1 Student masterand urb. peis. Diana Catană Viața cotidiană și arhitectura din România Interbelică Abstract. The paper underlines the main moments… [600552]

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

1 Student: [anonimizat], the romanian space was crossing a
complex process of development and modernization of the country and institutions, with
fundamental changes in the economy , as a result of the unification from the 1st of
December .
The new frame of organisation, through increase of traditional connections
between the provinces united with motherland and the revaluation of natural and human
resources contributed to the achievement of a spectacular progress of inter-war
Romania in its economical and cultural life.
Key words: interwar, romanian culture, modern society , innovations

1. Introducere

Perioada interbelică este considerată o perioad ă de aur a societății românești,
însă este bine știut că o mare parte a populației din acele timpuri nutrea sentimente de
sufocare, de neîmplinire. Orașul a reprezentat de -a lungul timpului mediul de dezvoltare
a unei vieți modern e și civilizate, caracterizată de dinamicitate și de complexitate. În
Bucureștiul interbelic, populația se confrunta cu o serie de probleme : doamnele și
domnii îmbrăcați elegant frecventau faimosul restaurant Capșa, iar la ieșirea din acesta
riscau să își strice încălțările în strada plină de noroi. Nu toată populația beneficia de
curent electric , iar râului Dâmbovița îi lipsea aspectul romant ic, nu amintea de faimosul
râu Sena al Parisului, fiind de multe ori sursa inundațiilor din Bu curești. Iar ca termen de
compar ație, de cele mai multe ori oamenii se raportau la bogățiile occidentalilor,
conștientizându -și astfel lipsurile și angoasele.
O consecință a Primului Război Mondial a fost împărțirea lumii în două, creându –
se astfel o barieră între cele două : cei de acasa și cei de pe front. Razboiul este un
eveniment care schimbă realitatea, modifică relațiile și legăturile dintre oameni,
caracte re, produce traume colective cu un impact emoțional puternic, deoarece războiul
este o experiență care nu poate fi uitată ușor.
Societatea post război a fost profund marcată de efectele psihologice, dar mai
ales de cele fizice. De asemenea, atât economia cât și producția industrială sau cea

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

2 Student: [anonimizat], când toate păreau că s -au redresat și își
recapătă sensul și funcționalitatea, un alt eveniment cunoscut ca “Marea Criz ă
Economică ” s-a instalat iar șomajul și inflația au fost efectele care au dominat perioada
1929 -1933.
Societatea interbelică a fost caracterizată de contraste . În timp ce barbații erau
îmbrăcați după ultima modă europeană și se plimbau în automobile scumpe, doamnele
serveau ceaiul în saloane frumos amenajate și erau nelipsite de la reprezentațiile
celebrelor teatre din București, majoritatea populației din România locuia încă în mediul
rural.
După cel de -al doilea Război Mondial, au intervenit o serie de schimbări: femeile
au devenit mai independente, au început să poarte fuste mai scurte, au început să
apară produse noi pe piața autohtonă, însă au existat și efecte negative, ca rezultat al
sacrificiilor de pe front, apărând foarte mulți orfani.
O componentă cheie a confruntă rii permanente dintre vechi și nou a fost și este
și în ziua de azi problematica mentalităților. Din această dispută fac parte diverse
elemente care compun cotidianul : vestimenta ția, comportamentul, atitudinea față de
spatial public și cel privat. Bucureșt eanul este locuitorul privilegiat al unui centru care se
remarcă pe de o parte drept pivot al modernizării, un creuzet al procesului de preluare
și adaptare a modelelor culturale apusene, iar pe de altă parte ca un fervent exportator
de modele urbane. Astfel, târgurile și orașele din provincie devin tributare centrului prin
preluarea de modele. Metropola și-a dorit mereu să fie elemental component în
procesul de schimbare și un permanent exponent al acestora.
Mentalitatea oamenilor din zo nele balcanice sau orientale în perioada interbelică
a fost raportată permanent la spațiul european. Orașul București s -a situat între
modelul cultural european și cel balcano -oriental, însă legătura dintre cele două nu a
fost mereu constantă .
Bucureștiu l era un oraș foarte animat iar după terminarea Primului Război
Mondial locuitorii orașului erau plini de viață și fericiți, trăiau clipa și evoluau constant ,
neștiind însă că va urma cel de -al doilea Război Mondial. Acest fapt poate fi explicația
faptului că locuitorii Bucureștiului din ziua de azi suspină după perioada interbelică,
deoarece bucureștenii erau oameni prietenoși, veseli și respectuoși. Una din legile
nescrise ale perioadei interbelice era cea care interzicea injuriile de față cu femeile și
copiii.
Viața de zi cu zi a românilor a devenit în perioada interbelică mult mai complexă
și mai diferită și a depins de mai mulți factori, cum ar fi mediul în care trăiau oamenii

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

3 Student masterand urb. peis. Diana Catană
(urban sau rural), starea materială, mentalitatea, și a evoluat de la tradiț ionalism în
mediul rural la modernitate în mediul urban. În anul 1930 a fost realizat un recensământ
conform căruia majoritatea populației locuia în mediul rural.
2. Orașul – centru al vieții civilizate
Perioada interbelică a promovat orașul ca fiind un mod favorabil de dezvoltare a
vieții moderne dar și un centru al vieții civilizate. Primăria era o instituție al cărei scop
era îmbunătățirea calității vieții și asigura toate serviciile necesare mediului urban.
De asemenea, pe lângă primărie , orice oraș românesc avea și alte clădiri
importante precum liceu, tribunal, cinematografe, librărie, bănci, teatre sau monumente
istorice.
Ca și regim de înălțime, în România predominau construcțiile joase cu parter .
Blocurile turn cu 7 -8 etaje erau construite în București și flancau principalele bulevarde
ale capitalei (Calea Victoriei, Bd. Br ătianu, etc.). De asemenea, au fost construite și
blocuri în stil cubist cunoscute sub numele de block -houses (blocul Aro din București).
Un alt stil arhitectural reprezentativ pentru România era stilul neoromânesc,
prezent la instituțiile importante precum Școala de Arhitectură sau Ministerul Lucrărilor
Publice sau la clădirile de locuit precum Vila Mincovici de pe șoseaua Buc urești -Ploiești .
3. Centrul și mahala
Așezările urbane erau alcătuite din patru zone funcționale : zona centrală cu case
înalte și bine îngrijite, zona mahalalelor cu case joase, curți și grădini, zona industrială
care adăpostea fabrici și antrepozite, dar și casele muncitorilor sau vilele personalului
tehnic superior, și zona agricolă în care erau locu ințe și proprietăți ale particularilor și
ale primăriei.
Calitatea vieții urbane era destul de ridicată deoarece exista o rețea de apă
curentă, servicii de salubritate, străzile erau asfaltate dar exista și o preocupare pentru
iluminatul public, transport ul public. Mahalaua nu beneficia însă de aceleași servicii. De
exemplu, canalizarea era deficitară pentru că aproape toate locuințele din această zonă
nu aveau decât gropi sau latrine. În 1938 a fost derulată o anchetă sanitară în urma
căreia s -a stabilit că 74 de orașe dintr -un total de 176 nu erau alimentate cu apă iar 123
nu erau racordate la rețeaua de canalizare.
Orașele mici aveau pavate doar 2-3 străzi din centru, iar celelalte rămâneau
desfundate. Ilie Catilina povestește în monografia orașului Alexandria că “praful
strălucitor, în timp de primăvară, vară și toamnă formează adevărați nori groși și
înăbușitori, ce se înalță mai ales vara, în slăvile cerului. Cine privește spre oraș de pe

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

4 Student masterand urb. peis. Diana Catană
dealurile cimitirului, în timp de va ră, spre seară, abia zărește casele și pomii din pâcla
groasă de praf, ce de -abia se risipește spre miezul nopții, pen tru ca a doua zi să
înceapă iar ”.
În orașe se utiliza gazul aerian pentru iluminatul public , însă sfârșitul perioadei
interbelice marcheaz ă extinderea iluminatului electric. De asemenea, existau servicii de
salubritate care deserveau în special zonele centrale, unde se mătura și se ridica zilnic
gunoiul. În celelalte zone aceste acțiuni se desfășurau săptămânal.
4. De la birjă la tramvaiul ele ctric
Transportul public a fost modernizat și tramvaiul tras de cai a fost înlocuit de
tramvaiul electric, în ciuda faptului că existau nostalgici care nu au apreciat această
schimbare : “Era o vreme când în București aveam tramvaiul cu cai, […] cu tiuța în care
se înghesuiau toți pasagerii, față în față, pe două rânduri. Un bici și câteva expansiuni
neparlamentare ale conducătorului înlocuiau motorul. Tramvaiul cu cai avea atunci un
mare avantaj : se oprea unde vreai tu, ba puteai, dacă erai ofițer, să trimiț i ordonanța să
oprească tramvaiul până ce -și punea pălăria cucoana” (Gazeta Capitalei, 1936) .
Treptat, a u apărut ș i autobuzele, iar la Timișoara în 1921 și apoi la București în 1929 ,
au fost introduse firobuzele. În schimb, birja a rămas mijlocul de transp ort preferat de
locuitorii orașelo mici din România Interbelică.
5. Strada și locuitorii
Magia străzilor foarte animate în perioada interbelică a rămas intactă , ba chiar
s-a amplificat în momentul în care magazinele s -au împodobit cu firme luminoase.
Contemporanii au fost impresionați de rafinamentul și de delicatețea vitrinelor din
centrul bucureștean sau al marilor orașe din România : “În vitrinele strălucitoare se
vedeau mănuși și mici bijuterii franțuzești, îmbrăcăminte englezească din cașmir și
pielărie italienească, cu etichete ciudate ca : pulover chic, golf și five o ’clock. Magazinele
erau deschise până noaptea târziu.” (Manning O., 1996 )
De asemenea, vânzătorii ambulanți animau zilnic străzile bucureștene prin
spectacole pitorești, amuzante și pline de farmec pentru unii, dar deranjante pentru alții:
“În nici un oraș din lume, vânzătorii ambulanți nu abuzează atâta de stradă ca în
capital ă. Urlete sălbatice și sbierete de pădure sparg văzduhul de cum se luminează de
ziuă. […] Oltenii, zarzavagiii și cei care desfac produsele pescăriilor, spoitorii florăresele
și cei cu haine vechi se întrec care mai de care să ne asurzească pe toate regist rele de
fiare înfuriate, hămesite de foame, la care se adaugă clopotele neîntrerupte ale
tramvaielor și autobuzelor, claxoanele automobilelor, birjelor și al celorlalte vehicule și
veți avea un tablou înfiorător de balcanic cu mii de nebuni și zevzeci. ” (Revista general ă
ilustrată, nr. 1, ianuarie 1931)

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

5 Student masterand urb. peis. Diana Catană
În statisticile perioadei interbelice, intelectualitatea nu era foarte prezentă în
România, fiind inclusă în categoria funcționarilor sau a burgheziei. Cadrele didactice
constituiau numărul cel mai mare de intelectuali, și aveau o situație materială bună în
comparație cu alte categorii. De asemenea, profesorii universitari aveau un statut
privilegiat : “O catedră în învățământul superior din România veche valora – acesta -i
termenul exact – cât o moșie bună, cu avantaje în plus, față de aceasta. Căci, afară de
<<glorie>>, posesorul ei se bucura de un frumos venit material, care era asigurat f ără
teama, pe care o avea moșierul, că o secetă […] îl poate ruina. ” (Iordan I., Memorii)
6. Locuin ța
În mediul urban o clădire era locuită în medie de 6,1 persoane în Vechiul Regat,
de 7,2 în Transilvania și Bucovina, de 6,8 în Basarabia. O situație specială avea
capitala, cu 9,8 locuitori în clădire.
Arhitectura și aspectul estetic al construcțiilor de locuit difereau în funcție de
situația materială, dar și de nivelul intelectual al proprietarului. Vârfurile societății
burgheze aveau, în general, locuința în centrul orașului și beneficiau de toate ava ntajele
confortului urban, iar spațiile interioare erau decorate în stilul marilor curente europene,
dar și tendințelor impuse de modă. O mare parte a acestei categorii sociale locuia în
apartamente la bloc, în interiorul cărora erau dispuse de regulă trei camere, o bucătărie,
o baie și unul sau două holuri. Încăperile nu erau neapărat mari, însă ideea de spațiu se
datora mobilierului simplu și camerelor luminoase.
Burghezia mijlocie era alcătuită din ofițeri inferiori, profesori, medici, funcționari
super iori și liberi profesioniști. Aceștia locuiau în zona mediană a orașului în locuințe
echipate cu canalizare, apă curentă, energie electrică, telefon și frigider, locuințe care
încercau să le reproducă pe cele ale aristocraților, însă fără să aibă aceeași s trălucire.
Comercianții și lucrătorii locuiau în case cu parter în care dispuneau de două sau trei
camere, o bucătărie, holuri și dependințe. Casele nu erau construite din materiale
rezistente, ci din chirpici sau paiantă, nu erau racordați la energia elec trică, apă și
canalizare. De asemnea, interiorul era decorat cu mobilier sărăcăcios. Aceste locuințe
erau la periferia orașului și erau într -o opoziție puternică cu cele din zona centrală :
“Dincolo de gar ă, drumurile erau desfundate. Calul se împiedica prin gropi, iar trăsura
se clătina. Deasupra bălților se formase o pojghiță subțire de gheață, care pocnea sub
roți. Pe aici casele erau mai mult colibe de lemn. Vopseaua de pe uși se cojise, prin
balocane erau întinse rufe la uscat, și se auzeazu voci de femei certându -se.”
(Manning , 1996 )

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

6 Student masterand urb. peis. Diana Catană
7. Orașul în expansiune
Perioada interbelică a reprezentat un moment important în dezvoltarea marilor
orașe din România și nu numai (București, Cluj, Timișoara, Cernăuți, Chișinău)
deoarece s -au construit foarte multe blocu ri, vise luxoase, dar și case ieftine. În
Bucureș ti a apărut cartierul Dacia, unde au fost construite vile luxoase și confortabile, și
de asemenea s -a extins și cartierul Cotroceni. S-au construit și locuințe mai ieftine
pentru muncitori în cartierele Vatr a Luminoasă, Lacul Tei, Drumul Sării.
În ciuda reglementărilor legale conform cărora fiecare oraș trebuia să aibă
propriile planuri de sistematizare, de cele mai multe ori se construia la voia întâmplării,
în special la periferie. Așa au apărut construcțiile „instantanee”: locuințe ridicate în mare
grabă (chiar în câteva zile) , cu materiale de slabă calitate , fără instalații sanitare și
electrice și ignorând normele de urbanism.
8. Alimentația
Veniturile, obiceiurile dar și mentalitat ea oamenilor și mediul din care proveneau
își puneau amprenta și asupra alimentației, astfel încât nu toată lumea mânca la fel.
Exista în aproape fiecare oraș o hală și o piață mare, bine aprovizionate. De cele mai
multe ori, orășenii mâncau acasă cu famil ia, după ce veneau de la serviciu. Familiile
sărace nu aveau la masă decât un fel de mancare. Fiecare oraș avea restaurant de mai
multe categorii, birturi sau bodegi. Timpul liber era împărțit între distracții și activități
culturale .
Străzile Bucureștiului interbelic erau ocupate cu funcțiuni de tip sim igerie (în care
se putea gusta produse de panificație făcute de familii de greci), gogo șărie (acestea
erau amplasate în special în piețe sau în apropierea acestora, în gări și în autogări) și
cafenea (cafeaua era adusă din colțuri diferite ale lumii). La fiecare colț de stradă
existau oameni care se ocupau de coacerea castanelor în cazane cu grătar, fapt pentru
care castanele coapte erau consumate des în spațiul bucureștean interbelic. O altă
funcțiune des frecventată de bucureșteni erau bragageriile unde se servea băutura
răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făina de mei. De asemenea,
aici mai puteau fi servite și rahat sau halva. Cofetăriile erau un alt punct de atracți e în
București și erau cunoscute pentru prăjiturile și sortimentele diferite de înghețată.
Restaurantele de lux din perioada interbelică nu numai că erau foarte
pretențioase, dar puteau avea și diferite specificuri regionale sau alimentare : specific
pescă resc, preparate doar din pui sau doar lactate. De exemplu, restaurantul
“Gambrinus” de pe bulevardul Elisabeta era recunoscut pentru specificul pesc ăresc,
unde se puteau servi preparate din capră sălbatică, mistreț, rațe, iepuri, fazani,
preparate realizat e după rețete atent alese și care se potriveau perfect cu un vin negru

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

7 Student masterand urb. peis. Diana Catană
de Bordeaux. De asemenea, restaurantul avea în față un salon în care se vindea o bere
specială care purta chiar numele restaurantului. Acesta funcționează și în prezent, sub
numele de B erăria Gambrinus.
Un alt restaurant de lux din perioada interbelică este renumitul restaurant și
cofetărie Capșa. Acesta a fost inaugurat în ultimele decenii ale secolului al XIX -lea sub
conducerea celebrului patiser și cofetar Gheorghe Capșa. Acesta a fo st instruit în
laboratoare celebre din Paris. Restaurantul acestuia a fost considerat un punct de
întâlnire al poeților, ziariștilor și a altor personaje faimoase.
9. Activități
Este de remarcat faptul c ă bucureștenii erau considerați oameni veseli cărora le
placea ca în timpul liber să aibă activități cât mai diverse și să frecventeze locuri diferite,
printre care și gradini de vară, cabarete sau baruri. Cabaretele erau localuri care își
începeau activitatea după ora 22 :00 iar la intrare de percepea o taxă p entru fiecare
persoană în parte. Oamenii se îmbrăcau elegant: bărbații în smochinguri sau fracuri iar
doamnele în rochii lungi. În aceste localuri se servea băutură scumpă precum whisky,
coniac sau diferite cocteiluri, și se putea servi și masa, însă numai preparate reci la
prețuri foarte mari. Localurile cu aceste activități se axau mai mult pe programul artistic,
în care erau implicate dansatoare, iluzioniști, soliști vocali sau torsioniști, toți antrenați
pentru derularea unui spectacol fabulous.
10. Viața culturală
Viața culturală românească dintre cele două războaie mondiale a fost
caracterizată de ample prefaceri intelectuale. Au avut loc dezbateri de idei cu privire la
rolul și locul pe care civilizația românească trebuia să -l aibă în noul context istoric .
Modernizarea și tradiționalismul sunt termenii cheie ai acestei dezbateri.
Înnoirile produse în viața literară, prin apariția scriitorilor Lucian Blaga, Tudor
Arghezi, Ion Pillat, Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu, conferă o nouă fizionomie
literaturii românești. Apariția a numeroase reviste culturale și a noi curente literare a
contribuit la pre faceri de esență și în acest domeniu.
De asemnea, progresele învățământului au permis racordarea cercetării științifice
românești la cea universală. În multe domenii, cercetătorii români se remarcă prin
realizări de excepție: în matematică – Gheorghe Țițe ică, Dimitrie Pompei ; în medicină –

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

8 Student masterand urb. peis. Diana Catană
Victor Babeș, Gheorghe Marinescu ; în biologie – Emil Racoviță ; în științele tehnice –
Traian Vuia, Henri Coandă. Aceștia sunt doar câteva dintre marile perosnalități care au
contribuit la îmbogățirea patrimoniului științ ific universal.
Perioada interbelică a fost una de mari acumulări intelectuale. Lumea culturală
românească era consonantă cu cea universală. Statul a investit mult în ridicarea
nivelului cultural, mai ales în deceniul al patrulea, oamenii de cultură vor a vea o situație
confortabilă din punct de vedere material, fiind respectați și prețuiți pentru ceea ce
realizau. Lumea urbană era comopolită, în timp ce mediul rural predominant în
societatea românească râmănea tradiționalist, păstrând numeroase trăsături a le unei
culturi populare mult prea puțin atinsă de modernizare.
Încheierea Primului Război Mondial a favorizat și dezvoltarea vieții culturale a
Bucureștiului prin organizarea de spectacole în teatre, opere, săli de concerte,
cinematografe sau organizarea de expoziții în muzee și săli sau pavilioane
expoziționale. De asemenea, a avut o loc o ascensiune în ceea ce privește fluxurile de
oameni în biblioteci și librării.
Referitor la programul artistic al teatrelor, acesta a suferit modificări
semnificative, în sensul în care la începutul perioadei interbelice literatura universală a
pătruns pe și în România. Înainte de Primul Război Mondial, publicul era unul lipsit de
cultură, prin urmare se jucau doar piese amuzante, scenete de amor, comedii și dram ă.
Tiner ii au început să urmeze cursuri în universitățile străine și astfel mentalitatea și
gustul oamenilor a început să se schimbe. Pe scena teatrului românesc au început să
se joace și piese din teatrul universal precum “Visul unei nopți de vară, “Hamlet”,
“Rom eo și Julieta”, “Macbeth” de Shakespeare, “Pescărușul” de Cehov, sau “Anna
Karenina” de Tolstoi. Nu au fost eliminate de pe scenă nici piesele românești, ba chiar
sălile de teatru au început să se umple la piesele autorilor autohtoni precum Ion Luca
Caragi ale, “Viața la țară” de Duiliu Zamfirescu, “Titanic vals” de Tudor Mușatescu sau
“Act venețian” de Camil Petrescu.
Un moment important care a contribuit la popularizarea culturii și a amplificat
dorința locuitorilor de a merge la teatru a fost apariția tea trului radiofonic de la începutul
anilor ’30.
Piesa “Lohengrin ” de Richard Wagner a fost piesa cu care s -a inaugurat Opera
Română în 1921 și piesa care l -a avut ca dirijor pe George Enescu. Spectacolul a avut
un ritm antrenant, un repertoriu variat iar so liștii români și cei străini au oferit

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

9 Student masterand urb. peis. Diana Catană
întotdeauna publicului spectacole de calitate. De asemenea, piese precum “Nunta lui
Figaro”, “Aida” sau “Othello” au f ăcut parte din repertoriul internațional care s -au cântat
la Opera Română.
Odată cu inaugurarea Op erei Române și sălile de concerte au început să
dezvolte spectacole cu public numeros. Chiar George Enescu este cel care a reinventat
minunatele concerte de muzică simfonică, dar și concertele tematice ale faimoșilor
Beethoven, Bach, Mozart, Schubert, Ceai kovski au umplut sălile și au schimbat
mentalitatea și gustul oamenilor pentru muzica simfonică.
Jazz-ul a fost un alt gen muzical care și -a făcut apariția în Bucureștiul interbelic.
Au apărut și formații de jazz din care făceau parte un pianist, saxophoni st, clarinetist,
contrabasist și baterist și ocazional, un chitarist sau un violinist.
Începutul anilor ’30 a fost un moment important și pentru filmele sonore care au
apărut și în București, iar cinematografele erau des frecventate. Industria de film
americană a fost cea mai apreciată de bucureșteni. De asemenea, era perioada în care
cunoșteau un succes incredibil oameni ca Fred Aster, Frank Sinatra sau Ella Fitzgerald.
În 1933, în București existau deja 50 de cinematografe în care rulau ocazional și șapt e
reprezentații.
11. Sistemul de spații verzi
În ceea ce privește sistemul de spații verzi din Bucureștiul interbelic, acesta era
mult mai complex : existau aliniamente de copaci pe aproape toate străzile, spații
amenajate cu plante floricole, dar și parcuri de mari dimensiuni : parcul Carol, parcul
Herăstrău, Grădina Cișmigiu, parcul Icoanei și parcul Ioanid.
Bucureștenii adorau plimbările în aer liber și cele cu trăsura, însă odată cu
apariția automobilului, locuitorii orașului preferau așa numitele plimbări n octurne la
șosea, mai ales în mașini decapotabile.
12. Modalități de p etrecere a timpul liber în perioada interbelică :
1. Lectura presei:
 ziare independente;
 reviste ilustrate.

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

10 Student masterand urb. peis. Diana Catană
2. Radioul:
 în 1935 – 1 milion de ascultători.
3. Plimbări:
 program artistic al fanfarei militare;
 Cișmigiu (București), Bibescu (Craiova), Copou (Iași), Trivale (Pitești),
Tâmpa (Brașov);
 lacuri din jurul Bucureștiului.
4. Sporturi sau spectacole sportive:
 turismul montan;
 plaja și baia la mare;
 meciuri de fotbal.
5. Festivitățile prilejuite de sărbători naționale:
 24 ianuarie – Unirea Principatelor;
 10 mai – ziua națională, urcarea pe tron a lui Carol I;
 8 iunie 1930 – „Restaurația”.
6. Serbări populare:
 în special după 1930, datorită pasiunii lui Carol al II -lea pentru a stfel de
manifestări
7. „Satisfacții intelectuale”:
 spectacole de teatru, operă, concerte, cinematograf;
 vizitarea saloanelor de artă, a muzeelor, expozițiilor (Expoziția industrială
– deschisă în Parcul Carol – 1921)

13. Moda
Și în materie vestimentară existau diferențe de la o zonă geografică la alta, de la
sat la oraș, fiind inflențată în mod direct de starea material ă. În orașe vestimentația
bărbătească era inspirată de cele nemțești, barbații purtând costumele, pantofii și
nelipsitele pălării, în timp ce la evenimente importante ale înaltei societăți se purtau
smokingul și pe cap o pălărie în formă de cilindru. În schim b, moda feminine era mult
mai capricioasă: în timp ce d oamnele mai în vârstă au rămas la vestimentația
antebelică, plină de dantele, funde și alte accesorii, domnișoarele au apela t la moda
occidentală, care era mult mai simplă și mai accesibilă (m oda franțuzească avea cea

Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism “Ion Mincu” | Facultatea de Urbanism | Mater Peisaj și Teritoriu

11 Student masterand urb. peis. Diana Catană
mai mare răspândire). Deja rochiile erau mai scurte și aveau talia căzută, iar pe cap de
purtau pălării șic, de mici dimensiuni și simple. De asemenea, exista și acea categorie
de tinere care se tundea băiețește (a la garcon) și purta haină și cravată. Nostalgia
după moda antebelică, după femeia rafinată, misterioas ă, femeia care lăsa doar să i se
ghiceas că formele se resimțea din plin: “Păpușile vopsite și împopoțonate ce întâlnim
zilnic cu rochii străvezii care nu mai tăinuiesc nimic, dec oltate până la mijloc și scurte
deasupra genunchiului, cu ciorapi de culoarea pielii, cu pulpele goale purtând șosete
pentru a ispiti și atrage cât mai mult fără cea mai mică jenă, privirile trecătorilor, cu
obrazul grimat și buzele și unghiile roșite, cu părul – care e cea mai frumoasă podoabă
a femeii – tuns. Epidemia desfrânată a cuprins chiar pe cele mai în vârstă, sentimentul
pudoarei fiind socotit azi ca un anacronism ” (Revista funcționarilor publici, iulie 1927 ).
Femeile care locuiau la periferie nu aveau această preocupare pentru modă,
acestea fiind mai degrabă femei casnice a căror griji erau copiii, gospodăria și soțul. La
sărbători, în schimb, purtau haine mai îngrijite, însă nu moderne.
14. Concluzii
Perioada dintre cele două războaie mondiale a av ut un i mpact important asupra
omenirii, a avut și momente mai puțin plăcute, însă a fost perioada în care Bucureștiul
era mai aproape ca oricând de occident. Oamenii erau veseli, pozitivi și optimiști și
determinați să depășească momentul Primului Război M ondial.
A fost o perioadă de inovații și noutăți în ceea ce privea modul de petrecere a
timpului liber, vestimentația dar și o perioadă caracterizată de politețe și respect.
Bibliografie
1. Pârvulescu I. (2009), Intoarcere în Bucureștiul Interbelic , Humanitas, București;
2. Doicescu G. (2008), Captivantul București Interbelic , Vremea, București;
3. Manning O. (1996) , Trilogia balcanică. Marea șans ă, Univers ;
4. Catilina I. (1834 – 1934), Monografia orașului Alexandria, București ;
5. Majuru A. (2009), București. Diurn și nocturn , Curtea Veche, București;
6. Iordan I., Memorii, Eminescu, 1979;
7. Revista general ă ilustrată, nr. 1, ianuarie 193 1;
8. Gazeta Capitalei, 10 iunie 1936;
9. Revista funcționarilor publici, iulie 1927;
10. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/aspecte -socio -culturale -ale-bucure –
tiului-interbelic
11. http://www.istorie -pe-scurt.ro/viata -cotidiana -din-romania -in-perioada -interbelica/
12. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fost -perioada -interbelic -adev -rata-
epoc -aur-rom-niei