1. PREMISELE GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII URBANE 4 1.1. Localizarea geografică 4 1.2. Componentele definitorii ale cadrului natural 4 1.3. Evoluție 5… [303120]

Cuprins

INTRODUCERE 3

1. PREMISELE GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII URBANE 4

1.1. Localizarea geografică 4

1.2. Componentele definitorii ale cadrului natural 4

1.3. Evoluție 5

1.3.1. Evoluția statului administrativ 5

1.3.2. Repere ale evoluției urbane 6

2. RESURSELE TURISTICE NATURALE 9

2.1. Fondul turistic morfologic al reliefului 9

2.2. Rolul elementelor climatice 10

2.3. Potențialul atractiv al surselor hidrografice 10

2.4. Potențialul biogeografic 11

3. RESURSELE TURISTICE ANTROPICE 13

3.1. Potențialul atractiv vestigiilor și edificiilor istorice 13

3.2. [anonimizat] 14

3.3. Edificii religioase 19

3.4. Evenimente culturale 22

BIBLIOGRAFIE 24

Lista figurilor

Figură 1. Topor din aramă din epoca eneolitică 13

Figură 2. [anonimizat], pumnal și vârf de suliță 13

Figură 3. Donariul de la Biertan 14

Figură 4. Cetatea Mediaș 15

Figură 5. Turnul Forkesch 15

Figură 6. Turnul Fierarilor 15

Figură 7. Turnul Zekesch 16

Figură 8. Turnul Pietrarilor 16

Figură 9. Scara acoperită 16

Figură 10. Clădirea Primăriei vechi 16

Figură 11. Turnul Funarilor 17

Figură 12. Turnul Clopotelor 17

Figură 13. Turnul Mariei 17

Figură 14. Turnul Croitorilor 18

Figură 15. Turnul Trompeților 18

Figură 16. Muzeul Municipal Mediaș 18

Figură 17. Piața Mare (1931-1932) 19

Figură 18. Biserica Sf. Margareta 19

Figură 19. Biserica Sf. Margareta (interior) 20

Figură 20. Casa parohială 20

Figură 21. [anonimizat] 21

Figură 22. [anonimizat] (interior) 21

Figură 23. [anonimizat] 21

Figură 24. Catedrala Ortodoxă 21

Figură 25. Sinagoga 22

Figură 26. Sinagoga (interior) 22

Figură 27. „Mediaș – cetate medivală” 23

Figură 28. Joc tradițional de Țuru 23

Lista tabelelor

INTRODUCERE

Ideea de a scrie despre orasul…

1. PREMISELE GEOGRAFICE ALE DEZVOLTĂRII URBANE

1.1. [anonimizat], la o distanță de 370 km de București.

[anonimizat] o distanță de 54 km. Totodată, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat]-vest cu comuna Târnava și Copșa Mică.

Municipiul Mediaș se află la o distanță de 39 km de Sighișoara, 41 [anonimizat] 10 km spre Agnita se află cetatea săsească din Moșna. La 18 [anonimizat] 1302. [anonimizat], nămol mineral și sare de Bazna.

[anonimizat], Ighișul Nou. Satul Ighișul Nou este legat de Municipiul Mediaș prin DC 10, la o distanță de aproximativ 9 km.

[anonimizat] a municipiului Mediaș este de 57.943 locuitori incluzând și satul Ighiș.

Aici se intersectează drumurile naționale DN 14 – Sibiu-Sighișoara cu DN 14A – Târnăveni-Mediaș și drumurile județene DJ 141 – Mediaș-Agnita și DJ 142A – Mediaș-Dârlos.

1.2. Componentele definitorii ale cadrului natural

Orașul este așezat pe o terasă a [anonimizat]. Altitudinea maximă este de 555 m în vârful Dealului Wewern din NV Orașului. Zona joasă a orașului este reprezentată de albia și lunca Târnavei Mari. Din punct de vedere climatic, se încadrează în tipul de climat de dealuri, cu temperaturi medii anuale de 8°C – 9°C. Precipitațiile cele mai frecvente sunt ploile și zăpezile, în sezonul rece fiind destul de frecvente și cețurile. Vânturile dominante sunt cele de NV, dar au caracteristici regulate ca durată și frecvență. Iarna sunt frecvente inversiunile termice, când pe dealuri se înregistrează temperaturi cu 2°C – 5°C mai ridicate decât în lunca Târnavei.

Târnava Mare străbate orașul de la E-V pe o lungime de 6.2 km, având afluenți direcți, scurți, mai însemnați fiind: Valea Moșnei, Wewern, Ighiș. Pe valea Ighișului s-a construit un lac de acumulare destinat alimentării cu apă industrială a uzinelor din Copșa Mică.

Spațiul geografic al Mediașului este dominat de pădurea de foioase care acoperă o parte din dealurile din jur. Apar cele două etaje specifice: etajul stejarului și cel al fagului reprezentate prin mai multe specii lemnoase: stejarul brumarin, stejarul pufos, ulm, carpen, plop. La baza pădurilor se dezvoltă un strat – ierbos, toporași, ghiocei, viorele, lăcrămioare și altele. Pe versanții sudici apar și stepele care constituie fânețele și pășunile orașului, printre care și o floră tipică – migdalul pitic, laleaua pestriță, alături de ciuboțica cucului și altele.

Poziția fizico-naturală a Mediașului, varietatea reliefului local, climatul, potențialul geografic fac din Mediaș o așezare cu funcții urbane deosebite, fiind cel mai important oraș de pe Valea Târnavei Mari.

1.3. Evoluție

1.3.1. Evoluția statului administrativ

Colonizarea zonei centrale a Transilvaniei s-a făcut într-o a doua etapă, cu grupuri de descendenți ai primilor coloniști, ce ocupaseră linia sudică a podișului intracarpatic. Aceștia urcă spre nord și întemeiază așezări pe pământuri aparținând unor mari familii nobiliare sau unor mânăstiri, beneficiind astfel de o anumită protecție, dar de mai puține drepturi decât primii coloniști, care se stabiliseră pe domeniile regale.

În sec. XIV – XV din punct de vedere administrativ și legislativ, Mediașul aparținea unității denumită „Două Scaune”, din care făcea parte și Șeica Mare și a cărei conducere o exercita la început comitele secuilor. La 1402 instituția comitelui este înlocuită cu cea a judelui, care era numit din rândul familiilor de greavi cu statut important economic și social.

În sec. al XIV-lea, Mediașul avea statut de oppidum, târg, cu toate că, în documentul din 1359 apare, în mod izolat civitas.

După ce în 1534 este atestată pentru întâia oară primăria localității, din alte două documente ulterioare (1540 și 1552) rezultă că zidurile Mediașului erau terminate.

Cel din urmă document emis de cancelaria lui Ferdinand de Habsburg la 25 martie 1552 specifică faptul că, având în vedere vechimea incintei, i se acordă Mediașului statutul de oraș, reședință a judelui regal și centru administrativ al celor două scaune Șeica și Mediaș.

În sec. al XVIII-lea, pe teritoriul Principatului Transilvania existau nouă locaități cu statut de orașe, între ele numărând-se și Mediașul. La recensământul din 1785 în aceste orașe locuia doar 4,98 % din totalul populației principatului.

Orașele se bucurau la acea vreme de o largă autonomie internă, conducerea fiind deținută de un număr restrâns de cetățeni. În domeniul organizării sociale, juridice și administrative Mediașul a menținut vechile sisteme, până la reformele impuse de împărăteasa Maria Tereza în anii 1763-1764.

Ca și Mediașul, satul aparținător Ighișul Nou, face parte din așa numita „novella plantatio”, a doua etapă de colonizare care aduce din primele așezări ale coloniștilor germani, de pe linia sudică, grupuri de urmași ai acestora, la a doua sau a treia generație, care întemeiază așezări spre nord, până la valea Târnavei. Această etapă este pomenită într-un document din 1322.

Construirea bisericii satului, într-un gotic târziu, a fost apoi urmată de fortificarea acesteia, care a produs modificări de aspect și funcțiune. Satul Ighiș nu a avut niciodată un rol deosebit în economia sau desfășurarea funcțională a zonei.

1.3.2. Repere ale evoluției urbane

• 3 iunie 1267 – prima atestare documentară a localității

• Înainte de sec. XIV – se construiește Castelul și biserica Sf. Margareta; la est de acest nucleu exista o colonie de secui, și apoi de sași, în zona străzii de astăzi Mihai Viteazu;

• După 1450 – apar primele locuințe spre vest, prin asanarea mlaștinilor care înconjurau Castelul;

• 1490 – 1534 – orașul se înconjoară de puternice fortificații de zid;

• Sfârșitul sec. al XV-lea – se conturează Piața Mare a orașului;

• Începutul sec. al XVI-lea – după mutarea românilor în afara zidurilor orașului, teritoriul acestuia se împarte în patru cvartale, din care două erau cartiere vechi săsești: Zekesch și Steingasse, iar două – recuperate de la români- vor primi denumirile de Quartale Majus și Quartale Minus.

• În aceeași perioadă, pe canalul deviat din valea Moșnei, pe care activau o serie de mori, unele aparținând românilor, începe să se dezvolte mica industrie a fierarilor, zona căpătând denumirea de Schmidgasse.

• Operațiunea de separare de tip urban – rural a dus la păstrarea identității fiecărei etnii: în intra muros, orășenii practicanți ai unor meserii specifice și ducând o viață de tip urban, iar în extra muros, o populație practicând aproape exclusiv activități agricole și ducând o viață rurală.

• 1730 – are loc o operațiune de regularizare a cursului Târnavei;

• La sfârșitul sec. al XVIII-lea, artileria grea demonstrează ineficiența zidurilor de apărare ale localităților. În consecință, ele nu au mai fost întreținute, cu atât mai mult nu au mai fost construite altele noi.

• 1816 – 1819 prima încercare de scurgere a Pieței Mari, prin regularizarea albiei pârâului Moșna și construirea de podețe;

• 1912 – Paraul Moșna este canalizat și Piața capătă alte valențe urbanistice;

• Până la primul război mondial, delimitarea clară a zonelor orașului a rămas neschimbată: burg-ul (inima fortificată a orașului), ai căror locuitori (proprietari de case sau care desfășurau o anume activitate în acest spațiu) erau considerați ca fiind superiori în ierarhia socială, și suburbiile, alcătuind o centură de cartiere în jurul orașului fortificat i care capătă în timp un caracter urban pronunțat, prin stabilirea aici a unui număr important de patricieni, comercianți sau liberprofesioniști, care-și construiesc case tot atât de impozante ca cele din burg, dar de o altă manieră constructiv arhitecturală.

• La începutul sec. al XX-lea, pentru fluidizarea circulației, sunt demolate 13 turnuri și bastioane.

Mediașul beneficiază de o suprafață compactă, relativ întinsă, bine conservată ce păstrează, în chip de palimpsest, suprapunerea etapelor sale de evoluție ca oraș, de la perioada medievală până astăzi.

Nucleul istoric al orașului, delimitat de fortificația în mare parte păstrată, are toate calitățile necesare pentru a pune la dispoziția celor ce doresc să-l studieze cu atenție, toate datele necesare unei restaurări urbane de calitate, care să depună mărturie pentru epocile viitoare despre trecutul său.

Păstrarea, în mare măsură, a tramei stradale, a spațiilor și clădirilor din epocile istorice, a parcelarului, fără intervenții brutale ale perioadei contemporane, constituie un atu major pentru inițierea unui proces de restaurare, dar și pentru consolidarea unui set de măsuri de protecție pentru această zonă, deja declarată rezervație de arhitectură și istorică.

Există și câteva pericole majore de care aceste politici vor trebui să țină cont:

• Starea de degradare a clădirilor, marcate de secolele ce s-au scurs peste ele, majoritatea necesitând lucrări serioase, ample și atente de consolidare, restaurare sau conservare;

• Lipsa dotărilor edilitare, atât la nivelul spațiilor publice, cât și la nivelul clădirilor, care face necesară intervenția pentru aducerea la parametrii de confort urban contemporan, fără a aduce atingere valorii de patrimoniu a clădirilor și spațiilor;

• Presiunea investițională, în special pe zona imediat înconjurătoare din extramuros, care poate duce la pierderea unor perspective valoroase, atât din exterior cât și din interior, limitând sau chiar anihilând pe alocuri importanța ansamblurilor urbane istorice;

Pe lângă maxima atenție ce trebuie acordată conservării și restaurării cartierelor intramuros, trebuie ținută sub control dezvoltarea imobiliară pe cartierele extramuros, așa fel încât noile construcții ce vor apărea aici să nu afecteze imaginea și atmosfera orașului istoric.

2. RESURSELE TURISTICE NATURALE

2.1. Fondul turistic morfologic al reliefului

Municipiul Mediaș este situat în Depresiunea Transilvaniei, în partea centrală a Podișului Târnavelor și anume în cadrul dealurilor dintre Târnava Mare și Târnava Mică și se găsește pe cursul mijlociu al Târnavei Mari, într-o zonă cu particularități caracteristice culoarelor de vale, cu păduri de stejar, carpen, gorun și fag, cu pajiști și terenuri agricole.

Regiunea se prezintă sub forma unui culoar depresionar orientat E-V, limitat spre nord de Dealurile Târnavei Mici și spre sud de Podișul Hârtibaciului.

Municipiul Mediaș are o poziție ideal găsită în cadrul fizic natural, în culoarul depresionar al Târnavei Mari și pe dealurile învecinate, respectându-se configurația locului și morfologia reliefului, locuirea permanentă evidențiindu-se în zona Bisericii Sf. Margareta, în cadrul albiilor majore și a teraselor tinere din zona Gura Câmpului, a gurilor văilor de margine – Wewern, Greweln, Moșnei și pe pantele mai domoale.

Altitudinea medie a Mediașului este de 320 m, cu punctul cel mai de jos la cota de 290 m în axul albiei raului Târnava Mare la pasarelă și punctul cel mai înalt din intravilan situat la 552 m în varful dealului Wewern în nord-vest. Dealul Baznei (598 m) domină zona de mijloc a Târnavei Mari.

Dominant pentru zona Mediașului este relieful de culoar încadrat între dealuri. Partea cea mai joasă a orașului este reprezentată de patul albiei Târnavei Mari, ce se dezvolta de la est la vest, ocupând albia minoră acoperită permanent de apă.

Lunca majoră a Târnavei Mari reprezintă zona cea mai extinsă a perimetrului orașului, destinată în prezent culturilor agricole, având o structură litologică formată aproape exclusiv din material aluvial, o slabă stabilitate litologică și o expunere permanenta la inundații, acestea impunând ca zona în cauză să fie evitată în luarea deciziilor privind extinderea construcțiilor și a locuințelor.

Terasele de pe ambele maluri ale Târnavei Mari formează domeniul cel mai antropizat oferind posibilități pentru agricultură și habitat. Terasele sunt mai extinse pe malul drept al Târnavei, terasa a-III-a (identică pe ambele maluri) fiind cea mai extinsă, mai fertilă și mai urbanizată, oferind cele mai importante surse de apă freatică, loc de amplasament edilitar, lejeritate și siguranță în locuire.

Relieful major este reprezentat de dealuri. În nordul orașului dealurile au înălțimi de 386 – 471 m, sunt teșite, au pante accentuate și declivitați mari. Înălțimile lor se termină prin suprafețe monoclinale cu mare deschidere (Dealul Furnicilor) cu aspect de poduri naturale (Dealul Piscului și Dealul Mierlei) sau cu succesiuni de înșeuări (Spinarea Câinelui și Dealul Cucului).

În sudul orașului dealurile sunt domoale, majoritatea având versanții terasați în agroterase. Această parte a orașului formează zona cu cel mai extins teren agricol, dar și zona cea mai bine împădurită și cea mai bine conservată.

Alături de aceste forme majore de relief, pe teritoriul orașului, pe ambele părți ale Târnavei Mari apare și o varietate de microforme de relief, cum ar fi: văile derazive, înșeuările în structuri argiloase, terasările antropice, văile scurte, orașele.

2.2. Rolul elementelor climatice

Caracteristicile elementelor climatice sunt determinate de către un complex de factori, între care se distinge poziția Mediașului în cadrul regiunii de podiș și în culoarul Târnavei Mari. Astfel, la atributele specifice climei țării noastre, continental – moderată de tranziție, se adaugă cele de podiș și de culoar, din care derivă o serie de consecințe.

Orașul se înscrie în climatul continental moderat cu o temperatură medie multianuală a aerului de 8,6°C. Cifra este deosebit de semnificativă. Media termică multianuală de peste 8°C reprezintă pentru Mediaș, un bilanț termic radiativ care favorizează cultivarea deopotrivă a leguminoaselor, plantelor tehnice, cerealelor pentru boabe, viței de vie, pomilor fructiferi, etc., în condiții climatice optime.

Temperaturile extreme care se înregistrează în zonă sunt obișnuite regiunilor deluroase din România (-17 – -24°C, iarna) și (28 – 32°C, vara).

Primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 8 octombrie, iar ultimul în jurul datei de 21 aprilie. Înghețurile timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară, apar cu un decalaj de 1-2 săptămâni față de datele medii. Durata medie a intervalului fără îngheț este de aproximativ 170 de zile. Zilele cu temperaturi medii pozitive sunt numeroase, 300 – 310 zile și numai 30 – 45 zile pe an au valori sub 0°C (zile de iarna). Perioadele de prelungit calm atmosferic se înregistrează în toate anotimpurile.

Vânturile au o manifestare neregulată în privința direcției, intensității, duratei și frecvenței. Circulația generală dominantă, vestică și nord-vestică, este echilibrată de către cea joasă, de culoar, estică și nord-estică, cu efecte benefice pentru evacuarea înspre aval a noxelor atmosferice.

2.3. Potențialul atractiv al surselor hidrografice

Zona Municipiului Mediaș face parte din bazinul hidrografic Mureș, rețeaua hidrografică de suprafață este formată din râul Târnava Mare, care reprezintă principalul curs de apă de suprafață ce străbate orașul de la est la vest pe o lungime de 7.5 km cu debitul variabil toamna – primăvara, debitul multianual fiind de 13,8 mc/s, alături de care apar pâraiele Buzd, Moșna, Ighiș, afluenți de partea stângă și Curciu, Păucea și Blăjel, afluenți de partea dreaptă ce au dimensiuni reduse atât ca lungime cât și ca suprafață. Lungimile acestora variază între 8 și 15 km.

Afluenții direcți de pe ambele maluri sunt scurți, agresivi, și dinamici numai în perioadele de ploi prelungite și mai ales ale acelora cu caracter torențial. În aceste situații ei deversează în Târnava Mare cantitatea de apă și un debit solid, impresionant, ce este depus în patul albiei majore, la gurile de vărsare și în domeniul luncii minore.

Aportul mai însemnat îl are Valea Moșnei. Ea ocupa cel mai mare bazin de recepție dintre văile afluente de la Medias. Are un curs permanent și drenează partea sudică și sud-estică a orașului. Celelalte (Wewern, Greweln, Ighiș, Buzd), doar simulează scurgerile permanente. În evoluția lor morfogenetică ele au dezvoltat proporții apreciabile pe care se înscrie o mare suprafață clădită a perimetrului urban.

Municipiul Mediaș este apărat de inundații de către patru baraje, două construite pe râul Târnava Mare (Baraj Zetea, Baraj Vânători) și două construite pe afluienții acestuia (Baraj Nemșa, Baraj Ighiș).

2.4. Potențialul biogeografic

Din punct de vedere floristic, Mediașul și zonele învecinate se încadrează în Regiunea Central Europeană și anume partea vestică a Districtului de vegetație al podișului din sud – estul Transilvaniei.

Condițiile fizico-geografice caracteristice au determinat structurarea întregii regiuni pe zone și etaje de vegetație, astfel: etajul pădurilor de foioase – păduri de fag și cele de gorun și zona vegetației de luncă – domeniul pajiștilor de luncă și domeniul zăvoaielor.

Pădurile de foioase ocupă versanții și culmile dealurilor din întreaga zonă, desfășurându-se între 300-500 m, fiind formate în principal din stejar brumăriu, stejar pufos și carpen, alături de care apar mai rar și gorunul, fagul, ulmul, frasinul, paltinul, jugastrul, alunul, salcia și altele.

Pajiștite ce apar aici au caracter secundar, sunt situate mai ales în zonele joase ale dealurilor, între 290 – 350 m, fiind alcătuite în special din păiuș roșu și iarba vântului. În arealul orașului pădurile formează șleauri, alcătuite din specii lemnoase reprezentate în special de fagacee și betulacee. Aici nu apar păduri pure și nici de stejar, speciile alcătuind asociații închegate, stabile și bine individualizate.

Vegetația specifică luncii este reprezentată de zăvoiul de luncă al Târnavei Mari, aici evindențiindu-se culturile agrigole și pajiștile secundare stepizate tipice. Întreaga luncă are un aspect tipic de stepă cu plante cu spini – caracteristice regiunilor mereu însorite, uscate și expuse la radiație, aici apărând și tufe scunde rămuroase și țepoase.

Vegetația naturală prezentată mai sus a fost puternic modificată datorită activităților umane, terenurile fiind în prezent utilizate pentru creșterea animalelor, cultura plantelor, exploatări forestiere și activități meșteșugărești și industriale și spatii de locuit.

Fauna este cea specifică mediului natural din zona municipiului. În apele curgătoare se găsesc scobarul și cleanul, iar în heleșteul amenajat în apropierea municipiului, în direcția Moșna, cresc carasul și crapul. Pe lângă apă trăiesc rața sălbatică, găinușa de apă, bâtlanul și stârcul cenușiu. Pădurile din jurul Mediașului adăpostesc: cerbi, căprioare, mistreți, vulpi, viezure, iepuri, veverițe, lupi și bursuci. Aici găsesc hrană și adăpost și o serie de păsări insectivore sau scurmătoare ca mierla, cucul, ciocănitorile, porumbeii și turturelele.

3. RESURSELE TURISTICE ANTROPICE

3.1. Potențialul atractiv vestigiilor și edificiilor istorice

Situată într-una din regiunile cele mai bogate în resursele țării, așezarea medieșeană are o existență multiseculară. Rezultatele cercetărilor arheologice și numeroasele documente istorice confirmă că încă din vechi timpuri, favorizată și de o poziție geografică bună, s-a desfășurat aici o activitate intensă agricolă, apoi și meșteșugărească și comercială.

Ca urmare a unor cercetări arheologice s-au scos la iveală vestigii aparținând epocii neolitice (5500-2500 î.e.n.). S-a descoperit, de asemenea, un topor din aramă din epoca eneolitică, păstrat într-un muzeu din Leipzig. Perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului (2500-1800 î.e.n.) îi aparțin și fragmentele ceramice de tip Coțofeni și două cești din ultima fază a aceleiași perioade, indicând astfel existența unei așezări de lungă durată, datând de la începutul mileniului II î.e.n.

Epocii bronzului și perioadei de tranziție spre epoca fierului (1800-800 î.e.n.) îi revin descoperirile de fragmente ceramice sau vase întregi de tip Wietenberg (Sighișoara) și Noua, găsite pe malul Târnavei Mari. În aceeași perioadă se încadrează și bordeiul cu vatră de foc aparținând culturii Wietenberg, descoperit în 1893, în sud-vestul municipiului, la „Baia de Nisip”, precum și un celt de bronz descoperit „Pe Cetățuie”, spre marginea de nord a orașului.

Descoperirile arheologice aparținând epocii fierului (800 î.e.n. – sec. I) sunt numeroase, astfel că din prima perioadă a acestei epoci (Hallstatt) datează întinsa așezare „Pe Cetățuie” și foarte probabil cimitirul de incinerație contemporan cu aceasta de pe locul numit „Lunca Ciorilor” (Kraehen-Wiesen). De aici provin vase bitronice păstrate în colecțiile muzeului local. Din necropolă au fost scoase la lumină vase cu proeminențe și caneluri, cărbune și oase incinerate. Resturi ceramice asemănătoare au fost găsite în mai multe zone ale orașului. Pe baza acestor descoperiri a fost indentificată o fază specifică din dezvoltarea primei epoci a fierului din Transilvania, denumită „cultura Mediaș”. Așezarea cunoaște în tot cursul epocii fierului o dezvoltare amplă, devenind un important punct strategic, fapt atestat de numeroasele lucrări de fortificație ce pot fi atribuite culturii La Tene dacice.

Tot epocii dacice îi aparțin și mormântul de inhumație descoperit în anul 1853, precum și tezaurul format din 53 de piese, majoritatea obiecte de argint (brățări, pandantive cu împletituri sau spirale, catarame, un lanț, cercei ș.a.), scos la lumină în viile de la est de oraș, în anul 1899.

În urma unui sondaj arheologic efectuat în anul 1953 în zona sud-vestică a localității, s-a găsit ceramică datată în secolele III-IV. În aceeași perioadă se încadrează și o urnă în formă de amforă, de culoare cenușie, cu două toarte, care conținea oase incinerate, descoperită în aceeași zonă. Toate cele menționate sunt dovezi certe ale continuității populației daco-romane pe aceste meleaguri. Lor li se adaugă restul de candelabru (sec. IV) descoperit la Biertan. Obiectul este constituit dintr-un disc de bronz (în care este înscrisă crucea monogramată a lui Hristos) de care atârnă o tăbliță de bronz (tabula ansata) purtând inscripția cu litere ajurate: „Ego Zenovius votum posui”, adică „Eu Zenovius am pus (această) danie”. Ambele piese făceau parte dintr-un candelabru confecționat, pe care Zenovius l-a dăruit probabil comunității creștine din fosta Dacie din epoca constantiniană. Alături de acesta, multe alte urme arheologice, mărturii toponimice și lingvistice sunt argumente care infirmă teoriile potrivit cărora Dacia a fost părăsită de populația ei la 271 e.n., odată cu retragerea armatei și administrației romane.

3.2. Edificii arhitectural-culturale

Cele mai importante obiective turistice ale municipiului Mediaș reprezintă cetatea medievală, castelul cu cele patru turnuri de apărare, muzee, biserici și monumente.

Lucrările fortificațiilor cetății medievale din Mediaș au început în jurul anului 1490 și s-a presupus terminarea acestei construcții undeva înainte de anul 1534. Construcția cetății dispunea de 2.400 metri de ziduri de apărare, care, la începutul secolului al XVIII-lea cuprindea trei porți principale, patru porți secundare și șaptesprezece turnuri și bastioane, din care au rămas în picioare aproximativ 1845 metri, împreună cu două porți principale, una secundară, șase turnuri și bastioane, un bastion păstrându-se fragmentar.

Principala cale de acces în oraș dinspre nord era Poarta străzii Pietruite (azi str. Johannes Honterus), apărată de turnul de poartă cu același nume. (Steingässertorturm), construit în anul 1507. Ultimul dintre turnurile rămase în picioare pe partea estică a cetății este Turnul Rotarilor, un turn de apărare de formă prismatică, transformat în locuință.

Între bastioanele Cizmarilor și Dogarilor a fost plasată una dintre cele mai importante porți ale orașului, Poarta străzii Zekesch (azi str. Mihai Viteazul). Deși astăzi nu mai există, îi este cunoscut aspectul dintr-o fotografie de la începutul secolului. Văzut din exterior, se presupune că turnul avea aspectul turnul porții străzii Pietruite și pe care îl are în prezent turnul porții Forkesch.

• Turnul Forkesch (Aurarilor), ridicat în primul deceniu al secolului al XVI-lea, a reprezentat unul dintre cele trei porți principale de acces în cetate. A fost construit ca și turn de apărare, de formă rectangulară, prevăzut cu goluri de tragere la cele trei niveluri ale sale și un drum de strajă din lemn la partea superioară. Turnul a fost îngrijit și apărat de una dintre cele mai importante bresle medieșene, și anume de către breasla aurarilor.

• Turnul Fierarilor (Schmiedgässer) a fost ridicat în secolul al XVI-lea. În anul 1641 sunt aduse modificări importante, într-o nișă a fațadei exterioare păstrându-se numele meșterilor constructori: Martin Petri și Petri Michaelis. Turnul prezintă numeroase elemente arhitecturale realizate în stil baroc. Turnul s-a aflat în grija breslei fierarilor.

• Turnul Pietrarilor (Steingässer) a fost construit la începutul secolului al XVI-lea, mai exact în anul 1507 (cu suma de 32 de florini). Turnul are o formă prismatică, cu un plan rectangular, însă construcția a suferit modificări majore de-a lungul timpului. În anul 1705 a suferit stricăciuni importante cauzate de asediul curuților, fiind refăcut în anul 1743, când au fost adăugate și panourile eliptice vizibile pe fațadele laterale. Turnul a fost dat în grija brelelor pietrarilor și zidarilor.

• Turnul Zekesch, ridicat în prima jumătate a secolului al XVI-lea, aproape identic cu T. Forkesch, atât din punct de vedere al arhitecturii, cât și al dimensiunilor, a fost demolat la începutul secolului al XX-lea.

• Castelul sau „Cetățuia", este un ansamblu arhitectural ce există din secolul al XV-lea situat în centrul orașului, în jurul Bisericii Evanghelice Sf. Margareta, pe o colină ce domină Piața Regele Ferdinand, fiind alcătuit, inițial, din două rânduri de ziduri și cinci turnuri de apărare.

În același ansamblu arhitectural se mai regăsesc: clădirea Primăriei vechi (atestată documentar în anul 1583), Casa parohială (datată la anul 1515) și Scara acoperită (executată în 1803).

În cursul secolelor XVII-XIX, prin construirea mai multor clădiri pe traseul celor două incinte, s-a ajuns la situația actuală în care se mai păstrează porțiuni din zidul interior precum și patru dintre turnurile de apărare: T. Clopotelor, T. Funarilor, T. Croitorilor și T. Mariei.

• Turnul Funarilor este prevăzut la ultimul nivel al turnului cu o serie de guri de aruncare construite deasupra unor console în relief, deasupra cărora există niște goluri de tragere. În ultimii ani, în turn a fost depozitată arhiva Bisericii Evanghelice „Sfânta Margareta".

• Turnul Clopotelor este situat pe partea de vest a fortificației având, la data ridicării sale rolul de turn de poartă. Este o construcție prismatică cu un acoperiș înalt, piramidal. Ultimul etaj este format dintr-o galerie exterioară din lemn, în interiorul căreia sunt găzduite clopotele bisericii, cel mai vechi fiind din 1449. Luând în considerare materialele de construcție precum și poziția față de zidul de incintă, turnul a fost construit la începutul sec. al XV-lea.

• Turnul Mariei se detașează de celelalte turnuri prin silueta elegantă și prin crenelurile sale. Construcția este simplă, având un parter ridicat peste o pivniță. Această încăpere este boltită semicilindric și are interiorul acoperit cu fresce databile la începutul sec. al XVI-lea. În încăperea de la primul etaj au existat picturi, un fragment al "Răstignirii pe cruce" fiind încă vizibil. Partea superioară a edificiului este construită din cărămidă și încheiată în formă denumită "în pupitru", având o singură parte aliniată spre interiorul cetății.

• Turnul Croitorilor, situat pe partea sudică a cetății, este tot un turn de apărare evidențiindu-se de cel al Funarilor prin forma mai alungită a gurilor de aruncare și prin lipsa ferestrelor de tragere de deasupra acestora. Turnul a fost încorporat, parțial, în edificiul primăriei vechi, reconstruit după 1583 cu fonduri cedate orașului de către principele Ștefan Bathory. Trei dintre încăperile sale au fost folosite, în cursul Evului Mediu, drept închisoare.

• Muzeul municipal este localizat în clădirea unei foste mănăstiri franciscane datând din sec. XV și este împărțit în trei secții de bază: istorie, etnografie-artă și științele naturii. Cele mai vechi colecții ale muzeului sunt din prima jumătate a secolului XIX, constituindu-se în "Mediascher Altmuseum" care funcționa pe lângă Gimnaziul Evanghelic din localitate. Din 1950 instituția funcționează sub denumirea de "Muzeul Raional Mediaș", iar din 1968 sub aceea de "Muzeul Municipal Mediaș". Patrimoniul Muzeului Municipal Mediaș este constituit din peste 15.000 piese, unele dintre ele fiind considerate ca având valoare de patrimoniu național. Din această categorie fac parte piese precum: ceramică arheologică, produsele de argint din tezaurele dacice descoperite la Șeica Mică și Mediaș, obiecte, steme, sigilii și lăzi care au aparținut breslelor medieșene, piese de port popular românesc, german și maghiar cu specific pentru zona Târnavei Mari, precum și colecții de carte veche și tablouri.

• Deasupra bisericii Sf. Margareta se află Turnul Trompeților care a fost încadrat de patru turnuri mici de colț, turnuri care simbolizau dreptul orașului de a pronunța și a pune în fapt pedeapsa capitală (jus gladii). Turnul are o înălțime de 68,5 m și o deviație pe axă de 2,28 m de la verticală, datorată unor erori constructive, înscriindu-se între primele 12 construcții de acest gen din lume. În decursul existenței sale turnul a fost supus la numeroase reparații, iar în perioada 1927-1930, pentru a se evita accentuarea înclinării sale, acesta a fost cămășuit, atât în interior cât și în exterior, cu o centură de beton armat pe porțiunea primelor trei etaje.

• Piața Mare (Grosser Marktplatz), actuala P-ța Regele Ferdinand I, a reprezentat întotdeuna principală piață a așezării, amplasată în zona de sud a Castelului, fiind locul în care se desfășura și târgul anual menționat încă din anul 1507, la 13 iulie, sub denumirea de „Medwischer Margarethi”. Numeroase construcții civile ridicate în piața centrală a orașului au o vechime considerabilă, datate în perioada secolelor XVI-XVII, cu puternice influențe ale Renașterii transilvănene și ulterior ale barocului, însă la numeroase edificii se regăsesc diverse elemente arhitecturale specifice stilului gotic. O imagine expresivă asupra Pieței Mari este oferită și de afirmațiile călătorului turc Evila Celebi. Prezent la Mediaș în anul 1661 acesta menționa că: „… în mijlocul orașului se află un maidan larg. Acolo se află stâlpii de execuție și o spânzurătoare […]. În târg și în bazarul orașului, lumea făcea vânzări și cumpărări. […]. Are o piață așa de ordonată, că nu se poate descrie. Și aici, negoțul îl fac fetele și femeile. Se găsesc mărfuri prețioase din toate țările, […] de aceea, toți locuitorii de aici sunt negustori și oameni de afaceri foarte bogați.”

În ansamblul său, Piața Mare a reprezentat dintotdeuna un loc de desfășurare a evenimentelor publice de orice natură, de la pedepse și execuții, activități comerciale și târguri, până la diverse festivități și sărbători ale întregii comunități.

3.3. Edificii religioase

• Biserica Sf. Margareta a fost atestată documentar în anul 1447, construcția ei fiind finalizată în anul 1482. Noua biserică a fost trecută, în anul 1545, din proprietatea călugărilor benedictini în aceea a comunității evanghelice luterane, fiind centrul vieții spirituale a comunității săsești locale. Reparațiile din anul 1970 au scos la lumină frescele existente pe peretele nordic al navei centrale. Altarul triptic, datând din sec. al XV-lea, impresionează prin cele opt scene din ciclul patimilor lui Isus, pictura centrală fiind o ilustrare a temei „Isus pe cruce în care fundalul reprezintă un peisaj al orașului Viena (în locul tradiționalului Ierusalim). Partea superioară a altarului este decorată cu o dantelărie din lemn aurit, realizată în stil gotic târziu (flamboiant) și cu trei statuete din lemn reprezentându-i pe Măria, Ioan și Isus răstignit.

În spatele altarului sunt amplasate opt pietre de mormânt sculptate, între care și cea aparținând poetului umanist medieșan Christian Schaesaeus, fost prim-preot al bisericii.

În nava sudică există un amvon gotic din piatră, înzestrat, în anul 1679 cu un baldachin baroc.

Orga bisericii, decorată și ea în stil baroc, a fost mărită și modificată de-a lungul timpului, ultima dată în 1929, cu ocazia consolidării Turnului Trompeților. Biserica a fost înzestrată cu numeroase obiecte de artă de factură religioasă sau laică. Cel mai vechi obiect este cristelnița din bronz masiv datând din sec. al XlVlea. De asemenea, biserica dispune de o interesantă colecție de obiecte de cult, realizate de meșteri aurari, precum și de o valoroasă și bogată colecție de covoare anatoliene.

• În partea de est a Bisericii "Sf. Margareta", în afara primei incinte fortificate, se situează două clădiri incluse complexului bisericesc: fosta casă parohială și o altă casă, acestea fiind încadrate ca și construcții la sfârșitul secolului al XV-lea – începutul sec. al XVI-lea. Această încadrare s-a făcut ținând cont de existența unei ferestre gotice târzii. Casa parohială este o construcție atașată Turnului Mariei în direcția est, fiind situată între cele două incinte de apărare.

• Biserica Franciscană, situată pe strada Castelului nr. 1, este o construcție ce datează din perioada secolului al XV-lea. Această biserică este construită în stil gotic cu o bogată decorație interioară. Corpului bisericii, prevăzut cu boltă în plasă în nord, îi este atașată o sacristie deasupra căreia se ridica turnul bisericii, folosit ca și turn de apărare al cetății în trecut. Sub cor și capelă se afla cripte care datează din secolul al XVII-lea, cu finalizarea lucrărilor de construcție între anii 1500-1515. Există dovezi conform cărora în anul 1444 biserica se afla în posesia călugărilor franciscani. Din etapa gotică a monumentului s-au păstrat: fațada de vest cu un portal geminat, gotic târziu, corul în care se afla o frumoasă ușă gotică cu un chenar cu baghete încrucișate, cele patru ferestre ale corului precum și sacristia, la parterul căreia se păstrează doua ancadramente gotice târzii. Portalul geminat de pe fațada de vest prezintă analogii cu un portal asemănător din vestul bisericii din Biertan, localitate situată la 25 Km de Mediaș. În 1523 este menționată în documente „Monasterium Megyes".

• Biserica greco-catolică este cu hramul Înălțarea Domnului reprezintă prima biserică românească de zid construită în zona intramuros a orașului, fiind rezultatul creșterii continue a numărului de credincioși greco-catolici din Mediaș. Situată pe strada Mihai Viteazul nr. 7, este un monument realizat în stil clasic, ce datează de la începutul secolului al XIX-lea. Fără a avea elemente artistice deosebite în interior, prin articularea bogată a pereților navei, biserica oferă o ambianță plăcută. Construcția se datorează episcopului unit Ioan Bob, cel care a ctitorit edificiul în anul 1826.

• Catedrala Ortodoxă a fost construită în afara zidurilor cetății, pe locul cunoscut înainte sub denumirea de Piața lemnelor. Lucrările de construcție au fost executate între anii 1929 și 1935.

Lăcașul de cult a fost realizat într-un stil arhitectural specific tradiției și influenței bizantine, cu un plan triconc, absidă semicirculară la interior și poligonală la exterior, iar careul central fiind dominat de o cupolă amplă. Fațada vestică cuprinde portalul impresionant de acces, plasat între două turnuri clopotniță.

• Sinagoga a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, în capătul străzii Klettengasse (azi M. Kogălniceanu). Edificiul prezintă un plan în formă de T și a fost conceput într-un stil eclectic cu influnțe orientale. Fațada vestică este realizată cu un atic în formă de trepte, tot aici realizându-se și accesul printr-un portic flancat de coloane masive dublate. Sala de rugăciuni se prezintă sub forma unei nave boltite semicilindric, care este prevăzută cu o tribună pe trei dintre laturi, iar chivotul, de formă semicirculară, flancat de acrotere peste care sunt suprapuse stele ale lui David, este plasat în partea estică. Decorul pictural se compune din elemente repetitive, reprezentând stele ale lui David, menore cu șapte brațe, tore și peisaje fanteziste.

3.4. Evenimente culturale

Ca fiecare oraș medival, Mediașul are o mulțime de sărbători istorice importante, iar localnicii le celebrează în fiecare an prin organizarea anumitor evenimente culturale. Aceste evenimente sunt o mare atracție și pentru turisti, fiind foarte interesați de tot ce înseamnă cultură, tradiții, dar și de petrecere a timpului liber în regiunea pe care o vizitează.

Pe parcursul anului 2018 vor avea loc 68 de evenimente culturale în municipiul Mediaș, evenimente care să se adreseze tuturor categoriilor de vârste, fie că se vor petrece în cadrul instituțiilor pe care Direcția de Cultură le are în subordine sau care aparțin Primăriei, fie se vor desfășura în aer liber. Pe lângă evenimentele culturale tradiționale, Direcția de Cultură a introdus evenimente noi, pentru a vedea care sunt gusturile localnicilor și cum ar putea întâmpina așteptările acestora.

• Ziua de 3 iunie, cunoscută ca și „Ziua Mediașului”, este cu siguranță cel mai important eveniment din istoria orașului, fiind sărbătorită prima atestare documentară. Pe tot parcursul anului, la Mediaș au loc diferite evenimente culturale și artistice dedicate acestui moment important din istoria orașului, iar această sărbătoare va fi pe deplin „punctul culminant” al acestor manifestări.

• Festivalul „Mediaș – cetate medievală, târg de meșteșuguri vii”, ediția a XIV-a va avea loc în luna iulie, la care sunt invitați toți medieșenii, dar și oaspeți din țară sau din străinătate. Programul festivalului este unul variat, care include manifestări ce se adresează tuturor categoriilor de vârste, de la ateliere meșteșugărești și spectacole de teatru, la concerte și expoziții. În piața centrală se vor organiza ateliere meșteșugărești, spectacole de teatru, muzică și dans, iar spectatorii vor avea ocazia să viziteze și un târg de meșteșuguri, la care vor participa peste 70 de comercianți. Atelierele de meșteșuguri vii își propun să reînvie tradiția vechilor îndeletniciri din perioada medievală, prin intermediul unor ateliere tematice, ca de exemplu atelier de pietrar, atelier de olar, atelier de heraldică etc. Nu va lipsi nici animația stradală, care va include statui vivante, demonstrații de lupte între cavaleri, dansuri medievale ale domnițelor, bufoni și păpuși uriașe.

• Un eveniment important pentru cei pasionați de muzica folk este festivalul „Concurs de Muzică Folk – Mediaș Cetate Seculară”, promovând astfel muzica folk și poezia, valorile culturale, artistice, morale și tradițiile populare românești și universale. Acesta se organizează în luna decembrie a fiecărui an, urmând ca 2018 să găzduiască a 35-a ediție.

• Jocul tradițional de Țuru datează din anul 1926 și este nelipsit din obiceiurile practicate în municipiul Mediaș, la eveniment luând parte atât jucători dedicați, cât și admiratori ai jocului, alături de sute de spectatori. Evenimentul se desfășoară în fiecare an în prima zi de Paște, pe strada Stejarului din cartierul Moșnei. Manifestarea cuprinde și un program de cântece și dansuri populare, susținut de artiști locali.

•

•

•

BIBLIOGRAFIE

Avram, A. (2006). Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Mediaș. Centru istoric. Sibiu: Muzeul Național Brukenthal.

Avram, A., & Giura, L. (1985). Mediaș – Mic ghid turistic. București: Sport-Turism.

Institutul Național de Statistică. (2018, Ianuarie 10). Preluat de pe www.http://statistici.insse.ro/shop/.

Ionescu, Ș. (2003). Mediaș – Trasee turistice. Mediaș: Crisserv.

Ionescu, Ș. (2004). Mediaș. Monumente medievale. Honterus Sibiu.

Pop, G. (2001). Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Primăria Municipiului Mediaș. (2012). Plan Urbanistic General. Mediaș.