1 UNIVERSITATEA CRE ȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE RELA ȚII ECONOMICE INTERNA ȚIONALE LUCRARE DE LICEN ȚĂ COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC Prof…. [619808]

1 UNIVERSITATEA CRE ȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELA ȚII ECONOMICE INTERNA ȚIONALE

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC
Prof. Univ. Dr. Constan ța Chi țiba
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2 UNIVERSITATEA CRE ȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELA ȚII ECONOMICE INTERNA ȚIONALE
SPECIALIZAREA
ECONOMIE MONDIALĂ

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
ROLUL ȘI LOCUL NORVEGIEI ÎN ECONOMIA
MONDIALĂ

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC
Prof. Univ. Dr. Constan ța Chi țiba
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

3 CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. ELEMENTE MONOGRAFICE
1.1 Geografia Norvegiei
1.1.1.Teritorii Integrate în Regatul Norvegiei
1.1.2 Teritorii Dependente
1.2. Clima Regatului Norvegiei
1.3. Istoria Norvegiei
1.4. Demografie
1.5. Scena Politică și Administrativă din Norvegia
1.5.1 Regele Harald al 5 -lea
1.5.2 Împăr țirea Administrativă
1.6. Resurse Importante ale Norvegiei
CAPITOLUL 2. RESURSE IMPORTANTE ALE NORVEGIEI
2.1. Î nceputurile Industriei Petrolului
2.2. Gaze Naturale
2.3. Metale, Zăcăminte și uzinele Care le Procesează
2.4. Pe ște, Fructe de Mare, Crustacee
2.5. Ma șinării și Echipament
CAPITOLUL 3. INDICATORII MACROECONOMICI AI REGATULUI NORVEGIEI
3.1. Produsul Intern Brut
3.1.1. Produsul Intern Brut pe Cap de Locuitor
3.2. Rata Șomajului
3.3. Salariul Mediu pe Economie
3.4. Rata Infla ției
3.5. Importurile
3.6. Exporturile
3.7. Datoria Externă
3.8. Indicele Produc ției Industriale
3.9. Mediul de Afaceri
CAPITOLUL 4. STU DIU DE CAZ – COMPANIA STATOIL
4.1. Scurt Istoric
4.2. Viziunea și Misiunea Companiei
4.3. Cultura Organiza țională
4.4. Management
4.5. Marketing
4.6. Finan țe și Contabilitate
4.7. Opera țiuni și Produc ție
4.8. Cercetare și Dezvoltare
4.9. Analiza Lan țului Valoric
4.10. Dezvoltarea Strategiilor
4.10.1. Analiza SWOT
4.11. Perspective
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

4 INTRODUCERE
Această lucrare de licen ță a fost scrisă de către Dobrin Robert Cristian, student: [anonimizat], ini țial, dintr -o decizie oarecum nepregătită și
cu concep ția că va fi u șor. Am ales „Rolul și Locul Norvegiei în Economia Mondia lă” ca temă deoarece
sunt pasionat de limba norvegiană ( și de celelalte limbi scandinave, dar aceasta ocupă un loc special),
de cultura nordică, începând cu vikingii și ajungând până în contemporaneitate (elemente precum
diversitatea, condi țiile sociale, i mportan ța sindicatelor, regulile stricte și etica de lucru care devine
verticalizată, condi țiile meteorologice neconven ționale și festivalurile nordice fiind un punct forte).
Interesul pentru partea economico -socială a început în urma unui documentar cu pr ivire la dezvoltarea
sectorului combustibililor fosili găsit online din gre șeală, în timp ce căutam materiale pentru a -mi
exersa capacitatea de a în țelege limba norvegiană. De și nu am putut să în țeleg totul, natura mea
curioasă m -a împins spre a mă documen ta mai mult în domeniu (întâlnind și oameni minuna ți în
decursul scrierii acestei lucrări). Astfel, în momentul în care am fost nevoit s ă-mi aleg o temă de
licen ță, literalmente nu puteam să mă gândesc la un proiect mai bun decât acesta.
În consecin ță, îmi propun să îndeplinesc o serie de obiective cu ajutorul acestei lucrări, printre
care merită men ționate: răspândirea informa țiilor despre regatul Norvegiei, din punct de vedere istoric,
lingvistic, geo -economic, socio -politic și cultural; analizarea companiei Statoil care a cunoscut o
evolu ție impresionantă de -a lungul celor 46 de ani de la înfiin țare, din perspective etice, economice și
sociale raportat la competitorii săi de pe pia ța europeană și americană, precum și încercare a de a
rezolva probleme de actualitate ale companiei; și nu în ultimul rând, căpătarea unei în țelegeri
aprofundate asupra Norvegiei ca stat, din cât mai multe perspective.
Lucrarea de licen ță în cauză a fost elaborată în anul 201 8, toate sumele fiind actualizate
conform cursului valutar BNR din data 30/04/2018, datele concrete folosite de -a lungul studiului de caz
au fost preluate din surse directe (site -ul Statoil și din declara țiile purtătorilor de cuvânt), iar
majoritatea celor lalte cifre au fost preluate din surse oficiale și verificate, conchizând că cifrele
menționate sunt de actualitate la data redactării acestei lucrări. Estimările și procentajele prezente în
graficele următoare au rezultat din aplicarea princi piilor de bază ale estimării statistice, în urma
calculării lor.

5 1. ELEMENTE MONOGRAFICE
Regatul Norvegiei este un stat suv eran cu o monarhie suverană ale cărui teritorii cuprind
porțiunea de vest a Peninsulei Scandinave, la care se adaugă insula relativ izolată Jan Mayen și
arhipelagul Svalbard. Insula Peter I din Antarctica și insula Bouvet din regiunea subantarctică sunt
teritorii dependente, deci nu sunt considerate păr ți componente ale regatului. Norvegia, de asemenea, a
anexat formal în 2012 și o anumită sec țiune a Antarcticii, cunoscută drept Pământul Reginei Maud.
Imnul Norvegiei (Ja, vi elsker dette landet) este imnul de facto începând cu secolul XX.
Versurile au fost scrise de Bjørnstjerne Bjørnson între anii 1859 -1868, iar melodia a fost scrisă de
Rikard Nordraak în iarna dintre 1863 -1864. Acesta a fost interpretat pentru prima dată în anul 1864
pentru a sărbători a 50-a aniversare a Constitu ției, de obicei sunt cântate doar prima și ultimele două
strofe.
Steagul Norvegiei este reprezentat printr -o cruce albastru indigo pe fundal ro șu, având un contur
alb care se extinde până la marginile steagului. Acest design a fo st inspirat din steagul danez și a fost
adoptat pe data de 13 iulie 1821.
Moneda norvegiană și a teritoriilor dependente ale Norvegiei este coroana (krone) sau NOK.
Aceasta are ca subdiviziune 100 de øre (reprezentând contravaloarea a 100 de bani), dar a ceasta există
doar digital din 2012. Coroana a fost introdusă în anul 1975.
În prezent se află în circula ție monedele de 1 krone, 5 kroner, 10 kroner și 20 de kroner și
bancnotele de 50 de kroner, 100 de kroner, 200 de kroner, 500 de kroner și 1000 de kro ner.
Țara men ține o combina ție de economie de pia ță și modelul nordic de bunăstare având îngrijire
medicală universală, și un sistem de securitate socială vast. Norvegia are, de asemenea, rezerve de
petrol, gaze naturale, minerale, cherestea, fructe de ma re, apă potabilă și hidroenergie. Industria
petrolului este responsabilă pentru aproximativ un sfert din Produsul Intern Brut. Cu privire la PIB –
ul/locuitor, Norvegia este cel mai mare producător de țiței și gaze naturale din lume, exceptând Orientul
Mijlo ciu. De asemenea, regatul dispune de al 4 -lea cel mai mare venit pe locuitor din lume, conform
statisticilor derulate de către Fondul Monetar Interna țional (FMI) și World Bank.

1.1 G EOGRAFIA NORVEGIEI
Regatul Norvegiei era mult mai extins, acesta pierzând, totu și, teritorii din 1266 Insula Omului
(The Isle of Man) și Hebride, din 1468 Jämtland și Härjedalen, din 1658 Bohuslan, iar din 1814
Insulele Feroe și Islanda și Groenlanda.
Norvegia are o suprafa ță de 385 252 km2 și o popula ție de 5 258 317 de locuitori, conform

6 recensământului din ianuarie 2017. La est se învecinează pe o por țiune de 1 619 km cu Suedia, la nord –
est cu F edera ția Rusă, Finlanda și cu strâmtoarea Skagerrak în sud, Danemarca fiind localizată de
partea cealaltă a strâmtorii. Norvegia are o coastă foarte întinsă, cu deschidere spre Oceanul Atlantic și
Marea Barents.
1.1.1 T ERITORII INTEGRATE ÎN REGATUL NORVEGIEI
Insula Jan Mayen este o insulă vulcanică situată în Oceanul Arctic ce dispune de o suprafa ță de
373 km2 și este acoperită par țial de ghe țari. Această insulă are două păr ți: partea mai mare nord -vestică
denumită Nord -Jan și partea mai mică Sør -Jan, acestea fiind legate printr -o por țiune foarte sub țire de
uscat, ce măsoară 2,5 de km în lă țime. Această insulă se află la o distan ță de 600 de km de nord -estul
Islandei, la 500 de km spre est fa ță de centrul Groenlandei și la 1 000 de km spre vest de Nordkapp
(Capul Nordic al Norvegiei). Insula este muntoasă, cel mai înalt punct al insulei fiind vulcanul
Beerenberg, în nord.
Svalbard este un arhipelag din Oceanul Arctic. Cuvântul în sine înseamnă mun ți ascu țiți.
Teritoriul Svalbard este situat între Regatul Norvegiei și Polul Nord. Cea mai mare insulă din acest
arhipelag se nume ște Spitsbergen, urmată de Nordausland et și Edgeøya.
Din punct de vedere administrativ, arhipelagul nu face parte din vreun jude ț norvegian, ci
formează o suprafa ță neintegrată, dar administrată de către un guvernator ales de guvernul norvegian.
Cu toate acestea, din 2002, cea mai mare a șezare din Svalbard, Longyearbyen, a avut un guvern ales
local, oarecum asemănător cu cel al municipalită ților din Norvegia. Printre a șezări se numără
comunitatea minerilor ru și din Barentsburg, sta ția de cercetare din Ny -Ålesund și avanpostul minier
Sveagruva . Ny-Ålesund fiind cel mai nordic a șezământ cu popula ție permanentă din lume. Există, însă,
alte colonii situate mai departe în nord, însă acelea sunt populate sezonier de grupuri de cercetători.
Arhipelagul a fost ocupat prima oară cu scopul de a crea o bază de vânat balene undeva între
secolele al XVII -lea și al XVIII -lea, după care a fost abandonată. În schimb, odată cu începerea
secolului XX și a exploatării masive a cărbunelui, numeroase colonii s -au stabilit permanent pe
teritoriul Svalbard, care în anul 1925, prin Actul de la Svalbard, a devenit în totalitate parte componentă
a Regatului Norvegiei.
1.1.2 T ERITORII DEPEND ENTE
Norvegia are trei teritorii dependente nelocuite. Totu și, acestea se situează în emisfera sudică,
cu excep ția insulei Bouvet care este situată în partea sudică a oceanului Atlantic. Pământul Reginei
Maud este un sector component al Antarcticii care s e întinde de la 20 ° vest până la 45 ° est. Insula lui
Petru I -ul este vulcanică și se găse ște la 450 de km de coasta Ellsworth Land a Antarcticii continentale.

7 În schimb, Svalbard nu este considerat teritoriu dependent, de și Tratatul de la Svalbard reglemen tează
anumite elemente cu privire la teritoriul Arctic, un articol specific recunoa ște aceste insule ca fiind
parte din teritoriul Norvegiei. Asemănător cu această insulă, Jan Mayen este recunoscută ca fiind o
parte integrată a țării. Atât Insula lui Petru I cât și cea a Reginei Maud fac parte din sistemul Tratatului
Antarctic. Acesta specifică faptul că, de și revendicările propriu -zise nu sunt afectate de acest document,
numai celelalte state care au pretins teritoriile în cauză recunosc suveranitatea insu lelor. Aceste teritorii
dependente sunt administrate de către departamentul Afacerilor Polare din cadrul Ministerului de
Justiție și Securitate Publică de la Oslo. Legile private, penale și procedurale se aplică teritoriilor
dependente, pe lângă celelalte reglementări care afirmă clar că sunt valabile și pe teritoriul insulelor
mai sus men ționate.
Insula Bouvet este cea mai retrasă insulă din lume, fiind situată la aproximativ 2 200 de km
depărtare de coasta sud – sud-estică a Africii de Sud și la aproxima tiv 1 700 de km de nordul coastei
Prințesei Astrid (care apar ține de Pământul Reginei Maud) din Antarctica. Insula Bouvet are o suprafa ță
de 49 de km2, din care 93% este acoperită de un ghe țar. Centrul acesteia este format din craterul unui
vulcan inactiv plin cu ghea ță.
Insula lui Petru I -ul este, de asemenea, o insulă vulcanică, care dispune de o suprafa ță de 154 de
km2. Aceasta este acoperită aproape în totalitate de un ghe țar (95%). În jurul insulei se află un front
glaciar, înalt de 40 de metri, cu fa leze verticale. Suprafa ța stâncoasă și înghe țată face aterizarea să fie
posibilă numai într -o perioadă scurtă a anului în care insula nu este înconjurată complet de ghea ță.
Pământul Reginei Maud formează o șesime din regiunea Antarctica, măsurând 2,7 mili oane de
km2 și este localizat între teritoriul arctic australian în est și cel britanic în vest. Majoritatea uscatului
este acoperit de calota glaciară, iar pe alocuri, lan țurile muntoase penetrează ghea ța, creând astfel o
floră minimalistă formată predomi nant din zburătoare. Teritoriul nu se bucură de o popula ție
permanentă, în ciuda faptului că există nu mai pu țin de 12 sta ții de cercetare (care pot găzdui 40 de
oameni de știință), dintre care 6 sunt ocupate tot timpul anului.
1.2 CLIMA REGATULUI NORVEGIEI
Regiunile sudice și vestice ale regatului Norvegiei sunt complet expuse la fronturi atlantice de
furtuni și sunt supuse unor cantită ți de precipita ții însemnate, dar au veri mai calde spre deosebire de
părțile estice și nordice. Zonele de la estul mun ților de coastă au parte de cantită ți mai pu țin însemnate
de ploaie și ninsoare fa ță de cele vestice. Regiunile din jurul ora șului Oslo au cele mai calde și însorite
veri, dar și vreme rece și cantită ți însemnate de zăpadă pe timpul iernii.
Din cauza latitudinii înalte a Norvegiei, există discrepan țe sezoniere mari în ceea ce prive ște

8 lumina zilei. Din mai până în iulie, Norvegia este cunoscută și drept Țara Soarelui de Miazănoapte
deoarece ziua durează aproximativ 20 de ore. În opozi ție, din noiembrie până în ianuarie, lumina zilei
este foarte scurtă, noaptea durând aproximativ 20 de ore.
Linia de coastă norvegia nă este mult mai calmă în compara ție cu zonele de la latitudini similare
din alte păr ți ale lumii, Curentul Golfului trecând direct spre țărmurile zonelor de nord ale coastei
Atlanticului încălze ște continuu regiunea pe timp de iarnă. Acest fenomen meteoro logic are loc numai
în păr țile nordice ale Norvegiei, iar în lipsa acestui fenomen, coasta de nord a Norvegiei ar fi acoperită
în totalitate de ghea ță. Un efect secundar este faptul că Mun ții Scandinaviei împiedică vânturile
continentale să ajungă pe linia de coastă, cauzând veri foarte răcoroase pe toată por țiunea atlantică a
Norvegiei. Oslo, prin compara ție, este uscat, fiind oarecum privat de ploi. Oslo are climă moderat
continentală, similară cu a Suediei. Lan țurile muntoase au climat de tundră sau sub -arctic. De
asemenea, sunt zone precum Bergen care sunt expuse la precipita ții abundente. Skjåk în jude țul
Oppland se află, de asemenea, într -o lipsă de precipita ții și este unul dintre cele mai uscate locuri din
Norvegia, cu 287 l/m2 de precipita ții anual e. Finnmarksvidda și văile inferioare precum Troms și
Nordland beneficiază de aproximativ 300 l/m2 de precipita ții pe an. Longyearbyen este cel mai uscat
loc din Norvegia cu doar 190 l/m2 pe an.
Părți din sud -estul Norvegiei, incluzând zone precum Mjøsa s unt expuse la veri calde și umede,
cu climat continental, în timp ce păr țile sudice și coastele vestice au parte de un climat oceanic. Spre
porțiunile de uscat din sud -estul și nordul Norvegiei, climatul subarctic este predominant, mai ales în
zonele cu ca ntități neînsemnate de ploaie din Mun ții Scandinavici. Câteva dintre văile Opplandului
primesc o cantitate atât de mică de precipita ții pe an încât îndeplinesc condi țiile pentru climatul
subarctic cu veri uscate. La altitudini mai mari, în apropierea coast elor de sud și de vest se poate întâlni
rar climatul subpolar oceanic. O mică parte din coasta extrem nordică a Norvegiei are climă de tundră
sau polară. Păr ți întinse sunt formate din mun ți și platouri înalte ca altitudine.
1.3 I STORIA NORVEGIEI
Istoria Regatului Norvegiei este fascinantă pentru orice persoană pasionată de mitologie,
misticism, pove ști și cântece tradi ționale nordice și nu în ultimul rând, vikingi! De asemenea, consider
că istoria acestui stat, începând cu secolul al VI -lea până în prezent, este o lec ție frumoasă despre cum
un stat (ale cărui îndeletniciri au fost pescuitul și cotropirea teritoriilor) a reu șit să devină unul din cei
mai importan ți actori pe scena interna țională a combustibililor fosili, cu ajutorul unui mic imbold din
partea Statelor Unite ale Americii.
Evolu ția captivantă a culturii acestor meleaguri, de la războinici și navigatori temu ți la oameni

9 civiliza ți și educa ți (cum sunt privite în zilele noastre țările nordice) ce s -a datorat influen țelor
britanice, daneze, suedeze și americane este un exemplu din care România are de învă țat.
Perioada Preis torică
Primii locuitori au fost oamenii din cultura Ahrensberg (între mileniul XI și X î. Hr.), care a fost
o ramură târzie a Paleoliticului, ce a luat na ștere la fina lul perioadei reci de la sfâr șitul glacia țiunii
Weichsel. Această cultură a primit numele după satul Ahrensburg, situat în nord -estul Hamburgului, de
unde au fost excavate vârfuri de săge ți și bâte de lemn. Cele mai timpurii semne de ocupa ție umană în
Norv egia au fost găsite în jurul coastei, unde s -a topit prima por țiune din calota glaciară, în perioada
ultimei epoci glaciare.
În partea sudică a țării s -au găsit a șezări ce datează din anii 5 000 î.Hr. Descoperirile din aceste
situri arheologice oferă o perspectivă mai clară asupra vie ții oamenilor din zonă, care se ocupau
predominant cu vânătoarea și pescuitul. De asemenea, s -au descoperit și scrieri cuneiforme în piatră,
îndeosebi în zonele de vânătoare și pescuit. Acestea reprezentau prada generală a regiunii, cum ar fi
capre, cerbi, elani, ur și, păsări, foci, balene și pești (în special somoni și plătici), toate acestea fiind
elemente vitale ale vie ții oamenilor din zona de coastă. Inscrip țiile din Alta, în Finnmark (cele mai mari
din Scandinavia) a u fost făcute la nivelul mării în jurul anilor 4 000 – 500 î.Hr. și marchează progresul
uscatului pe măsură ce marea a crescut, în urma finalizării ultimei ere glaciare.
Epoca Bronzului
Între anii 3 000 și 2 500 î.Hr. au ajuns noi coloni ști în estul Norve giei. Ace știa erau fermieri
indo-europeni care cultivau grâul și creșteau vaci și oi. Popula ția vestică de vânători -pescari a fost, de
asemenea, înlocuită treptat de fermieri, în ciuda faptului că pescuitul și vânătoarea au constituit în
continuare modalit ăți secundare de supravie țuire.
În jurul anul 1 500 î.Hr., bronzul a fost introdus gradual, dar folosirea uneltelor și armelor din
piatră a continuat. Norvegia a avut câteva bogă ții cu care s -a putut târgui în schimbul bunurilor făurite
din bronz, iar pu ținele descoperiri constau, în genere, în arme elaborate și bro șe pe care numai
căpeteniile și le puteau permite. Desenele reprezentând soarele, copacii, armele, corăbiile, animalele și
oamenii erau puternic stilizate.
Mii de inscrip ții în piatră din aceas tă perioadă descriu corăbii, iar monumentele funerare mari
din piatră (cunoscute și drept vase de piatră) sugerează faptul că naviga ția a avut un impact
semnificativ asupra culturii. Aceste vase folosite pentru lupta pe apă, comer ț și pescuit î și pot avea
originea chiar din perioada neolitică și continuă să fie folosite până în Epoca Fierului, înainte de
influen ța romană. Un astfel de tip de ambarca țiune este barca Hjortspring.

10 Epoca Fierului
Puține lucruri au fost găsite din această perioadă , deoarece persoanele decedate erau incinerate,
iar mormintele acestora nu con țineau prea multe bunuri ritualice. În perioada primelor patru secole
î.Hr., popula ția Norvegiei se afla în contact cu teritoriul ocupat de către romani, Galia. Contactul cu
țările civilizate din sud a făcut cunoscute runele, iar cele mai vechi rune norvegiene inscrip ționate
datează din secolul III î.Hr. Între timp, tot în această epocă, por țiunea de uscat locuit de oameni a
crescut, această dezvoltare putând fi observată cu ajuto rul disciplinelor precum topografia, arheologia
și etimologia numelor. Cele mai vechi cuvinte (cum ar fi: nes, vik, bø = cap, golf, fermă) sunt antice,
fiind posibil să dateze chiar de dinaintea epocii bronzului, iar cele mai vechi sufixe precum „heim” sau
„vin” datează, de obicei, din secolul I î.Hr.
Perioada de Migra ție
Distrugerea Imperiului Roman de Apus de către popoarele germanice în secolul IX d. Hr, este
caracterizată prin descoperiri bogate din punct de vedere arheologic, cum ar fi morminte ale
căpeteniilor tribale care con țineau arme fascinante și obiecte din aur. De asemenea, au fost găsite ruine
ale unor forturi care erau construite la deal, pe o suprafa ță stâncoasă pentru o apărare mai bună.
Săpăturile au scos la lumină și funda țiile de piatră ale unor ferme având în medie 23 de metri, ale căror
acoperi șuri se sprijineau pe pari de lemn. Aceste clădiri serveau drept case în care multe genera ții trăiau
sub acela și acoperi ș, împreună cu vacile lor.
Aceste forma țiuni erau ierarhizate fie pe clanu ri, fie pe triburi. Odată cu secolul IX, aceste mici
state aveau deja ansambluri locale sau regionale pentru negocieri și solu ționarea conflictelor. Aceste
locuri de întâlnire (fiecare având, eventual, un sanctuar în aer liber sau hörgr) erau situate pe ce le mai
vechi și productive ferme, care apar țineau căpeteniilor și fermierilor cu adevărat boga ți. Aceste
forma țiuni regionale s -au unit pentru a forma unită ți și mai mari, dând astfel na ștere asocia țiilor de
negociere și legiferare (sau lagting).
Epoca Vik ingă
Între secolele VIII și X, originea vikingilor a fost reginea Scandinaviei. Jaful bisericii de la
Lindisfarne în nord -estul Angliei din anul 793 produs de popoarele nordice este privit ca fiind
evenimentul care marchează începutul epocii vikingilor. A ceastă epocă s -a caracterizat prin
expansiunea și migra ția marinarilor vikingi. Ace știa au colonizat, jefuit și au făcut comer ț în toate
părțile Europei. Exploratorii vikingi norvegieni au descoperit prima dată Islanda, din gre șeală, în
secolul IX, când se îndreptau spre Insulele Feroe și au ajuns, în final în Vinland, cunoscut astăzi drept
Newfoundland, din Canada. Vikingii din Norvegia erau cei mai activi în zonele de nord și vest ale

11 insulelor britanice și în estul insulelor nord -americane.
Conform trad iției, Harald Fairhair le -a unificat în 872 după Bătălia de la Hafrsfjord în
Stavanger, astfel devenind primul rege al Norvegiei unite. Domeniul lui Harald a fost, în principal, un
stat sud -norvegian de coastă. Fairhaird a domnit cu o mână de fier, iar con form pove știlor, mul ți
norvegieni au părăsit țara pentru a trăi în Islanda, Insulele Feroe, Groenlanda și în anumite păr ți din
Britania și Irlanda. Ora șele de astăzi Dublin, Limerick și Waterford au fost fondate de coloni știi
norvegieni.
În anul 995, Olav Tryggvasson a construit prima biserică cre ștină din Norvegia, în Moster, după
ce a atacat și jefuit Londra. Din Moster, Olav a navigat în nord, ajungând în Trondheim unde a fost
proclamat rege al Norvegiei de Eryathing în anul 995.
Tradi țiile nordice au fost încetul cu încetul înlocuite de cele cre știne la finalul secolului X și
începutul secolului al XI -lea. Unul dintre cele mai importante izvoare istorice care vizează vikingii
celui de -al XI -lea secol îl reprezintă tratatul dintre islandezi și Olaf Hara ldsson, regele Norvegiei
(perioada de domnie 1015 -1028). Acest lucru se datorează regilor misionari Olav Tryggvasson și Sf.
Olav Haakon cel Bun, cel din urmă fiind primul rege cre știn, la mijlocul secolului al X -lea. Cu toate
acestea, încercarea sa de a im pune cre știnismul ca religie a fost respinsă.
Feudalismul nu a căpătat niciodată amploare în Norvegia sau în Suedia, comparativ cu restul
Europei. În schimb, administra ția guvernamentală a adoptat un caracter feudal foarte conservator.
Liga Hanseatică a forțat regalitatea să le acorde concesii din ce în ce mai mari asupra comer țului
extern și economiei. Liga avea această putere asupra regalită ții datorită împrumuturilor pe care Hansa
le-a acordat acestora și din cauza datoriei semnificative pe care o ave au regii. Controlul monopolist al
Ligii asupra economiei Norvegiei a pus presiune pe toate păturile sociale, îndeosebi pe țărănime,
ajungându -se într -un punct în care burghezia aproape că nu mai exista în Norvegia.
Uniunea Kalmar
Odată cu moartea lui Haak on al V -lea în 1319, Magnus Eriksson, în vârstă de doar 3 ani, a
moștenit tronul luând numele de Regele Magnus al VII -lea al Norvegiei. În acela și an, o mi șcare a
nobililor din Suedia, cu scopul de a -l alege pe Regele Magnus al VII -lea pentru accederea la tronurile
acestor două țări a fost dusă la bun sfâr șit, și în urma rezultatului alegerilor din Suedia, aceste țări au
fost unite sub comanda Regelui Magnus al VII -lea.
În 1349, Ciuma Neagră a alterat radical Norvegia, luând vie țile a 50 -60% din popula ție și
lăsând -o într -o perioadă de declin economic. De și bilan țul victimelor era comparabil cu restul Europei,
revenirea economică a durat mult mai mult din cauza popula ției mici și răsfirate. Chiar și înainte de

12 ciumă, popula ția Norvegiei număra doar 500 000 de oameni, iar după aceasta, multe ferme au rămas
părăsite până când numărul popula ției a crescut din nou. Oricum, pu ținii supravie țuitori fermieri au
observat că pozi ția lor de negociere cu proprietarii pământurilor era mult mai puternică.
Regele Magnus al VII -lea a domnit până în 1350, când fiul său Haakon a fost încoronat drept
Regele Haakon al VI -lea. În 1363, acesta s -a căsătorit cu Margaret , fiica Regelui Valdermar al IV -lea al
Danemarcei, în vârstă de numai 10 ani. După moartea lui Regelui Valderm ar al IV -lea în 1375, fiul
acestora Olaf al IV -lea, a preluat tronul Danemarcei în 1375, apoi în 1380, după moartea tatălui său
Regele Haakon al VI -lea a preluat și tronul Norvegiei, iar văduva lui Haakon, regina Margaret, s -a
ocupat de afacerile externe a le Danemarcei și Norvegiei cât timp acesta era încă prea tânăr.
Margaret avea ca scop să -l instaureze pe Olaf pe tronul Suediei, astfel unificând cele trei țări,
dar Olaf a murit subit cu pu țin timp înainte ca ea să reu șească. Totu și, aceasta a fost în 13 88 încoronată
ca regină, iar aceasta l -a ales pe Erik de Pomerania. Ca o consecin ță, o întâlnire scandinavă s -a ținut la
Kalmar, unde Erik a fost încoronat drept rege al celor 3 țări scandinave, dând na ștere uniunii personale
a celor 3 țări nordice, Uniune a Kalmar.
Uniunea cu Danemarca
După ie șirea Suediei din Uniunea Kalmar în 1521, a avut loc o răscoală, dar care a fost
înăbu șită, astfel Norvegia a rămas în Uniune cu Danemarca până în 1814. În timpul romantismului în
secolul al XIX -lea, acea perioadă a f ost supranumită „Noaptea de 400 de Ani”, deoarece persoanele
importante ale regalită ții, intelectualii și puterea administrativă s -au reunit în Copenhaga. Contrar
numelui, a fost o perioadă de o însemnată prosperitate și progres pentru Norvegia, mai ales î n
domeniile transporturilor și afacerilor externe și a asigurat revenirea țării după catastrofa suferită în
timpul Ciumei Negre, din punct de vedere demografic. Mai mult decât atât, țările erau complementare,
deoarece Danemarca asigura Norvegiei aprovizion area cu grâu și alimente, iar Norvegia aproviziona
Danemarca cu cherestea, fier și pește. Totu și, foametea din 1695 -1696 a ucis aproximativ 10% din
popula ției norvegiană.
Uniunea cu Suedia și destrămarea acesteia
După ce Danemarca -Norvegia a fost atacată de către Regatul Unit al Marii Britanii în Bătălia de
la Copenhaga, a intrat într -o alian ță cu Napoleon Bonaparte, războiul respectiv conducând la condi ții
dure de via ță și foamete în masă în 1812. Având în vedere că Danemarca a fost una dintre perdantele
războiului, a fost for țată, sub termenii Tratatului de la Kiel, să cedeze Norvegia Regelui Suediei, în
timp ce vechile provincii norvegiene Islanda, Groenlanda și Insulele Feroe au rămas sub tutela coroanei
daneze. Norvegia a profitat de acestă oportunita te pentru a -și declara independen ța, a-și adopta o

13 constitu ție bazată pe modelele francez și american și pentru a -l alege pe Christian Frederick drept Prin ț
Moștenitor al Danemarcei și al Norvegiei, în mai 1814. Aceasta este celebra sărbătoarea ”Syttende
Mai” (17 mai) celebrată de norvegieni și de norvegieni americani deopotrivă. ”Syttende Mai” mai este
denumită și Ziua Constitu ției Norvegiene.
Christian Michelsen, un magnat al comer țului maritim și Prim Ministru al Norvegiei între anii
1905 -1907 a jucat rolul principal în separarea pa șnică a Norvegiei de Suedia (7 iunie 1905). Un
referendum na țional a justificat dorin ța poporului pentru monarhie, în locul republicii. Niciun
norvegian nu putea să -și afirme legal și legitim pretenden ța la tron deoarece nu p utea să dovedească
vreo legătură de sânge cu regalitatea medievală.
Guvernul a oferit tronul Norvegiei unui prin ț al casei regale danezo -germane Schleswig –
Holstein -Sonderburg -Glücksburg. Prin țul Carl al Danemarcei a fost ales în unanimitate în pozi ția de
rege de către Parlamentul Norvegian, Carl devenind primul rege al Norvegiei independente din ultimii
508 ani și a luat numele Haakon al VII -lea. În 1905, țara și-a întâmpinat călduros prin țul, împreună cu
soția sa, Maud a Țării Galilor și fiul lor pentru a reinstaura Casa Regală a Norvegiei.
Rolul Norvegiei în cele Două Războaie Mondiale
În perioada Primului Război Mondial, Norvegia a fost o țară preponderent neutră. În realitate,
însă, Norvegia a fost supusă presiunilor din partea Marii Britanii atât să ofere păr ți din ce în ce mai
însemnate din flota lor, la pre țuri mici, cât și să se alăture embargoului economic împotriva Germaniei.
Navele de comer ț, adeseori purtând marinari norvegieni, navigau atunci sub steagul britanic, riscând să –
și piardă vie țile din cauza submarinelor nem țești. Astfel, multe vie ți și ambarca țiuni au fost pierdute,
scăzând flota comercială norvegiană pe locul 6 în lume, anterior ocupând locul 4.
Norvegia și-a proclamat, de asemenea, neutralitatea în perioada celui de -al Doilea Ră zboi
Mondial, dar chiar și în aceste condi ții, a fost invadată de trupele nem țești în data de 9 aprilie 1940.
Norvegia nu era pregătită pentru un atac -surpriză, iar rezisten ța, atât cea navală cât și cea pe uscat, a
ținut piept for țelor germane doar două l uni. For țele armate norvegiene au lansat o ofensivă în nord
asupra germanilor în Bătălia de la Narvik, dar au fost nevoi ți să se predea după ce au pierdut sprijinul
britanic.
Regele Haakon al VII -lea a fugit în Londra, de unde a trimis multiple discursuri motiva țional e.
Vidkun Quisling, însă, ca ministru -președinte a format o coali ție guvernamentală colabora ționistă, sub
control german. Aproximativ 15 mii de oameni s -au înrolat voluntar în unită ți nem țești, unii chiar și în
Waffen -SS.
Pe durata celor 5 ani de ocupa ție germană, norvegienii au clădit o mi șcare de rezisten ță pentru a

14 lupta împotriva for țelor străine, atât prin revolte sociale, greve cât și prin distrugerea hidrocentralei
Norsk Hydro de la Vemork. În fiecare an în luna decembrie, Norvegia trimite un pom de Crăciun
Regatului Unit al Marii Britanii ca o formă de mul țumire pentru asisten ța din timpul celui de -al Doilea
Război Mondial. O ceremonie are loc pentru a ridica acest pom în Pia ța Trafa lgar din Londra.
După cel de -al Doilea război Mondial, între anii 1945 și 1962, Partidul Muncitoresc a de ținut
majoritatea în Parlament. Guvernul, condus de prim -ministrul Einar Gerhardsen a demarat un program
de industrializare la nivel de stat și cooperare între organiza țiile muncitore ști și uniunile comerciale. În
ciuda multelor restric ții economice impuse la finalul războiului, acestea au dispărut treptat, prima fiind
renun țarea la ra ționalizarea produselor lactate în 1949, urmată de cea asupra locuin țelor și cea a
automobilelor în 1950.
Alian ța din timpul războiului dintre Norvegia, Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al
Marii Britanii a continuat, rela țiile externe și politico -militare dintre acestea întărindu -se. Norvegia a
beneficiat de Planul Marshall în 1947, și a aderat la OECD (Organiza ția pentru Cooperare Economică
și Dezvoltare) un an mai târziu, iar în 1949 a devenit membru -fondator al NATO.
Primele zăcăminte de țiței au fost descoperite în 1967, în regiunea Balder, dar produc ția a
început abia în 1999. În 1969, Compania Philips Petroleum a descoperit zăcăminte de petrol în vestul
Norvegiei, în Ekofisk, iar în 1973, guvernul a înfiin țat compania Statoil (Statoil = petrol na țional). De
asemenea, Norvegia este membră fondatoare a EFTA (Asocia ția Europeană a Comer țului Liber) și a
refuzat aderarea la UE în 1972 și 1995. În 1981, Norvegia a atins o infla ție record de 13,6%, lucru care
a împins guvernul conservator, condus pe atunci de Kåre Willoch, să ia măsuri de reducere a taxelor , de
liberalizare economică și liberalizare a pie ței.
1.4. D EMOGRAFIE
Popula ția totală a Norvegiei este de 5 295 619 milioane de locuitori, conform recensământului
din 1 ianuarie 2018. Institutul Na țional de Statistică al Norveg iei estimează că numărul de 5 milioane
de locuitori a fost depă șit pe data de 19 martie 2012. Bilan țul natural este pozitiv, cunoscând o cre ștere
în medie de 0,7% a popula ției. Popula ția norvegiană a crescut între anii 2011 -2015 cu aproximativ 212
000 de l ocuitori. Actualmente, raportul între sexe este de 105,6 bărba ți la 100 de femei.
Din punct de vedere etnic, majoritatea cetă țenilor sunt norvegieni de sorginte nord -germanică
(sau nordică), de și încă există comunită ți de popula ții de Sami (o popula ție sc andinavă veche, ce s -a
stabilit acum 8 000 de ani pe aceste meleaguri, provenind din Europa continentală). Minorită țile din
Norvegia recunoscute oficial sunt scandinavii de etnie rromă, evreiască și kvenii (o comunitate mică de
origine finlandeză).

15 În ult imele decenii, Norvegia a acceptat din ce în ce mai mul ți imigran ți, azilan ți și muncitori
străini de pe tot globul. De asemenea, un flux semnificativ s -a înregistrat în 2004, când țările baltice s –
au alăturat Uniunii Europene. La începutul anului 2015, 13 % din popula ția Norvegiei era formată din
imigran ți. Popula țiile străine ce trăiesc în Norvegia provin, în ordine descrescătoare, din următoarele
state: Polonia, Lituania, Somalia, Suedia, Pakistan, Irak, Germania, Eritreea, Filipine, Vietnam, Siria,
Danem arca, Iran, Rusia și Afghanistan.

Fig. 1. Numărul de imigran ți prezen ți pe teritoriul Norvegiei, la începutul anului 2016, exprimat în
cifre.
1.5. S CENA POLITICĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ DIN NORVEGIA
Scena politică norvegiană joacă un rol foarte important în vie țile norvegienilor, astfel încât 80%
dintre femei și 84% dintre bărba ți sunt membri unui partid politic. Cel mai mare partid politic este
Partidul Muncitoresc Norvegian (Det Norske Arbeiderparti), care a fost fondat în 1887. Acesta a de ținut
puterea de dinaintea celui De -al Doilea Război Mondial până în mi jlocul anilor ʼ60 și a adoptat o formă
moderată de socialism, înglobând din ce în ce mai mult principiile economiei de pia ță în profilul
ideologic. Începând cu anii ʼ90, DNA și-a însu șit conducerea guvernamentală de trei ori, fără alte
partide politice, ia r ca partid majoritar într -o coali ție guvernamentală o singură dată. Actualmente,
acesta a atras 35,37% din voturi și și-a asigurat 64 de locuri în Parlament.
Al doilea partid după procentajul de voturi acumulate este Partidul Progresist
(Fremskrittsparti et) și este un partid conservator liberal, înfiin țat în 1973, însă, sub numele de Partidul
lui Anders Lange, numele actual fiind adoptat în 1977. Acest partid are o influen ță puternică asupra
reducerii taxelor, amenzilor și a interven ției guvernamentale, și favorizează privatizarea, slăbirea

16 statului social și reducerea procentajului de imigran ți. În ultimii ani, sus ținerea fa ță de FRP a crescut
semnificativ, iar atât la alegerile din 2005 cât și la cele din 2009, acesta a reu șit să termine pe locul 2 în
cursa electorală. În prezent, FRP a ob ținut 22,91% din voturi și ocupă 41 de locuri în Parlament.
Al treilea partid în func ție de voturile ob ținute în ultima campanie electorală este Partidul
Conservator H (Høyre), de dreapta, fiind totodată al doilea cel m ai vechi partid politic pe scena politică
norvegiană. Høyre reprezintă opozi ția tradi țională și prima op țiune în defavoarea DNA. H î și propune
să promoveze cre șterea economică și să suplimenteze finan țele statului, să ob țină o democra ție în care
deținerea de proprietă ți să fie printre principalele modalită ți de ob ținere a veniturilor, să men țină un
guvern democratic, să întărească securitatea popula ției, a proprietă ților private și să asigure cetă țenilor
libertate privată. Acesta este și partidul care este în favoarea aderării Regatului Norvegiei la Uniunea
Europeană. Începând cu 1990, Høyre a luat parte la 3 coali ții guvernamentale. Actualmente, ace știa au
obținut un procent de 17,24% din voturi, asigurându -și astfel 30 de locuri în Parlament.
Partidul Soc ialist de Stânga (Sosialistisk Venstreparti sau SV) este partidul care a fost fondat în
1975 prin fuziunea Partidului Poporului Socialist, partidului Social Democrat și alte for țe socialiste ce
s-au unit în trecut în partidul Liga Electorală Socialistă. Pa rtidul SV militează pentru independen ța
socialistă a centrelor interna ționale, bazate pe controlul muncitorilor, putere necentralizată, separată,
principii ecologice și egalitate între sexe. În urma alegerilor din 2005, SV a fost pentru prima dată
reprezen tat în Guvern. În ultima campanie electorală, acest partid s -a bucurat de un procent de 6,20%
din voturi și de 11 locuri în Parlament.
Senterpartiet (sau SP) este Partidul Centrist, fondat în 1920 cu numele de Partidul Fermierilor,
nume ulterior schimbat în anul 1959. SP crede într -o societate descentralizată care se va concentra pe
eliminarea șomajului și va asigura a șezări diversificate în toate col țurile țării. Se opune aderării
Regatului Norvegiei la Uniunea Europeană și încurajează dezvoltarea unei so cietă ți echilibrate din
punct de vedere ecologic. Acest partid a beneficiat de 6,15% din voturi și tot de 11 locuri în Guvern.
KrF (Kristelig Folkeparti) sau Partidul Oamenilor Cre știni a fost fondat în 1933 ca răspuns al
creșterii secularizării. Ca ideo logie, este foarte conservator în ceea ce prive ște problemele sociale și
familia tradi țională. A participat în trei coali ții de Guvern din 1990 până în prezent și a ocupat pozi ția
biroului de prim ministru de două ori sub conducerea lui Hr. Kjell Magne Bon devik. În urma ultimei
campanii electorale a ob ținut 5,54% din voturi iar, în prezent, ocupă 10 locuri în Guvern.
Partidul Liberal (Venstre sau V , venstre=stânga) este cel mai vechi partid politic norvegian,
fondat în 1884. În 1988 a fost reunit cu Parti dul Democrat Liberal (Det Liberale Folkepartiet, fondat în
1972). V este un partid social -liberal, de centru, care pune accentul pe libertatea individuală,
responsabilitatea socială și îmbunătă țirea indicelui ecologic al țării. Sus ține, astfel, promovarea

17 progresului na țional -democratic pe baza unui sistem gradual de reforme economice, sociale și culturale.
Între anii 2001 și 2005 a făcut parte din coali ția de centru -dreapta care s -a aflat la conducerea
Guvernului, alături de H și KrF. În ultima cursă elect orală a ob ținut 3,88% din voturi și deține, în zilele
noastre, 2 locuri în Parlament.
Partidul Ro șu (Rødt sau R) o grupare de extremă stânga care a luat na ștere în 2007, în urma
fuzionării Alian ței Electorale Ro șii (Rød Valgallianse) și Partidul Muncitori lor Comuni ști (Arbeidernes
Kommunistparti), ce a ob ținut cel mai mic rezultat în această cursă electorală, anume un procentaj de
doar 1,35% din voturi, ne ocupând, astfel, niciun loc în Parlament.
1.5.1 R EGELE HARALD AL V -LEA
Regele Harald al V -lea al casei Danezo -Germane Gl ücksberg este regele Norvegiei în prezent.
Ema Solberg a devenit Prim Ministru î n anul 2013, înlocuindu -l pe Jens Stoltenberg. Fiind o monarhie
constitu țională, Regatul Norvegiei împarte puterea în stat între Parlament, Cabinet și Curtea Supremă,
conform constitu ției din 1814. Regatul a fost instaurat ca un liant al mai multor regate micu țe. Judecând
după numărătoarea tradi țională din anul 872, acest regat există neîntrerupt de 1145 de ani, iar lista
monarhilor norvegieni include peste 60 de regi și con ți.
Harald al V -lea a fost al treilea copil și singurul fiu al regelui Olav al V -lea al Norvegiei și al
prințesei Martha a Suediei. A fost al doilea succesor la tron la na ștere, după tatăl său. În 1940, dată fiind
ocupa ția nem țească în timpul celui de -al Doilea Război Mondial, familia regală a fost exilată. Harald
și-a petrecut copilăria în Suedia, apoi în Statele Unite ale Americii, întorcându -se în 1945 în Norvegia,
unde a studiat la Universitatea din Oslo, la Academia Militară Norvegiană și la Colegiul Balliol din
Oxford.
Acesta a devenit prin ț în anul 1957, după moartea bunicului să u Haakon al VII -lea și s-a însurat
în 1968 cu Sonja Haraldsen, rela ția lor fiind foarte controversată, dat fiind faptul că Sonja este o femeie
de rând. Ace știa au doi copii, Martha și Haakon. Harald l -a succedat pe tatăl său în func ția de rege în
1991, ast fel Haakon devenind mo ștenitorul de drept al tronului.
1.5.2 ÎMPĂR ȚIREA ADMINISTRATIVĂ
Regatul Norvegiei, fiind un stat uni tar, este divizat în 19 jude țe. Acestea sunt administrate direct
printr -un guvernator ales. Mai mult decât atât, atât Regele cât și guvernul sunt reprezenta ți în fiecare
județ de un fylkesmann (om al poporului), care se comportă precum un guvernator. Jude țele sunt
împăr țite la rândul lor în 430 de municipii, care sunt administrate de un consiliu municipal condus de
un primar împreună cu un mic cabinet executiv.
În Norvegia există 96 de a șezăminte cu statut de ora ș. În cele mai multe cazuri, grani țele

18 acest ora sunt adiacente cu grani țele municipalită ții respective. În genere, ora șele norvegiene includ
suprafe țe extinse și nedezvoltate, cum ar fi Bergen, al cărei municipalitate este formată în propor ție de
aproximativ 60% din zone muntoase, sau Oslo care incl ude păduri vaste aflate la nord și la sud -est de
oraș.
Cele 19 jude țe ale Regatului sunt:

1. Østfold, cu centrul administrativ la Sarpsborg,
2. Akerhus cu centrul administrativ la Oslo,
3. Oslo cu centrul administrativ aflat în ora șul Oslo,
4. Hedmar k cu centrul administrativ la Hamar,
5. Oppland cu centrul administrativ la Lillehammer,
6. Buskerud cu centrul administrativ la Drammen,
7. Vestfold cu centrul administrativ la Tønsberg,
8. Telemark cu centrul administrativ la Skien,
9. Aust -Agder cu centrul administrativ la Arendal,
10. Vest-Agder cu centrul administrativ la Kristiansand,
11. Rogaland cu centrul administrativ la Stavanger,
12. Hordaland cu centrul administrativ la Bergen,
13. Sogn og Fjordane cu centrul administrativ la Hermansverk,
14. Møre og Romsdal cu centrul administrativ la Molde,
15. Sør-Trøndelag cu centrul administrativ la Trondheim,
16. Nord -Trøndelag cu centrul administrativ la Steinkjer,
17. Nordland cu centrul a dministrativ la Bodø,
18. Troms cu centrul la administrativ Tromsø,
19. Finnmark cu centrul administrativ la Vadsø,
Svalbard cu centrul administrativ la Longyearbyen.

Mai simplu spus, conform majorită ții informa țiilor, jude țele Norvegiei sunt împăr țite astfel:

Regiunea Norvegiei de Nord (Nord -Norge) cuprinde jude țele Finnmark, Troms și
Nordland.
Regiunea Trøndelag (Midt -Norge) cuprinde Nord -Trøndelag și Sør -Trøndelag.
Regiunea Norvegiei de Vest (Vestlandet) cuprinde Møre og Romsdal, Sogn og Fj ordane,

19 Hordaland și Rogaland.
Regiunea Norvegiei de Sud (Sørlandet og Agder) cuprinde Vest -Agder și Aust -Agder
Regiunea Estică a Norvegiei (Østlandet) cuprinde Telemark, Buskerud, Hedmark,
Oppland, Akerhus, Oslo, Vestfold și Østfold.

Diviziunea pe c are sunt bazate aceste regiuni a fost adoptată prin intermediul unei conven ții, ale
cărei puncte fiind atât geografia cât și diferen țele lingvistice (sau dialectale). Din punct de vedere
administrativ, regiunile tradi ționale mai sus -menționate nu joacă nic iun rol, ci unită țile administrative
sunt cele care au putere administrativă la nivelul jude țelor.
Svalbard nu este un jude ț și nu este considerat un teritoriu component al Norvegiei de Nord.
Guvernatorul peninsulei raportează Departamentului Justi ției, p e când guvernatorii jude țelor raportează
Departamentului de Administra ție. De asemenea, insula Jan Mayen este integrată în Norvegia și este
administrată de guvernatorul Nordland -ului.
Insula Bouvet din sudul Oceanului Atlantic, Pământul Reginei Maud și Insula lui Petru I din
Antarctica sunt teritorii norvegiene dependente.
1.6 R ESURSE IMPORTANTE ALE NORVEGIEI
Economia Norvegiei s -a dezvoltat mixt, cu părți deținute de stat în arii cheie. De și este sensibilă
la ciclurile de business global, economia norvegiană prezintă o cre ștere solidă de la începutul Erei
Industriale. Țara are un standard de via ță înalt în compara ție cu celelalte țări europene și are un sistem
de asisten ță socială și bunăstare bine integrat. Acest sistem se bazează, în prezent, pe rezerva financiară
produsă prin exploatarea resurselor naturale, mai ales din țițeiul din Marea Nordului.
1.6.1 PETROLUL
În mai 1963, Norvegia a ob ținut drepturi de suveranitate asupra resurselor naturale din sectorul
Mării Nordului. Exploatarea a început în 1966, când compania Ocean Traveler a săpat primul pu ț.
Primele tentative nu au fost profitabile, până în 1969 când compania Ocean Viking a găsit țiței. Primul
zăcământ de aur negru a fost Ekofisk și a produs 427 442 de barili. De atunci s -au mai găsit însemnate
rezerve de gaze naturale.
Marea Nordului s -a dovedit a fi o probă logistică dificilă datorită barierelor tehnologice
întâmpinate pe parcursul exploatării resurselor naturale. De aceea, companiile norvegiene au investit în
construirea de facilită ți pentru a le depă și. Astfel, au apărut centre competente în Oslo și Stavanger
pentru cercetarea inginerească necesară. De asemenea, Stavanger a devenit și sediul principal pentru
industria forajelor, dar în prezent, marea Nordului a depă șit perioada de vârf a produc ției. Noi

20 zăcăminte de petro l și gaze naturale au fost găsite și exploatate în regiunile întinse ale mării norvegiene
și a Mării Barents, inclusiv în Snøhvit.
Totuși, din cauza exploziei pie ței petrolului în anii ’70 și a concentrării predominant pe sectorul
fosil, sectorul privat n u a beneficiat de sprijin precum celelalte țări nordice, cum ar fi Suedia sau, în
special, Finlanda.
1.6.2 P ESCUITUL
Norvegia are o linie de coastă foarte întinsă unde trăiesc foarte multe specii de pe ști care pot
ajunge la dimensiuni impresionante, plasându -se astfel pe locul 1 în Europa în privin ța pescuitului și
clasându -se pe locul 10 din lume în privin ța volumului și pe locul al 3 -lea în privin ța valorii
exporturilor. Nu în ultimul rând, somonul atlantic norvegian acoperă 52% din cererea mondială de
somon. Secretul se află în curen ții calzi din Curentul Golfului care facilitează o produc ție mare de
plancton, care atrage la rândul ei bancuri mari d e vietă ți marine. În combina ție cu legile riguroase
(neiertătoare) în privin ța pescuitului, popula ția multor specii este în cre ștere. Într -o eră dominată de
poluare, Norvegia se mândre ște cu apele sale curate.
Sunt multe specii celebre care cresc și sunt exploatate în aceste ape. Cea mai exploatată specie
este codul, dar se poate găsi și foarte mult șprot, somon, plătică, doradă, macrou, eglefin și multe altele.
Fiind al doilea cel mai mare exportator de fructe de mare din lume, Norvegia î și protejează
foarte bine culturile. În ceea ce devine aquaculture , ace știa au reglementat riguros modalitatea de
creștere, hrănire și vânzare deoarece peste 14 milioane de mese ce con țin somon norvegian sunt
consumat e în peste 150 de pie țe din lume. Aceste legi au fost introduse deoarece cre șterea de neoprit a
cererii pentru somonul norvegian este o sursă profitabilă de venit pentru Norvegia, dar și pentru a opri
și descuraja eventualele acte de braconaj.
Linia de co astă a Norvegiei măsoară 21 000 de km în lungime iar posibilitatea dezvoltării
acestui segment în țara vikingilor este impresionantă. De -a lungul istoriei, industria pescuitului a fost
renumită în Norvegia. De asemenea, caracteristicile geografice ale aces tui stat, precum linia întinsă de
coastă și factorii climatici au transformat această țară într -un paradis al industriei marine. Norvegia a
fost clasată drept a 11 -a cea mai importantă țară în materie de pescuit, reprezentând 1,83% din
produc ția și prinder ea globală de vietă ți marine din 2013. Elementele principale ale managementului
pescăriilor norvegiene sunt sistematizarea intensă și prietenoasă a mediul cu aceste activită ți, la care se
adaugă capacitatea de adaptabilitate și evolu ție a segmentului. În 2 015, prada totală din apele
norvegiene a atins o greutate de 2,46 milioane de tone. Speciile cele mai râvnite și productive sunt
codul, heringul, macroul și capelinul. În aceste pescării se poate găsi și eglefin sau cod saithe, dar

21 acestea sunt, în princip al, destinate consumului. Capelinul este perfect pentru fabricarea uleiului de
pește sau a produselor congelate pe bază de pe ște. Heringul și macroul sunt folosi ți atât pentru
industriile producătoare de produse din pe ște, cât și pentru consum.
Pescăriile formează 31% din exporturile totale sau 2,07 miliarde de euro. Valoarea primelor
vânzări în Norvegia au crescut cu 38% în ultimii 15 ani (de la 1,6 miliarde de euro la 2,2 miliarde de
euro). În ultimii ani, numerele ambarca țiunilor destinate pescuitului, cât și cele ale pescarilor au scăzut
în mod constant. În 2016, doar 11 146 de oameni erau pescari profesioni ști, adică jumătate din numărul
acestora comparativ cu anul 1999. Acest lucru poate fi atribuit eficien ței noilor tehnologii din acest
sector. 5 887 de ambarca țiuni operează în 2015, dintre care 80% sunt vase de coastă, mânuite cu
precădere de o singură persoană. Aproximativ 90% din volumul prăzii norvegiene provine din teritorii
maritime împăr țite cu alte state precum Federa ția Rusă, Islanda, Insulel e Feroe, Groenlanda și Uniunea
Europeană. În consecin ță, reglementări atente sunt puse în vigoare pentru a men ține fiecare stat pozitiv
și pentru a lucra fără evenimente dăunătoare din punct de vedere politico -economic. În Norvegia,
primele vânzări pescăre ști sunt gestionate de către sistemul celor 6 cooperative. Organiza ția Pescarilor
Norvegieni de Vânzări (Norges Slidesalgslag) este cea mai mare pia ță a Europei pentru vânzările de
specii pelagice.
Uniunea Europeană este cea mai mare pia ță de pe ște din Norvegia, cumpărând între 50 și 55%
din volumul total al exporturilor. Fran ța și Polonia sunt destina țiile principale. Norvegia este una dintre
cele mai importante pie țe pentru pe ște și fructe de mare din UE, cumpărând aproximativ 13% din
bunurile e xportate, cu precădere ulei de pe ște și mâncare de pe ște pentru hrană ce va fi folosită în
industria pescuitului. A doua pia ță importantă pentru Norvegia este Asia, cu 1,09 miliarde de euro (o
creștere de 24% comparativ cu 2014), urmată de Europa de Est cu 1,05 miliarde de euro (o cre ștere de
10% fa ță de 2014). Actualmente Norvegia exportă fructe de mare în 140 de state. În anul 2015 a avut
loc o cre ștere puternică a pre țului pe ștelui și fructelor de mare norvegiene, setând un nou record de
exporturi în val oare de 7,43 de miliarde de euro, cauzată de cererea impresionantă și pre țurile mari
pentru somonul norvegian pe pia ța mondială. Circa 70% din valoarea exporturilor de fructe de mare
constă în culturile de specii de pe ște cum ar fi somonul atlantic și păst răvul de apă sărată, ce au adus
4,69 miliarde de euro. De și acest stat exportă circa 90% din volumul produc ției, în ultimii ani,
importurile au crescut drastic. Acest lucru este pus pe seama necesită ții importării hranei pentru pe ști și
uleiului de pe ște pentru a men ține cre șterea aquaculture sustenabilă și productivă. Furnizorii principali
sunt statele intracomunitare și cele aflate în America de Sud.

22 1.6.3 A LUMINIUL
Industria metalelor este una din cele mai semnificative industr ii exportatoare norvegiene.
Companiile din Norvegia sunt, de asemenea, producători de aluminiu și aliaje feroase la o scară
globală, producând zinc, fier, o țel, magneziu și nichel. Acestea constituie funda ția industriei metalifere.
Multe companii precum År dal și Sunndal, au fost întemeiate de -a lungul unor hidrocentrale. Industria
metaliferă norvegiană este formată, în principal, din câteva companii mari cum ar fi Norsk Hydro,
Elkem și Fesil. Proprietarii străini au devenit din ce în ce mai importan ți în ac est sector, datorită
faptului că pie țele de metale sunt sensibile la ciclurile de afaceri, iar profitabilitatea acestor companii
depinde de pre țurile interna ționale care fluctuează exponen țial în fiecare an.
Produc ția de aluminiu reprezintă grosul industr iei metalifere norvegiene. Industria de aluminiu
de calitate este pusă în func țiune de către șapte companii, Horsk Hydro aflându -se în fruntea sectorului.
Regatul Norvegiei produce cel mai mare volum de aluminiu superior din Europa de Vest, iar
aproximativ 80-90% din acesta este trimis către export. Aluminiul este un metal u șor care poate fi
folosit drept produs intermediar în construc ția automobilelor și a vehicule de transport, în industria
construc țiilor și a ambalării, dar și pentru fabricarea cablurilo r de electricitate (Fig. 2, Anexă) .
Norvegia este una dintre cei mai mari producători de ferosiliciu și siliciu -metal din lume.
Ferosiliciul este folosit ca un produs adjuvant pentru produc ția oțelului. Aproximativ 60% din aliajul
siliciu -metal este folos it pentru a produce aluminiu, iar restul este folosit pentru produc ția de
componente electronice și de compu și chimici. Spre exemplu, majoritatea calculatoarelor de birou
folosesc semiconductoare făcute din acest aliaj, produs de Elkem.
Turnătoriile norve giene produc produse finite și componente pentru alte industrii de inginerie
mecanică. Produsele importante includ piese de ma șini, piese pentru industria electronică, componente
pentru echipamentele ambarca țiunilor și instala ții offshore, cuptoare de font ă și capace de canal.

23 2. PRINCIPALELE INDUSTRII ALE NORVEGIEI

Economia Norvegiei este într -un punct de reinventare, datorită numeroaselor situri importante
ce au atins perioada maturită ții, dar și din cauza investi țiilor puternice în departamentele de cercetare și
inovare tehnologică. Aceste inven ții, împreună cu țelul statului de a transforma acest teritoriu într -un
paradis al investitorilor pe termen mediu și lung reu șesc să creeze competi ție pe pia ță și să dezvolt e
industriile deja stabilite mai departe. Acest lucru se reflectă în exporturile țării.
2.1. ÎNCEPUTURILE INDUSTRIEI PETROLULUI
„Când primele licen țe de produc ție au fost acordate la mijlocul anilor 1960, aproape nimeni nu
a real izat impactul imens pe care îl vor avea asupra economiei norvegiene. 50 de ani mai târziu, este
mai important ca niciodată.” -Directoratul Norvegian al Petrolului
Era petrolului norvegian a început acum peste 50 de ani, iar câteva din primele câmpuri încă
sunt în stare de func ționare. Primele situri care au fost date în folosin ță au fost cele din Marea Nordului,
iar industria a cunoscut o expansiune treptată către nord până în Marea Barents și Marea Norvegiană.
La finele anilor 1950, oamenii nu erau deloc convin și că pe platoul continental norvegian se for efectua
descoperiri semnificative în materie de situri bogate în țiței și gaze naturale. Însu și Institutul de
Cercetare Geologică al Norvegiei a comunicat Ministerului Afacerilor Externe în 1958 că invest igația
pentru a găsi zăcăminte de sulf, cărbune și petrol pe platoul continental norvegian ar trebui oprită.
Elementul care a schimbat părerea colectivă l -a constituit descoperirea câmpului de gaze naturale
Groningen din Olanda în 1959, lucru care a deschi s perspectiva oamenilor în legătură cu posibilitatea
descoperirii depozitelor de hidrocarburi de sub Marea Nordului.
În octombrie 1962, compania Phillips Petroleum a trimis o aplica ție către autorită țile norvegiene
pentru a cere permisiunea de a investig a Marea Nordului. Compania a cerut o licen ță pentru teritoriile
din Marea Nordului care se aflau în cadrul apelor teritoriale norvegiene și ar fi putut fi considerate ca
parte componentă a platoului. Ace știa au fost dispu și să plătească o sumă de 160 000 U SD pe lună.
Această ac țiune a fost văzută ca o tentativă a companiei de a ob ține tratament preferen țial și drepturi
exclusive, deci autorită țile au respins cererea pe motivul că dacă acea zonă se dovedea într -adevăr a fi
liberă pentru investiga ții și explo atare, mai multe companii ar trebui să fie implicate, pentru a evita
monopolul. De asemenea, în 1965 s -a definitivat prima edi ție a hăr ții petroliere împreună cu licen țele
aferente. Această hartă a fost împăr țită în blocuri și cadrane, fiecare cadran măsur ând un grad latitudine
pe un grad longitudine. Cele din marea Nordului sunt numerotate de la 1 la 36, iar cele din Marea

24 Norvegiană și Marea Barents sunt numerotate după coordonatele longitudinale și latitudinale. Fiecare
cadran este mai departe împăr țit în alte 12 blocuri.
Un an foarte important în istoria regatului Norvegiei este 1963, când în luna mai a acestui an,
guvernul norvegian și-a proclamat suveranitatea asupra platoului continental norvegian. Astfel, un nou
act a fost adoptat în care se stipule ază că toate resursele naturale de pe platou sunt de ținute de statul
norvegian și că numai regele (actualmente, însă, această decizie este luată de către guvern) are
autoritatea de a acorda licen țe pentru explorare și produc ție. În ciuda acestei declara ții, a fost nevoie de
o clarificare a acestui platou pentru a nu intra în conflict cu Danemarca sau Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord, astfel încât, în 1965 în urma unei întruniri oficiale, cele trei state
participante au stabilit delimitarea platoului continental pe baza principiului liniei mediane. Primul val
de acordare a acestor licen țe a fost anun țat pe 18 aprilie 1965 și s-au acordat 22 de licen țe de produc ție
care acopereau 78 de blocuri. Aceste licen țe acordau companiilor dreptul exclu siv de explorare, forare
și extrac ție a zăcămintelor de petrol și gaz din respectivele zone. Primul pu ț a fost forat în 1966, care s –
a dovedit a fi sec, iar prima descoperire viabilă a avut loc în 1967 în situl Balder (care a fost considerat,
la momentul a cela, ineficient din punct de vedere economic și au durat 30 de ani până când acesta a
fost dezvoltat și pus în func țiune). Chiar înainte de Crăciunul anului 1969, Phillips a anun țat autorită țile
norvegiene despre descoperirea câmpului ekofisk, care s -a dovedit a fi unul din cele mai mari câmpuri
offshore descoperite vreodată. Produc ția din Ekofisk a început în 1971, iar o serie de descoperiri
majore au fost făcute în următorii 6 ani.
În anii 70, grosul activită ții de prospectare a avut loc în zonele aflat e la sud de 620N. Platoul
continental s -a extins gradual, în fiecare an acordându -se un număr limitat de licen țe, cele mai
promi țătoare blocuri fiind descoperite devreme. Aceste evenimente au creat mediul propice pentru o
serie de descoperiri de talie mondială, iar industria combustibililor fosili din Norvegia a fost dominată
de câmpuri bogate precum Ekofisk, Statfjord, Oseberg, Gull faks și Troll. Interesant este că aceste
câmpuri încă joacă un rol important în dezvoltarea industriei Norvegiene. Mai mult decât atât, a fost
posibilă alăturarea unor câmpuri mici la infrastructura câmpurilor dezvoltate. În prezent, produc ția
multor dintr e câmpurile importante se află în declin, iar descoperirea câmpurilor noi reprezintă unul
dintre obiectivele cruciale ale Norvegiei. Activită țile de prospectare din Marea Nordului și Marea
Barents au început mult mai târziu, respectiv în anii 1993 și 2007.
În ciuda dimensiunii relativ mici, Norvegia este un jucător important pe pia ța mondială a
țițeiului, acoperind aproximativ 2% din cererea de pe glob. Mai mult decât atât, acest stat este al treilea
cel mai mare exportator de gaze naturale din lume și aco peră circa 25% din cererea de gaze naturale a
Uniunii Europene. Aproape tot petrolul și gazul care provine din Norvegia este exportat, iar împreună,

25 acestea compun jumătate din valoarea totală a exportului de produse norvegiene. Astfel, industria
petrolulu i și a gazelor naturale sunt actorii principali în economia norvegiană.
Toți licen țiații platoului norvegian sunt pe deplin responsabili de vânzarea combustibililor fosili
pe care îi produc. Singura excep ție de la regulă este Statoil, care este responsabi l și pentru vânzarea
acțiunilor guvernamentale ale țițeiului și gazelor sale. Această responsabilitate este men ționată oficial
în instruc țiunile guvernamentale către Statoil.
Aproximativ 95% din gazul norvegian este transportat prin intermediul unei re țele de conducte
subacvatice către alte țări europene, pe când restul de 5% este exportat sub formă de gaz natural
lichefiat. Acesta este transportat pe vapor din întreprinderea Melkøya din Finnmark. Pe lângă valoarea
acestor exporturi, serviciile norvegiene și industria alimentară au o cifră de afaceri ridicată.
În 2015, sectorul de petrol și gaze naturale a fost responsabil pentru aproximativ 40% din
veniturile de export ale Norvegiei și mai mult de 15% din Produsul Intern Brut al țării. Produc ția
Norvegiei de petrol și alte lichide a scăzut la valoarea de 1,8 milioane de barili pe zi în 2013, după care
a cunoscut o cre ștere sensibilă până la 2 miliarde de barili pe zi, în 2015. Produc ția de gaze naturale, pe
de altă parte, a crescut aproape în fiecare an în cepând cu 1993, cu excep ția unui scurt declin între anii
2011 și 2013.
2.1.1. PETROL
La început, companiile străine dominau sectorul prospectării și erau responsabile pentru
dezvoltarea și mentenan ța primelor zăcăminte din Norveg ia. Implicarea statului a devenit mai
accentuată progresiv, odată cu implicarea companiei Norsk Hydro. Statoil, înfiin țată cu 100% capital
norvegian și deținută complet de către stat s -a înfiin țat în 1972, în acela și an cu Saga Petroleum (o
companie privat ă norvegiană). Tot în acela și an, autorită țile norvegiene au introdus principiul conform
căruia statul are dreptul inalienabil la 50% dobândă de proprietar asupra oricărui bloc sau cadran căruia
i-a acordat licen ță. Apoi, la 1 ianuarie 1985, sistemul a fos t reorganizat astfel: Dobânda de 50% s -a
împăr țit în două păr ți egale, o parte de 25% revenind companiei Statoil, iar cealaltă parte de 25%
revenind Dobânzii Financiare Directe a Statului (DFDS) din industria petrolieră.
Sistemul DFDS presupune faptul că statul norvegian de ține ac țiuni în numeroase câmpuri de
petrol și gaze, conducte și facilită ți onshore. Propor ția este determinată în momentul în care licen țele de
produc ție sunt oferite și variază de la platformă de extragere la sit. Ca unul din mul ții acționari, statul
își acoperă partea sa de investi ții și costuri și prime ște o cotă parte din veniturile produc ției companiilor
cărora le -a conferit licen țe. Statoil a fost firma desemnată responsabilă pentru a se ocupa de aspectele
comerciale ale DFDS în nu mele statului. În primăvara anului 2001, Storting (parlamentul unicameral

26 care reprezintă legislatura supremă din Norvegia, creat în 1814 prin Constitu ția Norvegiei, cu sediul la
Oslo) a decis că 21,5% din valoarea portofoliului DFDS poate fi vândută, 15% către Statoil, iar 6,5%
către al ți licen țiați. Partea din vânzare către Statoil a fost privită ca un punct de cotitură pentru
„privatizarea” firmei. Aceasta a fost listată la Bursa de Valori în luna iulie a aceluia și an, iar acum
activează precum oricare a ctor comercial de pe platoul continental norvegian. Tot în 2001 a luat na ștere
compania de stat Petoro pentru a gestiona DFDS în numele statului. În 2007, Statoil a fuzionat cu
departamentul de petrol și gaze naturale al Norsk Hydro.
La începutul secolulu i 21, platoul a fost deschis mai multor companii pentru a asigura
competitivitate în domeniu și pentru a stimula managementul eficient al resurselor, astfel încât astăzi
sunt prezente un număr de 40 de companii norvegiene sau străine pe scena industriei co mbustibililor
fosili.
Platoul Continental Norvegian este împăr țit în trei provincii petrolifere, Marea Nordului, Marea
Norvegiană și Marea Barents, dar această industrie este într -o continuă căutare de tehnologii noi
certificate care ar î nlesni forajul la adâncimi mai mari, precum și rezistente la condi ții meteorologice
neprielnice, specifice apelor nordice. Costurile exploatării includ atât colectarea multitudinii de date
care sunt necesare pentru a găsi poten țiale zăcăminte sub fundul mă rii, cât și costul forării unor pu țuri
de evaluare. Când are loc o descoperire, sunt săpate alte câteva pu țuri pentru a colecta mai multe
informa ții în legătură cu dimensiunea și poten țialul zăcământului respectiv.
Astfel, activitatea de exploatare se afl ă într -o strânsă legătură cu pre țurile combustibililor fosili,
iar ca o consecin ță, se preconizează că activitatea pe platoul norvegian va rămâne scăzută în următorii
ani. Cele mai voluminoase costuri de pe platou sunt cele de mentenan ță ale câmpurilor și puțurilor și
costurile zilnice cu angaja ții, cheltuieli salariale și între ținerea aparaturii folosite pentru buna
funcționare a uzinelor.
Potrivit Oil & Gas Journal (2016), Norvegia avea 5,14 miliarde de barili de petrol verifica ți, în
rezerve offshore si tuate în platoul continental norvegian, dispunând de cea mai mare rezervă de țiței din
Europa de Vest. Acestea sunt segmentate în trei sec țiuni: Marea Nordului, Marea Norvegiană și Marea
Barents. Majoritatea produc ției de țiței din Norvegia este localizată în Marea Nordului. Există, în
schimb, câteva noi zăcăminte de gaze naturale în volume mici la extremitatea nordică a Mării
Norvegiene.
În 2015, Norvegia a produs 1,96 de barili de petrol și alte lichide pe zi, observându -se o cre ștere
cu 3 procente fa ță de 2014. Produc ția Norvegiei a decăzut progresiv începând cu 2001 din cauza
faptului că domeniile de țiței au atins perioada de maturitate, chiar dacă produc ția a crescut moderat în
2013 și 2014. Directoratul Norvegian al Petrolului preconizează o continuă scădere în perioada 2016 –

27 2019, după care se va înregistra o cre ștere importantă în 2020, când domeniul Johan Svendrup va ridica
nivelul de produc ție. Cele mai semnificative câmpuri active de produc ție a țițeiului și a condensa ților
din segmentul 2011 -2015 au fost Troll, Ekofisk și Snorre. Troll și Ekofisk sunt situate în por țiunea
norvegiană a Mării Nordului, unde majoritatea produc ției curente are loc. În schimb, câmpul Snorre
este localizat în sudul Mării Norvegiene.
Per total investi țiile în industria Petrolului și a Gazelor Naturale sunt în declin, ca un răspuns la
scăderea pre țurilor țițeiului. Investi țiile totale în extrac ția petrolului și a gazelor naturale, precum și a
transportului acestora prin intermediul re țelei de conducte au ajuns la 20,55 mi liarde EUR în 2015 (cu
2,54 miliarde EUR mai pu țin decât în 2014). Nivelul scăzut al investi țiilor se datorează atât scăderii
costurilor, cât și volumului mai mic de activitate.
2.1.1.2. MAREA NORDULUI
Chiar dacă activitatea din Marea Nordului este motorul sectorului petrolifer din Norvegia, se
estimează că viitorul acestui motor se află în Marea Barents, unde s -au descoperit cele mai mari
zăcăminte de pe teritoriul norvegian.
Regatul Norvegiei produce țiței din Marea Nordului încă din 1971, în ciuda faptului că din
Marea Nordului este exploatat grosul produc ției norvegiene de combustibili fosili. De și majoritatea
platourilor acestea sunt într -un declin, deoarece au trecut de perioada lor de maturitate, o mul țime de
descoperiri însemnate au fost făcute în această mare. Parlamentul Norvegian a aprobat dezvoltarea
comună și planurile de operare în iunie 2012 pentru platourile Edvard Grieg de ținut de compania
Lundin și Ivar Aasen Field de ținut de compania Det Norske. Estimându -se despre primul platou că ar
conține 206 milioane de barili de petrol, acesta a început exploatarea în noiembrie 2015 și se
preconizează o produc ție de 100 de mii de barili de petrol pe zi, când platoul Edvard Grieg va ajunge la
maturitate. Câmp ul vecin Ivar Aasen a fost analizat minu țios, rezultatele descoperind că ar con ține 183
de milioane de barili, și-a început activitatea în ultimul sfert al anului 2016.
Câmpul Johan Svedrup a fost cea mai mare descoperire în domeniul combustibililor fosil i din
lume, în anul 2011, cu rezerve estimate între 1,7 și 3 miliarde de barili exploatabili de țiței. Acesta se
situează la 154 de km vest de Stavanger, în Marea Nordului. Operatorul acestui câmp, din anul 2012,
este Statoil, dar se numără și parteneri ca Petoro, Det Norske și Maersk. A șteptările sunt uria șe pentru
această zonă, deoarece se preconizează că lansarea produc ției va începe la jumătatea lui 2019 și va
produce aproximativ 600 de mii de barili pe zi la maturitate, astfel contribuind în propor ție de 25% la
platoul continental norvegian prognozat.

28 2.1.1.3. MAREA BARENTS
Deși exploatarea în zona arctică s -a dovedit a fi controversată datorită echipelor ruse ști care
investigau zona, Norvegia a reac ționat la presiunile acestora și a revendicat dreptur ile de exploatare la
Marea Barents. Totu și, este o necesitate continuă de a găsi cea mai flexibilă și longevivă infrastructură
pentru a facilita accesul resurselor la pia ță într -o manieră eficientă și sustenabilă.
Primul câmp din Marea Barents care a fost exploatat a fost Goliat. Estimările pentru acest câmp
descoperit în 2000 sunt de aproximativ 190 de milioane de barili. Eni de ține actualmente 65% din câmp
și este operatorul, în timp ce Statoil de ține restul de 35%. Eni dotează câmpul cu plutitoare de pr oduc ție
cilindrice, depozite și o platformă de descărcare (FPSO*). FPSO -ul a fost construit în Coreea de Sud,
transportată până în Hammerfest, Norvegia, iar în mai 2015 a fost tractată până la Goliat. Produc ția a
început în 2016 și se preconizează un volum de 93 de mii de barili de petrol pe zi la maturitate, după
care va scădea la 30 de mii pe zi. De asemenea, Goliat dispune și de rezerve de gaze naturale
considerabile (283 de miliarde de m3) ce va fi reinjectat în forma țiune pentru a îmbunătă ți recuperare a
țițeiului.
Johan Castberg este o altă descoperire recentă din Marea Barents care dispune de un volum
între 400 și 650 de milioane de barili de petrol. Statoil, operatorul câmpului, trebuia să adopte un plan
de exploatare a acestei loca ții în 2015, însă, din cauza pozi ției geografice izolate, condi țiilor
meteorologice neprielnice, dar și a căderii pre țului țițeiului între anii 2014 -2015, exploatarea acestui
câmp va fi relativ costisitoare. Astfel, Statoil a declarat că amână selectarea unei strategii de e xploatare
a sitului până la jumătatea anului 2016, decizia de investi ție fiind anticipată în anul 2017. Deocamdată,
doar strategia de abordare a fost decisă (aceasta va consta, în principal, în implementarea unei nave de
produc ție FPSO+ la care se vor adău ga și numeroase submarine, reu șind să reducă întreaga cheltuială
cu 50%, de la 10,51 de milioane de euro la 5,25 de milioane de euro), Statoil declarând că investirea
într-un terminal va avea cu siguran ță loc în 2019.
2.2. GAZE NA TURALE
Regatul Norvegiei este al treilea cel mai mare exportator de gaze naturale din lume, după Qatar
și Rusia și al șaptelea cel mai mare producător de gaz uscat și al doilea cel mai mare furnizor de gaz pe
piața europeană. Toate câmpurile de pe platoul continental norvegian con țin cantită ți variate de gaz. La
început, gazul din primele câmpuri ce urma să fie produs a fost vândut prin intermediului contractelor
pe via ță (adică în care operatorii și cumpărătorii semnau contracte pentru întreaga via ță oper ațională a
câmpului respectiv). Astăzi, gazul este vândut prin diferite modalită ți precum pia ța la vedere, contracte
pe termen lung sau direct utilizatorului final cum ar fi centrale electrice sau industriile. IPCC (sau

29 Grupul Interguvernamental de Exper ți în Evolu ția Climei) a precizat că înlocuirea cărbunelui cu gaze
naturale în departamentul energiei va fi o măsură importantă de reducere a emisiilor de dioxid de
carbon la nivel mondial, mai ales din cauză că aproximativ 75% din emisiile de CO2 din sector ul
energetic al Uniunii Europene izvorăsc din cărbune. „Într -o lume ce se confruntă cu provocări majore
cu privire la climă, gazul natural trebuie să joace un rol -cheie.” -IPCC / Gazul natural este o materie
primă ce prezintă numeroase avantaje: este cea ma i flexibilă, folositoare și prietenoasă cu mediul sursă
de combustibil fosil, ce se găse ște din abunden ță și este mai ieftină. Cererea pentru gaz în Europa este
prognozată să rămână stabilă, dar Agen ția Interna țională a Energiei (IEA) prevede o cre ștere a cererii
de 1,4% la nivel mondial până în 2040.
Norvegia a produs 4,1 trilioane de m3 de gaz uscat în 2015, fiind o cre ștere impresionantă fa ță
de anul precedent. Cel mai lucrativ câmp norvegian de gaze naturale este Troll, care a extras doar în
2015 1,2 t rilioane de m3 de gaze naturale în 2015, reprezentând 30% din produc ția anuală. Următoarele
4 cele mai mari câmpuri active sunt Ormen Lange (cu 0,6 t/m3), Åsgard (0,3 t/m3), Kvitebjørn (0,2
t/m3) și Snøhvit (0,2 t/m3). Toate aceste câmpuri însumează 63% di n produc ția anuală de gaze naturale
norvegiene.
Norvegia a exportat aproximativ 95% din produc ția sa de gaze naturale în 2015. Majoritatea
exporturilor au fost destinate țărilor Uniunii Europene, care au beneficiat de acesta prin intermediul
rețelei de export întinse de conducte, iar 0,1 t/m3 a fost exportat Uniunii Europene sub formă de gaz
lichefiat.
Majoritatea statelor industrializate sunt consumatori importan ți de gaze naturale, iar trendul se
află pe o traiectorie ascendentă, datorită cre șterii semnificative a cererii în regiuni precum Asia,
America Latină și Africa. Construind terminale de import pentru gazul natural lichefiat, o țară își poate
crește accesul la energie semnificativ în doar câ țiva ani. Pentru țările cu o economie emergentă sau în
dezvoltare, accesul sporit la energie ar putea fi cheia spre dezvoltare economică sustenabilă. De
asemenea, în zona intracomunitară, cererea va cre ște în următorul deceniu și datorită noilor politici
ecologice adoptate de Uniunea Europeană.
Gazul de pe platoul continental norvegian este o sursă de energie compatibilă și de încredere. Pe
lângă eficien ța costurilor și competitivitatea acestuia, gazul natural este o sursă atractivă de energie din
cauza impactului scăzut asupra mediului înconjurător, a vând în vedere că emite între 50 și 65% mai
puțin CO 2 pe durata perioadei de produc ție față de cărbune. Cele mai comune întrebuin țări pentru gazul
natural sunt încălzirea, gătitul, produc ția de energie și uzul industrial. Există, de asemenea, o utilizare
modestă, dar în cre ștere pentru transporturi. Gazul natural este cu atât mai benefic pentru industriile ce
folosesc energie intensiv pentru a putea func ționa. Spre exemplu, în industriile chimice gazul natural

30 este folositor nu numai ca un transportator de energie, ci și ca o materie primă necesară pentru
produc ția de medicamente, îngră șăminte și plastic. Automobilele care operează folosind gaz natural
reduc emisiile de CO 2 cu aproximativ 25% fa ță de cele care folosesc combustibili pe bază de petrol. De
asem enea, atât gazul lichefiat cât și cel sub presiune pot fi folosite. Majoritatea transporturilor de mare
tonaj sunt puse în mi șcare de gazul lichefiat, iar gazul sub presiune este folosit pentru a alimenta
autovehiculele personale, vehicule comerciale și transportul public.
Potrivit Oil & Gas Journal, Norvegia a de ținut în 2016 o cantitate de 68 de trilioane de m3 de
gaze naturale. În ciuda câmpurilor întinse ajunse la maturitate din Madea Nordică, Norvegia cunoa ște o
creștere sustenabilă de la an la an în volumul total al produc ției de gaze naturale încă din 1993, prin
descoperirea și investirea puternică spre dezvoltare în câmpuri noi. Există aproximativ 20 de milioane
de autovehicule în lume care func ționează pe alimentare de gaz natural.
Pe teritoriul Norvegiei, în Marea Nordului, se găse ște unul dintre cei mai mari, dar pa șnici trolli
din lume, câmpul Troll, al cărui operator este Statoil. Produc ția a început în anul 1995, iar actualmente,
drepturile de exploatare sunt împăr țite între Statoil, Petoro, Royal Dutch Shell, ConocoPhillips și Total
S.A. Acest platformă de extrageremăsoară 1400 de miliarde de m3 de gaz. În 1986, Statoil, împreună
cu al ți proprietari ai acestuia, au semnat cel mai important act cu companiile din Europa de Vest.
Contractul orig inal prevedea un parteneriat pe 30 de ani și trebuia să acopere aproximativ 450 de
miliarde de m3 de gaz natural, sau o treime din rezervele aflate în Troll, sau 125% din consumul anual
de gaz al Uniunii Europene în zilele noastre. Totu și, în 2014, contrac tul a fost dizolvat și renegociat atât
cu privire la volumul de gaz, cât și la mecanismele pre țurilor.
2.2.1 ORGANIZAREA SECTOARELOR
Pe măsură ce câmpurile norvegiene petrolifere continuă să se maturizeze, resursele rămase în
acele zăcăminte devin din ce în ce mai grele de extras, atât din perspectivă tehnologică, cât și
comercial. De aceea, sunt imperios necesare măsuri de reducere a costurilor, întocmirea chestionarelor
seismice, interpretare aproape exhaustivă a datelor etc. Ca o consecin ță, viitorul dezvoltării acestui
sector din economia norvegiană este inova ția cu privire la adâncimea maximă de forare, îmbunătă țirea
rețelei de conducte în permanen ță și nu în ultimul rând, încercarea de a maximiza rata de eficien ță a
costurilo r de exploatare.
La momentul scrierii acestei lucrări, Statoil domină incontestabil produc ția de gaze naturale în
Norvegia. Totu și, numeroase companii cunoscute precum Shell, Eni, Total, ExxonMobil și
ConocoPhilips au o prezen ță notabilă în sectoarele de gaze naturale, prin intermediul parteneriatelor cu
Statoil.

31 Rafinăriile de la Kårstø aflate la nord de Stavanger și cele de la Kollsnes care sunt pozi ționate în
afara ora șului Bergen au o valoare inestimabilă pentru procesarea și transportul gazelor natur ale în
Norvegia și peste grani ță. În aceste rafinării este transportat pe uscat grosul de gaz natural pentru a fi
procesat mai departe. Prin acest proces de prelucrare, sunt separate componentele lichide precum
condensa ți, etan, propan, butan și petrol. Ac este produse sunt transportate ulterior pe vas către clien ți
oriunde pe glob. Gazul uscat (în mare parte metanul) este transportat printr -o rețea de conducte
clien ților din Europa. Statoil este responsabilă pentru func ționarea din punct de vedere tehnic a
rafinăriilor, pe când Gassco este operatorul. Cele mai importante rafinării de pe teritoriului regatului
nordic sunt Kollsnes, Kårstø, Melkøya, Mongstad, Nyhamna, Sture și Tjeldbergodden.
Gassco este operatorul de ținut de stat responsabil pentru re țeaua d e țevi destinate gazelor
naturale, inclusiv re țeaua interna țională de țevi, precum și bornele ce exportă gazul natural norvegian
către Regatul Unit și Europa continentală. Societatea Gassco este un joint venture între guvernul
Norvegian (care de ține 46% di n drepturile de proprietate) și Statoil (care de ține 5%). Restul de 49%
este de ținut de către două fonduri de pensii canadiene și de alte institu ții de investi ții atât
guvernamentale cât și private.
Aceste fonduri de pensii din Canada au investit în Gassc o în anul 2011, a șteptându -se la
câștiguri moderate dar previzibile, lucru des întâlnit la importante companii de țevi. Cu toate acestea, în
anul 2013, guvernul norvegian a declarat că va reduce rata de tarifare pentru țevile de gaze naturale cu
90% începâ nd cu 1 ianuarie 2016. Canadienii au deschis un proces, sprijini ți și de al ți investitori, prin
care men ționau că această reducere a tarifelor este atât ilegală, cât și dăunătoare financiar. În octombrie
2015, curtea a închis procesul în defavoarea investi torilor, care au făcut apel în ianuarie 2017 care s -a
soluționat din nou în defavoarea lor. În general, Norvegia este un stat cu risc scăzut, astfel încât aceste
dispute sunt foarte rare.
2.3. METALE
În anul 2013 a fost publicată o strategie cu privire la extragerea și prelucrarea resurselor
minerale de către Ministerul afacerilor și Industriilor din Norvegia, în care au fost men ționate
obiectivele principale:
I. Guvernul dore ște ca Norvegia să devină un stat ofertant pentru acti vitățile miniere.
II. Obiectivul guvernului este de a transforma această ramură într -o industrie profitabilă cu
dezvoltare armonioasă care creează plus valoare.
III. Industria minieră a Norvegiei are ca țel să devină cea mai verde industrie de acest gen la
nivel global. Dore ște să asigure o dezvoltare bogată din punct de vedere economic, social și de mediu

32 pentru a asigura încrederea partenerilor actuali și atragerea de noi parteneri.
IV. Norvegia are resurse minerale din abunden ță, astfel acestea vor fi gestionate în cel mai
eficient mod cu putin ță pentru a asigura crearea de companii profitabile și pentru a cre ște ocuparea
forței de muncă.
V. Crearea unui mediu de afaceri cât mai sigur și eficient este imperios necesară, de aceea
trebuiesc găsite modal ități de legiferare și implementare a procedurilor pentru a asigura maximum de
eficien ță, fără a încălca drepturile omului și pentru a -și men ține mul țumiți clien ții interni.
Resursele minerale reprezintă o componentă vitală a vie ților noastre cotidiene, a tât de
impresionantă este importan ța lor încât este greu de realizat. Materialele de construc ții pentru locuin țele
și drumurile noastre, fierul pentru o țelul găsit în tacâmuri, marmură și calcar pentru compozi ția
drumurilor sau chiar și hârtiei, cupru pent ru instala țiile electronice, argint și litiu pentru fiecare
smartphone, iar lista poate continua. Fiecare cetă țean norvegian consumă, în medie, 12 tone metrice de
materii prime anual, din estimare rezultând peste 1000 de tone metrice pe durata unei vie ți. Mai mult
decât atât, dependen ța speciei umane de aceste materiale se datorează unei game variate de comodită ți
care au nevoie de asemenea elemente pentru a putea fi create sau pentru a func ționa.
2.3.1 T IPURI DE ZĂCĂMINTE DE MINER EU ȘI UZINELE CARE LE
PROCESEAZĂ
Fier
Zăcămintele de fier se găsesc din abunden ță pe teritoriul lui Thor. Una din aceste mine ce se află
în stadiul de produc ție este Rana Gruber, situată la sud de Cercul Arctic în municipiul Rana din jude țul
Nordland. M ina de la Bjørnevatn din municipiul Sør -Varanger, situată în apropierea grani ței cu
Federa ția Rusă este în cursul unui program de mentenan ță din cauza falimentului companiei
Sydvaranger Gruve AS din noiembrie 2015. Scăderea pre țului de minereu de fier de l a circa USD 180/t
în 2011 până la pu țin peste USD 50/t în mai, 2016 a avut un impact dramatic asupra viabilită ții minelor
de fier în întreaga lume. Mina de fier Sydvaranger este de ținută în prezent de Tschudi Group.
Depozitele de fier de la Bjørnevatn au fost descoperite în 1865 și au fost exploatate între anii 1910 –
1997, iar zăcămintele de acolo dispun de o puritate de 30% Fe. În 2009, firma Sydvaranger Gruve A.S.
a redeschis mina, iar rata de măcinare era de 4971 de tone/an, dintre care 1992 magnetit cu o
concentra ție de 68,15% fier. Compania dispune de re țeaua proprie de cale ferată, iar în prezent se află
în rela ții economice foarte bune cu pia ța chineză către care efectuează regulat transporturi prin pasajul
nord-estic.
O altă mină de fier din acela și municipiu este mina din Dunderlandsdal, descoperită acum peste

33 200 de ani și exploatată sporadic până când compania de familie Leonhard Nielsen & Sønner a
cumpărat situl. În prezent, resursele și rezervele acestei mine sunt estimate la 500 de tone, iar co nform
documentelor publicate pe site -ul lor, compania număra 2 340 de angaja ți în iunie 2015.
Ilmenit
Legea Minereurilor define ște mineralele în raport cu densită țile acestora, și nu în raport cu
utilitatea acestora. Mina de ilmenit de la Tellenes este definită ca fiind o mină de metal, chiar dacă
întreaga produc ție din prezent se concentrează pe pigmentul TiO2 (alb de titaniu). Mina este de ținută de
către compania Titania AS, care face parte din compania multina țională Kronos Worldwide. Doar
această min ă a produs 6,96% din mineralele de titaniu din lume în 2014. În 2011, Kronos Worldwide a
declarat într -un comunicat de presă că mina de ține aproximativ 575 de tone de zăcăminte, fiind cel mai
mare depozit de minereu de titaniu din lume.
Molibden
Knaben Molibden are o licen ță care îi permite să î și desfă șoare activitatea de produc ție până la
un plafon de 50 de mii de tone/an de minereuri, care ar con ține 100 de tone de molibden. Produc ția s-a
desfă șurat sacadat, în niciun an ne depă șindu-se 5 tone de concentrat pe an. Zona nu a reu șit să atragă
investi ții suficiente astfel încât să stimuleze o poten țială opera țiune extractivă la scară largă.
Unul dintre cele mai mari depozite de molibden din Europa este cel de pe teritoriul municipiului
Hurdal, Ake rshus. Depozitele con țin 210 tone de zăcăminte, din care 0,09% molibden. Firma Intex a
obținut licen ța pentru prospectare, iar termenul limită pentru darea unui verdict conform căruia este sau
nu viabil din punct de vedere economic este primul sfert al anu lui 2019. Actualmente nu există nicio
produc ție primară de molibden în Uniunea Europeană.
Cupru și Aur
Mina de minereu de cupru de la Ulveryggen, din municipiul Kvalsund a fost descoperită în anul
1900 și a fost exploatată de compania Folldal Verk în pe rioada 1972 -1979. Tonajul ini țial a fost calculat
la 10 tone dintre care 0,72% zăcământ de cupru. Însă o descoperire făcută la doar 4 km distan ță de
săpăturile originale de către firma Nussir a scos la suprafa ță 66 de tone de resurse, dintre care 1,16%
cupru, 15g/t (grame/tonă) de argint și importante cantită ți de aur.
O altă mină cu o capacitate surprinzătoare este Bidjovagge, care a fost tratată ca o mină de
cupru în perioada 1970 -1975, dar în care s -a descoperit aur care a fost, la rândul său exploatat în
perioada 1985 -1991. Mina este actualmente inactivă, totu și, din cauz a unor neîn țelegeri între statul
norvegian și compania Arctic Gold A.B., cu care încă se află în faza tratativelor pentru reluarea
activită ții.

34 2.4. P EȘTE, FRUCTE DE MARE, CRUSTACEE
Norvegia este o țară cu o tradi ție aproape antică în prinderea, prepararea și consumul de pe ște,
crustacee și fructe marine. În prezent, Regatul Norvegiei este cel mai mare producător de produse
marine di n Europa. Totu și, pia ța domestică este încă relevantă pentru industria na țională, deoarece
norvegienii consumă cantită ți semnificative de pe ște anual, anume circa 50 de kilograme de produse
marine per locuitor. Majoritatea vânzărilor pe această pia ță sunt completate prin intermediul
supermarketurilor.
În ultimul deceniu, acest sector a cunoscut o cre ștere sensibilă în fiecare an datorită cre șterii
cererii la nivel mondial pentru produse precum somonul norvegian, codul de apă sărată, creve ți,
macrou, herin g și păstrăv.
Cooperativele pescăre ști organizează și gestionează vânzările produselor marine. Aceste
organiza ții sunt independente și sunt bazate pe implicarea directă a pescarilor și pe cea indirectă a
pescă riilor. Pe teritoriul Norvegiei sunt 6 asemenea cooperative, cum ar fi Cooperativa Pe ștelui Crud,
care se ocupă de pe ște, crustacee, molu ște și balene de mici dimensiuni ca re au acostat între Nordmøre
și Finnmark și organiza ția Norges Slidesalgslag, care s e ocupă cu pe ștele pelagic.
2.5. MAȘINI ȘI UTILAJE
Industria producătoare de ma șinării din Norvegia este un sector inovator pentru produse precum
vase, instala ții offshore (motoare, turbine, pompe, propulsoare), lifturi, macaral e și echipamente de
foraj. Produsele noi prietenoase cu mediul cresc în valoare odată cu cre șterea cererii pentru
echipamentele de sortare a de șeurilor. De asemenea, piesele pentru materialele avansate, și compu și
cresc. Ma șinăriile produse în Norvegia sun t instalate pe navele de ocean și pe rafinării offshore și sunt
răspândite la nivel mondial. Această industrie ia avânt puternic datorită investi țiilor serioase în sectorul
gazelor naturale și ale petrolului dar nu numai. Astfel, cre șterea investi țiilor de stat și străine pompate
în cele două sectoare mai sus -menționate ridică indirect pre țurile în această industrie. Mai mult decât
atât, inova țiile din domeniu ce servesc reducerii consumului de combustibili fosili, utilizarea mai largă
a gazului lichefiat, și reducerea emisiilor toxice și a de șeurilor în mare conferă sustenabilitate și permite
acestei industrii să fie profitabilă pe termen lung.
În anul 2014, din cauza pozi ției unice pe pia ța mondială și a contribu ției impresionante pentru
crearea de plus -valoare pe teritoriul norvegian, un conglomerat de firme (cluster) a primit statutul de
Centru Global de Expertiză.
Acest titlu a fost oferit de către Ministrul Comer țului și al Industriei din Norvegia, Monica
Mæland și este menit să reprezinte nivelul de elită al acestui conglomerat. Acest titlu se acordă extrem

35 de rar numai companiilor sau parteneriatelor care se dezvoltă cu o viteză incredibilă, devin
interna ționali pe sectorul lor și dezvoltă strategii eficiente, profitabile și sustenabile pe termen med iu și
lung în această țară. Acest lucru demonstrează încă o dată atât faptul că Norvegia este un loc ideal
pentru companiile din industria fosilă să se dezvolte rapid, dar și că această competitivitate de pe pia ță
stimulează calitatea și cre șterea economic ă. Această situa ție este un exemplu de management
formidabil pe termen mediu și lung din partea statului, prin strategii și reglementări (dure, dar eficace)
deoarece au reu șit atât să se redreseze cu lejeritate din criza economică cât și să exploateze resu rsele
naturale de pe teritoriului țării.

Exporturile de ma șinării și utilaje norvegiene spre respectivele țări (2011 -2015), exprimat în
procente.
o În medie, în acest sector, pe perioada 2011 -2015 vânzările au atins 794,4 EUR.

36 3. INDICATORII MACROECONOMICI AI
REGATULUI NORVEGIEI
Pentru evidențierea raționalității activității economice și determinarea eficienței utilizării
factori lor productivi, este necesară cuantificarea și măsurarea rezultatelor obținute, atât la nivel
microeconomic, cât și mezo și macroeconomic. Dacă rezultatele microeconomice reliefează activitatea
desfășurată de diferiți agenți economici la nivelul unităților economice, rezultatele mezoeconomice se
referă la activitatea desfășurată la nivelul ramurilor și al unor zone teritorial -administrative. Rezultatele
macroeconomice (la nivelul economiei naționale) reprezintă ieșirile din activitățile agenților economici
agregați, pe care piața le validează, iar cunoașterea și analiza evoluției lor are o semnificație practică
deosebită. Astfel, pentru agenții economici, rezultatele macroeconomice constituie punctul de plecare
pentru luarea deciziilor privind orientarea vii toare a atragerii și utilizării factorilor de producție,
stabilirea dimensiunii, structurii și calității ofertei și cererii de bunuri economice. De asemenea, pe baza
lor se efectuează comparații internaționale privind potențialul economic, eficiența și com petitivitatea
bunurilor economice produse în diferite țări, se stabilește locul fiecărei țări în ierarhia economiei
mondiale. Măsurarea economică a rezultatelor macroeconomice se fundamentează pe o anumită teorie
și concepție metodologică, specifică țărilo r cu economie centralizată (planificată) și, respectiv, cu
economie de piață.
3.1. PRODUSUL INTERN BRUT
PIB-ul (sau Produsul Intern Brut) este un indicator important al statului și al gradului de
dezvoltare al econom iei unui stat. PIB -ul este egal cu suma tuturor bunurilor și serviciilor produse într –
o țară pe parcursul unui an din care se scad bunurile și serviciile care au fost consumate prin procesul
de produc ție. Produsul Intern Brut a valorat 316,55 de miliarde d e euro în 2015. Valoarea PIB -ul
Norvegiei reprezintă 0,60% din economia mondială. Media acestui indicator între anii 2011 și 2015
este de 469,1 miliarde de euro, atingând maximum în anul 2013 cu valoarea de 522,7, iar minimum
acestui segment a fost atins în anul 2015 cu o valoare de 316,55 de miliarde de euro.
Datorită importan ței sectorului de petrol din economia norvegiană, este un lucru obi șnuit să se
calculeze PIB -ul pentru Norvegia continentală (ceea ce include produc ția din toate industriile statulu i),
din care se exclud extrac țiile de țiței și gaze naturale, transporturile finalizate prin intermediul re țelei de
conducte subterane și livrările interstatale.
O parte din cre șterea PIB -ului și a PIB -ului continental norvegian se datorează infla ției
generale. Indicele pre țului de consum (IPC) arată că în 1970, pre țurile pentru bunuri și servicii au
crescut cu peste 700%. Asta înseamnă că o gospodărie care cheltuit aproximativ 103,88 euro în 1970, a

37 trebuit să cheltuiască peste 930 de euro pentru a cumpăr a acelea și bunuri și servicii. Prin eliminarea
efectelor schimbărilor de pre ț, este posibilă estimarea volumului cre șterii. V olumul cre șterii în PIB a
fost de 1% între anii 2014 și 2015. Din 1970 până în prezent, anul 1984 a avut cel mai mare volum al
creșterii, măsurând 6,1%, iar cea mai slabă dezvoltare a fost în 2009, măsurând -1,6%. Această scădere
semnificativă este corelată cu criza economică care și-a făcut sim țită prezen ța în acela și an.

PIB-ul poate fi văzut, de asemenea, și ca o unitate de măsură pentru produsele și serviciile fi
nite. În anul 2016, 45% din PIB a fost consumat de către locuin țe și organiza ții non -profit, 24% a fost
absorbit de administra țiile publice și 29% a fost investit. Procentul rămas reprezintă surplusul de
export.

Fig. 4. PIB -ul Norvegiei exprimat în miliarde de Euro, conform bazelor de date furnizare de
www.tradingeconomics.com

Scorul de libertate economic ă a Norvegiei este de 74,3, ceea ce face ca economia s ă fie cea de -a
23-a cea mai liber ă din lume (Conform Indicelui de Libertate Economic ă, 2018) . Scorul s ău general a
crescut cu 0,3 puncte, datorit ă îmbun ătățirii libert ății for ței de munc ă, a integrit ății guvernamentale și a
eficien ței judiciare , depășind scorurile mai mici pentru cheltuielile guvernamentale, libertatea monetar ă
și indicatorii de s ănătate fiscal ă. Norvegia se situeaz ă pe locul 12 printre cele 44 de țări din regiunea
Europei, iar scorul s ău este peste mediile regionale și mondiale.

38 3.1.1 PRODUSUL INTERN BRUT PE CAP DE LOCUITOR
Produsul Intern Brut pe Cap de Locuitor (sau PIB/loc.) în Norvegia a atins maximum
segmentului 2011 -2015 chiar în 2015, atingând imp resionanta sumă de 73 381,79 de euro PIB/loc.
Media PIB -ului/loc. Este echivalent cu 711% din media globală. Acest indice are o medie din 1960
până în prezent de 48 826,90 EUR, maximum istoric fiind întâlnit înainte de criza financiară, în 2017,
anume 74 9 98,70 EUR. Minimum istoric a avut loc în 1960, anume 18 977,64 EUR. Regatul Norvegiei
ocupă a 6 -a pozi ție din 185 de state în tabelul FMI -ului pentru eviden ța PIB -ului/loc.
PIB/loc. este peste media Uniunii Europene cu 60%, conform Statistikk Sentralbyrå (2015),
luând în considerare diferen țele de pre ț. Este important să se ia în considerare PIB -ul în rela ție cu
locuitorii europeni, în momentul în care o țară suferă compara ție. De asemenea, PIB -ul Luxembourg –
ului este atât de impresionant datorită faptului că majoritatea cetă țenilor angaja ți lucrează în țările
vecine. Ace știa contribuie la PIB, dar nu și la PIB/loc.

Fig. 5. PIB -ul Norvegiei pe cap de locuitor, exprimat în miliarde de Euro, conform bazelor de date
furnizare de www.tradingeconomics.com

39 3.2 RATA ȘOMAJULUI
În Norveg ia, rata șomajului se calculează ca un procent din oamenii care caută o slujbă în raport
cu for ța de muncă totală disponibilă. Rata șomajului din Norvegia a scăzut la 3,9% în doar trei luni
până în martie 2018, de la 4, 1% în decembrie 2017, cu 4% sub a șteptările pie ței. Este cea mai mică rată
a șomajului de la finele anului 2015, când numărul de oameni neangaja ți era de 108 000 de persoane
față de 2 676 000 de persoane angajate. Cu un an înainte, rata șomajului a stagnat la 4,3%. Media ratei
șomajului în Norvegia din 1997 până în prezent este de 3,6%. maximum istoric al ratei șomajului
norvegian a fost atins în iulie 2016, cu un procent de 4,9% iar minimum istoric a fost atins în aprilie
2008, cu un procent de 2,3%.

Fig. 6. Rata șomajului în Norvegia (2011 -2015), exprimată în procente.
Rata șomajului este atât de scăzută și din cauza popula ției scăzute a acestui stat, dar și ale
condi țiilor de muncă optime datorită sindicatelor .
Economia a revenit la o cre ștere trimestrială în primul trimestru al anului 2018 și pare a fi bine
poziționată pentru a men ține acest avânt în al doilea trimestru . În luna aprilie, vânzările cu amănuntul
au crescut cel mai rapid în primele trei luni ale anului în curs. Acest lucru reflectă o pia ță a mun cii
strânsă și salarii în cre ștere, în timp ce pre țurile ridicate la locuin țe ar trebui să încurajeze și cheltuielile .
Rata șomajului va scădea în continuare, în timp ce infla ția pre țurilor și a salariilor va cre ște.

40 3.3. SALARIUL MEDIU PE ECONOMIE
Salariile medii pe economie în Regatul Norvegiei au crescut la 44 310 NOK/lună (sau
aproximativ 4 576 EUR/lună) în 2017, fiind un progres de 10 coroane fa ță de anul precedent. Pentru
ultimul deceniu, salariile în Norvegia formează o medie de 32 557,38 NOK/lună (3362 EUR), atingând
maximum istoric în anul 2017, iar minimum istoric în 1997, în valoare de 20 126 NOK/lună (2078
EUR).
Fig. 7. Salariu mediu pe economie din Norvegia (2011 -2015), exprimat în NOK.
Chiar dacă nu există salariu minim în Norvegia, salariile minime au fost introduse în anumite
sectoare. Aplica ția generală a acordului sindicatelor colective este o modalitate care previne ob ținere a
unui salariu sau a unor condi ții de muncă mai pu țin performante fa ță de un cetă țean norvegian. Aceste
acorduri aplicabile în majoritatea cazurilor sunt conven ții referitoare la plata și la condi țiile de muncă
care se aplică oricărui muncitor dintr-un anumit sector al muncii, indiferent de na ționalitate, etnie, rasă
etc. Persoanele care beneficiază de asemenea acorduri sunt cele care lucrează în următoarele domenii:
construc ții, industria construc țiilor maritime, agricultură și horticultură, cură țenie, pescari și proprietarii
pescăriilor, electricieni, lucrătorii în transporturi și servicii de ospitalitate.

41 3.4. RATA INFLA ȚIEI
Rata infla ției în Norvegia a stagnat la 2,2% de la începutul anului 2018 până în a prilie, scăzând
cu 0,2% fa ță de perioada precedentă de 10 luni, în care a men ținut un procent de 2,4%. Pre țurile au
crescut mai rapid atât pentru locuin țe, cât și pentru utilită ți și pentru activită țile recreative și culturale,
în timp ce sectoare precum t ransporturile, industria alimentară, băuturile non -alcoolice, bunurile și
serviciile au avut o tendin ță descrescătoare. Infla ția principală anuală, care este ajustată pentru
regularizările de taxe și TV A, dar exclude produsele energetice a descrescut. Luna r, pre țurile au crescut
cu 0,3%. maximum istoric norvegian al infla ției a fost 18,9% în iunie 1951, iar minimum istoric a fost
de -1,84% în ianuarie 2004.
Fig. 8. Rata infla ției în Nor vegia (2011 -2015), exprimată în procente
În Norvegia, cele mai importante categorii din indicele pre țului de consum sunt locuin țele și
utilită țile, care măsoară 23% din totalul acestuia, urmat de transporturi (16% din total), industria
alimentară (13%), produse și mentenan ță dedicată locuin țelor personale (7%). Restul de 21% din total
este format din sectoarele: ospitalier (restaurante și hoteluri), îmbrăcăminte și încăl țăminte, băuturi
alcoolice și tutun, sănătate, comunicare și educa ție.

42 3.5. IMPORTURILE
În mod tradi țional, comer țul Norvegiei a f ost în mare parte cu UE, o tendin ță care a cont inuat să
crească. PIB -ul norvegian pe cap de locuitor a fost de 64 600 de euro în 2008, ceea ce îl face ca locul
doi să fie cel mai mare în spa țiul economic european (SEE) după Luxemburg. În 2008, Norvegia a
devenit cel mai important partener de import al UE prin comer țul cu o valoare totală de 91,85 miliarde
de euro. Comer țul Norvegiei cu UE indică un excedent de 48,27 miliarde de euro. În plus, Acordul
privind Spa țiul Economic European (SEE) va fi esen țial pentru protejarea intereselor pie ței norvegiene
pe imensa pia ță europeană.
Cele mai importate 5 bunuri de către statul norvegian sunt utilajele (12% din totalul
importurilor), vehicule (11,8%), echipament electronic (8,9%), produse din fier sau o țel (8%),
combustibili fosili in clusiv petrol (4,5%). Aceste 5 însumează 45.2% din totalul importurilor.
Fig. 9. Cele mai
importante 5 exporturi ale Norve giei (2011 -2015), exprimat în mld. EUR
Cei mai importan ți 5 parteneri în materie de importuri ai Norvegiei sunt: Suedia (11,5% din
totalul importurilor), Germania (11,1%), China (9,8%), Statele Unite ale Americii (6,8%) și Coreea de
Sud (6,8%).

43 3.6. EXPORTURILE
Activită țile economice tradi ționale ale Norvegiei includ pescuitul, piscultura și transportul
maritim. În transportul maritim, Norvegia are cea de -a patra cea mai mare flotă din lume. Exporturile
din Norvegia s -au triplat între anii 1974 și 1981, în mare parte datorită performan țelor solide ale
sectorului său petrolier. Sectorul petrolului și gazului reprezintă aproximativ 25% din PIB -ul norvegian
și cuprinde 52% din exporturile norvegiene. După Rusia, Norvegia este cel mai important exportator de
petrol din afara OPEC (Organiza ția Sta telor Exportatoare de Petrol). Cu toate acestea, în aceea și
perioadă, importurile Norvegiei au crescut cu 93%. Norvegia a exportat în mod tradi țional în țările
vecine scandinave și în Uniunea Europeană. Aceasta este în continuare pia ța principală. Cu toate
acestea, fiind unul dintre cei mai mari exportatori, multe pie țe sunt implicate și importă produse de
pește norvegiene. Până în 1991, SUA era o pia ță importantă pentru somonul norvegian, dar din cauza
taxelor antidumping și a taxelor compensatorii, export urile au scăzut, iar pia ța a pierdut importan ța.
Japonia, ca un mare consumator de fructe de mare, este, de asemenea, un mare importator de fructe de
mare norvegiene. În anii 1990, Europa de Est a apărut ca o nouă pia ță de desfacere pentru fructele de
mare norvegiene, datorită liberalizării comer țului și creșterii puterii de cumpărare în regiune. În plus,
AELS (Asocia ția Europeană a Liberului Schimb) și majoritatea țărilor din Europa de Est, cu excep ția
Rusiei și Ucrainei, au încheiat acorduri comerciale. Î n anii 1990, exporturile au crescut treptat către
toate pie țele principale. Cre șterea exporturilor din Norvegia a avut loc prin exportul către țările în care
Norvegia are acorduri de tratament
preferen țial. Barierele în calea comer țului,
cum ar fi tarifele ridicate, împiedică
creșterea în continuare a anumitor
produse, însă liberalizarea în cad rul OMC
a avut doar efecte marginale, întrucât
Norvegia are acorduri bilaterale cu
principalele sale pie țe.

Fig. 10. Cele mai importante 5 exporturi ale Norvegiei (2011 -2015), exprimat în mld. EUR.

44 3.7. DATORIA EXTERNĂ

Jens Stoltenberg a declarat că Norvegia a devenit una dintre cele mai bogate țări din lume, în
principal refuzâ nd să -și cheltuiască veniturile uria șe din petrol, în schimb, plasându -le într -un fond de
investi ții suverane și utilizând doar veniturile anuale. "Astfel, fondul durează pentru totdeauna", a
declarat el în prezen ța unui public academic de la Universitatea Harvard din Cambridge,
Massachusetts. "Problema din Europa cu deficitele și criza datoriilor este că multe țări europene au
cheltuit bani pe care nu îi au. Problema din Norvegia este că noi nu cheltuim banii pe care îi avem. Asta
necesită un fel de curaj politic."

Fig. 11. Datoria externă a Norvegiei (2011 -2015) exprimată în milioane de euro.
Datoria externă î n Norvegia a crescut la 549 994 de milioane de euro în al patrulea trimestru al
anului 2017 de la 547 232 milioane EUR în al treilea trimestru al anului 2017. Datoria externă în
Norvegia a fost, în medie, de 47 638,7 milioane EUR din 1965 până în 2017, ati ngând un maximum
istoric de 577517,53 milioane EUR în al treilea trimestru al anului 2015 și un nivel record (minim
istoric) de 0 EUR în al doilea trimestru al anului 2004.

45 3.8. INDICELE PRODUC ȚIEI INDUSTRI ALE
În primele trei luni ale anului 2018 încrederea consumatorilor norvegieni fa ță de economia țării
a crescut la 20,3 comparativ cu ultima rectificare pozitivă de 18,3. Aceasta a fost cea mai crescută
valoare a trimestrului al doilea din anul 2013 până în prezent, reflectând un optimism crescut în toate
regiunile țării; în special în Trøndelag și nordul Norvegiei. În primele trei luni ale anului 2018,
așteptările consumatorilor privind economia țării pentru anul următor s -au îmbunătă țit sim țitor (la 21.2
de la 9.5), viziunea acestora asupra economiei țării pentru anul care urma se îmbunătă țise la 18,1 de la
13,2, iar dorin ța gospodăriilor de a face achizi ții importante crescuse notabil la 25,6 de la 12,2. În
acela și timp, evaluarea consumatorilor asupra pro priei situa ții financiare pentru anul următor scăzuse la
23,4 de la 24,9, iar opinia acestora asupra propriei situa ții financiare în anul precedent scăzuse la 12,9
de la 18,7. Încrederea consumatorilor norvegieni ajunsese în primul trimestru al anului 2016 la cel mai
scăzut nivel de -15.28 din ultimii 24 de ani, din cauza unei scăderi bru ște a pre țului țițeiului brut. În
perioada 1992 – 2018 media nivelului de încredere a consumatorilor norvegieni era de 17,39 de puncte
index atingând un maximum absolut de 34,91 puncte index în primul trimestru al anului 1997 și un
minimum absolut de -17,41 puncte index în trimestrul al treilea al anului 1992.

Fig. 12. Evolu ția indicelui produc ției industriale în Norvegia (2011 -2015), exprimată în puncte index.
În Norvegia, studiul întocmit de "Finance Norway" și "TNS Gallup" măsoară nivelul de
optimism pe care îl au consumatorii cu privire la performan ța economiei. În general, încrederea
consumatorilor este ridicată atunci când rata șomajului este scăzută, iar cre șterea PIB este ridicată.

46 3.9. UȘURIN ȚA DE A FACE AFACERI
Norvegia este clasificată ca fiind țara care ocupă pozi ția numărul 8 în rândul celor 190 de
economii ținute în eviden ța Băncii Mondiale. Aceasta folose ște un algoritm de calcul al acestui indice
numit DTF (distance to frontier) și reprezintă cea mai bună performan ță, luând în considerare
indicatorii din cele 190 de economii, începând cu anul 2005. Distan ța de grani ță este cuantificată pe o
scară de la 0 la 100. Economiile cuprinse între pozi țiile 1 și 20 sunt mai simple și au reglementări
stabile, creând un mediu economic cu risc scăzut.
În 2009, Norvegia a atins cel mai favorabil scor de 10, iar în 2011 a avut cel mai nefavorabil
indice, 6.

Fig. 13. Poziția în clasament a Norvegiei pe segmentul 2011 -2015, exprimată în cifre.
Redresarea Norvegiei în acest segment de timp se datorează eforturilor de a c rea industrii
sustenabile pe termen mediu și lung, dar și din cauza legiferării eficiente. Acest coeficient poate fi cel
mai simplu indicator pentru a dovedi puterea economică a statului, deoarece scorul a devenit stabil, iar
fluctua țiile precedente sunt m inore.
Creșterea produc ției pe continent va rămâne robustă în prima jumătate a anului 2018,
amplificată de cre șterea pre țului la petrol la nivel mondial, dar împiedicată de încetinirea construc ției
de locuin țe. Rata șomajului va scădea în continuare, în timp ce infla ția pre țurilor și a salariilor va
crește.
Reformele structurale ar trebui să rămână axate pe îmbunătă țirea mediului de afaceri, inclusiv o
impozitare mai u șoară, finan țată de o mai mare eficien ță a cheltuielilor publice.

47 4. STUDIU DE CAZ – COMPANIA STATOIL
Acest studiu de caz î și propune să fie o analiză a companiei norvegiene Statoil, din punct de
vedere economic, etic, social, managerial și al prezen ței pe scena mondială, precum și să acorde un
număr de strategii de dezvoltare în scopul perfec ționării activită ții companiei pe plan mondial.
4.1. SCURT ISTORIC
Compania norveg iană a fost înfiin țată în anul 1972 și este prezentă î n zilele noastre în 34 de
state, dintre care în 15 activează în sectoarele de prospectare și produc ție. Această companie este una
din liderii mondiali în aval, în amonte și midstream, dar majoritatea veniturilor provin din sectorul de
activită ți în aval. D atorită faptului că Statoil ocupă o pozi ție puternică în lan țul de aprovizionare pentru
gaze naturale de pe pia ța europeană, Statoil a urmat o strategie sustenabilă de dezvoltare de aproape un
deceniu încoace și este renumită pentru aten ția acordată mediul ui înconjurător. Obiectivele principale
ale companiei sunt „crearea de valoare pentru proprietarii săi prin opera țiuni profitabile și sigure, dar și
prin dezvoltare sustenabilă, fără a pune în pericol oamenii sau mediul înconjurător” (Statoil ASA 2007).

Fig. 14. Hartă orientativă a zonelor în care Statoil î și desfă șoară activitatea în 2018, cu excep ția
Norvegiei (ro șu) și zone în care tehnologiile Statoil sunt prezente sau în c are s -au încheiat parteneriate
(mov).

48 4.2 VIZIUNEA ȘI MISIUNEA
Declararea unei viziuni clare este vitală pentru oferirea unei funda ții ce va putea răspunde la
întrebarea ”Ce dorim să devenim?” și pentru a vizualiza, de asemenea, scopurile companiei pe termen
lung.
Această viziune declarată de către compania Statoil, este următoarea:
”Imagina ți-vă că trăim o aventură . Viziunea noastră ne spune în ce direc ție ne îndreptăm și ne
aminte ște ce dorim să atingem. Ne aduce împreună. Ne motivează și stimulează schimbarea în bine.
Viziunea noastră spune povestea unui pionier de încredere.”
Bazat pe studiul detali at al planurilor strategice ale companiei, priorită țile, scopurile și acțiunile,
a fost propusă următoarea afirma ție cu privire la misiune :
”Gene răm și servim drept ghid pentru oamenii care doresc să treacă noi gran ițe. Noi trecem
peste grani țele energetice, acordând o bunăstare sustenabilă genera țiilor viitoare.”
Conform lui Peter Drucker, întrebarea „Ce este afacerea noastră ?” este sinonimă cu întrebarea
„Care este MISIUNEA noastră?”. Ro lul declara ției misiunii este de a transmite motivele existen ței
respectivei firme. O misiune de afaceri reprezintă funda ția pentru priorită țile, strategiile, planurile și
sarcinilor de muncă ale firmei. Este deosebit de important pentru trasarea atribu țiilor manageriale și
pentru întreaga ramură de management. Misiunea acestei firme este, conform Statoil ASA, următoarea:
”Misiunea noastră este motivul pentru care existăm ca și companie. Este motivul pentru care
muncim în fiecare zi. Este ceea ce trebuie să facem pentru a ne îndeplini misiunea, și anume să
acoperim nevoile lumii în materie de energie într -o manieră responsabilă, să punem în aplicare
tehnologii și să creăm solu ții de business inovatoare. Abordarea noastră este fonda tă pe o cultură a
performa ței bazată pe valori interioare, dar și pe o credin ță în cooperare și o dorin ță continuă de
îmbunătă țire a opera țiunilor noastre.”
Bazat pe studiul detaliat al planurilor strategice ale companiei, priori tățile, scopurile și acțiunile,
a fost propusă următoarea afirma ție cu privire la misiune:
”Misiunea noastră este de a men ține o pozi ție puternică pe pia ța energetică globală, încorporând

49 în acest obiectiv valorile și etica noast re. Suntem considera ți a fi pionieri pe platoul continental
norvegian și contribuabili importan ți pe scena mondială. Tehnologia inovatoare pe care o folosim
rezumă filozofia noastră, a opera țiunilor verzi și eficiente din punct de vedere al costurilor.”
Conferim transparen ță în abordarea problemelor care sunt importante pentru viitorul companiei,
probleme ce privesc atât stabilitatea financiară, cât și con știința socială. Compania noastră depune
eforturi pentru a asigura siguran ța opera țiunilor noastre, protejând oamenii, mediul înconjurător și
activele imobilizate. Punem accentul pe aspectele psihosociale ale mediului de muncă făcând eforturi
sistematice pentru a crea și men ține optime condi țiile de muncă, făcând tot posibilul să prevenim
accidentele de lucru, și bolile specifice ce pot surveni la locul de muncă. Statoil aspiră să fie un lider
mondial în aprovizionare cu energie, traversând grani țele și vizualizând sustenabilitatea, dar gândindu –
se la protejarea mediului pentru gen erațiile următoare.
4.3. CULTURA ORGANIZA ȚIONALĂ
Noi tratăm etica precum o parte integrantă din afacerea noastră. Suntem determina ți să facem
Statoil cunoscută pentru standardele înalte î n materie de etică în afaceri.
Relațiile dintre activită țile unei firme pot fi exemplificate concentrându -ne pe cultura
organiza țională și fenomenele interne ce radiază în toate departamentele și subdiviziunile unei
organiza ții. Cultura organ izațională poate fi definită ca un tipar comportamental ce a fost dezvoltat de
către o organiza ție pe măsură ce a învă țat să î și rezolve problemele de adaptare externă și integrare
internă, care a func ționat îndeajuns de bine încât să fie considerată valid ă și să fie predată noilor
membri ai organiza ției ca modalitatea corectă de a percepe, gândi și sim ți. Această defini ție relevă
importan ța potrivirii factorilor externi și a celor interni în procesul luării deciziilor. În cazul Statoil,
următoarele fapte a u fost observate :
Statoil a șteaptă de la fiecare individ care ac ționează în numele lor standarde etice
ridicate, și vor putea sus ține un dialog deschis referitor la probleme de etică, atât interne cât și
externe.
Încurajarea partenerilor de afaceri ai Statoil să implementeze standarde pentru etica de
lucru compatibile cu cele interne.
Codul de conduită Statoil precizează cererile în materie de conduită de muncă aplicabile

50 afacerilor și activită ților Statoil.
Valorile Statoil încorporează sufletul și energia companiei. Acestea stau în centrul
sistemului de management, orchestrând performan țele companiei și ghidând ac țiunea de
afacere, m unca în echipă și îndreptarea către păr țile interesate externe.
În luna septembrie a anului 2011, Statoil a lansat un nou program de învă țământ la
distan ță prin intermediul internetului, pe tema eticii în afaceri și a abordărilor anti -corup ție.
Acesta este structurat astfel: introducere făcută de Helge Lund (CEO și Președinte al Statoil
ASA), ca un exemplu în legisla ția norvegiană și americană anti -corup ție, precum și în 9 cazuri
interactive construite după modelul Codului de Coduită al Stato il. Acel modul este obligatoriu
pentru angaja ții Statoil.
O cultură a siguran ței accentuată, precum a fost cerută de către autorită țile de reglementare și
licen țiere a Mării Nordului.
4.4. M ANAGEMENT
Func țiile de management constau în cinci activită ți elementare: planificare, organizare,
motivare, recrutare a staff -ului și control. Aceste activită ți sunt atuuri importante în planificarea
strategiilor, deoarece o org aniza ție este nevoită să valorifice continuu punctele forte ale
managementului și să îndrepte punctele slabe.
În cazul firmei Statoil, următoarele caracteristici au fost considerate importante:
Promov area unui mediu de muncă stimulant, bazat pe valorile și implicarea companiei
pentru dezvoltarea profesională și personală a angajatului.
Asigurarea unei concordan țe între interesele și scopurile profesionale ale angajatului și
provocarea acestuia în profitarea de oportunită țile de muncă oferite, în func ție de performan ța
sa.
Construirea unui mediu performant de muncă, în care se acordă feedback direct asupra
performan ței angajatului.

51
Recunoa șterea și recompensarea performan țelor angajatului în func ție de ceea ce acesta
oferă.
Promovarea diversită ții și a oportunită ților egale, indiferent de rasă, culoare sau orientare
sexuală. Atât managementul cât și angaja ții sunt responsabili pentru o colaborare deschisă ce se
bucură de sprijin și critică constructivă reciprocă. Este esen țială de ținerea unei rela ții bazată pe
încredere între clien ții interni ai companiei.
Menținerea unei rela ții puternice cu furnizorii pentru a ob ține un avantaj sustenabil în
competi ție.
Motiva ția de a îmbunătă ți performan ța individuală sau colectivă în cadrul afacerii.
Cunoa șterea percep ției celorlal ți față de firmă și cum aceasta îi poate influen ța în cel mai
bun mod cu putin ță pe ceilal ți.
Înțelegerea for țelor externe, crearea de oportunită ți de afaceri și gestionarea riscurilor
pentru adaptare.
Colaborarea cu păr țile interesate pentru a întări afacerea și a crea solu ții inovatoare.
Deținerea unei mentalită ți economice, competitive și rentabilă.
Dorin ța de a men ține Stat oil într -o pozi ție puternică pe scena mondială.
Limitarea integrării verticale în manufacturare, adică rafinare și marketing. Integrarea
Statoil în rafinării este destul de limitată, având doar două rafinării operate direct (Mongstad în
Norvegia și Kalundborg în Danemarca).
4.5. M ARKETING
Conceptul de marketing poate fi descris drept procesul de definire, anticipare, creare și
satisfacere a nevoilor și dorin țelor clientului prin intermediul produselor sau serviciilor. Următorii
factori -cheie au fost identifica ți, în urma documentării pe baza companiei Statoil:
Construirea brandului companiei în mod consistent, folosind o strategie de branding integrată pe

52 toate canalele media, ce a fost aplicată prin dedicarea personalului de marketing instruit cu
responsabilită ți clare și concise.
Statoil este un furnizor de încredere, pe termen lung, cu o pozi ție puternică pe unele din cele
mai atractive pie țe la nivel mondial, Statoil fiind al doilea cel mai mare furnizor de gaze naturale al
Europei.
Strategia de Marketing, Procesare și Energie Regenerabilă (MPER) este de a maximiza valoare
corporativă atât p rin intermediul opera țiunilor sigure, viabile și eficiente, cât și prin dezvoltarea unui
midstream și în amonte profitabile și prin oportunită țile exploatării energiei r egenerabile.
4.6. FINAN ȚE ȘI CONTABILITATE
Condi ția financiară este adesea considerată cea mai bună modalitate a unei companii de a -și
menține pozi ția competitivă și atractivă per total fa ță de investitori. Este esen țială descoperirea
punctelor forte și punctelor slabe dintr -o companie pentru a formula strategii într -o modalitate eficientă.
Lichidită țile, fondul de rulment, profitabilitatea, utilizarea activelor, cash flow -ul și capitalul propriu
pot elimina anumite strategii ce par fezabile. Conform lui James Van Horne, întreb uințarea
contabilită ții financiare înglobează trei decizii: decizia de investi ție, decizia de finan țare și decizia
privind dividendul.
În cazul unei alte crize economice, guvernul norvegian are fonduri impresionante disponibile
pentru a salva Statoil într -o manieră rapidă. Algoritmul Statoil cu privire la probabilitatea unui ajutor
exterior din partea guvernului, cât și nevoia unui asemenea eveniment să se petreacă este format din
următoarele criterii:
 Rolul importa nt pentru guvernul norvegian care reflect poziția dominantă a grupului în
industria producătoare de combustibili fosili din Norvegia împreună taxele și dividendele plătite
către stat.
 Legătura puternică cu guvernul norvegian, reflectând, în mare parte, majoritatea
acțiunilor de ținute de către statul norvegian, chiar dacă nu este direct implicat în deciziile
opera ționale Statoil.
Statoil are acces la o rezervă impresionantă de hidrocarburi de pe platoul continental norvegian,

53 grupul crescându -și nivelul de diversitate upstream interna țional, profitabilitatea upstream -ului, și un
management conservativ din punct de vedere al balan ței contabile. Mai mult decât atât, Statoil se
numără printre companiile cu c ea mai mare profitabilitate din grupul de parteneri din care face parte.
Acest aspect se datorează par țial și faptului că nu are aceea și expunere în aval, dar și din cauza
măsurilor continue pentru a maximiza veniturile organic.
În anul 2011 pre țurile mari ale hidrocarburilor au îmbunătă țit venitul net al companiei cu
aproximativ 13,6$/baril, în ciuda impactului negativ al taxelor mari, dar stabile în amonte, de 78% din
Norvegia. De -a lungul timpului, viitorul profit abilită ții Statoil ar trebui să aibă de câ știgat, ca o
consecin ță a procentului de produc ție interna țională al său 45%. Politicile financiare conservatoare sunt
notate cu A de către S&P (Standard and Poor’s), de și accesul Statoil pe pie țele de capital este un
beneficiu de care se bucură doar din cauza proprietă ții statului.
Proprietatea de stat (cota parte de ținută de statul norvegian) facilitează concentrarea pe termen
lung asupra investi țiilor și rezultă într -o presiune mai mică din partea ac ționarilor fa ță de companiile cu
care Statoil se află în competi ție. Acest lucru îi permite să adopte o strategie de achizi ție și cheltuială
întrucâtva agresivă. Spre exemplu, în 2011, Statoil a cumpărat explorarea Birgham pentru 3,87 miliard e
EUR.
4.7 OPERA ȚIUNI ȘI PRODUC ȚIE
Activitatea de opera ție sau de produc ție a unei afaceri reprezintă totalitatea activită ților ce
transformă intrările în bunuri și servicii. Managementul acestei activit ăți se ocupă cu intrările,
transformările și ieșirile ce variază de la industrii până la pie țe. În cazul Statoil A.S.A., se pot observa
următoarele activită ți:
Dezvoltă și operează tehnologii submarine pentru a -și crește produc ția și capacitatea de
recuperare, dorind să paveze drumul pentru viitorul punct de lucru Statoil complet submarin.
Atinge performan țe fulminante cu privire la optimizarea și recuperarea rezervoarelor pentru a
maximiza veniturile.
Rata de înlocuire a rezervelor reduse atinge organic doar 86%, în medie, pentru segmentul
2011 -2015. Statoil încearcă să îmbunătă țească această medie, prin prospectarea și exploatarea de
zăcăminte noi de petrol și gaze naturale, ne conven ționale.

54 Dezvoltă modele de pu țuri, rezervoare și instrumente de foraj performante la pre țuri scăzute
pentru a transforma câmpurile respective în resurse profitabile pe termen lung. Spre exemplu, în Golful
Mexicului benefici ază în prezent de o dezvoltare rapidă datorită acestor măsuri.
Oferă tehnologii competitive și sustenabile pentru lan țurile petroliere, de gaze naturale și de
rafinării.
Statoil a aplicat pentru 3 patente pentru tehnologiile 3C în ianuarie 2015. Aceste tehnologii sunt
menite să capteze dioxidul de carbon provenit din emisiile utilajelor și autoturismelor (cunoscută și ca
extrac ția post -combustivă), prin intermediul unei solu ții amino, într -o facilitate com pactă.
4.8 CERCETARE ȘI DEZVOLTARE
A 5-a zonă majoră destinată opera țiunilor interne ca re trebuie examinată pentru posibile puncte
forte și/sau slabe este departamentul de cercetare și dezvoltare. Acest departament a oferit și dore ște să
evolueze să ofere în continuare după cum urmează:
Dezvoltare inovativă și punerea în aplicare a tehnologiilor de mare putere. Statoil execută
proiecte de dezvoltare complexe la țărm și offshore și și-a întărit cuno ștințele de extragere a fosililor.
Acești factori pun Statoil într -o pozi ție favorabilă drept un partener și operator global. Grupul
inten ționează să folosească expertiza în zone precum ape adânci, țiței greu, medii neprielnice și lanțuri
de gaze naturale pentru a exploata noi oportunită ți și a dezvolta proiecte de înaltă calitate ce pot fi
integrate ca o parte din strategia sa de diversificare interna țională.
De asemenea, abilita tea de a construi avantaje comp etitive și inovatoare stimulează asocia ții săi
pe termen lung astfel:
 Acordă recompense pentru asocia ții ce rezolvă probleme tehnice complexe prin solu ții
inspirate, mai ales când sunt combinate cu pruden ță din punct de veder e managerial, pentru a
evita pe cât posibil riscurile.
 Adaptează neîncetat metodele de colaborare cu partenerii și furnizorii săi la nivel
mondial.
Dezvoltarea tehnologiilor verzi, dar și eficiente din punct de vedere al consumului de energie au

55 ca scop reducerea costurilor opera ționale și de foraj pentru a spori eficien ța capitalului. Aceste
performa țe sunt recunoscute transparent de rezultate recunoscute de către centrele R TD(Cercetare și
Dezvoltare Tehnologică) europene, cât și de partenerii săi la nivel mondial prin activită țile de operare și
dezvoltare continuă a laboratoarelor și a instala țiilor experimentale.
4.9. ANALIZA LAN ȚULUI V ALORIC
Lanțul valoric a fost introdus de Michael Porter în 1985 și reprezintă o abordare diferită de a
privi dezvoltarea și avantajul competitiv din interiorul unei organiza ții. Toate organiza țiile constau în
activită ți ce se leagă împreună pentru a crea valoarea unei afaceri. Totalitatea acestor activită ți
reprezintă lan țul valoric. Func țiile primare ale acestuia sunt logistica inbound (cum reu șește o
organiza ție să î și procure materiile prime), opera țiunile (convertirea lor în ie șiri), logistica outbound
(punerea produselor în mâinile clien ților), marketing și vânzări, serviciile. Func țiile suport sunt
infrastructura fermă, managementul resurselor umane, dezvoltarea tehnologică și achizi țiile. Toate
acestea înglobate formează func țiile primare. Pentru ace st studiu de caz, se vor împăr ți în două
categorii spre o analiză mai aprofundată, anume activită ți în aval și în amon te.
4.9.1. ACTIVITĂ ȚI ÎN AMONTE
În această categorie se află trei activi tăți majore, precum explorarea, dezvoltarea și produc ția.
Secțiunea în amonte a Statoil este împăr țită în două păr ți, cea interna țională și cea a statului
norvegian

Fig. 15. Declara ția de venit a statului norvegian, în amonte

56

Fig. 16. Declara ția de venit a sectorului interna țional, în amonte
Analizând figurile 1 5 și 16 se pot trage concluzii precum:
73% din Venitul Net din Opera țiuni este câ știgat din sec țiunea interna țională în amonte, în timp
ce 27% este câ știgat din sec țiunea î n amonte a statului norvegian.

Fig. 17. Venitul net în amonte din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)
Segmentul de 54% din veniturile totale este format din venitul net din opera țiuni, în timp ce
46% provine din chel tuielile Statoil.
Următorul grafic relevă nevoia companiei Statoil de a reduce cheluielile per total, datorită
faptului că segmentul dedicat c heltuieli lor reprezintă acela și volum precum veniturile nete din
opera țiuni.

57

Fig. 18. Venitul total în amonte din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)
4.9.2. ACTIVITĂ ȚI ÎN A V AL
În acea stă categorie se află două activită ți principale, res pectiv Rafinarea și Marketingul.

Fig. 19 Venitul net în aval din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)

Din tabelul precedent se poate în țelege că doar 2% din veniturile totale ale Statoil sunt sursa de
venit netă din op erațiuni, pe când 98% sunt cheltuieli.
Un motiv plauzubil pentru acest volum imens de cheltuieli ar putea fi noul plan de rebranding al
Statoil, anume de tranzi ție către brandul Equinor, cu scopul de a reduce cheltuielile. Totu și, asemenea
acțiuni necesit ă cheltuieli majore pe termen scurt.

58

Fig. 20 Venitul total în aval din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)
Pentru a r ezuma ambele categorii, urmă toarea figură arată venitul net din opera țiuni al fiecărei sec țiuni:

Fig. 21 Rezumatul activită ților Statoil, pe segmental 2011 -2013, exprimat în procente

Procentul de 88% din veniturile nete din opera țiuni este ob ținut din sec țiunea în amonte,
demonstrând faptul că Statoil este o afacere orientată în amonte.

59 Procentul de 8% din veniturile nete din opera țiuni provin din sec țiunea î n aval.
Doar 3% din veniturile nete din opera țiuni provin din activită țile de combustibil și vânzări cu
amănuntul.
4.10. DEZVOLTAREA STRATEGIILOR
Formularea unei strategii este procesul ce implică luarea deciziilor din punct de vedere
subiectiv, bazate pe analiza criteriilor ce derivă din ie șiri obiective.
Strategia deja existen ța a Statoil este orientată în amonte și este fondată pe inova ție tehnologică .
Strategia de cre ștere a companiei se reflectă în activită țile de fuziune și aprovizionare și în
parteneriatele pe termen lung. Statoil, de și este o companie de ținută de statul norvegian, tinde să
dezvolte mărimea și dezvoltarea urmând o strategie pe term en lung pe un profil interna țional.
Compania caută, actualmente, să -ți diversifice varietatea geografică și a produselor prin pie țele
mondiale. Totu și, luând în considerare datele mai sus -menționate, o serie de strategii alternative vor fi
propuse. Mai înt âi, însă, trebuiesc men ționate une ltele folosite în acest studiu de caz:
1. Analiza SWOT este o unealtă prin care se pot elabora diferite strategii, combinând
punctele forte ale companiei, punctele slabe, amenin țările și oportunit ățile.
2. Principiul Strategiei în Ansamblu, care este o unealtă de elaborare a strategiilor
alternative. Acesta va descrie pozi țiile strategice ale companiei.
După men ționarea acestor criterii, pasul final pentru asamblarea unei strategii este
recomandarea unei alternative specifice și a unor obiective pe termen lung, comparându -le cu
strategiile în vigoare ale companiei.
4.10.1 ANALIZA SWOT
Puncte Forte :
1. Cultura siguran ței puternic dezvoltată.
2. Pozi ție puternică la nivel mondial, aflată în continuă evolu ție.
3. Op țiunea apelării la statul norvegia n în caz de criză economică.

60 4. Fonduri anuale provenite din opera țiunile întreprinse de aproximativ 12,93 mld. EUR.
5. Datorie pe termen scurt relativ gestionabilă, estimată la 1,76 mld. EUR.
6. Măsuri de asigurare a profitabilită ții.
7. Dezvoltă și operează tehnologii submarine pentru a -și întinde aparatul de produc ție și versatilitatea.
8. Are capacitatea de a capitaliza avant ajul în fa ța competi ției și stimulează inova ție.
9. Este lider în industria imagisticii și interpretării seismice.
10. Rezultate r ecunoscute la nivel mondial de către departamentele R&D.
11. Furnizor de gaze naturale de încredere, aflat pe o pozi șie favorabilă
12. Program de studiu online care abordează etica de lucru și politicile anti -corup ție.
Puncte Slabe
1. Cheltuieli însemnate de capital ce se traduc prin generarea unui cash flow slab.
2. Integrare verticală limitată în departamentele manufacturier, de marketing și al rafinăriilor.
3. Cash flow î n permanen ță negativ, ce rezultă în cash flow circulant slab.
4. Influ ență scăzută pe scena mondială.
5. Rată scăzută a înlocuirii rezervelor, atingându -se în segmentul 2011 -215, în medie, doar 86%.
6. Expunerea la explorări periculoase și prospectări nefavorabile, în care sunt pompate sume prea mari.
Oportunită ți
1. Prezen ță crescută în economiile emergente.
2. Dezvoltarea facilită ții offshore Gina Kong.

61 3. Cre șterea cererii pentru gaze naturale pe scena mondială.
4. Accesul la alte forme de energie.
5. Acoperirea unui teritoriu intens pe platoul continental norvegian.
6. Parteneriatul cu Germania și Marea Britanie.
7. Terminalul planificat de la Veidens ce va transforma nordul Norvegiei într -o marjă importantă de
petrol.
Amenin țări
1. Pescăriile și Organiza țiile pentru Protec ția Mediului.
2. Condi ții fiscale rigide.
3. Competi ție acerbă.
4. Instabilitate în pre țurile barilului de petrol.
5. Proiecte amânate în Marea Barents (în condi ții arctice).
6. Instabilitate socială la nivel mondial.
Strategiile propuse s unt, conform concluziilor trase în urma a nalizei SWOT, următoarele:
Strategii SO(Puncte Forte – Oportunită ți):
SO (4,4) Veniturile ce provin din opera țiuni și ating o valoare de 13,77 miliar de EUR pot fi investite în
forme alternative de energie.
SO (11, 1 -3) Statoil este considerat un furnizor d e încredere de gaze naturale. Economiile emergente
împreună cu cererea globală de gaze naturale oferă Statoil șansa de a î și extinde cota de pia ță.
SO (7,5) Resursele naturale norvegiene, precum și teritoriul norvegian pot fi exploatate mai departe
prin dezvoltarea de tehnologii submarine competente.

62 SO (2,4) Cererea pentru f ormele de energie alternativă sunt o oportunitate fantastică pentru ca Statoil să
își stabilească o pozi ție puternic dominantă pe scena mondială
Strategii ST(Puncte Forte – Amenin țări)
ST (1,1) De și pesc ăriile sunt văzute ca un pericol, mai ales în Marea Nordului, cultura siguran ței a
Statoil îi permite să dezvolte situri sustenabile, dar și prietenoase cu mediul înconjurător.
ST (7 -8-9,3) Rivalii sunt aspectul principal pe platoul con tinental norvegian, însă tehnologiile eficiente
și inovative, precum și sprijinul statului permit companiei Statoil să men țină un rol dominant în zonă.
ST (11,3) De asemenea, Statoil î și poate surclasa competi ția datorită pozi ției favora bile de furnizor de
gaze naturale.
Strategii WO(Puncte Slabe – Oportunită ți)
WO (1,6) Parteneriatul companiei Statoil cu Germania și Marea Britanie are o importan ță sporită și
poate fi imple mentat pentru a evita cheltuieli mari. Companiile s -au confruntat cu cheltuieli sporite în
zona de produc ție, dar printr -un partenerial, aceste costuri și riscuri ar putea fi diminuate.
Strategii WT (Puncte Slabe – Amenin țări)
WT (2,3) Competi ția este un subiect de actualitate pentru această companie. Statoil are o activită ți slabe
de integrare, îndeosebi datorită rafinăriilor, deci se poate spune că este esen țial pentru aceasta să adopte
o integrare grad uală pentru a -și men ține pozi ția și a-și extinde influen ța.
WT(1,2 -5) Statoil atribuie o sumă fabuloasă de bani către activită țile de prospectare. Acest aspect,
conectat cu proiectele amânate și cu condi țiile fiscale aspre din Nor vegia pot fi considerate riscuri
însemnate pentru dezvoltarea armonioasă a companiei. O posibilă strategie ar fi implementarea unor
măsuri de reducere a cheltuielilor, împreună cu vânzarea unor ac țiuni către partenerii interesa ți.
4.10.2. ANALIZA STRATEGIEI
Examinând datele de mai sus, cea mai bună strategie ar fi penetrarea pie ței și dezvoltarea unei
strategii de pia ță. Statoil poate beneficia enorm prin intermediul economiilor emergente din Asia de est,

63 China, India și țările vecine în curs de dezvoltare. Statoil poate începe să desfă șoare acestă ac țiune atât
pentru a -și men ține, cât și pentru a -și îmbunătă ți sustenabi litatea financiară la nivel mondi al.
În altă ordine de idei, Statoil încă are suficiente puncte slabe care, puse laolaltă cu posibilele
amenin țări, ar putea conduce la o strategie mai restrânsă prin intermediul parte neriatelor. Parteneriatele
existente cu Marea Britanie și Germania pot aduce beneficii pentru Statoil în sectorul energiei
alternative. Cu o asemenea colaborare, grupul ar putea să î și cimenteze brandul, să aibă acces la know –
how și să se extindă către Eur opa de Est și Asia cu u șurință, datorită costurilor reduse.
Cu alte cuvinte, cea m ai profitabilă strategie propusă ar fi cea a penetrării pie ței, dar acordând o
atenție specială ac țiunilor defensive, ținând cont de punctele slabe și amenin țările cu care se confruntă.
Astfel, prin diversificarea varietă ții produselor și partenerilor la nivel mondial, dar și prin reducerea
costurilor de procesare și investirea lor în surse alternative de energie, Statoil î și poate cre ște cash -flow-
ul și își poate întări pozi ția pe scena economiei mondiale.
4.11. PREVIZIUNI
În urma stud iului de caz asupra companiei Statoil, în urma căruia au fost analizate profilul,
mediul intern și cel extern, împr eună cu rezultatele SWOT, a ș putea afirma că cea mai bună strategie
propusă pentru cre șterea și dezvoltarea companiei este penetrarea pi eței, dezvoltarea și consolidarea
poziției pe scena mondială, dar și diversificarea partenerilor în zona asiatică. Poziția puternică de care
dispune Statoil în Europa de Nord în paralel cu avantajele naturale și parteneriatele strategice cu Marea
Britanie și Germania, ceea ce poate facilita accesul la pie țe noi și stabilirea brandului companiei pe
scena mondială. Din punct de vedere geografic și luând în considerare cererea de pe pia ța chineză, dar
și competi ția, Statoil este nevoită să î și mărească lan țul de aprovizionare. De asemenea, luând în
considerare trendu l emergent atribuit surselor neconven ționale de energie, Statoil poate beneficia prin
intermediul parteneriatelor, fuziunilor și noilor achizi ții de consolidarea pozi ției dominante. Mai mult
decât atât, poate deveni, prin intermediu exploatării unor noi mo dalită ți de prelucrare și dezvoltare a
energiilor prietenoase cu mediul înconjurător, un lider nou pe pia ța mondială a energiilor alternative.
Schimbarea brandului din Statoil în Equinor adresează într -o manieră curioasă nevoia de reducere a
costruilor mas ive. Astfel, de și cheltuielile pe termen scurt sunt uria șe, acestea se voe echilibra. Equinor
va reu și, de asemenea, cu planul de dezvoltare pentru anul 2019, să câ știge teren pe scena
combustibililor fosili în America de Nord. Pr oblemele vor fi acelea și, de aceea a ș sugera schimbarea
managementului superior sau specializarea acestuia pentru a întâlni noile standarde ale corpora ției.

64 CONCLUZIE
În concluzie, Norvegia este o țară minunată, cu un vittor strălucit, atâta vreme cât ă și va păstra
valorile și filosofia de via ță. Regatul Norvegiei de ține printre cele mai frumoase peisaje de pe Pământ
(regiunea Lofoten, Aurora Boreală, fiordurile din regiunea Tromsø și fiordul Geiranger). De asemenea,
norvegienii se pot mândri cu o istorie bogată și epică, făcută cunoscută lumii prin distrugerea Bisericii
de la Lindisfarne și popularizată prin serialul Vikings. Bogă ția limbii norvegiene și capacitatea acesteia
de a fi asimetric inteligibilă cu celealte limbi nordice precum limbile daneză, su edeză, feroeză și
islandeză le conferă cetă țenilor regatului un adevărat sentiment de apartenen ță asupra locului în care
este vorbită, iar literatura clasică norvegiană (ce a renăscut la începuturile secolului 19, în anul 1811,
dupa 400 de ani de Întuneric ) prin autori precum Peter Asbjørnsen și Jørgen Moe , (considera ți de către
localnici rivalii Fra ților Grimm) și gastronomiei aproape medievală, le oferă un bagaj cultural deosebit
de frumos și serve ște drept definire a identită ții naționale (de care ace știa sunt foarte mândri) .
Sistemul politic bine ajustat pentru mediul geo -politico -economic al Regatului Norvegiei,
împreună cu viziunile de centru -stânga ale legilor și demersurilor legislative transformă statul
norvegian într -un veitabil cămin pentru 500 0 00 de oameni proveni ți din alte țări. Economia prosperă
(fondată pe baza descoperirii și exploatării intense a combustibililor fosili) și dezvoltarea tehnologică a
cărei scop este eficientizarea aparatului economic denotă stabilitate și prosperitate pe ter men scurt și
mediu. De asemenea, sindicatele numeroase garantează buna desfă șurare a lucrurilor pe teritoriul
Norvegiei, într -o manieră egală, echitabilă și non -discriminatorie.
În schimb, consider că pentru viitor îndepărtat, Norvegia va avea nevoie de u n plan exigent de
reorientare, datorită judecării colective (la nivel mondial) aspre a combustibililor fosili, dar și caracterul
finit al acestora. De aceea, acest stat dispune actualmente de două op țiuni:
1. Dezvoltarea segmentului turistic și cultural i ntens, pentru a obi șnui consumatorii poten țiali cu
ideea de a se bucura de un sejur în condi ții meteorologice deosebite, prezentarea numeroaselor atrac ții
turistice unice, precum și construirea unei campanii de marketing cu scopul câ știgării unei audien țe
pregătită să experimenteze gastronomia tradi țională.
2. Dezvoltarea de tehnologii pentru optimizarea și eficientizarea resurselor regenerabile de
energie. Această variantă este puternic recomandată, deoarece nevoia de energie la nivel mondial va
crește co nstant, iar caracterul nelimitat al acestuia au posibilitatea de a transforma statele ce iau
inițiativă în acest domeniu ( și dezvoltă tehnologii capabile) în noile puteri economice. Norvegia ar
putea continua cu vervă acest concept deja demarat prin invest iții în sectoarele de dezvoltare și
cercetare a energiei ecologice, mai ales datorită Fondului de Siguran ță (alimentat anual) aflat în
trezoreriile norvegiene ce garantează dezvoltarea sus ținută a unei asemenea ac țiuni cu avantaje uria șe.

65 BIBL IOGRAFIE
Chițiba Constan ța – Rolul negocierii în afacerile interna ționale
Chițiba Constan ța – Economia Mondială din Viziune Globală ed a 2 -a Revăzută și Adăugită (2017)
Gheorghe H. Popescu, Cristian Florin Ciurlău – Macroeconomie (2013)
Wong Curtis M. – World’ s Top Democratic
N. Gregory Mankiw – Principles of Economics
La dynamique du Capitalisme – F . Braudel, Arthuraud (1985)
Fritz Hodne, Ola Honningdal Grytten – Norsk økonomi i det nittende århundre
Thomas Hilmersen – Økonomiske Indikatorer
Paola Morelli – Geografia Economica (2010)
Pierluigi Ciocca – Il tempo dell’economia (2004)
Thomas Sowell – Basic Economics: A Citizen's Guide to the Economy
Elaine Landau – Norway (True Books -Geography: Countries)
Oeding P . – "The black death in Norway"
Phil Lee – The Rough Guide to Norway (2006)
Margaret Hayford O’Leary – Culture and Customs of Norway (2010)
Jones Gwyn – A history of the Vikings
Tore Jørgen Hanisch – Norsk ø konomisk politikk i det 20. århundre
Franklin D. Scott – Sweden: the Nation's History
T. K. Derry – A History of Scandinavia: Norway, Sweden, Denmark , Finland, and Iceland
Sigurðsson og Riisøy – Norsk historie 800 –1536

66 WEBGRAFIE
https://www.met.no/vaer -og-klima
http://www.nsd.uib.no/european_election_database/country/norway/parties.html
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2017/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=52&pr.y=9&sy=2017&e
y=2021&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=142&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPP
GDP%2CPPPPC&grp=0&a=
http://www.dagen.no/dagensdebatt/lederartikkel/P%C3%A5 -statskirkens -siste-dag-429116
https://web.archive.org/web/20060114100748/http://www.mil.no/1905/start/article.jhtml?articleID=85
733
https://www.svd.se/norsk -festyra -fick-ny-dimension
https://www.statoil.com/
https://tv.nrk.no/serie/statoil
https ://www.nrk.no/nyheter/statoil -1.11468457
https://www.norges -bank.no/Sedler -og-mynter/
https://www.nbim.no/no/investeringene/
www.tradingeconomics.com
http://www.thefield.co.uk/fishing/cod -fishing -in-norway -22278
https://fishspot.no/en/fishing -rules -in-norway/
https://fromnorway.com/en -US%2Forigin%2FNorway -the-worlds -leader -in-aquaculture%2Fthe -truth –
about -norwegian -farm -raised -salmon%2F
https://www.regjeringen.no/no/dokumenter/nordkloden/id20761 93/
http://www.ssb.no/befolkning/nokkeltall/populasjon
www.tu.no – Teknisk Ukeblad Minjøvennlige aluminiumsverk 27.04
https://www.norskindustri.no/bransjer/olje -og-gass/
https://www.hydro.com/no/hydro -i-norge/Om -aluminium/slik -lages -aluminium/
http://www.innovasjonnorge.no
http://www.economywatch.com/world_economy/norway/export -import.html
http://www.worldsrichestcountries.com
https://www.ssb.no/utenriksokonomi/statistikker/brutgjeld/kvartal/2014 -09-12
http://www.tns -gallup.no/
https://www.cursbnr.ro/
https://www.heritage.org/index/country/norway

67 ANEXE

Figura 1.
Numărul de imigran ți prezen ți pe teritoriul Norvegiei, la începutul anului 2016, exprimat în cifre.

Figura 2
Evenimente notabile pe scena industrială a aluminiului, în ordine cronologică (1908 -2015), Norvegia.

68

Figura 3
Exporturile de ma șinării și utila je norvegiene spre respectivele țări (2011 -2015), exprimat în procente.

Figura 4
PIB-ul Norvegiei exprimat în miliarde de Euro, conform bazelor de date furnizare de
www.tradingeconomics.com

69

Figura 5
PIB-ul Norvegiei pe cap de locuitor, exprimat în miliarde de Euro, conform bazelor de date furnizare de
www.tradingeconomics.com

Figura 6
Rata șomajului în Norvegia (2011 -2015), exprimată în procente

70

Figura 7
Salariu mediu pe economie din Norvegia (2011 -2015), exprimat în NOK .

Figura 8.
Rata infla ției în Norvegia (2011 -2015), exprimată în procente

71

Figura 9
Cele mai importante 5 exporturi ale Norvegiei (2011 -2015), exprimat în mld. EUR

Figura 10
Cele mai importante 5 exporturi ale Norvegiei (2011 -2015), exprimat în mld. EUR .

72

Figura 11
Datoria externă a Norvegiei (2011 -2015) exprimată în milioane de euro.

Figura 12
Evolu ția indicelui produc ției industriale în Norvegia (2011 -2015), exprimată în puncte index.

73

Figura 13
Poziția în clasament a Norvegiei pe se gmentul 2011 -2015, exprimată în cifre.

Figura 14
Hartă orientativă a zonelor în care Statoil î și desfă șoară activitatea în 2018, cu excep ția Norvegiei
(roșu) și zone în care tehnologiile Statoil sunt prezente sau în care s -au încheiat parteneriate (mov).

74

Figura 15
Declara ția de venit a statului norvegian, în amonte (2011 -2013)

Figura 16
Declara ția de venit a sectorului interna țional, în amonte

75 Figura 17
Venitul net în amonte din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)

Figura 18
Venitul total în amonte din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)

Figura 19
Venitul net în aval din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)

76

Figura 20
Venitul total în aval din Opera țiuni, măsurat în procente (2011 -2013)

Figura 21
Rezumatul activită ților Statoil, pe segmental 2011 -2013, exprimat în procente