1.1 Definirea șomajului

1.1 Definirea șomajului

Somajul este o stare de dezechilibru pe piața muncii, în cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă față de cererea de muncă , adică un surplus de populație activă care nu-și găsește loc de muncă.

Șomajul se mai poate defini și ca o stare de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au un loc de muncă, sunt în căutarea unuia, dar nu își pot găsi de lucru ca salariați. Șomajul este locul de întâlnire și de confruntareal cererii globale și ofertei globale de muncă.

În literatura economică este larg utilizată și definiția dată șomajului de către Biroul Internațional al Muncii – organizație din Sistemul Națiunilor Unite – potrivit căreia este șomer oricine are mai mult de 15 ani și îndeplinește concomitent următoarele condiții:

Este apt de muncă

Nu are loc de muncă

Este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată

Caută un loc de muncă

În termenii pieței muncii, șomajul reprezintă excedentul ofertei față de cererea de muncă.

Șomajul poate fi caracterizat prin:

mărime care exprimă atât în mod absolut ca număr, cât și relativ, ca rată (numărul șomerilor/populația activă sau numărul șomerilor/populația ocupată)

intensitate

durată

Structură

Șomerii sunt persoanele care fac parte din categoria populației active, care doresc să lucreze și nu găsesc un loc de muncă. Și aici vorbim atât de persoanele care au avut un loc de muncă și l-au pierdut, cât și noile generații de ofertanți de mână de lucru care nu își găsesc un angajament. Deci putem spune că șomajul este rezultatul disproporției dintre locurile de muncă existente și oferta de muncă.

1.2 Teorii economice despre șomaj

Problema șomajului a fost analizată de reprezentanți ai școlii clasice ca: David Ricardo, Theodor Maltus, J.B. Say, J.S. Mill, care au studiat șomajul din perspectiva relației lui cu mașinismul, înteles ca utilizare tot mai pregnantă a mașinilor în procesul industrial. Încă din secolul al – XVII – lea W. Petty arată despre capital că economisește munca iar despre mașini că ar putea determina indirect o creștere a numărului de locuitori a unei țări.

Încă de la Adam Smith a apărut ceea ce se numește substituția între consum și investiții și care a fost larg studiată de Keynes. Este vorba de o substituție mașină – muncă , în senul că utilizarea mașinilor ar diminua numărul locurilor de muncă și că ar duce la șomaj?

Desigur nu, ba dimpotrivă afirmă David Smith. Acesta considera că acumularea determină adâncirea diviziunii muncii, proportional cu creșterea capitalului fix.Concluzia lui Adam Smith este optimist dar și logică.

Principalele argumente ale clasicilor cu privire la “mașini” sunt:

pentru a produce mașini este nevoie de muncitori

datorită prețurilor scăzute ale produselor industriale, consumul acestora crește, deci se extind piețele

datorită mașinilor apar noi activități care răspund unor trebuințe noi, deci crește numărul locurilor de muncă

Toate acestea îi conduc pe Say și pe Ricardo să fie mai puțin optimiști în legătură cu progresul tehnic.

Say considera că apariția unor noi mașini determinăo pierdere a locurilor de muncă, argumentul principal al acestuia este că progresul tehnic reprezintă principala cale de creștere a competitivității în raport cu străinătatea.

Și Malthus considera că utilizarea mașinilor nu duce la șomaj, ci la creșterea locurilor de muncă, și ca toți gânditorii aceluiași timp, Malthus își explică ideile cu fapte reale.

Ca o concluzie, se poate afirma că toți marii clasici susțin cu argumente diferite sau comune utilizarea mașinilor în industrie, ca și ideea că progresul tehnic determină doar pe termen scurt șomajul, în timp ce pe termen lung duce la creșterea numărului locurilor de muncă.

Clasicii englezi au studiat chiar “ legile asupra săracilor”. Deși abordau cu precădere șomajul involuntar, exista, potrivit lor și șomaj voluntar, în condițiile în care mărimea salariului nu era suficientă. Clasicii în virtutea mecanismelor autoreglatoare ale economiei, considerau că tot ceea ce economisește se transformă automat în investiții. O problemă a lipsei locurilor de muncă nu se pune, deci ideea autoreglării și a ocupării depline și-a găsit formularea cea mai concisă, dar si precisă în “ legea debușeelor” a lui J.B. Say:” orice producție își creează cererea corespunzătoare și ca atare nu există nici un motiv care să reducă imboldul de a investi și de a creea noi locuri de muncă.

În principiu în teoria clasică utilizarea la maxim a capacităților de producție rentabile și flexibilitatea salariilor asigurau echilibrul pieței muncii (în ideea atingerii ocupării depline). Caracteristica situației fiind aceea nivelul salariului real limita atât producția, cât și gradul de ocupare, diminuarea lui părea a fi soluția reducerii ratei șomajului.

Șomajul a fost explicat pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al – XIX – lea, când raționamentele științifice au început să recurgă la conceptele de piață a muncii și folosirea deplină a forței de muncă.

Neoclasicii considerau piața forței de muncă o piață supusă acelorași reguli ale concurenței, cererea de muncă confruntându-se cu oferta de muncă.

Punctul central al teoriei neoclasice este existența echilibrului general (atât pe piața bunurilor economice cât și pe piața muncii) în condițiile în care prețurile (inclusiv salariul) sunt presupuse flexibile astfel încât prin oscilațiile lor se restabilesc automat echilibrul și folosirea deplină a forței de muncă. Pe această bază șomajul poate exista sub două forme:

șomaj voluntar sau clasic generat de faptul că o parte din ofertanții de muncă nu acceptă să se angajeze la salariul care se formează pe piață

șomajul tranzitoriu care se formează în decursul perioadei necesare adaptării ofertei la nivelul cererii

Aceste forme de șomaj nu sunt proprii numai perioadei în care a fost elaborată teoria lor explicativă ce există și azi în proporții mai mici sau mai mari.

Din punct de vedere macroeconomic are la bază situația caracterizată prin insuficiența ofertei în raport cu cererea determinată de faptul că prețul efectiv al bunurilor economice este mai mic decât prețul de echilibru.

Șomajul clasic

o extindere a ofertei pentru a se apropia

de echilibru Figura nr.I.1

Sursa: Niță Dobrotă „Economie politică” Editura. Economică, București 1995, pag 396

În figura nr. I1 cantitatea de bunuri oferite este Qo- este inferioară cantității cerute Qd la prețul pieței. Dezechilibrul pe piața bunurilor economice derivă din prețul prea scăzut existent în mod efectiv care care diminuează rentabilitatea firmelor determinându-le să nu creeze noi locuri de muncă sau chiar să-și diminueze cererea de muncă. De aceea paradoxal, o cerere mai mare de bunuri poate coincide cu formarea sau creșterea șomajului.

Dezechilibrul de pe piața muncii este dezechilibrul de pe piața bunurilor economice, socitățile comerciale au capacități de producție să angajeze noi salariați, dar nu realizează aceasta deoarece cererea agregată de bunuri este prea mică pentru a resorbi excedentul ofertei de muncă. În plus, prețurile nu sunt flexibile și astfel oferta de bunuri nu se poate realiza astfel încât producția să se relanseze și să facă necesară angajarea de noi salariați.

Economiștii neoclasici consideră că șomajul atinge niveluri înalte în timpul recesiunilor deoarece lucrătorii au părere confuză despre conjunctura în care se aflș economia. Dar în faza de expansiune a ciclului, producția atinge niveluri înalte, iar șomajul scade când oamenii, supraestimând mărimea salariului real, sunt păcăliți și determinați să muncească mai mult.

În perioada anilor ‘ 30 ai secolului al – XIX – lea J.M. Keynes remarca existența unui alt gen de șomaj pe care il numește șomaj involuntar. Oameniidin această categorie nu refuză să se angajeze la un anumit salariu, ci nu găsesc de lucru pentru că cererea de muncă este insuficientă în raport oferta. Potrivit lui Keynes faptul că piața muncii nu era independentă de cea a bunurilor și serviciilor și că alegerile salariale a firmelor se dovedeau a fi decisive, făcea posibil echilibrul macroeconomic.

Reducerea ratei șomajului, era dată prin prisma cheltuielilor legate de investiții suficient de mari pentru a absorbi producția furnizată de excedentul de lucrători.

Cererea optimă de muncă, din partea agenților economici nu depinde astfel de salariul real ci de cererea de bunuri. Șomajul rezultă din insuficiența cererii și poate fi redus printr-o politică bugetară adecvată.

Schema I.2

A.W. Philips a pus în evidență o corelație negative între rata șomajului și cea a inflației arătând că anii cu șomaj scăzut tind să înregistreze o inflație înaltă, în vreme ce anii cu șomaj ridicat tind să aibă o inflație scăzută.

Figura următoare prezintă un exemplu al curbei Philips într-o economie oarecare

Figura I.2

Rata inflației

Rata șomajului

Sursa: Oprescu Gheorghe „Piața Muncii”, Editura Expert 2001, pag.103

Raționamentul care a stat la baza justificării corelației de mai sus a fost acela că un șomaj este asociat unei cereri agregate mari ceea ce provoacă presiuni de creștere a salariilor și prețurilor într-o economie. Curba lui Philips prezintă combinațiile pe termen scurt între șomaj și inflație.

Autorii neoclasici au o concepție diferită față de cea a lui Ricardo și Smith asupra funcționării sistemului economic.

Creșterea economică este considerată de acum înainte ca un fapt dobândit și problemele privind stagnarea nu mai constituie o problema importantă.

1.3 Măsurarea șomajului

1.3.1 Nivelul șomajului

Se poate determina în două moduri:

absolut (ca număr)

relativ (ca rată)

Mărimea absolută se exprimă prin numărul șomerilor, persoane fizice active fără loc de muncă, dispuse să lucreze, în căutarea unui angajament și înscrise la Oficiile forței de muncă.

Mărimea relativă adică rata șomajului (S’) se calculează ca raport procentual între numărul șomerilor (NS) și numărul total al populației active (NA), simbolizând greutatea specifică a celor care caută un loc de muncă în cadrul populației active

Mărimea și dinamica ratei șomajului sunt diferite pe regiuni, țări, localități și cu importanță deosebită din punctul de vedere politic și economic, atât pentru autoritățile statale și locale, cât și pentru sindicate

Subestimarea șomajului recurge numai la înregistrarea celor care primesc ajutor de șomaj și îi exclude pe tinerii care termină diferite forme de învățământ și nu-și găsesc de muncă, pe cei care temporar nu au de lucru, pe cei subocupați (șomaj deghizat). Aceste modalități enumerate anterior reprezintă forme de șomaj deghizat.

Supraevaluarea șomajului se realizează prin includerea în categoria de șomeri și pe cei care, deși primesc ajutor de șomaj, nu au intuiția să se angajeze (mamele care își cresc copii), pe cei care au servici dar pretind că sunt șomeri deoarece lucrează “la negru”, pe cei care refuză locuri de muncă ce li se oferă cu motivul că o să găsească un loc mai bine plătit, prin includerea în categoria de șomeri a celor care în mod voluntar nu vor să lucreze, ceea ce nu e o problemă socială atât de gravă în comparație cu șomajul involuntar.

1.3.2 Durata șomajului

Durata sau perioada de șomaj reprezintă timpul care se scurge de la pierderea locului de muncă până la reluarea activității, care pe termen lung a avut o tendință generală de creștere. Nu există o durată logiferată, dar în numeroase țări există reglementări care precizează durata pentru care se plătește îndemnizație de șomaj, ajungând în unele țări la 18-24 de luni.

Șomajul de lungă durată este considerat un șomaj de mai mult de 12 luni.

1.3.3 Intensitatea șomajului

Intensitatea șomajului este o caracteristică ce se impune atenției. Aceasta presupune fie încetarea totală a activității, fie diminuarea sa însoțită de scăderea remunerării.

În funcție de aceasta putem distinge:

Șomajul total ce presupune pierderea locului de muncă și încetarea activității.

Șomajul parțial ce presupune diminuarea activității depuse de o persoană în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală cu scăderea remunerării.

Șomajul deghizat este specific țărilor slab dezvoltate, unde numeroase persoane au o activitate aparentă, cu o eficiență de productivitate mică.

1.4 Forme și cauze ale șomajului

Șomajul poate fi voluntar și involuntar.

Despre șomajul voluntar, Keynes spunea că acesta este datorat refuzului sau imposibilității pentru purtătorul forței de muncă de a accepta o retribuție corespunzătoare salariului de echilibru. Acest refuz este bazat pe anumite prevederi legale, pe uzuanțe sociale sau pe înțelegeri în vederea negocierii contractelor colective.

Șomajul involuntar desemnează starea specifică persoanelor neocupate care, deși dispuse să lucreze pentru un salariu real mic, nu găsesc locuri de muncă disponibile.

Spre deosebire de cele doua enumerate anterior șomajul mai poate avea și alte forme.

Șomajul structural este asociat cu nepotrivirea locurilor de muncă și a lucrătorilor din cauza lipsei de competențe. Șomajul structural depinde de nevoile sociale ale economiei și schimbările dinamice din economie. De exemplu, progresele tehnologice și schimbările în condițiile de piață adesea fac ca unele aptitudini să pară depașite de situație, acest lucru crește, de obicei, rata șomajului.

În mod similar, cu apariția calculatoarelor, multe joburi efectuate manual, au fost înlocuite cu cele software, care s-au dovedit a fi extrem de eficiente.

Lucrătorii care se găsesc în această situație sunt obligați sau altfel spus sunt nevoiți să dobândească noi competențe, în scopul de a obține un nou loc de muncă.

Șomajul structural a fost cauzat de competiția externă, schimbarea gesturilor consumatorilor, declinul producției anumitor produse datorită creșterii prețului materiilor prime sau datorită politicilor guvernamentale țn ceea ce privește taxele.

Șomajul frictional este mereu prezent în economie, rezultat din tranzițiile temporare efectuate de către lucrători și angajatori sau din cauza lucrătorilor și angajatorilor având informații inconsistente sau incomplete. Acest tip de șomaj este strâns legat de șomajul structural, datorită dependenței sale asupra dinamicii economiei.

Aceasta este cauzată deoarece șomerii nu pot acccepta întotdeauna prima ofertă de muncă pe care o primesc din cauza salariilor și competențelor necesare.

Acest tip de șomaj, de asemenea, este cauzat de firme falimentare, performanță slabă de locuri de muncă sau competențe depășite. Acest lucru poate fi de asemenea, cauzat de lucrătorii care vor să renunțe la locul de muncă cu scopul de a se muta în diferite părți ale țării.

Șomajul frictional poate fi văzut ca un cost de tranziție în încercarea de a găsi un nou loc de muncă, acesta este rezultatul informațiilor imperfecte disponibile privind locurile de muncă. De exemplu, un caz de șomaj frictional ar fi un student renunțând la locul de muncă de la fast-food pentru a găsi un loc de muncă în domeniul lui de absolvire

Spre deosebire de șomajul structural, acest process nu ar fi cauzat de abilitățile pe care un absolvent le-ar putea oferi unei firme.

Referitor la șomajul frictional, J.M. Keynes spunea că acesta are character permanent pentru că, într-o economie, întotdeauna există resurse de muncă nefolosite între două ocupări. Spre deoebire de celelalte forme de șomaj, acesta nu se poate restrange sub un anumit nivel.

În mod continuu, pe piața muncii oamenii:

Își părăsesc locurile de muncă curente pentru a găsi alte slujbe

Caută slujbe noi în urma pierderii celei curente

Întră în forța de muncă pentru a căuta de lucru pentru prima oară

Reintră în forța de muncă dupa perioade de absență

În același timp, angajatorii:

Sunt în căutare de lucrători pentru înlocuirea celor care au plecat, sau care s-au pensionat

Disponibilizează anumiți angajați în speranța găsirii altora mai capabili

Caută lucrători noi pentru a ocupa slujbele create prin extinderea firmelor lor.

Cu alte cuvinte, șomajul fricțional este acel șomaj temporar rezultat dintr-o lipsă de informare, o lipsă de compatibilitate între calificările lucrătorilor și cerințele locurilor de muncă disponibile.

Acest tip de șomaj se împarte în:

Șomaj de căutare

Șomaj de așteptare

Șomajul de căutare implică costurile legate de plata anunțurilor în ziare, taxe plătite agenților de angajare și plata transportului la locul interviului.

Șomajul de așteptare este acel șomaj în care lucrătorii așteaptă să fie rechemați la fostele locuri de muncă sau sunt pe lista de așteptare pentru a obține servicii prin intermediul sindicatelor.

Sursele potențiale ale șomajului frictional sunt:

Disponibilități temporare

Liste de așteptare la servicii prin sindicate

Eficiența salariilor

Durata șomajului frictional poate fi determinate astfel:

Salarii (W) Wo

Wa

Te T(perioada șomaj)

Figura (II.1)

Șomajul ciclic este atribuit contracției economice. Economia are capacitatea de a crea locuri de muncă care sporește creșterea economică. Prin urmare, o economie în expansiune are de obicei un nivel mai scăzut al șomajului.

Pe de altă parte, în funcție de șomajul ciclic, o economie care se află în recesiune e confruntă cu niveluri mai înalte de șomaj. Recesiunile și în special crizele economice generează creșterea șomajului.

Când se întamplă aceasta, există mai mulți lucrători șomeri decât locuri de muncă din cauza prăbușirii economice. Acest tip de șomaj este concentrate pe activitatea economică.

Durata șomajului ciclic este egală cu durata recesiunii, dar precizăm că pot fi situații când șomajul ciclic se poate menține și pe un termen mai lung.

Șomajul ciclic este reprezentat în figura II.2

Salarii

O

W1

W2 C2

C1

Diferența dintre Q1 și Q2 reprezintă șomajul ciclic. Observăm că atunci când salariul rămâne la W1 șomajul se manifestă, deoarece se mută punctul de echilibru.

Șomajul tehnologic

Acest tip de șomaj este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod de organizare a producției și a muncii și în consecință, o reducere a locurilor de muncă.

Procesul generator pentru această formă de șomaj constă în substituirea muncii cu capitalul.

1.5 Măsuri de combatere a șomajului

Șomajul fiind o problemă care afectează într-o proporție covărșitoare economiile tuturor statelor, diminuarea lui a devenit obiectiv major al guvernelor lumii.

Prin conținutul lor măsurile anti-șomaj au efecte directe și indirecte asupra economiei.

Șomajul determinat de o conjuncture economică, atunci când cererea se reduce pe piața economică, se poate realiza printr-o politică fiscal flexibilă de a echilibra pierderile provocate prin reducerea vânzărilor. Această politică este mai flexibilă în SUA în comparație cu Europa, în cazul în care această politică va fi aplicată rational, aceasta va exclude posibilitatea repetării zilei de “ vinerea neagră “ pe Wall Street SUA la data de 25 octombrie 1929, moment în care a izbucnit o criză economică, fapt ce a dus la falimentarea băncilor, devalorizarea valutei.

Acest fenomen nu a trecut cu aceeași intensitate în Germania (1970) când impozitele erau mici, șomajul creștea, salariile deveneau mari, ceea ce a determinat ca prețurile să fie ridicate la produsele germane, care nu puteau concura cu cele produse mai ieftin în alte țări.

Pentru combaterea șomajului structural s-a produs stabilirea unor tarife flexibile de salarizare, prin o colaborare mai eficientă dintre sindicate și conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funție de gradul ratei de inflație.

Metoda prelungirii școlarizării elevilor și pensionarea timpurie a angajaților s-a dovedit ca fiind o măsură costiitoare și neeficace.

Crearea serviciilor mai scurte de 8 ore s-a produs ca o altă măsură de reducere a șomajului pentru ca un post să fie ocupat de doi angajați.

Șomajul frictional poate fi redus în două moduri principale.

În primul rând, crescând informațiile despre posturile vacante locale prin intermediul centrelor de job-uri finanțate de guvern care ar putea reduce timpul între locurile de muncă.

În al doilea rând, creșterea stimulentelor pentru a căuta locuri de muncă adecvate ( cum ar fi reducerea prestațiilor de șomaj și impozite mai mici pe salarii) ar putea servi dublu scop în creșterea stimulentelor pentru a căuta de muncă, și de a face mai multe posture vacante acceptabile pentru persoanele fără loc de muncă.

Măsurile politice active pentru reducerea șomajului sunt:

La noii angajați este un timp de probă, de evaluare, timp în care primesc o retribuție mai mică, flexibilitate a timpului de lucru, ușurarea desfacerii contractului de muncă și tarife de școlarizare flexibile după conjunctura economică

Instruirea și antrenarea șomerior în felul în care trebuie să-și caute de muncă

Integrarea în acest proces a celor care trăiesc în țară și au o cetățenie străină

Ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor

În cele mai multe situații, măsurile active au ca efect sporirea numărului și a intensității barierelor de pe piața muncii accentuând șomajul.

Eliminarea acestor bariere aflate de pe piața muncii, ar avea drept consecință eliminarea oricărei forme de șomaj involuntar, sporirea competiției dintre salariați pentru cele mai bune locuuri de muncă (salarii și condiții de muncă superioare), sporirea competiției dintre angajatori pentru cei mai buni salariați, efectele fiind creșterea productivității muncii, reducerea birocrației, creșterea generalizată a veniturilor reale ale populației și va fi stimulată dorința oamenilor de a se instrui

Informarea și consilierea profesională ce constă într-un anamblu de servicii acordate gratuit persoanelor ce doresc să se angajeze au ca scop:

Furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor

Evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale

Dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră

Instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă

Informarea și consilierea profesională a șomerilor se realizează în centre specializate, de către consiglieri de orientare profesională din rețeaua centrelor de consigliere.

Mediera muncii este activitatea prin care angajatorii sunt puși în legătură cu persoanele în căutare de loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau servicii.

Serviciile de mediere ca și cele de informare și consiliere profesională se acordă gratuit și constau în:

Informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora prin publicarea, afișarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă

Mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondență a cererilor și ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul

Preselecția candidaților corespunzători cerințelor locurilor de muncă oferite și în concordanță cu pregătirea, aptitudinile, experiența și cu interesele acestora.

Mai pot beneficia de aceste servicii și persoanele care au un loc de muncă, dar din diferi9te motive doresc înlocuirea acestui.

Consultanță și asistență pentru începerea unei activitățî independente sau pentru inițierea unei afaceri

Aceste servicii se acordă persoanelor care doresc și care sunt în căutarea unui loc de muncă sub forma de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici de eficiente de management și alte servicii de consultanță. Spre deosebire de celelalte servicii acestea se acordă tot gratuity dar o singură data, pentru fiecare perioada în care persoanele beneficiază de indemnizații de șomaj și sunt realizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Stimularea mobilității forței de muncă

Persoanele care primesc indemnizație de șomaj, și în aceea perioadă se încadrează într-o localitate situate la o distanță mai mare de 50 de km de localitatea în care își au domiciliul, beneficiază de o primă de încadrare neimpozabilă, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe țară.

Persoanele care în perioada de beneficiere a șomajuluise încadrează într-o localitate, iară apoi își schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj egală cu nivelul a șapte salarii minime brute pe țară.

Dacă angajamentul încetează raporturile de muncă sau de servicii din inițiativă proprie sau motive imputabile într-o perioadă mai mica de 12 luni de la data încadrării în muncă, trebuie să restituie integral sumele acordate.

Prin Programul de Redistribuire a Forței de Muncă, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă oferă programe de măsuri active de combatere a șomajului pentru persoanele disponibilizate.

Aceste servicii ca și celelalte sunt oferite gratuit de către specialiștii agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă.

În condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială de la măsuri passive la cele active prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a celor care riscă să devină șomeri pe o perioadă mai îndelungată de timp.