1 UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE STUDII EUROPENE SPECIALIZAREA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE DRUMUL EUROPEAN… [625211]

1 UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE STUDII EUROPENE SPECIALIZAREA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE DRUMUL EUROPEAN AL REPUBLICI MOLDOVA: ÎNTRE OPORTUNITĂȚI ȘI RISCURI Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]-NAPOCA 2019

2 CUPRINS I N T R OD U C E R E ………………………………………………………………………………………… 3 C A P I T O L U L I 1.1 UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN SECOLUL XXI …………………………………………… 6 1.2 POLITICA EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE COMUNĂ ………………………….. 9 1.3 POLITICA EUROPEANĂ DE VECINĂTATE ………………………………………….. 12 1.4 POLITICA DE ADERARE A UNIUNII EUROPEANE ……………………………… 16 C A P I T O L U L I I REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ 2.1 ITINERARUL STRATEGIC ÎN RELAȚIILE MOLDO-EUROPENE…………. 18 2.2 PARTENERIATUL ESTIC…………………………………………………………………………. 22 2.3 ACORDUL DE ASOCIERE REPUBLICA MOLDOVA – UNIUNEA EUROPEANĂ……………………………….. 30 2.4 RELAȚIA ROMÂNIA – REPUBLICA MOLDOVA ……………………………………. 37 C A P I T O L U L I I I 3.1 REPUBLICA MOLDOVA ÎNTRE EST ȘI VEST ……………………………………… 43 3.2 TRANSNISTRIA: ROLUL ȘI MIZA EI ……………………………………………………… 48 C O N C LU Z I I ………………………………………………………………………………………………….. 51 B I B L I O G R A F I E ………………………………………………………………………………………… 55

3 I N T R O D U C E R E Motivul care m-a determinat să aleg această temă a fost importanța acesteia în contextul politicii externe europene în zona Europei de Est dar și a schimbării vectorului extern a Republicii Moldova după 2009. Evenimentele notorii care au declanșat spre instabilitatea securității Mării Negre și tensionării relației UE-Rusia m-au orientat spre inițierea unui studiu amănunțit asupra Drumului European al Republici Moldova. În perioada anilor 2008-2010 se produc două evenimente notorii care definesc baza conceptuală ale acestei teme: crearea Parteneriatului Estic la inițiativa Poloniei și Suediei în 2008 și câștigarea alegerilor parlamentare în Republica Moldova (2009) de către partidele de centru dreapta și pro-europene. În primul rând, Parteneriatul Estic este o dimensiune estică specifică a politicii europene de vecinătate (PEV). Prin intermediul PEV, UE colaborează cu vecinii săi de la sud și est pentru a ajunge la cea mai strânsă asociere politică și la cel mai înalt grad de integrare economică posibilă. Obiectivele de bază sunt: instaurarea și consolidarea democrației, intensificarea procesului de integrare politică și economică ale principiilor europene și dezvoltarea segmentului social. Ca prim obiectiv al acestei lucrări este analiza relației Republicii Moldova cu partenerii europeni înainte și după 2009, situația politică internă și externă a Republicii Moldova și consecințele semnării Acordului de Asociere după 2014. De asemenea, voi urmări obiectivele Uniunii Europene în politica externă de după 2010 în Europe de Est și a regiunii caucaziene. Pentru a atinge obiectivele sus menționate, este nevoie de a răspunde structurat și organizat la câteva întrebări specifice temei date: • Este Politica Europeană de Vecinătate considerată un succes geopolitic sau doar un proiect încremenit în stadiul inițial? • În ce stadiu se află implementarea și cât s-a realizat din Acordul de Asociere semnat între UE și Republica Moldova? • Mai este considerată Republica Moldova „istoria de succes” a Parteneriatului Estic? • Care sunt interesele României în urma intensificării cooperării moldo-europene? • Reprezintă Transnistria o frână în procesul de apropiere a Republicii Moldova către familia europeană? Pentru publicul larg această temă este una încă necunoscută, chiar și în domeniul academic nu s-au efectuat cercetări ample asupra acestei teme deoarece țări ca Armenia, Belarus, Republica Moldova, Georgia și Ucraina sunt văzute ca state aflându-se la răscrucea zonelor de

4 influență: cea rusească și cea occidentală. Mai mult, Politica Europeană de Vecinătate este deseori asociată cu Politica Externă și de Securitate Comună a UE, care reprezintă doar un segment specific din cadrul relațiilor internaționale dusă de Uniunea Europeană. Scopul PEV-ului a fost de a împiedica o nouă împărțire a continentului după extinderea Uniunii Europene după 2004 și î-și propunea întărirea securității în flancul de Est. Mi-am propus să abordez climatul politic în care se afla Republica Moldova la început anului 2010, nevoia unei reorganizări arhitecturale a ordinii politice pe interior cât și pe plan extern. Importanța noilor lideri politici în societatea moldovenească, manifestul lor în intensificarea procesului de integrare, dar și amenințările și riscurile ce veneau tăios din partea Federației Ruse mimate prin intermediul Transnistriei. Implementarea Acordului de Asociere reprezintă un caz aparte. Acest acord demonstrează cum și cât s-a implementat din el, la ce etapă se afla Republica Moldova la capitolul inițierea reformelor dar și rolul acestui acord în societatea moldovenească Un rol cheie î-i revine României în acest joc geopolitic. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din anul 2010 până în prezent, relațiile moldo-române s-au intensificat pe toate domeniile: politice, economice și culturale. România este partenerul și apărătorul de bază a Republici Moldova în cadrul instituțiilor europene, datorită relațiilor speciale. Statul Român urmărește 2 concepte majore în acest triunghi (UE-România-Republica Moldova): primul fiind împărtășirea unei limbi, istorii și culturi comune; doi, obiectivul strategic de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană. Lucrarea respectivă este structurată în trei capitole, astfel încât să permită o mai bună înțelegere a importanței și a necesității și analizei a drumului european al Moldovei, riscurile cu care se confruntă dar și a succeselor înregistrate. În primul rând, se propune a fi studiată ideea de aderare la Uniunea Europeană imediat după căderea Uniunii Sovietice, în paralel cu noua evoluție a construcției europene după 1991. În al doilea rând, vor fi studiate și analizate caracterul Parteneriatului Estic, miza lui în zona Europei de Est și aportul Acordului de Asociere în evoluțiile pe viitor al Moldovei. În ultimul rând, cercetarea se va baza pe viitorul parcursului european al Moldovei între teorie și realitate, astfel încât să ofere o viziune clară asupra problemelor în materie de securitate, asupra scenariilor posibile, asupra riscurilor și a suspiciunilor care apar de la nivelul conducerii statului, lipsa de încredere al oficialilor europeni în zonă dar și caracterul agresiv al Moscovei în Transnistria.

5 Capitolul I, intitulat „UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN SECOLUL XXI”, printr-o abordare istorică-interpretativă, analizează evoluția conceptului de proces de aderare la UE, securitate și apărare europeană în paralel cu construcția europeană, de la dimensiunea politicii europene de vecinătate la cea de aderare și asumarea necesității unei Europe cu vecini prosperi. Aici sunt analizate noile proiectele de creare a unei Europe prospere, cu vecini care urmează valorile democratice și occidentale. Odată cu marele valuri de aderare din 2004 și 2007, UE și-a schimbat politica de aderare. Nu m-ai este atît de deschisă față de statele potențiale candidate așa cum a fost în anii 2000. UE a devenit mai riguroasă și mai dură în domeniul respectării criteriilor de la Copenhaga. Pentru Bruxelles, extinderea a devenit un subiect sensibil și pentru o anumită perioadă de timp nu va afectua pași spre extinderea în Est. Capitolul II, intitulat „REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ” printr-o abordare istorică-interpretativă și analitică, prezintă istoria relației între Moldova și UE, dialogul în perioda 2009-2019, dar și succesle înregistrate de Moldova. Parteneriatul Estic a venit cu o nouă abordare asupra vecinilor din Est, o abordare spre intesificarea colaborarii dintre statele membre și cele din cadrul parteneriatului. O serie de benificii s-au soldat pentru ambele părți după semnarea Acordurilor de Asociere cu Moldova, Georgia și Ucraina. Aproape fiecare summit din cadrul Parteneriatului Estic a adus ceva nou și diferit în relația UE și a statelor din Europa de Est. Evenimentele notorii care au destabilizat acel parcurs progresiv al Parteneriatului Estic au fost anexarea Crimei în 2014 și Furtul Miliardului în 2015(Republica Moldova). Aceste evenimente au schimbat radical poziția statelor mebre europene asupra evoluției pe viitor în zona aceasta specifică. Capitolul III „REPUBLICA MOLDOVA ÎNTRE EST ȘI VEST” se focusează pe o reflexie asupra situației Republicii Moldova la moment, cum implimentează Acordul de Asociere, succesele dar și eșecurile înregistrate, declarațiile oficialilor euorpeni dar și impactul conflictului Transnistrian asupra viitorului european. După 10 de Parteneriat Estic, se analizează rezultatele obținute de clasa politică moldovenească de la Chișinău, obiectivele care vor fi implimentate pe viitor dar și rolul României în sprijinirea Moldovei în asigurarea procesului de europneizare. În partea finală se va expune rolul fiecărui actor statal interesat în Republica Moldova cum ar fi: UE, Rusia, România. Cum se poziționează ele într-un astfel de joc diplomatic și strategic, mizele pe care le urmăresc dar și mișcările ce urmează a fi efectuate pe viitor.

6 C A P I T O L U L I 1.1 UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN SECOLUL XXI Sfârșitul secolului XX aduce mari schimbări geopolitice nu doar pe continentul european ci și în lume. Odată cu primele scântei ale revoluțiilor de renaștere a identității naționale din Polonia și Ungaria, blocul comunist a început să cadă printr-un efect de domino, culminând cu destrămarea Uniunii Sovietice la 26 decembrie 1991. Astfel climatul internațional în perioada anilor 90 era destul de ambiguu și ne clar pentru marile puteri, deoarece colapsul Uniunii Sovietice a fost de neașteptat. Uniunea Europeană s-a orientat rapid în contextul noii situații geopolitice instaurate pe continent și î-și orientează politica externă spre deschiderea porților pentru statele ex-comuniste. UE avea drept obiectiv mișcarea frontierelor spre Est, maximal de repede atât timp cât Rusia nu î-și revenea din urma căderii imperiului sovietic, dar și a restabilirii adevărului, că statele din Europa Centrală și de Est aparțineau valorilor europene. Realitatea era însă alta, procesul de re-europenizare a statelor ex-comuniste va fi o adevărată provocare pentru Uniunea Europeană, fiind nepregătită din punct de vedere instituțional. De menționat faptul că regulile de aderare erau stricte iar procesul de extindere nu putea fi efectuat într-un termen scurt deoarece ducea la mari riscuri. Prima problemă cu care s-a confruntat UE în acest proces amplu de integrare a statelor din Estul Europei a fost pregătirea lor inegală. Chiar dacă statele au transpus același sistem politic și economic socialist, ele se diferențiau enorm la capitolul îndeplinirii criteriilor de aderare. Sarcina de bază a liderilor locali era de a implementa și adapta sistemele naționale la cel european. Reformele și aplicarea noului sistem politic economic și social au întărit procesul de integrare european.1 În 1993 este alcătuit programul de preaderare numit și Angajamentele de la Copenhaga privind extinderea Uniunii Europene. Pentru început liderii de la Bruxelles au introdus Parteneriatele de Aderare (1998-2002) demarând negocieri cu cele mai dezvoltate și mai pregătite state ex-comuniste: Polonia, Ungaria, Cehia, Estonia și Slovenia. Din anul 2000 au urmat o nouă rundă de negocieri cu țările candidate: România, Bulgaria, Slovacia, Letonia și Lituania. 1 Asandului Gabriel, „Uniunea Europeană și Vecinătatea estică” ,Iași: Editura Politehnium, 2015, pp.41-42.

7 La modul general, statul candidat va deveni un stat membru doar în momentul când va reuși să implementeze cu succes condițiile politice și economice impuse de Uniunea Europeană. Conform măsurilor luate de Consiliile Europene de la Copenhaga (1993) și Madrid (1995) privind extinderea, s-au stipulat următoarele condiții: • Instituțiile naționale trebuie sa asigure democrația, statul de drept, drepturile omului și a ale minorităților. • Economie de piață funcțională care va putea concura cu forțele pieței interne ale Uniunii • Acceptarea și aplicarea în practică a legislației UE, în special scopurile ce definesc uniunea politică, economică și monetară.2 Consiliul European a mai formulat noi criterii și strategii pentru procesul de preaderare în special cel de la Essen (1994) și de la Luxembourg (1997) care urmăreau măsuri legislative mai detaliate pentru candidați, beneficiile puteau fi acordate sau retrase, iar condițiile de aderare deveneau selective. În urma acestor factori, în perioada 1998-2002 state pre cum România, Bulgaria, Letonia și Lituania au fost excluși din runda negocierilor din cauza ne respectării criteriilor economice iar Slovacia datorită criteriilor politice3. Cele mai pregătite state de a finaliza ruda de negocieri au fost: Polonia, Ungaria, Cehia, Estonia și Slovenia. Elitele europene au convenit asupra reluării procesului de negociere cu Lituania, Letonia și Slovacia datorită progreselor înregistrate pe domeniile economice și politice. În cazul României și Bulgariei, ele au fost incluse pe listele de potențiali candidați ai NATO datorită misiunilor militare din primăvara anului 1998 din Kosovo. Datorită factorilor geopolitici și economici, Uniunea Europeană și-a asumat riscul de-a accelera procesul de integrare a statelor din Est, evitând tergiversarea în timp cum a fost în cazul statelor din Marea Mediteraneană. Acest proces de europenizare, pe toată perioada sa, a cunoscut o serie de îmbunătățiri din două perspective: • ca program de îndeplinire a sarcinilor a fost mereu verificat și îmbunătățit de structurile europene, • programul a reușit să mobilizeze eficient și în timp util statele candidate. 4 2 Criteriile de la Copenhaga, acces la dreptul Uniunii Europene, eur-lex.europa.eu https://eur-lex.europa.eu/summary/glossary/accession_criteria_copenhague.html?locale=ro, accesat în 14 ianuarie 2019. 3 Heather Grabble, „Puterea de transformare a Uniunii Europene”, Chișinău: Editura Epigraf, 2008, p.23. 4 Asandului Gabriel, „Uniunea Europeană și Vecinătatea estică”, Iași: Editura Politehnium, 2015, p.44.

8 La 1 mai 2004, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria au aderat la Uniunea Europeană, iar Bulgaria și România se alătură comunității europene în 2007. Astfel se pune capăt împărțirii Europei negociată la Yalta în 1945. Pentru Uniunea Europeană acest “big bang enlargement ” a însemnat prima și ce mai importantă provocare a secolului XXI. Aceasta a semnificat o luptă mai întâi a consolidarii influenței europene pe continent, instaurarea democrației, nimicirea flagelului comunist din statele din spatele cortinei de fier dar și a atingerii scopurilor morale europene. În prezent putem afirma că statele aderate în 2004 și 2007 s-au integrat cu succes în cadrul Uniunii, datorită procesului complex de integrare. Totuși procesul de integrare nu a fost bine structurat deoarece observam încă discrepanțe între statele din Vest și Est, state membre a zonei Euro și a spațiului Schengen. Astăzi, aflându-ne într-o permanență evoluție, Uniunea Europeană are noi bătăi de cap la care trebuie să facă față: efectul globalizării, problemei migrației, schimbările climaterice, importanța energiei durabile dar și instabilitatea securității. Pentru a depăși aceste provocări e nevoie de o mobilizare a statelor membre din cadrul UE pentru a identifica noi soluții și de a defini noi priorități în agenda politica, economic, socială și militară europeană. Europa e nevoită să se modernizeze și să aplice noi sisteme de luare a deciziilor în cadrul uniunii. La 13 decembrie 2007 cele 27 de state membre semnează Tratatul de la Lisabona, care î-și avea drept scop implementarea unor nor noi reguli politice, economice și sociale care să îmbunătățească soluțiile la provocările globale. Tratatul m-ai oferă o nou față instituțiilor și structurilor europene, învestește un nou mod de funcționare a acestor și stabilește competențele și mijloacele care pot fi utilizate de instituțiile uniunii.5 Tratatul de la Lisabona introduce două noi instituții importante care vor întări și vor răspunde nevoilor pe partea politicii externe a Uniunii Europene. Este vorba despre numirea unui președinte al Consiliului European având un mandat de 2 ani jumate cu posibilitatea de reînnoire și desemnarea unui Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate. De menționat e că, Înaltul Reprezentant va fi și vicepreședintele Comisiei Europene. Prin intermediul acestor noi schimbări care le aduce Tratatul de la Lisabona, Europa î-și dobândește o poziție mai influentă pe arena internațională. Prin crearea serviciului european de acțiune externă, UE capătă o personalitate juridică unică având dreptul de a încheia acorduri internaționale și de a adera la organizații internaționale. 5 Tratatul de la Lisabona, europa.eu https://europa.eu/european-union/law/treaties_ro , accesat în 14 ianuarie 2019.

9 1.2 Politica Externă și de Securitate Comună Politica externă și de securitate comună (PESC) a fost creată în 1993 prin Tratatul Uniunii Europene, care avea drept scop menținerea păcii, consolidarea securității internaționale, promovarea cooperării inter-statele, dezvoltării și consolidării democrației, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Comerțul, ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare definesc, de asemenea, rolul UE pe scena internațională. Pe parcursul activității sale PESC a fost mereu supusă modificării și consolidării atribuțiilor sale prin diferite tratate. PESC este introdusă prin tratatul de la Maastricht, fiind ulterior nuanțată și consolidată prin tratatele de la Amsterdam și Nisa, adăugându-i-se și o Politică de Securitate și Apărare Comună. Inițial, conform Tratatului Uniunii Europene, PESC face parte din pilonul 2, care stă la baza principiului procedurilor interguvernamentale și consensuale.6 Obiectivele Uniunii Europene este de a încheia parteneriate și acorduri strategice cu cei mai importanți actori de pe arena internațională, atât cu Marile puteri cât și cu statele regionale. Uniunea Europeană nu are o armată proprie, așa că sunt puse în gestiune armatele statelor membre în cazul unor operațiuni militare sau când este vorba de a trimite trupe de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate are rolul de a asigura punerea în aplicare a deciziilor adoptate, de a gestiona și coordona Politica Externă și de Securitate Comună a Uniunii Europene. Nu în ultimul rând, monitorizează eficiența acțiunilor externe ale UE pe domeniile precum: asistența pentru dezvoltare, comerțul, ajutorul umanitar și răspunsul la crize.7 După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 arena internațională a înregistrat schimbări majore. Apar noi subiecte, noi provocări la adresa comunității internaționale cum ar fi: terorismul, traficul de droguri, traficul de arme, migrația ilegală și spălarea de bani. Datorită efectului globalizării și conexiunii economice tot mai strânse între state, a făcut ca fiecare stat să fie supus riscurilor actelor de terorism, crizelor migrațiilor dar și altor probleme. 6 Politica Externă și de Securitate, europa.eu https://europa.eu/european-union/topics/foreign-security-policy_ro, accesat în 29 ianuarie 2019 7 Sinteză, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, eur-lex.europa.eu https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:ai0009, accesat în 29 ianuarie 2019

10 În urma creșterii amenințărilor pe plan internațional și a gradului de complexitate al acestora Uniunea Europeană s-a orientat spre identificarea unor soluții eficiente datorită PESC.8 La 20 iunie 2003, Înaltul Reprezentant UE pentru PESC Javier Solana, a prezentat un document numit “O Europă mai sigură, într-o lume mai bună”, în care se menționau obiectivele strategice pentru securitatea europeană. Astfel, textul redă o analiză a climatului internațional și oferă țeluri strategice și politici eficiente care vor putea să răspundă problemelor la adresa securității europene. Uniunea Europeană a identificat trei obiective de importanță majoră: • intensificarea stabilității și bunei guvernării în vecinătatea uniunii – UE î-și ia angajamentul de a extinde și monitoriza aplicarea bunei guvernări și bunurilor practici în vecinătatea sa (Europa de Est, Balcanii de Vest, statele din zona Mediterane), intensificând relațiile economice, politice evitând ori ce stare conflictuală la granița sa. • edificarea „unei ordini internaționale bazate pe multilateralism eficace – datorită efectului globalizării și conectivității tot mai strânse între state, UE î-și propune drept scop consolidarea unei societăți internaționale puternice, având instituții internaționale puternice și care vor respecta o anumită ordine internațională. Pentru o securitate europeană eficientă este necesară instaurarea democrației și bunei guvernări în lume. • un răspuns adecvat vechilor și noilor amenințări – de obicei amenințările la adresa securității europene vin de la distanțe mari, astfel UE î-și va trimite misiuni de apărare în străinătate care vor avea drept scop prevenirea crizelor.9 Astfel, UE a încheiat acorduri comerciale cu cei mai importanți actori de pe piața mondială bazându-se pe interesele și avantajele ambelor părți. Sistematic se organizează la inițiativa Uniunii Europene summit-uri la care participă cei mai importanți actori(SUA, Japonia, China, Rusia, India, Canada) la care se abordează diferite domenii de importanță majoră: educație, climă, securitate, drepturile omului. În ultimul deceniu liderii europene au consolidat importanța Uniunii Europene în medierea conflictelor în lume și în acțiuni de ajutor umanitar. În 2008, UE a trimis observatori pentru a consolida pacea în urma conflictului dintre Georgia și Federația Rusă și a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza războiului.10 8 Politica Europeană de securitate și apărare, Institutul European din România, 2005 beta.ier.ro http://beta.ier.ro/documente/formare/Securitate_si_aparare.pdf p.3, accesat în 13 februarie 2019. 9 Ibidem p.5. 10 Politica Externă Europeană în Georgia, https://eumm.eu/en/about_eumm/mandate, accesat în 13 februarie 2019.

11 O importanță deosebită în politica europeană externă o are regiunea balcanică, în special Kosovo, unde în 2008 a trimis o misiune de 1900 de persoane pe domeniile justiției și poliției (EULEX KOSOVO)11 care aveau drept scop garantarea legii și ordinii publice. După anul 2010, Uniunea Europeană a urmărit consolidarea relațiilor cu Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Ucraina și Belarus. Bruxelles a oferit finanțări masive acestor state dar și posibilitatea de a avea acorduri comerciale în cazul reformării sistemului politic economic și consolidării democrației. Statele din Nordul Africii au un rol aparte în domeniul politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene. O cauză ce a redefinit obiectivele PESC în Africa de Nord a fost Primăvara Arabă. Uniunea Europeană a lansat un nou proiect pe segmentul PESC și anume Politica de Vecinătate. Ea a urmărit aprofundarea cooperării Uniunii cu statele din est și sud, sprijinindu-le în aplicarea reformelor pe plan politic, economic și o mai bună relații dintre populație și instituțiile statului. Astfel, a fost consolidat un grup de lucru UE-Tunisia care urmărea sprijinirea Uniunii Europene a Tunisiei în etapele de parcurgere spre drumul democrației și relansării economiei. Similar s-a procedat și în cazul Egiptului în 2012. Un areal cu importanță majoră care necesită și o abordare total diferită pentru UE este Orientul mijlociu și în special relația Israel-Palestina. Obiectivul urmărit de UE în acest conflict este la încheierea unui acord bilateral între aceste 2 state pe cale pașnică. Pe această dimensiune UE colaborează cu ONU, SUA și Rusia formând un Quartet, care negociază și îndeamnă cele 2 state să ajungă la un numitor comun.12 Europa și-a propus și aprofundarea relațiilor politice, economice și culturale cu America Latina și Asia. De la 1 ianuarie 2019 va intra în vigoare Acordul comercial UE-Japonia, care a creat o zonă de liber schimb cu 635 milioane locuitori, care va reprezenta o treime din PIB-ul mondial. Acest parteneriat economic va întări relația UE-Japonia pe viitor și pentru prima dată va include angajamente specifice ale Acordul de la Paris referitor schimbărilor climaterice. De asemeni, va intrat în vigoare și Acordul de Parteneriat Strategic.13 11 Politica Externă Europeană în Kosovo, eulex-kosovo.eu https://www.eulex-kosovo.eu/?page=2,59, accesat în 26 februarie 2019. 12 Procesul din Orientul Mijlociu, https://eeas.europa.eu/diplomatic-network/middle-east-peace-process/337/middle-east-peace-process_en, accesat în 24 martie 2019. 13 Acordul UE-Japonia ,https://ec.europa.eu/romania/news/20181213_adoptare_acord_comercial_ue_japonia_in_vigoare_din_2019_ro, accesat în 26 martie 2019.

12 1.3 POLITICA EUROPEANĂ DE VECINĂTATE OBIECTIVELE ȘI PRINCIPIILE Fenomenul de enlargement al Uniunii Europene a fost intens discutat în perioada anilor ’90 după căderea blocului comunist. În prezent UE este alcătuită din 28 state membre, ultimul stat care a aderat este Croația în 2013. După valurile consecutive de extindere din 2004 și 2007, care au schimbat climatul geopolitic din zonă, Uniunea Europeană și-a reorientat metodele de cooperare cu vecinii săi. Astfel se lansează conceptul de Politică Europeană de Vecinătate care reprezintă o alternativă la integrarea în Uniunea Europeană. Scopul primordial al acestei politici este de a împărtăși din experiența statelor care au aderat la familia europeană cu statele vecine dar și înăsprirea securității la periferia Europei. Trăsătura de bază a acestei politici este că UE nu mai garantează promisiunea de “stat membru” ci mai mult o relație privilegiată între statele vecinie și uniune. Această politică introduce termenul de stat asociat. Astfel sunt vizate următoarele state: Armenia, Azerbaidjan, Algeria, Belarus, Maroc, Iordania, Palestina, Egipt, Georgia, Liban, Israel, Moldova, Tunisia și Ucraina. Politica Europeană de Vecinătate are drept țintă schimbarea abordării conceputului de graniță într-o zonă de cooperare intensă politică, economică și socială pentru evita pe viitor discrepanțe mari intre statele membre și statele ne-membre. Uniunea Europeană î-și propune următoarele obiective: • O relație puternică a celor 28 de state ale Uniunii cu vecinii săi. • Evitarea creării unor discrepanțe pe continent (cazul Cortinei de Fier). Comisia a întreprins măsuri de a stimula vecinii săi prin acordare de suport financiar în implementarea reformelor pe toate segmentele statului. • Promovarea securității și bunii guvernări • Definirea unor priorități comune intre UE și statele din vecinătatea sa.14 Aceste obiective vor fi propuse statelor din vecinătatea Europei pentru a fi notate într-o foaie de parcurs, numite de altfel Planul de Acțiune. Acest plan va constitui documentul de bază în dezvoltarea relațiilor dintre UE și statele non-UE. 14 Politica de Vecinătate Europeană, http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/170/politica-europeana-de-vecinatate accesat în 1 aprilie 2019.

13 Se vor urmări aplicarea în practică unor valori comune ca: respectarea drepturilor omului, respectarea principiilor economiei de piață și a dezvoltării durabile, buna guvernare. Se vor urmări și subiecte cheie pe domeniul securității și apărării: lupta contra terorismului și a proliferării armelor nucleare, medierea conflictelor regionale, legături strânse pe domeniul securității energetice și a fenomenului de migrație. Fiecare Plan de Acțiune va fi întocmit și aplicat în dependență de capacitățile și interesele fiecărui stat în parte, dar și a intereselor comune. Se vor lua în considerare și factori ca: poziție geografică, situația economică, stadiul relație dintre UE și stat respectiv. Totuși, Uniunea Europeană nu a reușit încă să-i convingă pe partenerii săi să aplice obiectivele și valorile pe care și li-au asumat statele semnatare. Liderii de la Bruxelles, acordă suport tehnic și financiar statelor din cadrul Parteneriatului Estic dar discrepanța de pe continent nu dispare ci din contra se mărește. La capitolul respectării drepturilor omului și bunei guvernări, statele din Nordul Africii sunt restanțiere, chiar dacă UE alocă un suport deosebit statelor africane. Ca urmare principiile și obiectivele Uniunii Europene sunt bine definite, însă datorită interesului limitat în zonele sus menționate și lipsa unei voci puternice în cadrul relațiilor internaționale, obiectivele nu sunt implementate de statele partenere. Aceasta se mai datorează că UE nu este un gigant în politica externă, comparativ cu SUA sau Rusia, ci mai degrabă o entitate care abia î-și croiește loc între liderii mondiali. INSTRUMENTELE P E V PEV va implementa o serie de instrumente de natură politico-juridice pentru a contura importanța dimensiunii bilaterale dintre UE și statele vecine. Acordurile de asociere – obiectivul de bază urmărit este întărirea legăturii dintre Uniunea Europeană și partenerii săi pentru stabilirea unor relații durabile, bazate pe reciprocitate, solidaritate, parteneriat și cooperare în vederea dezvoltării. De asemenea, acordurile prevăd cadrul de desfășurare regulată a dialogului politic privind problemele bilaterale sau internaționale de interes comun. Astfel de Acorduri s-au semnat cu Tunisia, Israel, Maroc, Iordania, Palestina, Egipt, Algeria, Liban, Moldova, Georgia și Ucraina.15 15 Ibidem.

14 Acorduri de stabilitate și asociere – sunt predestinate statelor din Balcanii de Vest. Aceste acorduri au o rază de impact mare de cât acordurile încheiate cu statele candidate din Europa centrală, un sistem care permite colaborarea mai eficienta a uniunii cu fiecare stat în parte. Perspectiva statelor din Balcani prin acordurile de stabilite și asociere sunt stipulate de către Consiliul European de la reuniunea de la Feira. Acordurile de Parteneriat și Cooperare – se axează pe o agendă de reformare legislativă aproximativă fără a stabili și termene fixe. Termenele se stabilesc prin documente strategice, planuri de acțiune, agende de parcurs și ca modalități de evaluare, rapoartele de țară și rapoartele de monitorizare. Documentele strategice definesc principiile, scopurile geografice, metodologia de implementare a instrumentelor de Politică Europeană de Vecinătate și problematica cooperării regionale. Se regăsesc și programele multianuale ce includ prioritățile de asistență și finanțare a programelor. Rapoartele de țară demonstrează progresele înregistrate prin aplicarea acordurilor bilaterale și a reformelor. Ele prezintă situația politică, economică și socială a statului respectiv, bazându-se pe prioritățile PEV. Planurile de acțiune definesc obiectivele ce stau la baza relațiilor dintre statul respectiv și UE pe termen scurt și mediu. Sunt stipulate metodele prin care se vor atinge obiectivele asumate de fiecare parte. Termenul planurilor de acțiune este de minim 3 ani și pot fi prelungite prin decizie amiabilă. Aceste planuri sunt evaluate în baza rapoartelor de monitorizare. SURSELE DE FINANȚARE Uniunea Europeană a oferit mai multe fonduri după 2007, aplicând noi reguli pentru folosirea lor și integrarea treptată în unele piețe. Finanțarea Politicii Europene de Vecinătate este influențată de bugetul UE, de stadiul negocierilor între statele membre și necesitatea înregistrării unor progrese ale reformelor în statele referente. Există 5 fonduri de bază predestinată spre 3 spații geografice specifice: INTERREG, PHARE; TACIS ele sunt predestinate spațiului ex-sovietic, CARDS pentru spațiul balcanic și MEDA pentru spațiul mediteraneean. Pentru perioada 2014-2020, Uniunea Europeană va pune la dispoziție 15 miliarde de Euro pentru stabilizarea țărilor din vecinătate prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate (IEV). Aceasta înseamnă o creștere a investițiilor europene cu 3 miliarde mai mult față de perioada 2007-2013.

15 Astfel PEV î-și propune să mobilizeze fonduri suplimentare prin colaborarea cu principalele instituții financiare internaționale și prin intermediul Facilității de investiții pentru vecinătate. În ultimii ani se observă o necesitate mai mare de sprijin financiar și economic din partea instituțiilor internaționale pentru depășirea fenomenului de tranziție. Agendele de asociere și prioritățile parteneriatului vor sta la baza stabilirii domeniilor care vor beneficia în mod prioritar de asistentă̆. Alocările bilaterale pentru țările partenere vor reflecta prioritățile PEV și nivelul lor de ambiției, iar angajamentul față̆ de reform ă și pune rea în aplicare a reformelor vor continua să ghideze alocarea de fonduri în cadrul programului unic PEV.16 16 Comunicatul Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, Bruxelles, 18 noiembrie 2015 https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/joint-communication_review-of-the-enp_ro_0.pdf, accesat în 2 aprilie 2019

16 1.4 POLITICA DE ADERARE A UNIUNII EUROPEANE CONDIȚIILE DE ADERARE În baza articolului 49 al Tratatului Uniunii Europene (TUE) pentru ca un stat să devină membru al uniunii, trebuie să fie un stat european și să îndeplinească următoarele principii: al libertății, democrației, respectării dreptului omului și al libertăților fundamentale și statului de drept. De asemeni trebuie să aplice criteriile de la Copenhaga din 1993. Reuniunea elitelor europene la Copenhaga, în iunie 1993, au adus în evidență pentru prima dată condițiile de aderare, care stabilesc anumite norme pentru statele care aspiră la aderare: • Stabilitatea instituțiilor care garantează statul de drept, democrația, drepturilor omului, respectarea și protecția minorităților. • Economie de piață funcțională, capabilă și eficientă de a face față concurenței pieței din cadrul UE • Îndeplinirea obligațiilor de membru și aderarea la obiectivele uniunii politice, economice și monetare. Primul criteriu are o conotație mai mult politică care caracterizează condiția prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare, în timp ce celelalte criterii vor fi realizate până la momentul aderării. Al treilea criteriu menționează ideea că noii candidați trebuie să ajusteze politicile și normele europene la legislația națională. În baza acestor condiții, procesul de reformare a întregului mecanism național are un impact major în procesul de aderare la UE dar are și un caracter ireversibil. Comisia Europeană monitorizează cum se îndeplinesc aceste condiții iar rezultatul î-l prezintă în Rapoartele de Țară.17 Pentru a demara negocierile cu UE, statul respectiv trebuie să depună o cerere de aderare la Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană î-și expune părerea asupra acestei chestiuni, iar Parlamentul European în baza procedurilor specifice trebuie să dea un aviz. Dacă Comisia dă un răspuns pozitiv, atunci Consiliul va decide prin vot unanim dacă statul respectiv va primi statul de țară candidat. Într-un prim stadiu al negocierilor, se efectuează o analizată amănunțită a asemănării legislație statului-candidat cu cea europeană, denumită altfel și screening18. 17 Condițiile de aderare la UE https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/policy/conditions-membership_en, accesat în 13 aprilie 2019. 18 Condițiile de screening https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/5c93a9e3-f5b7-4567-88aa-eaa55451a0a1 p.7, accesat în 13 aprilie 2019

17 Se derulează apoi negocierile de aderare, pe capitole, fiecare capitol este supus negocierilor, în momentul în care Uniunea Europeană decide că statul-candidat a atins un nivel minim de adoptare a legislației europene din domeniu. Comisia va efectua un raport de screening pentru fiecare capitol în parte. Pentru fiecare capitol, statul candidat depune un document de poziție. Atunci când statele membre decid, în baza evaluării Comisiei, că statul respectiv a îndeplinit criteriile de referință, statul-candidat va înainta poziția de negociere. Comisia informează mereu Parlamentul și Consiliul despre succesele înregistrate de statul-candidat prin rapoartele de monitorizare anuale.19 Rezultatele negocierilor pentru toate capitolele sunt incluse, după încheierea acestora cu succes, într-un Tratat de Aderare convenit între Consiliu și stat-candidat. După examinarea Comisiei și aprobării de către Parlamentul European, Tratatul de Aderare este semnat de statele membre și statul-candidat. Având în vedere importanța caracteristicilor economice ale statelor-candidate (dezvoltare economică, dezvoltarea agriculturii), procesul de extindere î-și va pune amprenta asupra unor politici comune (politica de mediu, politica regională, politica energetică). Negocierile și perioada de aderare au o durată diferită de la stat la stat. În dependență de gradul de pregătire, de ritmul în care sunt aplicate normele și recomandările din partea Uniunii Europene. Pentru un atingerea acestui obiectiv bine definit, UE ajută statele aflate în curs de aderare, să devină economii pe piețe competitive. Astfel, statele aflate într-un proces de aderare trebuie să aplice reforme economice pentru nu doar a atinge normele europene ci și să le aplice eficient. Trebuie sa creeze instituții cu autoritate independentă și transparentă iar unele instituții să fie reorganizate. Pentru implementarea acestor reforme este nevoie de investiții semnificative, iar Uniunea Europeană dispune de programe și mecanisme care furnizează asistență financiară statelor aflate în curs de aderare pentru realizarea acestora.20 Procesul de integrare a țărilor membre ale Uniunii Europene reprezintă un model de integrare totală prin care statele urmăresc să formeze o nouă entitate politică, economică și socială la o scară mare. Această integrare teritorială este un proces dinamic, progresiv, de formare unei noi identități bazată pe un sentiment de solidaritate pe toate domeniile. Este un proces unic in istorie prin care economiile naționale creează o nouă entitate supranațională, pornind de la domeniul economic și finalizând cu cel politic. 19 Ibidem, p.8 20 Ibidem, p.9

18 C A P I T O L U L I I R E P U B L I C A M O L D O V A ȘI U N I U N E A E U R O P E A N Ă 2.1 ITINERARUL STRATEGIC ÎN RELAȚIILE MOLDO-EUROPENE Uniunea Europeană este o entitate politică influentă care reprezintă un gigant economic, comercial, financiar, valutar, cultural pe arena relațiilor internaționale. Procesul de integrare europeană a contribuit semnificativ la dezvoltarea statelor membre care continuă să se aprofundeze în procesul de europenizare. Pentru Republica Moldova apropierea sa către marea familie europeană reprezintă un scop strategic care va accelera procesul de dezvoltare și soluționare a problemelor politice, economice, sociale dar și o cooperare mai eficient pe domeniul conflictului transnistrean.21 Republica Moldova și-a proclamat independența la 27 august 1991 ca fiind una din statele succesoare ale Uniunii Sovietice. De atunci și până în prezent s-au întreprins mai multe acțiuni ce au impulsionat relația Republica Moldova-Uniunea Europeană. Cadrul juridic care stă la temelia relațiilor moldo-europene este Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) care a fost semnat la 28 noiembrie 1994 pentru o perioada de 10 ani. Moldova devine la 13 iulie 1995 primul stat din Comunitatea Statelor Independente (CSI) care aderă la Consiliul Europei, aceasta reprezentând un pas important spre apropierea Republicii Moldova către UE. În 2001 Moldova devine stat membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și al Pactului pentru Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. În 2002, la inițiativa Marii Britanie și Suediei, Comisia Europeană a lansat un document prin care propunea țărilor aflate în vecinătatea uniunii, inclusiv Moldovei, colaborarea cu Uniunea Europeană pe mai multe domenii și familiarizarea populației cu modelul european. Odată cu lansarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV) în 2004, a fost semnat un nou document politic – Planul de Acțiuni Uniunea Europeană- Moldova pe o perioadă de 3 ani (2005-2008) care avea drept scop țintă accelerarea reformelor politice, economice, sociale și aprofundarea relațiilor cu UE.22 21 Lequesne Chr. „Statele membre ale Uniunii Europene”, Chișinău: Cartier, 2009, p.23. 22 Ana Bălățel, „Moldova și UE în contextul politicii europene de vecinătate: Realizarea Planului de Acțiuni UE-Moldova”, Chișinău: Arc, 2008 p.22.

19 Consider, semnarea noului Planul de Acțiuni Uniunea Europeană- Republica Moldova, ca fiind un pas strategic foarte important din partea UE, deoarece în 2004 apar tensiunii în relațiile moldo-ruse, din cauza respingerii Memorandumului Kozak, (acest plan avea drept scop rezolvarea conflictului transnistrean prin federalizarea țării) dar și a instaurării embargoului asupra vinurilor, fructelor și a legumelor moldovenești. Astfel în 2004, Vladimir Voronin a câștigat încă un mandat de președinte datorită schimbării politicii externe spre Uniunea Europeană, fiind susținut de câțiva lideri din statele membre ale UE și în special de Traian Băsescu. Astfel, în urma semnării PAUEM, Moldova s-a angajat în accelerarea cooperării pe domeniile politice, economice, de securitate și culturale. Pentru executarea eficientă a acestor reforme au fost create comisii interministeriale pentru promovarea politicii de integrare europeană, iar în perioada 2005-2006 Comisia Europeană a acordat asistență tehnică și financiară în valoare de 42 mln. euro Republicii Moldova prin programul TACIS. Cele mai importante acțiuni întreprinse în cadrul relațiilor Moldova-UE de la semnarea Pactului de Acțiuni au fost: desemnarea Reprezentantului Special al UE în Moldova, instituirea Delegației Comisiei Europene la Chișinău, lansarea misiunii Uniunii Europene de asistență la frontiera Republicii Moldova și Ucraina, includerea Republicii Moldova pe lista statelor care beneficiază de sistemul generalizat de preferințe (SGP+). Un domeniu cheie care a cunoscut un adevărat succes a fost facilitarea regimului de călătorie a cetățenilor moldoveni în spațiul european. La 10 octombrie 2007 a fost semnat acordul de facilitare a regimului de vize și readmisie a cetățenilor, deschiderea Centrului Comun de Eliberare a Vizelor pe lângă Ambasada Ungariei la Chișinău. Nu în ultimul rând, la 6 iunie 2008 UE și Moldova au încheiat un Parteneriat de Mobilitate, care urmărea eliminarea cauzelor economice și sociale ce promovează migrația ilegală a cetățenilor moldoveni și crearea condițiilor necesare pentru deplasarea legală a forței de muncă calificate din Moldova în Uniunea Europeană. Din perspectiva proprie, consider un succes pentru Republica Moldova, reușita de a semna un Parteneriat de Mobilitate cu UE. Rolul acestui acord a însemnat pentru cetățenii moldoveni o posibilitate de a călători în siguranță spre UE, în baza unor acte să muncească legal pe teritoriul statelor membre și nu in ultimul rând stoparea traficului de ființe umane. Pentru Uniunea Europeană, securitatea la granițele sale reprezintă o politică de o importanță deosebită. De aceia UE și SUA au un statut de observatori în procesul de negocieri a formatului “5+2” pentru soluționarea conflictului transnistrean. UE a dat un impuls în schimbarea formei de negociere al acestui conflict, forțând Tiraspolul să negocieze. Liderii europeni au creat o strategie de susținere a Moldovei bazată pe 3 nivele:

20 • restricții de călătorie și lansarea misiunii de asistență la frontieră (EUBAM) 2006 • europenizarea Moldovei pentru a fi mai interesantă pentru locuitorii din stânga Nistrului • beneficieri economice mai mari în cazul reîntregirii statului.23 Odată cu venirea partidelor pro-europene la cârma Republicii Moldova, procesul de integrare europeană a cunoscut o dezvoltare și mai puternică. Până în 2009, conducerea comunistă nu a intensificat măsuri concrete pe agenda politică între UE și Moldova, iar pentru noua conducere a însemnat angajarea în atingerea acestor obiective. Astfel din 2010, UE a decis inițierea negocierii unui nou acord pentru cooperarea cu UE, deschiderea graduală a produselor moldovenești pe piața europeană, beneficierea de noi mecanisme de finanțare, semnarea unui acord de cooperare cu Banca Europeană de investiții, și negociere unui acord de eliminarea vizelor cu Uniunea Europeană. Lansarea Parteneriatului Estic în 2009 a avut drept scop aprofundarea relațiilor dintre părți prin extinderea domeniilor cooperării atât pe dimensiunea bilaterală, cât și cea multilaterale. Subiectele care stau la baza cooperării sunt: democrația, buna guvernare și stabilitatea, integrarea economică și adaptarea la politicile comune europene, securitatea energetică. Planul de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană a fost înlocuit în 2014 de Acordul de Asociere, care includea 7 titluri: Principii generale; Dialogul politic și reforma, cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate; Justiție, liberate, și securitate; Cooperarea în sectorul economic și alte sectoare; Comerțul și aspecte legate de comerț; Asistența financiară și prevederi privind combaterea fraudelor și controlul; Dispoziții instituționale, generale și finale. În august 2017 a fost aprobată o nouă Agendă de Asociere pentru perioada anilor 2017-2019, conținând priorități pe termen scurt și mediul de cooperare. Totodată, suplimentar structurilor de cooperare stabilite prin Acordul de Asociere, dialogul politic între RM și UE este asigurat prin intermediul reuniunilor în formatul Dialogului Politic UE-Moldova care se desfășoară în mai multe formate în cadrul cărora se discută parcursul reformelor în Moldova, relațiile RM-UE și subiecte de interes comun în domeniul politicii externe și de securitate.24 23 Comentariu de Nicu Popescu, Întâlnirea Voronin-Smirnov în umbra Uniunii Europene, 25 aprilie 2008 http://www.allmoldova.com/ro/news/ntlnirea-voronin-smirnov-n-umbra-uniunii-europene-comentariu-de-nicu-popescu-cercettor-la-consiliul-european-pentru-relaii-externe-londra, accesat în 20 aprilie 2019.

21 Consider că traseul strategic al Republicii Moldova spre Uniunea Europeană a fost și este încă unul incert. Din anul 2004, de când Președintele Vladimir Voronin a orientat țara spre intensificarea relațiilor moldo-europene, acest dialog mereu a oscilat. Din păcate Moldova nu a reușit să mențină un itinerar constat spre aplicarea reformelor, bunelor practici sau a unei stabilități în plan politic și economic. Desigur, perioada 2010-2014 a fost cea mai de succes în relația cu Uniunea Europeană, anume atunci s-a semnat Acordul de Asociere și Liberalizarea Regimului de Vize. Dar din cauza unei elite politice moldovenești slabe și ineficiente nu a reușit să asigure aplicarea eficientă a condițiilor europene, care până la urmă sunt în interesul cetățeanului de rând. Relația Republica Moldova-UE, trebuie repornită prin aplicarea reformelor în justiție, îndeplinirea Acordului de Asociere dar și dorința elitelor politice de a intensificarea dialogului pentru semnarea unor noi tratate care vor aduce noi beneficii cetățenilor Republicii Moldova. Moldova v-a trebui să-și stabilească o agendă reală asupra soluționării conflictului transnistrean, deoarece atât timp cât staționează trupele militare rusești pe teritoriul ei nu e posibilă nici o integrare europeană. Astfel Președintele Statului, Președintele Parlamentului, Prim-Ministru vor trebui sa vorbească pe o singură voce în ce privește modalitatea de soluționare a diferendului. Nu în ultimul rând să se negocieze într-un format de 6 state: Moldova, Transnistria, România, UE, Rusia și SUA. Anume prin acest format ar trebui de negociat deoarece Rusia și SUA ar putea promite garanții ambelor părți spre soluționare. Miza în această zonă este foarte mare atât pentru Est cât și pentru Vest. Republica Moldova nu este un stat cu potențial economic mare sau este bogată în resurse naturale ci în poziția ei geo-politică. Este frontiera între 2 lumi diametral opuse, care se ciocnesc cap în cap. Consider că pe viitor, Moldova va trebui să renunțe la caracterul ei de stat neutru de oarece o face vulnerabilă în fața Rusiei și o oprește din avântul european.

22 2.2 P A R T E N E R I A T U L E S T I C Evenimentele care s-au desfășurat cu repeziciune la granițele răsăritene ale UE sau în zonele din apropierea ei, au semnalat nevoia creării unui parteneriat serios cu acestea. Orice proces care are loc în Europa de Est și Caucazul de Sud are un impact direct asupra Uniunii. Statele din aceste zone au ajuns tot mai aproape de UE prin valurile succesive de extindere, fără însă a se pregăti pentru un cadru susținut a promovării securității, stabilității și prosperității. Fiecare dintre statele vizate implementează reforme politice, sociale și economice, având ca și inspirație valorile Uniunii Europene. Conflictul ruso-georgian din luna august 2008, a semnalat vulnerabilitatea acestor țări și lipsa de pregătire a comunității internaționale de a lua o poziție coerentă în cazul apariției unor situații similare. De aceea, politica UE în această zonă trebuie să fie puternică, pro activă și coerentă.25 Polonia și Suedia au prezentat în mod oficial propuneri pentru un "Parteneriat Estic26" între UE și vecinii săi Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova și Ucraina – Polonia prezentând acordul ca pe o cale spre aderarea la UE. În decembrie 2008, Comisia Europeană a lansat Parteneriatul Estic, o politică bazată pe o abordare diferențiată și dedicată sprijinirii fiecărui stat-țintă, în vederea: îmbunătățirii accesului la piață și promovării zonelor de liber schimb; sporirii mobilități între Uniune și parteneri săi estici; asigurării reciproce a securității energetice; sprijinirii dezvoltării economice și sociale. Summitul Parteneriatului Estic s-a desfășurat la Praga, la 7 mai 2009, în format UE 27 (la nivelul șefilor de stat și de guvern) + 6 reprezentanți ai statelor țintă Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina. În cursul lunii iunie 2009, Președinția cehă a lansat Platformele tematice, componente ale dimensiunii multilaterale Consiliul European din 10 – 11 decembrie 2009 a reiterat în concluziile sale angajamentul Uniunii în această zonă, salutând primii pași efectuați în sensul celor stabilite la Summitul de la Praga. Relațiile UE cu partenerii săi vor avea în vedere promovarea reformelor politice și socio-economice, în direcția apropierii acestora de standardele comunitare. Parteneriatul Estic cuprinde 2 dimensiuni: • bilaterală – reprezintă negocierea de Acorduri de Asociere, realizarea unor Zone de aprofundare a comerțului liber și eliminarea regimului de vize pentru călătoriile în spațiul european. 25 Fișa de Informare nr.5 Parteneriatul Estic, București, 03 decembrie 2008 http://www.camera-deputatilor.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_433.pdf, accesat în 29 aprilie 2019. 26 ibidem.

23 • multilaterală – 4 platforme tematice: “Democrație, buna guvernare și stabilitate”, “Integrare Economică și convergența cu politicile comunitare”, “Securitate energetică”, “ Contacte între persoane”, paneluri de lucru la nivelul de experți și programe pilot care permit angajarea partenerilor ca un grup, fiind vector de facilitare a schimbului de informații și experiență în procesele de tranziție, reformă și modernizare. Acest parteneriat ambițios urmărește apropierea cât mai strânsă a Uniunii Europene cu partenerii săi estici. Astfel se dorește adâncirea nivelului de angajare politică, inclusiv perspectiva semnări de acorduri de asociere, integrare extinsă în economia europeană, facilitatea călătoriilor cetățenilor din această regiune spre UE cu îndeplinirea angajamentelor de natură a politicii de securitate. UE va sprijini eforturile partenerilor săi în implementarea reformelor prin creșterea asistenței financiare. Parteneriatul Estic coincide cu dorința vecinilor răsăriteni ai Uniunii Europene de a se apropia la valorile occidentale. Liderii europenei au o responsabilitate din ce în ce mai mare față de statele din est în depășirea provocărilor economice și politice care atentează la dezvoltarea lor. Comisia Europeană și-a propus lansarea unui cadru multilateral de cooperare. Principalele particularități ale acestui program sunt: • acorduri de asociere, care vor include și acorduri de liber schimb consolidate • programe de finanțare care vor acordate pentru îmbunătățirea capacității administrative a statelor estice; • adaptarea și ajustarea progresivă a legislației naționale la cea europeană și integrarea în economia europeană; • dezvoltarea unei rețele de liber schimb între parteneri, care ar putea transforma o comunitate economică de vecinătate; • Comisia va analiza posibilitatea de mobilitate a lucrătorilor, cu scopul de a deschide și mai mult piața forței de muncă a UE • promovarea piețelor regionale, de energie electrică, eficiența surselor de energie regenerabile, dezvoltarea coridorului energetic.27 27 Liliana Kipper, “Parteneriatul Estic”, prwave.ro București, 3 decembire 2008, https://www.prwave.ro/parteneriatul-estic-un-nou-capitol-in-relatiile-ue-cu-partenerii-sai-rasariteni/ accesat în 30 aprilie 2019

24 Participanții la Summit-ul de la Varșovia (29-30 septembrie 2011) au ajuns la un acord privind consolidarea cooperării în domeniile privind libertatea, securitatea și justiția. Se va colabora în continuare, în special pe prevenirea și combaterea migrației ilegale, promovarea migrației și mobilității sigure și legale și gestionarea integrată a frontierelor, combaterea traficului de droguri, a crimei organizate, a traficului de ființe umane și a spălării banilor, lupta contra terorismului și a corupției. De menționat e că în baza Procesului Söderköping (lansat în 2001 pentru a coordona cooperarea transfrontalieră în materie de azil, migrație și gestionare a frontierelor pentru țările din granița estică a Uniunii Europene)28, participanții de la Varșovia vor consolida dialogul asupra procesului de migrație. Obiectivul de atins pentru Parteneriatul Estic este sporirea mobilității cetățenilor într-un mediu sigur și bine gestionat. Summit-ul de la Vilnius (28-29 noiembrie 2013) a înregistrat un progres în stabilirea noilor acorduri de asociere, inclusiv al Acordului de Liber schimb Aprofundat și Cuprinzător, între UE și unele țări estice. Aceste acorduri au drept scop sprijinirea reformelor în accelerarea asocierii politice și integrării economice. UE a încercat să salveze un acord istoric de asociere și un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Ucraina, dar cu toate acestea Președintele ucrainean Viktor Ianukovici susținut că nu va semna un acord cu UE atât timp cât liderii de europeni au respins negocierile tripartite cu Rusia. De asemenea liderul de la Kiev a dorit acordarea unui ajutor economic mai consistent în cazul înrăutățirii relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă. Chiar dacă în cazul Ucrainei sa înregistrat un eșec, progresul s-a înregistrat cu alte 2 state Republica Moldova și Georgia. Ambele Acorduri au fost parafate în ultima zi a summit-ului, iar în cazul Azerbaidjanului a fost semnat un acord pentru a simplifica procedurile pentru anumite categorii de vize. În opinia multor experți, Rusia a pus mari presiuni asupra Ucrainei pentru a anula semnarea unui acord cu UE, amenințându-i cu sancțiuni comerciale și facturi mari pentru gaze. Oare UE ar fi putut negocia mai bine acest acord de asociere cu Ucraina? Una din problemele acestui Parteneriat Estic e că nu pentru toate statele membre reprezintă o prioritate acest segment a Politicii de Vecinătate. Statele din est și-au reiterat dorința ca Uniunea Europeană să-ți susțină poziția cu mai multă încredere. 28 Procesul de cooperare transfrontalieră / Söderköping https://www.iom.int/jahia/webdav/shared/shared/mainsite/microsites/rcps/rcp_bkk/pres_soderkoping.pdf, accesat în 3 mai 2019

25 Diplomații UE au recunoscut că este nevoie de o analiză asupra refuzului Ucrainei de a parafa acordul de asociere și nevoia de a-și reorganiza politica asupra statelor din cadrul Parteneriatului Estic. Summitul de la Riga (21-22 mai 2015)29 a realizat progrese semnificative în relațiile dintre UE și cele șase țări partenere. Acordurile de asociere, care includ zonele de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina, au intrat pe deplin în vigoare, deschizând noi oportunități pentru o cooperare mai strânsă în ceea ce privește soluționarea principalelor provocări, precum și integrarea economică și schimburile comerciale. Schimburile comerciale dintre cele trei țări partenere asociate și UE s-au intensificat considerabil. Punerea în aplicare a acestor acorduri va fi efectuată în baza programelor de asociere. În urma unei serii de reforme ambițioase, s-a instituit regimul de călătorii fără viză către spațiul Schengen pentru posesorii de pașapoarte biometrice din Georgia și Ucraina, acest regim adăugându-se regimului similar instituit din 2014 pentru Republica Moldova. Acest summit a însemnat ceva mai mult pentru aceste 3 state. Un amendament de ultim moment la proiectul declarației finale a Summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga a adus vești bune pentru R. Moldova, Georgia și Ucraina. Noul text a fost negociat în ultimele ore dinaintea reuniunii și includea o referință la „aspirațiile europene și opțiunea europeană”. Inițial, presa mondială menționa că la Summit nu vor fi luate decizii senzaționale. În documentul final nu se va vorbi despre acordarea "perspectivei europene" statelor din Parteneriatul Estic, iar subiectul privind ridicarea vizelor pentru Georgia și Ucraina va fi amânat.30 Totuși datorită unor eforturi susținute ale diplomaților din Polonia, Țările Baltice, România care au făcut lobby pentru interesele țărilor care au semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană a fost introdusă acea sintagmă care recunoaște aspirațiile europene ale R. Moldova, Ucrainei și Georgiei. Formularea înseamnă faptul că UE acceptă, de această dată, aspirațiile statelor partenere asociate față de integrarea europeană în perspectivă, pe baza Tratatului UE și a criteriilor de la Copenhaga, acolo unde se menționează faptul că un stat EUROPEAN, care îndeplinește criteriile de la Copenhaga – politice, economice – poate depune cererea pentru începerea negocierilor de aderare la UE. 29 Comisia Europeană, Comunicat de presă http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4845_ro.htm accesat în 3 mai 2019. 30 “La Riga are loc Summitul Parteneriatului Estic”, noi.md, 22 mai 2015 https://noi.md/md/news_id/61527, accesat în 3 mai2019.

26 Summitul de la Bruxelles (24-25 noiembrie 2017) a aprobat douăzeci de acțiuni concrete prin care se stabilește un plan de lucru clar pentru viitor și care trebuie realizate până în anul 2020. Printre acestea se numără: • mai mare implicare a organizațiilor locale ale societății civile și sprijin orientat în special către acestea; • sprijinirea întreprinderilor și acordarea de împrumuturi în moneda locală, în parteneriat cu principalele instituții financiare internaționale; • îmbunătățirea capacității țărilor partenere de a valorifica oportunitățile de schimburi comerciale, atât cu UE, cât și între ele; • dezvoltarea unor legături de transport mai bune și mai sigure până în 2030, cu investiții pe termen lung care să contribuie la conectarea țărilor partenere atât cu UE, cât și între ele; • un pachet digital, care să includă măsuri concrete vizând armonizarea prețurilor de roaming și reducerea tarifelor de roaming între țările partenere, un acces mai ușor și mai ieftin la internet prin punerea în aplicare a unor strategii naționale privind banda largă, precum și sprijinirea creării de locuri de muncă în industriile digitale; • un nou pachet substanțial de sprijin pentru tineret și educație;31 Summit-ul Parteneriatului Estic nu a oferit o perspectivă financiară nouă celor 6 state non-UE care fac parte din acest format și nici nu a avansat în oferirea unei perspective de aderare. Se reafirmă formula extrem de ambiguă agreată la summit-ul precedent de la Riga din 2015: fiecare partener are „dreptul suveran de a a alege nivelul la care aspiră în relațiile sale cu Uniunea Europeană“. Cu alte cuvinte, dacă o țara dorește să adere la UE, nimic nu o împiedică, dar nici nu se încurajează un astfel de demers. Pentru anul 2018, Republica Moldova a efectuat un bilanț în ce privește implementarea celor 20 de Livrabile ale Parteneriatului Estic către 2020. Acest raport a fost întocmit de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) din Moldova, în parteneriat cu Platforma Națională a Forului Societății Civile a Parteneriatului Estic și Fundația Konrad Adenauer. Documentul a inclus o analiză independentă a celor 20 livrabile structurate în cinci domenii cheie, și anume: 31 Comisia Europeană – Comunicat de presă, „Summitul Parteneriatului Estic din 2017: Împreună, mai puternici”, Bruxelles, 24 noiembrie 2017 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4845_ro.htm , accesat în 3 mai 2019.

27 Livrabile intersectoriale; Dezvoltarea economică și oportunitățile pieței; Consolidarea instituțiilor și a bunei guvernări; Conectivitatea, eficiența energetică, mediul; Mobilitatea și contactele interumane. La capitolul livrabile intersectoriale, se observă că societatea civilă moldovenească începe a ocupa un rol important în monitorizarea politicilor și schimbarea relației dintre autorități și cetățeni. Indiferent de progresul înregistrat, totuși activitatea societății civile este încă marginalizată. Un alt domeniu abordat, este cel al egalității de gen și non-discriminare. Experții propun realizarea unor măsuri pentru a întări participarea sporită a femeilor în viața publică. În același timp, mai multe obiective cu privire la comunicarea strategică a UE în Republica Moldova sunt în proces de realizare.32 În perioada 2017-2018, UE și-a întărit pozițiile în societatea moldovenească, prin intensificarea imaginei sale asupra susținerii cetățenilor, și dezvoltării mass-mediei independente. Un factor major în prevenirea dezinformării externe și interne a cetățenilor l-a avut organizațiile neguvernamentale. Recent, Codul serviciilor media audiovizuale a fost revizuit și modificat. Totuși conceptele ca: pluralismul și independența mass-mediei în Moldova continuă să fie afectată în mare parte din cauza cartelelor pe piața de publicitate în mass-media și audiența care favorizează în mare parte doi actori politici dominanți. În domeniul economic s-au înregistrat progrese vizibile. Datorită Zonei de Comerț Liber Aprofundat exporturile spre UE au crescut simțitor în 2018 până la 70%, fiind înregistrate peste 1748 de companii care au exportat în UE în anul 2018. De asemeni este nevoie de o implicație mai puternică din parte diplomației economice regionale pentru a încuraja și promova comerțul și investițiile în special între țările asociate ale Parteneriatului Estic. O contribuție aparte în acest sens îi revine Programului EU4Business. Sistemul bancar a suferit unele din cele mai majore schimbări. Astfel autoritățile au întreprins și au lichidat beneficiarii care nu aplicau legile bancare privind transparența. IMM-urile vor trebui să se reorganizeze și să se axeze pe inovații, să inițieze campanii pentru a pune în mișcare competitivitatea și a intensifica oportunitățile de creditare. Experții au sugerat întreprinderea a unor noi măsuri privind abordarea constrângerii concurenții față de piețele agricole cheie în Moldova și eliminarea barierelor pentru intrarea unor afaceri noi și inovaționale, cu potențial mai mare de generare a veniturilor. 32 Institutul pentru Politici și Reforme Europene, „20 de livrabile pentru 2020”, Chișinău, 19 decembrie 2018, http://ipre.md/wp-content/uploads/2018/12/Concluzii_Raport_20-Livrabile-pentru-2020_19.12.2018.pdf, accesat în 6 mai 2019.

28 Un eșec total s-a înregistrat pe domeniul consolidării instituțiilor și a bunei guvernări. În privința supremației legii, mecanismelor anticorupție și reformei judiciare s-a înregistrat regres deși a fost consolidat cadrul instituțional și legislativ. Îndeplinirea reformei teritorial-administrative și consolidarea procesului de supraveghere bugetară rămân problemele de bază în ce privește realizarea reformei administrației publice. În perioada aceluiași an, pe domeniul securității au a fost întreprinse mai multe politici care vizează apărarea națională, securitatea informațională și cibernetică a Republicii Moldova. A fost lansată Adunarea Interparlamentară a Georgiei, Moldovei și Ucrainei care și-a propus să promoveze o agendă comună în domeniul securității. Indiferent de acțiunile aplica de guvern, Republica Moldova rămâne expusă amenințărilor hibride și are nevoie de un mecanism eficient de depistare și combatere a riscurilor de securitate.33 Segmentele care vizează conectivitatea, eficiența energetică și mediul ambiant sunt în curs de implementare. Totodată, este prioritară transpunerea domeniului de siguranță rutieră. Ca proiect strategic în ce privește securitatea energetică, este necesară finalizarea construcției rețelei de gaze naturale Ungheni-Chișinău către anul 2020, precum și urgentarea proiectului prioritar de interconectare cu energie electrică cu România către anul 2020. Ultimul domeniu analizat a fost cel care vizează mobilitatea și contactele interumane. Liberalizarea regimului de vize și parteneriatele de mobilitate a adus beneficii vizibil. Peste 1,5 milioane cetățeni au călătorit în UE fără vize. Pentru Moldova rămâne prioritar asigurarea implementării tuturor condițiilor în domeniul combaterii corupției și a spălării banilor. În domeniul educației și tineretului, Moldova beneficiază de programele UE cum sunt EU4Youth sau Erasmus+. A fost creată Școală Europeană a Parteneriatului Estic.34 O evoluție importantă este adoptarea recentă a Foii de parcurs pentru integrarea Republicii Moldova în Spațiul European de Cercetare pentru 2019-2021. Cu toate acestea, există 3 ideii care ilustrează marele provocări ale Parteneriatului Estic în îndeplinirea promisiunii de a servi "angajamentul comun față de stabilitatea, securitatea și prosperitatea Uniunii Europene, a țărilor partenere și a întregului continent european" . 33 Ibidem. 34 Comunicat de presă, Delegația Uniunii Europene în Moldova, „Prima Școală Europeană a Parteneriatului Estic s-a deschis astăzi la Tbilisi„ Chișinău, 9 noiembrie 2018, https://eeas.europa.eu/delegations/moldova/50078/prima-școală-europeană-parteneriatului-estic-își-deschide-ușile-la-tbilisi_ro, accesat în 6 mai 2019.

29 În primul rând, oferta UE privind posibila aderare a statelor semnatare al Acordului de Asociere a fost limitată și nu a inclus în mod explicit o perspectivă de aderare. Cu toate acestea, preambulul acordurilor de asociere face aluzie la aspirațiile țărilor din cadrul Parteneriatului Estic de a adera la Uniunea Europeană atâta timp cât îndeplinesc, condițiile de aderare consacrate în art. 49 TUE. Cu toate acestea, după referendumul olandez privind Acordul de asociere cu Ucraina din 6 aprilie 201635, Țările de Jos au insistat asupra unei schimbări de viziune a Consiliului European, ce țin de perspectiva teoretică de aderare. Uniunea Europeană este împărțită în două tabere între cei care văd Parteneriatul Estic ca un simplu program de colaborare cu statele ex-sovietice: Olanda, Franța, Italia, Spania și Germania, în timp ce statele baltice și cele din Visegrad cer crearea unei căi de apartenență europeană tocmai pentru vecinii din est. În al doilea rând, în ciuda angajamentelor retorice ale conducerii țărilor din Parteneriatul Estic, progresele înregistrate în reformele politice și economice interne au fost inegale și lente. Lipsa controalelor și a echilibrului de putere, justiția slabă și corupția endemică rămân obstacole grave pentru țările care au încheiat un acord de asociere cu Uniunea Europeană. În pofida suportului acordat de UE, guvernările de la Chișinău au „reușit”, pe parcursul ultimilor ani, mai mult să dezamăgească, decât să dezvolte colaborarea cu Bruxelles-ul. Clasa politică moldovenească a mimat realizarea mai multor reforme și angajamente asumate în cadrul Acordurilor, iar relația cu UE a ajuns în 2018 într-un punct critic. În al treilea rând, Rusia contestă rolul UE în vecinătatea estică prin intermediul unor standuri mai agresive față de țările din cadrul Parteneriatului estic. Rusia consideră Parteneriatul Estic o amenințare la adresa sa.. Mai mult, Kremlinul a demonstrat că este dispus să folosească orice mijloc, inclusiv intervenția militară, pentru a întrerupe integrarea țărilor din Parteneriatul Estic în UE. În continuare, relația dintre UE și partenerii săi din est se va concentra probabil pe depășirea decalajului dintre retorica politicii europene de vecinătate și realitatea din țările vecine. 35 Referendumul Olandez privind Acordul de Asociere cu Ucraina, Amsterdam, 7 aprilie 2016 https://www.theguardian.com/world/2016/apr/06/dutch-voters-reject-closer-eu-links-to-ukraine-in-referendum, accesat în 6 mai 2019.

30 2.3 A C O R D U L D E A S O C I E R E R E P U B L I C A M O L D O V A – U N I U N E A E U R O P E A N Ă La 27 iunie 2014, Republica Moldova a semnat cu Uniunea Europeană Acordul de Asociere, document care va sta la baza relațiilor de cooperare moldo-comunitare în următorii ani. Documentul are rolul de a substitui Acordul de Parteneriat și Cooperare intrat în vigoare în 1998, prin oferirea unui nou cadru juridic care corespunde nivelului sporit și extins de cooperare între părți. Negocierile asupra Acordului de Asociere dintre Moldova și Uniunea Europeană au fost lansate în ianuarie 2010, iar discuțiile pe marginea instituirii unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC) ca parte integrantă a Acordului au fost demarate mai târziu, în 2012, atunci când Moldova a demonstrat un progres substanțial în pregătirea către aceste negocieri. Din start s-a negociat ca Acordul de Asociere (AA) să se bazeze pe o abordare inovativă și ambițioasă, să includă o Zonă de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător – ZLSAC și din punc t de vedere al conținutului să depășească̆ Acordul de Parteneriat și Cooperare. Acordul reflectă importanța strategică a relațiilor UE-Moldova, oferind asociere politică și integrare economică. AA conține prevederi cu caracter obligatoriu, norme regulatorii și aranjamente de cooperare mai extinse decât cele din acordurile tradiționale, fiind cuprinzător și acoperind toate sectoarele de interes. O atenție sporită se acordă implementării și aplicării prevederilor AA, inclusiv prin stipularea termenelor clare și stabilirea unui cadru instituțional și administrativ, creând astfel premisele necesare pentru o implementare eficientă. Acest Acord ambițios reprezintă o modalitate concretă de a explora dinamica relațiilor moldo-europene și se concentrează pe susținerea reformelor din domeniile cheie, pe dezvoltare și creștere economică, guvernare și cooperare în sectoare precum energia, transportul, protecția mediului, industrie și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), protecție socială, drepturi egale, protecția consumatorului, educație, cercetare și inovații , cooperare culturală.36 AA-ZLSAC reprezintă un act juridic inovator în cadrul politicii externe ale Uniunii Europene, din cauza caracterului cuprinzător și complex. Ele se compară cu Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), care extinde întregul acquis al pieței interne a UE către 36 Conținutul Acordului de Asociere, https://dcfta.md/continutul-acordului-de-asociere-dintre-rm-si-ue, accesat în 8 mai 2019

31 statele participante, cum ar fi Norvegia, deși cu o mai mare selectivitate, deoarece nu merg atât de departe ca Acordul privind SEE. Începând cu septembrie 2015, UE și-a deschis aproape complet piața pentru importurile fără tarife din Moldova. Aceasta înseamnă deschiderea unor noi oportunități competitive pentru economia Moldovei. Structura comercială a Moldovei a început deja să se diversifice substanțial în favoarea piețelor UE, reducând astfel pierderile din embargoul comercial impus de Rusia. Cerințele tehnice pentru accesul pe piața UE sunt exigente și stricte, dar sunt aplicate într-o manieră echitabilă din punct de vedere profesional, fără manipularea geopolitică. Chiar dacă Guvernul de la Chișinău se afla într-o criză politică cât și economică, ALSAC a înregistrat primele rezultate vizibile pentru societatea moldovenească. Astfel UE a reușit să-și consolideze poziția drept principala piață de desfacere a Moldovei, detronând-o pe cea rusească. Comparând perioada 2015-2017 în raport cu perioada similară până la ALSAC (2012-2014), se constată că exporturile către UE au înregistrat o creștere în termeni valorici pentru întreaga perioadă de referință, cu un surplus de 22%.În contrast, exporturile către CSI în perioada de referință s-au au scăzut cu 47%, în timp ce cele destinate altor țări au rămas relativ constante (+2,7%). În același timp, ponderea UE în totalul de exporturi moldovenești a crescut de la 53,3% in 2014 la 65,8% in 2017. Tendința respectivă a continuat și în 2018: după prima jumătate de an, exporturile în UE au crescut cu 38,1% față de aceeași perioadă a anului 2017, piața UE reprezentând 68,5% din totalul exporturilor Moldovei. Este important de menționat că această evoluție a avut loc pe un fundal economic și politic destul de dificil care a împiedicat o avansare și mai pronunțată a exporturilor în UE: criza politică, sancțiuni și restricții reciproce impuse de UE și Federația Rusă, aprecierea dolarului la bursele internaționale, condițiile climaterice nefavorabile și scăderea prețurilor internaționale la unele produse. Inițial, evoluția exporturilor moldovenești pe piața UE poate fi evaluată ca satisfăcătoare, cu excepția scăderii cu 2,2% în 2015, în timp ce exporturile către alte destinații au scăzut mult mai puternic. În anii următori, exporturile către UE au crescut constant, compensând reducerea exporturilor către alte destinații (FIGURA1). 37 Anul 2015, pentru Republica Moldova a însemnat un an cu mari probleme politice interne și instabilitate financiară. Ca reacție la aceste probleme stringente ale țării au avut loc proteste în toată țara. Oamenii și-au arătat nemulțumirea față de de situația socio-economică, scandalul financiar-bancar și remanieri în funcțiile cheie ale țării. Astfel ei cereau demiterea președintelui Timofti și alegerea președintelui prin vot direct, demiterea Guvernului Filip. 37 Denis Cenușa, Michael Emerson, „Deepening EU-Moldovan Relations: What, why and how? Second edition”, Centre for European Policy Studies, 2018 p.43

32 Din cauza acestei crize politice instaurate în țară, Republica Moldova a avut un regres în volumul exporturilor produselor moldovenești pe piața europeană. Din punct de vedere cantitativ dinamica exporturilor spre UE a cunoscut o creștere și mai mare decât din punct de vedere al valorii. Factorii menționați anterior au determinat într-o anumită măsură diminuarea exporturilor, pe când evoluția cantitativă indicând majorări pentru 80% din total exporturi destinate pieței UE. Aceasta s-ar traduce în cantități exportate mai mari la preturi mai mici (FIGURA 2.2 și 2.3)38. De menționat e că structura exporturilor a înregistrat modificări deosebite în favoarea Uniunii Europene. Chiar dacă, acestea au fost influențate de majorările în termeni valorici ale exporturilor în UE, consider că , aceasta a fost influențată de masurile restrictive aplicate de către Federația Rusă. Totuși, trebuie de remarcat faptul că, din cauza diminuării reducerii dramatice a reexporturilor spre Rusia, s-au înregistrat reducerea și în în termeni absoluți a exporturilor. Aceasta a fost posibilă în urma la o serie de măsuri întreprinse de liderii de la Kremlin. Din 21 iulie 2014, fructele moldovenești au fost interzise pe teritoriul Federației Ruse. Potrivit agenției Rosselhoznadzor, decizia se bazează pe numeroase cazuri de încălcări în livrarea produselor. La doar câteva zile, Rusia a mai interzis importurile de conserve de fructe și legume, dar și cele carne procesată din Republica Moldova. Prim-Ministru Rusiei, Dimitrie Medvedev a semnat o dispoziție prin care Rusia a introdus taxe vamale la importul a 20 de categorii de mărfuri din Moldova. Oficialii de la Chișinău au catalogat aceste măsuri ca răspuns a Federației Ruse la semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Embargoul rusesc a reprezentat reorientarea masivă a a unui procentaj mare de antreprenori spre o piață mai echilibrată, cu oportunități mari de desfacere a produselor și desigur standarde ridicate. Embargoul rusesc a dat un imbold vinificatorilor moldoveni în a-și revizui standardele de calitate și a căuta noi piețe mai sigure. “Cele mai mari creșteri ale exporturilor au fost înregistrate către România, grație produselor agroalimentare. Pentru perioada dată, s-au majorat exporturile către România (+30%) și Regatul Marii Britanii (+18%), datorită majorării livrărilor de semințe de floarea soarelui de 5 și 3 ori către aceste piețe. De asemenea, o dinamică pozitivă au cunoscut și exporturile către Bulgaria (+75%), avans care a fost posibil datorită majorării de 6 ori a exporturilor de zahăr și semințe de floarea 38 Impactul Economic după 4 ani de implementare a Acordului de Asociere,14 septembrie 2018 https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/1687-impactul-economic-dupa-4-ani-de-implementare-a-acordului-de-asociere-rm-ue&category=194,p.9, accesat în 10 mai 2019

33 soarelui, dar și apariției exporturilor de circuite electrice ce nu erau caracteristice anterior acestei destinatei. De cealaltă parte, majorarea exporturilor către Germania (+28%) a fost datorată în mare parte creșterii reexporturilor de mijloace de transport. Exporturile de produse agroalimentare în UE sunt dominate de produsele oleaginoase și cerealiere. Printre principalele produse agroalimentare care au fost exportate către UE sunt semințele de floarea soarelui care dețin o pondere de 24% în exporturile agroalimentare în UE, acestea fiind exportate în proporției de 46% în România și 34% în Marea Britanie. Exporturile de nuci dețin o pondere de 14% în exporturile de produse agroalimentare în UE, iar principalele destinații fiind Franța (37%), urmată de Germania și Austria, cu câte 14% și 12% respectiv” 39. Piața Uniunii Europene a devenit mai atractivă și pentru exporturile de mărfuri din Transnistria. Regiunea a beneficiat de liberalizarea asimetrică a comerțului pe care UE a acordat-o Moldovei din 2006 în cadrul diferitelor regimuri comerciale preferențiale. Creșterea exporturilor din regiune în perioada 2005-2014 au fost orientate către UE. În această perioadă, ponderea UE în exporturile totale ale regiunii sa dublat: de la 20% în 2005 la 37% în 2017. Între timp ce, ponderea Rusiei în totalul exporturilor din regiune a scăzut de la 40% în 2005 la doar 10% în 2017. Deși avantajele AA pot fi pe deplin realizate doar pe termen mediu și lung, au apărut deja unele rezultate pozitive pentru comerțul cu bunuri între Moldova și UE după trei ani. Moldova trebuie să asigure un climat de afaceri mai prietenos, să elimine barierele tehnice din calea comerțului și să respecte standardele sanitare și fitosanitare complexe ale UE. Sa ajuns la un acord cu regiunea transnistreană pentru ca aceasta să fie acoperită și de ZLSAC începând cu 1 ianuarie 2016, ceea ce reprezintă un pas valoros în direcția reunificării țării. Textul acordului de asociere privind cooperarea macroeconomică este scurt și simplu. Moldova va avea ca scop apropierea treptată a reglementărilor sale economice și financiare de cele ale UE, asigurând în același timp politici macroeconomice solide. În mod surprinzător, textul acordului nu conține niciun acord cu privire la cooperarea financiară semnificativă dintre Republica Moldova și UE și instituțiile financiare europene, în special împrumutul macrofinanciar și finanțarea nerambursabilă din partea Comisiei Europene, finanțarea suplimentară din bugetul UE și finanțarea investițiilor din partea Banca de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). 39 Ibidem, p.10-12

34 Granturile UE pentru perioada 2014-2017 au constituit suma de 410 milioane euro, pentru a sprijini agenda de reformă a Republicii Moldova prin cooperare financiară și tehnică.40 Alocarea orientativă pentru perioada 2014-2020 este de 746 milioane EUR, alocările suplimentare fiind condiționate de progresul către o "democrație profundă și durabilă" și de punerea în aplicare a obiectivelor de reformă convenite. În perioada 2017-2018, Comisia Europeană a evaluat nivelul de îndeplinire a condițiilor de plată a programelor de sprijin bugetar direct pentru Moldova. O tranșă de 28 de milioane de euro pentru sprijinul acordat sectorului justiției a fost anulată din cauza lipsei de progrese în reformele judiciare. Cu toate acestea, la summit-ul Parteneriatului estic din noiembrie 2017, Republica Moldova și UE au semnat un acord de asistență financiară de 100 de milioane de euro, dintre care 60 de milioane de euro vor fi oferite sub formă de împrumut și 40 de milioane de euro sub formă de grant.41 BERD a devenit un investitor și mai mare în Moldova, având până acum contribuții financiare de până la 1,25 miliarde de euro implicându-se în 122 de proiecte. Cea mai mare parte a acestei investiții au fost în infrastructură și în sectorul energetic. BERD se concentrează, de asemenea, pe proiecte care să ajute Moldova să dezvolte exporturi cu valoare adăugată, în special în sectoarele de producție și agro-afaceri, având în vedere nu numai noile oportunități, ci și necesitatea unei competitivități sporite în contextul Acordului de Liber Schimb. Chiar dacă perioada 2016-2017 a fost o recuperare macroeconomică utilă, starea generală a economiei suferă de deficiențe sistemice grave în guvernare. UE acordă Moldovei asistență financiară semnificativă, inclusiv granturi bugetare, cu investiții majore și din partea BEI și BERD. În 2017 s-a încheiat un acord cu UE privind un nou pachet de asistență financiară în valoare de 100 de milioane de euro. Debursarea este supusă condițiilor politice prealabile. Acordul de Asociere este unul dintre cele mai importante documente internaționale pe care le-a semnat vreodată Republica Moldova. Miza este foarte mare – modernizarea rapidă a țării în decurs de aproximativ 10-15 ani. Potrivit Acordului, modernizarea se va efectua conform standardelor europene prin asimilarea în proporție de 70% a acquis-ului comunitar și, respectiv, prin implementarea prevederilor acestuia. Este vorba de un efort enorm pe care trebuie să-l facă politicienii, deopotrivă cu cetățenii. Acordul de Asociere nu atentează la suveranitatea Moldovei în niciun fel. 40 Victoria Bucătaru, Denys Chernikov, „Coordination of the EU Assitance at the National Level”,Kiev: Open Society Foundation, 2016 http://archive.eap-csf.eu/assets/files/Polici-paper-EU-Assistance-Georgia-Moldova-Ukraine.pdf p.10-12 accesat 10 mai 2019. 41 Denis Cenușa, Michael Emerson, opt cit. p.134-135.

35 Dimpotrivă, acesta reafirmă obligațiile UE față de suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, ajutorul economic și financiar prin intermediul ZLSAC, îmbunătățirea guvernării publice și economice, ce va duce la consolidarea societății moldovenești. Pentru cetățenii moldoveni mai eurosceptici, asocierea cu UE nu pune în niciun fel în pericol cultura și valorile tradiționale moldovenești, de care se temeau mulți dintre ei, dimpotrivă UE pledează, în mod constant, pentru diversitatea culturii europene, mottoul Uniunii Europene fiind „Unitate prin diversitate“. Acordul de Asociere nu numai că recunoaște valorile culturale ale Republicii Moldova, dar prevede și protecția acestora, inclusiv a celor religioase. Asigurarea libertății conștiinței înseamnă că toate convingerile religioase țin de sfera privată și nu pot reprezenta un domeniu de intervenție. De aceea, fiecare cetățean este în drept să practice religia pe care o împărtășește. UE respectă diversitatea religioasă, promovând toleranța și dialogul între religii. Obiectivul Acordului de Asociere este angajarea în procesul de asociere politică și integrare economică pentru beneficiul întregului teritoriu, recunoscut internațional, al Republicii Moldova. Uniunea Europeană nu a exclus Transnistria niciodată din această perspectivă. Pentru Transnistria, beneficiile participării la Acord vor depăși substanțial posibilele costuri ce țin de tarife. Aceste beneficii includ: creșterea accesului pe piața UE pentru produsele transnistrene micșorarea barierelor non-tarifare pe piața UE după implementarea standardelor de calitate minime; îmbunătățirea climatului de afaceri din regiune. Acordul de Asociere pentru Republica Moldova reprezintă singura calea corectă de a progresa și de face pași concreți spre o potențială aderare în cadrul familiei europene. Din cauza motivelor geopolitice, Moldova este supusă mereu să deraieze de pe calea europeană. Destabilizarea politicii interne și a economie moldovenești sunt scopurile urmărite de Federația Rusă, pentru a împiedica orice mișcare spre Vest a Moldovei dar și pentru a destabiliza zona Europei de Est. Astfel Rusia a fost capabilă să anexeze Crimeea, să pornească un război în Estul Ucrainei, și nu o oprește nimeni în escaladarea unui nou conflict în Transnistria. Rolul important al Uniunii Europene rămâne a fi de a monitoriza permanent politica din zonă, să întreprindă măsuri mai sigure și poate pe alocuri mai dure față atât de clasa politică moldovenească care nu este cointeresată în aplicarea reformelor dar și față de agresiunile Moscovei din zonă.

36 2.4 R E L A Ț I A R O M Â N I A – R E P U B L I C A M O L D O V A România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova în 27 august 1991. Relația moldo-română au înregistrat mereu o relație oscilantă de la independența Moldovei în 1991. În primii ani după căderea URSS-ului, sentimentul de pro-România și pro-Unire a reprezentat o parte consistentă a clasei politice moldovenești și a fost o politică de bază a platformei partidului Frontul Popular al Moldovei în 1992. Republica Moldova era parte a României în perioada interbelică, numită provincia Basarabia. Limba oficială a Republicii Moldova este limba română. De asemenea, popoarele celor două țări împărtășesc tradiții comune și folclor, inclusiv un nume comun pentru moneda națională leul. Relațiile diplomatice, la nivel de ambasadă, au fost stabilite la data de 29 august 1991. Ambasada României a fost prima reprezentanță diplomatică deschisă de un stat în capitala Republicii Moldova, la Chișinău (și-a început activitatea la 20 ianuarie 1992). Primul ambasador român a fost acreditat la Chișinău în luna iunie 1993. Primul ambasador al Republicii Moldova la București a fost acreditat în luna ianuarie 1992. Politica externă românească în raport cu Republica Moldova este concepută pe două segmente prioritare: în primul rând atât cetățenii români cât și cei moldoveni împărtășesc aceleași valori culturale, tradiții; au o istorie comună, vorbesc aceeași limbă; iar în al doilea rând diplomația românească monitorizează traseul strategic al Moldovei spre Uniunea Europeană. Pentru România este importantă stabilitatea politică, economică și de securitate din zona Europei de Est. Astfel clasa politică românească, concepe pragmatic relația cu Republica Moldova, pornind de la interesul legitim de a vedea statul vecin concentrat pe un drum al integrării europene și de a asigura o zonă de stabilitate și securitate la frontiera estică a României, care a devenit granița răsăriteană a UE și NATO.42 În 2010, România a creat Grupul pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova (GAERM), care reprezintă un mecanism ministerial informal care are drept scop promovarea intereselor și imaginii Republicii Moldova în drumul integrării europene. Datorită inițierii GAERM-ului, relația bilaterală moldo-română a devenit mai strânsă și mai eficientă. România și-a arătat interesul deosebit față de Moldova sprijinind-o prin eforturi diplomatice, cât și prin asistenta financiară, parcursul european al Republicii Moldova. 42 Republica Moldova-Reprezentare Diplomatică, https://www.mae.ro/node/1677 accesat în 10 mai 2019.

37 Astfel guvernul român a definit Republica Moldova, ca un stat prioritar al Asistenței Oficiale pentru Dezvoltare (ODA)43, în conformitate cu Strategia Națională privind Politica Națională de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare și Planul de acțiune pentru aplicarea acesteia. Prioritățile de bază a României față de Republica Moldova sunt : buna guvernare, consolidarea democrației și a statului de drept, agricultura și dezvoltarea economică sustenabilă, protecția mediului, educația și sănătate. În cadrul Programului Operațional Comun România-Republica Moldova 2014-2020 au fost înregistrate 241 de proiecte. Dintre acestea, 162 de proiecte sunt de tip SOFT – proiecte care nu au o componentă de infrastructură sau valoarea acestei componente este mai mică de un milion de euro și 79 de tip HARD – proiecte care au o componentă de infrastructură de cel puțin un milion de euro. Proiectele depuse reprezintă parteneriate între beneficiarii eligibili din România (județele Botoșani, Iași, Vaslui sau Galați) și Republica Moldova. Bugetul alocat de Uniunea Europeană acestui program este de 81 de milioane de euro.44 Securitatea energetică este una dintre preocupările-cheie ale Republicii Moldova. Un pas solid spre asigurarea acesteia a fost făcut la 27 august 2014, când Prim-ministrul Iurie Leancă, Prim-ministrul României, Victor Ponta, și Comisarul European pentru Energie, Günther Oettinger, au inaugurat oficial Gazoductul Iași-Ungheni. Cu o lungime de aproximativ 44 de kilometri și cu o capacitate de 1,5 miliarde de metri cubi de gaze pe an, Gazoductul Iași-Ungheni realizează și conexiunea Moldovei la sistemul energetic european.45 Proiectul care ar trebuie sa fie considerat ca strategie națională atât pentru România cât și pentru Republica Moldova întârzie să fie finalizat în termenii prestabiliți. Gazoductul Iași-Ungheni are drept scop asigurarea securității energetice a Moldovei. Independentă de mai bine de 27 de ani, Republica Moldova depinde 100% de gazele naturale rusești și 80% de energie electrică produsă în Transnistria tot pe cele rusești. Chiar dacă proiectul gazoductului Iași-Ungheni a fost încheiat cu succes încă în vara lui 2014, iar retorica, caracterului „necesar” pentru demararea lucrărilor pentru conducta Ungheni-Chișinău este reamintită la fiecare întrunire oficială cu reprezentanți ai Uniunii Europene, elitele moldovenești nu par a fi preocupați de demonopolizarea și diversificarea resurselor energetice. 43 Ibidem. 44România-Republica Moldova Cooperare Transfrontalieră, „Programului Operațional Comun România-Republica Moldova 2014-2020” http://ro-md.net/241-de-proiecte-depuse-in-cadrul-programului-operational-comun-romania-republica-moldova-2014-2020/, accesat în 10 mai 2019. 45 https://gov.md/europa/sites/default/files/document/asistenta_externa_ro.pdf p.15, accesat în 11 mai 2019.

38 La 15 ianuarie 2019 atât ministrul moldovean al Economiei și Infrastructurii Chiril Gaburici cât și omologul său român Niculae Bădălău au declarat că gazoductul este una dintre măsurile care contribuie la consolidarea securității energetice “mai multe surse de aprovizionare cu gaz înseamnă mai multă securitate energetică”. Deși, în 2018 s-au efectuat anumiți pași pentru depășirea problemei dependenței Moldovei de gazele rusești, totuși, odată cu inițierea construcției gazoductului Ungheni-Chișinău, au apărut o serie de îngrijorări asupra proiectului de interconectare pe gaze România – Republica Moldova. O probleme care se confruntă la moment proiectul de interconectare este capacitatea Transgazului de a finaliza lucrările pe teritoriul românesc și dificultățile de contractare a lucrărilor de construcție a celor 7 loturi de licitații în care a fost împărțit proiectul Ungheni-Chișinău, în Moldova. Astfel, darea în exploatare și demararea exportului de gaze către consumatorii din Moldova până în anul 2020 riscă să fie în întârziere. O altă problemă a interconectării ține de rentabilitatea economică a acesteia și exploatarea optimă a conductei. Reușita proiectului de interconectarea România – Moldova mai depinde și de măsura în care reglementatorul pieței (ANRE) va aplica un tratament nediscriminatoriu între noii veniți și furnizorii existenți deja în piață. „Furnizorii români nu ar reuși să se adapteze într-o piață în care Gazprom furnizează gaze către regiunea transnistreană, prin intermediul Moldovagaz, fără ca gazul consumat să fie achitat de ani de zile. Aceasta constituie o altă sursă de risc pentru exportatorii români de gaze, care ar evita intrarea pe o piață unde există asemenea practici de concurență neloială”, a menționat Ana Otilia Nuțu, expert în energie în cadrul Expert Forum.46 Pentru Moldova, anul 2019 va fi un an decisiv în politica interna. În acest an se vor desfășura alegerile parlamentare, iar spre sfârșitul anului expiră contractul prevăzut pentru livrarea gazelor între Gazprom și Moldova. Dacă Partidul Socialiștilor și Igor Dodon vor câștiga, atunci tot proiectul de interconectare la sistemul românesc de gaze va eșua. În dependență de partidul câștigător, Moldova î-și va negocia contractul de gaze cu Gazprom. Contractul Republicii Moldova cu Federația Rusă privind livrarea de gaze expiră la 1 ianuarie 2020. 46 Accelerarea interconectării pe gaze România – Moldova, „O necesitate urgentă pentru a scăpa de constrângerile monopolului rusesc”, Chișinău, 22 februarie 2019 https://www.expert-grup.org/ro/activitate/comunicate-de-presa/item/1748-accelerarea-interconectării-pe-gaze-românia-moldova-o-necesitate-urgentă-pentru-a-scăpa-de-constrângerile-monopolului-rusesc, accesat în 12 mai 2019.

39 De rezolvarea problemei date nu este cointeresată doar clasa politică moldovenească dar și partenerii europeni, care beneficiază de acest combustibil. Datorită conflictului din Estul Ucrainei și a anexării Crimei, stoparea tranzitului de gaze pe teritoriul ucrainean devine o problema majoră. O altă îngrijorare a experților este că Federația Rusă construiește Turkish Stream, care în baza proiectului va ocoli Ucraina și Moldova. Astfel, Rusia î-și va putea dicta propriile condiții asupra politicii de livrare a gazelor.47 La începutul anului 2019 România va prelua pentru prima dată președinția rotativă a Consiliului UE. Revenindu-i acest rol în fruntea conducerii Uniunii Europene, pentru o perioadă de șase luni, România va coordona toate grupurile de lucru ale Consiliului, având ca politică debază asigurarea funcționarii corecte a Uniunii și stabilirea priorităților acesteia. Dacă România va reuși ca pe parcursul mandatului de Președinție să găzduiască Summitul Parteneriatului Estic din 2019, atunci va putea defini mai bine interesele geopolitice ale UE în zonă și va putea oferi un nou impuls în parcursul european al Moldova. Datorită creșterii ideilor euroscepticiste din cadrul mai multor state europene, Uniunea Europeană va trebui să acorde o importanță deosebită țărilor din vecinătatea estică. Astfel, încrederea pe care România o are în Uniunea Europeană și pozitivismul față de politicile europene îi acordă posibilitatea de a deveni un actor important de influență în regiune. Fiind un stat membru în cadrul NATO, România î-și poate exercita influența în țările din imediata sa apropiere, care au nevoie de un suflu european, în deosebi Ucraina și Republica Moldova. Asumându-și această perspectivă, România poate deveni actorul de bază în cadrul Parteneriatului Estic. Ea poate ajuta UE în înțelegerea necesitaților statelor din vecinătatea sa datorită relațiilor externe bilaterale apropiate cu țările din Parteneriatul Estic, precum și datorită poziției actuale, de stat din Europa de est ce a reușit să adopte valorile. Prioritar pentru România în acest context este apropierea Republicii Moldova de valorile europene prin includerea, într-o formă sau alta, în sistemul integrator al Uniunii Europene.48 Analizând din punct de vedere a mesajelor politice și a acțiunilor întreprinse din perioada 2016-2019 relația specială dintre României și Republica Moldova a înregistrat cele mai mari succese care au fost vreo dată. România a ajutat la repararea a mai multor edificii cum ar fi: școli, grădinițe, spitale, gazoductul Ungheni-Chișinău (în proces de construcție), implementarea proiectul transfrontalier SMURD. 47 Vlad Bercu, „Când va ajunge gazul românesc la Chișinău?”, Chișinău, 22 februarie 2019 https://capital.market.md/ro/content/cand-va-ajunge-gazul-romanesc-la-chisinau, accesat în 14 mai 2019 48 Ghidul Președinției Române a Consiliului UE din 2019, 2017 http://www.europuls.ro/wp-content/uploads/2017/02/Policy-Brief-Parteneriatul-Estic-ca-Prioritate-a-Președinției-Române-a-Consiliului-UE-din-2019.pdf p.2-4 accesat în 12 mai 2019

40 Unele societăți energetice au fost privatizate de către companiile românești, cum ar fi Transgaz SA România care a câștigat competiția pentru privatizarea transportatorului de gaze naturale din Republica Moldova, în domeniul transporturilor compania românească de aviație Civil Aviation Group S.R.L a cumpărat compania moldovenească Air Moldova. Paradoxal dar anume relația PSD și PDM a impulsionat relația celor două state să fie una mai dinamică și mai deschisă pentru ambele state. E foarte important de menționat faptul că ambele partide sunt considerate a fi partide care dăunează statului de drept, democrației și valorilor europene în statele în care conduc. Indiferent de războiul partidelor în arena internă a statului, dialogul dintre cele două țări a fost unul foarte constructiv. In opinia mea, relația România și Republica Moldova trebuie mereu să cunoască noi impulsuri și noi legături între ele. Anul 2020 va aduce alegeri parlamentare noi în România și o schimbare în aparatul legislativ, iar în Moldova la guvernare se va afla un nou partid care va trebui să se ajusteze și de a fi gata spre implementarea proiectelor aflate deja în plină desfășurare. Scopul mai departe a relației privilegiate dintre aceste doua state e ca noile elite care vor fi la cârma statelor e sa vorbească pe o singură voce. Din păcate relația moldo-română nu a fost mereu strălucită, chiar pe alocuri tensionată (7 aprilie 2009, Vladimir Voronin l-a expulzat pe ambasadorul României)49, și asta s-a datorat lipsei dialogului dar și vizuniilor diferite în cazul politicii externe. România va trebui mereu să-și urmărească politica externă spre apropierea Moldovei de Uniunea Europeană și să o ajute să-și consolideze drumul spre acel viitor european. Indiferent de culoarea partidului, ideologia și viziunea aspra dezvoltării statului, liderii de la București trebuie mereu să susțină Moldova, ba chiar ar trebuie să folosească o politică de Hard Power la fel cum face și Rusia. Consider că politica externă românească în Moldova trebuie regândită și ar trebuie să fie mai activă și mai agresivă în sensul bun al cuvântului. Diplomația de la București trebuie să fie mai vizibilă în viața politică de la Chișinău, să fie la fel de influentă cum este cea a Rusiei. Prin conceptul de diplomație publică, diplomații români și-ar putea întări influența plus ar putea detrona influența rusească în societatea moldovenească. Prin urmare, este important ca România prin intermediul Uniunii Europene să pornească acel fenomen de românizare și europenizare a societății moldovenești. România este singurul avocat al Moldovei la Bruxelles, și care poate influența politica europeană asupra Parteneriatului Estic. 49 MAE reacționează la decizia Moldovei de a-l expulza pe ambasadorul României si de a reintroduce vize pentru romani, 8 aprilie 2009, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-5561378-update-mae-reactioneaza-decizia-moldovei-expulza-ambasadorul-romaniei-reintroduce-vize-pentru-romani-sunt-masuri-aberante.htm, accesat în 14 mai 2019

41 C A P I T O L U L I I I 3.1 R E P U B L I C A M O L D O VA Î N T R E E S T Ș I V E S T Subiectul ce ține de perspectiva aderării Moldovei la Uniunea Europeană a circulat ceva timp în spațiul public moldovenesc, după fiecare summit al Parteneriatului Estic. În vederea salvării vectorului european al țării, guvernanții moldoveni, în frunte cu liderul Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, au depus eforturi considerabile pentru a introduce în cadrul Constituției Republicii Moldova vectorul european, ca politică strategică a țării. Concomitent, înclinat spre Rusia, președintele țării Igor Dodon și-a exprimat siguranța că Moldova are șanse “aproape de zero” de a se integra în UE, legând ideea pro-europeană strict cu activități de natură politică și electorală a forțelor așa-zis pro-UE.50 La moment se observă 2 probleme care împiedică aderarea Republici Moldova la Uniunea Europeană: conflictul înghețat din Transnistria și dezinteresul UE pentru o eventuală extindere spre Est. După 10 ani de Parteneriat Estic, acest parteneriat a oferit un ansamblu de instrumente bazat pe cooperare și consolidare între UE și Republica Moldova, fiind obținute mai multe realizări pentru ambele părți. Primul succes a fost trecerea la un alt nivel de dialog între autorități, dar și demararea unor proiecte de cooperare unice. Astfel, UE și Republica Moldova au inițiat în 2010 și au finalizat în 2013 negocierea unui nou Acord de cooperare – Acordul de Asociere. Paralel cu eforturile de negociere a acestui acord, UE și Republica Moldova au continuat eforturile de liberalizare. În rezultat, potrivit autorităților de la Chișinău, din 2014 până în prezent, peste 2 milioane de moldoveni au călătorit liber în UE. În pofida suportului acordat de UE, liderii clasei politice de la Chișinău au „reușit”, pe parcursul ultimilor ani, mai mult să dezamăgească, decât să impulsioneze colaborarea cu Bruxelles-ul. În spatele ideilor și steagurilor UE, clasa politică moldovenească a mimat realizarea mai multor reforme și angajamente asumate în cadrul Acordurilor, iar relația cu UE a ajuns în 2018 într-un punct critic. Relația a început să se răcească odată cu aflarea furtului miliardului de dolari din sistemul bancar moldovenesc, iar apogeul rateurilor a fost atins în vara anului trecut, când din cauza nevalidării mandatului de primar al Chișinăului al liderului de opoziție, Andrei Năstase. Ca consecință, UE a decis să stopeze suportul direct bugetar pentru R. Moldova în valoare de 100 de milioane de euro. 50 Declarația Președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, 27 noiembrie 2017 http://www.presedinte.md/rom/presa/declaratia-presedintelui-republicii-moldova-igor-dodon, accesat în 15 mai 2019.

42 Potrivit experților moldoveni, nici la capitolul democrație și supremația legii autoritățile moldovenești nu au avansat prea mult în implementarea reformelor. Deși Republica Moldova s-a angajat încă din perioada guvernului Filat, să reformeze justiția, acesta în continuare rămâne în mare parte coruptă și disfuncțională. Controlul politic asupra puterii judecătorești nu a fost cedat de politicieni în schimbul unei puteri judecătorești independente, iar domeniul justiției a fost supus unui număr semnificativ de ajustări, care însă nu au țintit cauza problemelor, ci mai degrabă̆ unele consecințe. De asemenea, sectorul justiției a avut de suferit din cauza aplicării selective a regulilor de joc și utilizarea presiunilor politice asupra justiției. După nenumăratele gafe și promisiuni neîndeplinite, relația R. Moldova cu UE s-a răcit în 2018 considerabil. Nerespectarea recomandărilor Comisiei de la Veneția privind modificarea sistemului electoral, (trecerea de la sistemul de vot proporțional la cel mixt) , dar și implementarea minimă a angajamentelor din Acordul de Asociere și recuperarea banilor din frauda bancară, au fost principalele motive care au răcit relațiile cu UE. După ce ani la rând Bruxelles-ul a susținut practic necondiționat guvernarea de la Chișinău, UE a decis să stopeze o parte importantă din asistența financiară. Supărată foc, guvernarea de la Chișinău a început să declare că poate rezista și fără banii europeni, susținând în continuare că a ținut seama toate criticile venite din partea UE. La sfârșitul anului 2018 Peter Michalko, șeful Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, a declarat că „Am fi dorit să vedem mai mare progres, iar valorile democratice să devină prioritare. R. Moldova a devenit o țară superioară în relațiile cu EU. Aceasta trebuie să devină o realitate, care trebuie promovată spre progres, astfel ca oamenii să înțeleagă care sunt beneficiile Acordului de Asociere. Sunt momente în care nu vedem progrese, uneori chiar regrese în reforme, situații pe care nu ni le puteam imagina, cum ar fi anularea alegerilor libere și corecte din Chișinău, câștigate de Andrei Năstase. Partenerii noștri trebuie să revină la normalitate și vom continua să cerem și să așteptăm din partea autorităților moldovenești ca angajamentele să fie respectate”. Astfel prin această declarație s-a reiterat poziția critică a UE față de autoritățile de la Chișinău, susținând că așteptările față de progresele Republicii Moldova au fost mari.51 51 Simion Ciochină, „Răcirea relațiilor cu UE schimbă strategiile electorale la Chișinău”, 20 septembrie 2018 https://www.dw.com/ro/răcirea-relațiilor-cu-ue-schimbă-strategiile-electorale-la-chișinău/a-45572616, accesat în 16 mai 2019.

43 În ultimii 3 ani de zile, principalele reforme în domeniul justiției și lupta cu corupția stagnează. Potrivit ultimului raport alternativ de monitorizare al implementării Acordului de Asociere, realizat de Institutul de Politici și Reforme Europene, R. Moldova a înregistrat un progres minim în îndeplinirea angajamentelor, iar autoritățile au primit nota 2,6 din 5 la acest capitol. Astfel, în noiembrie 2018, Parlamentul European a adoptat o Rezoluție privind implementarea Acordului de Asociere UE – Republica Moldova potrivit căruia acordarea asistenței macrofinanciare Republicii Moldova va fi examinată numai după alegerile parlamentare planificate pentru februarie 2019, însă cu condiția ca scrutinul să respecte standardele internaționale. Mai mult, la finele anul 2018, Comisia Europeană a publicat cel de-al doilea raport privind Mecanismul de suspendare a regimului vizelor cu UE52 în care cere direct autorităților moldovenești să ia măsuri imediate în vederea combaterii corupției și spălării banilor, pentru ca moldovenii să poată beneficia în continuare de libera circulație. Anul 2019 pare a fi un an și mai dificil pentru R. Moldova, iar alegerile parlamentare din februarie au fost un test atât pentru guvernarea actuală, cât și pentru opoziție. Alegerile parlamentare din 24 februarie curent din Republica Moldova au reprezentat o adevărată provocare pentru clasa politică de la Chișinău, luând în considerare ultimele evoluții politice din țară, dar și în regiune. Iar rezultatele acestui scrutin, care s-a desfășurat în baza noului sistem electoral mixt, au stârnit mai multe discuții în rândul experților și analiștilor din Moldova, cât și afara acesteia privind posibilele scenarii post-electorale, vectorul de dezvoltare al Moldovei inclusiv viitorul relațiilor de cooperare cu partenerii săi externi. Criza politică actuală pune în pericol dialogul cu Uniunea Europeană dar și încetinirea unor proiecte economice și sociale aflate în curs de aplicare. În pofida eșecurilor pe care le-a avut guvernarea de la Chișinău, oficialii UE continuă să mizeze pe obiective Parteneriatului Estic, însă cu o evidentă schimbare de retorică. Dacă înainte UE oferea practic necondiționat asistență R. Moldova, Bruxelles-ul a început deja să pună mai multe condiționalități, care nu au fost pe placul actualii guvernării. Actualmente UE vrea să obțină rezultate concrete în relația sa cu fiecare dintre țările Parteneriatului Estic, în baza planului de acțiuni pentru 2017-2020, care conține 20 de livrabile, adică rezultate în diferite domenii, cum ar fi dezvoltarea economică și oportunitățile de piață, 52 Comisia Europeană – Comunicat de presă, Bruxelles, 19 decembrie 2018 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-6819_ro.htm, accesat în 16 mai 2019.

44 consolidarea instituțiilor și buna guvernanță, conectivitatea, eficiența energetică, mediul și schimbările climatice, dar și mobilitatea și contactele interpersonale. Există, de asemenea, o parte întunecată a eforturilor Republicii Moldova de a obține perspectiva de aderare. Țara are o mare responsabilitate pentru modul în care este privită de comunitatea europeană și de șansele viitoare. Moldova a făcut contrariul în ultimii 3 ani. Corupția din sectorul bancar, care a ieșit la iveală în urmă cu trei ani, după dispariția a 1 miliard de dolari, a determinat răcirea relațiilor dintre Republica Moldova cu UE, după o trecere pozitivă a unor reforme. După câțiva ani de dinamică pozitivă în implementarea anumitor reforme și un dialog previzibil cu UE, disputelor politice interne și controlul multor instituții de stat prin interese politice au afectat grav imaginea Republicii Moldova. În timp ce era istoria de succes53 a Parteneriatului Estic, Moldova este depășită încet de Georgia și Ucraina din cauza problemelor de mai sus și a turbulențelor politice care au pus în mișcare dezvoltarea democratică. Procesul de integrare în UE și eforturile de obținere a statutului de candidat vor conduce la reformarea elitei politice și vor expune spre rezolvarea problemelor pe care le are Moldova. De asemenea, dacă ar dori să obțină statutul de candidat, cu condiția existenței perspectivei de aderare, acesta va trebui să aplice reforme. Nici un progres nu va fi posibil altfel. Cazul țărilor balcanice poate fi extrem de folositor în ceea ce privește procesul de obținere a recunoașterii perspectivei de aderare la UE și de integrare ulterioară. De exemplu, s-ar putea referi la Macedonia, care și-a prezentat cererea de aderare la UE în 2004. Atunci când UE a aflat despre intenția Macedoniei, multe state membre, inclusiv Germania și Franța, au trimis în Skopje ofițeri de nivel înalt pentru a descuraja prezentarea aplicația. În pofida tuturor acestor presiuni, inclusiv a amenințării Franței de a vota decizia, Macedonia a depus cererea și a obținut statutul de stat candidat în decembrie 2005. De la începutul Parteneriatului estic, rezultatul reformelor din Moldova ar putea fi descris ca fiind insuficient pentru o schimbare durabilă și de europenizare, dar suficient de puternic pentru o perspectivă de aderare recunoscută oficial care ar putea avansa la o cerere după câteva ani dacă se înregistrează o înregistrare pozitivă a reformelor. 53 Diana Răileanu, „Indicele Parteneriatului Estic: „De la istorie de succes la stat capturat cu elemente de autoritarism", 27 martie 2019, https://moldova.europalibera.org/a/indicele-parteneriatului-estic-de-la-istorie-de-succes-la-stat-capturat-cu-elemente-de-autoritarism-/29845794.html, accesat în 16 mai 2019.

45 Dintr-un alt punct de vedere Uniunea Europeană se confruntă cu mari probleme pe interior, iar politica de enlargement spre Est nici nu poate fi discutată la moment. Suntem într-o perioadă de război – nu în Europa în sine, dar destul de aproape de frontierele sale încât au dus la ieșiri masive de refugiați pe continent. Criza refugiaților a atins un nivel fără precedent, deoarece conflictele siriene și irakiene se află într-o ferocitate și intensitate nevăzute încă de la al doilea război mondial; până la 300.000 de persoane au fost ucise numai în războiul civil sirian. Problema refugiaților este una toxică pentru UE. Ei vor trebui împărțiți în toate cele 28 de state membre ale UE, ceea ce nu este ușor deoarece standardele de viață variază în cadrul Uniunii Europene, iar refugiații înșiși doresc să meargă în țările mai prospere. Gestionarea aceste probleme a creat dispute mari între statele din Vest și cele din Est. Controalele privind circulația persoanelor de pe frontierele externe ale Europei, în special între Grecia și Turcia, s-au desființat. Ca urmare a acestui eșec, barierele sunt acum re-construite între țări din UE, subminând una dintre libertățile pe care se bazează UE: mișcarea oamenilor.54 Poate că cea mai proeminentă provocare pentru UE este ieșirea așteptată din Marea Britanie (Marea Britanie) din UE (cunoscută sub numele de "Brexit"). Într-un referendum public din iunie 2016, alegătorii britanici au preferat să părăsească UE cu 52% până la 48%. Marea Britanie a fost implicată în negocierile de retragere cu UE, dar rămâne membru al UE până la ieșirea oficială din bloc (care se așteaptă în mare măsură în septembrie 2019). În plus, UE se confruntă cu o serie de alte probleme esențiale; aceste aspecte includ abordarea preocupărilor privind retrospectiva democrației în unele state membre (în special în Polonia și Ungaria), gestionarea presiunilor migratorii și integrarea noilor veniți, abordarea unei Rusii agresoare și combaterea unei amenințări teroriste sporite. Din perspectiva provocărilor interne și externe cu care se confruntă UE, forma și caracterul viitor al blocului este sub semnul întrebării. Există o dezbatere considerabilă cu privire la necesitatea unei integrări mai mult sau mai puțin a UE în viitor. Deși majoritatea experților consideră că o desființare completă a UE este puțin probabilă, pledează pentru îngrijorarea că, pentru prima dată în istoria UE, unele aspecte ale integrării ar putea fi oprite sau inversate. Alții susțin că multiplele crize cu care se confruntă în prezent UE ar puteaproduce unele reforme benefice și, în cele din urmă, vor transforma blocul într-o entitate mai eficientă și mai coerentă.55 54 John Bruton, „Challenges Facing the EU Today", https://www.fairobserver.com/region/europe/challenges-facing-the-eu-today-23190/, accesat în 17 mai 2019. 55 https://fas.org/sgp/crs/row/R44249.pdf

46 3.2 T R A N S N I S T R I A : R O L U L Ș I M I Z A E I Moldova-Transnistria reprezintă o regiune a Europei specifică în felul ei, care dispune de o serie distinctă de relații politice, culturale, etnice și religioase care posedă o bogată moștenire istorică. Pe plan global, regiunea este o zonă a intereselor deosebite ale Uniunii Europene, Federației Ruse și Statelor Unite ale Americii, iar pe plan regional pot fi observate atenția și interesele Ucrainei, României și Turciei. Republica Moldoveneasca Nistreana (Transnistria) funcționează ca un stat independent: are un teritoriu de circa 4.100 kmp și are ca componență jumătate de milion de oameni. Este o regiune separatistă situată între râul Nistru si Ucraina, iar capitala este Tiraspol. Transnistria are propria moneda, propriile pașapoarte si plăcuțe auto de înmatriculare specifice, chiar daca nu este recunoscuta de comunitatea internațională. Conflictul din Transnistria datează din 1992, când teritoriul industrializat, în general rus, din stânga Nistrului s-a desprins forțat de la noul stat independent Moldova, cu sprijinul trupelor sovietice. De atunci, a existat un conflict ideologic feroce între cele două părți în multe probleme. În ultima parte a anilor 1980, climatul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de perestroika întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel regional. Slăbirea regimului comunist a permis naționalismul din fostele republici să devină cea mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică era a etnicilor ruși. Oficializarea limbii române și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de limba rusă. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte acidă și a fost, probabil, creată artificial prin intermediul politicii agresive rusești. Neconcordanța cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Mercenarii ajutați de trupele ruse și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată. În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.

47 La 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la modul prin care se va reglementa pașnic conflictul armat din zona nistreană a Republicii Moldova. După încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar, politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit grad de autonomie vis-à-vis de Moldova. OSCE are deja de mulți ani la Chișinău o misiune de observație la fața locului și încearcă să echilibreze negocierile privind rezolvarea conflictului. Trupele rusești staționează în continuare pe teritoriul moldovenesc, în pofida obligațiilor asumate de Rusia la summit-urile OSCE din 1999 și 2001.56 Procesul de negocieri "cinci plus doi" – care include Republica Moldova și Transnistria, plus Rusia, Ucraina, Statele Unite și UE și este condus de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) are un rol important în medierea conflictului. Acest proces a fost reluat în mod corespunzător în noiembrie anului 2017, odată cu redeschiderea traficului pe podul Gura Bicului, între cele două laturi ale fluviului. Aceasta a rupt gheața, permițând celor două părți să soluționeze alte câteva dispute pe termen lung dintr-o listă de opt întrebări tehnice identificate acum câțiva ani drept prioritare. Acestea includ funcționarea a opt școli care învață în limba moldovenească în limba latină din Transnistria.57 Paradoxal, Rusia – care sa opus zonei de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare între Moldova, Ucraina și UE în 2014 – a acceptat cu ușurință extinderea DCFTA către clientul său regional, Transnistria, în 2015. Opinia publică în Transnistria este dificil de evaluat, deoarece Tiraspolul descurajează sondajele independente și sancționate de sondajele conducerii separatiste, lipsesc credibilitatea. Dar după doi ani de declin economic accentuat în regiune, preocupările și aspirațiile de bază ale celor de pe malul stâng nu diferă mult de cele din dreapta. În același timp, elitele guvernamentale din republica separatistă sunt cinice la adresa Moldovei. Ei constată că România și Moldova sunt cea mai mare amenințare la adresa existenței Transnistriei, deținând simultan pașapoarte românești (în cazul soției lui Vadim Krasnoselski, care, conform rapoartelor din mass-media, are cetățenia română).De asemeni transnistrenii se agață de status quo-ul de sprijin financiar generos din partea Rusiei și de accesul preferențial pe piața europeană. 56 Misiunea OSCE în Moldova, https://www.osce.org/ro/mission-to-moldova/105676, accesat în 18 mai 2019 57 Thomas De Waal, „Moldova’s Conflict: Unfreezing, In a Good Way?”, 8 martie 2018, https://carnegieeurope.eu/strategiceurope/75712, accesat în 20 mai 2019.

48 Pentru elita transnistreană, nu există nici o contradicție între promisiunea de a urmări integrarea eurasiatică și de a exporta mai multe bunuri în România decât în Rusia – dar acest moment strategic, care le-a servit bine, este în continuă creștere.58 Comunitatea internațională ar trebui să reducă retorica agresivă dintre Chișinău și Tiraspol și să încurajeze ambele părți să se concentreze asupra măsurilor practice care pot îmbunătăți calitatea vieții pe ambele maluri ale râului. În special, energiile ar trebui direcționate spre continuarea implementării ZLSAC în Transnistria, ceea ce ar putea impulsiona reformele economice necesare. În concluzie conflictul transnistrean rămâne incert. Statele membre ale Uniunii Europene nu oferă Republicii Moldova clar statul de stat candidat la aderarea în familia europeană, iar în cazul dat nici guvernul de la Chișinău nu este interesat în rezolvarea cât mai rapidă a războiului înghețat de pe Nistru. Pentru Republica Moldova, Transnistria reprezintă o frână în parcursul european al său. Prin intermediul ei, Rusia manipulează elita moldovenească prin declanșarea unui eventual război și șantajează prin intermediul stopării livrărilor de gaze dar și a energiei electrice de la centrala din Cuciurgani aflată în gestiunea autorităților de la Tiraspol. Nu în ultimul rând Transnistria rămâne o figură indispensabilă în stoparea progresului european atât a Moldovei cât și a Ucrainei. 58 Stanislav Secrieru, „The Transnistrian Deadlock: Resolution Impalpable, War Improbable, 22 noiembrie 2018 https://carnegie.ru/commentary/74803, accesat în 20 mai 2019.

49 C O N C L U Z I I Odată cu schimbarea puterii politice și a vectorului extern după 2009, Republica Moldova timp de 10 ani a obținut doar un Acord de Asociere și de Liber Schimb și un Acord de circulație fără viză cu Uniunea Europeană. Sunt două acorduri foarte importante obținute dar insuficiente pentru a garanta o agenda progresivă pentru aderare. După marea revoluție a tinerilor din 7-8 aprilie 2009 Moldova a devenit și mai vulnerabilă de cât a fost vreodată. Timp de 10 ani s-au schimbat 7 guverne, numărul migraților moldoveni în străinătate a crescut, furtul miliardului a destabilizat sistemul financiar-bancar, s-au stopat negocierile privind soluționarea conflictului transnistrean, s-au intensificat luptele de interese între liderii partidelor de guvernare și cel mai grav țara a devenit și mai săracă. Toate aceste consecințe se trag din mai multe pricini. Una dintre ele ar fi eșecul partidelor europeniste și în special a lui Vladimir Filat primul Prim-Ministru după guvernarea comunistă. În perioada 2011-2012, Moldova era considerată un stat care ar avea forța necesară de a se radicaliza , de a merge ferm spre calea democratizării, europenizării și implementării valorilor occidentale. În acea perioadă Moldova se bucura de o susținere puternică din partea Vest-ului. Mari demnitari de state au avut vizite oficiale la Chișinău printre care Vicepreședintele SUA Joe Biden în 2011, Cancelarul German Angela Merkel în 2012, Președintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso în 2012. Marii lideri se exprimau cu maximă seriozitate și încredere că locul Moldovei e în cadrul Europei și aveau un interes vădit într-o țară destul de dificilă. Dorința de putere, miza banilor și a influenții politice i-au jucat festa lui Vladimir Filat, cel care era cel mai apreciat politician în republică. Având un sprijin imens atât la București cât și la Bruxelles sau Washington, acesta a fost implicat directă în furtul miliardului. Aceasta reprezintă prima mare greșeală a partidelor de dreapta, care s-au angajat în marea luptă contra corupției. În istoria Moldovei, nici un lider de țara nu a avut o astfel de relație privilegiată cu statele occidentale cum ar fi: SUA sau Germania. Datorită lipsei de tact și a strategii de conducere a statului s-a ajuns la lichidarea lui de pe arena politică dar și a partidului liberal democrat care era considerat cel mai puternic partid din țară. O altă abordare greșită pe care au avut-o partidele de dreapta, pro-europene au fost dorința de a împărți funții și a implementării diferitor scheme de corupție, spălări de bani și alte infracțiuni grave.

50 Împărțind funcții, membrii Alianței de Integrare Europeană (Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat și Partidul Liberal) au ajuns la faptul, că Guvernul să nu funcționeze ca un tot întreg dar ca ministere aparte, fiecare ministru implementând indicațiile liderilor de partid din care erau și ei. Astfel încet dar sigur țara a început să stagneze, fenomenul de corupție înflorea, funcțiile deja se dădeau în baza mizei politice și a sumelor imense de bani. Timp de 10 ani toate partidele și-au trădat electoratul pe care i-au votat. Partidul care a dezamăgit cel mai tare a fost cel al liberalilor condus de Mihai Ghimpu. Fiind un mare unionist și aprig apărător a statului a trădat electoratul pro-românesc prin lipsa unei gestionări corecte a municipiului Chișinău dar și a colegilor lui care au luat decizii greșite în ministerele în care lucrau. Datorită unui management defectuos al orașului Chișinău, Partidul Liberal nici nu a acces în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din 2019. Lupta de interese a fost cea mai mare miză a politicului moldovenesc, care a aruncat în aer tot sistemul de stat. Moldova a ajuns să fie numită de oficialii europene stat-captiv. Lupta dintre Vlad Plahotniuc și Vlad Filat a dus la dezamăgirea moldovenilor în forțele pro-europene și a intensificării sărăciei în țară. Odată ce a preluat puterea de la Filat și condamnându-l pentru trafic de influență, Plahotniuc și-a concentrat puterea politică în mâinile sale lovind puternic în instituțiile statului. An de an, Moldova rămânea restanțieră la capitolul reforme și la accelerarea parcursului european. Din 2009 până în prezent și Uniunea Europeană și-a schimbat viziunea asupra Parteneriatului Estic. UE nu m-ai are acea abordare deschisă și optimistă asupra statelor din vecinătatea estică pentru a se integra în familia europeană. După ce în 2014 a fost anexată Crimeea de Federația Rusă, politica externă europeană s-a reorientat și a cedat din turații. Abia în 2016 s-a semnat Acordul de Asociere cu Ucraina. Dar această intervenție agresivă a Rusiei a demonstrat că UE în că nu reprezintă o forță ca politică externă. Nu în ultimul rând nici statele din cadrul Europei, nu salută călduros acest Parteneriat Estic. Pentru Germania, Franța, Olanda acest Parteneriat nu este un pilon de bază în politica lor externă și nu sunt de acord de a oferi statul de potențial candidați la adere țărilor din cadrul Parteneriatului Estic, pe când Polonia Cehia, România sunt cointeresați în avansarea evoluțiilor pro europene ale acestor 3 state. Moldova, Ucraina și Georgia au sperat până in ultima clipa că la Summitul de la Riga din 2015, vor putea obține acel statut pentru aderare la UE. În presa internațională acest eveniment a fost interpretat ca distanțarea relației între UE și aceste 3 state. Indiferent ce a însemnat acest eveniment, e cert un lucru că Uniunea Europeană merge pe 2 voci diferite față de Parteneriatul Estic.

51 Ca idee esențială, liderii de la Bruxelles nu urmăresc aderarea Moldovei la Uniunea Europeană ci mai degrabă crearea unei zone tampon între ei și Rusia. Ei sunt gata să acorde suport financiar și tehnic doar ca în zona Europei de Est să fie pace, aceste state să fie înclinate spre valorile occidentale și să fie prima linie care va bloca un eventual atac al Rusiei. Ei mereu au susținut partidele pro-europene din Moldova chiar dacă ele de multe ori au trădat aceste valori. De asemeni politica lor externă nu face față acestei zonei specifice și care este destul de grea înțeleasă de populația moldovenească. Mișcările politicii externe europene la Chișinău, ca strategii și planuri concrete nu sunt așa de valorificate comparativ cu cele ale Federației Ruse. Consider că, diplomații europeni ar trebui să fie mai deciși în privința Moldovei dar și mai duri cu față de politicienii moldoveni. În contrast cu UE, Federația Rusă î-și demonstrează vădit interesul față de Republica Moldova, chiar dacă în ultimii ani societatea este înclinată spre vectorul european. Rusia încearcă cu orice preț să mențină Moldova în sfera ei de influență. Pentru a opri acest proces de europenizare, după 2014, Rusia și-a implementat cu succes politica de Hard Power în zonă. Furtul Miliardului a fost coordonat de cel mai mare Raider din Rusia, Veaceslav Platon care este implicat și în Laundromatul rusesc (Pe parcursul anilor 2010-2014, organizații criminale și politicienii corupți din Rusia au transferat 20 miliarde USD din fonduri murdare prin acest complex de „spălătorie”, format din zeci de companii off-shore, bănci, credite false și agenți proxy). Aceasta a fost cea mai inspirată mișcare pe care au făcut-o serviciile secrete rusești pentru a știrba clasa politică implicată în parcursul european al Moldovei. Câștigarea funcției de Președinte a Moldovei a lui Igor Dodon, membru al Partidului Socialiștilor din Moldova finanțat de Federația Rusă, a dus la instalarea forțelor moscovite în cele mai importante funcții ale statului. Ulterior din 2016 Rusia începe a-și câștiga din terenul pierdut în fața europenilor. Chiar dacă Parlamentul a votat legea privind anti-propaganda rusească la posturile tv și radio care prevede blocarea sau sistarea transmisiei posturilor tv care promovează agresivitatea politică a Rusiei, aceasta nu i-a împiedicat să se oprească în implementarea planurilor de destabilizare a țării. Odată ce în Transnistria a fost un numit un nou lider, politica transnistreană a devenit foarte agresivă față de autoritățile de la Chișinău. Promovând în exces separatismul și voința de a se apropia de Federația Rusă. Indiferent de ce nu s-ar întâmpla Rusia mereu î-și va urma scopurile a destabiliza Moldova, de a o șantaja cu Transnistria, sistarea gazelor dar nu în ultimul rând Republica Moldova reprezintă ușa de influență spre Balcani.

52 Pentru a stopa din poftele Rusei din zona Balcanică, România va trebui să fie mai sigură pe ea în ce privește politica ei externă față de Moldova. În societatea moldovenească România mereu apare abia ca 3-4 forță politică după SUA, Rusia și UE. Chiar dacă este avocatul Moldovei la Bruxelles, România încă rămâne în umbra la capitolul influență și forță externă la Chișinău. Atât timp cât la Chișinău este calm și nu sunt eventuale crize, politica românească este activă, și cum apar situații de crize elitele de la București i-au apă în gură și nu întreprind nici o mișcare. Statul român ar trebui să-și asume mai multe responsabilități și decizii privind Republica Moldova. Singura șansă a României de a câștiga o autoritate în fața Rusiei ar fi Unirea Moldovei cu România, doar că elitele de la București ar trebui să fie interesate nu doar la capitolul declarații dar și fapte. Consider că în ultimii 2-3 ani politicul românesc a impulsionat ca niciodată relațiile cu omologii de la Chișinău. Relația moldo-română cunoscând un nou nivel de abordare pe mai multe dimensiuni politice, economice și sociale. E de remarcat faptul că mai mulți cetățeni ar vota unirea Moldovei cu România de cât acum 10-15 ani. România devine tot mai deschisă populației moldovenești și chiar pentru tineri, România reprezintă prima destinației spre o calitate mai buna a studiilor și a vieții. În viitor România trebuie să implementeze o noua abordare asupra politici externe față de fosta ei provincie românească și să se angajeze în lupta contra Rusei pentru acest teritoriu. În final vreau să menționez că soarta Republicii Moldova nu depinde doar de climatul de la Chișinău dar de dorințele de la Moscova, Bruxelles sau București. Moldova va fi parte componentă, stat sau aliatul unei țări mai sus menționate doar în cazul în care va fi influențată puternic de una dintre părți. Clasa politică e prea mică și slabă de a fi gata să ia decizii ne fiind influențată din exterior. Consider că vectorul extern a Moldovei este spre Vest alături de România, însă atât timp cât UE nu are un interes vădit, România nu va câștiga teren în fața Rusiei, Republica Moldova se va zbătea pe loc așa cum o face de 28 ani. Măsurile care ar trebui să fie luate de următoare conducere a Moldovei sunt: definirea vectorului european ca strategie de stat în Constituție, construirea de urgență a gazoductului Ungheni-Chișinău și darea lui în exploatarea pentru a asigura securitatea energetică, demararea negocierilor privind rezolvarea conflictului transnistrean sub garanțiile Rusiei și SUA și întărirea forțelor politice europene contra celor rusești. Sper ca în viitorul apropiat Moldova să devină un stat european pentru că doar astfel se poate construi o societate liberă și democrată în care noi toți dorim să trăim.

53 ANEXE Figura 1.1- Cadrul Financiar al Parteneriatului Estic pentru anii 2014-2020
Sursa: Programul Indicativ Multianual privind Europa de Est 2017-2020, Comisia Europeană Figura 2.2 Ponderea UE în totalul de exporturi moldovenești

54 Figura 2.3 Indicele la mărfurile exportate în UE
Figura 3.4 Statele ce au finanțat Republica Moldova în perioada 2009-2018
Sursa: Guvernul Republicii Moldova, gov.md

55 BIBLIOGRAFIE I. Cărți: 1. Ana Bălățel, „Moldova și UE în contextul politicii europene de vecinătate: Realizarea Planului de Acțiuni UE-Moldova”, Chișinău: Arc, 2008 ; 2. Asandului Gabriel, „Uniunea Europeană și Vecinătatea estică” Iași: Editura Politehnium 2015; 3. Bulmer S., Lequesne Chr. „Statele membre ale Uniunii Europene”, Chișinău: Cartier, 2009; 4. Denis Cenușa, Michael Emerson, „Deepening EU-Moldovan Relations: What, why and how? Second edition”, Centre for European Policy Studies, 2018; 5. Heather Grabble, „Puterea de transformare a Uniunii Europene”, Chișinău: Editura Epigraf, 2008; II. Documente oficiale preluate de pe platforme online sau pagini Web: 1. Acordul UE-Japonia, ec.europa.eu ,https://ec.europa.eu/romania/news/20181213_adoptare_acord_comercial_ue_japonia_in_vigoare_din_2019_ro, accesat în 26 martie 2019; 2. Condițiile de aderare, ec.europa.eu, https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/policy/conditions-membership_en, accesat în 13 aprilie 2019; 3. Comisia Europeană, Comunicat de presă, europa.eu http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4845_ro.htm accesat în 3 mai 2019; 4. Comunicatul Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, eeas.europa.eu Bruxelles, 18 noiembrie 2015, , https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/joint-communication_review-of-the-enp_ro_0.pdf, accesat în 2 aprilie 2019; 5. Comisia Europeană – Comunicat de presă, „Summitul Parteneriatului Estic din 2017: Împreună, mai puternici”, europa.eu, Bruxelles, 24 noiembrie 2017 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4845_ro.htm , accesat în 3 mai 2019; 6. Condițiile de screening, publicationas.europa.eu https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/5c93a9e3-f5b7-4567-88aa-eaa55451a0a1 p.7, accesat în 13 aprilie 2019;

56 7. Criteriile de la Copenhaga, acces la dreptul Uniunii Europene, eur-lex.europa.eu,14 ianuarie 2019, https://eurlex.europa.eu/summary/glossary/accession_criteria_copenhague.html?locale=ro ; 8. Conținutul Acordului de Asociere, https://dcfta.md/continutul-acordului-de-asociere-dintre-rm-si-ue, accesat în 8 mai 2019; 9. Fișa de Informare nr.5 Parteneriatul Estic, , camera-deputaților.ro București, 03 decembrie 2008, http://www.camera-deputatilor.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_433.pdf, accesat în 29 aprilie 2019 10. https://gov.md/europa/sites/default/files/document/asistenta_externa_ro.pdf p.15, accesat în 11 mai 2019; 11. Ghidul Președinției Române a Consiliului UE din 2019, 2017 http://www.europuls.ro/wp-content/uploads/2017/02/Policy-Brief-Parteneriatul-Estic-ca-Prioritate-a-Președinției-Române-a-Consiliului-UE-din-2019.pdf p.2-4 accesat în 12 mai 2019; 12. Politica Externă și de Securitate, europa.eu https://europa.eu/european-union/topics/foreign-security-policy_ro, accesat în 29 ianuarie 2019; 13. Politica de Vecinătate Europeană, europarl.europa.eu http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/170/politica-europeana-de-vecinatate accesat în 1 aprilie 2019 14. Politica Externă Europeană în Kosovo, eulex-kosovo.eu https://www.eulex-kosovo.eu/?page=2,59, accesat în 26 februarie 2019; 15. Politica Externă Europeană în Georgia, eumm.eu, https://eumm.eu/en/about_eumm/mandate, accesat în 13 februarie 2019; 16. Politica Europeană de securitate și apărare, beta.ier.ro Institutul European din România,2005, http://beta.ier.ro/documente/formare/Securitate_si_aparare.pdf p.3, accesat în 13 februarie 2019;

57 17. Procesul din Orientul Mijlociu, eeas.europa.eu, https://eeas.europa.eu/diplomatic-network/middle-east-peace-process/337/middle-east-peace-process_en, accesat în 24 martie 2019; 18. Sinteză, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, eur-lex.europa.eu https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:ai0009, accesat în 29 ianuarie 2019Tratatul de la Lisabona, europa.eu, https://europa.eu/european-union/law/treaties_ro , accesat în 14 ianuarie 2019; IV. Articole preluate de pe platforme online sau pagini Web: 1. Accelerarea interconectării pe gaze România – Moldova, „O necesitate urgentă pentru a scăpa de constrângerile monopolului rusesc”, Chișinău, 22 februarie 2019 https://www.expert-grup.org/ro/activitate/comunicate-de-presa/item/1748- 2. Comentariu de Nicu Popescu, Întâlnirea Voronin-Smirnov în umbra Uniunii Europene, allmoldova.com 25 aprilie 2008, , http://www.allmoldova.com/ro/news/ntlnirea-voronin-smirnov-n-umbra-uniunii-europene-comentariu-de-nicu-popescu-cercettor-la-consiliul-european-pentru-relaii-externe-londra, accesat în 20 aprilie 2019; 3. Comunicat de presă, Delegația Uniunii Europene în Moldova, „Prima Școală Europeană a Parteneriatului Estic s-a deschis astăzi la Tbilisi„, eeas.europa.eu, Chișinău, 9 noiembrie 2018, https://eeas.europa.eu/delegations/moldova/50078/prima-școală-europeană-parteneriatului-estic-își-deschide-ușile-la-tbilisi_ro, accesat în 6 mai 2019; 4. Comisia Europeană – Comunicat de presă, Bruxelles, 19 decembrie 2018 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-6819_ro.htm, accesat în 16 mai 2019; 5. Declarația Președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, 27 noiembrie 2017 http://www.presedinte.md/rom/presa/declaratia-presedintelui-republicii-moldova-igor-dodon, accesat în 15 mai 2019;

58 6. Diana Răileanu, „Indicele Parteneriatului Estic: „De la istorie de succes la stat capturat cu elemente de autoritarism", 27 martie 2019, https://moldova.europalibera.org/a/indicele-parteneriatului-estic-de-la-istorie-de-succes-la-stat-capturat-cu-elemente-de-autoritarism-/29845794.html, accesat în 16 mai 2019; 7. Impactul Economic după 4 ani de implementare a Acordului de Asociere,14 septembrie 2018 https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/1687-impactul-economic-dupa-4-ani-de-implementare-a-acordului-de-asociere-rm-ue&category=194,p.9, accesat în 10 mai 2019, 8. Institutul pentru Politici și Reforme Europene, „20 de livrabile pentru 2020”, ipre.md Chișinău, 19 decembrie 2018, http://ipre.md/wp-content/uploads/2018/12/Concluzii_Raport_20-Livrabile-pentru-2020_19.12.2018.pdf, accesat în 6 mai 2019; 9. “La Riga are loc Summitul Parteneriatului Estic”, noi.md, 22 mai 2015 https://noi.md/md/news_id/61527, accesat în 3 mai2019; 10. Liliana Kipper, “Parteneriatul Estic”, prwave.ro București, 3 decembire 2008, https://www.prwave.ro/parteneriatul-estic-un-nou-capitol-in-relatiile-ue-cu-partenerii-sai-rasariteni/ accesat în 30 aprilie 2019; 11. John Bruton, „Challenges Facing the EU Today", https://www.fairobserver.com/region/europe/challenges-facing-the-eu-today-23190/, accesat în 17 mai 2019; 12. MAE reactioneaza la decizia Moldovei de a-l expulza pe ambasadorul Romaniei si de a reintroduce vize pentru romani, 8 aprilie 2009, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-5561378-update-mae-reactioneaza-decizia-moldovei-expulza-ambasadorul-romaniei-reintroduce-vize-pentru-romani-sunt-masuri-aberante.htm, accesat în 14 mai 2019; 13. Misiunea OSCE în Moldova, https://www.osce.org/ro/mission-to-moldova/105676, accesat în 18 mai 2019 ; 14. Procesul de cooperare transfrontalieră / Söderköping, iom.int https://www.iom.int/jahia/webdav/shared/shared/mainsite/microsites/rcps/rcp_bkk/pres_soderkoping.pdf, accesat în 3 mai 2019;

59 15. Referendumul Olandez privind Acordul de Asociere cu Ucraina, Amsterdam, 7 aprilie 2016 https://www.theguardian.com/world/2016/apr/06/dutch-voters-reject-closer-eu-links-to-ukraine-in-referendum, accesat în 6 mai 2019; 16. Republica Moldova-Reprezentare Diplomatică, https://www.mae.ro/node/1677 accesat în 10 mai 2019; 17. România-Republica Moldova Cooperare Transfrontalieră, „Programului Operațional Comun România-Republica Moldova 2014-2020” http://ro-md.net/241-de-proiecte-depuse-in-cadrul-programului-operational-comun-romania-republica-moldova-2014-2020/, accesat în 10 mai 2019; 18. Simion Ciochină, „Răcirea relațiilor cu UE schimbă strategiile electorale la Chișinău”, 20 septembrie 2018 https://www.dw.com/ro/răcirea-relațiilor-cu-ue-schimbă-strategiile-electorale-la-chișinău/a-45572616, accesat în 16 mai 2019. 19. Stanislav Secrieru, „The Transnistrian Deadlock: Resolution Impalpable, War Improbable, 22 noiembrie 2018 https://carnegie.ru/commentary/74803, accesat în 20 mai 2019. 20. Thomas De Waal, „Moldova’s Conflict: Unfreezing, In a Good Way?”, 8 martie 2018, https://carnegieeurope.eu/strategiceurope/75712, accesat în 20 mai 2019; 21. Vlad Bercu, „Când va ajunge gazul românesc la Chișinău?”,Chișinău, 22 februarie 2019 https://capital.market.md/ro/content/cand-va-ajunge-gazul-romanesc-la-chisinau, accesat în 14 mai 2019; 22. Victoria Bucătaru, Denys Chernikov, „Coordination of the EU Assitance at the National Level”,Kiev: Open Society Foundation, 2016 http://archive.eap-csf.eu/assets/files/Polici-paper-EU-Assistance-Georgia-Moldova-Ukraine.pdf p.10-12 accesat 10 mai 2019.

60