1.1 De nit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [616029]
Cuprins
1 Funct ii convexe pe R 2
1.1 Denit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Diferent iabilitatea funct iilor convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 C^ ateva inegalit at i clasice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Subdiferent iala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.5 Aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Bibliograe 18
i
Capitolul 1
Funct ii convexe pe R
1.1 Denit ii
Denit ia 1.1. O funct ief:A!Rse nume ste convex a dac a:
f((1 )x+y)(1 )f(x) +f(y) (1.1)
pentrux;y2A si2[0;1]:
Se nume ste funct ie strict convex a dac a inegalitatea (1 :1) este strict a pentru oricare
x6=y si2(0;1)
Funct ia fse nume ste concav a dac a:
f((1 )x+y)(1 )f(x) +f(y) (1.2)
pentrux;y2A si2[0;1].
Dac a feste o funct ie convex a sau strict convex a atunci feste concav a sau strict
concav a. Dac a o funct ie este ^ n acela si timp convex a si concav a atunci aceasta este
an a.
Geometric funct ia f:A!Reste convex a dac a punctele de pe gracul funct iei se
a
a sub sau pe coarda care une ste punctele de coordonate ( a;f(a)) si (b;f(b)). Atunci:
f(x)f(a) +f(b) f(a)
b a(x a) (1.3)
pentru8x2[a;b] sia;b2A;a<b .
2
Figura 1.1:
Acest lucru arat a ca funct iile convexe sunt majorate la nivel local de funct ii ane.
^In continuare sunt prezentate operat iile funct ionale ale funct iilor convexe.
Propozit ia 1.2.
1. Adunarea a dou a funct ii convexe, denite pe acela si interval, este o funct ie con-
vex a. Dac a una dintre acestea este strict convex a atunci suma este strict convex a.
2.^Inmultind o funct ie convex a (strict convex a) cu un scalar pozitiv obt inem tot o
funct ie convex a (strict convex a).
3. Restrict ia ec arei funct ii convexe (strict convexe) pe un subinterval al domeniului
de denit ie este de asemenea o funct ie convex a (strict convex a).
4. Dac af:A!Reste o funct ie convex a(strict convex a) si g:R!Reste o
funct ie monoton cresc atoare (cresc atoare) si convex a atunci gfeste o funct ie
convex a(strict convex a).
5. Fief:A!Bo funct ie bijectiv a. Dac a feste cresc atoare atunci feste (strict)
convex a dac a si numai dac a f 1este (strict) concav a. Dac a f este o funct ie
descresc atoare si bijectiv a, atunci f sif 1au acela si tip de convexitate.
Putem generaliza inegalitatea (1.1) pentru o funct ie convex a fcu ajutorul varia-
bilelorx;y;z cu ponderile t;u;v astfel ^ nc^ at t+u+v= 1. Ret inem c a u+v= 1 t.
^In acest mod cazul cu 3 variabile poate transformat ^ ntr-un caz cu 2 variabile dup a
cum urmeaz a:
3
f(xt+yu+zv) =f(xt+ (1 t)uy+zt
u+z)
tf(x) + (1 t)f(uy+zt
u+z)
=tf(x) + (1 t)f(u
u+vy+v
u+vz)
tf(x) + (u+v)f(u
u+vf(y) +v
u+vf(z))
=tf(x) +tf(y) +tf(z)
Teorema 1.3. (Jensen[2]) Fie f:A!Ro funct ie continu a. Atunci f este convex a
dac a:
f(x+y
2)f(x) +f(y)
2;8x;y2A: (1.4)
Demonstrat ie. Se demonstreaz a doar partea de sucient a.
Presupunem prin reducere la absurd c a feste o funct ie convex a pe un interval
[a;b] astfel ^ nc^ at gracul funct iei nu este sub coarda format a de punctele ( a;f(a)) si
(b;f(b)), iar noua funct ie:
g(x) =f(x) f(b) f(a)
b a(x a) f(a); x2[a;b]
veric a
=supfg(x)jx2[a;b]g>0. Not am c a este continu a si g(a) =g(b) = 0. Prin
calcul direct observ am de asemenea c a geste convex a, ce veric a ingalitatea (1.4) .
Not amc=inffx2[a;b]jg(x) =
gcu necesitatea g(c) =
sic2(a;b).
Vom avea din denit ia lui c, pentru tot i t>0 cuct2(a;b):
g(c t)<g(c) sig(c+t)g(c)
g(c)>g(c t) +g(c+t)
2
^ n contradict ie cu not iunea c a geste convex a.
Corolar 1.4. Fief:A!Ro funct ie continu a. Atunci feste convex a dac a si numai
dac a
f(x+t) +f(x t) 2f(x)0: (1.5)
4
pentru oricare x2A sit>0astfel ^ nc^ at x+t;x t2A.
Se observ a c a Teorema 1.3 si Corolarul 1.4 au variante simple ^ n cazul funct iilor
strict convexe.
1.2 Diferent iabilitatea funct iilor convexe
Funct ieif:A!R si punctului a2Ale ata s am funct ia sa:Afag !R,
sa=f(x) f(a)
x a, unde valoarea luat a de xreprezint a panta coardei care une ste punctele
(a;f(a)) si (b;f(b)) a gracului funct iei f.
Teorem a 1.5. (Galvani[1].) Fie f:A!R. Atuncifeste convex a(respectiv strict
convex a) dac a si numai dac a funct ia ata sat a saeste monoton cresc atoare(respectiv
cresc atoare)
Adic a,
sa(y) sa(x)
y x=1x f(x)
1y f(y)
1a f(a)
1x x2
1y y2
1a a2(1.6)
pentru toate punctele x;y;a2A.
Demonstrarea teoremei de mai sus se realizeaz a cu urm atoarea lem a:
Lema 1.6. Fief:!R. Atuncifeste convex a dac a si numai dac a
1x f(x)
1y f(y)
1z f(z)
1x x2
1y y2
1z z20 (1.7)
pentru toate punctele x;y;z2Acux6=y6=z; echivalent cu dac a si numai dac a
1x f(x)
1y f(y)
1z f(z)0 (1.8)
5
pentrux<y<z dinA.
Dac a funct ia este strict convex a atunci inegalitatea este vericat a inlocuind cu
>.
Demonstrat ie.
Condit ia de mai sus inseamn a
(z y)f(x) (z x)f(y) + (y x)f(z)0
pentrux < y < z dinA. Pentru ecare y2(x;z) acesta poate scris ca y=
(1 )x+z, iar ultima condit ie este echivalent a cu armat ia urm atoare
f((1 )x) +z)(1 )f(x) +f(z)
pentrux<z dinA si2[0;1].
Teorema 1.7. (Stolz[5]) Fie f:A!Ro funct ie convex a. Atunci feste continu a
pe interiorul intA al luiA si are derivate laterale nite ^ n ecare punct al intA . Mai
mult, dac a x<y dinintA implic a
f0
s(x)f0
d(x)f0
s(y)f0
d(y): (1.9)
^In particular, f0
s sif0
dsunt monoton cresc atoare pe intA .
Demonstrat ie. Adic a, conform Teormei(1.5), avem
f(x) f(a)
x af(y) f(a)
y af(z) f(a)
z a
pentruxy<a<z din A. Aceste date ne asigur a c a derivata la st^ anga exist a si
f0
s(a)f(z) f(a)
z a
Folosind un rat ionament asem an ator obt inem existent a f0
d(a) si vericarea inega-
lit at iif0
s(a)f0
d(a). Altfel dac a x < uv < y2int A, conform Teoremei(1.5)
avem
f(u) f(x)
u xf(v) f(x)
v xf(v) f(y)
v y
pentruu!x;u>x siv!y;v<y obt inemf0
s(a)f0
d(a)
6
Deoarecefadmite derivate laterale nite ^ n ecare punct, atunci este continu a ^ n
ecare punct.
Conform Teoremei 1.7 orice funct ie continu a si convex a denit a pe intervalul [ a;b]
admite derivatele f0
d(a) sif0
s(b) ^ n aceste puncte , acestea put^ and innite astfel ^ nc^ at
1f0
d(a)<1 si 1<f0
s(b)1
Propozit ia 1.8. Dac af: [a;b]!Ro funct ie convex a, atunci f(a+) sif(b )exist a
^ nR si
~f(x) =8
<
:f(a+);dac a x=a;
f(x);dac a x2(a,b);
f(b );dac a x=b.
este convex a.
Propozit ia 1.9. Dac af:A!Reste convex a, atunci ecare feste monoton a pe
int A, sau exist a 2intA astfel ^ nc^ at feste monoton descresc atoare pe intervalul
( 1;]\A si monoton cresc atoare pe intervalul [;1)\A.
Demonstrat ie.
Deoarece orice funct ie convex a veric a formula (1.3), r am^ ane s a consider am cazul
^ n careAeste deschis. Dac a fnu este monoton a, atunci exist a punctele a<b<c din
Aastfel ^ nc^ at
f(b)<f(a) sif(b)<f(c):
Cazulf(b)>f(a) sif(b)>f(c) nu este acceptat tot de formula (1.3). Deoarece f
este continu a pe [ a;c] aceasta^ si atinge inmumul pe acest interval^ n punctul 2[a;c],
acesta ind
f() =inff ([a;c]):
De fapt,f() =inff (A). Adic a, dac a x < a atunci ^ n conformitate cu Teorema
1.5 avem
f(x) f()
x f(a) f()
a
ceea ce deducem,
( a)f(a)(x a)f() + ( x)f(a)( a)f()
7
ceea ce rezult a
f(x)f()
Analog putem ar ata si cazul ^ n care c<x .
Dac au<v< atunci
su() =s(u)s(v) =f(v) f()
v 0
de unde
su(v)su()0:
Rezult a c a feste monoton descresc atoare pe A\( 1;]. Analog, dac a <u<v si
sv()sv(u) obt inem c a f(v)f(u), decifeste monoton descescatore pe A\[;1):
Corolar 1.10. Orice funct ie convex a f:A!Rcare nu este monoton a pe intA are
un minim global interior.
Teorema 1.11. Dac af:A!Reste o funct ie convex a, atunci feste Lipschitz pe
orice interval compact [a;b]cont inut ^ n interiorul lui A.
Demonstrat ie. Din Teorema 1.7 avem
f0
d(a)f0
d(x)f(y) f(x)
y xf0
s(y)f0
s(b)
pentru8x;y2[a;b], cux<y , decifj[a;b]veric a condit ia Lipschitz cu L=maxfjf0
d(a)j;jf0
s(b)jg.
Consider am derivatele superioar a si inferioar a de ordin doi dnite de formulele:
D2f(x) =limh!0supf(x+h) +f(x h) 2f(x)
h2
D2f(x) =limh!0supf(x+h) +f(x h) 2f(x)
h2
Funct iafeste de dou a ori derivabil a ^ n punctul x, atunci
D2f(x) =D2f(x) =f00(x) (1.10)
8
undeD2f(x) siD2exist a si ^ n punctele de discontinuitate.
Teorema 1.12. Dac aAeste un interval deschis, atunci o funct ie f:A!Reste
convex a dac a si numai dac a feste continu a si D2f(x)0.
Altfel, dac a funct ia f:A!Reste convex a ^ n vecin at at ile oric arui punct din A,
atunci este convex a pe ^ ntreg intervalul A.
Demonstrat ie. Dac afeste convex a, atunci
D2f(x)D2f(x)0
Continuitatea funct iei fse deduce din Teorema 1.7.
Presupunem c a D2f(x)>0 peA. Dac afnu este convex a, atunci exist a un punct
x0astfel ^ nc^ at D2f(x)0, care este o contradict ie. ^In acest caz exist a subintervalul
A0= [a0;b0] astfel ^ nc^ at
f(a0+b0
2)>f(a0) +f(b0)
2
Folosind unul din intervalele [ a0;a0+b0
2];[3a0+b0
4;a0+3b0
4];[a0+b0
2;b0], putem alegem s a^ nlocuim
peA0cuA1= [a1;b1] cub1 a1=b0 a0
2 sif(a1+b1
2)>f(a1)+f(b1)
2
Utiliz^ and induct ia matematic a, din principiul includerii intervalelor obt inem punc-
tulx0.
^In general,
fn(x) =f(x) +1
nx2:
AtunciD2f(x)>0 si din cele de mai sus, rezult a c a fneste convex a.
Evident,
fn(x)!f(x);8x2A
de undefeste convex a.
Corolar 1.13. Consider am f:A!Ro funt ie de dou a ori derivabil a. Atunci:
1.1f este convex a()f000;
2.2f este strict convex a ()f000 si grupul punctelor unde f" se anuleaz a nu
include intervale de lungime pozitiv a.
9
1.3 C^ ateva inegalit at i clasice
Lema 1.14. (Versiunea discret a a inegalit at ii lui Jensen).O funct ie f:A!Reste
convex a dac a si numai dac a pentru orice x1;:::;xn2A si numerele reale 1;:::;n2
[0;1]cuPn
k=1k= 1 avem
f(nX
k=1kxk)nX
k=1kf(xk):
Inegalitatea de mai sus este strict a ^ n cazul ^ n care f este strict convex a iar toate
punctelexksunt diferite si toate numerele ksunt pozitive.
Demonstrat ie. Se realizeaza cu ajutorul inductiei matematice.
Pentrun= 2 este adevarat din denitia functiei convexe.
f(n+1X
k=1kxk) =f(nX
k=1kxk+n+1xn+1) =f(n+1xn+1+(1 n+1)1
1 n+1nX
k=1nxn))
n+1f(xn+1) + (1 n+1)f(1
1 n+1nX
k=1kxk)
=n+1f(xn+1) + (1 n+1)f(nX
k=1k
1 n+1xk)
n+1f(xn+1) + (1 n+1)nX
k=1k
1 n+1f(xk)
=nX
k=1kf(xk) +n+1f(xn+1)
=n+1X
k=1kf(xk)
Teorem a 1.15. (Inegalitatea mediilor[4])Dac a x1;;xn2(0;1) si1=;n2
(0;1),Pn
k=1k= 1,atunci
nX
k=1kxk>x1
1xn
n (1.11)
10
cu except ia cazului c^ and x1==xn.
^Inlocuind pe xkcu1
xk^ n inegalitatea 1.11 obt inem
x1
1xn
n>1Pn
k=1k
xk
cu except ia cazului c^ and x1= =xn, ceea ce reprezint a inegalitatea mediei
geometrice-mediei armonice.
Teorem a 1.16. (Inegalitatea Popoviciu[3])Fie f:A!Ro funct ie continu a. Atunci
feste convex a dac a si numai dac a
f(x) +f(y) +f(z)
3+f(x+y+z
3)2
3[f(x+y
2) +f(y+z
2) +f(x+z
2)] (1.12)
pentru orice x;y;z2A.
Dac a funct ia este strict convex a inegalitatea (1.12) este strict a except^ and cazul
x=y=z:
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem c a xyz. Dac ayx+y+z
3, atunci
x+y+z
3x+z
2z
si
x+y+z
3y+z
2z
ceea ce duce la alegerea numerelor s;t2[0;1]astfel ^ nc^ at
x+z
2=sx+y+z
3+ (1 s)z
y+z
2=tx+y+z
3+ (1 t)z
)(x+y 2z)(s+t 3
2) = 0:
Dac ax+y 2z= 0 implicax=y=z, iar inegalitatea 1.12 este evident a.
Dac as+t=3
2avem:
f(x+z
2)sf(x+y+z
3) + (1 s)f(z)
11
f(y+z
2)tf(x+y+z
3) + (1 t)f(z)
f(x+y
2)1
2f(x) +1
2f(y)
^Insum^ and ultimele 3 inegalit at i obt inem:
f(x+y
2) +f(x+y
2) +f(x+y
2)1
2(f(x) +f(y) +f(z)) +3
2x+y+z
3
^Inmult ind inegalitatea cu2
3obt inem inegalitatea Popoviciu.
Asem an ator se demonstreaz a si cazul ^ n carex+y+z
3<y.
Sucient a.
Candy=xfolosim urmatoarea substitutie a convexitatii punctului de mijloc:
1
4f(x) +3
4f(x+ 2y
3)f(x+y
2)8x;y2A: (1.13)
Din Teorema 1.3 rezulta inegalitatea ceruta.
Teorem a 1.17. (Inegalitatea lui Young)Fie f: [0;1)![0;1)o funct ie cresc atoare
astfel ^ nc^ at f(0) = 0 silimx!1f(x) =1. Atunci
abZa
0f(x)dx+Zb
0f 1(x)dx
pentru oricare a;b0, egalitatea av^ and loc dac a si numai dac a b=f(a).
Demonstrat ie. Consideram functia
F(x) =Zx
0f(t)dt+Zf(x)
0f 1(t)dt xf(x): (1.14)
FunctiaF(x) este derivabil a cu F0= 0 Acestea duc la
0ua 0vf(a))uvZu
0f(t)dt+Zv
0f 1(t)dt
si acum teorema este demonstrata.
Funct eig:A!R si punctului x0le ata s am funct ia fdent a prin
f(x) =Zx
x0g(t)dt
12
Deoarecegeste marginit a pe intervale m arginite rezult a c a geste o funct ie Lip-
schitz, ind deasemenea o funct ie convex a. Utiliz^ and Teorema 1.3 este sucient s a
ar at am c afeste convex a.
Pentruxy2Aavem
f(x) +f(y)
2 f(x+y
2) =1
2(Zy
x+y
2g(t)dt Zx+y
2
xg(t)dt)0
deoarecegeste monoton cresc atoare.
Se observ a c a feste derivabil a ^ n ecare punct de continuitate al funct iei g sif0=g
la aceste puncte.
Propozit ia 1.18. FieF:A!Ro funct ie convex a si continu a si f:A!Ro
funct ie astfel ^ nc^ at f(x)2@f(x). Pentru toate punctele a;b2Acua<b avem:
F(b) F(a) =Zb
af(t)dt:
Demonstrat ie. Ar at am cazul ^ n care [ a;b]intA. Pentru diviziunea a=t0<
t1<:::<t n=ba intervalului [ a;b] avem
F0
s(tk 1)F0
d(tk 1)F(tk) F(tk 1)
tk tk 1F0
s(tk)F0
d(tk);8k
Deoarece
F(b) F(a) =nX
k=1[F(tk) F(tk 1)]
obt inem
F(b) F(a) =Zb
aF0
s(t)dt=Zb
aF0
d(t)dt
Se observ a c a F0
sfF0
d, cu egalitate pentru armat ia Propozit iei 1.18.
1.4 Subdiferent iala
Fief:A!R. Spunem c a fadmite o linie suport pentru x2Adac a exist a 2R
astfel ^ nc^ at
f(y)f(x) +(y x);8y2A:
13
Not am@f(x) ca ind subdiferent iala funct iei f^ n punctul xpentru orice .
Lema 1.19. Fief:A!Ro functie convex a. Atunci @f(x)6=?pentru orice punct
interior al intervalului A. ^In plus, toate funct iile g:A!Rcug(x)2@f(x), pentru
x2intA veric a dubla inegalitate:
f0
s(x)g(x)f0
d(x);
si aceasta este monoton crescatoare pe int A.
Demonstrat ie. Ar at am c af0
d(x0)2@f(x0) pentru ecare x02intA. Dac ax2A,
cuxx0, atunci
f((1 t)x0+tx) f(x0)
tf(x) f(x0)
pentru orice t2(0;1], ceea ce rezult a
f(x)f(x0) +f0
d(x0)(x x0)
Dac axx0, printr-un rat ionament similar obt inem
f(x)f((x0) +f0
s(x0)(x x0);
sau
f0
s(x0)(x x0)f0
d(x0)(x x0) (1.15)
deoarecex x00.
Analog, spunem c a f0
s(x0)2@f(x0) pentru orice x02intA.
Din Teorema 1.7 rezult a c a funct ia geste monoton cresc atoare.
Teorema 1.20. Fief:A!Ro funct ie continu a si convex a si g:A!Ro funct ie
astfel ^ nc^ at g(x)2@f(x)pentru orice x2intA . Atunci
f(y) =supff(x) + (y x)g(x)jx2intAg;8y2A:
Demonstrat ie. Este evident pentru intervalul deschis A. Dac a yeste cel mai mic
punct al intervalului, observ am c a
f(y+t) f(y)tg(y+t)f(y+ 2t) f(y+t); t> 0
14
cu limt!0+tg(y+t) = 0. Consider am ">0 cu>0 astfel ^ nc^ at
jf(y) f(y+t)j<"
2
si
jtg(y+t)j<"
2;0<t<:
Obt inem
f(y+t) tg(y+t)<f(z) +";0<t<:
Teorema 1.21. Fief:A!Ro funct ie astfel ^ nc^ at @f(x)6=?pentru toate punctele
interioarex2A. Atuncifeste convex a.
Demonstrat ie. Fiea;b2A;a6=b sit2(0;1). Atunci (1 t)a+tb2intA pentru
orice2@f((1 t)a+tb) avem
f(a)f((1 t)a+tb) +t(a b)
f(b)f((1 t)a+tb) (1 t)(a b)
^Inmult ind inegalit at ile cu 1 t sitobt inem
f(a)f((1 t)a+tb) +t(a b)(1 t)
f(b)f((1 t)a+tb) (1 t)(a b)t
Adun^ and inegalit at ile
(1 t)f(a) +tf(b)f((1 t)a+tb)
decifeste o funct ie convex a.
Teorema 1.22. Fie punctele xnxn 1:::x1din intervalul [a,b] si numerele
realetk;k=1;nastfel ^ nc^ at Pk=Pk
i=1tiveric a relat iile
0PkPn siPn>0:
15
Atunci orice funct ie convex a fdenit a pe [a;b]veric a inegalitatea:
f(1
PnnX
k=1tkxk)1
PnnX
k=1tkf(xk):
Demonstrat ie. Consider am x=Pn
k=1tkxk
Pn siPk=Pn Pk 1=Pn
i=kti. Atunci
Pn(x1 x) =nX
i=1t1(x1 xi) =nX
j=2(xj 1 xj)Pj0
si
Pn(x xn) =n 1X
i=1ti(xi xn) =n 1X
j=1(xj xj+1)Pj0;
ne arat a c a xnxx1. Consider am cazul ^ n care feste continu a si punctele
x1;x2;:::;x 3apart in (a;b). Conform Lemei 1.19 consider am funct ia g:A!Rastfel
^ nc^ atg(x)2@f(x) pentru orice x2intA. Atunci
f(z) f(y)g(c)(z y) dac azyc
si
f(z) f(y)g(c)(z y) dac aczy:
Deasemenea alegem un indice mastfel ^ nc^ at x2[xm+1;xm]. Atunci
f(1
PnnX
k=1tkxk) 1
PnnX
k=1tkf(xk)
este majorat a de
m 1X
i=1[g(x)(xi xi+1) f(xi) +f(xi+1)]Pi
Pn
+[g(x)(xm x) f(xm) +f(x)]Pm
Pn
+[f(x) f(xm+1) g(x)(x xm+1)]Pm+1
Pn;
+n 1X
i=m+1[f(xi) f(xi+1) g(x)(xi xi+1)]Pi+1
Pn;
16
care este o sum a de numere negative.
1.5 Aplicat ii
17
Bibliograe
[1] L. Galvani, Sulle funzioni converse di una o due variabili denite in aggregate
qualunque, Rend. Circ. Mat. Palermo 41 (1916), 103-134.
[2] J. L. W. V. Jensen, Sur les fonctions convexes et les inegalites entre les valeurs
moyennes, Acta Math. 30 (1906), 175-193.
[3] T. Popoviciu, Sur certaines inegalites qui caracterisent les fonctions convexes,
Analele Stiintice Univ. Al. I. Cuza, Iasi, Sectia Mat.11 (1965), 155-164.
[4] L. J. Rogers, An extension of a certain theorem in inequalities, Messenger of
Math. 17 (1888), 145-150.
[5] O. Stolz, Grunz uge der Dierential und Integralrechnung, Vol. 1,Teubner, Leipzig,
1893.
18
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1.1 De nit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [616029] (ID: 616029)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
