1 Tranzacții bursiere pe principalele componente ale pieței financiare din Romania, comparativ cu tranzacțiile bursiere internaționale. Studiu de caz… [600975]

1 Tranzacții bursiere pe principalele componente ale pieței financiare din Romania, comparativ cu tranzacțiile bursiere internaționale. Studiu de caz FONDUL PROPRIETATEA S.A., OMV PETROM, ELECTRICA S.A. ȘI ROMGAZ S.A.

2 CUPRINS INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………… 4 CAPITOLUL I. PIEȚELE FINANCIARE ……………………………………………………… 6 1.1. Conceptul de piețe financiare ………………………………………………………………. 6 1.2. Funcțiile și trăsăturile pieței financiare românești ………………………………….. 9 1.3. Activele financiare tranzacționate pe piețele financiare românești …………. 14 CAPITOLUL II. TRAZACȚIILE BURSIERE ……………………………………………… 18 2.1. Conceptul de bursă …………………………………………………………………………… 18 2.2. Conceptul de tranzacții bursiere …………………………………………………………. 21 2.3. Tipuri de tranzacții bursiere și caracteristicile lor în România ……………….. 24 2.3.1. Tranzacțiile de tip european cu titluri financiare ……………………………. 25 2.3.2. Tranzacțiile cu titluri financiare derivate ……………………………………… 27 CAPITOLUL III ……………………………………………………………………………………….. 36 TRANZACTII BURSIERE PE PRINCIPALELE COMPONENTE ALE PIETEI FINANCIARE DIN ROMANIA, COMPARATIV CU TRANZACTIILE BURSIERE INTERNATIONALE ………………………………………………………………. 36 3.1. Prezentarea societăților din portofoliu ……………………………………………………. 37 3.1.1. Fondul Proprietatea – Generalități, istoric și acționariat …………………. 37 3.1.2. OMV PETROM S.A. – simbol bursier SNP ………………………………….. 38 3.1.3. S.N.G.N. Romgaz S.A.- Generalități, istoric și acționariat ……………… 40 www.romgaz.ro …………………………………………………………………………………………. 40 3.1.4. Generalități, istoric și acționariat Societatea de Distributie și Furnizare a Energiei Electrice – "Electrica" S.A. Generalități, istoric și acționariat ……… 43 3.2. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari pe ultimii 3 ani …… 44 3.3. Tranzacționarea pe Bursa româneasca-BVB-a societăților din portofoliul ……………………………………………………………………………………………………………….. 52 CONCLUZII ȘI PROPUNERI ……………………………………………………………………. 52 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………….. 52

3 ANEXE ……………………………………………………………………………………………………. 54

4 INTRODUCERE Există mijloace de finanțare multiple și de nivele de complexitate diferită la care firmele interesate pot apela, în anumite condiții, pe piața financiară națională sau la nivelul piețelor financiare internaționale. Felul în care managerii, în calitatea lor de factori decizionali iau hotărâri referitoare la resursele de finanțare utilizate, realizează selecția lor și modul lor de combinare își pune amprenta asupra politicii financiare a firmei. Avantajul principal al intrării firmelor pe piața bursieră în urma listării constă în majorarea lichidității lor printr-o creștere a libertății financiare a acționarilor fondatori și respectiv a personalului angajat, dar și prin utilizarea de recompense sub forma dividendelor oferite. La nivelul pieței de capital se regăsesc o serie de resurse financiare care pot constitui componentă foarte importantă în fnanțarea companiilor ce intră pe această piață și folosesc instrumentele pe care ea le pune la dispoziție. Față d e v a r i a n t a finanțării prin împrumuturi bancare această v a r i a n tă a p r o c u rării resurselor financiare de la nivelul pieței de capital este nu doar mai accesibilă, cu precădere pentru firmele ce obțin performanțe, mai ales prin prisma dinamismului pieței și a percepției pe care investitorii o vor avea, ci și mai ieftină. De altfel, legat de acest aspect, experiența a evidențiat aspectul că analiza și asimilarea ofertelor publice inițiale se realizează mult mai rapid față de restul ofertelor, atât la nivel de investiție cât și de speculație. Pentru a se păstra atenția investitorilor și speculatorilor asupra instrumentelor financiare emise de o firmă pe piața financiară și după această ofertă publică i n ițială este necesară u t i l i z a r e a î n m o d f r e c v e n t a i n s t r u m e n t e l o r p u s e l a dispoziție de piața de capital. O astfel de strategie va furniza în mod continuu resursele de finanțare necesare în derularea activității, satisfăcând în același timp și așteptările pe care investitorii le-au avut referitoare la rentabilitatea, profitabilitatea și evoluțiile companiei. Piața autohtonă de capital a cunoscut o tendință vădită de dezvoltare în ultima perioadă, dar dezvoltarea Bursei de Valori din țara noastră a avut la bază în principal

5 acțiunile, valoarea tranzacționată a obligațiunilor fiind una destul de scăzută, ceea ce adus la o dezvoltare lentă a „pieței titlurilor cu venit fix”1. Aceasta deoarece, până în anul 2008, la Bursă nu au fost tranzacționate obligațiunile emise de stat, numărul emisiunilor de obligațiuni în fazele de început ale revenirii Bursei pe piața de capital românească a fost în general unul mic, iar indicii bursieri au cunoscut, în această perioadă, evoluții crescătoare, urmare a tendinței de creștere de la nivelul piețelor bursiere exeterne. Pentru ca piețele financiare naționale să s e p o a tă i m p l o c a î n operațiuni pe piețele internaționale se dovedesc necesare o sumă d e c o n d iții ce trebuie îndeplinite, după cum urmează: o monedă națională stabilă, disponibilitatea capacităților de finanțare, creștere economică, un puternic potențial industrial și comercial, intermediari financiari numeroși și experimentați organizați în rețele, titluri financiare liber transferabile și convertibile, facilități fiscale în operațunile financiare derulate pe piețele internaționale de capital2. Ca temă a l u c rării mele de disertație am ales „Tranzacții bursiere pe principalele componente ale pieței financiare din România, comparativ cu tranzacțiile bursiere internaționale”, pentru că mi s-a părut absolut necesară o astfel de abordare a pieței financiare autohtone și o comparație cu piața de capital internațională, cu precădere în această etapă în care încă mai stă sub semnul „crizei”, perpetuate în ultimii ani,3și și devine necesară găsirea și utilizarea tuturor elementelor necesare pentru a trece de aceste probleme. Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la abordarea tematicii tranzacțiilor bursiere pe piața autohtonă î n c o m p a r ație cu cele internaționale am pornit de la definirea burselor de valori, prezentarea istoricului evoluției lor, rolului în economie, a clasificării lor, urmată de prezentarea generală a conceptului de tranzacții bursiere, și de prezentarea desfășurării lor pe piața de caital românească, în comparație cu piețele internaționale. 1 Potrivit informațiilor de pe site-ul Prime Transaction S.A., accesat 20 februarie 2016, on-line la: http://www.primetransaction.ro/info/piata-instrumente-cu-venit-fix 2 Dumitrașcu Roxana, (2011), Piața financiară europeană, Suport de curs, Universitatea Dimitrie Cantemir, pg. 9, accesat 20 februarie 2016, on-line la: http://ucdc.info/stud/bucuresti/f/doc/y65/Curs%20piata%20financiara.pdf . 3Anagnoste Sorin (2015), articolul Vine o nouă criză economică și suntem nepregătiți, accesat 20 februarie 2016, on-line la: http://www.zf.ro/opinii/vine-o-noua-criza-economica-si-suntem-nepregatiti-14662250

6 CAPITOLUL I PIEȚELE FINANCIARE 1.1. Conceptul de piețe financiare Urmare a tendinței de dezvoltare manifestată în cadrul relațiilor comerciale și economice a apărut și „noua construcție economică europeană”4, aspect ce a condus la apariția, ca necesitate, a unei noi identități organizatorice pentru piețele financiare, monetare și de capital. Accepțiunea generală asupra pieței financiare, privită d i n p e r s p e c t i vă p u r economică, relevă a s p e c t u l că a c e a s t a s e c o n s t i t u i e î n t r-un „spațiu” economic și financiar, care este, de fapt, și locul de întâlnire al cererii cu oferta de active de natură financiară. În sens larg, termenul de piață financiară descrie orice piață la nivelul căreia se întâlnesc vânzătorii și cumpărătorii unor active cum ar fi cele de natura acțiunilor, obligațiunilor, valutelor sau derivatelor. Pe piețele financiare, de regulă, activele tranzacționate au prețuri transparente, tranzacționarea lor este strict reglementată, există costuri și taxe, iar forțele de piață sunt cele care determină în mod direct prețul valorilor mobiliare aflate la tranzacționare. Participarea la aceste piețe financiare este limitată d e c r i t e r i i l a b a z a cărora stau factorii ce țin de investitori, și care se referă la poziția geografică, la suma de bani aflată la dispoziția acestora, la profesia lor sau la cunoștințele deținute de către aceștia. Piața financiară constă, potrivit unei prime accepțiuni, în „piața capitalurilor pe termen lung”, piață la nivelul căreia are loc emisiunea și tranzacționarea suporturilor schimbului de capitaluri sub forma valorilor mobiliare. O a doua accepțiune evidențiază piața financiară drept acea piața la nivelul 4 European Issues (2007), Nr. 12, Iulie, Marile etape ale Construcției Europene, accesat 20 februarie 2016, on-line la: http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_12.pdf

7 căreia au loc achiziții și vânzări de active financiare, fară a se face schimbări asupra naturii lor, între deținătorii de fonduri și utilizatorii lor inițiindu-se o relație directă. Prin piețe financiare se înțelege, într-o a treia accepțiune, piețele la nivelul cărora se derulează acțivitățile de vânzare și cumpărare de instrumente financiare cum ar fi: acțiuni, obligațiuni, mărfuri, cambii, valută, contracte futures și opțiuni, etc., piețe pe care se produc așasad schimburi de capital și de credit. Aici sunt incluse bineînțeles și piața de capital și piața monetară5. O a patra accepțiune definește piața financiară drept o piață a „schimburilor de capitaluri și de credit”6, în cadrul său fiind incluse atât piața banilor, cât și cea a capitalurilor. Ce sunt așadar piețele financiare? Este o întrebare foarte bine plasată, căci piețele financiare se pot regăsi sub diferite denumiri inclusiv piața de capital, piață bursieră sau simplu „piață”. Indiferent ce denumire le-ar fi atribuită piețele financiare sunt acelea pe care „comercianții cumpără și vând acțiuni, obligațiuni, derivate, schimbă valute și mărfuri. Acestea sunt acele piețe pe care firmele merg pentru a procura banii necesari creșterii, companiile reduc riscurile, iar investitorii fac bani”7. În literatura de profil autohtonă piața financiară este definită ca fiind „locul de întâlnire” al nevoilor de resurse financiare ale întreprinderilor cu disponibilitățile bănești deținute de populație sau de către alți agenți economici8. Așadar, piața financiară r e p r e z i n tă locația de întâlnire între entitățile ce avansează cererea de capital și cele ce oferă active de natură f i n a n c i a ră solicitanților9. Pornind de la aspectul că în categoria activelor financiare sunt incluse acțiunile, obligațiunile, depozitele bancare, titlurile de stat, precum și alte forme de investiții financiare, se dovedește nu doar utilă, ci și necesară aprofundarea 5 http://www.businessdictionary.com/definition/financial-markets.html#ixzz40mWvr47K 6 http://www.investorwords.com/1953/financial_market.html#ixzz40ma9ADfa 7 traducere după Amadeo Kimberly (2015), An Introduction to the Financial Markets: Definition, Types and Function în US Economy Expert, August 2015, http://useconomy.about.com/od/themarkets/a/capital_markets.htm 8 Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (2010), Managementul piețelor de capital: suport de curs standard pentru Programul Național de Dezvoltare Profesională Continuă, Editura CECCAR, București, p. 36. 9 Dragotă Victor (coordonator), Dragotă Mihaela, Obreja Brașoveanu Laura, Stoian Andreea, Lipară Carmen, Cetean Elena, (2008), Piețe și sisteme financiare, Editura ASE, București, pp. 56-64.

8 elementelor componente ale pieței financiare10. Structura pieței de capital este abordată în literatura de profil utilizând două concepții majore, cu orientări diferite: prima „anglo-saxonă”, iar cea de-a doua „continental-europeană”. Asupra celor două c o n c e pții își pun amprenta elemente ce țin de mentalitatea investitorilor și cultura organizațională, precum și de tradiția în domeniul investițiilor. În final însă considerentul practic ce ar trebui să s t e a l a b a z a d e c i z i e i d e f i n anțare – așadar a surselor alese – împrumut bancar sau piața de capital, ar trebui să îl constituie costul capitalului împrumutat. Potrivit concepției anglo-saxone, conceptul de piață financiară are o arie largă d e c u p r i n d e r e, între cele trei componente ale sale regăsindu-se piața monetară, piața de capital și cea a asigurărilor. Potrivit concepției continental-europene, piața financiară constituie una dintre cele trei componente ale pieței de capital, care are în structura sa: piața monetară, piața financiară și piața ipotecară. Dintre componentele pieței financiare, piața de capital este considerată d e mulți autori drept cea mai importantă, și nu doar din punct de vedere al dimensiunii sale, ci și prin prisma aspectului că furnizează și pune la dispoziție capital, în scopul satisfacerii nevoilor de finanțare ale companiilor, pe termen mediu și/sau lung, utilizând drept surse de finanțare emisiunile de obligațiuni și de acțiuni. În consecință, generalizând, toate componentele pieței financiare vor fi la rândul lor „spații” de armonizare a nevoilor de resurse financiare și de valorificare a lor, satisfăcându-se astfel interesele ambelor părți implicate în schimbul nevoi-resurse, indiferent că e vorba de piața monetară, a asigurărilor sau de cea de capital. Rolul ce îi revine pieței de capital la nivel de economie națională este unul de necontestat11, căci având în vedere diversitatea de produse financiare de investire pe care le oferă, (indiferent că este vorba de cele clasice: acțiuni, obligațiuni, titluri de stat sau produse derivate), și rezultatele financiare, ce îmbracă forma rentabilității, respectiv riscului, aceasta mobilizează c u s u c c e s resurse financiare însemnate, conformându-se exigențelor de finanțare avansate de agenții economici. 10 Radu Sorin Claudiu, Boajă Dan Marin, (2012), Piețe de capital. Instituții și instrumente financiare tranzacționate, Editura Universitară, București, p. 17. 11 Radu Sorin Claudiu, Boajă Dan Marin, (2012), p. 14.

9 1.2. Funcțiile și trăsăturile pieței financiare românești Concepția pentru care s-a optat în țara nostră în ceea ce privește structurarea pieței financiare, potrivit considerentelor de natură practică, este cea anglo-saxonă, care recunoaște piața de capital drept element ce intră î n componența pieței financiare. Ca mecanism ce asigură conectarea investitorilor cu emitenții de valori mobiliare, piața de capital facilitează luarea deciziei de investire, pe baza a două obiective cu caracter complementar: rentabilitatea și lichiditatea. Dacă rentabilitatea vizează gradul ridicat de valorificare a capitalurilor investite, lichiditatea țințește tocmai către rapida redobândire a acestor capitaluri. Potrivit concepție anglo-saxone structura pieței financiare românești se poate transpune potrivit schemei din figura 1.1: Figura 1. 1. Componentele pieței financiare Sursa: Adaptare după Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (2010), Managementul piețelor de capital: Suport de curs standard pentru Programul Național de Dezvoltare Profesională Continuă, Editura CECCAR, București, p. 93. În acest context, definitorii pentru piața de capital sunt o serie de trăsături, după cum urmează: – pe piața de capital tranzacțiile cu valori mobiliare sunt publice, plasarea fondurilor realizându-se într-un mediu „deschis”, acesibil în mod public oricăruia dintre investitori; Piața financiară*piața monetară*piața de capitalSegmentul primar*oferta de capitaluri*cererea de capitaluriSegmentul secundar

10 – plasarea fondurilor se face în produsele de pe piață pe durate medii sau lungi de timp. – efectele tranzacționate sunt transferabile și negociabile; ele circulă de la un investitor la altul prin vânzare-cumpărare la prețul pieței sau la cel stabilit prin negociere, fiind ușor transferabile și transformabile în lichidități. – intermediarii intervin în tranzacționarea valorilor mobiliare care nu se realizează direct, rolul lor fiind deosebit de important în stabilirea de contacte între emitenți și investitori. – prin apelarea la piața de capital emitenții procură resurse financiare de la alte persoane/instituții/entități decât cele bancare, căci nu contractează î m p r u m u t u r i bancare, ci se împrumută de la investitori prin intermediul instrumentelor financiare emise (acțiuni, obligațiuni). – toate tranzacțiile pe piața de capital beneficiază de o scadență (un termen de scadență), care de regulă depășește un an și care reprezintă perioada de timp pentru care fondurile împrumutate sunt la dispoziția emitentului; – la nivelul pieței de capital instrumentele tranzacționate sunt titluri financiare: obligațiunile sunt titluri „de datorie”, fiindu-le atribuite termene scadente, dobânda de plată și termen de plată, în timp ce acțiunile reprezintă părți ale capitalului unei societăți comerciale. Fiecare dintre cele două segmente de piață – principal și secundar – are locul și rolul său bine definit pe piața de capital românească, după cum urmează: * Segmentul primar este cel pe care titlurile financiare intră pentru prima dată la tranzacționare, căci prin intermediul său este asigurată emisiunea și plasarea inițială a titlurilor nou intrate pe piață. Pe acest segment acționează societăți specializate în operețiuni de emisiune și plasarea de noi titluri, cum ar fi băncile sau societațile de valori mobiliare. Aceste instituții au întreaga infrastructură necesară unor astfel de activității, începând cu personalul calificat și finalizând cu rețeaua de subscriere și de capitaluri, prin intermediul căreia are loc plasarea operativă și garantată. **Segmentul secundar este cel pe care are loc vânzarea reperată a titlurilor

11 după emisiunea și vânzarea lor inițială. Pe acest segment de piață valorile mobiliare anterior emise sunt tranzacționate între persoanele fizice și juridice cu calitatea de investitori, realizându-se astfel o așa numită „ c o n c e n t r a r e ” a cererii și ofertei de titluri financiare deja emise. Instituțiile ce derulează activități pe acest segment sunt în principal Bursa de Valori București și piețele „over the counter” (extrabursiere). Operatorii care formează cererea de capital12 pe piață i n c l u d societăți comerciale sau industriale, de drept public sau privat, diverse categorii de agenți economici, instituții de asigurării și financiar-bancare, instituții publice, Guvernul, organisme financiar-bancare internaționale. Poate exista o cerere structurală d e capital sau una conjuncturală. În cazul celei structurale nevoia de finanțare a unor acțiuni la nivel de ramură economică, nevoia de finanțare a cumpărărilor de bunuri de natură investițională sau necesitatea finanțării de programe de dezvoltare, dar și necesitatea constituirii sau creșterii capitalurilor bănești ale diferitelor categorii de instituții sau organisme financiar-bancare de nivel naționla sau internațional, va fi determinantă. În cazul cererii conjuncturale aceasta apare ca o consecință a existenței unor resurse proprii insuficiente sau a lipsei lor, a unor condiții restrictive de acordare a împrumuturilor bancare, a unor necesități de finanțare apărute ca rezultat al unui buget deficitar sau urmare a unui deficit al balanței de plăți externe. Cererea pe piața de capital o vor formula așadar debitorii pe piața financiară, iar cei trei factori ce pot perturba cererea sunt prezentați în figura 1.2., clasificarea lor fiind prezentată în Anexa 1. Figura 1. 2. Factori perturbatori ai cererii pe piața financiară Sursa: Adaptare după Cozorici Angela (2013), Piețe Internaționale de capital, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Suceava, p. 4. Economisirea este principala sursă de proveniență a ofertei de capital; deținătorii economiilor13 pot fi băncile, casele de economii, societățile comerciale, 12 Cozorici Angela (2013), Piețe Internaționale de capital, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Suceava, p. 4, după Anghelache G., (2009), Piața de capital în context european, Editura Economică, București. 13 Economii = surplus de resurse financiare rămas deținătorilor de venituri după satisfacerea necesităților de consum.
Cererea •fluctuația prețurilor;•creșterea ratei dobânzii;•nerambursarea la termen a împrumuturilor.Factori perturbatori
Crește
Scade

12 de asigurare sau persoanele fizice. Rezultă că între economisire și oferta de fonduri pe piața de capital se stabilește o legătură de directă proporționalitate. Pentru a fi valorificate pe piața de capital economiile trebuie să a d u că p o s e s o r i l o r l o r rentabilitatea dorită, care să le ofere satisfacții, căci aceste disponibilități sunt doar temporar libere, iar posesorii lor caută să l e plaseze în condiții de siguranță și rentabilitate. Cele două mari categorii de investitori pe piața de capital din România includ investitorii individuali și instituționali, caracterizați în tabelul 1.1. Tabelul 1. 1. Caracterizarea investitorilor pe piața de capital din România

Sistemul format la confluența cererii cu oferta de capital îl constituie piața de valori mobilizare sau piața de capital. Printre contribuțiile acestei piețe în dezvoltarea economică se numără potrivit figurii 1.3.: Figura 1. 3. Contribuțiile cele mai importante ale pieței de capital asupra dezvoltării economice Sursa: Pepi Mitică (2005), Piața de capital și Bursa de Valori, Ed. Ex Ponto, Constanța.
Obținerea de fonduri pentru investiții în active pe termenlung
Eficienta, competitivitatea și solvabilitatea sectorului financiar
Mobilizarea economiilor financiare
Eficiența în alocarea investițiilor
Solvabilitatea sectorului societăților comerciale
Descentrali-zarea proprietății și distribuirea avuției
Accesul societăților noi și în formare la finanțarea prin acțiuni
Nr. Crt. Tipuri de investitori Cine sunt? Caracteristici 1. Investitori individuali *persoane fizice sau juridice – tranzacții de dimensiuni modeste pe piața titlurilor financiare. Pot fi: •investitorii pasivi pe termen lung, care cumpara si păstrează valori mobiliare pentru obținerea de câștiguri de capital pe termen lung. •negociatori activi, valorifică cursul bursier in vederea obținerii de profit. 2. Investitori instituționali *băncile, societățile de asigurări, societati de investiții, fonduri mutuale, etc. -societati sau instituții, care fac tranzacții de dimensiuni mari

13 Piețele financiare exercită atât un rol economic, cât și unul social, atât prin prisma contribuției în progresul procesului de investire, cât și prin ocrotirea beneficiilor acumulate. Cele două componente ale pieței financiare, cu funcții diferite, dar care vin una în completarea celeilalte, sunt piața financiară primară și piața financiară s e c u n d a ră14. Bunurile de natura activelor financiare, valorile mobiliare, sunt tranzacționate între beneficiari și ofertanți pe cele două componente ale piaței financiare, aspect pentru care se impun și câteva precizări asupra fiecăreia dintre acestea. La nivelul pieței financiare primare sunt atrase de la deținători veniturile acumulate de aceștia de pe piețele de capital interne și externe. Volumul cel mai mare este solicitat la nivelul acestei piețe de chiar statul Român și Adminstrația Publică Locală. La nivelul pieței financiare secundare Bursa de Valori București constituie cadrul reglementat destinat schimbului de titluri financiare deja emise, dându-le deținătorilor de valori mobiliare „garanția” lichidității și posibilități de transformare a veniturilor investite înapoi în disponibilități bănești. Motivele pentru care un investitor își poate dori transformarea valorilor mobiliare deținute includ doleanța de redobândire a disponibilităților investite, nevoia de lichidități financiare (bani „gheață”) sau dorința de implicare în operațiuni cu caracter speculativ. Cu toate că au funcții diferite, cele două componente ale pieței financiare nu pot exista una fără cealaltă, fiind interdependente. Prin raportarea la tipologia activelor financiare negociate și la modalitatea de introducere a acestora în circuitul financiar se pot identifica trei componente ale pieței financiare: piața bancară, piața monetară și piața de capital. Dacă l a n i v e l u l p i eței bancare are loc tranzacționarea de active bancare maxim lichide, fară caracter de negociabilitate, pe piața monetară au loc tranzacții monetare, în lei, între persoane fizice/juridice cu naționalitate română, fiind și piața de împrumuturi pe termen scurt a instituțiilor bancare, căci unele bănci vor deține la 14 Universitatea Spiru Haret, Piețe internaționale de capital, sinteza cursului, București, accesat 21 februarie 2016, on-line: http://www.spiruharet.ro/facultati/marketing-bucuresti/biblioteca/ec17b1db3a54645f5c5f4e6d32c3f8f1.pdf

14 un moment dat un plus de resurse financiare, în timp ce altele vor avea un minus de lichidități. În același timp, la nivelul pieței de capitaluri se relevă specializarea actorilor implicați în operațiuni de intermediere a „tranzacțiilor cu active financiare ale căror scadențe” au loc la „termene medii sau lungi”15. Prin intermediul acestei piețe sunt îndeplinite exigențele referitoare la necesarul de capital financiar al celor ce au deficit de fonduri, prin utilizarea resurselor puse la dispoziție de către ofertanți. Cele două funcțiuni principale deținute de piața de capital acoperă pe de o parte orizontul emisiunii și vânzării inițiale a valorilor mobiliare, precum și rolul de „intermediar” în negocierea respectivelor titluri. Avantajele dezvoltării la nivelul pieței financiare pot fi rezumate după cum urmează: o majorare a lichidității companiilor implicate, plătită la un preț inferior altor variante de împrumut, impulsionarea creșterii economice prin claritatea alocării capitalurilor, conturarea unor procedee caracterizate prin ușurința obținerii resurselor financiare de către firme, stimularea fluxurilor financiare și a beneficiilor ridicate. 1.3. Activele financiare tranzacționate pe piețele financiare românești În demersul nostru de caracterizare a principalelor active financiare tranzacționate pe piața financiară autohtonă este foarte important să amintim și care sunt principalii participanți pe componentele acestei piețe. Aceasta deoarece fiecare dintre aceste entități are un loc și un rol bine determinat, de ele depinzând și unele dintre tipurile de instrumente tranzacționate, 15 Dumitrașcu Roxana, (2011), pg. 4, accesat 20 februarie 2016, on-line la: http://ucdc.info/stud/bucuresti/f/doc/y65/Curs%20piata%20financiara.pdf .

15 precum și o parte din caracteristicile lor. Cei șapte participanți sunt incluși în figura 1.4.:
Figura 1. 4. Participanții principali pe componentele pieței financiare În sarcina instituțiilor publice financiare ale statului cade aprecierea legalității și punerea în practică a programelor dezvoltate la nivel național atunci când Statul își duce la îndeplinire atributele legale și când se implică p e p i ața financiară, ca autoritate publică; Prin implicarea pe piața financiară a agenților economici al căror capital este deținut în principal de statul Român, Statul introduce spre vânzare pe piețele interne și externe bunuri și/sau servicii. Desfășurarea cu corectitudine a tranzacțiilor pe piața bursieră e s t e reglementată și supravegheată de instituții ce legiferează acest domeniu, instituții ce se regăsesc sub denumirea de „instituțiile reglementate ale piețelor bursiere și extrabursiere”16. Rolul Băncii Naționale a României este de reglementare în ceea ce privește sistemul bancar, stabilind printre altele și politica monetară a țării noastre, ceea ce are impact indirect și asupra evoluției economiilor populației, cu efecte la nivel de investire. Instituțiile bancare, de servicii și de investiții financiare au rol în ceea ce privește desfășurarea de operațiuni pe piața financiară, operațiuni ce se adresează unui termen scurt, mediu sau lung. Agenții economici au un dublu rol pe piața financiară prin prisma aspectului că ei sunt atât beneficiari ai resurselor acestei piețe, cât și posibili investitori. 16 Dumitrașcu Roxana, (2011), pg. 11. Instituții publice financiare
Agenți economici cu capital de stat
Instituții reglementate ale piețelor bursiere și extrabursiere
Banca Națională
Instituții bancare /de servicii /investiții financiare
Agenți economici
Persoanefizice

16 Rolul persoanelor fizice la nivelul pieței financiare se rezumă la consum și investire ca activități derulate. Potrivit Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) în principalele tipuri de instrumente în care se pot realiza investiții pe piața financiară d i n Ro mâ n i a sunt incluse, conform schemei din figura 1.5: Figura 1. 5. Tipuri de instrumente financiare în care se poate investi pe piața financiară din România Sursa: http://www.asfromania.ro/consumatori/intrebari-frecvente/piata-de-capital Se impune aprofundarea informațiilor asupra celor șase tipuri de instrumente. Acțiunea este un titlu „de valoare” pe care societățile comerciale îl pot emite, și care reprezintă, de fapt o cotă parte a capitalului respectivei societăți, în condițiile în care acest „capital” este împărțit într-un număr de părți identice, fiecare cu aceeași valoare. Acțiunile sunt generatoare de venituri, sub forma dividendelor distribuite, iar persoanele ce posedă a c e s t e i n s t r u m e n t e poartă d e n u m i r e a d e „ a cționari”. În funcție de numărul de acțiuni din portofoliu și respectiv de procentul din capitalul social căruia îi corespund acestea, un deținător poate face parte din persoanele cu drept de vot în Adunarea Generală a Acționarilor și astfel, poate lua decizii ce țin de efectiva conducere a societății. Obligațiunea constituie un titlu „de creanță”. Prin intermediul său emitentul ia de la cei ce o achiziționează, sub formă de împrumut, până la scadență, o sumă de bani, în schimbul utilizării acesteia datorându-i deținătorului o dobândă (denumită cupon) pe care are datoria de a o returna la scadență alături de contravaloarea sa. Altfel spus obligațiunea este o formă de împrumut, pe care emitentul debitor o dă ca titlul de valoare deținătorului devenit creditor, care la finele perioadei stabilite primește pe lângă împrumut și un echivalent al dobânzii denumit cupon. Tipologia
Acțiunile
Obligațiunile
Drepturile aferente deținerilor de acțiuni
Titlurile de stat
Unitățile de fond
Instrumente financiare

17 obligațiunilor pe piața de capital autohtonă i n c l u d e obligațiuni municipale, corporative și internaționale. Drepturile de vot ce decurg din deținerile de acțiuni și care pot îmbrăca forma drepturilor de preferință sau respectiv a drepturilor de alocare. Sunt necesare câteva precizări asupra celor două, după cum urmează: ca instrumente financiare, drepturile de preferință atribuie acționarilor existenți posibilitatea exclusivă d e subscriere, înaintea noii emisiuni, în ceea ce privește nou emisele acțiuni pentru compania la care aceștia deja dețin acțiuni, în timp ce drepturile de alocare fac dovada dreptului deținătorilor lor de a intra în posesia unor acțiuni ale societății emitente atunci când se va decide admiterea sa la tranzacționare pe piața bursieră. Emiterea acestora din urmă se realizează pe termen scurt, ele fiind de asemenea și negociabile. Titlurile de stat constituie instrumente financiare prin care statul se împrumută d e l a „public” pe termen lung, mediu sau scurt, după c a z , în scopul finanțării propriilor proiecte, a datoriei publice, a deficitului la nivelul bugetului general, a consolidării rezervei valutare sau a susținerii balanței de plăți externe. Aceste împrumuturi se pot realiza în monedă n ațională s a u î n v a l u tă și pot fi purtătoare, sau nu, de dobânzi. Unitățile de fond sunt instrumente financiare emise de organisme de plasament colectiv (OPC), la un preț stabilit în funcție de valoarea activului net al organismului respectiv. Derivatele iau forma contractelor financiare cu valoare dependentă de variațiile pe care activul „suport” le cunoaște, indiferent că este vorba ca activ – suport de indici bursieri, de acțiuni, de rata dobânzii sau de cursul de schimb. Utilitatea derivatelor stă în reducerea costurilor, administrarea riscurilor și respectiv maximizarea profitabilității investițiilor. Cele mai frecvent utilizate instrumente derivate pe piața românească sunt contractele options și futures.

18 CAPITOLUL II TRAZACȚIILE BURSIERE 2.1. Conceptul de bursă Etimologia cuvântului bursă provine din grecescul „bursa” a cărui semnificație era de săculeț cu bani17. În accepție economică, bursa reprezintă o piață unde au loc tranzacții bursiere, utilizând o serie de reglementări, cu specificitate în domeniul respectiv. Bursele actuale sunt rezultatul unei evoluții istorice îndelungate și reflectă, cu particularități zonale sau naționale, modelul general al pieței libere; natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici: piață de mărfuri și valori, piață "simbolică", piață liberă, piață organizată, piață reprezentativă.
Figura 1. 6. Caracteristicile punctual enumerate ale bursei Sursa: Creație proprie după informații din Dumitrașcu Roxana (2011), pg. 4. Din punct de vedere juridic, bursa este o piață care se particularizează prin obiectul tranzacțiilor și modul de organizare și funcționare. 17 http://www.dreptonline.ro/bursa/start_bursa.php, accesat în 22.02.2016, ora 18:50.
-Are un caracter colectiv
-Activitate conform regulamentului bursei și sub supravegherea autorităților competente;
-Comercializarea în cadrul unor ședințe (sesiuni) fixate potrivit programului bursei;
-Piață de titluri
-Cotațiile accesibile tuturor celor interesați;
-Piață concurențială, încheierea contractelor prin licitație

19 Juriștii văd această instituție drept loc de negociere a valorilor mobiliare sau mărfurilor, respectând o procedură b i n e s t a b i l i tă și numai, de către intermediari acreditați, special autorizați, sub supravegherea unor autorități de reglementare. Pe de altă p a r t e , f i n a nțist-monetariștii consideră b u r s a ca fiind una din piețele caracteristice economiilor de piață, pe care se oferă și se desfac după proceduri speciale, mărfuri sau valori fungibile.18 Există și alte păreri, ce iau în considerare reuniunea periodică a persoanelor19 care se adună p e n t r u a r e a l i z a o p e r ațiuni cu valori mobiliare și mărfuri, cu titluri financiare, opțiuni sau contracte futures, hârtii de valoare, valute. 20 Mergând în continuare pe variațiile semantice se constată că termenul de bursă mai indică: a) piața în general, ca un loc în care se efectuează schimburile comerciale sau, mai exact, tranzacțiile cu mărfuri sau valori, în ansamblul lor. O astfel de accepțiune este reflectată și de corespondentul anglo-saxon al noțiunii exchange (schimb), care desemnează orice fel de piață, oricare ar fi obiectul tranzacțiilor sau modul de funcționare; b) tranzacții cu o serie de categorii de bunuri, de servicii sau de valori și/sau cu nivelul prețurilor în respectivele operațiuni de schimb. În acest sens se vorbește, de exemplu, de bursa aurului, bursa valutară, bursa operelor de artă, etc.; c) piața cu un mod de existență și funcționare aparte, denumită prin sintagma „bursa neagră”, cu referire la o formă clandestină și fără reguli ale pieței (inclusiv fără legalitate). În analiza și studierea pieței bursiere s-au remarcat cunoscuți economiști și istorici ce au încercat să d e f i n e a s că b u r s a c a f i i n d o p i ață simbolică, dematerializată, dar cea mai completă și sugestivă d e f i n iție o prezintă i s t o r i c u l 18 Curs Universitar Globalizarea piețelor de capital, http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/biblioteca-virtual.html, accesat on-line la data de 22.02.2016. 19 În Legea română asupra burselor din 1929 – Legea Madgearu se arata ca "… bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni … în vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul". 20 Curs Universitar Globalizarea piețelor de capital, http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/biblioteca-virtual.html, accesat on-line la data de 22.02.2012.

20 francez Fernand Brendel, care spunea că “bursa este ultimul etaj al unei piețe … care domină realitatea economică”.21 Aprofundând caracteristicile enumerate schematic rezultă că: piața bursieră este o piață de titluri care manifestă un caracter colectiv, fiind o asociație care oferă celor interesați o serie de înlesniri la negociere; desfășurarea activitățiilor în cadrul bursei are loc respectându-se Regulamentul Bursei și sub directa îndrumare și controlul autorităților competente; tranzacționarea titlurilor la bursă a r e loc în ședințe stabilite respectând programul zilnic al bursei; cotațiile/prețurile stabilite la bursă s u n t î m părtășite cu operativitate tuturor celor interesați, prin utilizarea mijloacelor de informare în masă, fiind făcute publice și asigurându-se accesul atât celor interesați, cât și publicului larg, ceea ce asigură transparență; Bursa este o piață concurențială care reunește un număr mare de ofertanți și cumpărători, încheierea contractelor făcându-se fie pe baza unor procedee bine stabilite de tipul licitației, fie prin confruntare directă a cererii cu oferta22. Bursa reflectă deosebit de exact situația de ansamblu a unei economii, precum și tendințele și perspectivele acesteia. Bursele, ca instituții și ca piețe au o relevanță deosebită î n e c o n o m i a contemporană, și îndeplinesc o serie de funcții, prin intermediul cărora se constituie într-un instrument de măsură a eficienței economiei de piață (figura 1.4.):
Figura 1. 7. Funcțiile bursei în economia de piața 21 Curs Universitar Gestiunea Portofoliului de valori mobiliare, http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/biblioteca-virtual.html, accesat on-line la data de 2.02.2012, orele 19:20. 22Dumitrașcu Roxana (2011), pg. 4.
-facilitarea încheierii afacerilor economice-rol hotărâtor în formarea cursurilor de schimb monetare; -influență contradictorie asupra riscurilor-stabilirea unor tendințe și fundamentarea unor previziuni ale pieței -rolul esențial în formarea prețurilor la mărfurile comercializate-îndeplinesc funcția de colectare de date și de difuzare a informațiilor

21 În concluzie, bursele sunt piețe specifice, mecanisme de concentrare a cererii și ofertei pentru anumite categorii de mărfuri ori pentru valori, în scopul realizării de tranzacții într-un cadru organizat și în mod operativ, în condiții de liberă concurență. Bursa este piața prin excelență. 2.2. Conceptul de tranzacții bursiere Definim tranzacțiile bursiere ca fiind contracte de vânzare-cumpărare a titlurilor și a altor active financiare, încheiate la nivelul pieței secundare de capital, prin intermediul agenților de bursă și/sau a societăților de intermediere financiară special autorizate în acest sens. Efectuarea acestor tranzacții are loc conform legislației referitoare la valorile mobiliare tranzacționate în respectiva țară, ținând cont de regulamentele ce guvernează instituțiile cu implicare în aceste tranzacții, instituții cum ar fi bursa de valori sau instituții ale pieței over-the-counter. În fapt dezideratul operațiunilor bursiere îl reprezintă plasamentele efectuate în valorile mobiliare (figura 2.1), ce pot îmbrăca următoarele forme.
Figura 2. 1. Formele plasamentelor în valori mobiliare Sursa: Creație proprie
Plasamentele simple
Speculațiile bursiere
Arbitrajul cu valori mobiliare
Operațiuni de acoperire (hedging)

22 Plasamentele simple pot cuprinde titluri cu venit variabil (acțiuni), titluri cu venit fix (obligațiuni), dar și o serie de alte produse bursiere. Scopul unor plasamente de acest gen îl constituie de fapt obținerea de venituri provenite fie din dividende ori dobânzi, fie apărute ca urmare a unor creșteri de capital. Astfel apare necesitatea diversificării, ca o principală s o l uție utilizată î n vederea diminuării riscurilor apărute pe piețele de capital23. Se pot defini ca speculațiile bursiere acele operațiuni ce includ de vânzări și/sau cumpărări succesive de titluri de valoare în scopul obținerii de profituri din diferențele de curs. La baza speculațiilor bursiere stă principiul potrivit căruia orice afacere se întemeiază pe ideea de a cumpăra ieftin și a vinde scump (buy low, sell high).24 Una dintre caracteristicile care diferențiază speculația bursieră de orice alt tip de tranzacție la bursă stă în asumarea în cunoștință de cauză a riscurilor derivate din incertitudinea evoluției cursului, riscuri direct proporționale cu mărimea profitului ce poate fi obținut. De multe ori este dificil a se diferenția plasamentele simple de cele speculative. Această diferență constă de fapt în obiectivele urmărite care sunt diferite în cele două s i t u ații. Plasamentele simple urmăresc profitabilitatea și siguranța investiției. Însă există și cazuri în care există posibilitatea ca, un plasament simplu, prin care s-au cumpărat titluri pentru păstrarea lor, să se transforme într-o speculație, cu condiția ca acestea să fie rapid vândute în scopul obținerii de profit. În practică în funcție de sensul evoluției cursului titlurilor se cunosc două mari tipuri de speculații: ¶ speculații pe creștere (în engleză b u l l ) . A c e s t a e s t e c a z u l î n c a r e speculatorul mizează pe creșterea cursului; profitul obținut va fi diferența rezultată din faptul că a cumpărat la un preț mai scăzut titlurile de valoare și le-a vândut la un preț mai ridicat; 23Capital Parteners Praga, articolul Școala investitorului, Diversificarea și teoria portofoliului, accesat on-line la: http://www.stockmarket.cz/ro/coala-investitorului/#1. 24 http://www.euroavocatura.ro/articole/152/Speculatiile_bursiere, articolul Speculații bursiere, 1 iunie 2008.

23 ¶ speculații pe scădere (în engleză bear). Are loc în cazul în care speculatorul mizează pe scăderea cursurilor; va obține profit din diferența pozitivă dată vînzarea titlurilor la un preț mai ridicat și răscumpărarea lor în momentul diminuării prețului). Etica speculației se naște din faptul că profitul realizat de speculator nu este obținut gratuit, el este rezultat al riscurilor pe care speculatorul și le-a asumat la un moment dat.25 Necesitatea speculației pe piețele bursiere rezidă d i n a c e e a că intervențiile speculatorilor au rolul de atenuare a oscilațiilor de curs valutar, iar datorită s p e c u l ațiilor investitorii cu interes în anumite plasamente ori vânzări de valute pot avea acces la acestea, și au posibilitatea de a găsi contrapartidă. Există diferență între speculator și jucătorul la bursa26. Dacă speculatorul este o persoană bine informată, având cunoștințe solide referitoare la piețele bursiere bazate pe o serie de pe previziuni raționale, jucătorul de bursă, sau „gamblerul” este persoana care merge la noroc, caz în care tranzacțiile bursiere efectuate de acesta aduc mai mult a jocuri de noroc. Operațiunile de arbitraj urmăresc obținerea unor câștiguri ca urmare a unei succesiuni de plasamente, având sensuri diferite. Această operațiune constă practic în achiziționarea de valori mobiliare de pe piețe bursiere pe care cursul său este mai scăzut și a o vinde simultan pe o altă piața pe care cursul său este mai ridicat. În cazul arbitrajului, nu există risc, fapt pentru care investitorul poate accepta și câștiguri de valori mai mici. Față de cazul speculațiilor, operațiunile de arbitraj au la bază cursuri care sunt deja cunoscute, nu previziuni, ceea ce în principiu, nu poate duce decât la o activitate profitabilă, având ca rezultat câștig. Operațiunile de hedging sunt operațiunile bursiere prin care inițiatorul urmărește acoperirea împotriva riscurilor de modificare a cursurilor valorilor mobiliare în care a investit. Conform definiției pe care o dă Asociația Investitorilor pe Piața de Capital, hedgingul reprezintă d e f a p t o operațiune ce vizează protejarea valorilor mobiliare pe care investitorul le deține, în condiții de instabilitate a pieței, nu obținerea de profituri27. Așadar operațiunile de hedging 25 Articolul Bursa de Mărfuri din Sibiu on-line: http://www.cciasb.ro/fileadmin/user_upload/04_Bursa_Sibiu.PDF. 26 Pușcaragiu Andrei (2011), on – line la http://www.biziday.ro/2011/04/12/forex-psihologia-unui-speculator/. 27 Maxim Lucia (2010), http://www.wall-street.ro.

24 contribuie la evitarea pierderilor, dar în același timp anulează orice șansă de a obține profit. Deși scopul hedging-ului este diferit fața de cel al speculației, există similitudini în ceea ce privește tehnica de realizare. Ca și în cazul speculației unde unul din partenerii implicați în tranzacție înregistrează câștig, iar celalalt pierdere, în cazul hedging-ului are loc transferul pierderii, dar și a câștigului.28 În mod practic hedging-ul se desfășoară astfel: paralel cu operațiunile bursiere de vânzare-cumpărare expuse riscului, cel ce dorește să se acopere va iniția tranzacții bursiere speculative de același fel și în aceleași condiții (scadență, sumă), dar de sens invers. Astfel, cumpărătorul unor valori devine și vânzător speculator pentru aceleași valori, respectiv vânzătorul devine și un cumpărător speculator. Pe una din cele două poziții pe care se situează, inițiatorul hedging-ului va câștiga și pe una va pierde29. Deci pentru el este egal dacă se produce riscul sau nu. Mai mult, dacă evenimentele evoluează în mod favorabil investitorul și-a anulat orice șansă de a obține câștigul pierzând pe contractele speculative pe care le-a încheiat. 2.3. Tipuri de tranzacții bursiere și caracteristicile lor în România În ceea ce privește tranzacțiile cu titluri financiare primare, în literatura de specialitate se face distincție între tranzacțiile de tip american (specifice și piețelor asiatice) și cele de tip european. ¶ Tranzacțiile de tip american cu titluri primare Tranzacțiile pe bani gheața (for cash) sunt acele operațiuni bursiere la care cumpărătorul trebuie să achite integral cu bani titlurile pe care le-a achiziționat și, 28 Dragoescu E., Dragoescu A. (1995), pg. 72. 29 Tileagă Cosmin, (2000), pg. 238, accesibil și on-line la: http://web.ulbsibiu.ro/cosmin.tileaga/cercetare/Microeconomie_Macroeconomie.pdf.

25 respectiv vânzătorul trebuie să posede și să remită imediat brokerului la care a dat ordinul, titlurile care fac obiectul tranzacției. Tranzacțiile on margin, în marjă sau în cont de siguranță, sunt acelea în care investitorul poate obține fie din partea societății de brokeraj, fie din a băncii de investiții cu care lucrează. împrumuturi în vederea încheierii și executării operațiilor de bursă. Tranzacții în contul de siguranța de tip M se efectuează pe piața în creștere generând în acest fel profituri. Tranzacțiile în contul de siguranța de tip V (short margin account) sunt acelea care se efectuează pe o piața în scădere. Aici, investitorul (speculatorul poate ar fi denumirea mai potrivită) împrumută valorile respective și le vinde la prețul zilei, sperând ca ulterior să le cumpere la un preț mai mic spre a le restitui. ¶ Tranzacțiile de tip european cu titluri financiare Tranzacțiile pe piețele europene se împart în două mari categorii30: tranzacții la vedere și tranzacții la termen (forward). La rândul lor tranzacțiile la termen pot fi tranzacții ferme sau condiționate. 2.3.1. Tranzacțiile de tip european cu titluri financiare ¶ Tranzacțiile la vedere (pe bani gata) Atunci când nu se respectă o b l i g ațiile asumate, brokerul va lichida poziția clientului prin vânzarea titlurilor la valoarea de piață din momentul scadenței, iar clientul este obligat să suporte eventuala diferență, iar pentru cel care nu a predat titlurile la scadență, brokerul cumpără altele la prețul momentului. Pentru BVB este singurul fel de tranzacții care se operează, deși sistemul permite și tranzacțiile în marjă. O tranzacție la vedere se desfășoară în 3 faze31 (figura 2.2): 30 Găina Andra Maria (2005), pg. 268. 31 Idem, pg. 269.

26 Figura 2. 2. Fazele tranzacției la vedere I. În ceea ce privește prima fază pentru SVM când cumpără în nume propriu, este obligatoriu să nu afecteze capitalul minim net. II. Compensarea și decontarea este o operațiune multilaterală î n t r e S V M patronată de Asociația Bursei. La sfârșitul fiecărei zi de tranzacționare, fiecare SVM primește 4 rapoarte: – raportul de tranzacționare, – raportul de compensare, – raportul de decontare, – raportul de comision. Se calculează un net de primit sau de plată care obligă societățile de valori mobiliare să se conformeze. Transferul banilor se face prin banca de decontare (BNR). Există un fond de garantare constituit prin contribuția membrilor Asociației Bursiere care dă dreptul de utilizare doar o singură dată. Dreptul de proprietate se înscrie prin mișcări între secțiunile bursei. ¶ Tranzacții la termen ferm și condiționate Caracteristic este că partenerii convin să-și îndeplinească obligațiile care le revin peste o anumită perioadă de timp de la data încheierii tranzacției32 (termenul este între 1 și 6 luni). Acestea pot fi: ferme și condiționate. Tranzacțiile la termen ferm – atât vânzătorul și cumpărătorul sunt angajați concret, unul să d e a b a n i și unul să d e a t i t l u r i l e l a d a t a s c a d e nței.33 Acest tip de operațiuni avantajează cumpărătorul de titluri. 32 Vanghele Cristian (2011). 33 Andreica Marin, Nistor Flavia Diana (2009), on-line la: http://academiacomercialaan2.wikispaces.com/file/view/man2%5B1%5D.pdf.
I. Tranzacția propriu-zisă a vânzării sau cumpărăriiII. Compensarea -decontareaIII. Transferul dreptului de proprietate

27 Pentru vânzarea la termen de o lună apar niște operațiuni specifice care sunt reportul, vânzarea pe poziție descoperit și poziția de acoperire. Tranzacțiile condiționate sunt de 2 tipuri34:
Figura 2. 3. Tipologia tranzacțiilor condiționate Tranzacțiile condiționate sunt derulate la termen, dar finalizarea lor nu este obligatorie, adică părțile au dreptul să renunțe la contract contra primei pe care au plătit-o inițial. Acest tip de tranzacții se face pe baza unui depozit de garanție. Permite operațiuni de reportare de la o lună la alta până când se ajunge la o evoluție satisfăcătoare a cursului titlurilor respective35.Derularea operației de report presupune însă, găsirea de către cumpărător a unui deținător de fonduri care se numește reportor (în termeni de bursă) care să a c c e p t e c u m părarea titlurilor la termenul de lichidare lunară cu angajamentul de a i le vinde la următoarea lichidare. Operațiunile de report se fac la un curs de compensație stabilit de bursă la nivelul cursului mediu, al primei de tranzacții din ziua de lichidare. 2.3.2. Tranzacțiile cu titluri financiare derivate Un produs derivat este un contract financiar, între două sau mai multe părți, care derivă d i n v a l o a r e a v i i t o a r e a u n u i a c t i v d e r e f e r i nță. Sunt patru tipuri de produse derivate36, așa cum putem observa din studiul figurii 2.4. 34 Roman Monica, Petreanu N., Danciu A (2002), on-line la www.ase.ro . 35 Andreica Marin, Nistor Flavia Diana, (2009). 36 Stoica Victor, Negru Titel, Ionescu Eduard (2005), pg. 81-90.
a) cu primă
b) cu stelaj
Tranzacțiile condiționate

28 Figura 2. 4. Tipuri de produse derivate Pe piețele financiare se tranzacționează mai multe tipuri de active derivate ca:37 opțiuni, contracte futures, warante ș.a., a căror tipologie este în permanentă diversificare. Utilizarea crescândă a derivatelor de către guverne, corporații internaționale și investitorii instituționali sau financiari majori se face pentru a sprijini atingerea următoarelor obiective: • costuri internaționale de finanțare mai scăzute; • asigurarea unor cursuri de schimb mai bune pe piețele internaționale; • protejarea contra riscurilor de fluctuație a prețului; Tranzacționarea futures având ca suport activ acțiunile unor companii reprezintă unul din cele mai interesante și recente produse financiare ale piețelor la termen. Contractul futures este un angajament standardizat între doi parteneri – un vânzător și un cumpărător – de a vinde, respectiv de a cumpăra un anumit activ (devize, acțiuni, alte titluri financiare sau mărfuri și titluri pe mărfuri), la un preț stabilit în momentul încheierii tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare numita scadență. În cazul de față produsul achiziționat este reprezentat de titlu de proprietate asupra unor active ale unor companii – acțiunile.38 O comparație între achizițiile clasice de acțiuni și cele realizate prin intermediul tranzacțiilor futures evidențiază avantajele și dezavantajele generate de 37 Roman Monica (2003). 38 www.kmarket.ro/documentare/arhiva/material_SSF.doc, articolul Single Stock Futures – Ce inseamna “futures pe actiuni”?.
futures
swap
options
forward

29 fiecare din cele două tipuri, ce vor fi apreciate de fiecare jucător din piață în funcție de profilul investițional și de scopul plasamentelor. La achizițiile de acțiuni în marjă, investitorul este obligat să achite 50 % din valoarea contractului, restul trebuie împrumutat de la casa de brokeraj sau din altă sursă. Aceasta diferență împrumutată este purtătoare de dobânda generând din start un pasiv de câteva puncte procentuale. Achiziționând un pachet de acțiuni printr-un contract futures39 investitorul nu trebuie să depună în cont decât 20% din valoarea de bază a tranzacției urmând sa achite restul la scadență. Restul de 80% poate fi utilizat pentru crearea unui fond de rezervă care să acopere o eventuală evoluție potrivnică a prețului acțiunilor suport, iar excedentul poate fi utilizat pentru realizarea de investiții alternative. Din punct de vedere fiscal diferența dintre cele două tipuri de achiziții o face perioada de derulare a contractelor. Achizițiile clasice pot fi făcute pe perioadă nelimitată termenul de păstrarea al portofoliului fiind la latitudinea investitorului40. Impozitarea diferențelor pozitive de curs se realizează n u m a i l a v â n z a r e a acțiunilor, deci plata se poate amâna pentru orice moment. Pentru determinarea prețului futures al unui titlu, trebuie avute în vedere atât cotarea prezentă, cât și rata dobânzii și dividendul preconizat pentru anul fiscal respectiv. O metodă simplă de determinare a prețului se obține aplicând formula41: Preț Futures = Preț actual + rata dobânzii – dividendul corespunzător În concluzie avantajele tranzacțiilor futures cu acțiuni sunt următoarele: ¶ mai ușor și mai ieftin de inițiat; ¶ efect de levier superior; ¶ posibilități de îmbunătățire de cash-flow pentru investitor; ¶ hedging mai facil decât cel cu opțiuni; ¶ reducerea riscului expuneri valutare a investitorilor străini ( valabil numai la bursele care tranzacționează și alte acțiuni decât cele naționale); 39Intercapital Invest, documentarul Notiuni introductive despre tranzactionarea contractelor futures si options, on-line pe http://www.intercapital.ro/index/index.php și http://www.kmarket.ro/documentare/ghidfutures.pdf. 40 Dinca Marius (2006), pg. 57. 41 Golosoiu – Georgescu Ligia – Doina (2006), capitolul VII, Metode de reducere a riscului valutar.

30 ¶ asigura control asupra acțiunilor fără a plăti toata valoarea; ¶ posibilități de roll-over – prelungire prin modificarea scadenței contractului. Tranzacțiile cu opțiuni Opțiunea este un contract de vânzare-cumpărare între două părți, care dă cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau a vinde o anumită cantitate de mărfuri, devize, valori mobiliare sau instrumente financiare la un preț prestabilit, până la o anumită dată în viitor numită scadență. Pentru a intra în posesia acestui drept, compărătorul plătește vânzătorului opțiunii un preț denumit primă. Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă compărătorilor, opțiunile sunt de două tipuri: CALL și PUT.42 Pentru ca opțiunile să poată fi negociabile și să aibă astfel caracteristicile unui titlu financiar a fost nevoie ca termenii contractului să f i e s t a n d a r d i z ați și să s e înființeze o instituție de clearing, care să e m i tă și să țină e v i d e nța contractelor options, garantând că părțile contractante își vor îndeplini obligațiile asumate43. La fel ca și contractele futures, opțiunile negociabile (denumite simplu opțiuni) sunt produse bursiere derivate deoarece sunt construite pe baza unor active suport. Aceste active suport în cazul opțiunilor pot fi valutele, titlurile financiare primare, indicii bursieri sau chiar contractele futures. Un alt avantaj important este dat de efectul de levier, tranzacționarea opțiunilor oferind posibilitatea de a beneficia de mișcările de preț ale unei acțiuni fără a plăti integral prețul acesteia. Opțiunile sunt de două tipuri: de cumpărare (call) și de vânzare (put).44 Opțiunile CALL sunt cele ce dau cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra activul suport la prețul de exercitare, la o anumită dată sau pe o anumita perioadă până la acea dată. 42 Golosoiu – Georgescu Ligia – Doina (2001), pg. 202-210. 43 Duma Florin Sebastian, ( 2005). 44Golosoiu – Georgescu Ligia – Doina, (2002- 2003).

31 Vânzătorul opțiunii Call are obligația de a vinde activul suport în cazul în care cumpărătorul opțiunii decide exercitarea acesteia.45 Opțiunile PUT sunt cele ce dau cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația de a vinde activul suport până la scadență, la prețul de exercitare în schimbul primei Put plătite vânzătorului la încheierea tranzacției. Vânzătorul opțiunii Put are obligația de a cumpăra activul suport în cazul în care cumpărătorul opțiunii decide exercitarea acesteia. Investitorii care doresc să facă tranzacții cu opțiuni se pot situa pe una din cele patru poziții incluse în tabelul 2.146. Cumpărătorul unei opțiuni de cumpărare de tip call își rezerva dreptul de a cumpăra anumite active (de exemplu un lot de titluri) la un preț d e e x e r s a r e prestabilit într-o perioada determinată. El prevede că în viitor cursul activelor pe care le-a cumpărat va crește peste prețul de exersare astfel încât va obține profit din vânzarea la prețul pieței. Pe de altă parte, vânzătorul opțiunii de cumpărare de tip call în schimbul primei încasate se obligă să livreze activele la prețul de exersare convenit.
Figura 2. 5. Poziții CALL-PUT Prelucrare după: http://www.finint.ase.ro/ 45 Păun Cristian (2003), pg. 330 – 335. 46 Păun Cristian (2010), pg. 45-48. Operațiunea1. Cumpărare CALL2. Vânzare CALL3. Cumpărare PUT4. Vânzare PUTAnticiparea privind cursulCreșterea cursului titlului-suportStagnarea cursuluiScăderea cursuluiScăderea cursuluiCreșterea cursuluiConsecințeRisc limitatCâștig nelimitatCâștig limitatRisc nelimitatCâștig important (nu nelimitat) Risc limitatCâștig limitatRisc important (nu nelimitat)

32 El se așteaptă, luând o poziție „bearish”, că piața nu va crește și cumpărătorul nu-și va exercita dreptul asupra contractului call, iar el va rămâne cu prima, care de altfel reprezintă v a l o a r e a m a x i mă a p r o f i t u l u i p e c a r e o p o a t e o bține din aceasta tranzacție.
Figura 2. 6. Opțiune de cumpărare (CALL) După aceeași logică și simetric se desfășoară operațiunile și în cazul opțiunilor de vânzare (put).
Figura 2. 7. Opțiuni de vânzare (PUT) Executarea unui contract options se poate face în următoarele moduri:
Figura 2. 8. Moduri de executare a unui contract options Long CALL
Pierdere Profit Profit Pierdere Short CALL PE + prima

Pierdere Profit Profit Pierdere Long PUT
Short PUT PE – prima
1. prin lichidarea opțiunii2. prin exercitarea opțiunii3. prin expirarea opțiunii

33 1. Lichidarea opțiunii înseamnă închiderea poziției inițiale printr-o operație inversă. Prin aceste lichidări (închideri de poziții) se produce compensarea pierderilor, provenite dintr-o poziție, cu câștigurile provenite din cealaltă, rezultând în final un profit sau o pierdere reduse. 2. Exercitarea opțiunii semnifică e x e r c i t a r e a d r e p t u l u i p e c a r e î l a r e cumpărătorul opțiunii asupra obiectului contractului, ceea ce înseamnă că vânzătorul va remite titlurile și cumpărătorul îi va plăti prețul de exercitare. 3. Expirarea opțiunii înseamnă de fapt renunțarea la aceasta și are loc atunci când prețul activului suport nu a evoluat conform așteptărilor cumpărătorului de opțiuni. Rațiunea principală a opțiunilor este aceea de acoperire împotriva riscurilor (hedging). 2.3.3. Efectele tranzacțiilor bursiere pe piața financiară din România în anul 2015 Valoarea totală a tranzacțiilor derulate la BVB a scăzut în primele 9 luni ale anului 2015 cu 18,71% comparativ cu valoarea înregistrată în perioada similară a anului anterior. Cea mai importantă s cădere în valoare a fost înregistrată d e tranzacțiile cu acțiuni (-38,94%), în timp ce valoarea tranzacțiilor cu titluri de stat a crescut de aproximativ 5 ori în primele 9 luni ale anului 2015 față de aceeași perioadă a anului 2014. Și în trimestrul III se menține preferința pentru acțiuni a investitorilor la BVB, aceste instrumente deținând o pondere de 89,97% din valoarea totală tranzacționată. Din primele 9 luni ale anului 2015, luna iulie a înregistrat cea mai crescută valoare tranzacționată (926,41 mil. lei), în timp ce luna mai s-a poziționat la polul opus, raportând cea mai scăzută valoare a anului (463,89 mil. lei). Ca număr de tranzacții, luna august a ocupat prima poziție, cu peste 85.000 de tranzacții efectuate. Valorile mai scăzute înregistrate la sfârșitul lunii august și începutul lunii

34 septembrie pot fi explicate de reticența investitorilor ca urmare a turbulențelor manifestate pe piețele financiare internaționale. În ceea ce privește capitalizarea BVB, aceasta s-a poziționat, în general, pe un trend ascendent pe parcursul primelor 9 luni ale anului 2015, înregistrând cea mai ridicată valoare în 8 august (154.674.516.934,96 lei) și cea mai scăzută valoare în 19 ianuarie (127.087.592.251,48 lei) Se constată că în perioada 5 ianuarie – 30 septembrie 2015 în clasamentul celor mai lichide 20 companii la BVB (piața principală, acțiuni) pe primul loc se situează Fondul Proprietatea care deține o pondere de circa 24,80% din valoarea totală tranzacționată la bursă în intervalul menționat. Fondul este urmat în acest top de către Banca Transilvania (TLV), Romgaz (SNG), BRD Group Société Générale (BRD) și Electrica (EL). Astfel, în topul celor mai lichide companii cele mai bine reprezentate sectoare sunt cel bancar și cel energetic. De asemenea, se remarcă în cadrul acestui clasament și prezența celor cinci societăți de investiții financiare. Pe ansamblul primelor 9 luni din anul 2015 indicii generali ai bursei românești au avut evoluții mixte, în general aproximativ staționare. Se remarcă o s cădere semnificativă (-10,38%) pentru indicele companiilor din sectorul energetic, explicabilă în parte prin scăderea prețului materiilor prime (în special petrolului) și prin corelarea cu evoluțiile negative la nivel european pentru companiile din acest sector. La sfârșitul lunii septembrie comparativ cu finele anului anterior, cea mai bună evoluție a fost înregistrată de indicele ROTX (+3,53%), dezvoltat de Bursa de la Viena împreună cu BVB. La sfârșitul lunii februarie 2015 sistemul alternativ de tranzacționare al BVB a fost relansat sub denumirea AeRO, piața fiind concepută p e n t r u l i s t a r e a companiilor la început de drum (start-up-uri și IMM-uri în căutare de finanțare). De asemenea, din data de 23 februarie, a fost implementat un nou model de tranzacționare: modelul de licitație. În luna martie 2015 a fost operată o m o d i f i c a r e r e f e r i t o a r e l a d e c o n t a r e a tranzacțiilor, respectiv introducerea a două cicluri nete de decontare în loc de unul singur. Aceasta este continuarea unei serii de schimbări structurale introduse în 2014

35 și 2015 pe piața de capital din România, printre care: implementarea decontării în T+2, separarea sistemului de tranzacționare de cel de post-tranzacționare, eliminarea limitărilor privind mărimea ordinelor, introducerea de noi tipuri de ordine și participarea Depozitarului Central în proiectul european Target2 Securities. Tot în luna martie BVB a lansat versiunea web a propriei platforme de tranzacționare Arena-XT care permite ca investitorii să fie conectați cu modificările infrastructurii BVB, prin utilizarea Direct Market Access al BVB și platforma de tranzacționare. În vederea alinierii programului de tranzacționare al BVB la cel al altor burse europene importante, începând din 21 mai 2015, aceasta a extins programul de tranzacționare cu 30 de minute, până la ora 18:30, pentru piețele de acțiuni, ETF și unități de fond. Depozitarul Central a aderat în primul val la platforma pan-europeană d e decontare TARGET2- Securities, un proiect dezvoltat în cooperare cu Bursa de Valori București. Proiectul are rolul de a facilita operațiunile post-tranzacționare prin oferirea de condiții de decontare armonizate, neutre și facile, în monedă unică europeană, fiind astfel reduse riscurile aferente, pentru majoritatea instrumentelor financiare din Europa.

36 CAPITOLUL III TRANZACTII BURSIERE PE PRINCIPALELE COMPONENTE ALE PIETEI FINANCIARE DIN ROMANIA, COMPARATIV CU TRANZACTIILE BURSIERE INTERNATIONALE Pentru a ilustra corepunzător evoluțiile tranzacțiilor bursiere pe principalele componente ale pieței financiare autohtone, comparativ cu tranzactiile bursiere pe piețele internationale mi-am îndreptat atenția asupra unui număr de patru firme listate atât pe Bursa de Valori București cât și pe Bursa de Valori Londoneză. Trei dintre acestea sunt companii „cu tradiție” în activitatea bursieră: • Fondul Proprietatea S.A., • Omv Petrom S.A., • și Romgaz S.A, în timp ce cea de-a patra este destul de „proaspăt” intrată în sistem – Electrica S.A. Studiul efectiv a utilizat datele de pe site-ul Bursei de Valori București, al Bursei de Valori Londoneze, al intermediarilor pe piața de capital Tradeville și Intercapital Invest, precum și kmarket. În acest context s-au centralizat informații referitoare la înfințarea și istoricul celor patru firme, acționariatul lor, indicatori economico financiari înregistrați în ultimele trei exerciții financiare încheiate, precum și evoluțiile acestora, cu tendințele manifestate, evoluții ale prețului acțiunilor lor pe piața internă și pe piața externă și corelațiile ce s-au stabilit în perioada (2012)2013 – (2014)2015.

37 3.1. Prezentarea societăților din portofoliu 3.1.1. Fondul Proprietatea – Generalități, istoric și acționariat Istoric: Fondul Proprietatea a fost înființat de Guvernul României în Decembrie 2005, pentru despăgubirea persoanelor ale căror bunuri au fost expropriate, în mod abuziv, de regimul comunist (în special în cazurile în care restituirea în natură n u a f o s t p o s i b i lă), prin acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea, în funcție de pierderile suferite. Tabelul 3. 1. Informații generale privind Fondul Proprietatea S.A. Cod Fiscal / CUI 18253260 Cod Registrul Comerțului J40/2190/2005 Adresa Str. Buzești nr.78-80, ET.7-8, sector 1, București Website www.fondulproprietatea.ro Domeniu de activitate Fonduri mutuale si alte entități financiare similare Cod CAEN 6430 Sursa: www.bvb.ro Având drept obiectiv deservirea intereselor legitime ale diverselor persoane și asigurând garantarea principiului statului de drept și protecția proprietății în România, activitatea Fondului Proprietatea este strict reglementată d e l e g e și prezintă un interes important pentru autoritățile publice române, cu atât mai mult cu cât este atent supravegheată de mass – media și de acționarii proprii. Procesul de restituire este total independent de Fondul Proprietatea. Acesta este gestionat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – o entitate juridică specializată, din cadrul Administrației Centrale. Fondul Proprietatea este o societate comercială pe acțiuni și nu o instituție guvernamentală. Prin urmare, acesta se află sub controlul Adunării Generale a Acționarilor.

38 Acționariat Tabelul 3.2. prezintă structura acționariatului Fondului Proprietatea la data de 31 august 2015. Tabelul 3. 2. Structura acționariatului FP la data de 31 august 2015 Acționar Acțiuni Procent Pers. Juridice 4.541.818.865 40,5758 % BNY MELLON DRS 3.590.900.550 32,0805 % Pers. Fizice 3.060.703.636 27,3438 % TOTAL 11.193.423.051 100 % Sursa: Depozitarul Central – la data de 31.08.2015
Figura 3. 1. Structura acționariatului FP la data de 31 august 2015 Principalii acționari ai Fondului Proprietatea la finele lunii octombrie 2015 sunt Investitorii Instituționali (aproximativ 38%**), Persoane Fizice Private (aproximativ 26%**), deținători de GDR-uri (34%)47. Guvernul României a devenit acționar minoritar în Fondul Proprietatea (0.04%**) prin realocarea acțiunilor deținute inițial, petiționarilor eligibili. 3.1.2. OMV PETROM S.A. – simbol bursier SNP Compania Petrom face parte din Grupul OMV, și este ca și Grupul, o companie integrată, cu activitate la nivelul pieței internaționale de țiței și gaze. Grupul Petrom, desemnat cel mai mare producător de țiței și gaze din zona de Sud- 47 *Persoane indreptățite să dețină acțiuni în Fondul Proprietatea, înaintea listării. ** Pe baza capitalului social vărsat și plătit, la 30 octombrie 2015.
05.000.000.00010.000.000.00015.000.000.000AcțiuniPers. JuridiceBNY MELLON DRS loc. NEW YORK USAPers. Fizice

39 Est a Europei, desfășoară activități pe segmente de Explorare și Producție, Rafinare și Marketing, Gaze și Energie. În baza unui proces amplu de modernizare, Grupul și-a consolidat poziția în Sud-Estul Europei la nivelul pieței de țiței și gaze. Investițiile în acest sens s-au situat în jurul sumei de 8,8 mld. euro în decurs de 8 ani. Compania-mamă a G r u p u l u i OMV, OMV Aktiengesellschaft, are o deținere de 51,01% din Compania OMV-Petrom fiind una dintre cele mai mari companii industriale austriece cu listare la bursă. Tabelul 3.3. prezintă d a t e l e g e n e r a l e d e i d e n t i f i c a r e a l e C o m p a n i e i O M V-Petrom. Tabelul 3. 3. Date generale privind compania OMV Petrom S.A. Cod fiscal / CUI 1590082 Cod Registrul Comerțului J40/8302/1997 Adresa București, sector 1, Str. Coralilor nr. 22 („Petrom City”) Pagina internet www.petrom.com Domeniu de activitate Extracția petrolului brut Cod CAEN (Rev.2) 0610 Sursa: www.bvb.ro și www.petrom.com Din totalul de 56.644.108.335 de acțiuni emise de OMV Petrom S.A., 51,0105% sunt deținute de OMV Aktiengesellschaft Loc. Wien Aut, un procent de 20,6389% de Statul Român prin Ministerul Economiei, iar 18,9936% de Fondul Proprietatea. Structura acționarială este prezentată în cele ce urmează în tabelul 3.4. Tabelul 3. 4. Structura acționariatului SNP Petrom S.A. Acționar Acțiuni Procent OMV Aktiengesellschaft Loc. Wien Aut 28.894.467.414 51,0105% Statul Român prin Ministerul Economiei 11.690.694.418 20,6389% Fondul Proprietatea S.A. 10.758.648.186 18,9934% Alți acționari 5.300.298.317 9,3572% Total 56.644.108.335 100 % Sursa: Depozitarul Central, 31 decembrie 2015 Reprezentarea grafică a structurii acționariatului OMV Petrom la data de 31 decembrie 2014 este prezentată în figura 2.1.

40 Figura 3. 2. Structura procentuală a acționariatului OMV Petrom la 31 decembrie 2014 La capitolul alți acționari, 7,5159% din acțiunile OMV Petrom sunt deținute, la finele exercițiului 2014, de diverse persoane juridice, în timp ce diferite persoane fizice dețineau 1,8413% din totalul acțiunilor emise de Petrom S.A. 3.1.3. S.N.G.N. Romgaz S.A.- Generalități, istoric și acționariat Istoric: Romgaz este cel mai mare producător și principal furnizor de gaze naturale din România. Compania are o experiență vastă în domeniul explorării și producerii de gaze naturale, istoria sa începând acum mai bine de 100 de ani, în 1909, când a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale în Bazinul Transilvaniei la Sarmasel. Tabelul 3. 5. Informații generale privind S.N.G.N. Romgaz S.A. Cod Fiscal / CUI 14056826 Cod Registrul Comerțului J32/392/2001 Adresa Mediaș, 551130, P-ța C.I. Motas nr. 4, Mediaș, Sibiu, România Website www.romgaz.ro E-mail investor.relations@romgaz.ro; secretariat@romgaz.ro Telefon +40269-201020 Fax +4026-9846901 Domeniu de activitate Extracția gazelor naturale Cod CAEN 0620 Sursa: www.bvb.ro Romgaz face cercetare geologică în scopul descoperirii de noi zăcăminte gazifere, produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%Acțiuni51,01%20,6400%18,9900%9,3600%OMV Aktiengesellschaft Loc. Wien AutStatul Roman Prin Ministerul EconomieiFondul Proprietatea S.A. Loc. București Jud. Sector 1Alți acționari

41 companiei, depozitează s u b t e r a n gaze naturale, efectuează intervenții, reparații capitale și operații speciale la sonde și asigură s e r v i c i i p r o f e s i o n i s t e d e transport tehnologic. Începând cu anul 2013 ROMGAZ și-a extins domeniul de activitate prin asimilarea centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel producător și furnizor de energie electrică. Compania se dezvoltă p r i n i m p l e m e n t a r e a d e t e h n o l o g i i d e u l t i mă o ră î n domeniul explorării geologice, producției și a înmagazinării subterane a gazelor, finanțate din surse proprii sau externe. Poziția economică și financiară a companiei este caracterizată prin stabilitatea profitului și lichiditate. Compania este admisă la tranzacționare din anul 2013 pe piața Bursei de Valori din București și a Bursei din Londra (LSE). Acționar principal este statul român cu o participație de 70%. Astfel, Romgaz se numără p r i n t r e c o m p a n i i l e d eținute de stat care au îndeplinit toate condițiile de creștere economică, devenind una dintre cele mai mari companii din România. Acționariat Tabelul 3.6. prezintă structura acționariatului S.N.G.N. Romgaz S.A la data de 23 iulie 2015 pe principalele trei categorii de acționari. Tabelul 3. 6. Structura acționariatului S.N.G.N. Romgaz S.A la data de 30 iunie 2015 Acționar Acțiuni Procent Statul Român Prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de afaceri 269.823.080 70,0071 % Alți acționari 77.056.360 19,9927 % Fondul Proprietatea S.A. 38.542.960 10,0002 % TOTAL 385.422.400 100 % Sursa: Depozitarul Central la data de 30.06.2015 După Ministerul Energiei, care deține 70% din acțiuni, și Fondul Proprietatea (FP), care mai are un pachet de 10% din capitalul companiei, cei mai mari acționari ai producătorului de gaze naturale sunt investitori instituționali – fonduri de investiții, fonduri mutuale și fonduri de pensii – care împreună dețin puțin sub 5% din acțiuni.

42 Figura 3. 3. Structura acționariatului S.N.G.N. Romgaz S.A la data de 30 iunie 2015 Potrivit datelor disponibile în terminalul Bloomberg, între „alți acționari”, cel mai important acționar este Schroders ISF Frontier Markets Equity Fund, un fond de investiții administrat de compania britanică Schroders și axat pe plasamentele în piețe de frontieră, așa cum este România. Schroders are o participație de 1,05% la Romgaz, care valorează 141,4 milioane de lei la prețul actual al titlurilor SNG. Un fond al BlackRock, cel mai mare manager de bani din lume, deține 0,93% din acțiunile Romgaz, cu o valoare la zi de 125,4 milioane de lei, potrivit datelor din terminalul Bloomberg, actualizate la 16 aprilie 2015. Franklin Resources, un fond care face parte din grupul Franklin Templeton, alături de administratorul Fondului Proprietatea, deține 0,75% din acțiunile SNG. Eaton Vance, o firmă de administrare a averii, deține pentru clienții săi 0,31% din titlurile SNG, în timp ce banca americană Morgan Stanley controlează 0,22% din acțiunile producătorului de gaze naturale. Cei mai mari acționari locali ai Romgaz sunt societățile de investiții financiare (SIF), în frunte cu SIF Moldova (SIF2), care deținea 0,24% la sfârșitul anului trecut. Luând în calcul și participațiile SIF Transilvania (SIF3), de 0,17%, și SIF Banat-Crișana (SIF1), de 0,15%, SIF-urile controlau la finele anului 2014 0,56% din acțiunile Romgaz, cu o valoare de 75,2 milioane de lei48. 48 http://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/cine-sunt-cei-mai-mari-actionari-ai-romgaz-medias-14130687
0100.000.000200.000.000300.000.000400.000.000AcțiuniStatul Roman Prin Ministerul Energiei și IMMAlți acționari Fondul Proprietatea S.A.

43 3.1.4. Generalități, istoric și acționariat Societatea de Distributie și Furnizare a Energiei Electrice – "Electrica" S.A. Generalități, istoric și acționariat Societatea este o societate holding pentru Grup, care cuprinde in segmentul de distributie: trei filiale de distributie a energiei electrice, Electrica Distributie Muntenia Nord, Electrica Distributie Transilvania Nord, Electrica Distributie Transilvania Sud si una de reparatii si intretinere, Electrica Serv; si o filiala, Electrica Furnizare, in segmentul de furnizare. Grupul include, de asemenea, si patru societati de servicii detinute de catre Electrica, si anume Servicii Energetice Muntenia, Servicii Energetice Dobrogea, Servicii Energetice Moldova si Servicii Energetice Oltenia, iar pana in noiembrie 2014 cuprindea si Servicii Energetice Banat. Dintre acestea Servicii Energetice Oltenia si Servicii Energetice Muntenia sunt in procedura de reorganizare, Servicii Energetice Dobrogea si Servicii Energetice Moldova sunt in insolventa, iar Servicii Energetice Banat este in faliment. Tabelul 3. 7. Informații generale privind "Electrica" S.A. Cod Fiscal / CUI 13267221 Cod Registrul Comertului J40/7425/2000 Adresa Str. Grigore Alexandrescu nr. 9, Sector 1, BUCURESTI, Website www.electrica.ro E-mail investorrelations@electrica.ro Telefon 0212085999 Fax 0212085998 Domeniu de activitate Activitati de consultanta pentru afaceri si management Cod CAEN 7022 Pana in luna iulie 2014, Statul roman, prin Ministerul Energiei, Intreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri, era singurul actionar al Electrica S.A. Incepand cu data de 4 iulie 2014, actiunile Societatii sunt listate la Bursa de Valori Bucuresti, iar certificatele globale de depozit sunt listate la London Stock Exchange. Cele mai recente informatii privind structura actionariatului au fost puse

44 la dispozitie de Depozitarul Central la data de 31 decembrie 2015 si sunt prezentate in tabelul urmator: Tabelul 3. 8. Structura acționariatului "Electrica" S.A.la data de 31 decembrie 2015 Actionar Actiuni Procent alti actionari / others 177.188.744 51,2195 % Statul Roman prin Min.Energiei, Intreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri 168.751.185 48,7805 % Total 345.939.929 100 % Sursa informatiei: Depozitarul Central la data: 31.12.2015 In urma procesului de stabilizare, Electrica SA detine 6.890.593 actiuni, reprezentand 1.9918% din totalul capitalului social, care nu confera Electrica drept de vot si nici drept de a primi dividende. 3.2. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari pe ultimii 3 ani • Evoluția indicatorilor economico-financiari la nivelul Fondul Proprietatea Această s u b s e cțiune cuprinde comentarii asupra principalelor elemente ale poziției financiare și rezultatelor Fondului pentru anul încheiat la 31 decembrie 2014 și pentru cei 2 ani anteriori. Tabelul 3. 9. Evoluția elementelor de Bilanț la nivelul Fondului Proprietatea S.A. în perioada 2012-2014 Indicatori de bilanț – milioane Lei 2012 2013 2014 Imobilizări necorporale 0,3 0,8 0,8 Imobilizări financiare 11.097,8 10.490,6 9.075,2 Total Active imobilizate 11.098,1 10.491,4 9.076,0 Total Active circulante 776,5 454,1 319,5 Cheltuieli în avans 0,1 – – Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an 21,1 31,2 41,4 Total active minus datorii curente 11.853,6 10.914,3 9.354,1 Provizioane 16,8 29,3 15,1 Total capitaluri proprii 11.836,8 10.885,0 9.339,0 Sursa: http://www.fondulproprietatea.ro/ro

45 La 31 decembrie 2014 și în anii anteriori, imobilizările necorporale includeau valoarea licențelor și a costurilor de implementare pentru programul informatic de contabilitate și raportare, nete de amortizarea cumulată. În cursul anului 2014, scăderea imobilizărilor financiare cu 1.415,4 milioane lei s-a datorat în principal vânzării integrale a participațiilor în Transelectrica S.A., Raiffeisen Bank International AG și Erste Group Bank și, de asemenea, vânzării parțiale de participație în Romgaz S.A., precum și creșterii ajustărilor pentru pierderile de valoare pentru deținerea în OMV Petrom SA, Nuclearoelectrica S.A. și CE Oltenia S.A. În cursul anului 2013, valoarea imobilizărilor financiare a scăzut cu 607,2 milioane Lei, în principal datorită v â n zării participațiilor din această p e r i o a dă: întreaga deținere în Transgaz S.A. și parte din deținerile în OMV Petrom S.A. și Raiffeisen Bank Internațional AG. Creșterile ajustărilor de depreciere pentru Nuclearoelectrica S.A. și CE Oltenia S.A. au fost parțial compensate de reversarea ajustării pentru pierderea de valoare aferente Hidroelectrica S.A. și OMV Petrom S.A. În 2014, scăderea valorii activelor circulante cu 134,6 milioane lei, s-a datorat în principal finanțării celui de-al treilea și celui de-al patrulea program de răscumpărare a acțiunilor proprii și plăților aferente returnării de capital către acționari începute în 25 iulie 2014, nete de încasările din vânzarea participațiilor în societățile din portofoliu, în special a participației în Romgaz S.A., Transelectrica S.A., Conpet S.A., Raiffeisen Bank International AG și Erste Group Bank și de încasările de dividende în cursul anului de la companiile din portofoliu. În cursul anului 2013, scăderea activelor circulante cu 322,4 milioane lei a fost, în special, datorată f i n a nțării celui de-al doilea program de răscumpărare și plății dividendelor aferente anului 2012 și a impozitelor asociate, nete de încasările din vânzarea deținerilor din portofoliu și de încasările de dividende de la companiile din portofoliu. Provizioanele au scăzut cu 14,2 milioane lei, datorită reversării provizionului pentru impozite (aferent rezervelor constituite pentru valoarea acțiunilor primite cu

46 titlu gratuit de la societățile din portofoliu care și-au majorat capitalul social prin încorporarea de rezerve în anii precedenți), ca urmare a unei modificări a Codului Fiscal Român. Tabelul 3. 10. Evoluția indicatorilor din Contul de profit și pierdere la nivelul Fondului Proprietatea S.A. în perioada 2012-2014 Indicatori din Contul de profit și pierdere – mil. lei 2012 2013 2014 Venituri din activitatea curentă 871,8 1.311,2 1.822,7 Venituri din investiții financiare cedate 208,1 573,1 1,079,0 Cheltuieli din activitatea curentă 304,8 629,0 793,2 Alte cheltuieli din activitatea curentă 43,5 60,8 90,1 Profit brut 567,0 682,2 1.029,5 Cheltuieli cu impozitul pe profit – – 16,6 Profit net 567,0 682,2 1.012,9 Sursa: http://www.fondulproprietatea.ro/ro
Figura 3. 4. Evoluția indicatorilor venituri din activitatea curentă, profit brut, profit net în perioada 2012 – 2014 Pe baza tabelului 2.9. și figurii 2.6. putem trage următoarele concluzii: *Veniturile din activitatea curentă a u c u n o s c u t î n p e r i o a d a a n a l i z a tă o dinamică a s c e n d e n tă, trend manifestat și la nivelul veniturilor din invențiile financiare cedate. Cheltuielile legate de activitatea curentă s-au situat și ele pe un trend crescător ca valoare, însă în dinamică au crescut mai puțin decât veniturile corespondente. *Alte cheltuieli din activitatea curentă includ comisioane bancare și cheltuieli cu utilitățile, cheltuieli cu remunerațiile, cheltuieli cu serviciile prestate de terți, precum și alte impozite și taxe. * În acest context, profitul brut este în creștere în perioada supusă analizei.
871,85675671.311,20682,2682,21.822,701.029,501.012,900500100015002000
Venituri din activitatea curentăProfit brut Profit net 201220132014

47 *Cheltuiala cu impozitul pe profit înregistrată î n a n u l 2 0 1 4 e s t e a f e r e n tă, printre altele, anulării acțiunilor proprii răscumpărate în cadrul primului și celui de-al doilea program de răscumpărare și diminuării valorii nominale a acțiunilor proprii deținute de Fond la data la care returnarea de capital a fost înregistrată, care au fost tratate din punct de vedere fiscal ca venituri impozabile. În anul 2014, principalele venituri neimpozabile au fost reprezentate de dividendele primite de la companiile din portofoliu și de încasările din vânzarea deținerilor din portofoliu acoperite de scutirea de la impozitare în condițiile de mai sus, iar cea mai mare parte a cheltuielilor nedeductibile de cheltuielile privind cedarea deținerilor acoperite de scutirea de impozitare. • Evoluția indicatorilor economico-financiari la nivelul OMV Petrom S.A. Studiind datele din tabelul 3.11. putem concluziona că evoluția indicatorilor economico – financiari incluși în bilanț în perioada 2012 – 2014 la nivelul OMV Petrom S.A. este una favorabilă d i n p u n c t d e v e d e r e a l a c t i v e l o r i m o b i l i z a t e și circulante, tendința generală fiind una de creștere a valorilor acestora. Tabelul 3. 11. Evoluția indicatorilor principali din Bilanțul OMV Petrom S.A. (2012-2014) Indicatori – valori în lei 2012 2013 2014 Active imobilizate – Total 31.715.112.140,00 33.512.519.680,00 36.455.886.848,00 Active circulante – Total 5.587.991.879,00 5.284.284.416,00 6.549.908.992,00 Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă m a i m i că de un an – Total 5.014.569.278,00 3.924.789.248,00 4.994.607.104,00 Active circulante/datorii curente nete 660.834.070,00 1.413.575.936,00 1.696.734.336,00 Total active minus datorii curente 32.375.946.210,00 34.926.096.384,00 38.152.622.080,00 Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an – Total 1.846.069.267,00 1.519.399.680,00 1.331.552.768,00 Capital subscris vărsat 5.664.410.834,00 5.664.410.624,00 5.664.410.624,00 Capitaluri proprii – Total 22.911.450.945,00 26.164.748.288,00 26.315.618.304,00 Sursa: www.petrom.com Dacă în perioada 2012-2014 activele imobilizate au cunoscut creșteri repetate, activele circulante au înregistrat o ușoară diminuare la nivelul exercițiului financiar

48 2013, însă exercițiul financiar 2014 le-a adus o tendință susținută de creștere (tabelul 2.9). Deși la nivelul anului 2013 datoriile pe termen scurt se diminuaseră cu peste 15%, anul 2014 aduce o tendință accelerată de creștere a acestora, tendință ce se corelează ușor cu creșterea activelor circulante la finanțarea cărora s-au utilizat aceste împrumuturi, aspect ce se regăsește și în raportul total active minus datorii curente, și el cu o valoare crescătoare. Datoriile pe termen lung s-au diminuat în acest context cu aproximativ 20% în anul 2013 și respectiv 15% în anul 2014. Capitalul social subscris a rămas la aceeași valoare pe întreaga perioadă, în timp ce capitalurile proprii au cunoscut o ușoară tendință de creștere a valorii lor. Tabelul 3. 12. Evoluția indicatorilor principali din Contul de profit și pierdere OMV Petrom S.A. în perioada 2012-2014 Indicatori – valori în lei 2012 2013 2014 Cifra de afaceri netă 19.510.054.765,00 18.071.914.496,00 16.511.641.600,00 Venituri totale 20.962.683.542,00 19.936.290.816,00 18.574.444.544,00 Cheltuieli totale 16.379.213.905,00 14.269.202.432,00 16.031.481.856,00 Rezultat brut 4.583.469.637,00 5.667.087.872,00 2.542.961.408,00 Rezultat net 3.850.620.876,00 4.839.327.232,00 1.837.149.568,00 Nr. mediu salariați 20.508,00 19.016,00 17.866,00 Productivitatea muncii la CA 951338,73 950353,09 924193,52 Sursa: www.petrom.com La nivelul indicatorilor din Contul de rezultate mi s-a părut demnă de studiat cifra de afaceri netă, care manifestă o tendință de diminuare continuă în perioada analizată. Și veniturile totale au o tendință de diminuare a valorii lor în timp ce la nivel de cheltuieli totale tendința este de creștere, doar în anul 2014. Aceasta duce la diminuarea rezultatelor obținute de firmă (rezultatul brut și cel net), în anul 2014. Tabelul 2.10 ilustrează și acest aspect, în corelație cu variația numărului de angajați. Din valoarea calculată a productivității muncii la cifra de afaceri rezultă o diminuare a acestui indicator. În figura 2.4. am ilustrat evoluția celor trei indicatori cifră de afaceri, profit brut și net în perioada analizată.

49 Figura 3. 5. Evoluția celor trei indicatori cifră de afaceri, profit brut și net în perioada analizată SNP Un aspect ce trebuie urmărit în acest context îl reprezintă și evoluția prețului acțiunii în contextul diminuării rezultatului brut și net și respectiv a valorii cifrei de afaceri. • Evoluția indicatorilor economico-financiari la nivelul S.N.G.N. Romgaz S.A. Totalul activelor imobilizate (tabel 2.7.) a înregistrat o creștere de 3,23%, respectiv 201,6 mil.lei, de la 6.246,2 mil. lei la 31 decembrie 2013, la 6.447,8 mil.lei la 31 decembrie 2014. Creșterea s-a datorat achiziției de imobilizări corporale și necorporale aferente activității de explorare, evaluare și producție gaze naturale. Tabelul 3. 13. Evoluția elementelor de Bilanț la nivelul S.N.G.N. Romgaz S.A. în perioada 2012-2014 Indicator 31.12.2012 31.12.2013 31.12.2014 Total active imobilizate 6.190.306 6.246.163 6.447.795 Total active circulante 4.214.654 4.231.007 4.364.309 Total active 10.404.960 10.477.170 10.812.104 Capital social 1.890.297 1.892.681 385.422 Rezerve 1.773.651 1.949.600 2.142.347 Rezultatul reportat 5.680.812 5.450.493 7.184.249 Total capital propriu 9.344.760 9.292.774 9.712.018 Total datorii pe termen lung 486.135 422.631 430.863 Total datorii pe termen scurt 574.065 761.765 669.223 Total datorii 1.060.200 1.184.396 1.100.086 Total capital propriu și datorii 10.404.960 10.477.170 10.812.104 Sursa: www.bvb.ro Activele circulante au înregistrat o creștere cu 3,15% față d e a n u l 2 0 1 3 , influențată de creșterea de disponibil în numerar și echivalente de numerar cu 390,2 mil.lei.
0,005.000.000.000,0010.000.000.000,0015.000.000.000,0020.000.000.000,00
Cifra de afaceri netaRezultat brutRezultat net201220132014

50 Rezervele au crescut cu suma de 192,7 mil.lei, reprezentând repartizarea din profitul anului 2013 pentru fondul de dezvoltare al societății (162 mil.lei) și constituirea rezervei din profitul reinvestit (30,7 mil.lei), conform art.19A4 din Codul fiscal. Rezultatul reportat a scăzut cu valoarea profitului net al anului precedent repartizat (dividende în sumă de 990,6 mil.lei și fond de dezvoltare) și a crescut cu valoarea profitului net realizat în anul 2014 si cu transferul ajustării la hiperinflație a capitalului social în contul de rezultat reportat. Capitalul propriu a cunoscut o tendință ușoară d e c r eștere în anul 2014 față d e 2 0 1 3 , d u pă c e î n a n u l 2 0 1 3 s e diminuase față de perioada anterioară. Datoriile comerciale și alte datorii au crescut cu 7% la finele anului 2014, comparativ cu anul 2013, ca urmare a creșterii obligațiilor față de furnizorii de imobilizări, în condițiile majorării cheltuielilor cu investițiile. Tabelul 3. 14. Evoluția indicatorilor din Contul de Profit și pierdere al Romgaz în perioada 2012-2014 Indicator – mii lei 2012 2013 2014 Cifra de afaceri 3.837.941 3.894.267 4.493.341 Profit înainte de impozitare 1.395.641 1.300.642 1.788.329 Cheltuiala cu impozitul pe profit (276.462) (305.088) (378.448) Profitul net 1.119.179 995.554 1.409.881 Sursa: www.bvb.ro În anul 2014, Romgaz a realizat o cifră de afaceri în valoare de 4.493,3 mil.lei, comparativ cu 3.894.3 mil.lei realizată în anul 2013, influențată pozitiv de creșterea cantității gazelor proprii livrate și a prețului acestora, tarifelor serviciilor de înmagazinare gaze prestate către terți în trimestrul I 2014, cantității de energie electrică livrată și a volumului serviciilor specifice din sectorul energiei electrice.

51 Figura 3. 6. Evoluția indicatorilor cifra de afaceri, profit brut, profit net în perioada 2012 – 2014 Profitul înainte de impozitare a crescut în anul 2014, după o t e n d i nță d e diminuare manifestată în anul 2013 față de 2012, urmare a depășirii veniturilor de exploatare de cheltuielile de exploatare. Ca urmare a evoluției elementelor de venituri și cheltuieli în anul 2014 profitul net al societății a crescut cu 414,3 mil.lei, respectiv 41,62%. • Evoluția indicatorilor economico-financiari la nivelul Electrica S.A. DENUMIRE INDICATORI 2012 2013 2014 ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 2.225.035.864 2.249.388.562 1.719.296.781 ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL, din care 749.884.858 679.022.700 2.247.632.193 DATORII TOTAL 216.960.768 143.227.005 CAPITALURI – TOTAL, din care: 2.736.542.168 2.750.540.224 3.869.556.948 Capital subscris varsat 2.062.290.440 2.078.399.040 3.459.399.290 Cifra de afaceri neta 653.371.024 283.256.214 244.721.635 VENITURI TOTALE 685.341.970 403.281.298 653.126.643 CHELTUIELI TOTALE 666.930.337 377.918.857 377.051.589 Profitul sau pierderea brut(a) -Profit 18.411.633 25.362.441 276075.054 -Profit 15.363.377 25.362.441 269489518 Numar mediu de salariati 213 188 139

3.837.9411.395.6411.119.1793.894.2671.300.642995.5544.493.3411.788.3291.409.88101.000.0002.000.0003.000.0004.000.0005.000.000
Cifra de afaceriProfit înainte de impozitareProfitul exercițiului financiar201220132014

52 3.3. Tranzacționarea pe Bursa româneasca-BVB-a societăților din portofoliul … CONCLUZII ȘI PROPUNERI BIBLIOGRAFIE

53

54 ANEXE Anexa 1. Clasificarea factorilor perturbatori ai cererii
Clasificarea factorilor perturbatoria) după activitatea desfășurata:guverne centrale si locale;întreprinderi publice si particulare fara profil financiar;bănci comerciale si alte instituții bancare;instituții monetare centrale etc.
b. după scopul urmăritfinanțarea industriei si gospodăriei comunale;petrol si gaze naturale;transport si servicii publice;bănci si finanțe;organizații internaționale;scopuri generale.