1. Teorema de punct fixal u iB a n a c h 2. Metoda Newton-Raphson Doru Paunescu 1. Spa¸ tii metrice 1.1 No¸ tiunea de spa¸ tiu metric FieXom u l ¸… [614175]
1. Teorema de punct fixal u iB a n a c h
2. Metoda Newton-Raphson
Doru Paunescu
1. Spa¸ tii metrice
1.1 No¸ tiunea de spa¸ tiu metric
FieXom u l ¸ time arbitrar ˘an e v i d ˘a.
Definitia 1 Se nume¸ ste metric ˘a sau distan¸ t˘ao r i c ef u n c ¸ tied:X×X→Rcare
îndepline¸ ste urm ˘atoarele condi¸ tii:
i)deste pozitiv de finit˘a:d(x,y)≥0(∀)x,y∈X¸si
d(x,y)=0⇔x=y;
ii)deste simetric ˘a:d(x,y)=d(y,x),∀x, y∈X;
iii)dverific˘a inegalitatea triunghiului:
d(x,z)≤d(x,y)+d(y,z)(∀)x,y,z∈X.
Mul¸timea nevid ˘aXînzestrat ˘ac uom e t r i c ˘adse nume¸ ste spa¸ tiu metric ¸ si se noteaz ˘a
(X,d ).
Exemplul 1 Spa¸tii metrice remarcabile
Rp=©
x|x=¡
x1,x2,…,xp¢
,xi∈R,i=1,pă
(Rp,d2),d 2(x,y)=qPp
i=1(yi−xi)2(d2,metrica euclidian ˘a)
(Rp,d1),d 1(x,y)=pPp
i=1|yi−xi|
(Rp,d∞),d∞(x,y)=m a x©¯¯yi−xi¯¯|i=1,pă
(ME,ρ)undeρ(f,g)=s u p
x∈E|f(x)−g(x)|,este spa¸ tiu metric
ρ(f,g)=s u p
x∈E|f(x)−g(x)|≥0
ρ(f,g)=0⇒ sup
x∈E|f(x)−g(x)|=0⇒
⇒|f(x)−g(x)|=0 (∀)x∈E⇒f(x)=g(x)(∀)x∈E
⇒f=g
ρ(f,g)=s u p
x∈E|f(x)−g(x)|=s u p
x∈E|−(g(x)−f(x))|=
=s u p
x∈E|g(x)−f(x)|=ρ(g,f)
1
1. Spa¸ tii metrice
ρ(f,h)=s u p
x∈E|f(x)−g(x)|=s u p
x∈E|f(x)−h(x)+h(x)−g(x)|≤
≤sup
x∈E[|f(x)−h(x)+h(x)−g(x)|]≤
≤sup
x∈E|f(x)−h(x)|+s u p
x∈E|h(x)−g(x)|=ρ(f,h)+ρ(h,g)
C[a,b]={f:[a,b]→R,c o n t i n u e}¡
C[a,b],ρ¢
,ρ (f,g)=m a x {|g(x)−f(x)||x∈[a,b]}
Fie(X,d )un spa¸ tiu metric ¸ si(xn)n∈Nun ¸s i rd ee l e m e n t ed i n X.
Definitia 2 ¸Sirul (xn)n∈Neste convergent cu limita l∈Xdac˘a¸si numai dac ˘ae s t e
verificat˘a condi¸ tia
(∀)ε> 0,(∃)nε∈Na.î. (∀)n≥nε,d(xn,l)<ε.
¸si not ˘am în acest caz lim
n→∞xn=l.
Definitia 3 ¸Sirul (xn)n∈Nse nume¸ ste fundamental (sau ¸ sir Cauchy) dac ˘a¸si numai
dac˘a este veri ficat˘a condi¸ tia:
(∀)ε> 0,(∃)nε∈Na.î. (∀)n≥nε,(∀)p∈N,d (xn+p,xn)<ε .
Observatia 1 Orice ¸ sir convergent este fundamental.
Reciproca acestei a firma¸tii este fals ˘a: în spa¸ tiul metric (Q,d)al numerelor ra¸ tionale
înzestrat cu metrica d:Q×Q→R+,d(x,y)=|y−x|exist ˘a¸siruri fundamentale
care nu sunt convergente.
(xn)n∈Nxn=£√
2·10n¤
10n
xn+p−xn=
=1.414 213 562 _… _|{z}
n_… _|{z}
n+p−1.414 213 562 _… _|{z}
n=
=0.000 000 000 0 … 0|{z}
n_|{z}
n+1… _|{z}
n+p<10−n
xn+p−xn<10−n<ε⇒ (xn)n∈Neste ¸ sir fundamental√
2−xn<10−n<ε⇒ lim
n→∞xn=√
2/∈Q
Definitia 4 Spunem c ˘as p a ¸ tiul metric (X,d )este complet dac ˘a¸si numai dac ˘ao r i c e
¸sir fundamental din Xeste convergent:
2
1.2. Principiul contrac¸ tiei
(xn)n∈N¸sir fundamental ⇒(xn)n∈N¸sir convregent.
Exemplul 2 Spa¸tii metrice complete
(R,d)-c um e t r i c a d(x,y)=|y−x|
(Rp,d2)- cu metrica euclidian ˘ad2(x,y)=qPp
i=1(yi−xi)2
(ME,ρ)- cu metrica "supremum" ρ(f,g)=s u p {|g(x)−f(x)||x∈[a,b]}¡
C[a,b],ρ¢-cu metrica ρ(f,g)=m a x {|g(x)−f(x)||x∈[a,b]}
1.2 Principiul contrac¸ tiei
Definitia 5 Elementul a∈Xeste punct fixa lf u n c ¸ tieiϕ:X→Xdac˘a¸si numai
dac˘a veri fic˘ai d e n t i t a t e a ϕ(a)=a.
Definitia 6 Of u n c ¸ tieϕ:X→Xse nume¸ steα- contrac¸ tie dac ˘a¸si numai dac ˘a
exist˘aoc o n s t a n t ˘ar e a l ˘aα∈(0,1)a. î.
d(ϕ(x),ϕ(y))≤αd(x,y), (∀)x,y∈X.
Teorema 3 (Teorema de punct fix a lui Banach / principiul contrac¸ tiei)
Oriceα-c o n t r a c ¸ tieϕ:X→Xpe un spa¸ tiu metric complet (X,d )posed ˘au nu n i c
punct fix.
În plus, dac ˘ax0∈Xeste un element arbitrar, atunci ¸ sirul aproxima¸ tiilor succe-
sive:
(xn)n xn=ϕ(xn−1)(n∈N∗)
este convergent, limita sa fiinda, unicul punct fixa lc o n t r a c ¸ tiei.
Eroarea s ˘avâr¸sit˘a de aproximarea a'xnse majoreaz ˘ap r i n :
d(xn,a)≤αn
1−αd(x0,x1)(n∈N∗).
Demonstra¸ tie
Fiex0∈Xun punct arbitrar; de finim ¸ sirul (xn)în modul urm ˘ator:
x1=ϕ(x0),
x2=ϕ(x1)=ϕ(ϕ(x0)) = (ϕ◦ϕ)(x0)
…
xn=ϕ(xn−1)=(ϕ◦ϕ◦…◦ϕ)(x0)
…
3
1. Spa¸ tii metrice
Distan¸ ta dintre doi termeni consecutivi ai ¸ sirului este dominat ˘ad ed i s t a n ¸ ta dintre
termenii ini¸ tiali:
d(xm+1,xm)=d(ϕ(xm),ϕ(xm−1))≤αd(xm,xm−1)=
=αd(ϕ(xm−1),ϕ(xm−2))≤α2d(xm−1,xm−2)≤
…
≤αm−1d(x2,x1)=αm−1d(ϕ(x1),ϕ(x0))≤αmd(x1,x0)
Evaluarea distantan¸ tei dintre doi termeni arbitrari xn+p¸sixn(p∈N)se realizeaz ˘a
pri aplicarea repetat ˘aai n e g a l i t ˘a¸tii triunghiului:
d(xn+p,xn)≤d(xn+p,xn+p−1)+d(xn+p−1,xn)≤
≤d(xn+p,xn+p−1)+d(xn+p−1,xn+p−2)+d(xn+p−2,xn)≤
…
≤d(xn+p,xn+p−1)+d(xn+p−1,xn+p−2)+…+d(xn+1,xn)≤
≤αn+p−1d(x1,x0)+αn+p−2d(x1,x0)+…+αnd(x1,x0)=
=αn·1−αp
1−α·d(x1,x0)<αn
1−α·d(x1,x0).
Majorarea ob¸ tinut ˘a este remarcabil ˘a: distan¸ ta între doi termeni arbitrari ai ¸ sirului
depinde semni ficativ doar de dep ˘artarea lor fa¸ t˘ad et e r m e n i ii n i ¸ tiali (adic ˘ad en)n u
¸si de ecartul lor (adic ˘ad ep).
Parametrul αeste subunitar deci limn→∞αn=0. Oricare ar fiεpozitiv, inegali-
tatea
αn
1−α·d(x1,x0)<ε
este veri ficat˘ad eo r i c ei n d i c e nce dep ˘a¸se¸ste rangul nε:=h
1
lnαlnε(1−α)
d(x1,x0)i
+1:
αn
1−α·d(x1,x0)<ε⇔αn<ε(1−α)
d(x1,x0)⇔
⇔nlnα<ε(1−α)
d(x1,x0)lnα<0⇔n>1
lnαε(1−α)
d(x1,x0).
Conform major ˘arii ob¸ tinute la evaluarea distantan¸ teid(xn+p,xn)rezult ˘a
(∀)ε> 0(∃)nε:=∙1
lnαlnε(1−α)
d(x1,x0)¸
+1 a.î. (∀)n≥nε¸si(∀)p∈N
d(xn+p,xn)≤αn
1−α·d(x1,x0)<ε
prin urmare ¸ sirul (xn)este fundamental.
Înfinal, avem în vedere c ˘as p a ¸ tiul metric (X,d )este complet deci ¸ sirul fundamental
construit mai sus este ¸ si convergent.
4
1.3. Aproximarea solu¸ tiilor unei ecua¸ tii
Vom ar ˘a t aî nc e l ec eu r m e a z ˘ac˘a limita ¸ sirului (xn)este unicul punct fixa lα-
contrac¸ tieiϕ.
Not˘amξ=l i m
n→∞xn¸si calcul ˘am distan¸ ta dintre ξ¸si imaginea sa ϕ(ξ).
d(ϕ(ξ),ξ)≤d(ϕ(ξ),xn)+d(xn,ξ)=d(ϕ(ξ),ϕ(xn−1)) +d(xn,ξ)≤
≤αd(ξ,xn−1)+d(xn,ξ)(∀)n∈N
Conform de fini¸tiei luiξdistan¸ teled(xn,ξ)¸sid(xn−1,ξ)tind la zero:
(∀)ε> 0(∃)n1ε(∀)n≥n1d(xn,ξ)<ε
2,
(∀)ε> 0(∃)n2ε(∀)n≥n2d(xn−1,ξ)<ε
2α.
Pentru orice ε> 0¸si orice rang n≥max{n1ε,n2ε}avem
d(ϕ(ξ),ξ)≤α·ε
2α+ε
2=ε
decid(ϕ(ξ),ξ)=0 ceea ce atrage dup ˘as i n eϕ(ξ)=ξ.
Punctul fixξeste unic. Dac ˘a ar mai exista un punct η∈X, η6=ξ,cu proprietatea
η=ϕ(η)ar rezulta
d(ξ,η)=d(ϕ(ξ),ϕ(η))≤αd(ξ,η)
¸si mai departe
(1−α)d(ξ,η)≤0.
Dar produsul a dou ˘a numere strict pozitive nu poate finici negativ ¸ si nici zero, prin
urmare presupunerea conform c ˘areia ar mai exista un punct fixηeste fals ˘a.
Evaluarea erorii la aproximarea punctului fixξprin termenul xn:
d(xn+p,xn)≤αn
1−αd(x1,x0)
lim
p→∞d(xn+p,xn)≤ lim
p→∞αn
1−αd(x1,x0)
d(ξ,xn)≤αn
1−αd(x1,x0).¥
1.3 Aproximarea solu¸ tiilor unei ecua¸ tii
O aplica¸ tie remarcabil ˘a, în care teorema de punct fixî ¸si dovede¸ ste pe deplin utilitatea,
este reprezentat ˘a de rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor algebrice. Vom ilustra aceasta
rezolvând urm ˘atoarea problem ˘a.
S˘as ec a l c u l e z er ˘ad˘acina real ˘a subunitar ˘aae c u a ¸ tiei
x5−5x+1=0
cu o eroare ≤10−9utilizând principiul contrac¸ tiei.
5
1. Spa¸ tii metrice
Membrul stâng al ecua¸ tiei este func¸ tia polinomial ˘a
g:R→R,g(x)=x5−5x+1.
Separ ˘am r ˘ad˘acinile ecua¸ tieig(x)=0 cu ajutorul ¸ sirului lui Rolle:
Ecua¸ tia studiat ˘aa r et r e ir ˘ad˘acini reale:
x1∈(−∞,1),x 2∈(−1,1),x 3∈(1,∞).
Ne propunem s ˘a determin ˘amx2cu eroarea ≤10−9.R˘ad˘acina c ˘autat ˘as eg ˘ase¸ste de
fapt în intervalul¡
0,1
2¢
.
Rescriem ecua¸ tiax5−5x+1=0 în forma
x=1
5¡
x5+1¢
ceea ce sugereaz ˘ac˘ar˘ad˘acina c ˘autat ˘ae s t ep u n c t fixa la p l i c a ¸ tiei
ϕ:∙
0,1
2¸
→∙
0,1
2¸
,ϕ(x)=1
5¡
x5+1¢
.
Alegerea aplica¸ tiei este corect ˘a deoarece
ϕµ∙
0,1
2¸¶
⊂∙
0,1
2¸
cum rezult ˘ad i n1
5¡
x5+1¢
<1
5µ1
32+1¶
=33
160<1
2.
Spa¸tiul¡£
0,1
2¤
,d¢
unded(x,y)=|y−x|,este un spa¸ tiu metric complet.
Cercet ˘am calitatea de α-contrac¸ tie a func¸ tieiϕ.În orice subinterval [u,v]⊂£
0,1
2¤
,
func¸tiaϕîndepline¸ ste condi¸ tiile teoremei lui Lagrange, prin urmare exist ˘ac∈(u,v)
a¸sa încât
ϕ(v)−ϕ(u)=ϕ0(c)·(v−u).
Calcul ˘am maximul modulului derivatei lui ϕîn intervalul (mai larg)£
0,1
2¤
:
α=s u p
x∈[0,1
2]¯¯ϕ0(x)¯¯=s u p
x∈[0,1
2]¯¯x4¯¯=1
16.
Func¸ tiaϕeste1
16-contradic¸ tie:
d(ϕ(u),ϕ(v)) =|ϕ(v)−ϕ(u)|=¯¯ϕ0(c)·(v−u)¯¯=
=¯¯ϕ0(c)¯¯·|v−u|≤1
16|v−u|=1
16d(u,v).
6
1.3. Aproximarea solu¸ tiilor unei ecua¸ tii
Construim ¸ sirul (tn)care converge c ˘atre punctul fix al contrac¸ tiei:
t0=0
t1=ϕ(t0)=1
5
t2=ϕ(t1)=1
5µ1
55+1¶
…
tn=ϕ(tn−1)
…
Punctul fix al contrac¸ tiei este chiar r ˘ad˘acinax2c˘autat ˘a, prin urmare acasta poate
fiaproximat ˘a printr-un termen (de rang înalt) al ¸ sirului construit mai sus:
x2'tncu eroarea |x2−tn|<¡1
16¢n
1−1
16|t1−t0|.
În cazul nostru eroarea se cere mai mic ˘a decât 10−9:
¡1
16¢n
1−1
16|t1−t0|<10−9⇔µ1
16¶n16
151
5<10−9⇔
⇔1
16n−116
3·52<10−9⇔16·109
3·52<16n⇔213·57
3<24n⇔
⇔24n−13>5
3·125·125⇔
⇔24n−13
128·128>5
3·125
128·125
128⇔
⇔24n−27>5
3·125
128·125
128
Observ ˘am c ˘a5
3·125
128·125
128'1.66·0.97·0.97'1.58,prin urmare inegalitatea dorit ˘a
este îndeplinit ˘ad e â n d a t ˘ac e
24n−27>2.
Cel mai mic num ˘ar natural ce veri fic˘a acest ˘au l t i m ˘a inegalitate este n=8 deci,
conform teoremei lui Banach, eroarea s ˘avâr¸sit˘ap r i na p r o x i m a r e a
x2't8=ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(0))))))))
este mai mic ˘ad e c â t 10−9.
Efectuând calculele observ ˘am c ˘a nu trebuie s ˘a ajungem chiar la t8pentru a deter-
minax2cu "nou ˘a zecimale" exacte
t1=ϕ(0) =1
5=0.2
t2=ϕ(ϕ(0)) =3126
15 625=0.200 064
7
1. Spa¸ tii metrice
t3=ϕ(ϕ(ϕ(0))) =931 621 074 981 787 125 001
4656 612 873 077 392 578 125=0.200 064 102|{z }465 556 974 88
t4=ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(0)))) = 0 .200 064 102|{z }629 711 984 39
t5=ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(ϕ(0))))) = 0 .200 064 102| {z }629 974 969 3 .
Propunem cititorului s ˘a determine cu "patru cifre exacte" (adic ˘a cu o eroare ε<
10−4)r˘ad˘acinilex1¸six3ale ecua¸ tiei propuse la începutul paragrafului.
8
2. Rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor
neliniare
Rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor neliniare (algebrice sau transcendente) presupune
construirea unor ¸ siruri convergente c ˘atre solu¸ tia c˘autat ˘a. Problema este rezolvat ˘a
deândat ˘ac eu r m ˘atoarele condi¸ tii sunt îndeplinite:
i) s-a dovedit convergen¸ ta ¸sirului ¸ si
ii) s-a precizat o formul ˘a pentru estimarea erorii s ˘avâr¸site prin aproximarea
solu¸tiei cu un termen al ¸ sirului.
Metoda este cu atât mai apreciat ˘a cu cât rangul termenului ce realizeaz ˘aoa p r o x –
imare "bun ˘a" este mai mic, cu alte cuvinte, termeni pu¸ tini dar precizie mare.
2.1 Metoda Newton-Raphson
Pentru rezolvarea ecua¸ tiei
f(x)=0
Newton propune ¸ sirul recurent de ordinul întâi
(xn)nxn+1=xn−f(xn)
f0(xn).
În anumite condi¸ tii asupra func¸ tieif:I⊂R→R¸si cu un punct ini¸ tialx0bine
ales, ¸ sirul (xn)este convergent iar limita sa reste chiar r ˘ad˘acina ecua¸ tieif(x)=0.
R˘ad˘acinarse aproximeaz ˘ap r i nt e r m e n u ld er a n g N(suficient de mare) r'xNiar
eroarea poate ficontrolat ˘a.
Observatia 2 Motivarea gra fic˘a a metodei lui Newton
Fiexnun punct pe axa real ˘a. Tangenta la gra ficul func¸ tieiy=f(x)în punctul
de coordonate (xn,f(xn))are ecua¸ tia
y−f(xn)=f0(xn)(x−xn)
¸si intersecteaz ˘aa x aOx
½y−f(xn)=f0(xn)(x−xn)
y=0
în punctul de abscis ˘a
x=xn−f(xn)
f0(xn).
9
2. Rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor neliniare
Definim
xn+1=xn−f(xn)
f0(xn)
¸si observ ˘am, cotemplând figura, c ˘axn+1se afl˘a mai aproape de r ˘ad˘acinardecâtxn.
¥
Observatia 3 Motivarea gra fic˘aa n a l i t i c ˘aam e t o d e il u iN e w t o n
Formula lui Taylor aplicat ˘af u n c ¸ tieifde clas ˘aC2pe o vecin ˘atate a punctului a
f(x)=f(a)+1
1!f0(a)(x−a)+R1(f;x,a,θ )
conduce la aproximarea
f(x)'f(a)+1
1!f0(a)(x−a).
Fiexno aproximare a r ˘ad˘aciniir:f(xn)'0;deoarece feste continu ˘a, are sens
s˘ac˘aut˘amhcu proprietatea f(xn+h)=0.
0=f(xn+h)'f(xn)+1
1!f0(xn)(xn+h−xn)
0'f(xn)+f0(xn)h.
Ob u n ˘aa p r o x i m a r ep e n t r u heste solu¸ tia ecua¸ tiei
0=f(xn)+f0(xn)h
10
2.1. Metoda Newton-Raphson
de unde, în ipoteza f0(xn)6=0deducem:
h=−f(xn)
f0(xn).
Suntem acum în m ˘asur˘as˘ad efinim noua aproximare a r ˘ad˘acinii c ˘autate prin
xn+1=xn+h.
Rezult ˘a de aici formula de recuren¸ ta
xn+1=xn−f(xn)
f0(xn).
Teorema 4 f:R→Rde dou ˘a ori derivabil ˘a(fde clas ˘aC1
Rcuf0derivabil ˘a)
1.(∃)r:f(r)=0 ¸sif0(r)6=0 ;
2.|f0(x)|>m> 0pe o vecin ˘atate a lui r;
3.f00este m ˘arginit ˘a:|f00(x)|<M pe o vecin ˘atate a lui r.
Dac˘am a r g i n i l e m¸siMverific˘a inegalitatea M< 2matunci ¸ sirul (xn)definit
recurent prin
xn+1=xn−f(xn)
f0(xn)
este convergent cu limita r.
Eroarea s ˘avâr¸sit˘a prin aproximarea r'xneste
|xn−r|<µM
2m¶2n−1
|x0−r|2n.
Demonstra¸ tie
Dinf∈C1¸sif0(r)6=0rezult ˘ai m e d i a tc ˘af0(x)6=0pe o vecin ˘atate a lui r.
Consider ˘am vecin ˘atatea (r−δ,r+δ)pe care sunt îndeplinite condi¸ tiile 2, 3 ¸ si
f0(x)6=0.
Consider ˘am punctul xn∈(r−δ,r+δ)(echivalent |xn−r|<δ)¸si ¸tinem seama
de ipoteza f(r)=0 în dezvoltarea Taylor:
0=f(r)=f(xn)+1
1!f0(xn)(r−xn)+1
2!f00(ξ)(r−xn)2=
=f(xn)+f0(xn)(r−xn)+1
2f00(ξ)(r−xn)2;
⇒f(xn)−f0(xn)(xn−r)+1
2f00(ξ)(xn−r)2=0
⇒f0(xn)(xn−r)−f(xn)=1
2f00(ξ)(xn−r)2
11
2. Rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor neliniare
xn+1−r=xn−f(xn)
f0(xn)−r=(xn−r)−f(xn)
f0(xn)=
=(xn−r)f0(xn)−f(xn)
f0(xn)=
=1
2f00(ξ)
f0(xn)(xn−r)2;
|xn+1−r|=1
2|f00(ξ)|
|f0(xn)||xn−r|2≤M
2m|xn−r|2;
|xn−r|≤M
2m|xn−1−r|2≤µM
2m¶1+2
|xn−2−r|22≤
≤µM
2m¶1+2+22
|xn−3−r|23≤…≤µM
2m¶1+2+ ···+2n−1
|x0−r|2n=
=µM
2m¶2n−1
|x0−r|2n.¥
Consecinta 5 Prin procedeul descris mai sus se dubleaz ˘an u m ˘arul de zecimale ex-
acte la fiecare itera¸ tie; spunem c ˘a¸sirul (xn)este convergent p ˘atratic.
Convergen¸ ta ¸sirului Newton poate fidovedit ˘a cu ajutorul teoremei de punct fixa
lui Banach.
Teorema 6 f:I⊂R→Rde clas ˘aC2
Icuf0
1.(∃)r:f(r)=0 ¸sif0(r)6=0 ;
2.feste m ˘arginit ˘a:|f(x)|<M pe o vecin ˘atate a lui r.
3.|f0(x)|>m 1>0pe o vecin ˘atate a lui r;
4.f00este m ˘arginit ˘a:|f00(x)|<M 2pe o vecin ˘atate a lui r.
Dac˘am a r g i n i l e M,m1¸siM2verific˘a inegalitatea M·M2<m2
1atunci ¸ sirul (xn)
defin i tr e c u r e n tp r i n
xn+1=xn−f(xn)
f0(xn)
este convergent cu limita r.
Eroarea s ˘avâr¸sit˘a prin aproximarea r'xneste
|xn−r|<µMM 2
m2
1¶nm2
1
m2
1−MM 2|x1−x0|.
Demonstra¸ tie
Func¸ tiaϕ:[u,v]→Rdefinit˘ap r i nϕ(x)=x−f(x)
f0(x)îndepline¸ ste condi¸ tiile din
teorema lui Lagrange pe orice interval [u,v]⊂Ideci exist ˘a cel pu¸ tin o constant ˘a
c∈(u,v)pentru care
ϕ(v)−ϕ(u)=ϕ0(c)(v−u)
12
2.1. Metoda Newton-Raphson
adic˘a
ϕ(v)−ϕ(u)=Ã
1−f0(c)2−f(c)f00(c)
f0(c)2!
(v−u)
ϕ(v)−ϕ(u)=f(c)f00(c)
f0(c)2(v−u).
Trecem la modul în ambii membrii ¸ si ¸tinem seama de condi¸ tiile 2, 3 ¸ si 4 ale ipotezei:
|ϕ(v)−ϕ(u)|≤MM 2
m2
1|v−u| (∀)u,v∈I.
Observ ˘am c ˘aα=MM 2
m2
1<1deciϕeste o contrac¸ tie. Rezult ˘a din teorema lui Banach
c˘a¸sirul (xn)este convergent iar limita sa este chiar unicul punct fixa la p l i c a ¸ tiei:r,
r˘ad˘acina func¸ tieif.
ϕ(r)=r−f(r)
f0(r)=r−0
f0(r)=r.¥
Exemplul 7 Calculul r ˘ad˘acinii cubice a lui 17.
Num ˘arul3√
17este unica solu¸ tie real ˘a a ecua¸ tiei
x3−17 = 0.
Consider ˘am func¸ tiaf:R→R,f(x)=x3−17¸si construim ¸ sirul lui Newton (xn)
xn+1=xn−f(xn)
f0(xn)⇔xn+1=xn−x3
n−17
3x2n⇔xn+1=2×3
n+1 7
3x2n.
Varianta 1
Punctul ini¸ tialx0trebuie s ˘afien e n u l¸ si situat într-un interval cât mai scurt ce
con¸tine r ˘ad˘acina. Observ ˘am c ˘af(0)f(3) =−17·10<0prin urmare pornim cu
x0=1∈(0,3)¸si ob¸ tinem
x1=2×3
0+1 7
3×2
0=19
3=6.333 3
x2=2×3
1+1 7
3×2
1=14 177
3249=4.363 5
x3=2×3
2+1 7
3×2
2=6281 834 329 699
1959 023 495 763=3.206 6
x4=2×3
3+1 7
3×2
3=2.688 8
x5=2×3
4+1 7
3×2
4=2.576 3
x6=2×3
5+1 7
3×2
5=2.571 3
13
2. Rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor neliniare
…
Pentru compara¸ tie s˘ao b s e r v ˘am c ˘a3√
17'2.571 3 adic˘a3√
17'x6.
Varianta 2
Num ˘arul 17este încadrat de dou ˘a cuburi perfecte: 23=8<17<27 = 33deci
3√
17∈(2,3).Pornim cu x0=2¸si ob¸ tinem
x1=2×3
0+1 7
3×2
0=33
3·4=11
4=2.75
x2=2×3
1+1 7
3×2
1=2¡11
4¢3+1 7
3¡11
4¢2=625
242=2.5826
x3=2×3
2+1 7
3×2
2=2¡625
242¢3+1 7
3¡625
242¢2=121 535 591
47 265 625=2.5713
…
Se observ ˘an u m ˘arul mai mic de itera¸ tii pentru aceea¸ si aproximare:3√
17'x3.
2.2 Rezolvarea numeric ˘a a sitemelor neliniare
Pentru rezolvarea numeric ˘aas i s t e m u l u i
½f1(x,y)=0
f2(x,y)=0
vom construi ¸ sirul de aproxima¸ tii al lui Newton pornind de la polinomul Taylor.
Reamintim
Formula de aproximare a lui Taylor de ordinul 1 pentru func¸ tii vectoriale
F:D⊂Rp→Rp,F=(f1,f2,…,fp),
x=(x1,x2,…,x p),x0=(x01,x02,…,x 0p)∈IntD
F(x)'F(x0)+JF(x0)(x−x0)
undeJF(notat ˘au n e o r i¸ si prinF0) este matricea lui Jacobi:
JF=⎡
⎢⎢⎢⎢⎢⎢⎢⎢⎣∂f
1
∂x1∂f1
∂x2···∂f1
∂xp
∂f2
∂x1∂f2
∂x2···∂f2
∂xp………
∂fp
∂x1∂fp
∂x2···∂fp
∂xp⎤
⎥⎥⎥⎥⎥⎥⎥⎥⎦.
În cazul particular p=2,al func¸ tiilor cu dou ˘a variabile
F:D⊂R2→R2,F=(f1,f2),
14
2.2. Rezolvarea numeric ˘a a sitemelor neliniare
(x,y)∈D, (x0,y0)∈IntD
F(x,y)'F(x0,y0)+JF(x0,y0)∙x−x0
y−y0¸
ceea ce este echivalent cu
∙f1(x,y)
f2(x,y)¸
'∙f1(x0,y0)
f2(x0,y0)¸
+⎡
⎢⎣∂f1
∂x(x0,y0)∂f1
∂y(x0,y0)
∂f2
∂x(x0,y0)∂f2
∂y(x0,y0)⎤
⎥⎦∙x−x0
y−y0¸
sau
⎧
⎪⎨
⎪⎩f1(x,y)'f1(x0,y0)+∂f1
∂x(x0,y0)(x−x0)+∂f1
∂y(x0,y0)(y−y0)
f2(x,y)'f2(x0,y0)+∂f2
∂x(x0,y0)(x−x0)+∂f2
∂y(x0,y0)(y−y0).
¸Sirul lui Newton pentru func¸ tia vectorial ˘aF(x,y)=(f1(x,y),f2(x,y))este
definit prin recuren¸ t˘a:
((xn,yn))n (xn+1,yn+1)=(xn,yn)−F0(xn,yn)−1F(xn,yn)
undeF0reprezint ˘aj a c o b i a n u lf u n c ¸ tiei vectoriale F=(f1,f2):
F0=⎛
⎜⎝∂f1
∂x∂f1
∂y
∂f2
∂x∂f2
∂y⎞
⎟⎠.
Pentru comoditate, adopt ˘am scrierea matricial ˘a
µxn+1
yn+1¶
=µxn
yn¶
−⎛
⎜⎝∂f1
∂x(xn,yn)∂f1
∂y(xn,yn)
∂f2
∂x(xn,yn)∂f2
∂y(xn,yn)⎞
⎟⎠−1µf1(xn,yn)
f2(xn,yn)¶
.
În anumite condi¸ tii (asupra c ˘arora nu insist ˘am aici) veri ficate de func¸ tiaF:R2→
R2,c uu np u n c ti n i ¸ tial (x0,y0)bine ales, ¸ sirul ((xn,yn))neste convergent iar limita
sa(r,q)este chiar r ˘ad˘acina sistemului F(x,y)=0.Din acest motiv, r ˘ad˘acina (r,q)
s ep o a t ea p r o x i m ap r i nt e r m e n u ld er a n g N
(r,q)'(xN,yN)
dac˘aNeste su ficient de mare.
Exemplul 8 Rezolvarea numeric ˘aas i s t e m u l u i
½x−y+1 = 0
x2+y2−4=0.
15
2. Rezolvarea numeric ˘aae c u a ¸ tiilor neliniare
-2 -1 1 2
-2-112
xy
f:R2→R2,f (x,y)=¡
x−y+1,×2+y2−4¢
f0(x,y)=Jf(x,y)=µ1−1
2x2y¶
detJf(x,y)=2(y−x)
Jt
f=µ12x
−12y¶
⇒J∗
f=µ2y 1
−2×1¶
J−1
f(x,y)=1
2(y+x)µ2y 1
−2×1¶
µxn+1
yn+1¶
=µxn
yn¶
−1
2(yn+xn)µ2yn 1
−2xn1¶µxn−yn+1
x2
n+y2
n−4¶
µxn+1
yn+1¶
=Ã1
2(xn+yn)¡
x2
n+y2
n−2yn+4¢
1
2(xn+yn)¡
x2
n+2xn+y2
n+4¢!
µx0
y0¶
=µ0
2¶
µ
x1
y1¶
=µ
1
2¶
µ
x2
y2¶
=µ5
611
6¶
=µ
0.833 33
1.833 3¶
µx3
y3¶
=µ79
96175
96¶
=µ0.822 92
1.822 9¶
16
2.2. Rezolvarea numeric ˘a a sitemelor neliniare
Pentru compara¸ tie iat ˘as o l u ¸ tia exact ˘a
½µ1
2√
7−1
2,1
2√
7+1
2¶
,µ
−1
2√
7−1
2,1
2−1
2√
7¶¾
{(0.822 88,1.822 9),(−1.822 9,−0.822 88) }
Generalizare
Rezolvarea numeric ˘a a sistemului cu pecua¸tii ¸sipnecunoscute
F(x)=0
undeF=(f1,f2,…,fp)iarx∈Rp.
¸Sirul lui Newton este un ¸ sir de vectori de finit recurent
(xn)n xn+1=xn−F0(xn)−1·F(xn)
sau, în scriere echivalent ˘a,
(xn)n xn+1=xn−J−1
F(xn)·F(xn).
În anumite condi¸ tii asupra func¸ tieiF:Rp→Rp,c uu np u n c ti n i ¸ tialx0bine ales,
¸sirul de vectori (xn)neste convergent iar limita sa reste chiar r ˘ad˘acina sistemului
F(x)=0.Din acest motiv, r ˘ad˘acina rse poate aproxima prin termenul de rang N
r'xN
dac˘aNeste su ficient de mare.
17
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1. Teorema de punct fixal u iB a n a c h 2. Metoda Newton-Raphson Doru Paunescu 1. Spa¸ tii metrice 1.1 No¸ tiunea de spa¸ tiu metric FieXom u l ¸… [614175] (ID: 614175)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
