervul mușchiului romboid din plexul cervical și nervul din plexul brahial.
Planul III este reprezentat de mușchiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale)
ce ocupa șanțurile costovertebrale. Mușchii componenți sunt așezați pe straturi. Cei mai
profunzi sunt scurți, iar cei superficiali sunt lungi. Acești mușchi se contopesc inferior într -o
masă comună ce se atașează printr -o aponevroză de procesele spinoase ale ultimelor vertebre
lombare, creasta sacrală mediana,creasta iliacă, fata posterioara a sacrului. Din această masă
comună se desprind mai multe coloane musculare.
Mușchii spatelui formează pătura musculară profundă a regiunii posterioare a
trunchiului. Ei au un braț scurt de pârghie deci o putere scăzută de a efectua o extensie a
coloanei vertebrale, plecând din poziția orizontală, dar au o mare precizie de acțiune.

10
În ortostatism aceștia mențin verticalitatea coloanei vertebrale reechilibrând în fi ecare
moment micile variații de poziție ale vertebrelor. Ei lucrează aproape în permanență în
ortostatism, aceasta fiind posibil deoarece au fiziologia mușchilor tonici capabili de a lucra un
timp îndelungat fără a obosii.
● Mușchiul lung dorsal unește baz inul cu fata posterioara a coastelor și cu procesele
transverse ale vertebrelor. Porțiunea să cefalica se numește micul complex, având inserție pe
apofizele transverse T3, C4 și se termină pe apofiza mastoidă. Porțiunea să cervicală
(mușchiul transversar a l gâtului) se însera pe apofizele transverse ale vertebrelor dorsale
superioare ți pe cele ale vertebrelor cervicale inferioare. Porțiunea să toracala prezintă două
feluri de fascicule: costale ce se însera pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare ș i
coaste și transversale ce se însera pe procele accesorii în regiunea lombară, respectiv pe
procesele transverse în regiunea toracala.
● Mușchiul sacrolombar este un mușchi care se desprinde din masa comună, încrucișează
toate coastele succesiv până ajung e în regiunea cervicală. Un prim fascicul se termină pe
ultimele 6 coaste; de aici ia naștere al doilea fascicul care se termină pe primele 6 coaste, în
continuare luând naștere un al treilea fascicul care se termină pe apofizele transverse ale
ultimelor 4 vertebre cervicale. Acești mușchi au în principal o acțiune de extensie care o
completează pe cea realizată de planurile profunde. Dacă se contracta pe o singură parte, are
acțiune de înclinare laterală, mai ales mușchiul iliocostal. Au deasemenea și o ac țiune de
rotație. Mușchiul transvers al gâtului are o acțiune de înclinare a gâtului. În contracție
bilaterală realizează extensia coloanei cervicale și redresează de asemenea gâtul pe trunchi.
● Mușchiul spinal cu localizarea cea mai mediala prezintă trei porțiuni: toracala, cervicala,
cefalica. Mușchiul marele complex, care se însera pe apofizele spinoase C7 T1 și respectiv pe
apofizele transverse C4 T4 până la baza occipitalului. El face parte din planul IV (mușchiul
semispinal al capului) dar fuzioneaz ă cu porțiunea cefalică a mușchiului spinal. Acțiune: în
contracția bilaterală, luând ca punct fix coloana cervicală, realizează extensia capului pe gât;
având ca punct fix capul prin fibrele transversare redresează lordoza cervicală. În contracție
unilate rală având ca punct fix coloana cervicală, el adauga la acțiunea de extensie o mică
acțiune de înclinare laterală și de rotație de partea contracției. Porțiunea toracala a mușchiului
spinal este responsabilă de extensia regiunii dorsale. Ea se întinde de l a apofizele spinale T1 –
T10 până la T11 -L2.
Planul IV este reprezentat de mușchiul transversospinal subîmpărțit în trei grupuri:
semispinal, multifizi și mușchii rotatori.
● Mușchii rotatori sunt cei mai profunzi; ei leagă rădăcina proceselor transvers e cu rădăcina
proceselor spinoase sau cu lamelele arcurilor vertebrale imediat supraiacente: rotatorii scurți,
sau sar o vertebră, rotatorii lungi. Acțiunea lor contribuie în deosebi la echilibrarea corpului în
ortostatism. În regiunea cefalocervicala acop eră rotatorii capului.
● Mușchiul semispinal ocupa planul cel mai superficial. Are fascicule ce sar peste patru
vertebre între punctul de origine și cel de insrtie. Dispoziția mușchilor transversospinali de
fiecare parte a proceselor spinoase formează un d ispozitiv asemănător cu frânghiile unui
catarg pe fata posterioara a coloanei ce acționează global asupra coloanei vertebrale cu fixarea
ei în extensie. Fibrele musculare sunt oblice de jos în sus; dacă se contracta bilateral în același

11
timp determina exte nsia vertebrală; de la interior spre exterior determina înclinarea laterală;
din anterior spre posterior determina rotația vertebrală de partea opusă contracției.
Această activitate predomina acolo unde coloana vertebrală prezintă punctul cel mai
convex posterior și se completează cu acțiunea altor mușchi care sunt plasați acolo unde
coloana vertebrală prezintă punctele cele mai convexe anterior: mușchiul lung al gâtului,
pentru etajul cervical și psoasul pentru etajul lombar.
Planul muscula r cel mai profund este planul V și cuprinde:
● Mușchii intertransversari leagă o apofiză transversara a unei vertebre de următoarea
apofiza; sunt situați posterior de ligamentele intertransversale și mai dezvoltați în regiunea
cervicală și lombară. Inervaț ie acești mușchi sunt inervați de ramurile
ventrale. Acțiune: înclinare laterală a coloanei vertebrale.
● Mușchii interspinosi leagă o apofiză spinoasă de următoarea, de fiecare parte a
ligamentului interspinos. Acțiune: extensia vertebrală.
● Mușchii rota tori ai capului:
– mușchiul micul drept posterior al capului se însera pe tuberculul posterior al atlasului și sub
linia nucala inferioară;
– mușchiul marele drept posterior al capului, se însera pe procesul spinos al axisului și
respectiv sub linia nucala inferioară, lateral de micul drept posterior;
– mușchiul oblic inferior al capului se însera pe apofiza transversa a atlasului și pe părțile
laterale ale procesului spinos al axisului;
– mușchiul oblic superior al capului se însera pe vârful procesului tr ansvers al atlasului și sub
linia nucala inferioară.
Acțiunea oblicului superior: extensia, înclinarea laterală, rotația capului de partea
contracției.
Acțiunea primilor trei mușchii: dacă se contracta simultan și bilateral determina extensia
capului pe atlas și axis; dacă se contracta simultan și unilateral determina înclinarea laterală a
capului de partea respectivă (mai ales micul oblic). Au și acțiune de rotație, micul și marele
drept determinând rotația capului de partea contracției, iar micu l oblic determinând rotația
capului de partea opusă a contracției. Acești mușchi acționează la cel mai profund nivel al
capului și gâtului. Împreuna cu mușchii din regiunea anterioară profundă a gâtului
(prevertebrali), reglează permanent poziția capului p e gât. Toți sunt inervați de ramura dorsală
a primului nerv cervical -nervul suboccipital.

12

Fig 2. 3. Mușchii regiunii posterioare a trunchiului

13
Musculatura abdominală
Cel de -al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominală, cu rol în
postură și mișcarea lui, ca și în respirație. Musculat ura abdominală este alcătuită din drepții
abdominali, mușchii oblici și transvers.
În decubit dorsal musculatura este relaxată, doar la persoanele nevrotice se
înregistrează o slabă activitate. Ridicarea capului (considerată ca o mișcare de tonifiere a
musculaturii abdominale) determina activitate numai în drepții abdominali, oblicii sunt
relaxați sau cel mult înregistrează o slabă activitate. În schimb ridicarea ambelor membre
inferioare activează puternic și drepți, și oblicii, pe când ridicarea unui memb ru activează
predominant respectivă parte a peretelui abdominal.
În ortostatism musculatura abdominală este relaxată, cu excepția părții inferioare a
oblicului intern, care rămâne "un paznic" permanent al zonei inghinale.
În timpul efortului, în poziție dr eaptă sau aplecat, cu respirația oprită, în timpul tusei
sau al expirației forțate, se contracta doar oblicii, nu și drepții.
Musculatura abdominală are un rol important în determinarea presiunii pozitive
intraabdominale – important element ajutător al col oanei în stabilizarea trunchiului.

Fig 2. 4. Musculatura abdominală

14

2.2. TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE
SPONDILOZA – DISCOPATIA VERTEBRALĂ
Spondiloza sau spondilartroza este frecvența; procesul degeneraiv poate interesa
atât articulațiile disco -vertebrale (când apare durere la flexia anterioară a coloanei ) cât și
cele interapofizare (caracterizată de exacerbarea durerii la extensie ). Sediile de elecție ale
spondilozei sunt zonele cu cea mai mare mobilitate: C5, T8, L3 -5.
Modificările clinice sunt determinarea apariției unor leziuni la nivelul discului
intervertebral, cu hernierea cel mai frecvent laterală a nucleului pulpos, alunecării corpilor
vertebrali (listezis), apariției osteofitelor anterioare sau posterioare, care comprima cel mai
adesea rădăcinile nervoase și înguste ază găurile de conjugare, spasmului musculaturii vecine,
destinderii ligamentelor paravertebrale.
Simptomele clinice apararute sunt dominate de durere care poate fi localizată în zona
afectată sau poate iradia de -a lungul rădăcinilor interesate. Uneori se poate acompania
de manifestări neurologice : alterarea reflexelor osteotendinoase, tulburări motorii sau de
sensibilitate în zonele corespunzătoare.
Discopatia/spondiloza cervicală: afectează articulațiile disco -vertebrale (mai ales la nivelul
C5-C6), int erapofizare (mai ales la C2 -C3 și C3 -C4).
La semnele generale de artroza se pot adăuga și unele particulare:
– manifestări neurologice sau sindromul Barre -Lieou determinate de compresia directă asupra
arterelor vertebrale sau iritării filetelor nervoase p eriarteriale de către osteofitele posterioare:
cefalee occipitală, amețeli, vertij, tulburări vizuale (diplopie, scotoame), nistagmus.
! Simptomele menționate pot fi accentuate de mișcările de rotație ale capului.
Discopatia/spondiloza dorsală poate fi pr imitivă sau secundară unor tulburări de statică,
bolii Scheuermann.
Boala Scheuermann sau epifizita vertebrală este o suferință care apare la adolescenți, mai ales
la băieți. Apare ca urmare a unui conflict de creștere discovertebral, ce are drept conseci nță
hernierea nucleului pulpos al discului vertebral în porțiunea spongioasă a corpurilor vertebrale.
Clinic apar dureri vertebrale, iar în timp pot apare cifoza și modificările degenerative.
Discopatia/spondiloza lombară este foarte frecvență. și în acest caz, durerea vertebrală este
principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizată (lumbago) sau poate iradia pe traiectul
diferitelor rădăcini nervoase interesate (lombosciatica). În funcție de teritoriul de iradiere, de
afectarea reflexelor osteotendinoa se (rotulian și achilean), de grupele musculare interesate se
poate aprecia rădăcina asupra căreia se exercita compresia.
Dacă se produce hernierea mediană a discului intervertebral la nivelul coloanei
lombare, poate apare așa numitul sindrom "de coada de cal", caracterizat prin afectarea
sensibilității în zona perineală, tulburări sfincteriene și de dinamică sexuală.

15
Hiperostoza idiopatică vertebrală difuză, spondiloza hiperostozanta sau boala
Forestier Rotes -Querrol este o suferință asupra căr eia au existat mult timp controverse: unii o
încadrau în spondilartropatiile seronegative, în timp ce alți o considerau o artropatie
degenerativă. Spre aceasta din urmă varianta înclina astăzi cele mai multe observații.
Boala apare la vârstnici și este de 2 ori mai frecvență la bărbați. Se asociază deseori cu
diabetul zaharat, guta, obezitatea și alte afecțiuni metabolice. S -a pus și problema unui exces
de retinol în geneză bolii. Simptomele clinice sunt discrete.
HERNIILE DE DISC LOM BARE
Afectarea discului intervertebral este denumită de unii autori hernie de disc, iar de alții
discopatie. Ultimul termen, cu înțeles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo –
clinica, deoarece discul nu suferă doar prin herniere, existând o întreaga patologie discala,
diferită de hernia de disc, care determină suferințe ale coloanei lombare. Pe de altă parte,
coloana lombară trebuie privită ca un tot unitar, care cuprinde pe lângă segmentul vertebro –
discal și țesuturile moi adiacente (mușchi, ligamente, fascii), care s e pot constitui adesea în
sediul unei suferințe. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce
autorii anglo -saxoni denumesc " low back pain ".
Suferințele coloanei lombare sunt reprezentate de un grup de afecțiuni cu caracteristici
clinice care i -au permis lui De Seze cu mai mulți ani în urma să alcătuiască o clasificare pe
faze și stadii a așa -numitei hernii de disc lombare, clasificare care este și astăzi de un mare
interes practic și pe care o prezentăm în continuare.

Fig 2. 4. Hernia de disc

Faza I
Este faza de instabilitate discala cu ușoară laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros,
determinând dureri lombare cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la
încetarea efortului și la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare în co ndiții variate de

16
solicitare a segmentului lombar.
Faza a II -a
Este faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros și cu protruzia postero -centrala a
nucleului pulpos, determinând un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a cărui
manifestare c linică se prezintă astfel:
Subiectiv
 debut brusc
 dureri lombosacrate uni – sau bilaterale
 durerile au caracter mecanic
 durerea nu coboară pe membrele inferioare, sau dacă o face, nu trece de genunchi.
Obiectiv
 deformare lombară cu diminuarea lordozei lombar e fiziologice
 adesea fără scolioza
 limitarea dureroasă a flexiei trunchiului (indice Schöber mic)
 semnul Lassegue pozitiv bilateral.
Faza a III -a
Se mai numește și faza radiculară și apare prin protruzia postero -laterala a discului herniat,
care va interce pta în calea să o rădăcină nervoasă. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral. Această fază are trei stadii:
Stadiul 1 – iritativ
Discul herniat ajunge la rădăcină, fără a o comprima sau leza în vreun fel, pe care doar
o atinge. De aceea în aces t stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul rădăcinii, dar fără să apară
semne neurologice.
Subiectiv
 durere lombo -sacrata unilaterala,
 iradiere în membrul inferior de -a lungul unui dermatom (L 5, S1, L4, L3, L2),
 caracter mecanic al durerii, care de obicei este calmata de repaus.
Obiectiv
 sindrom vertebral static cu:

17
– scolioza lombară,
– diminuarea lordozei lombare,
– contractura musculară paralombara.
 sindrom vertebral dinamic cu:
– indice degete -sol înalt,
– indice Schöber mic,
– semnul Lassčgue pozitiv de partea afectată.
Stadiul 2 – compresiv
Materialul herniat ajunge la rădăcina nervoasă, pe care o comprima. Acum se adauga la
simptomatologie paresteziile pe traiectul durerii. La examenul obiectiv vor apare hipoesteziile
pe traiectul unei rădăcini, dimi nuările sau disparițiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul
rotulian în afectarea rădăcinii L 4 și reflexul achilian în afectarea rădăcinii S 1.
Stadiul 3 – de întrerupere
În acest stadiu se manifestă, pe lângă semnele și simptomele prezente în stadiul 1 și 2,
și semnele rezultate din secționarea unor axoni din rădăcină, sau a întregii rădăcini prin
conflictul cu discul herniat. Pareza, respectiv paralizia care se instalează, se obiectivează prin
prezenta deficitului motor în neuromiotomul respectiv. Vom constata astfel că bolnavul nu
poate stă pe vârfuri în paralizia rădăcinii S 1, sau că nu poate stă pe călcâie în paralizia rădăcinii
L5.
Faza a IV -a
Este faza modificărilor de tip degenerativ, cu apariția discartrozei și a artrozei
interapofizare, după vâ rsta de 40 de ani. Odată cu vârsta, nucleul pulpos se deshidratează și
devine friabil. În același timp, inelul fibros suferă și el modificări importante în urma
repetatelor solicitări mecanice la care a fost supus. Acestei faze i se potrivește termenul
generic de discopatie lombară.
În această fază vom putea întâlni următoarele aspecte clinice:
 fără acuze subiective ; 60-70% din subiecți sunt purtători ai unei discopatii lombare de
faza IV asimptomatice;
 sciatica prin prinderea rădăcinii în procesul degenera tiv de la nivelul foramenului. Este
așa-numita " sciatica a vîrsticului ", cu semnul Lassčgue negativ;
 lumbago acut după 40 de ani, lumbago de tip musculo -ligamentar, cu pseudo -sciatica
(durere difuza în membrul inferior, fără caracter dermatomal). Simptomat ologia apare
de obicei brusc, după un efort fizic cu ridicare de greutăți, fiind însoțită de limitarea
mobilității coloanei lombare în special pe inclinațiile laterale, care sunt intens

18
dureroase;
 lombalgie cronică , cu noduli de miogeloza și puncte trigger paralombare și
parasacrate, a căror activare are un net caracter psihoemoțional și meteorotrop;
 stenoza de canal vertebral , mult mai puțin diagnosticata, se poate manifesta polimorf,
de la simplă lombalgie cu scialalgie până la sindromul de coada de cal.
2.3. EVALUAREA CLINI CO-FUNCȚIONALĂ
Anamneza:
La anamneza este foarte important să se obțină informații despre durere:
 localizare (difuza – localizată),
 intensitatea,
 momentul apariției,
 durată,
 elemente declanșatoare sau de accentuare,
 iradiere în regiunil e limitrofe sau la distanță,
 aspecte caracteristice cauzei (miogena, osoasă, articulara, neurogena, vasculara,
viscerală, psihogena),
 dismorfisme regionale (asimetrii toracice, ale umerilor, bazinului, tulburări de
statică vertebrală),
 impotenta funcțional ă (locală/ la distanță).
Inspecția și palparea rahisului:
►regional
► în totalitate: în ortostatism, șezând, în clinostatism.
Evaluarea aliniamentului și posturii:
!Aprecierea liniei gravitației -firul cu plumb
► în plan frontal (incli nările laterale)
► în plan sagital (deviațiile antero – posterioare)
!Aprecierea aliniamentului în plan orizontal (centura scapulară + pelvina)
!Evaluarea alinierii segmentelor : anterior, profil posterior.

19
Examinarea se face cu subiectul în ortostati sm cu notarea reperelor anatomice.
Pentru deviațiile laterale : firul cu plumb (corespunzând axei de simetrie a corpului) fixat la
nivelul protuberantei occipitale, trece prin următoarele repere:
►apofiza spinoasă a proeminentei (C7);
►de -a lungul apofizelor spinoase ale coloanei dorso – lombare
►pliul interfesier;
►între condilii femurali interni
►între maleolele interne
►spațiul dintre călcâie
Pentru deviațiile antero -posterioare : firul cu plumb se fixează la nivel ul tragusului și trece
prin următoarele repere:
►anterior de umăr;
►lateral de marele trohanter;
►lateral de maleola tibială.
Palparea regiunii rahidiene:
Modificările cutanate (pliu cutanat dureros -manevra de rulare -pensare)
Se palpează:
-punctele dureroase/ puncte trigger: paravertebrale, apofizare, interspinoase, interscapulare,
puncte tender, punctele Arnold, punctele Valleyx (paravertebral, unghiul sacro -vertebral,
fesier, pe membrul inferior)
– reperele osoase (apofize spinoase, tran sverse; spinele și unghiurile omoplaților, fosetele
sacrate):
– relieful și tonusul musculaturii paravertebrale, contracturi sau retracturi musculare
Evaluarea mobilității rahisului:
Se realizează prin► testing articular analitic
► teste globale (pasiv/activ)
Urmărește mobilitatea în toate cele trei planuri de mișcare
Relația dintre două vertebre este asigurată prin:
►articulația disco -vertebrala

20
► articulațiile apofizare posterioare
Testing articular:
Articulația d isco-vertebrala permite următoarele mișcări:
-rotatie în jurul unui ax vertical;
-flexie – extensie, în jurul unui ax transversal;
-înclinatii laterale – în jurul unui ax sagital;
-miscari de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale;
-miscari de apropiere și îndepărtare între 2 vertebre ale coloanei vertebrale.
Bilanțul articular dorso -lombar:
Valori normale:
● extensia: 20 -30 grade
● flexia: 80 -90 grade (50° din coloana dorsală și 40° din coloana lombară)
● rotația: 30 -45 grade
● inclinațiile la terale: 20 -35 grade
Indici de mobilitate:
►Schober (flexie , > 5 cm)
►Ott (flexie , > 5 cm)
►degete -sol (flexie,0 cm)
►Schober inversat ( distanță să scadă în extensie sub 3 cm)
►degete -genunchi (înclina ții laterale)
BILANȚUL MUSCULAR DORSO -LOMBAR
Evaluarea neurologică:
Elemente urmărite:
► sensibilitatea exteroceptivă în teritoriul dermatomal
►ROT
►proba Laseque (HDL)
►proba Romberg (dg.diferențial în ICV B), etc

21
2.4. OBIECTIVELE șI METODELE RECUPERĂRII HERNIILOR DE DISC
Obiectivele tratamentului de recuperare în herniile de disc:
 Combaterea durerii
 Corectarea dezechilibrelor musculare între agoniști și antagoniști
 Restabilirea controlului adecvat al mișcăr ii
 Profilaxia recidivelor
Mijloace de tratament
 Tratament igieno -postural
Repaosul absolut se recomanda în suferințele acute, fiind suficiente de obicei 2 -4 zile.
În formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, în așa -numitele posturi
delordoza nte: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.
Alimentația va cuprinde toate principiile alimentare, recomandându -se regim hipocaloric la
bolnavii cu plus ponderal.
În cazul folosirii medicației antiinflamatorii, se indica regim hiposodat .
 Tratament medicamentos
 Tratament fizioterapeutic
1. Electroterapia
În herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant , fără a putea înlocui
celelalte forme de tratament.
Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenți electrici î n discopatiile lombare
sunt: antialgic, antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.
Curentul galvanic este foarte mult folosit în sciatalgii sub forma galvanizărilor simple
longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl 2 cu polul pozitiv paralombar și po lul negativ pe
laba piciorului. În formele cu tulburări de sensibilitate exista risc de arsură locală.
Curenții diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase în lumbago nediscogen, dar efectul lor
în formele discogene este moderat.
Ultrasunetul se folosește în formele subacute sau cronice recidivante, cu suferințe musculo –
tendinoase, miofasciale sau cu manifestări vasculo -vegetative.
Curentul Träbert , aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic
comparabil cu al curenților diadinamici.
Media frecventa sub forma curenților interferențiali este mai puțin eficientă în acut. Are un

22
bun efect decontracturant.
2. Masajul
În formele subacute se poate efectua masaj sedativ sacro -fesier și de -a lungul
membrului inferior.
În formel e hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj.
În formele cu hipotrofii și tulburări vasculo -vegetative este rezervat masajul trofic.
Masajul – anatomofiziologie, efecte, manevre
Masajul reunește o serie de manevre manuale și/sau ins trumentale (mecanice, electrice,
acvatice, bule de gaze, jet de aer cald, etc.) aplicate la om în scop igienic, profilactic sau
terapeutic și recuperator, de către o persoană mai mult sau mai puțin calificată (de regulă,
masorul); în timp ce automasajul re prezintă aplicarea acestor proceduri de către o persoană
asupra propriului corp (de exemplu: efleuraj, fricțiuni, tapotament, rulat -cernut, scuturări,
masaj sub apă, vibromasaj, masaj manual reflex, etc.), bineînțeles cu limitele respective
(accesibilitate a automasajului se circumscrie, de regulă, la membre).

EFECTELE MASAJULUI
Efectele circulatorii se evidențiază la nivelurile capilar, venos și limfatic.
De exemplu, manevrele de efleuraj sprijină, stimulează circulația venoasă de
întoarcere, cea supe rficială, ușurând astfel munca inimii. Asociind la această manevră blânda
unele manevre mai puternice, cum sunt presiunile, se acționează și asupra circulației venoase
de întoarcere profundă, cu efect folosit în patologia venoasă.
În ceea ce privește circu lația limfatică, anumite proceduri (ex. – efleurajul mai energic,
alunecări profunde pe membre, fricțiunile) activează circulația limfei în sens centripet,
combătând astfel stază limfatică.
De reținut că anumite proceduri de masaj (efleuraj, fricțiuni, etc .) induc, local, o
secreție histamina și acetilcolina care vor produce o vasodilatație periferică, locală (hiperemia
pielii), ceea ce exprima o activare circulatorie cu consecințe metabolice la care intervin și alte
mecanisme (nervoase, hormonale, etc.).
Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicării anumitor manevre de masaj
(frământatul, tapotamentul, etc.) pe cale mecanică (directă) și reflexă (indirectă) și care
activează circulația din mușchi, stimulează creșterea agenților nutritivi și în acelaș i timp
favorizează eliminarea unor cataboliti nocivi, în special la sportivi (acid lactic, peroxizi
lipidici, etc.); de asemenea, se stimulează elasticitatea și forța de contracție a fibrelor
musculare. Manevrele ușoare (efleurajul) au efecte liniștitoare, decontractante asupra
mușchilor, mai ales când masajul folosește unele unguente relaxante (crema relaxantă
Decontractil, etc.)
Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau
tapotamentul, vibrațiile energice, etc.) care active ază metabolismul astfel: mobilizează
grăsimile din stratul celular subcutanat, contribuind la arderea acestora și scăderea țesutului
subcutanat în exces.
Prin activarea circulației locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfați, glucoză,
trigliceride , acizi grași liberi și alți nutrienți, în special la nivel muscular, contribuind astfel la
creșterea eficienței mecanice, mai ales la nivel muscular.

23
Tot prin efecte metabolice și într -o mai mică măsură prin stimularea secreției sudorale
(ca urmare a desc hiderii porilor glandelor sudoripare), masajul favorizează eliminarea unor
cataboliti de uzură, nocivi pentru organism (acid lactic, uree, creatinina, acid uric, peroxizi
lipidici, etc.).
Efecte reflexe. Multă vreme s -a acordat atenție efectelor mecanice ale masajului și
mult mai târziu a fost pusă în evidență acțiunea reflexă a masajului, a unor proceduri (ex.
efleurajul, vibrațiile fine) care excită receptorii pielii și în acest fel informează anumiți centri
nervoși, care la rândul lor declanșează reacț ii de răspuns la nivelul unor organe și țesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se execută blând un timp
mai îndelungat, ceea ce va provoca o liniștire a sistemului nervos central și o relaxare a
musculaturii scheletice, pe cai reflexe (aferente -eferente).
Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheață (masaj cu gheață) diminuează
senzațiile dureroase posttraumatice, prin vosoconstrictia periferica pe ca o induce, și
diminuarea temperaturii locale, ceea ce provoacă o veritabi lă anestezie locală.
Tot prin mecanisme reflexe masajul influențează favorabil și sfera
endocrinometabolica, efectele depinzând de manevrele folosite, de ritmul și intensitatea lor,
dar și de reactivitatea individuală.
Se înțelege că prin aceste efecte, ca și prin efectul mecanic direct, masajul contribuie
efectiv la menținerea calității epidermului.
Dacă ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul periostal
sau pe anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul), elec tric (electromasajul),
hidromasajul (masajul cu jet de apă, masajul subacvatic), vom adăuga acestor efecte ale
manevrelor propriu -zise de masaj, efectele apei calde, ale curentului electric sau efectele
mecanice ale diverselor aparte (în special vibromasat oare).
Fără a diminua eficienta masajului instrumental, masajul manual rămâne superior, el
creând ambianta organică și psihică dintre cel masat și măsor, ceea ce duce la o creștere a
eficienței (probabil și prin mecanisme de tip placebo).
De aceea consider ăm necesar ca fiecare sportiv să aibă cunoștințe de masaj, să poată
efectua, la nevoie, un masaj colegului (în special în cadrul competițiilor sportive) și bineînțeles
să se poată automasa.
3. Kinetoterapia
Mobilitatea trunchiului est e asigurată de coloană vertebrală prin care se realizează
mișcările de flexie -extensie lateralitate stânga -dreapta și rotație. Sub raportul kineticii
întregului corp, trunchiul joacă un rol important decât al propriei capacități de mișcare.
Mobilitatea con trolată a membrelor ar fi posibilă fără participarea trunchiului superior la
mișcările membrului brahial și a trunchiului inferior la mișcările membrului pelvian.
Pricipalul rol al trunchiului este de a determina posturile de bază ale întregului corp: decu bit,
șezând și ortostatica.
Trunchiul asigura, așadar, atât statică, stabilitatea corpului, cât și dinamica,
flexibilitatea lui. Aceste funcții sunt de fapt îndeplinite de coloană și masele musculare ale
trunchiului. Stabilitatea intrinsecă a coloanei este realizată de vertebre, discuri, ligamente, iar
cea extrinseca este dată de musculatura. La stabilitatea totală a trunchiului, cea intrinseca
contribuie într -un procent foarte redus.

24
Mobilitatea este asigurată prin sumarea mișcărilor în fiecare segment mob il al coloanei.
Segmentul mobil al coloanei sau unitatea funcțională (complexul a doua vertebre adiacente,
discul intervertebral, articulațiile interapofizare și structurile moi conexe) realizează mișcarea
la fiecare nivel, în funcție de raportul dintre su prafața discului și grosimea lui. Cu cât acest
raport va fi mai mic, cu atât mobilitatea în segmentul respectiv va fi mai mare. Astfel, coloana
cervicală are un raport de 6, coloana lombară de 13, iar cea dorsala de 22. Astfel, mobilitatea
cea mai bună est e în coloana cervicală, în cea dorsala fiind de 4 ori mai limitată.
Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari, în funcție de poziția trunchiului
și încărcarea cu greutăți.
Studierea celor mai eficiente exerciții pentru tonifierea musculaturii trunchiului a
preocupat mereu atât pe cercetătorii fiziologi, cât și pe practicienii kinetologi.
Obiectivele kinetoterapiei sunt diferite în funcție de stadiul suferinței: acut, subacut, cronic
sau de remisiune completă.
În stadiul acut se aplică metode de relaxare generală și de relaxare a musculaturii lombare.
În subacut începe adevăratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul
Williams . Pe lângă tehnicile de relaxare, acum se vor aplica și tehnici de asuplizare a
trunchiului inferior.
În stadiul cronic se poate începe și tonifierea musculaturii slabe.
Redam în continuare pe scurt exercițiile care alcătuiesc programul Williams, exerciții care se
execută diferențiat, pe trei faze, în funcție de evoluția afecțiunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I
Exercițiul 1 – Decubit dorsal: se flectează și se extind genunchii.
Exercițiul 2 – Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amândouă mâinile la piept,
încercând atingerea lui cu fruntea; se procedează apoi la fel cu celălalt.
Exercițiul 3 – Ca la exerciț iul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercițiul 4 – Decubit dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la piept cât mai
mult, apoi celălalt, apoi ambii.
Exercițiul 5 – Decubit dorsal cu brațele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectați la
900, tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se sălta ușor
sacrul de pe pat; se revine, apoi se repetă.
Exercițiul 6 – În șezând pe scaun, cu genunchii mult depărtați: se apleacă mult înainte,
astfel încât să atingă cu mâinile solul de sub scaun; se menține această poziție 4 -5
secunde, se revine, apoi se repetă.
Fiecare exercițiu al fazei I se execută de 3 -5 ori, repetându -se de 2 -3 ori pe zi.

25
După două săptămâni, acestor exerciții li se adauga cele din faza a II -a.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II -A
Exercițiul 7 – Decubit dorsal, cu genunchii flectați, tălpile pe pat: se apleacă ambii
genunchi spre dreapta, apoi spre stânga, până ating patul.
Exercițiul 8 – Decubit dorsal: călcâiul drept se așează pe genunchiul stâng; se execută o
abducție cât mai internă a soldului drept, până se atinge cu genunchiul drept planul
patului, apoi se inversează.
Exercițiul 9 – Decubit dorsal: se ridică alternativ cât mai sus câte un membru inferior
extins.
Exercițiul 10 – În ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul scaunului,
spatele perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.
Exercițiul 11 – Poziția de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicată la 900,
sprijin și pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând ș i o balansare care
trebuie să întindă psoas -iliacul.
În această perioadă se fac și exerciții din atârnat: cu fata sau cu spatele la spalier, ridicare
de genunchi la piept, rotare genunchi stânga -dreapta, bascularea membrelor inferioare,
cifozari lombare cu picioarele pe o bară.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III -A
Exercițiul 12 – Decubit dorsal, genunchii flectați la 900, tălpile pe pat: se împinge lomba
spre pat, se contracta abdominalii, se sălta ușor sacrul de pe pat; treptat se execută aceleași
mișcări lom bare și ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puțin flectați, până ajung să fie
complet întinși.
Exercițiul 13 – În ortostatism, la perete, taloanele la 25 -30 cm de acesta: se aplică sacrul și
lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat călcâiele de p erete, menținând contactul
lombei cu acesta.
Exercițiul 14 – Decubit dorsal: se execută bicicleta cu bazinul mult basculat.
În stadiul de remisiune completă, programul de kinetoterapie urmărește prevenirea recidivelor,
urmărind conștientizarea poziției co recte a coloanei lombare și bazinului, ca și însușirea unor
metode de "înzăvorâre" a coloanei lombare în timpul efortului fizic, în special cu ridicare de
greutăți.
Musculatura flexoare – flexia
Tipuri de exerciții statice:
Exercițiul 1: suita de exerciții "cap pe trunchi" din decubit dorsal, cu sau fără genunchii
flectați: se ridică în așa fel capul, încât să "privească" picioarele; musculatura abdominală se

26
contracta static pentru a fixa toracele, pentru că acesta, la rândul lui, să reprezinte punct fix
pentru scaleni și sternocleidomastoidieni – flexia capului se poate combina cu flexia unui șold,
pentru creșterea acțiunii statice a abdominalilor.
Exercițiul 2: suita de exerciții "trunchi pe membre inferioare", coloana rămânând
dreapta,rigidă: din poziția culcat sau șezând, cu membrele inferioare întinse (sau flectate), se
ridică sau se coboară lent trunchiul menținut drept.
Exercițiul 3: de fapt, o suită de exerciții care poartă denumirea de "membre inferioare pe
trunchi" și care se execută din decubit dor sal, din ortostatism, din atârnat, cu ambele membre
concomitent sau cu câte unul alternativ: se face flexia șoldului cu genunchiul flectat (sau
întins); dacă flexia CF nu este completă,se realizează contracția statică a musculaturii
abdominale; dacă este c ompletă, seproduce o basculare posterioară a pelvisului, drepții
abdominali scurtându -se.
Exercițiul 4: din poziția ventrala, în sprijin pe mâini și vârful picioarelor, se execută flexia
brațelor: musculatura abdominală este obligată să se contracte static anti-gravitatie, pentru a
preveni bascularea anterioară a bazinului.
Exercițiul 5: contracții puternice abdominale din diverse poziții: decubit dorsal cu genunchii
flectați, din decubit ventral, din șezând sau din ortostatism.
Tipuri de exerciții dinamice :
Exercițiul 1: combinarea mișcărilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale unuia
dintre ele: din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor inferioare,
aducând genunchiul la piept cu ajutorul brațelor.
Exercițiul 2: grup de exerciții "pelvis și coloana lombară pe trunchiul superior și membre
inferioare": din decubit dorsal cu genunchii flectați se basculează puternic bazinul spre spate,
delordozând; musculatura abdominală lucrează sincron cu extensorii șoldului.
Exerciți ul 3: suita de exerciții "membre inferioare pe pelvis, pelvis și coloana lombară pe
trunchiul superior": din decubit dorsal sau din atârnat se execută flexia CF, cu sau fără flexia
genunchiului, combinată cu flexia coloanei toraco -lombare.
Exercițiul 4: suita de exerciții "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se execută
din decubit dorsal, cu genunchii flectați și cu picioarele fixate.
Exercițiul 5: suita de exerciții "coloana pe pelvis" – respectiv flexia coloanei fără mișcarea
pelvisului sau a membrelor inferioare, care se execută din decubit dorsal, gradul de flectare
fiind variabil: să se observe că ridicarea nu se face cu coloana dreaptă, rigidă, și că nu este
vorba doar de flectarea coloanei cervicale.
Musculatura extensoare – extensia
Tipu ri de exerciții statice:
Exercițiul 1: grup de exerciții tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozițiile în șezând,
ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se execută coborâri -ridicari de trunchi cu coloana

27
dreaptă, rigidă; mișcarea se face di n șolduri (flexie -extensie), extensorii toraco -lombari în
contracție statică luptând contra gravitației, care tinde să flecteze coloana.
Exercițiul 2: suita de exerciții de tip "atârnat la bară cu îndoirea brațelor", în timpul acestor
exerciții extensorii acționează static pentru a menține poziția dreaptă a coloanei, lupând
împotriva gravitației.
Exercițiul 3: de fapt, grup de exerciții de "cădere în fata", respectiv din poziție ortostatică se
duce piciorul drept înainte, corpul "cazând" în față; se repeta apoi același exercițiu cu piciorul
stâng, musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitației, menținând spatele
perfect drept.
Exercițiul 4: suita de exerciții tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se
extinde câte un mem bru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco -lombari și flexorii
șoldului opus acționează static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioară a pelvisului
prin extensorii membrului inferior ridicat; dacă extensia depășește 15 grade, pelvisu l se înclina
anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural, iar extensorii toraco -lombari
acționează dinamic, scurtându -se.
Tipuri de exerciții dinamice:
Exercițiul 1: tip "pelvis și coloana lombară pe trunchi superior și membre inferioa re": din
decubit dorsal, cu genunchii flectați, pelvisul este basculat înaite, cu lordozare lombara
accentuată – musculatura extensoare toraco -lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.
Exercițiul 2: grup de exerciții "membru inferior pe pelvis, pelvis și coloana lombară pe
trunchi superior": în decubit ventral se ridică (extinde) alternativ câte un membru inferior
peste 15 grade; ligamentul iliofemural blochează extensia CF peste 15 grade, așa că pelvisul
va bascula anterior cât permit extensorii coloanei toraco -lombare și flexorii articulației coxo –
femurale a membrelor inferioare care stă pe sol.
Exercițiul 3: suita de exerciții tip " trunchi (coloana arcuită) pe membrele inferioare": se
execută din decubit dorsal, cu sau fără genunchii flectați, ridicând de pe sol toracele cu sprijin
în umeri; sau, din sprijin cu mâinile pe bară, se arcuiește spatele, dacă se flectează genunchii și
CF se reduce posibilitatea săltării pelvisului și lombei, extensia producându -se mai ales în
zona toracala.
Exercițiul 4: suita de exerciții "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", în care
erectorii toraco -lombari sunt activați concomitent cu extensorii șoldului.
Exercițiul 5: tip de exerciții "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se execută extensia
coloanei (ac tivitate dinamică a erectorilor, în timp ce extensorii șoldului lucrează izometric,
fixând pelvisul) cu brațele spre spate.
Exercițiul 6: suita de exerciții prin combinarea mișcării "membre inferioare pe pelvis" cu
"extensia coloanei" – și aici erectorii t oraco -lombari acționează sinergic cu extensorii șoldului.
Flexia și extensia

28

Tip de exercițiu static: coloana rămâne rigidă, realizând tipul "trunchi pe membrele
inferioare"; mișcarea se execută din CF (flexie -extensie), este o combinare a exercițiului 2 de
la exerciții statice pentru flexie cu exercițiul 2 de la exerciții statice pentru extensie.
Tipuri de exerciții dinamice. Au mare importanță în programele de asuplizare a coloanel. Se
combina tipurile de exerciții arătate separat la flexia și extensi a coloanei – vom completa cu
câteva mișcări combinate ale trunchiului și membrelor, care solicita suplețea coloanei.
Exercițiul 1: din patrupedie se ridică un genunchi spre abdomen, în timp ce coloana se
cifizeaza puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordozând concomitent
coloana.
Exercițiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului înainte cu extensia capului realizează o
extensie a trunchiului, apoi bascularea înapoi a pelvisului cu flexia capului face posibilă
cifozarea toraco -lombar a
Exercițiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limitează flexia trunchiului: în aceste cazuri
se indica exerciții speciale de întindere a ischiogambierilor, care se realizează prin mișcări
succesive de flexie -extensie de trunchi, din poziții speciale .
Flexorii laterali ai coloanei – Mișcarea de lateroflexie
Tipuri de exerciții statice:
Exercițiul 1: suita de exerciții tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea laterală
a trunchiului menținut drept, cu abducția sau adductia șoldului de spr ijin, celălalt membru
inferior mobilizându -se odată cu trunchiul. În timpul acestei lateroflexii, musculatura opusă de
pe partea superioară acționează prin contracție statică contra gravitației, pentru ca să mențină
coloana dreaptă, să nu se curbeze pe par tea care se apleacă.
Exercițiul 2: grup de exerciții tip "mișcări laterale ale brațului și membrului pelvian, cu
cădere laterală a trunchiului", în care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioară se
contracta pentru a menține trunchiul drept, să nu cedeze sub propria -i dreutate.
Exercițiul 3: prin fandări laterale, cu căderea corpului pe partea respectivă (mâinile în
șolduri), se realizează contracția puternică a musculaturii lateroflexoare pe partea opusă.
Tipuri de exerciții dinamice:
Exercițiul 1 : suita de exerciții tip "coloana pe pelvis", care necesită poziții în care pelvisul să
fie fixat; astfel, din poziția călare pe o banchetă, se apleacă într -o parte și în alta trunchiul, din
ortostatism, cu un picior pe o bancă joasă, se apleacă trunchiul spre o parte sau alta , brațul
opus mișcări este în abducție.
Exercițiul 2: grupaj de exerciții tip "coloana pe pelvis,pelvis pe membre inferioare", în care
lateroflexorii actioneazî concomitent cu abductorii -adductorii șoldului, aceste exerciții se
execu tă din ortostatism, din decubit dorsal sau lateral.
Exercițiul 3: grupaj de exerciții tip " membre inferioare pe pelvis, pelvis și coloana lombară
pe trunchi superior", respectiv mișcarea laterală în bloc a membrelor inferioare și bazinului;

29
poate fi făcut ă pasiv sau activ, din poziție de decubit sau din atârnat (mâinile prind o bară a
spalierului) – și în acest tip de exerciții musculatura lateroflexoare acționează sincron cu
adductoriisi abductorii șoldului.
Exercițiul 4: suita de exerciții tip "pelvis și coloana lombară pe trunchi superior" combina
acțiunea lateroflexoare a ridicătorilor șoldului afectat cu aceea a abductorilor șoldului opus,
realizându -se din ortostatism, cu mâinile sprijinite pe o bară la înălțimea umerilor, se ridică un
șold și se late roflecteaza lomba, sau din poziția în șezând.
Exercițiul 5: "mișcare simultană a trunchiului și a unui membru inferior" se execută din
decubit dorsal.
Exercițiul 6: suita de exerciții din poziția de cădere pe o parte, în care se coboară sau se ridică
pelvi sul, se asociază activitatea adductorilor șoldului de deasupra și a abductorilor șoldului de
dedesubt.
Rotatorii coloanei – Mișcarea de rotație
Tipuri de exerciții dinamice:
Exercițiul 1: suita de exerciții "coloana pe pelvis" care se realizează rotând tru nchiul din
posturi care blochează pelvisul: călare pe o bancă, în patrupedie; pentru accentuarea rotarii, se
mobilizează membrele superioare, ca niște aripi; de asemenea, din decubit dorsal, ducând un
braț peste corp, cu ridicarea umărului respectiv pelvis ul pe sol.
Exercițiul 2: "membre inferioare, pelvis și coloana lombară pe trunchi superior": din decubit
dorsal, cu brațele în cruce și genunchii flectați, se execută mișcări dintr -o parte într -alta,
antrenând și pelvisul.
Exercițiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism și decubit
dorsal (picioarele îndepărtate) se execută rotații într -o parte și într -alta.
Exercițiul 4: "pelvis și coloana lombară pe trunchi superior și pe membre inferioare": din
poziția în atârnat (pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele în sprijin pe sol sau pe bară,
se execută rotările din pelvis și coloana lombară.
Exerciții combinate pentru rotatori, flexori și extensori
Toate aceste exerciții se bazează pe secvența "coloana pe pelvis, pelvis pe membre
inferioare".
Exercițiul 1: activarea flexorilor și rotatorilor coloanei cu rotatorii șoldului din decubit dorsal,
cu picioarele desfăcute: se ridică trunchiul cu rotarea într -o parte, brațul încrucișând corpul
spre partea de rotație.
Exercițiul 2: activarea flexorilor și rotatorilor coloanei și soldurilor din culcat, cu genunchii
flectați și picioarele sub bară, mâinile la ceafă: se ridică trunchiul (fără flectarea coloanei
cervicale) și se rotează.
Exercițiul 3: activarea extensorilor și rotatorilo r coloanei, ca și a extensorilor șoldului din

30
poziția mahomedană, care previne rotația pelvisului: se face extensia "vertebra după vertebra",
cu rotația trunchiului.
Exercițiul 4: activarea extensorilor și rotatorilor coloanei și sodurilor din decubit vent ral, cu
mâinile la ceafă: extensie cu rotarea trunchiului.
Exerciții de circumducție a coloanei
Se realizează pe secvența "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".
Exercițiu: activarea circumductorilor coloanei cu flexorii și extensorii șo ldului din
poziția "șezând călare pe o bancă", cu mâinile în șolduri, gambele fixând bine bancă:
se fac rotații de trunchi.
Variante: aceeași mișcare din ortostatism, cu mâinile pe șolduri, sau: din atârnat cu
mâinile de două inele și picioarele p e sol se execută rotații ale întregului corp.
Exerciții de facilitare
Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza în cadrul unor scheme de facilitare,
pornindu -se de la membrele superioare sau inferioare.
Scheme pentru trunchiul superior:
Se combina mișcările capului, gâtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale
extremităților superioare:
"Despicatul" ("choping"): o mâna apucă antebrațul opus, executându -se o diagonală. Spre
exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a memb rului superior drept cu D2E a
membrului superior stâng. Exercițiul este un lanț kinetic închis. Kinetoterapeutul face priză pe
frunte și pe palmă dreaptă. Odată cu "despicatul", pacientul rotează și flectează capul și
umerii, mișcările fiind contrate de că tre kinetoterapeut. Exercițiul activează oblicii abdominali,
ameliorează mobilitatea trunchiului și, desigur, crește forța în membrele superioare și gât.
"Ridicarea" ("lifting") – inversul "despicatului" – realizează extensia trunchiului cu rotație.
Membre le superioare se prind ca în "despicat", dar urmează diagonalele Kabat pe flexie (D1F
și D2F) ale membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra mișcarea membrelor
superioare și extensia capului (priză pe occiput). Exercițiul pune în tensiune musc ulatura
postero -superioara a trunchiului (extensorii și rotatorii). "Despicatul", ca și "ridicarea" se
execută din decubit dorsal, cât și din șezând.
Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de "despicat" și
"ridicare", m embrele nu sunt prinse între ele.există 4 tipuri de astfel de scheme:
Simetrice, care combina aceeași diagonală în aceeași direcție pentru ambele
membre superioare. Această schemă facilitează flexia trunchiului (SB D2E) sau
extensia trunchiului (S B D2F).
Asimetrice, care combina diagonalele în același sens, spre exemplu: D1F pentru
membrul superior drept+D2F pentru membrul superior stâng sau D1E cu D2E.

31
Schemele asimetrice promovează flexia și extensia trunchiului, dar și rotația.
Reciproce, în care un membru superior executa o diagonală, spre exemplu: D2F, iar
celălalt, o altă diagonală D2E. Sunt activați în mod deosebit rotatorii trunchiului.
Încrucișate, în care se execută aceleași diagonale, dar în direcții opuse, de e xemplu:
D2F cu D2E. Acestea măresc stabilitatea trunchiului, dat fiind că antrenează mișcările
opuse ale membrelor superioare (flexie -extensie și abductie -adductie).
Scheme pentru trunchiul inferior:
Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferi oare după aceleași tipare ca și pentru
membrele superioare. Diferența constă în faptul că, dacă pentru membrele superioare
diagonalele pe flexie întăreau extensorii trunchiului, iar diagonalele pe extensie tonificau
flexorii trunchiului, în cazul schemelor pe membrele inferioare diagonală pe flexie a șoldului
tonifica flexorii trunchiului, iar diagonală pe extensie tonifica extensorii trunchiului.
"Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. Spre
exemplu, flexia trunch iului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu D1F
membru inferior stâng.
"Extensia trunchiului inferior" (EȚI) combină, spre exemplu, extensia trunchiului inferior spre
dreapta cu D1E membrului inferior drept și D2E membru inferior stâng .
și în FTI, și în EȚI membrele inferioare sunt în contact unele cu altele, genunchii putând fi
extinși sau flectați.
O formulă mai avansată este combinarea genunchiului extins cu șodul flectat și a genunchiului
flectat cu șoldul extins.
Rezistentele opuse de către kinetoterapeut trebuie să se facă prin prize, care să creeze un braț
de pârghie lung.
"Rotația trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare și extensoare. De
fapt, rotația intra ca o componentă în toate schemele, căci are u n rol important, scăzând
tonusul în hipertonia musculaturii posterioare. Schemele trunchiului inferior tonifica
musculatura abdominală inferioară, erectorii și rotatorii trunchiului inferior, ca și musculatura
membrelor inferioare.
Scopurile exercițiilor d e facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior:
Creșterea activităților funcționale: antrenarea schemelor trunchiului superior sau/și
inferior ajuta la mobilizarea trunchiului (rostogolire) la hemiplegici.
Promovarea mobilități i, limitată de durere: membrul afectat este mobilizat
concomitent cu cel sănătos în cadrul schemelor bilaterale.
Creșterea forței musculaturii trunchiului: mibilizarile membrelor superioare și
inferioare cu rezistența cresc fluxul de activare a musc ulaturii slabe a trunchiului.

32

Creșterea forței musculaturii extremităților: fluxul de activare se face de la trunchi și
membrul sănătos spre cel cu musculatura slabă.
Promovarea unui echilibru în tonusul muscular al trunchiului: se poate întă ri tonusul
antagonistului în cazul unui dezechilibru între el și agonist.

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. PREZENTAREA LOT ULUI DE SUBIECȚI
Cercetarea pe care am efectuat -o a cuprins un lot de 10 pacienți diagnosticați cu
discopatie lombară , cu vârstele cuprinse între 25-60 de ani . Studiul s -a realizat la Centrul de
Recuperare Brotac Medical , Bucuresti în perioada decembrie 2019 – iulie 2020 și am urmăr it
timp de 6 luni pentru fiecare caz efectele terapiei aplicate.
Evaluarea complexă a avut loc la începerea tratamentului recuperator, la sfârșitul
terapiei fizio-kinetice (în medie cca 4 săptămâni, 1 lună) și la un interval de 6 luni
postrecuperare pentru fiecare caz în parte.
Am urmărit ef ectele terapeutice determinate de programul de masaj, kinetoterapie,
hidrokinetoterapie pentru cei 10 pacienți.
Selecția cazurilor
Au fost incluși în studiu pacienții diagnosticați cu discopatie lombară, clin ic și
imagistic; pacienți la care au fost disponibile și s -au putut obține în momentul studiului date
clinico -functionale complete conform obiectivelor de studiu; pacienți care au urmat programul
complex de evaluare și recuperare pe o perioadă 6 luni;
Repa rtiția pe sex, grupe de vârsta și mediu de proveniența a pacienților luați în studiu
este cuprins în tabelele următoare.
Tabel – Repartiția cazurilor în funcție de sex.
Nr. cazuri
Bărbați 4
Femei 6
Total 10

33

Tabel – Mediul de proveniența.
Mediu ur ban Mediu rural
Bărbați 3 1
Femei 4 2
Total 7 3

Repartiția pacienților în funcție de mediul de proveniența denotă, în cazul cercetării
noastre, o incidență mai mare în mediul urban și la femei a discopatiei lombare.

34
Tabelul 3.2. – grupe de vâr sta.
Nr. cazuri 25-30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani
Bărbați 4 0 1 1 2
Femei 6 1 2 2 1
Total 10 1 3 3 3

Inițial, am făcut o evaluare completă (etiopatogenica, clinca, paraclinica și funcțională)
a pacienților luați în studiu, cu ajutorul e chipei de recuperare multidisciplinară.
În cadrul evaluării clinice am apreciat starea fizică generală (pe aparate și sisteme, mai
ales funcția cardiovasculară – tensiunea arterială, frecventa cardiacă, pulsul periferic, starea
vaselor periferice, respirat orie, digestiva, neurologica).
3.2. STABILIREA PARAMETRILOR șI METODELE DE CERCETAR E UTILIZATE
PARAMETRII șI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
Date fiind obiectivele cercetării (rolul kinetoterapeutului în activitatea de evaluare
corectă și completă etiopato genica, clinică și funcțională a pacientului cu HDLreeducarea
funcțională a trunchiului, coloanei și a membrului inferior la bolnavul cu discopatie
lombară/hernie de disc în vederea ameliorării clinico -functionale prin combaterea atrofiilor
musculare și am eliorarea amplitudinii de mișcare la nivelul trunchiului, precizarea exercițiilor
optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu statusul funcțional al

35
pacientului, stabilirea duratei optime și ritmului ședințelor kinetice) am stabilit ca variabile de
cercetat în cadrul studiului următorii parametrii:
Pentru parametrul durere am folosit scala vizual analogă (VAS) prin intermediul căreia,
fiecare pacient s -a autoevaluat din punct de vedere al intensității durerii cu o cifră de la 0 la 10
(0 = durere absentă, 10 = durere maximă).
Pentru aprecierea efectului antalgic al terapiei am folosit Scala vizual analoaga a
rezultatului terapeutic VAS
Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell și Main pentru pacienții cu lombalgie –
Chronic Disab ility Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
Chestionarul Roland – Morris de evaluare a dizabilității datorate durerii lombare – Low Back
Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris.
METODELE DE CERCETAR E UTILIZATE
Metodele de c ercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:
1. metoda studiului bibliografic – reprezentat din parcurgerea referințelor
bibliografice (reviste, cărți, tratate) existente în biblioteca facultății, a Universității, biblioteca
UMF – Craiova, date informaționale computerizate;
2. metoda observării și înregistrării datelor – care a constat din măsurarea
parametrilor stabiliți, obținuți în cadrul evaluării complete a pacienților, conform unei
metodologii cunoscute, care au r espectat normele internaționale, aplicate și la noi în țară;
datele au fost înregistrate pe o perioadă de 6 luni pentru fiecare caz în parte, evaluarea având
loc la intrarea în studiu – momentul I, la terminarea programului recuperator fizical -kinetic –
momentul II, la 6 luni – momentul III.
3. metoda prelucrării statistico -matematice a datelor obținute – care a constat din:
prelucrarea rezultatelor obținute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați,
conform metodelor de calcu l, determinarea scorurilor scalelor utilizate, interpretarea tuturor
rezultatelor pe baza normelor standard existente;
S-au folosit metode statistice descriptive pentru culegerea, clasificarea și descrierea
datelor și metode statistice analitice (inductive ) în scopul analizei critice a datelor prin diverse
prelucrări.
Descriptiv s -a realizat estimarea parametrilor cercetați prin calcularea:
– medianei (valoare mediană) – valoarea care împarte seria caracteristicilor (variantelor) în
două părți egale – cu pe rcentili 25 -75% (valorile între care sunt cuprinse cele 50% –
½ caracteristici din mijlocul seriei).
– mediei (valoare medie) – suma raportată la valorile distribuției, utilă la comparația statistică.
– CI ("confidence interval", interval de siguranță, pr ag de semnificație) – indică probabilitatea
ca unitatea statistică cercetată, luată la întâmplare dintr -o populație cu media Mă și deviația

36
standard σ, să prezinte valoarea unei caracteristici cuprinsă între anumite limite (95% = Mă ±
1,96 σ).
În scop analitic s -au apreciat:
– procente, probabilități în producerea unui fenomen – raportul dintre numărul cazurilor
favorabile fenomenului și totalul cazurilor posibile (exprimate în procente x% sau 0,x);
4. metoda grafică – reprezentare a grafică a variațiilor parametrilor urmăriți și a
indicilor măsurați pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentări grafice se obține o mai
bună vizualizare a efectelor experimentului precum și o apreciere de ansamblu a rezultatelor
cercetării;
5. metoda de evaluare – pentru pacentii luați în studiu (studiile descriptive), folosind
scale standardizate nominale (clasificarea simplă în diferitele categorii, fără existența unor
relații speciale între acestea) și scale ordinare (care măsoară am plitudinea unei proprietăți
folosind o clasificare, predeterminata a unor răspunsuri posibil a fi obținute) descrise în
continuare așa cum au fost utilizate la pacienții cercetați:
 Scala vizual analoaga a durerii VAS
Este în mod uzual o linie de 10 cm pe c are pacientul notează de la 0 la 10 gradul și intensitatea
durerii.
VAS pentru severitatea durerii
Fără
durere Cea mai mare
durere posibilă
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

 Scala vi zual analoaga a rezultatului terapeutic VAS
VAS pentru efectul tratamentului
Dispariția completă a durerii Nici o ameliorare a durerii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

 Indexul pentru disabilitatea cronica Wanddell și Main pentru pacienții cu
lombalgie – Chronic Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low
Back Pain
Waddell și Main folosesc o scală simplă de evaluarea pacienților cu durere joasă de spate,

37
durere lombară. Autorii sunt de la Western Infirmary, Glasgow Scotland.
Întrebări:
1.
Este necesar ajutor sau evita ridicările de obiecte grele (o valiză grea, un copil de
3-4 ani)
2.
Statul pe scaun în general se limitează la mai puțin de o jumătate de oră
3.
Transportul cu mașina sau autobuzu l în general se limitează la mai puțin de o
jumătate de oră.
4.
Menținerea unei poziții nemișcat în general se limitează la mai puțin de o jumătate
de oră
5.
Mersul în general se limitează la mai puțin de o jumătate de oră
6.
Somnul tulburat în mod regulat de durerile de spate (ex. de 2 ori pe săptămână)
7.
Absente regulate sau limitarea activităților sociale (nu sporturi)
8.
Diminuarea frecventei activității sexu ale
9.
Este necesar ajutor în mod regulat cu încălțămintea (legarea șireturilor, punerea
ciorapilor etc.)
RĂSPUNS PUNCTE
DA 1
NU 0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obținute răspuns la cele 9 întrebări)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cât este mai mare numărul itemi cu atât este mai mare nivelul de disabilitate.
 Chestionarul Roland – Morris de evaluare a dizabilității datorate durerii lombare
– Low Back Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris
Roland și Morris au realizat un chestionar pentru evaluarea pacienților cu durere joasă de
spate, aceasta putând să fie folosită pentru a determina nivelul de disabilitate al pacientului și
poate să ajute la măsurarea rezultatelor după intervenția terapeutică. Autorii sunt de la St.
Thomas' Hospital din Londra.
NOTĂ: Chestionarul se asociază deobicei cu scala analoga a durerii VAS.
Întrebări privind percepția actuală a pacientului:
1.
Stau acasă majoritatea timpului din cauza durerilor de spate.
2.
Îmi schimb frecvent poziția/ postura pentru a încerca să găsesc o poziție comfortabila
pentru spate.

38
3.
Merg mai încet din cauza durerilor de spate.
4.
Din cauza durerilor de spate nu fac nici o muncă prin casa cum făceam deobicei.
5.
Din cauza durerilor de spate folosesc balustrade pentru a urca scările.
6.
Din cauza durerilor de spate stau întins ca să mă odihnesc mai des.
7.
Din cauza durerilor de spate tr ebuie să mă țin de ceva pentru a mă ridica dintr -un
scaun.
8.
Din cauza durerilor de spate îi rog pe alți să facă diverse treburi pentru mine.
9.
Mă îmbrac mai încet decât deobicei din cauza durerilor de spate.
10.
Stau în picioare perioade scurte de timp din cauza durerilor mele de spate.
11.
Din cauza durerilor de spate încerc să nu mă aplec sau să îngenunchez.
12.
Îmi este foarte greu să mă ridic de pe scaun din cauza dureri lor de spate.
13.
Spatele meu mă doare aproape tot timpul.
14.
Îmi este dificil să mă răsucesc în pat din cauza durerilor de spate.
15.
Mi-a scăzut apetitul din cauza durerilor de spate.
16.
Îmi e ste greu să îmi pun ciorapii (sau pantofii) din cauza durerilor de spate.
17.
Merg doar pe distanțe foarte scurte din cauza durerilor de spate.
18.
Dorm mai puțin bine din cauza durerilor de spate.
19. Din cauza durerilor de spate mă îmbrac cu ajutorul altcuiva.

39

20.
Stau jos majoritatea timpului zilei din cauza durerilor de spate.
21.
Evit treburile grele din jurul casei din cauza durerilor de spate.
22.
Din cauza dure rilor de spate sunt mai iritabil și mai prost dispus cu persoanele din
jur decât de obicei.
23.
Din cauza durerilor de spate urc scările mai încet decât de obicei.
24.
Stau în pat majoritatea timpului din cauza durerilor de sp ate.
RĂSPU
NS PUNCTE
DA 1
NU 0
Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situații)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 24
. Cu cât este mai mare scorul cu atât este mai severă disabilitatea asociată cu durerea de spate.
Un scor de 0 indică faptul că nu exista disabilitate iar un scor de 24 indică faptul că există
disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU – ALCĂTUIREA ȘI MODUL DE
APLICARE AL PROGRAMU LUI TERAPEUTIC COMPL EX
Durerea lomba ră inferioară (low back pain) de cauză mecanică, este generată de
suferință atât a țesuturilor moi lombare, cât și a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulații vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr -un
proces degenerativ.
Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolată, durerea lombosacrata cu
algii referite pe membrul inferior, cât și durerea lombosacrata cu algie iradiată, radiculara.
Kinetoterapia și masajul sunt orientate atât ca obiectiv, cât și ca mijloace tehnice de
terapie recuperare în funcție de starea clinică a pacientului.
Diferențiem astfel 4 perioade ale durerilor din HDL:

40
● Perioada acută , se caracterizează prin dureri intense lombosacrate, cu sau fără
iradiere; bolnavul nu își poate calma durerile nici în decubit, prezintă contractura lombară, cu
sau fără blocada.
● Perioada subacuta , în care durerile din decubit au dispărut, bolnavul se poate mișca
în pat fără dureri, se poate deplasa prin cameră, poate să stea pe un scaun un timp m ai mult sau
mai puțin limitat, durerea fiind suportabila dacă nu își mobilizează coloana.
● Perioada cronică permite pacientului să -și mobilizeze coloana, durerile fiind
moderate, astfel încât nu îl mai forțează să adopte autoblocarea lombară; în ortostati sm ți mers
durerile pot apărea după o perioadă mai lungă de timp; pot persista contracturi paravertebrale.
● Perioada de remisiune completă , între perioadele de boala evidențiate clinic,
considerând cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potenția l putându -se deci
repeta oricând puseul dureros.
Kinetoterapia aplicată în perioada acută.
Obiectivele acestei perioade sunt următoarele: reechilibrarea SNV, relaxarea generală,
scăderea iritației radiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculat urii lombare
dureroase.
Reechilibrarea SNV este necesară în majoritatea pacienților, ei prezentând o
hipersimpaticotonie care se răsfrânge asupra ritmului cardiac și a tensiunii arteriale (tahicardie,
TA crescută). Se urmărește creșterea tonusului vagal.
În afară de medicația corespunzătoare, se indica:
Postura de decubit ventral, cu o pernă relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul
celiac) și destul de mare, care să cifozeze lomba; dacă postura aceasta nu este suportata, se va
încerca decubitul lateral "în cocos de pușcă", presând cu mâinile perna așezată pe epigastru.
Patul înclinat în ușor Tredelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).
"Mângâierea" blânda a musculaturii paravertebrale.
Căldura neutră în zona lombară.
Relaxarea gene rală este indicată pentru scăderea stării de tensiune psihică determinată
de durere și care, prin ea însăși, scade pragul la durere, ca și pentru decontracturarea generală,
inclusiv a musculaturii paravertebrale.
Se utilizează metoda de relaxare Jacobson s au mai simplu exerciții de respirație profundă, cu
expirație prelungită și mai zgomotoasă. Pacientul se concentrează numai asupra mișcărilor
respiratorii.
Scăderea iritației radiculare când există un proces patologic la nivel intracanalicular,
prin:
Adopta rea unor posturi antalgice:

41

Decubit dorsal, cu capul și umerii ridicați pe o pernă, ganunchii flectați cu un sul sub
ei, picioarele sprijinindu -se pe tălpi.
Decubit lateral "în cocos de pușcă".
Decubit dorsal, cu șoldurile și genunchii fl ectați la 90 grade, gambele sprijinindu -se
pe un scăunel sau o cutie.
Oricare alta postura, oricât ar părea de bizară, în care pacientul simte o netă
ameliorare a fenomenelor algice.
Tracțiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improviz ând tracțiunea pe bazin
cu o centură lată, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este dată de
corpul pacientului, patul fiind în Trendelenburg; este de preferat ca CF și genunchii să fie în
unghi drept și gambele în sprijin pe u n scăunel.
Imobilizare în "aparat gipsat Williams" , care realizează o postură asemănătoare celei
descrise mai sus.
Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanșează prin ea însăși durerea,
realizând cercul vicios: contracție musculară voluntară de apărare → tulburări circulatorii
musculare locale → acumulare de metaboliți acizi → durere → contractura involuntară →
tulburări circulatorii musculare → acumulare de metaboliți acizi → durere.
Metodologia cea mai bună pentru obținerea relaxării muscul are lombare inferioare, cu
reducerea concomitentă a lombosacralgiei, este aplicarea exercițiului de facilitare "tine –
relaxeaza"("hold -relax") modificat. Rezistenta care se aplică va fi moderată spre minimă.
Contracția este urmată de relaxarea mușchilor act ivați. Abordarea grupelor musculare se
va face de la distanța spre zona afectată, adică de la "abord indirect spre abord direct". Se
utilizează pozițiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre în scopul influențării
musculaturii trunchiului. Diagonale le membrelor superioare vor influența musculatura
abdominală superioară și cea extensoare superioară a trunchiului. Diagonalele membrelor
inferioare vor influența musculatura inferioară abdominală și pe cea a trunchiului. Aceste
exerciții se pot considera că exerciții disto -proximale.
Să presupunem că pacientul are o contractură dureroasă lombara stânga:
Se începe cu membrele de pe partea dreaptă, determinând astfel o avtivitate musculară pe
hemitrunchiul drept. Din decubit dorsal:
Schema D2E: membru sup erior drept (diagonală a doua de extensie a membrului superior
drept) cu cotul întins: contrarezistenta kinetoterapeutului pentru izometrie se aplică la poziția
finală (musculatura scurtată) priză în palmă, priză pe braț. Aceata schema activează
musculatur a abdominală superioară dreapta.
Schema D2F: membru superior drept (cea de -a doua diagonală de flexie a membrului
superior drept) cu cotul întins: pentru izometrie, contrarezistenta kinetoterapeutului se aplică
tot la sfârșitul mișcării diagonalei – priză pe braț și pe fata externă a mâinii, contrând

42
continuarea mișcării diagonalei. Această schemă activează musculatura extensoare a trunhiului
superior pe dreapta.
Schema D1F: membru inferior drept (prima diagonală de flexie a membrului inferior drept)
cu genunchiul flectat la 90 grade: kinetoterapeutul aplica prize pe treimea inferioară a coapsei
și pe fata dorsală a piciorului, contrarezistenta făcându -se în momentul final de scurtare a
diagonalei. Această schemă activează musculatura abdominală dreaptă inferioară.
Schema D1E: membrul superior drept cu cotul întins: prize pe partea posterolaterala a
brațului și pe fata volara a mâinii și articulației pumnului, contrarezistenta aplicându -se în faza
de scurtare a diagonalei. Această schemă activează muscu latura flexorilor laterali drepți ai
trunchiului.
Schema D1E: membrul inferior drept cu genunchiul extins: priza sub treimea inferioară a
coapsei și sub genunchi, priză pe plantă în jumătatea anterioară; contrarezistenta, la poziția
finală. Schema active ază extensorii lombari drepți.
Se va trece apoi, în aceeași ordine, la schemele diagonalelor executate cu membrele de
pe partea afectată. Dacă una dintre scheme provoacă dureri, se renunța la ea 1 -2 zile.
Kinetoterapia aplicată în perioada subacuta.
A. Rel axarea musculaturii contracturate pentru a permite mobilizarea liberă a trunchiului, care
implică: continuarea, cu rezistență mai crescută, a izimetriei în cadrul metodei "hold -relax"
prin schemele de mai sus;trecerea la executarea exercițiilor pe întregul parcurs al diagonalei
Kabat (contracție izotona), kinetoterapeutul realizând o contrarezistenta ușoară pe întreaga
diagonală.
B. Asuplizarea trunchiului inferior prin exerciții de remobilizare a coloanei lombare, basculări
de bazin, întinderea musculaturi i paravertebrale și psoasiliacul (care este și un extensor al
coloanei lombare).
Faza I a programului Williams cuprinde următoarele exerciții:
Exercițiul 1 – decubit dorsal: se flectează și se extind genunchii.
Exercițiul 2 – decubit dorsal: se trage cu mâin ile un genunchi la piept, încercând atingerea lui
cu fruntea; se procedează apoi la fel cu celălalt genunchi.
Exercițiul 3 – ca la exercițiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercițiul 4 – decubit dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la pie pt cât mai mult,
apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
Exercițiul 5 – decubit dorsal, cu brațele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectați la 90
grade, tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominali, se sălta ușor sacrul
de pe p at; se revine, apoi se repetă.
Exercițiul 6 – în șezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepărtați: se apleacă cu mâinile
înainte, astfel încât să atingă solul de sub scaun; se menține această aplecare 4 -5 secunde, se

43
revine, apoi se repetă.
Fiecare exerciț iu al fazei I se execută de 3 -5 ori, programul repetându -se de 2 -3 ori pe zi. După
circa două săptămâni, în partea a doua a stadiului subacut, exercițiile devin mai complexe,
adăugându -se cele din faza a -II-a a programului Williams :
Exercițiul 7 – decubit d orsal, cu genunchii flectați, tălpile pe pat: se apleacă ambii genunchi
spre dreapta, apoi spre stânga, până ating patul.
Exercițiul 8 – decubit dorsal: călcâiul drept se așează pe genunchiul stâng; se execută o
abducție cât mai internă a soldului drept, pâ nă se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se
inversează.
Exercițiul 9 – decubit dorsal: se ridică alternativ câte un membru inferior cât mai sus, cu
genunchiul perfect întins.
Exercițiul 10 – în ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul sc aunului, spatele
perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.
Exercițiul 11 – poziția de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicată la 90 grade,
sprijin și pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând și o balansare care
trebuie să întindă psoasiliacul.
1. În această perioadă se fac și exerciții din atârnat:
a) Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bară cu palmele înainte:
Ridicarea genunchilor la piept;
Rotar e stânga -dreapta a genunchilor flectați;
Basculare stânga -dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un pendul);
Semisuspendare, sprijin și pe picioare la sol (CF ți G la 90 grade): se face
bascularea înainte -înapo i și lateral a bazinului.
b) Cu fața la spalier, mâinile prin bară cu palmele spre zid:
Redresarea bazinului;
Pendularea bazinului și a membrelor inferioare spre stânga -dreapta;
Cu picioarele p e o bară, se execută cifozari lombare.
Kinetoterapia aplicată în perioada cronică
Două obiective principale: continuarea asuplizarii lombare și tonifierea musculaturii slabe.
A. Asuplizarea lombara se realizează prin urmărirea obținerii acelorași efecte ca la perioada
subacuta:

44
1. Bascularea pelvisului – pe care se pune accentul – prin executarea exercițiilor din cea de -a
III-a faza a programului Williams:
Exercițiul 1 – decubit dorsal, cu genunchii flectați: se împinge lomba spre pat, se basculează în
sus sacrul (lomba rămâne mereu în contact cu patul), se contracta peretele abdominal.
Treptat se execută aceleași mișcări lombare și ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puțin
flectați, până ajung să fie complet întinși.
Exercițiul 2 – în ortostatism, la pe rete, taloanele la 25 -30 cm acesta: se aplică sacrul și lomba
(aplatizate) pe perete; se apropie treptat călcâiele de perete, menținând contactul lombei cu
acesta.
Exercițiul 3 – decubit dorsal: se execută bicicletă, cu pelvisul mult basculat înainte.
2. Întinderea flexorilor șoldului – care sunt mușchi ce lordozeaza coloana lombară și
că retractura lor limitează mobilitatea lombară -conform schemelor Kabat:
Schema D1F: membre inferioare în "poziție alungită", adică de pornire a diagonalei,
genunchiul flectat ușor la marginea mesei, gamba fiind sub nivelul acesteia: priză pe fata
dorsală a piciorului, priza peste genunchi; se realizează o contrarezistenta de izometrie, apoi o
relexare în cadrul tehnicii "tine .relaxează" ("hold -relax").
Decu bit lateral pe partea opusă șoldului de lucrat: șoldul și genunchiul homolateral sunt
puternic flectate (ceea ce basculează înainte pelvisul); șoldul de deasupra, hiperextins: priză pe
sub genunchi (care -și susține în aer membrul inferior respectiv), priză pe șold; contrarezistenta
la tendiinta de flexie CF a pacientului; contracție izometrică, apoi relaxare.
Schema D2F: membre inferioare în "poziție alungită" (pornire), genunchiul întins;
contrarezistenta prin priză pe fata antero -laterala a coapsei și pri ză pe fata dorsală a
antepiciorului. Schema realizează întinderea tensorului fasciei lată prin tehnica "hold -relax".
3. Întinderea extensorilor lombari, care se realizează mai bine executând "hold –
relax" -ul pe antagoniști (musculatura flex oare)decât pe agoniști (musculatura paravertebrală):
Decubit dorsal, CF și genunchi la 90 grade: priza peste genunchi, priza sub taloane; pacientul
trage genunchii spre piept, mișcare contrată de asistent; în același timp se opune încercării de
rotație (as istentul încearcă să miște gambele, ca pe niște leviere, într -o parte și alta). Izometria
astfel realizată (pe flexie și rotație de șold) tonifica flexorii, dar în special relaxează extensorii
trunchiului.
Din șezând, cu membrele inferioare întinse, se exe cută mișcarea de "despicare": mâna dreaptă
a pacientului prinde treimea inferioară a propriului antebraț opus; cuplul celor două membre
superioare astfel realizat se plasează spre lateral, înspre coapsa stânga; concomitent capul se
flectează; asistentul co ntrează prin priză pe frunte flexia capului și prin priză pe mâna stânga
încercarea de ridicare a "securii" se execută tehnica "hold -relax".
B. Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale și extensoare
lombare. Scopul este ca t runchiul inferior în ortostatism să realizeze, în primul rând,

45
menținerea unei poziții neutre a pelvisului și, în al doilea rând, să creeze o presiune
abdominală de preluare a unei părți din presiunea transmisă discurilor.
Am văzut că obținerea unei poziți i neutre (intermediare,delordozate) a lombei tine de
întinderea musculaturii extensoare lombare (extensorii paravertebrali și psoasiliacul), dar și de
tonifierea abdominalilor (care trag în sus de pube) și a fesierilor mari (care trag în jos pe fata
poster ioara a bazinului) – deci mușchii care vor realiza bascularea bazinului cu delordozare.
Exercițiul 1 – în decubit dorsal, cu genunchii flectați la 90 grade și lipiți unul de altul, tălpile
pe pat: se încearcă ridicarea lor spre tavan, dar asistentul contr ează – tot timpul exercițiului
lomba trebuie să fie în contact cu patul. Exte exercițiul care determină cea mai bună ontractie
(musculatura lombară și cea abdominală).
Pe măsură ce forță și flexibilitatea trunchiului inferior se ameliorează, exercițiul de mai sus se
va executa cu genunchii cât mai întinși, dar având grijă ca delordozarea să fie păstrată.
Exercițiul 2 – decubit dorsal, cu genunchii la 90 grade, tălpile pe pat: se ridică capul -umerii –
trunchiul (brațele întinse), până când palmele ajung deasu pra genunchilor la circa 10 cm; se
revină, apoi se repetă. Exercițiul tonifica drepții abdominali.
În continuare, ridicarea tunchiului se face ducând mâinile prin lateral de genunchi (stânga,
apoi dreapta). Exercițiul tonifica mușchii oblici abdominali.
Exercițiul 3 – poziție patrupedă, pentru corijarea lordozei: se suge puternic peretele abdominal;
se menține 5 -6 secunde; se repetă. Exercițiul tonifica transversul abdominal.
Exercițiul 4 – este cel mai complex, determinând concomitent cea mai bună contracț ie
musculară a tuturor mușchilor interesați. Se desfășoară în 4 timpi, din decibit dorsal, cu
genunchii la 90 grade și tălpile pe pat:
Se duce lomba în jos, presând planul patului: asistentul controloaza, cu mâna sub
lomba, execuția corectă;
Se basculează sacrul și coccisul în sus, lomba rămânând însa presata pe pat: se
contracta izometric fesierii mari;
Se ridică capul -trunchiul cu brațele îninte spre coapse;
În mâini un cordon elastic relativ dur, de care se trage înspr e lateral (mâinile cu
palmele în sus)
Se menține așa 5 -6 secunde, apoi se revine.
Exercițiul 5 – decubit dorsal, cu genunchii flectați la 90 grade: pacientul duce ambii genunchi
uniți spre planul patului; la excursia maximă a mișcării se execută izometria (asistentul se
opune mișcării).
Exercițiul 6 – decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse (dar se menține delordozarea):
kinetoterapeutul, cu antebrațul sub treimea distala a coapselor, încearcă să le ridice, dar
pacientul se opune; concomitent, cu cea laltă mâna, apuca picioarele și le trage spre el, dar

46
pacientul se opune.
Exercițiul 7 – decubit dorsal, cu șoldurile și genunchii la 90 grade: pacientul își trage la piept
genunchii, dar asistentul se opune; concomitent, acesta cauta să rotească gambele c a pe niște
leviere, dar pacientul se opune.
Exercițiile 5,6,7 tonifica și musculatura rotatorie a trunchiului inferior.
Exercițiul 8 – în decubit lateral, cu coapsele ușor flectate: kinetoterapeutul face priză pe fata
anterioară a umărului, trăgând înapoi de el, iar cu cealaltă mâna, concomitent aplica o priză ae
pelvisul superior, fata posterioara împingând înainte; pacientul se opune acestor forte; îmediat
fără pauză, kinetoterapeutul inversează prizele (umar -posterior și pelvis -anterior) și apoi
pacientu l se realxeaza. Decubit lateral este poziția din care se poate activa musculatura
abdominală izolat, fără să intre în joc și flexorii șoldului.
Kinetoterapia aplicată în perioada de remisiune completă
După trecerea completă a tuturor suferințelor lombo -sacrate, kinetoterapia trebuie să lase locul
programului de kinetoprofilaxie secundară, de prevenire recidivelor. Acest program poartă
numele de "școală spatelui" ("school back"), și a fost introdus pentru prima oară de suedeză
Marianne Zachrisson.
Kinetoprof ilaxia lombosacralgiei se bazează pe trei obiective:
A. Conștientizarea poziției (corecte) a coloanei lombare și bazinului prin realizarea în
permanentă a tinitei corijate, neutre, a coloanei lombare, indeferent de poziția corpuluisau de
activitățile desfă șurate.
Adoptarea unor posturi corectoare:
În decubit dorsal, cu genunchii flectați și umerii ușor ridicați;
În decubit lateral, cu coapsele și genunchii flectați;
În ortostatism, cu : pantofii fără tocuri; un picior pe scăunel; scurtarea distanței
pube -apendice xifoid; presarea lombei pe un zid; urmărirea din profil, în fața oglinzii, a
retragerii peretelui abdominal și delordozarii lombei;
În șezând, cu linia genunchilor deasupra liniei soldurilor cu 8 -10 cm; picior pes te
picior; lipirea spatelui de spătar (nu se sta pe marginea scaunului); tragerea înspre
volan a scaunului șoferului;
Exerciții de delordozare prin bascularea bazinului:
 În decubit dorsal, cu genunchii flectați, apoi treptat cu genunchii întinși;
 În ortost atism la perete, cu călcâiele la 25 -30 cm distanță de zid, apoi apropiindu -le
treptat;
 În ortostatism: o mâna cu palma în sus, la nivelul pubelui; a doua cu palma în jos, la

47
nivelul xifoidului – se exersează scurtarea și mărirea distanței dintre cele două mâini;
 Din șezând cu sprijin pe mâini la spate: se execută lordozari și delordozari;
 Din poziția patrupedă se execută lordozari și delordozari.
Exerciții uzuale cu delordozare:
 Aplecarea trunchiului pe un genunchi care se flectează, celălalt membru inferio r
rămânând întins îndepărtat – corpul ia spect de "cumpănă"; în acest fel se pot lua
obiecte ușoare de pe podea;
 Genuflexiune cu flexie și din șolduri penreu a ridica cu ambele mâini o greutate,
purtându -se apoi o greutate la nivelul bazinului, cu brațele întinse (nu la nivelul
pieptului);
 Aplecare în față, nu din coloană; ci prin flectarea șoldurilor, coloana lombară în poziție
neutră.
B. "Înzăvorârea" coloanei lombare , având ca scopuri blocarea în timpul efortului a
segmentului afectat, învățarea menținer ii poziției neutre și învățarea mobilizării cu totul
independente a membrelor față de trunchi. Tehnica "înzăvorârii" parcuge patru stadii:
Stadiul I: "înzăvorârea" rahisului lombar în poziție neutră concomitent cu imobilizarea
membrelor. Concret , se ado pta poziții imobile din ortostatism, șezând și decubit, respirând
lent și profund, urmărind alungirea corpului -gâtului în ax, fără mobilizarea membrelor și
rahisului. Imobilitate "de bloc" a întregului corp trebuie conștientizata.
Stadiul ÎI : menținând în continuare trunchiul "înzăvorât", se mobilizează complet
independent membrele -lomba delordozata. În decubit dorsal: se flectează și deflecteaza
ganunchii, se abduc -adduc brațele. În șezând: ridicarea brațelor spre orizontală, apoi spre
zenit, ridicarea coapselor, abducerea lor. În ortostatism: flectarea la 90 grade a șoldurilor,
alternativ, mobilizarea brațelor.
Stadiul III : mobilizarea trunchiului "înzăvorât", ca pe o "piesă unică". În decubit: ridicarea
din pat prin rostogolire laterală, apoi cu împ ingerea în brațe și coborârea concomitenta din pat
a membrelor inferioare. În șezând: oscilații antero -posterioare și laterale prin rularea pe
ischioane (mâinile în șolduri); ridicări și așezări pe scaun. În ortostatism: aplecarea cu fandare
pe un picior, apoi executarea "cumpenei"; genuflexiuni cu spatele sprijinit de perete sau libere
cu aplecare anterioară, alergare ușoară.
Stadiul IV : în care cele învățate în primele trei stadii se aplică diferențiat, în avtivitatea
zilnică de la domiciliu sau profes ională. Spre exemplu modul în care se ridică o greutate și se
transporta; modul în care se împinge o mobilă, un vagonet; modul în care lucrează la o bandă
rulantă, la un ferăstrău.
C. Menținerea forței musculare (musculatura trunchiului inferior și fesieri i).

48
CAPITOLUL IV – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
OBȚINUTE ÎN URMA CERCETĂRII
Elementele semiologice (clinice și funcționale) studiate și evaluate în cei trei timpi de
evaluare, pentru flecare pacient au fost:
4.2.1. DUREREA
S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluării după care s -a calculat media
și intervalul de confidenta CI pentru lotul studiat și pe sexe.
Tabel – Rezultatul evaluării durerii prin scala VAS
Pacient VAS durere
I II III
1 10 7 3
2 7 4 3
3 6 6 3
4 5 3 1
5 5 4 2
6 5 2 1
7 5 4 1
8 7 2 1
9 7 5 4
10 7 4 3
MEDIA (CI
95%, n=10) 6,4 4,1 2,2
(5.48 – 7.32) (3.16 – 5.04) (1.54 to 2.86)

49

Fig.4.1 Media Vas a celor 10 pacienti in cele 3 momente ala evaluarii

Datele conținute în tabel confirma reducerea intensității durerii. În general, subiecții de
sex feminin au avut un scor al scalei VAS discret m ai redus decât al subiecților de sex
masculin, în toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a
fost semnificativă indiferent sexul și grupa de vârsta a pacienților.
4.2.2. EVALUAREA FUNCȚIONALĂ
Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell și Main pentru pacienții cu
lombalgie – Chronic Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obținute răspuns la cele 9 întrebări)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cât e ste mai mare numărul itemi cu atât este mai mare nivelul de disabilitate.
Tabel nr. 2.
Pacient SCOR dizabilitate LBP Waddell and Main
I II III
1 9 5 3
2 8 3 2
3 5 5 2
4 4 2 1
5 4 3 1

50
6 4 1 1
7 3 2 0
8 5 2 1
9 8 3 2
10 7 3 2
MEDIA (CI
95%, n=10) 5,7 2,9 1,5
(4.45 – 6.95) (2.14 – 3.66) (0.99 to 2.02)

Fig. 4.2 SCOR dizabilitate LBP Waddell and Main

Am considerat semnificativ acest parametru datorită faptului că afectarea prin hernie
de disc a coloanei lombare influențează capacitatea funcțională globală a pacientului, în
desfășurarea activ ităților uzuale , ducând la dizabilitate cronică.
Așa cum se observa, din tabelul și graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativă
a dizabilității datorate durerii lombare, 2 pacienți prezentând recuperare funcțională completă
în urma programului fizical -kinetic, cu scor 0 de dizabilitate la sfârșitul perioadei de evaluare.
2. Chestionarul Roland – Morris de evaluare a dizabilității datorate durerii
lombare – Low Back Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris
Scor total = SUMA (puncte pent ru toate cele 24 situații)
Interpretare:
. scor minim: 0

51
. scor maxim: 24
. Cu cât este mai mare scorul cu atât este mai severă disabilitatea asociată cu durerea de
spate. Un scor de 0 indică faptul că nu exista disabilitate iar un scor de 24 indică faptu l
că există disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
Am considerat semnificativ acest parametru datorită faptului că afectarea prin hernie
de disc a coloanei lombare influențează capacitatea funcțională globală a pacientului, în
desfășurarea activităților uzuale , ducând la dizabilitate cronică. Am considerat necesară
aplicarea unei sclale suplimentare în scopul aprecierii mai corecte a evoluției terapeutice a
pacientului.
Tabel – Scorurile pentru chestionarul LBP Disability Roland – Morris obținute în cele trei
momente ale evaluării
Pacient SCOR chestionar LBP Disability Roland – Morris
I II III
1 22 14 6
2 20 8 4
3 10 9 4
4 9 6 4
5 8 6 3
6 6 3 2
7 5 3 1
8 12 6 3
9 20 8 4
10 18 7 3
MEDIA (CI
95%, n=10) 13 7 3,4
(9.24 – 16.8) (5.14 – 8.86) (2.61 – 4.19)

52

Fig.4.3 SCOR chestionar LBP Disability Roland – Morris

Așa cum se observa, din tabelul și graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativă
a dizabilității datorate durerii lombare, 7 pacienți prezentând recuperare funcțională aproape
completă în urma programului fizical -kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfârșitul
perioadei de evaluare.
CAPITOLUL V – CONCLUZII
Abordarea pacienților cu patologie low back pain/lombalgie/hernie de disc
lombara este complexă și nu poate fi încă supusă unui algoritm genera lizat.
O înțelegere clară a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei și
examinării, studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare și
abordarea terapeutică pentru a îmbunătăți îngrijirea pacientului.
Metod ele de recuperare, asupra cărora ne -am oprit în această lucrare sunt recuperarea,
prin kinetoterapie și masaj, care pornesc de la considerația ca stabilitatea coloanei
vertebrale nu se datorește nici conformației extremităților articulare osoase, nici
form ațiunilor capsulo -ligamentare, care reprezintă elemente pasive insuficiente de
susținere, ci grupelor musculare periarticulare. Pe de altă parte, s -a constatat că
mobilizarea precoce este superioară ca rezultate, imobilizării prelungite care se
soldează cu atrofii musculare.
Evaluarea corectă și completă a coloanei vertebrale, durerii și statusului funcțional
datorat dizabilității consecutive la pacientul cu discopatie lombară/hernie de disc
lombara constituie o componentă importanta în programul de r ecuperare, în acest scop
evidențiindu -se necesitatea utilizării unor scale standardizate prin intermediul cărora se
pot cuantifica și compară evolutiv progresele înregistrate.
Abordul terapeutic în recuperarea pacienților cu HDL trebuie să fie comple x, trebuie să
abordeze toate verigile fiziopatogenice și necesita mijloace asociate de recuperare:

53
medicamentos, fizical kinetic și de igiena -educatie.
Evaluarea funcțională a dizabilității datorate herniei de disc, calculând indexul pentru
disabilit atea cronica Wanddell și Main și scorul chestionarulului Roland – Morris, a
demonstrat o creștere importanta a valorii acestuia, comparând momentele evaluărilor,
o scădere semnificativă a scorului producându -se după 4 săptămâni de reabilitare. Se
poate rem arca faptul că 10 pacienți au prezentat recuperare funcțională aproape
completă în urma programului fizical -kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfârșitul
perioadei de evaluare (Roland -Morris).
Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o sc ădere a durerii, la toți pacienții, în
toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost
semnificativă indiferent sexul și grupa de vârsta a pacienților.
Orice tratament kinetic la nivelul regiunii lombare presupune r efacerea
funcționalității acestui segment, în condițiile unei forțe musculare, stabilități și mișcări
controlate la acest nivel, cu prevenirea complicațiilor neurologice și creșterea calității
vieții.
Prin rezultatele obținute am reușit să subliniem rolul kinetoterapeutului în evaluarea
și recuperarea funcțională a consecințelor datorate suferinței lombare în scopul
fundamentării obiectivelor, metodelor și mijloacelor kinetice din cadrul programului
complex de recuperare funcțională
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu. C. Aparatul locomotor. Editura Medicală. București, 1980.
2. Cordun M., "Kinetologie Medicală", Ed. Axă, București, 1999
3. De Lisa, Joel, A., Rehabilitation Medicine. T.B. Lippincot. Philadelphia, 1991
4. Georgescu, M., Semiologie medicală, Editura Didactică și Pedagogică, RĂ. București.
1998.
5. Ionescu N.A., "Masajul" – Editura ALL, București, 1994
6. Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed. F.A.
Davis, 1990
7. Kiss L, "Recuperare neuro -motorie prin mijloace kinetice", Ed. Medicală,
București, 1989
8. Konin J.G., "Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant", Slack, NJ
2000
9. Mârza D., "Metode speciale de masaj", Editur a Plumb, Bacău, 1998
10. Popescu R., Marinescu L. Bazele Fizice și anatomice ale kinetologiei. Testarea
musculo -articulara.Editura Agora, 1999.

54
11. Popescu R., Marinescu L., "Bazele fizice și anatomice ale kinetologiei. Testarea
musculo -articular a". Editura Agora, 1999
12. Popescu, Roxana, Traistaru, Rodica, Badea, Petrică, Ghid de evaluare clinică și
funcțională în recuperarea medicală, vol. ÎI, Editura Medicală Universitară, Craiova,
2004
13. Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura Scorilo,Craiova,
2001
14. Robacki R., "Anatomia funcțională a omului", Editura Scrisul Românesc, Craiova
1985
15. Robanescu N., "Reeducarea neuro -motorie", Ed. Medicală, București, 1992
16. Roland M Morris R. A study of the natural history of low -back pain. Part I:
Development of a reliable and sensitive measure of disability în low -back pain. Spine.
1983; 8: 141 -144 (Appendices 1 and 2 pages 143 -144).
17. Sbenghe T., "Bazele teoretice și practice ale kinetoterapie" Ed Medicală, București,
1999
18. Sbenghe T., "Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare", Ed. Medicală,
București, 1982
19. Vladutu R., Pârvulescu V.N., "Semiologie și noțiuni de patologie medicală pentru
kinetoterapeuți", Ed. Sitec h, Craiova, 2001 18. Zaharia C. "Elemente de patologie a
aparatului locomotor", Editura Paideia, București, 1994
20. Waddell G Main CJ. Assessment of severity în low -back disorders. Spine. 1984; 9:
204-208.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: 1.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE Durerile coloanei vertebrale și în special cele ale regiunii lombare sunt deosebit de frecvente în cadrul populației… [611971] (ID: 611971)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

1.1. IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE Durerile coloanei vertebrale și în special cele ale regiunii lombare sunt deosebit de frecvente în cadrul populației… [611971]

Copyright Notice

PROGRAMUL DE STUDII : HORTICULTURĂ FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : CU FREGVENȚĂ PROIECT DE DIPLOMĂ COORDONATOR : ȘEF LUCRĂRI ING. CĂRBUNAR MIHAI ABSOLVENT :… [302669]

Authors : CONSTANTIN Maria-Stefania and DINU Bianca-Georgiana UPB, FILS Scientific Supervisor : Assoc Prof YOLANDA-MIRELA CATELLY, PHD, Director… [602193]

1.1 Prezentarea problemei escaladării angajamentului în antreprenoriat Euristicile sunt strategii care simplifică procesul decizional, scurtături… [605784]

Conf . Univ . Dr. ANANE IVAN [605487]

Șef Lucrări Dr. ANGELA CA UNII [602721]

TEMA: PROIECTAREA UNUI DISPOZITIV DESTINAT PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICĂ SUPERFICIALĂ A SUPRAFEȚELOR CILINDRICE EXTE RIOARE ÎNDRUMĂTOR, PROF…. [625674]

Copyright Notice

Similar Posts