1 TURISM CULTURAL ÎN CENTRE ISTORICE URBANE DE DIMENSIUNI MICI ȘI MEDII – DIRECȚII DE ACȚIUNE ARHITECTURAL URBANISTICE – STUDII DE CAZ DIN ROMÂNIA… [600144]

1 TURISM CULTURAL ÎN CENTRE ISTORICE URBANE DE
DIMENSIUNI MICI ȘI MEDII
– DIRECȚII DE ACȚIUNE ARHITECTURAL URBANISTICE –
STUDII DE CAZ DIN ROMÂNIA

VOLUMUL I (I din II) 1

I. ASPECTE RELEVANTE ALE TURISMUL CULTURAL

I.1. Apariția și evoluția turismului în timp
I.1.1. Scurtă incursiune în istoria turismului
I.1.2. De la turismul de masă la turismul cultural

I.2. Tipuri și forme de turism – trăsături, interfe rențe, tendințe
I.2.1. Tipuri și forme de turism
I.2.2. Tipuri alternative de turism – interconexiun i
I.2.3. Piața turistică internațională: evoluție si tendințe

I.3. Apariția și evoluția turismului cultural
I.3.1. Incursiune în apariția și motivația turismul ui cultural
I.3.2. Creșterea producției culturale
I.3.3. Convergența turismului și a culturii

I.4. Turismul cultural (urban) – definiții și clasi ficări
I.4.1. O încercare de definire a turismului cultura l
I.4.2. Clasificarea definițiilor turismului cultural
I.4.3. Definirea turismului cultural urban
I.4.4. Tipuri de orașe pentru turismul cultural urb an
I.4.5. Turismul cultural urban: o piață în creștere
I.4.6. Natura schimbătoare a turismului cultural
I.4.7. Evenimentul de capitală culturală europeană

I.5. Profilul turistului cultural
I.5.1. Statistici asupra turismului cultural
I.5.2. Contextul social al turismului cultural
I.5.3. Tipologia turistului cultural

I.6. Impactul turismului cultural
I.6.1. Impactul economic al turismului cultural
I.6.2. Impactul turismului cultural asupra culturii
I.6.3. Cosmetizarea culturilor

I.7. Turismul în România
I.7.1. Apariția și evoluția turismului românesc
I.7.2. Potențialul turistic în România
I.7.3. Tipuri și forme de turism în România
I.7.4. Impactul integrării României în Uniunea Europe ană asupra turismului
I.7.5. Tendințe ale dezvoltării turismului românes c

1 Aspecte relevante din literatura de specialitate, concepte esențiale, sinteze și concluzii la studiile de caz anali zate în
detaliu în volumul de anexe.

2 II. POTENȚIALUL TURISTIC ÎN CENTRE ISTORICE URBANE

II.1. Literatura de specialitate: investigații și i mpact
II.1.1.Bunurile de patrimoniu tangibile
II.1.2. Produse de turism cultural
II.1.3. Evaluarea potențialului turistic

II.2. Metodologia de evaluare a potențialului turis tic la o destinație de patrimoniu cultural
II.2.1. Modelul competitivității unei destinații de turism
II.2.2. Modelul matricei de potențial turistic
II.2.3. Fișă tip de indicatori de turism de patrimon iu cultural
II.2.4. Adaptarea și contribuția la metoda matricei de potențial

II.3. Studii de caz: centre istorice urbane
II.3.1. Noțiunea de centru istoric urban
II.3.2 Elemente de atracție turistică în centre ist orice urbane
II.3.3. Date statistice cu privire la activitatea t uristică din centre istorice urbane din România
II.3.4. Clasificarea orașelor istorice din România
II.3.5. Sinteze studii de caz – centre istorice urb ane din România
II.3.6. Concluzii asupra potențialului turistic în c entre istorice urbane mici și medii din
România

III. CAPACITATEA DE ABSORBȚIE A DEZVOLTĂRII TURISTICE ÎN CENTRE
ISTORICE URBANE

III.1. Literatura de specialitate: direcții și infl uențe
III.1.1. Aspecte legate de componenta urbanistică
III.1.1.1. Organizarea traficului urban
III.1.1.2. Spații și trasee pietonale
III.1.2. Aspecte legate de componenta estetică
III.1.2.1. Intervenții asupra structurii urbane
III.1.2.2. Intervenții de arhitectură în mediul pr otejat urban
III.1.3 Aspecte legate de componenta socială
III.1.3.1. Restructurarea funcțională în centre ist orice
III.1.3.2. Modelul orașului turistic–istoric
III.1.3.3. Infrastructura turistică

III.2. Model de analiză pentru evaluarea capacități i de absorbție a dezvoltării turistice în
centre istorice urbane
III.2.1. Starea de conservare a centrului istoric
III.2.2. Legătura centrului istoric cu restul orașu lui
III.2.3. Elemente proxime centrului istoric (zona de protecție)
III.2.4. Traficul urban în centrul istoric
III.2.5. Integrarea funcțiilor turistice
III.2.6. Imaginea urbană istorică
III.2.7. Elemente de detaliu arhitectural-urbanisti ce

III.3. Studii de caz: centre istorice urbane din Tra nsilvania – comparativ cu centre istorice
din sud-estul Europei

III.3.1. Regiunea Transilvaniei în România și context European
III.3.2. Sinteze studii de caz – centre istorice ur bane

3 III.3.2.1.a. Orașul istoric Petrovaradin (Serbia)
III.3.2.1.b. Orașul istoric Alba Iulia
III.3.2.2.a. Orașul istoric Novi Sad (Serbia)
III.3.2.2.b. Orașul istoric Baia Mare
III.3.2.3.a. Orașul istoric Pécs (Ungaria)
III.3.2.3.b. Orașul istoric Sibiu
III.3.2.4.a. Orașul istoric Sümeg (Ungaria)
III.3.2.4.b. Orașul istoric Cisnădie

VOLUMUL II (II din II) 2 – VOLUM ANEXE FIȘE DE STUDII

EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC – FIȘE STUDII DE CAZ
(anexe aferente capitolului II din volumul I)

– ZONA TRANSILVANIEI:
– Orașul istoric Alba Iulia
– Orașul istoric Baia Mare
– Orașul istoric Sibiu
– Orașul istoric Cisnădie
– Orașul istoric Săliște

– ZONA MOLDOVEI:
– Orașul istoric Botoșani
– Orașul istoric Suceava

– ZONA BANAT-MUNTENIA:
– Orașul istoric Câmpulung Muscel
– Orașul istoric Drobeta Turnu Severin

– ZONA DOBROGEI:
– Orașul istoric Sulina

EVALUAREA CAPACITĂȚII DE ABSORBȚIE A INFRASTRUCTURII TURISTICE –
FIȘE STUDII DE CAZ (anexe aferente capitolului III din volumul I)

– ZONA TRANSILVANIEI:
– Orașul istoric Alba Iulia
– Orașul istoric Baia Mare
– Orașul istoric Sibiu
– Orașul istoric Cisnădie

2 Analiza detaliată a centrelor istorice de la studiile de c az, ca bază pentru sintezele, analizele și concluziile di n
volumul principal.

4 REZUMATUL LUCRĂRII DE DOCTORAT

Subiectul lucrării de doctorat s-a concentrat pe studiul Turismului cultural în centre istorice
urbane de dimensiuni mici și medii , obiectivul principal al acestui demers fiind prop unerea unor
direcții de intervenție arhitectural-urbanistică în dezvoltarea turistică a centrelor istorice urbane,
cu aplicabilitate pentru studii de caz de pe tot te ritoriul României.
Turismul și patrimoniul cultural stau la baza a două domenii majore, de sine stătătoare,
puternic dezvoltate și complexe, aflate totodată în tr-o continuă schimbare datorită evoluției
conceptelor care le guvernează. Adesea aceste domen ii acționează în paralel, urmându-și fiecare
propriul drum, deși interferează pe anumite paliere prin prezența unor elemente comune, precum
valorile de patrimoniu care la un moment dat devin atracții pentru turism. Apar astfel zone de
confluență, unde turismul se bazează pe, și descope ră valorile de patrimoniu, iar patrimoniul este
valorificat prin vizitarea turiștilor. Motivația ce rcetării prezentate în această lucrare se găsește în
aspectele contradictorii care apar în relația dintr e dezvoltarea turismului cultural (mai precis
dezvoltarea infrastructurii turistice specifice) și valoarea obiectivelor de patrimoniu (mai precis
trăsăturile lor specifice demne de a fi conservate) . În acest context, scopul acestei cercetări se
concentrează pe conturarea și identificarea intervențiilor arhitect ural-urbanistice efectuate în scop
turistic, astfel încât acestea să nu afecteze valor ile de patrimoniu, cu exemplificare pentru
ansamblurile de centre istorice urbane de dimensiun i mici și medii. Astfel, pe parcursul lucrării s-
a propus o metodologie de lucru pentru determinarea direcțiilor de intervenție în dezvoltarea
turistică în centre istorice urbane din perspectiva durabilității. În primul rând, a fost preluat și
adaptat pentru centre istorice urbane modelul matri cei de potențial turistic dezvoltat de către
McKercher și du Cros – ca primă fază în conturarea n ivelului de turism latent la o destinație
culturală. Aplicarea și dezvoltarea acestui model, bazat pe aprecierea relației de ponderare între
atracția de piață și capacitatea de absorbție a int ervențiilor turistice într-o destinație de patrimon iu,
este urmată de propunerea concretă a unei metodolog ii de lucru în vederea integrării intervențiilor
arhitectural-urbanistice necesare dezvoltării unei infrastructuri turistice în centre istorice urbane,
pe baza evaluării capacității de absorbție a centru lui istoric la dezvoltarea turismului.
În contextul anterior conturat, lucrarea prezentă a duce o serie de contribuții la
problematica dialogului între turism și patrimoniu, atenția concentrându-se mai ales asupra
aspectelor arhitectural-urbanistice în centre istor ice urbane. În același timp, amploarea și
complexitatea studiilor de caz alese contribuie nem ijlocit la aprofundarea cercetării în această
direcție de studiu, oferind o bază pentru intervenț ii practice în domeniu.

***

Prezenta lucrare de doctorat este alcătuită din două volume. Primul volum cuprinde
aspecte relevante din domeniul patrimoniului de arh itectură și al turismului cultural, trecând în
revistă principalele aspecte tratate în literatura de specialitate, discutând conceptele esențiale și
metodele de studiu propuse, și prezentând sinteze ș i concluzii ale unui număr de studii de caz,
alese dintre centrele istorice urbane mici și medii din România. Primul volum curpinde trei părți,
cu privire la caracteristici esențiale ale turismul ui cultural în capitolul 1, potențialul turistic în
centre istorice urbane în capitolul 2 – cu o invest igare a literaturii de specialitate, preluarea,
adaptarea și îmbunătățirea unui model de evaluare a potențialului turistic, testat pe centre istorice
urbane românești de dimensiuni mici și medii și, în ultimul capitol, 3, capacitatea de absorbție a
dezvoltării turistice în centre istorice urbane – c u o investigare a literaturii de specialitate și
propunerea unui model de evaluare a capacității de absorbție în centre istorice urbane, aplicat la
studii de caz din Transilvania, comparativ cu studii de caz sud-est europene. Al doilea volum al
lucrării cuprinde anexe, concretizate prin fișe de studiu care prezintă detaliat cazurile centrelor
istorice urbane studiate, care formează baza pentru sintezele, analizele și concluziile din primul
volum al lucrării.

5 În Capitolul I , cercetarea se axează în primul rând pe prezentare a caracteristicilor
esențiale ale turismului (și ale turismului cultura l), cu accent asupra acelor aspecte care au impact
asupra valorilor de patrimoniu cultural. Fiind vorba despre un subiect puțin considerat în legătură
cu orașele istorice românești, subiect care trateaz ă atât aspecte de arhitectură și urbanism, cât și
aspecte legate de turism, necesitând astfel o abord are pluridisciplinară, a apărut necesară încă de
la început efectuarea unei examinări detaliate în s fera turismului, pentru a vedea cum a apărut și a
evoluat turismul, cu ce anume se ocupă turismul, ce fel de forme și tipuri de turism există, dacă și
cum interferează acestea între ele, ce înseamnă tur ismul cultural și turistul cultural, ce fel de
impact are turismul asupra resurselor folosite (inc lusiv asupra patrimoniului arhitectural), și, nu în
ultimul rând, situația prezentă din România, ca nece sitate a investigației subiectului și în țara
noastră.
Argumentarea prezenței arhitecturale în turism apar e încă din 1856, când John Ruskin
oferă în mod indirect un răspuns la întrebarea refe ritoare la relația dintre arhitectură și turism,
menționând că: „Arhitectura este arta care așează și împodobește ed ificiile ridicate de om pentru
orice fel de utilizare, astfel încât perceperea lor să contribuie la sănătatea sa mintală, puterea și
plăcerea sa”, 3 având astfel tranziția de la arhitectură către dome niul turismului, incluzând
plăcerea, detașarea și relaxarea aduse de către act ul călătoriei. Diferite forme de călătorie au
existat încă din cele mai vechi timpuri, chiar și p entru plăcere, relaxare și cunoaștere, fenomenul
turistic, așa cum este cunoscut în prezent, având o expansiune explozivă ca efect al revoluției
industriale, cu impact asupra tehnologiei și dezvol tării industriei transporturilor. Diferite forme și
tipuri de turism au dat dovadă de mare varietate și diversitate pe parcursul timpului, acestea fiind
de altfel interconectate între ele: în acest conte xt, turismul cultural interferează cu turismul de
agrement (sub aspect distractiv, dar și educativ), cu turismul de afaceri sau cu tipuri noi de turism
care implică protejarea resurselor culturale (de ex . ecoturism), dar și cu turismul de pelerinaj,
agroturismul și turismul de odihnă și recreere.
Cum a apărut însă turismul cultural, așa cum este fe nomenul cunoscut în prezent ?
Turismul cultural a apărut și s-a dezvoltat inițial ca un panaceu la efectele nedorite ale turismului
de masă, prin transformarea culturii în atracție tu ristică, deși în timp a adus propriile sale
probleme, de care se ocupă astăzi nenumărate studii în domeniu, printre care și lucrarea de față.
Referitor la definirea turismului cultural, consid erând multitudinea de definiții propuse,
împărțite pe categorii și nu numai, apare opo rtună crearea sau alegerea unei definiții car e
să servească scopului lucrării de față, așa c um nenumărate asociații și organizații de pro fil
și-au elaborat propriile definiții de lucru, p ornind de la conceptul general al turismului
cultural. Se remarcă însă definiția particulară pe care o dă ICOMOS în 1976 în special cu privire
la monumente și situri, acestea fiind menționate ca resursă culturală de sine stătătoare printre
multe altele. În același timp, se observă accentul care cade pe eforturile de întreținere și protecție
ale monumentelor și siturilor istorice în scopul va lorificării turistice, după cum se poate vedea:
„Turismul cultural este acea formă de turism a l cărui scop este, printre multe altele,
descoperirea de monumente și situri. Turismul cult ural exercită asupra acestora din urmă un
efect pozitiv, în măsura în care și contribu ie, pentru a-și satisface propriile interese, la
întreținerea și protecția acestora. Datorită benefi ciilor socio-culturale și economice pe care le
oferă populațiilor implicate, această formă de turi sm justifică de fapt eforturile de întreținere și
de protecție pe care comunitatea umană le pretinde” (Carta Turism Cultural, ICOMOS, 1976).
Astfel, definirea turismului cultural a fost acce ptată pentru studiu ca formă de turism care
implică și descoperirea de monumente și situri, asu pra cărora exercită un efect pozitiv,
contribuind pentru propriile interese la întreținer ea și protecția acestora. Definiția turismului
cultural oferită de către ICOMOS întrunește toa te elementele existente în relația dintre turism –
patrimoniu construit (monumente și situri) – conser varea și protejarea acestora (întreținere și
protecție). În acest context, apare firesc a consid era potrivită pentru studiul de față această

3 John, Ruskin, The seven lamps of architecture , John Wiley & Son, New York, 1865, p. 7: “ Architecture is the art
which so disposes and adorns the edifices raised by man for whatsoever use, that the sight of them contribute to his
mental health, power and pleasure.”

6 definiție pentru turism cultural, având în veder e că include în discuție cei trei piloni ai actual ei
cercetări: turism, patrimoniu construit, conservare și protecție.
În urma analizei unor aspecte care țin de natura și situația practicanților de turism cultural
(și nu numai), se poate completa tabloul aferent tu rismului cultural prin intermediul introspecției
asupra tipurilor de turiști care frecventează atrac ții culturale. Referitor la profilul turistului
cultural, în general acesta se recunoaște ca fiind o persoană elevată, cu un nivel de educație și de
venit relativ înalt, adesea cu ocupații în domenii culturale (sau cel puțin conexe). În timp însă,
tipologia turistului cultural reflectă diferite niv eluri de implicare în consumul cultural, în funcție
de motivația personală. În acest context, dezvoltar ea turismului cultural capătă noi coordonate,
exitând o legătură nemijlocită între natura vizitat orilor și amploarea fenomenului turistic la o
destinație de patrimoniu cultural.
În continuare, dintre aspectele esențiale referito are la turismul cultural, se remarcă punctul
nevralgic din sfera impactului dezvoltării turismul ui. Impactul economic al dezvoltării turismului
cultural se prezintă versus impactul fenomenului tu ristic asupra culturii, cu accent pe procesul de
cosmetizare al culturii ca necesitate în consumul a cesteia de către turiști, cu efect ulterior și asup ra
autenticității. Ca impact al turismului cultural, es te evidentă importanța turismului (și rolul său
pozitiv) ca pârghie economică potențială în dezvolt area și planificarea unei destinații de
patrimoniu cultural, prin profitul financiar obținu t. In același timp însă, impactul fenomenului
turistic asupra culturii nu este întotdeauna benefi c. Având în vedere ponderea deosebită pe care o
are cultura în această discuție, formând baza pent ru subiectul turismului cultural, un accent aparte
și o detaliere implicită cade asupra impactului so cio-cultural, cu precădere asupra problemelor
autenticității și ale comercializării (turistificăr ii) culturii și relația sa cu turismul cultural.
Transformarea bunurilor culturale în produse cultura le cosmetizate, amenajate cât mai atrăgător
pentru consumul de către turiști, este un proces pr in care cultura poate suferi transformări
importante, conturându-se adesea o zonă de divergen ță între cele două domenii. Acest aspect
contradictoriu, care în unele situații afectează bu nurile de patrimoniu care formează chiar
atracțiile majore – baza activității turistice, a d eclanșat de fapt obiectivul prezentei cercetări și
anume găsirea modalității celei mai potrivite de co nciliere între intervențiile survenite în urma
dezvoltării turismului și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. O justificare se găsește și
în faptul că scopul nu este ca patrimoniul să fie p ăstrat înghețat într-o anumită fază, ca un muzeu,
ci ca transformările să fie lăsate să se abată asup ra sa fără a-i afecta însă trăsăturile de valoare. La
reproșurile aduse impactului negativ al turismului asupra obiectivelor de patrimoniu, s-a punctat
la un moment dat faptul că asupra acestora s-au abă tut în timp nenumărate catastrofe, și războaie,
și cutremure, și inundații, și în ciuda caracterulu i lor negativ, fiecare a lăsat o amprentă pozitivă,
foarte admirată în prezent. În acest sens, de ce să nu poată fi privit și turismul în acest fel, ca un
fenomen care este specific epocii și este firesc să se întâmple, încercând binențeles ca dezvoltarea
sa să nu afecteze tocmai valorile de patrimoniu.
Un ultim aspect cu privire la domeniul turismului face referire la dezvoltarea sa în
România. Existența turismului în teritoriul românes c are o bogată tradiție și înainte de revoluția
din 1989 (de ex. turism montan, balnear, de litoral ), dar integrarea în Uniunea Europeană a
determinat susținerea turismului ca axă prioritară de dezvoltare prin Programul Operațional
Regional, implicând astfel restaurarea și valorifica rea durabilă a patrimoniului cultural ca
domeniu subordonat procesului turistic.
În acest sens, se poate remarca din seria de enumer ări făcute atât pentru lucrările eligibile
de intervenție, cât și pentru indicatorii urmăriți pentru monitorizare și evaluare, cum toate
aspectele care țin de lucrările de restaurare sunt subordonate turismului, fără a exista o direcție de
acțiune care să evaluaze în prealabil dacă acest tu rism are exclusiv un efect benefic asupra
patrimoniului, sau poate avea în unele situații și aspecte negative care afectează chiar valorile de
patrimoniu (teoretic, tocmai acele valori care atra g turiștii, dar care riscă să fie distruse prin
turism). Aceste constatări confirmă faptul că ceea ce se întâmplă în prezent în România, pornește,
în mod atipic, de la dezvoltarea durabilă și promov area turismului, care la un moment dat, printre
domeniile de intervenție cuprinde și restaurarea și valorificarea (ce-i drept durabilă !) a
patrimoniului cultural. În momentul subordonării ac estei activități turismului, accentul cade

7 asupra modalităților de a atrage turiștii cât mai r epede și ușor (după cum indicatorii și obiectivele
sugerate dovedesc), existând riscul de a fi ignorat e exact acele valori culturale care constituie
principalele surse de atracție, dar care dintr-o în țelegere deficitară pot fi valorificate
necorespunzător, uneori chiar distruse definitiv.
Această direcție de intervenție, cu privire la moda litățile de restaurare și valorificarea
durabilă a patrimoniului cultural, cât și crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe va face
subiectul cercetării în lucrarea de față, în ideea de a aduce restaurarea și valorificarea
patrimoniului cultural în prim plan, ca domeniu de sine stătător, și nicidecum subordonat
turismului, propunându-se pe parcursul lucrării o a bordare care să pornească de la identificarea
valorilor culturale ale patrimoniului și modalități le de integrare a dimensiunii turistice în cadrul
restaurării de monumente.
Având ca argument situația actuală din România, cu p rivire la restaurarea și valorificarea
patrimoniului cultural prin prisma turismului, pe p arcursul cercetării care urmează, se va propune
mai întâi o modalitate de evaluare cât mai reală a potențialului turistic de la o destinație de
patrimoniu cultural, în ideea de a oferi un instrum ent de lucru echilibrat pentru amploarea
intervențiilor turistice și șansa ca acestea să fie benefice destinației respective. În completare,
continuarea cercetării se va concentra pe intervenț iile efective întreprinse asupra patrimoniului
cultural, în ideea în care deja s-a stabilit necesi tatea, natura și amploarea intervenției în urma
evaluării potențialului turistic, propunându-se o m etodă de stabilire a capacității de absorbție a
patrimoniului cultural aflat tocmai în fața a ceea ce direcțiile de intervenție ale Programului
Operațional Regional sugerează prin crearea/ moderni zarea infrastructurilor conexe.
***

În Capitol al II-lea este cercetat potențialul turistic al centrelor is torice urbane, fiind
făcută mai întâi o trecere în revistă a unor rezult ate importante din literatura de specialitate.
Noțiunea de potențial turistic rezultă a fi una foa rte complexă, cuprinzând o serie de aspecte
relevante de luat în considerare. Totuși, adesea eva luarea potențialului turistic este percepută, în
practică, drept nu mai mult decât întocmirea unei b aze de date cu privire la obiectivele turistice de
vizitat și includerea lor în promovarea turistică, presupunându-se, în mod eronat, că acest demers
este suficient pentru a constitui suportul de lucru în operațiunile de integrare a dimensiunii
turistice în cadrul gestionării patrimoniului cultu ral. În mod similar, adesea este ignorată
fragilitatea resurselor culturale care constituie t ocmai baza pentru turism, acestea fiind exploatate
fără a se stabili o limită, un prag peste care să n u se mai intervină, în scopul de a nu afecta
elementele de valoare care atrag de fapt turiștii. Examinând literatura de specialitate, s-a
considerat că o metodă adecvată direcției de studiu a acestei lucrări este modelul matricei de
potențial propus de către McKercher și du Cros. 4
Modelul matricei de potențial a lui McKercher și du Cros 5 oferă un răspuns la frământările
precedente legate de impactul turismului asupra des tinațiilor de patrimoniu cultural, fiind un prim
act de ponderare în obținerea unei stări de echilib ru între dezvoltarea turismului și managementul
patrimoniului cultural. Pe lângă importanța atracți ei de piață, acest model introduce în practica de
specialitate noțiunea de capacitate de absorbție în relație cu activitatea turistică a zonei și a
destinației. Tradus și adaptat din engleză, unde apa re ca robusticity, capacitatea de absorbție
presupune auto-reglare, amortizare și adaptare la n oile condiții existente până la un anumit nivel
de permeabilitate maximă, după care intervine satur area și nu mai poate fi primit nimic în plus
fără să se modifice trăsăturile specifice existente și de valoare. Astfel, modelul matricei de
potențial cuprinde analiza a două aspecte principal e: atractivitatea pentru turism a destinației
studiate (în cazul lucrării de față – a centrului i storic urban în ansamblul său) și capacitatea de
absorbție (așa cum a fost definită și detaliată în cadrul lucrării). Ca urmare, aspecte referitoare la

4 Bob, McKercher și Hilary, du Cros, Cultural Tourism: The partnership between tourism and cultural
heritage , Routledge, New York and London, 2009, p. 185-195.
5 Ibidem.

8 atracția turistică și capacitatea de absorbție vor fi analizate împreună, pentru a stabili ponderea
fiecărui tip de activitate în dezvoltarea turismulu i.
În continuare, se optează pentru preluarea, adaptar ea și îmbunătățirea acestui model de
evaluare al potențialului turistic, model care este testat pentru cazul centrelor istorice urbane
românești de dimensiuni mici și medii. Ideea de baz ă a utilizării acestui model este aceea că
reprezintă un prim pas extrem de important în evalu area și planificarea atât pentru dezvoltarea
turistică, cât și pentru gestionarea patrimoniului cultural, bazându-se pe o determinare realistă a
potențialului turistic. Acest lucru implică evaluar ea simultană a necesităților turismului și ale
patrimoniului cultural, ca modalitate de găsire a e chilibrului între cele două direcții. Ca urmare,
având în vedere faptul că o evaluare nerealistă și sumară a potențialului turistic încă de la început
poate influența amploarea dezvoltării turismului în tr-o anumită destinație de patrimoniu cultural,
acest demers apare ca primă fază necesară în dezvol tarea turistică la o destinație de patrimoniu
cultural, formând baza pentru identificarea și elab orarea direcțiilor de intervenție în scop turistic
la o asemenea destinație.
Autorii modelului propun o fișă tip de investigare, preluată și adaptată de către autoare
pentru situația ansamblurilor de centre istorice ur bane. Fișa cuprinde indicatori de evaluare care
fac referire atât la atracția de piață și infrastru ctura turistică, cât și la semnificația culturală a
patrimoniului și capacitatea de absorbție a destina ției în raport cu turismul. Pentru fiecare
indicator a fost propusă evaluarea prin intermediul a șapte calificative, care variază de la
inexistent, foarte redus, …, și până la foarte ri dicat și excepțional. În acest sens, pentru
exemplificare vor fi prezentate succint câteva aspe cte în ceea ce privește cazul orășelului istoric
Sulina, situat în Delta Dunării, care are câteva pa rticularități deosebite ce îi influențează atât
atracția de piață, cât și capacitatea de absorbție.

Fig. 1 – Sulina: zona sitului istoric protejat, cu marcarea monumen telor reprezentative

Spre exemplu, în fișa tip de investigare a potenția lului turistic, la atracția de piață, o
pondere importantă o are zona înconjurătoare (evalu ată cu calificativul excepțional), dar și
accesibilitatea locației, exclusiv pe apă (evaluată din acest motiv cu foarte redusă). În mod similar,
la capacitatea de absorbție, o pondere importantă o are fragilitatea și starea de degradare a
ansamblului, dar și impactul dezvoltării turismului asupra patrimoniului construit și, mai ales,
asupra celui imaterial (evaluate cu calificativul ”foarte redusă” în raport cu posibilitatea de a
asimila diferite intervenții).

9

Fig. 2, 3, 4 – Sulina: exemple de locuire tipică în zona sitului urban pr otejat

Relația dintre cele două dimensiuni analizate (gesti onarea patrimoniului și dezvoltarea
turismului) poate fi arătată în cadrul unei matrici , care face legătura între evaluarea atracției de
piață raportată la capacitatea de absorbție a desti nației, permițând evaluarea fiecăreia dintre
acestea ca fiind redusă, moderată sau ridicată.

Fig. 5 – Modelul matricei de potențial, propus de către McKercher și du Cros 6

Rezultatele din fișa tip propusă de autorii modelulu i se însumează pentru fiecare dintre
cele două aspecte analizate, apoi scorurile realiza te se trec în matrice pe axele corespunzătoare,
obținându-se poziția precisă prin intersectarea rez ultatelor de pe orizontală (corespunzător
atracției de piață) cu cele de pe verticală (coresp unzător capacității de absorbție). În funcție de
poziționarea bunului analizat în această matrice, s e pot propune în procesul de planificare
ulterioară diferite tipuri de acțiuni de intervenți e, adecvate locației analizate. Spre exemplu pentru
un bun cultural cu atracție turistică ridicată, dar capacitate de absorbție redusă se recomandă
dezvoltarea limitată a turismului, depășirea unui a numit prag nefiind benefică în procesul de
protejare al valorilor aferente resurselor cultural e în curs de turistificare.

***

Modelul matricei de potențial touristic, testat pen tru cazul particular al centrelor istorice
urbane, s-a dovedit eficient, mai ales prin introdu cerea interpretării grafice a distribuției
calificativelor corespunzătoare factorilor-cheie și interpretarea acestora în evaluarea potențialului
turistic. În ceea ce privește folosirea modelului m atricei de potențial pentru studii de caz de centre
istorice urbane (privite în ansamblu, așa cum apar figurate în Lista Monumentelor Istorice), s-au
realizat următoarele:
– – a fost preluat, adaptat și completat modelul matric ei de potențial, prin redefinirea
parțială a factorilor cheie luați în considerare în fișa tip și aplicarea lor pentru cazul particular al
ansamblurilor de centre istorice urbane (situație n ouă față de propunerea inițială, axată pe
evaluarea potențialului turistic a diverse obiectiv e singulare de patrimoniu cultural);

6 Ibidem.

10 – – pentru fiecare din cele două direcții de analiză (a tracția de piață și capacitatea de
absorbție) s-a introdus interpretarea grafică a dis tribuției calificativelor corespunzătoare factorilo r
cheie în evaluarea potențialului turistic. Datorită acestui nou mod de interpretare, s-a propus o
îmbunătățire a reprezentării grafice a potențialulu i turistic din modelul original al matricei:
potențialul turistic nu mai este reprezentat punctu al ca însumare a calificativelor de pe cele două
axe ale matricei, ci pentru fiecare distribuție a c alificativelor acordate în cazul fiecăreia din cele
două direcții se determină centrul de greutate, pre cum și gradul de grupare sau dispersare al
calificativelor în jurul acestuia (dispoziția difuz ă a unor factori cheie este reprezentată printr-o
sferă de potențial, în cadrul căreia potențialul tu ristic real poate avea variații minore, acest nou
mod de reprezentare fiind mult mai realist și evoca tiv pentru fiecare caz în parte);

Fig. 6 – Sinteza contribuțiilor personale propuse pe ntru modelul matricei de potențial

– – studiile de caz alese au fost selectate în urma ana lizei globale a tipurilor de centre
istorice românești în funcție de șapte criterii, și anume: mărimea orașelor, durata de viață,
tipologia centrelor, gradul de conservare al centru lui istoric, caracterul imaginii urbane, funcțiile
actuale ale centrului istoric și sisteme de așezări existente în teritoriu. Astfel, a fost posibilă
detectarea unor cazuri definitorii din mai multe pu ncte de vedere (geografic, istoric, structural,
morfologic, arhitectural etc) și care pun probleme variate în ceea ce privește relația cu dezvoltarea
turismului. Ca urmare, studiile de caz alese au fost suficient de complexe, mai ales fiind vorba de
centre istorice urbane de dimensiuni mici și medii (pentru că acestea sunt cele mai sensibile la
impactul intervențiilor, un oraș mare este mult mai robust și mai puțin expus), varietatea și
amploarea studiilor de caz fiind necesară ca suport în testarea pe cât mai multe situații a
modelului matricei de potențial propus spre adaptar e și completare.

11

Fig. 7 – Harta României: locația celor 10 studii de caz alese pentru detali ere

– – a fost astfel testată și verificată metoda matricei de potențial pentru zece studii de caz
românești (centre istorice urbane de dimensiuni mic i și medii din Transilvania, Banat, Muntenia,
Moldova și Dobrogea – Alba Iulia, Sibiu, Cisnădie, S ăliște, Baia Mare, Suceava, Botoșani,
Câmpulung Muscel, Drobeta Turnu Severin și Sulina), f iind dovedită atât varietatea și
complexitatea situațiilor în raport cu dezvoltarea turismului, cât și viabilitatea modelului propus
spre adaptare și completare de către autoare;
– – în urma amplasării finale, prin suprapunere, a stud iilor de caz în matricea de potențial,
a fost posibilă nu numai evaluarea potențialului tu ristic aferent fiecărui centru istoric în parte, ci și
diferențierea acestora în funcție de potențialul lo r turistic. Astfel, pentru fiecare oraș în parte, î n
baza reprezentării grafice elaborate în matrice, s- au putut face interpretări și recomandări privind
direcția de dezvoltare a turismului. Spre exemplu, în cazul orașelului Sulina, datorită
amplasamentului în cadrul rezervației biosferei Del ta Dunării, aflată în patrimoniul UNESCO,
atracția turistică a rezultat destul de mare, dar t otuși, datorită fragilității mediului înconjurător și al
destinației însăși, cu un bogat patrimoniu imateria l, se recomandă dezvoltarea limitată a
turismului, cu activarea anumitor forme de turism c are valorifică patrimoniul cultural existent,
fără a-i distorsiona valoarea și trăsăturile specif ice, punându-se accent pe valorificarea condițiilor
existente de infrastructură turistică primară (ca p arte a experienței vizitatorului, corespunzătoare
deja cunoscutului agroturism), și nicidecum constru irea de vile, pensiuni, hoteluri și altele
asemenea (corespunzătoare turismului urban);

12

Fig. 8 – Matricea de potențial turistic: suprapunerea studiilor de caz

– – analiza matricei rezultate prin suprapunerea reprez entării grafice a tuturor studiilor de
caz a permis clasificarea orașelor studiate în func ție de importanța relativă a celor două direcții
investigate: se obțin astfel diferite grupări de or așe cu centre istorice în funcție de potențialul lo r
turistic, făcându-se interpretări și recomandări în baza noii reprezentări grafice elaborate în
matrice. Spre exemplu, orașele studiate cu dimensiu nile cele mai mici se remarcă printr-o
fragilitate mai mare (capacitate de absorbție mai r edusă) față de o dezvoltare intensă a turismului,
fiind necesară găsirea unor forme de turism alterna tiv în zonă. Exemple detaliate pentru câteva
studii de caz, precum și metoda îmbunătățită, sunt prezentate în câteva publicații (I. Bucurescu,
2012, 2013, 2014);
– – metoda matricei de potențial, împreună cu completăr ile propuse, poate fi considerată
un model important în activitățile de planificare a dezvoltării unor regiuni, fiind un instrument de
lucru care poate să răspundă într-o manieră durabil ă asupra cerințelor conflictuale întâlnite în
valorificarea turistică a patrimoniului;
– – chiar dacă acest model a fost inițial propus pentru studiul diverselor obiective de
patrimoniu cultural dintr-un loc (de ex. monumente, muzee, situri arheologice etc), analiza
modelului pe o serie semnificativă de studii de caz a arătat că, cu un număr foarte mic de adaptări,
poate fi preluat și aplicat la analiza centrelor is torice.

***

În acest punct, apare oportună propunerea unui deme rs teoretic care să aibă menirea de a
înlesni evaluarea capacității de absorbție a unei l ocații de patrimoniu cultural la dezvoltarea
turistică, combinând criterii de analiză atât din d omeniul turismului, cât și din domeniul
reabilitării urbane. În continuarea demersului de l a capitolul precedent, Capitolul al III-lea s-a
ocupat de studiul mai aprofundat al uneia dintre ax ele din matricea de potențial, și anume
problema capacității de absorbție a dezvoltării tur istice în centrele istorice urbane, întrucât, în
acest caz, modul de integrare al dimensiunii turist ice, precum și intervențiile urbane au un rol
aparte, o atenție deosebită fiind acordată componen telor arhitectural-urbanistice.
Capitolul al III-lea începe, de asemenea, cu prezent area unor abordări și rezultate din
literatura de specialitate și continuă cu propunere a unui model de evaluare a capacității de
absorbție pentru centre istorice urbane, aplicat la studii de caz din Transilvania, comparativ cu
câteva studii de caz sud-est europene. Literatura d e specialitate a fost până în prezent orientată
mai mult spre analiza și critica unor cazuri partic ulare, mai ales exemple negative de intervenții, și
mai puțin spre selectarea și propunerea unui mod de tratare a principalelor probleme care se pun

13 în cazul valorificării turistice a orașelor înzestr ate cu un ansamblu de centru istoric. Astfel, pentr u
început, studiul a investigat principalele direcții de acțiune cu privire la intervențiile efectuate
asupra patrimoniului arhitectural-urbanistic în sco pul dezvoltării turismului (baza infrastructurii
turistice și tendințele de dezvoltare ale acesteia) și s-a avut în vedere mai ales modelul orașului
turistic-istoric după Ashworth și Tunbridge, 7 privind structura orașelor istorice, cu subliniere a
importanței diverselor zone turistice și a modalită ților de interacțiune dintre acestea.
Modelul orașului turistic-istoric după Ashworth și Tunbridge 8 este relevant pentru
înțelegerea tendinței de dezvoltare, integrare și e xtindere a funcțiunilor turistice în cadrul unui
oraș istoric, cu principiile de formare a relațiilo r de interdependență aferente (modelul fiind bazat
pe studiul în orașe medii). Astfel, în fundamentare a modelului de evaluare al capacității de
absorbție a dezvoltării turistice au putut fi prelu ate câteva idei: suprapunerea funcțiunilor turistic e
cu alte funcțiuni ale orașului istoric (principalel e dotări de infrastructură turistică fiind unitățil e de
cazare – exclusiv turistice și cele mai importante, apoi alimentația și comerțul cu de-amănuntul ca
satisfăcând nevoile turiștilor, aspect care rezultă și din statisticile efectuate); apoi într-un oraș
istoric funcțiunile turistice apar și în afara cent rului istoric (dar în relație cu acesta prin existe nța
unor axe de legătură) și integrarea funcțiunilor tu ristice se face treptat, de la apariția lor în
proximitatea atracțiilor turistice primare, până la extinderea lor și în afara centrului istoric, în
proximitatea nucleelor turistice secundare și posib il independente.
Cu privire la modalitatea de abordare a direcției de lucru în evaluarea capacității de
absorbție a dezvoltării turistice a fost adusă în d iscuție o nouă metodă pentru evaluarea nivelului
admis al dezvoltării turistice la o destinație de p atrimoniu cultural, cu aplicare directă în cazul de
față pentru centre istorice urbane. Prin sintetizar ea bibliografiei parcurse, au rezultat ca fiind
relevante câteva aspecte în relația dintre reabilit area de patrimoniu și dezvoltarea turismului
cultural, care au condus la propunerea unor criteri i având aspecte comune pentru ambele domenii.
Aceste criterii conțin în același timp probleme abo rdate în reabilitarea de monumente istorice,
aspecte care influențează dezvoltarea turismului la o destinație de patrimoniu cultural, precum și
aspecte care au impact asupra valorii culturale spe cifice monumentelor. Anume, criteriile propuse
pentru analiză sunt: starea de conservare a centrului istoric, legătura centrului istoric cu restul
orașului, elemente proxime centrului istoric (zona de protecție), traficul urban în centrul istoric,
integrarea funcțiilor turistice, imaginea urbană is torică și elemente de detaliu arhitectural-
urbanistice . Criteriile propuse rămân o listă deschisă și pot s ă apară și alte aspecte relevante de la
caz la caz, în vederea rafinării modelului propus (având intenția ca acesta să poată fi testat în
viitor nu numai pentru centre istorice urbane de di mensiuni mici și medii, ci și pentru monumente
istorice izolate, centre istorice rurale etc, situa ții care aduc în discuție apariția unor aspecte noi în
relație cu criteriile deja prezente în analiză).
Pentru fiecare criteriu în parte este propusă o def iniție (ce anume înseamnă criteriul
respectiv din punct de vedere al dezvoltării turist ice în centre istorice urbane), fiind argumentată
alegerea criteriului, sunt definiți principalii ind icatori avuți în vedere în evaluarea criteriului în
funcție de condițiile necesare pentru a obține o st are de echilibru, sunt semnalate relațiile de
interdependență între criteriile propuse, precum și elementele de ghidare necesare în aprecierea
capacității de absorbție a dezvoltării infrastructu rii turistice la destinație. Spre exemplu, criteriu l
referitor la legătura centrului istoric cu restul orașului presupune:
– definiție : posibilitatea de extindere a infrastructurii turi stice în afara zonei cu obiective
turistice a centrului istoric;
– indicatori folosiți în evaluare: nuclee turistice secundare în cadrul orașului, cen tre de
dezvoltare ale orașului, arterele de legătură cu re stul orașului (cu trafic motorizat sau
pietonale);
– criterii cu care se relaționează: criteriul referitor la starea de conservare a unui centru istoric,
criteriul referitor la traficul urban și criteriul referitor la integrarea funcțiilor turistice;

7 G. J., Ashworth și J. E., Tunbridge, The tourist-historic city: retrospect and prospect of managing the heritage city ,
Pergamon (an imprint of Elsevier Science), 2000, p. 70-81, 83- 104.
8 Ibidem.

14 – elemente de ghidare în aprecierea nivelului capacit ății de absorbție: o conexiune directă,
facilă între centrul istoric și restul orașului fav orizează extinderea în lungul arterelor de
legătură a dotărilor turistice (capacitate de absor bție ridicată); o conexiune indirectă, dificilă
între centrul istoric și restul orașului sau sub-nu clee izolate cu potențial turistic defavorizează
extinderea compactă a infrastructurii turistice (ca pacitate de absorbție redusă).

Studiile de caz alese pentru testarea modelului de evaluare a capacității de absorbție a
dezvoltării turistice în centre istorice urbane se bazează pe rezultatele precedente de la evaluarea
potențialului turistic, fiind cu precădere orașele care au o atracție de piață ridicată sau tinzând sp re
ridicată, din acest motiv, acestea fiind considerat e cele mai expuse la intervențiile în scop turistic .
Majoritatea orașelor din Transilvania întrunesc aces te condiții, mai ales datorită stării de
conservare ridicate a centrelor istorice comparativ cu restul țării unde se găsesc mai degrabă
centre istorice parțiale sau destructurate, aceasta însemnând și o cerere și activitate mai ridicată p e
piața turistică. Orașele analizate din Transilvania sunt Alba Iulia, Sibiu, Cisnădie și Baia Mare.
Pentru propunerea de intervenție arhitecturală în s cop turistic au fost analizate și o serie de orașe
sud-est europene având caracteristici arhitectural- urbanistice și o evoluție istorică asemănătoare,
ca exemple de bună practică, putându-se prelua și a dapta în România soluții realizate în cadrul
dezvoltării turismului în aceste centre istorice. O rașele analizate sud-est europene sunt Pécs și
Sümeg din Ungaria, Novi Sad si Petrovaradin din Ser bia.

***

Ca exemplu de analiză comparativă, în relație cu cr iteriul referitor la legătura centrului
istoric cu restul orașului, este prezentat în cele ce urmează Sibiul, în comparație cu Pécs-ul, de
unde au putut fi preluate prin comparație câteva di recții de intervenție în baza similitudinilor
existente între cele două orașe: vor fi semnalate n umai câteva dintre aceste aspecte, considerate a
fi cele mai relevante pentru studiul de față și ca dovadă a aplicabilității modelului de evaluare a
capacității de absorbție al dezvoltării turistice:
– din punct de vedere al legăturii centrului istoric cu restul orașului, cu ocazia evenimentului
Capitală Culturală Europeană 2010, la Pécs a fost revi talizată zona fabricilor de porțelan Zsolnay
(monument de patrimoniu industrial), fiind reabili tată ca Centru Cultural de sine stătător cu rolul
de a decongestiona zona centrului istoric de concen trările de turiști, dar și pentru diversificarea
atracțiilor turistice oferite;

Fig. 9, 10, 11 – Pecs: Ansamblul fabricii Zsolnay recent reabilitat și nou l centru de conferințe și
biblioteca

De asemenea, pe axa de legătură centru istoric – f abricile Zsolnay au mai fost construite
un centru de conferințe și o bibliotecă pentru even imentul Capitală Culturală Europeană 2010,
fiind satisfăcut necesarul de dotări cu dimensiune turistică care nu ar mai fi putut fi absorbite în
concentrarea de valori din centrul istoric medieval .

15

Fig. 12 – Pecs: relația dintre centrul istoric și zona fabricilor Zsolnay recent reabilitate

– ca urmare, pentru Sibiu, în urma unei evaluări deta liate a relațiilor existente între centrul
istoric al orașului, zonele proxime centrului istor ic (cum ar fi zona de patrimoniu industrial clasată
ca zona protejată Cibin-centru (dar practic ne-explo atată din punct de vedere turistic) și restul sub-
nucleelor independente cu potențial turistic (cum a r fi Muzeul Satului, malurile Cibinului,
ansamblul bisericii fortificate de la Gușterița), a rezultat faptul că extinderea infrastructurii
turistice a centrului istoric poate fi absorbită în spre zona de patrimoniu industrial, fiind o soluție
foarte plauzibilă, având în vedere exemplul precede nt al orașului Pécs;

Fig. 13 – Sibiu: relația între centrul istoric și zona proximă cu p atrimoniu industrial, precum și
relația cu Muzeul Satului

De asemenea, așa cum s-a întâmplat și la Pécs, apa re firesc ca pe axa de legătură între
centrul istoric și Muzeul Satului, care tranzitează zone valoroase ale orașului (zona protejată cu
valori arhitecturale a cartierului Iosefin, precum și parcul Sub Arini), să poată fi absorbite și să s e

16 concentreze mai multe dotări de infrastructură turi stică în viitor decât în lungul altor axe de
legătură între centrul istoric cu restul orașului.

Fig. 14, 15, 16 – Sibiu: patrimoniu industrial din zona Cibin centru, Muzeul Satului, respectiv
ansamblul bisericii fortificate Gușterița

Desigur, analiza prezentată este mult mai amplă, c oncentrându-se efectiv asupra tuturor
zonelor și sub-zonelor din oraș care au o legătură cu turismul în baza criteriilor de evaluare
propuse, astfel încât în final au rezultat suficien te recomandări de intervenție în scop turistic în
toate zonele centrului istoric și, de asemenea, un plan de dezvoltare al turismului în pași concreți.
În urma analizei centrelor istorice urbane în funcț ie de criteriile mai sus menționate, au
putut fi elaborate reglementări pentru fiecare stud iu de caz în parte (recomandări, dar și restricții
sau permisivități), iar acestea sunt propuse a fi i ntegrate în viitor în regulamente de urbanism sau
chiar planuri de dezvoltare turistică, figurând ca intervenții arhitectural-urbanistice cu privire la
dezvoltarea (și mai ales integrarea) dimensiunii tu ristice în cadrul contextului istoric existent al
orașelor istorice analizate.

***

În concluzie, investigarea principalelor direcții d e acțiune legate de intervențiile cele mai
frecvent efectuate asupra patrimoniului arhitectura l-urbanistic în scopul dezvoltării turismului a
condus la propunerea unui model de analiză a capaci tății de absorbție a dezvoltării turistice în
centre istorice urbane, care a contribuit prin urmă toarele:
– – au fost stabilite o serie de criterii de evaluare a zonei de limită în privința intervențiilor
efectuate în scop turistic, respectiv alegerea indi catorilor pentru obținerea unei stări de echilibru
din punctul de vedere al criteriului analizat;
– – criteriile de evaluare propuse sunt considerate ca fiind cele mai semnificative pentru
dezvoltarea turistică la destinații de patrimoniu c ultural, acestea având impact atât asupra
turismului, cât și asupra patrimoniului, și mai ale s asupra resurselor culturale ale acestuia.
Criteriile propuse sunt: starea de conservare, legăt ura cu împrejurimile, elemente de periferie
(zona de protecție), traficul, integrarea funcțiilo r turistice, imaginea istorică și elemente de detal iu
arhitectural-urbanistice;
– – criteriile mai sus menționate pot fi valabile la or ice destinație de patrimoniu cultural,
fiind particularizate în lucrarea de față pentru ap licarea la centre istorice urbane, precum: starea d e
conservare a centrului istoric, legătura centrului istoric cu restul orașului, elemente proxime
centrului istoric (zona de protecție), traficul urb an în centrul istoric, integrarea funcțiilor turist ice,
imaginea urbană istorică și elemente de detaliu arh itectural-urbanistice;
– – fiecare criteriu de analiză propus a fost detaliat în ceea ce privește definiția sa,
argumentarea alegerii sale, principalii săi indicat ori, relațiile sale cu celelalte criterii, și unele
elemente de ghidare în aprecierea nivelului capacit ății de absorbție;
– – modelul de evaluare al capacității de absorbție a d ezvoltării turistice propus a fost
aplicat pentru orașe din Transilvania (Alba Iulia, B aia Mare, Sibiu și Cisnădie), în scopul stabilirii
modalităților de intervenție arhitectural-urbanisti ce cele mai potrivite în dezvoltarea turistică, pri n
compararea cu studii de caz europene similare (Petr ovaradin și Novi Sad din Serbia, Sümeg și

17 Pécs din Ungaria); astfel, au putut fi elaborate co ncluzii și recomandări specifice pentru
intervenții arhitectural-urbanistice care integreaz ă și o componentă turistică;
– – pe baza criterilor și indicatorilor propuși, modelu l de evaluare a dezvoltării turistice în
centre istorice urbane poate încadra între anumite limite intervențiile arhitectural-urbanistice
adecvate, astfel încât specificitatea orașului, dat ă de resursele sale culturale, să nu fie afectată, ci
din contră acestea să fie valorificate prin integra rea dimensiunii turistice. Recomandările propuse
pot fi integrate în planuri urbanistice sau regulam ente de urbanism, sau în propunerea unui plan
integrat de dezvoltare a turismului;
– – lista de criterii propusă în acest model nu este ex haustivă, ci se consideră că în funcție
de caz mai pot fi adăugate și alte criterii care re prezintă aspecte esențiale pentru specificitatea
aparte a destinației analizate; astfel, pentru aces t model se au în vedere unele dezvoltări și aplicaț ii
viitoare, care iau în considerare posibilitatea de generalizare sau particularizare a modelului și
pentru altfel de destinații de patrimoniu cultural, de la orașe mari cu zone istorice cu dezvoltare
turistică, la sate înzestrate cu elemente de patrim oniu imaterial sau situri istorice izolate.

***

Concluzii finale . Lucrarea de față, prezentată drept teză de doctora t, a avut ca punct de
start interesul autoarei în domeniul restaurării mo numentelor istorice, încă de pe băncile facultății,
urmat de o serie de specializări post-universitare în acest domeniu. Urmând acest fir, domeniul
restaurării și conservării patrimoniului cultural m i-a apărut din ce în ce mai mult de neseparat de
cel al turismului, un fenomen și, în același timp, o industrie uriașă care se dezvoltă în mod
implacabil, principala problemă apărând astfel găsi rea celui mai bun mod de a utiliza forța sa
economică spre beneficiile conservării patrimoniulu i cultural pentru generațiile viitoare.
Studiile de caz din această teză sunt constituite de zece orașe din România, de dimensiuni
mici și medii, înzestrate cu centru istoric, alese astfel încât să acopere o mare diversitate de situa ții
și criterii de clasificare, în special în relație c u dezvoltarea turismului, provenind din zonele
etnografice importante ale țării. Acestea sunt (în ordine alfabetică): Alba Iulia, Baia Mare,
Botoșani, Câmpulung Muscel, Cisnădie, Drobeta Turnu-Se verin, Săliște, Sibiu, Suceava și Sulina.
Pentru comparație, au fost analizate și patru orașe din străinătate apropiate de Transilvania, două
din Serbia (Petrovaradin și Novi Sad) și două din U ngaria (Pécs și Sümeg). In toate cazurile, pe
lângă consultarea unui vast material informativ, au toarea a efectuat vizite personale de studiu.
Pe parcursul lucrării s-au elaborat unele propuneri concrete menite să contribuie la analiza,
evaluarea și rezolvarea situațiilor conflictuale ap ărute între dezvoltarea turismului și gestionarea
patrimoniului cultural. Deși a apărut și s-a dezvol tat inițial ca un panaceu la efectele nedorite ale
turismului de masă, turismul cultural a adus în tim p propriile sale probleme prin transformarea
culturii în atracție turistică, existând riscul de a afecta resursele culturale, recunoașterea acestui
fapt conducând la investigații și cercetări reflect ate într-o literatură de specialitate extrem de
bogată. Deși este o zonă de lucru aflată la limita dintre domeniul turismului și domeniul
patrimoniului, aria de cercetare este foarte vastă, astfel încât cercetarea actuală s-a axat pe un
subdomeniu, și anume acela al modalităților de inte grare a componentei turistice în centre istorice
urbane de dimensiuni mici și medii. Astfel, a fost studiat modul în care poate fi abordată problema
conflictului dintre dezvoltarea turistică și valori ficarea patrimoniului cultural în asemenea
destinații. Această alegere are o relevanță deosebi tă și datorită faptului că turismul urban
reprezintă cea mai impresionantă creștere a turismu lui atât în Europa, cât și pe plan mondial.
În urma investigațiilor și propunerilor efectuate p e parcursul acestei lucrări, se poate
considera pe bună dreptate că această zonă de studi u aflată la granița între domeniul turismului și
cel al patrimoniului, deși este încă o arie de cerc etare destul de restrânsă, are mari posibilități de
dezvoltare și investigare (și urgente, de asemenea) , având în vedere extinderea cu repeziciune a
fenomenului turistic. Contribuțiile personale la ace astă direcție de cercetare reprezintă un pas în
conlucrarea durabilă a celor două domenii implicate și pot fi continuate în viitor ca mod de
investigare, evaluare și punere în practică.

18 BIBLIOGRAFIE

– Ashworth, G.J. și Tunbridge, J.E., The tourist-historic city: retrospect and prospect of
managing the heritage city , Pergamon – an imprint of Elsevier Science, 2000
– Asociația națională a ghizilor de turism din România , Cartea ghidului din turism , Editura
Artpress, Timișoara, 2006
– Boghean, C., Perspectivele dezvoltării durabile a turismului româ nesc , Revista de Turism, nr.
3, 2007, p. 58-62
– Brooks, Graham, Visitation to major heritage sites – some essential planning consideration,
Al 10-lea Simpozion Științific Internațional de Turism Cultural , Sri Lanka, ICOMOS 1993, p.
14-19
– Bucurescu, Iuliana, Assessment of tourism potential in historic towns. Rom anian case studies.
Proceedings of the International Symposium on Cultur al heritage protection in times of risk –
Challenges and Opportunities, Istanbul, 15-17 nov., ICORP ICOMOS, Yildiz Techincal
University Press, 2012, p. 87-97
– Bucurescu, Iuliana, Tourism potential in historic towns: Romanian case st udies, European
Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, nr. 4 , 2013, p. 101-130
– Bucurescu, Iuliana, Managing tourism and cultural heritage in historic towns: Examples from
Romania , 2014, acceptată pentru publicare în revista Journ al of Heritage Tourism
– Centrul de Studii și Cercetări în domeniul Culturii, Date pentru potențialul cultural și turistic
al localităților din România – sursa www.culturadata.ro, accesat la data de 14 sep tembrie 2013
– Chiriac, Crina Alexandra, Oportunități de dezvoltare a noi forme de turism în România în
perspectiva pieței unice europene, Teză de doctorat Academia Științe Economice, Bucure ști,
2008
– Consiliul Județean Sibiu, Masterplan pentru domeniul turismului în județul Si biu,
Marketscope București, 2010
– Curinschi Vorona, Gheorghe, Centrele istorice ale orașelor , Edit. Tehnică, București, 1967
– Du Cros, Hilary, A new model to assist in planning for sustainable cu ltural heritage tourism,
International Journal of Tourism Research, nr. 3, 200 1, p. 165-170
– Edson, G., Heritage: Pride or Passion, Product or Service , International Journal of Heritage
Studies, nr. 10, 2004, p. 333-348
– ETC (2013). European Travel Commission. European Tourism in 2012: Trends and
Prospects. Quarterly Report Q1/2013
– Feilden, M. Bernard, Conservation and tourism, Al 10-lea Simpozion Științific Internațional
de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 59-66
– Gali-Espelt, N., Identifying cultural tourism: a theoretical methodo logical proposal , Journal
of Heritage Tourism, vol. 7, 2012, pp. 45-58
– Gheorghiu, Teodor Octavian, Cetățile Orașelor. Apărarea urbană în central și estu l Europei
în Evul Mediu, Simetria: București, 2000
– Hovinen, G., Heritage issues in urban tourism: An assessment of n ew trends in Lancaster
County , Tourism Managament, vol. 16, 1995, p. 381-388
– Institutul Național de Statistică, Cheltuielile turistice ale nerezidenților în anul 20 13,
Comunicat de presă nr. 69, 2014
– Jamieson, Walter, Planning for small town cultural tourism, Al 10-lea Simpozion Științific
Internațional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 19 93, p. 90-96
– Landorf, C., Evaluating social sustainability in historic urban e nvironments , International
Journal of Heritage Studies, vol. 17, 2011, p. 463- 477

19 – Lagroup & Interarts, City tourism and culture – the european experience , A report produced
for the Research Group of the European Travel Commissio n (ETC) and for the World
Tourism Organization (WTO), ETC Research Report nr. 1/ 20 05, Brussels, 2005
– Lord, Barry, C ultural tourism in Ontario, Al 10-lea Simpozion Științific Internațional de
Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 126-131
– Luca, C-tin și Chiriac, Crina Alexandra, Manualul ghidului de turism , Gemma Print,
București, 2002
– MacDonald, Gillian Mary Elizabeth, Unpaking cultural tourism, Simon Fraser University,
Fall, 2004
– McKercher, Bob și du Cros, Hilary, Cultural Tourism: the partnership between tourism and
cultural heritage , Routledge, New York and London, 2009
– McKercher, B., și du Cros, H., Relationship between tourism and cultural heritage
management: evidence from Hong Kong , Tourism Management nr. 26, 2005, p. 539-548
– Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 670 bis /1, Lista Monumentelor Istorice , 2010
– Moulin, Claude, Changing values and approaches in appreciating the b uilt environment by
tourists and host communities , Al 10-lea Simpozion Științific Internațional de Tu rism
Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 137-145
– Mounir, Bouchenaki, The interdependency of the tangible and intangible cultural heritage , A
14-a Adunare Generală și Simpozion Științific ICOMO S “Place – memory – meaning:
preserving intangible values in monuments and sites ” , Victoria Falls – Zimbabwe, octombrie
2003
– Muscalagiu, Arabela, Potențialul turistic cultural al orașelor din depres iunea Transilvaniei și
valorificarea acestuia (teză de doctorat – rezumat), Universitatea Babeș-B olyai – Facultatea
de Geografie (Catedra de Geografie Umană), Cluj-Nap oca, 2011
– Mydland, L. și Grahn, W., Identifying heritage values in local communities , International
Journal of Heritage Studies, nr. 18, 2012, p. 564-5 87
– Nistoreanu, P., Aprecieri asupra fenomenului turistic cultural, Revista de Turism, nr. 3, 2007,
p. 16-23
– Orbașli, Aylin, Tourists in Historic Towns – Urban Conservation and H eritage Management,
Taylor & Francis Group, London and New York, 2009
– Papageorgiou, Alexandre, Integration urbaine , Editura Vincent, Fréal et Cie, Paris, 1971
– Pascariu, Gabriel, Curs Zona centrală în marile orașe , Universitatea de Arhitectură și
Urbanism Ion Mincu, București, 2007
– Pațac, Filip, Istoria comerțului și turismului, editura Eurostampa, Timișoara, 2008
– Petroman, Ioan, Managementul turismului cultural în județul Timiș: politici de intervenție ,
Editura Eurostampa, Timișoara, 2010
– Programul Național de Dezvoltare 2007-2013 (PND), e xtras decembrie 2005
– Programul Operațional Regional 2007-2013 (POR), augu st 2007
– Richards, Greg, Cultural Tourism in Europe , Association for Tourism and Leisure Education
(ATLAS), 2005
– Roman, Andras, Historic towns and tourism , Al 10-lea Simpozion Științific Internațional de
Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p.154-160
– Ronald, Gill, The architectural and urban heritage of Jakarta – A case study for planning for
cultural tourism in cities in Indonesia, Al 10-lea Simpozion Științific Internațional de Tur ism
Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 70-82
– Ruskin, John, The seven lamps of architecture , John Wiley & Son, New York, 1865

20 – Shemdin-Simison, Gouhar, The integrated approach in cultural tourism towards guidelines
communicating a protected heritage, Al 10-lea Simpozion Științific Internațional de Turi sm
Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 169-173
– Tőzsér, Anett, Competitive tourism destination , International Tourism Conference,
Gheorgheni, 2009
– Trișcu, Aurelian, Arhitectura, obiectiv și cadru pentru turism , Editura Tehnică, București,
1976
– Țane, N. și Thierheimer, W., C lassification in Romanian tourism, Proceedings of the
International Conference BIOATLAS, Journal of EcoAgri Tourism nr. 1-2 /2008,
Universitatea Transilvania Brașov
– Worthing, A.G. și Geffner, J., Prelucrarea datelor experimentale, Editura Tehnică, 1959
– www.culturaldata.ro, accesat la data de 14 septembr ie 2013
– www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/programul-operatio nal-regional-2007-2013, accesat la data
de 14 mai 2011
– http://statistici.insse.ro, accesat la data de 15 f ebruarie 2013
– http://www.unesco.org/new/en/unesco, accesat la dat a de 20 februarie 2013
– www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe, acc esat la data de 12 martie 2014
– www.turism.gov.ro/informatii-publice, accesat la da ta de 13 aprilie 2014

BIBLIOGRAFIE STUDII DE CAZ

ORAȘUL ISTORIC ALBA IULIA

– – Anghel, Gheorghe, Fortificațiile orașului Alba Iulia, Revista DacoRomânia, nr. 44, 2009,
editura Altip, Alba Iulia
– – Anghel, Gheorghe, 290 de ani de la fondarea cetății bastionare din Alb a Iulia , Revista
DacoRomânia, nr. 13, 2005, editura Altip, Alba Iulia
– – Anghel, Gheorghe, Fortificații medievale de piatră secolele XIII-XVI , Cluj, 1986
– – Blăjan, Mihai, Așezarea antică Apoulon , Revista DacoRomânia, nr. 1, 1999, Editura Altip,
Alba Iulia
– – Cloșca, L. Băluță, Apulum: Alba Iulia, centru de iradiere a romanității în Dacia, Revista
DacoRomânia, nr. 12, 2003, editura Altip, Alba Iulia
– – Fabini, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania , Editura MonuMenta, Sibiu,
2009
– – Fleșer, Gheorghe și Băiețan, M. Alexandra, Alba Iulia: orașul și monumentele sale
– – Fundația Națională a Tinerilor Manageri, Strategia de Dezvoltare a Județului Alba pentru
perioada 2007 – 2013 , 2007
– – Lucian, Marina și Muntean, Andreea, Promotional strategy of the Alba Iulia fortress , Analele
Universități Apulensis, vol. 2, nr. 10, 2008, Alba Iulia
– – Lucian Marina, Muntean Andreea și Claudiu Ștefani, Development directions for the tourism
offer of the Alba Iulia fortress – qualitative asses sments, Analele Universități Apulensis, nr.
11, vol. 2, 2009, Alba Iulia
– – Marketscope, Studiu de piață în domeniul turismului în județul Al ba (raport final), 2008
– – Oceanu, Elena, Cetatea Alba Carolina devine produs turistic cu fondur i Regio , Revista Regio,
nr. 5, 2011
– – Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Municip. Alb a Iulia, Strategia dezvoltării zonei de
ac țiune urbană
– – Primăria municipiului Alba Iulia, Strategia de dezvoltare a municipiului Alba Iulia , 2005
– – http://art-historia.blogspot.ro, accesat la data de 15 februarie 2013
– – http://www.apulum.ro, accesat la data de 4 martie 2 013

21 – – http://www.cetatea-albacarolina.ro, accesat la data de 13 martie 2013
– – http://www.cjalba.ro, accesat la data de 5 martie 2 013
– – http://www.dacoromania-alba.ro, accesat la data de 24 aprilie 2013
– – http://www.eurourbanism.ro, accesat la data de 11 s eptembrie 2013
– – http://www.informatiadealba.ro, accesat la data de 15 februarie 2013
– – http://www.monitorulab.ro, accesat la data de 10 ma rtie 2013
– – http://proalba.ro, acceat la data de 5 martie 2013
– – http://statistici.insse.ro, accesat la 12 martie 20 13
– – http://www.taravinului.ro, accesat la 12 martie 201 3
– – http://turism.apulum.ro, accesat la data de 4 marti e 2013
– – http://www.unesco.org/new/en/unesco, accesat la dat a de 13 martie 2013
– – www.vauban.asso.fr, accesat la data de 21 martie 20 13
– – http://www.ziarulunirea.ro, accesat la data de 21 m artie 2013

ORAȘUL ISTORIC BAIA MARE

– Arhitect Intelsoft, Plan Urbanistic General (PUG) – Regulament Local de Urbanism (RLU)
– Bucurescu, Iuliana, Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Stud ies , European
Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, vol. 4(2), 2013, p. 101-130
– Greceanu, Eugenia, Structura urbană a ansamblului medieval Baia Mare în secolul al XV-lea ,
Historia Urbana, tomul XIV, nr. 1, 2006, p. 143-164
– Mitru, Ildikó și Paskucz, Ștefan, Proiectul de reabilitare Centrul de Afaceri Millennium III
Baia Mare , caietele Tușnad, Baia Mare, 2005
– Niedermaier, Paul, Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kr eischgebiet (1242-
1347 ), Köln, Weimar, Wien, 2002
– Niedermaier, Paul, Städtebau im Spätmittelalter. Siebenbürgen, Banat un d Kreischgebiet
(1348-1541), Köln, Weimar, Wien, 2004
– Primăria Orașului Baia Mare, Planul Integrat de Dez voltare al Municipiului Baia Mare
– http://www.baiamarecity.ro, accesat la data de 2 fe bruarie 2012
– http://www.castanet.ro, accesat la data de 2 februa rie 2012
– http://www.etnografie-maramures.ro, accesat la data de 2 februarie 2012
– http://www.maramuresmuzeu.ro, accesat la data de 2 februarie 2012
– http://muzeuminbm.ro, accesat la data de 2 februari e 2012
– http://planetariulbm.wordpress.com, accesat la data de 2 februarie 2012
– http://www.subm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012
– http://www.teatrulbm.ro, accesat la data de 2 febru arie 2012

ORAȘUL ISTORIC BOTOȘANI

– Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Botoșani , Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009
– Strategia de dezvoltare locală a municipiului Botoș ani 2008-2015
– http://www.adevarul.ro, accesat la data de 21 septe mbrie 2012
– http://www.administratie.ro, accesat la data de 13 martie 2013
– http://www.bisericavovideniabt.ro, accesat la data de 22 septembrie 2012
– http://www.botosani.ro, accesat la data de 7 septem brie 2012
– http://www.casaventura.botosani.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012
– http://www.ebotosani.net, accesat la data de 21 sep tembrie 2012
– http://www.eminescuipotesti.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012
– http://www.jurnalulbtd.ro, accesat la data de 21 sp etembrie 2012
– http://www.primariabt.ro, accesat la data de 21 sep tembrie 2012
– http://www.protbt.ro/parohii, accesat la data de 22 septembrie 2012

22 – http://www.turismbotosani.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

ORAȘUL ISTORIC CÂMPULUNG MUSCEL

– – Cantacuzino, Gh.I., Câmpulung – vechi monumente și biserici , Editura Vremea, București,
2002
– – Cantacuzino, Gh.I., Unele considerații privind începuturile orașului Câm pulung și ale curții
domnești , Historia Urbana, Tomul XVI, nr. 1-2, 2008, p. 29-3 5
– – Căprăroiu, Denis, Asupra începuturilor orașului Câmpulung , Historia Urbana, tomul XVI, nr.
1-2, 2008, p. 37-65
– – CIOR, Atlas istoric al orașelor din România – Câmpulung , Editura Enciclopedică, București,
2008
– – Instituția Prefectului județul Argeș, Studiu de dezvoltare durabilă județul Argeș, Pitești, 2012
– – Municipiul Câmpulung, Promovarea activităților de marketing și a produselo r specifice
municipiului Câmpulung Muscel – județul Argeș, 2010
– – Oprescu, Carmen, Câmpulungul muscelean în epoca lui Ștefan cel Mare. Considerații asupra
evoluției orașului până la începutul secolului al XVI -lea , Historia Urbana, tomul XI, nr. 1-2,
2004, p. 9-22
– – Oprescu, Carmen, Factorul politic în evoluția orașului Câmpulung Musce l , Historia Urbana,
tomul XIV, nr. 2, 2006, p. 263-270
– – Oprescu, Carmen, Mediul geografic și dezvoltarea Câmpulungului în epo ca modernă. Dealul
Flămânda , Historia Urbana, tomul XIX, 2011, p. 27-45
– – Oprescu, Carmen, Negru Vodă Monastery and its place in the history of Câmpulung town ,
Historia Urbana, tomul XVIII, 2009, p. 33-43
– – Oprescu, Carmen, Vilegiatura și modernizarea spațiului urban din Câmpu lung Muscel (1890-
1920), Historia Urbana, tomul XV, nr. 1-2, 2007, p. 237-2 49
– – SC Calitas SRL, Studiu de marketing – Castrul Câmpulung Jidova , 2012
– – www.campulung-muscel.ro, accesat la data de 25 octo mbrie 2012
– – www.evenimentulmuscelean.ro, accesat la dat de 25 o ctombrie 2012
– – www.primariacampulung.ro, accesat la data de 25 oct ombrie 2012

ORAȘUL ISTORIC CISNĂDIE

– Carp, Constanța (arhitect șef proiect), Bucurescu, Iu liana (arhitect), Studiu Istoric Ansamblul
Bisericii Evanghelice Fortificate din Hărman
– Consiliul Județean Sibiu, Masterplan pt. domeniul turismului în județul Sibiu , Marketscope
București, 2010
– Fabini, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania , Editura MonuMenta, Sibiu,
2009
– Fabini, Hermann, Atlas der Siebenburgisch sachsischen, Kirchenburgen u nd Dorfkirchen ,
Monumentan verlag Hermannstadt und Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde
Heidelberg, 1998
– Niedermaier, Paul, Der mittelalterliche Stadtebau in Siebenburgen, im Banat und im
Kreischgebiet , Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heide lberg, 1996
– Părean, Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului , Editura Salgo, Sibiu, 2008
– Primăria orașului Cisnădie, Strategia de dezvoltare a orașului Cisnădie
– Voicu Vedea Victor, Deneș Nicolae, Oprișiu Mircea , Sibiu ghid turistic , Sibiu, 1973
– http://www.cisnadie.ro, accesat la data de 22 augus t 2012
– http://www.covtex-feizy.ro, accesat la data de 22 a ugust 2012
– http://www.stilcarpet.ro, accesat la data de 22 aug ust 2012

ORAȘUL ISTORIC DROBETA TURNU SEVERIN

23 – Baboniu Sanda Nastasia, Nedelcu Iulian, Mitrace Ofe lia, La ville de Turnu Severin – de sa
fondation en tant que chef-lieu du departement de M ehedinți a sa transformation en centre
episcopal , HU tomul XVII, 2009
– Brătuleanu, Liviu, Documente privind podul de la Drobeta aflate în arh ivele austriece , BCMI,
anul XX, nr. 1-2, 2009
– Crăciun, Cristina, Observații, ipoteze privind topografia Drobetei sec . II-III , Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, București, nr.1-2, 2006
– Davidescu, Mișu, Drobeta în secolele I-VII e.n ., Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980
– Gheorghiu, Teodor Octavian, Drobeta Turnu Severin, ipoteză de evoluție urbanist ică , Historia
Urbana, tomul IX, nr. 1-2, 2001
– Oceanu, Elena, Muzeul Regiunii Porților de Fier în plin proces de res taurare , Revista Regio,
nr. 5, 2011
– http://www.administratie.ro, accesat la data de 13 martie 2013
– http://www.baileherculane.ro, accesat la data de 17 iulie 2012
– http://www.coridorulverde.ro, accesat la data de 17 iulie 2012
– http://www.drobetaturnuseverin.ro, accesat la data de 17 iulie 2012
– http://dunareadintrenoi.wordpress.com/dunarea, acce sat la data de 18 iulie 2012
– http://www.ecomunitate.ro, accesat la data de 20 se ptembrie 2012
– hhttp://www.ecoturismpnpf.ro, accesat la data de 11 iulie 2012
– http://www.eurourbanism.ro, accesat la data de 13 m artie 2013
– http://www.finantare.ro , accesat la data de 17 iul ie 2012
– hhttp://www.mehedinti.insse.ro, accesat la data de 17 iulie 2012
– ttp://www.mehedinti.djc.ro , accesat la data de 24 iulie 2012
– http://www.primariadrobeta.ro, accesat la data de 1 7 iulie 2012

ORAȘUL ISTORIC SĂLIȘTE

– – Consiliul Județean Sibiu, Masterplan pentru domeniul turismului în județul Si biu,
Marketscope, București, 2010
– – Fabini, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania , Editura MonuMenta, Sibiu,
2009
– – Grecu, Victor, Săliștea Sibiului – străveche vatră românească , Editura Astra, Sibiu, 1990
– – Irimie Cornel, Dunăre Nicolae, Petrescu Paul, Mărginenii Sibiului – civilizație și cultură
populară românească, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 198 5
– – Părean, Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului , Editura Salgo, Sibiu, 2008
– – http://www.marginimea-sibiului.ro, accesat la data de 27 iulie 2012
– – http://www.saliste-sibiu.ro, accesat la data de 8 a ugust 2012

ORAȘUL ISTORIC SIBIU

– Avram Al., Crișan Vasile, Sibiu: ghid cultural turistic , Editura FF Pres, București, 1998
– Bota, Sorina, Sibiu: poveștile orașului , Editura InfoArt Media, Sibiu, 2012
– Carp, Constanța (arhitect șef proiect), Bucurescu, Iu liana (arhitect), Studiu Istoric Ansamblul
Bisericii Evanghelice Fortificate din Hărman
– Consiliul Județean Sibiu, Masterplan pt. domeniul turismului în județul Sibiu , Marketscope
București, 2010
– Documentație UNESCO Sibiu, septembrie, 2005
– Fabini, Hermann, Atlas der siebenburgisch sachsischen Kirchenburgen un d Dorfkirchen, band
I, Monumenta Verlag Hermannstadt und Arbeitskreis f ur Siebenburgische Landeskunde e.v.
Heidelberg, 1998
– Fabini, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania , Editura MonuMenta, Sibiu,
2009

24 – Fundația pentru reabilitare Urbană, Plan integrat de dezvoltare 2009 – 2015 (PIDU), 2010
– Ghidul Muzeului Național Brukenthal, Sibiu, 2010
– Niedermaier, Paul, Der mittelalterliche Stadtebau in Siebenburgen, im Banat und im
Kreischgebiet , Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heide lberg, 1996
– Primăria Municipiului Sibiu, Plan Urbanistic Genera l (PUG) – Regulament Local de
Urbanism (RLU)
– Proiectul de cooperare româno-german GTZ, Planul de Management pentru Centrul Istoric al
Sibiului, 2005
– www.baroc.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 20 13
– www.cultura.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013
– www.patrimoniu.sibiu.ro, accesat la data de 6 april ie 2013
– www.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013
– www.sibiu2007.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013
– www.tribuna.ro/stiri/cultura/legendele-cetatii.html , accesat la data de 22 aprilie 2013
– www.turism.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2 013

ORAȘUL ISTORIC SUCEAVA

– Bucurescu, Iuliana, Assessment of Tourism Potential in Historic Towns: Roma nian Case
Studies , Proceedings of the ICOMOS International Conference Cultural Heritage Protection in
Times of Risk: Challenges and Opportunities, Istanbul 2012, Yildiz Technical University
Press, 2013, p. 87-97
– CIOR, Atlas istoric al orașelor din România – Suceava , Editura Enciclopedică, București,
2005
– Curinschi Vorona, Gheorghe, Centrele istorice ale orașelor , Ed. Tehnică, București, 1967
– Minciu Rodica, Stanciu Pavel, Bukovina’s tourism perspectives – a strategic approa ch,
Journal of Tourism, nr. 10, 2010, p. 81-90
– Stanciu, Pavel, Studiul pensiunilor turistice din județul Suceava , Revista de Turism, nr. 4,
2007, p. 48-53
– Strategia de dezvoltare durabilă a municipiului Suc eava 2009-2015
– http://www.bucovinaturism.ro, accesat la data de 7 martie 2012
– http://historia.ro, accesat la data de 1 martie 201 2
– http://www.stefancelmare.ro, accesat la data de 7 m artie 2012

ORAȘUL ISTORIC SULINA

– Atelierul Itinerarii culturale ale Europei de sud-est, sub egida ICOMOS, Sofia, 2000,
– Brătuleanu, Liviu, Documente privind podul de la Drobeta aflate în arh ivele austriece ,
Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, anul XX, n r. 1-2, 2009
– Brătuleanu, Liviu, Considerații asupra unor posibile atitudini legate d e conservarea integrată
– Sulina, parte a peisajului cultural , Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, nr. 1-2,
Bucuresti, 2006, p. 255-263
– Bucurescu, Iuliana, An analysis of some recent statistics of the Romanian tourism , Journal of
Tourism, nr. 11, 2012, p. 38-44
– Bucurescu, Iuliana, Assessment of Tourism Potential in Historic Towns: Roma nian Case
Studies , Proceedings of the ICOMOS International Conference Cultural Heritage Protection in
Times of Risk: Challenges and Opportunities, Istanbul 2012, Yildiz Technical University
Press, 2013, p. 87-97
– Bucurescu, Iuliana, Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Stud ies , European
Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, vol. 4(2), 2013, p. 101-130
– Consiliul local al orașului Sulina, Sulina: Plan Integrat de Dezvoltare
– Meiță, Vasile, Materiale ecologice pentru construcțiile din Delta Dunării , Revista Urbanism,
Arhitectură, Construcții, vol. 1, nr. 1, 2010, p. 31

25 – http://www.cimec.ro, accesat la data de 09.01.2012
– http://www.primaria-sulina.ro, accesat la data de 1 3.01.2012

ORAȘELE ISTORICE PETROVARADIN și NOVI SAD

– Darko Polić, Urban Planning Process of Cultural Heritage Area of Petr ovaradin Fortress in
Novi Sad , Serbian Town Planners Association, Novi Sad, 2008 – Popovic, Marko și Simic, Gordana, The European Heritage Days – fortifications in Serbi a,
Institutul pentru Conservarea Monumentelor de Cultur ă din Serbia, Inpress, Belgrade, 2003 – Vukadinovic, Vanja, Urban planning of Novi Sad in the period of post-soc ialism , Serbian
Architectural Journal, nr. 2, 2010, p. 155-180 – www.novisad.rs, www.novisad.org, www.turizamns.rs, accesate la data de 14 februarie 2014

ORAȘELE ISTORICE SÜMEG și PÉCS

– ESPON 2013 Programme, Territorial Approaches for New Governance – case Study 10: The
ECC Pécs Project and the Challenges of Territorial Govern ance , 2013
– ECORYS, Ex-post evaluation of 2010 European Capitals of Culture – Final Report for the
European Commission, DG Education and Culture, 2011
– Pécs 2010, Bordless city – European Capital of Culture
– Trocscanyi, András, The spatial implications of urban renewal carried ou t by the ECC
programs in Pécs, Hungarian Geographical Bulletin 60 (3), 2011, p. 2 61-284
– www.sycultour.eu, www.sumeginfo.hu, www.sumeg.hu, w ww.sumegvar.hu, accesate la data
de 28 februarie 2014