1 prima instanță : D. Chistol dosarul nr.2r ac-69/18 (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) instanța de apel: I. Secrieru, V. Efros, A. Danilov (Curtea… [625067]

1 prima instanță : D. Chistol dosarul nr.2r ac-69/18
(Judecătoria Centru, mun. Chișinău)
instanța de apel: I. Secrieru, V. Efros, A. Danilov
(Curtea de Apel Chișinău )

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președ intele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu
Judecătorii : Galina Stratulat , Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursul ui declarat de către
Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții ,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția pentru
Protecția Consumatorilor împotriva Societății cu răspundere limitată „Glorinal”
intervenienți accesorii Andrei Burlacu, Nadejda Lefter și Societatea cu răspundere
limitată „Termohouse” cu privire la declarar ea nulității clauzelor contractuale,
obligarea excluderii asemenea clauze și interzicerea includerii acestor clauze în
contractele încheiate cu consumatorii,
împotriva deciz iei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, prin care
a fost admis a pelul de clarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor,
casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 decembrie 2016 și
emisă o nouă hotărîre cu privire la admiterea parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:
La 25 septembrie 2012 , Agenția pentru Protecția Consumatorilor a depus o
cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu răspundere limitată
„Glorinal” intervenienți accesorii Andrei Burlacu, Nadejda Lefter și Societatea cu
răspundere limitată „Termohouse” cu privire la declararea nulit ății clauzelor
contractuale, obligarea excluderii asemenea clauze și interzicerea includerii acestor
clauze în contractele încheiate cu consumatorii .
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în petiția nr.395 -p din 12 iunie
2012 depusă de către domnu l Burlac u Andrei la Agenția pentru Protecția
Consumatorilor, petiționarul se plîngea referitor la faptul că pîrîtul impune niște
prețuri exagerate la energia termică furnizată. În vederea examinării petiției
domnului Burlacu Andrei, Agenția pentru Protecți a Consumatorilor a inițiat
controlul de stat la SRL „Glorinal ”, în cadrul căruia, ultimul a prezentat contractul
de furnizare a energiei termice nr.108 din 07 noiembrie 2011, încheiat cu
consumatorul Burlac u Andrei.
Urmare a examinării, în conformitate cu Legea nr.256 din 09 decembrie
2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii a
contractului prezentat, în conținutul contractului Agenția pentru Protecția
Consumatorilor a depistat unele clauze pe care le consideră abuzive și anume ,

2 pct.V subpct.12 al contractului care stabilește că „valoarea energiei termice livrate
se stabilește în baza tarifelor aprobate de către furnizor ”.
Consideră că clauza stabilită la pct.V subpct.12 al contractului menționat
prin ea însăși și împreună cu a lte prevederi din contract, creează, în detrimentul
consumatorului, contrar cerințelor de bună credință, un dezechilibru semnificativ
între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract. Prin contract
furnizorul își atribuie dreptul de a stab ili în mod unilateral tariful pentru serviciul
prestat, fără însă ca utilizatorul să cunoască acest tarif la momentul încheierii
contractului. De asemenea, utilizatorului nu -i sunt cunoscute criteriile care stau la
baza stabilirii tarifului pentru energia termică furnizată, metodologia de calcul a
prețului pentru o Gkal, prin aceasta furnizorul și -a arogat unele prerogative
absolute.
Menționează că în situația creată, utilizatorul este expus riscului de a plăti
pentru energia termică furnizată un tarif car e, pe de o parte nu este reglementat prin
careva acte normative în domeniu (respectiv nu este aprobat de către autoritățile
publice competente), iar pe de altă parte nu este negociat cu utilizatorul la
momentul încheierii contractului.
Indică și faptul că clauza contractuală vizată în pct.IV subpct.6 lit.g) al
contractului menționat, creează un dezechilibru vădit în detrimentul utilizatorului,
întrucît conform prevederilor art.14 alin.(4) al Legii nr.1525 din 19 februarie 1998
cu privire la energetică, pen tru consumatorii casnici, cheltuielile legate de
procurarea, verificarea metrologică, instalarea, exploatarea, întreținerea, repararea
și înlocuirea echipamentelor de măsurare a consumului de energie electrică, gaze
naturale și energie termică se suportă d e către furnizor. Cheltuielile respective
justificate se includ în tariful la energia electrică, gaze naturale sau energia termică.
Aceleași prevederi le stabilește și art.12 alin.(6) al Legii nr.105 din 13 martie 2003
privind protecția consumatorilor, conform cărora, prestatorul este obligat, la
prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de
măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit,
conform cerințelor prescrise.
Prin urmare, solicită Agenția pentru Protecția Consumatorilor declararea
nulității clauzelor contractuale incluse în contractual nr. 108 din 08 noiembrie
2011, încheiat între SRL „Glorinal ” și consumatorul Burlac Andrei, la pct.V,
subpct.12 și pct.IV subpct.6 lit.g) ca fiind c u caracter abuziv; obliga rea SRL
„Glorinal ” să excludă astfel de clauze din contractele cu același obiect încheiate cu
consumatorii și de a interzice includerea unor asemenea clauze în contractele care
vor fi încheiate în viitor cu consumatorii.
Prin înch eierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 iulie 2014 au fost
atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Lefter Nadejda și Burlacu
Andrei, iar prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 martie 2016
a fost atras în proces î n calitate de intervenient accesoriu SRL „Termohouse ”.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 02 decembrie 2016,
cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția pentru Protecția
Consumatorilor către SRL „Glorinal ”, intervenienți accesorii Burlacu Andrei,
Lefter Nadejda și SRL „Termohouse ” privind declararea nulității clauzelor
contractuale, obligarea excluderii asemenea clauze și interzicerea includerii acestor

3 clauze în contractele încheiate cu consumatorii a fost respins ă ca fiind
neîntem eiată.
Pentru a ajunge la concluzia enunțată, prima instanță facînd trimitere la
prevederile art. 1 din Legea privind protecția consumatorului nr. 105 din 13 martie
2003 și pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor l ocative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002 a stabilit că în speța dată pîrît este SRL „Glorinal” însă la momentul
actual acesta deja nu mai deține calitatea de prestator conform contractului de
furnizare a energiei termice, nr. 108 din 07 noiembrie 2011, această calitate fiind
deținută de către interve nientul accesoriu SRL „Thermohouse” , care este
proprietarul bunul imobil menționat, iar în temeiul art. 512 alin. (1), 513 alin. (1),
precum și art. 572 alin. (1) Codul civil , SRL „Glorinal” nu mai are nici o obligație
față de Burlac u Andrei.
La 20 ianuari e 2017, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a declarat apel
împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii
Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 02 decembrie 2016, cu emiterea unei noi
hotărîri de admitere integr ală a acțiunii.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, apelantul
Agenția pentru Protecția Consumatorilor s -a repus în termenul lega l de declarare a
apelului.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 a fost admis
apelul declarat de Agenția pentru Protecția Consumatorilor, casată hotărîrea primei
instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial și a u fost
declarate nule clauzele contractuale incluse în contractul nr. 108 din 08 noiembrie
2011 încheiat între SRL „Glorinal” și Burlacu Andrei, la pct.V subct. 12 și pct. V
subpct. 6 lit. g). În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
În susținerea soluției date, instanța de apel aplicînd prevederile art. 8 alin.
(1), (2) lit. a), 10 alin. (1), (2), 11 lit. d) și 970 Codul civil, art. art. 1 al Legii nr.
105 din 13 martie 2003 cu privire la protecția consumatorilor, art. 3 al Legii nr.
256 din 09 decembrie 2011 cu privire la clauzele abuzive în contractele încheiate
cu consumatorii a c oncluzionat ca fiind eronată concluzia instanței de fond
conform căreia SRL „Glorinal” nu este pîrîtul corespunzător, deoarece la moment
aceasta nu mai are careva drepturi și obligații față de consumatorii locatari ai
blocurilor locativ de pe str. Valea Trandafirilor nr.18, nr.20, nr. 6/1 și nr.6/2 mun.
Chișinău, deoarece în temeiul contractului de comodat au fost transmise în folosină
gratuită punctele termice din cadrul blocurilor locative de pe str. Valea
Trandafirilor nr.18, nr.20, nr. 6/1 și nr.6/2 mun. Chișinău și rețelele termice care
asigură furnizarea agentului termic de la cazangeria amplasată pe str.Melestiu,
nr.l8a, mun.Chișinău la punctele termice indicate.
La acest capitol Colegiul instanței de apel a consider at necesar de a menționa
că, obiectul prezentei cauze constituie nulitatea clauzei contractuale și nu
executarea cărorva obligații ori exercitarea cărorva drepturi. Respec tiv, reieșind din
esența instituției nulității actului juridic reglementată de prevederile Codului civil
al R.Moldova instanța de apel remarcă că, nulitatea atît a actului juridic în întreg,
cît și a clauzei în special, poate fi invocată atît de părțile ac tului juridic, cît și de

4 alte persoane ale căror drepturi și obligații sînt lezate prin acte act, iar instanța o
poate invoca din oficiu.
Reieșind din cele stabilite supra, instanța de apel s -a călăuzit de prevederile
art. 4 alin. (1), (2), art. 5 alin. ( 1) (2) , (4) și art. 6 alin. (1) din Legea privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie
2011 a ajuns la temeinicia pretenției privind declararea nulității clauzelor
contractuale din contractele încheiate cu con sumatorii și anume a declarat nule
clauzele prevăzute la pct. V subpct. 12 și pct. IV subpct 6 lit. g) din contractul nr.
108 din 08 noiembrie 2011 încheiate între SRL „Glorinal ” și Burlacu Andrei pe
motiv că au caracter abuziv și acestea lezează în dreptu ri consumatorii.
Totodată, instanța de apel a respins pretenția reclamantului cu privire la
obligarea SRL „Glorinal ” să excludă astfel de clauze din contractele cu același
obiect încheiate cu consumatorii și de a interzice includerea unor asemenea clauze
în contractele care vor fi încheiate în viitor cu consumatorii, deoarece obligația de
a nu include în contractele încheiate cu consumatorii a clauzelor contractuale
abuzive este stabilită prin lege, iar constatînd printr -o hotărîre judecătorească că
cauza e ste abuzivă și respectiv contrară legii, agentul economic are o obligație
legală de a nu include în contractele încheiate cu consumatorii astfel de clauze. Or,
o hotărîre judecătorească în acest sens ar dubla efectul legii.
La 27 decembrie 2017, Agenția pe ntru Protecția Consumatorilor și
Supravegherii Pieții a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicîtînd
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii
și emiterea în această parte a unei noi hotărîr i de admitere integrală a acțiunii.
Recurentul, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia
instanței de apel în partea respingerii acțiunii, deoarece instanța judecătorească a
interpretat în mod eronat legea.
Astfel nu este de acord c u concluzia instanței de apel în partea respingerii
pretenți ei privind obligarea SRL „Glorinal ” să excludă astfel de clauze din
contractele cu același obiect încheiate cu consumatorii și de a interzice includerea
unor asemenea clauze în contractele care vo r fi încheiate în viitor cu consumatorii,
deoarece, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele
abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prevede expres că odată cu
dispunerea nulității clauzelor abuzive și excluderea lor din contract, instanța de
judecată impune, totodată, comerciantului obligația de a exclude aceste clauze din
contractele cu același obiect încheiate cu alți consumatori, precum și interdicția de
a include astfel de clauze în alte contracte care urmează a fi încheiate cu
consumatorii.
Prin urmare, consideră că o bligația de a exclude aceste clauze din contractele
cu același obiect încheiate cu alți consumatori, precum și interdicția de a include
astfel de clauze în alte contracte care urmează a fi încheia te cu consumatorii nu
operează prin efectul legii, ci doar în baza hotărârii instanței de judecată. Însă,
acest aspect nu a fost înțeles de către instanța de apel , apreciind în mod eronat că ar
fi vorba de o dublare a efectului legii.
În conformitate cu ar t.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.
Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la
02 noiembrie 2017 , fiind expediată p ărților pentru cunoștință la 13 decembrie

5 2017 . La 27 decembrie 2017 Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherii Pieții a declarat recurs .
În aceste circumstanțe, Colegiul consideră recursul depus la data de 27
decembrie 2017 în termenul prevă zut de lege .
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) C odul de procedură civilă , părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de dre pt procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de cătr e
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție co nsideră că recursul declarat de către Agenția pentru
Protecția Consumatorilor și Supravegherii Pieții nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esen țială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instan ța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform sec țiunii a II -a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându -se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Cur ții Supreme de Justi ție menționează și faptul că procedura
admisibilită ții constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa c onstantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu -se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, compl etul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

6 către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherii Pieții ca
inadmisibil.
În conformitate cu a rt. art. 269 -270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justi ție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Agenția pentru Protecți a Consumatorilor și
Supravegherii Pieții se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătoru l
Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru