1 Plumbot ă Maria-Patricia 1. INTRODUCERE 1.1. No țiuni introductive 1.1.1. Aspecte privind cadastrul general Conform Legii cadastrului și Publicit… [601631]
1 Plumbot ă Maria-Patricia
1. INTRODUCERE
1.1. No țiuni introductive
1.1.1. Aspecte privind cadastrul general
Conform Legii cadastrului și Publicit ății imobiliare (Legea nr.7/1996): “Cadastrul general
este un sistem unitar și obligatoriu de eviden ță și inventariere sistematic ă a bunurilor imobile de pe
teritoriul întregii ță ri, din punct de vedere cantitativ, calitativ si ju ridic, indiferent de destina ția lor și
de proprietar, prin care se realizeaz ă identificarea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre și pe
hărti si planuri cadastrale.”
Cadastrul general are urm ătoarele caracteristici:
• Este obiectiv , pentru c ă exprim ă realitatea din teren;
• Este unitar , pentru c ă se execut ă dupa instruc țiuni și normative unice și folose ște un limbaj
unic, atât pentru utilizator, cât și pentru beneficiar;
• Este dinamic , pentru c ă exprim ă realitatea natural ă în continu ă schimbare, ceea ce impune
necesitatea unei între țineri permanente;
• Este general , pentru c ă satisface cerintele de baz ă pentru toate sectoarele economiei
na ționale;
• Este obligatoriu , pe întreg teritoriul ță rii, pentru proprietarii de bunuri imobile și pentru
toate institu țiile care gestioneaz ă bunurile imobile;
• Are caracter istoric , pentru c ă ține seama de legit ățiile sociale, mai ales prin caracterul
propriet ății, care diferen țiaz ă o societate de alta;
• Este perfectibil , penru c ă ofer ă posibilitatea folosirii mijloacelor de automatizar e a
proceselor de culegere si prelucrare a datelor, de ob ținere a documentelor finale si de
între ținere, prin crearea sistemului informatic cadastral .
1.1.2. Rolul cadastrului general
Cadastrul având un caracter istoric rolul s ău evolueaz ă de la o epoc ă la alta, de la o societate
la alta, în func ție de obiectivele stabilite. Astfel, ini țial a avut doar un rol de inventariere a bunurilor
imobile ca întindere, pentru stabilirea impozitelor fiscale, sau ulterior pentru colectivizarea
agriculturii etc. În prezent, rolul și con ținutul s ău trebuie s ă corespund ă etapei actuale și de
perspectiv ă a dezvolt ării economiei na ționale si deci, s ă furnizeze date reale cu privire la:
2 Plumbot ă Maria-Patricia
• Proprietarii de bunuri imobile și înscrierea lor în registre cadastrale și c ărti funciare;
• Întinderea, configura ția și pozi ția bunului imobil, precum și a folosin ței lui, raportat ă la
destina ția ini țial ă;
• Categoria de calitate a terenurilor, ținând seam ă de procesele mari pedogenetice, de
lucr ările de amenajare existente sau necesare, de bonita trea solurilor și a categoriilor de
folosint ă, de posibilit ățiile de mecanizare oferite pentru lucr ările specifice etc.
• Resursele funciare și materialul documentar necesar introducerii, sau s coaterii din circuitul
agricol a terenurilor;
• Elemente calitative necesare evalu ării bunurilor imobile etc.
1.1.3. Scopul realiz ării cadastrului
Lucr ările de cadastru se execut ă cu scopul de a pune la dispozi ția celor interesa ți, în orice
moment, date reale si complete referitoare la bunur ile imobile, pentru a contribui la:
• Reglementarea situa ției juridice a bunurilor imobile și înscrierea lor in cartea funciar ă, în
vederea realiz ării publicit ății imobiliare;
• Crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitul ui fiscal;
• Identificarea juridic ă a resurselor funciare;
• Furnizarea elementelor necesare pentru întocmirea s tudiilor și proiectelor privind
sistematizarea teritoriului și a localit ățiilor, precum și pentru alegerea amplasamentelor
diferitelor obiective industriale și social- culturale;
• Întocmirea documenta țiilor pentru scoaterea terenurilor din circuitul ag ricol;
• Cunoa șterea terenurilor aflate in administrarea ministere lor sau departamentelor din diferite
sectaoare ale economiei na ționale, precum și a modului de folosire a acestora în raport cu
destina ția lor ini țial ă;
• Ob ținerea de date reale cu privire la starea fondului c ăilor de comunica ții (drumuri, c ăi
ferate, str ăzi etc.), necesare pentru planificarea lucr ărilor de între ținere;
• Cunoa șterea și inventarierea fondului imobiliar- edilitar și a st ării acestuia;
• Cunoa șterea si inventarierea fondului silvic, pentru amen ajarea și exploatarea ra țional ă a
pădurilor;
• Cunoa șterea și inventarierea fondului apelor, pentru amenajarea și regularizarea cursurilor
de apa, pentru cunoa șterea zonelor supuse pericolului inunda țiilor, precum și pentru
folosirea eficint ă a poten țialului apelor;
3 Plumbot ă Maria-Patricia
• Cunoa șterea și inventarierea și eviden ța terenurilor cu subsoluri care con țin diverse boga ții
minerale sau petrolifere;
• Protec ția mediului înconjur ător;
• Realizarea de baze de date cadastrale necesare b ăncilor de date urbane și sistemelor
informa ționale ale teritoriului.
1.1.4. Importan ța cadastrului general
Importan ța cadastrului general const ă în faptul c ă acesta furnizeaz ă date reale privitoare la
bunurile imobile (pozi ție, m ărime, folosin ță , proprietar), necesare in toate ramurile economiei
na ționale.
În acela ș timp, cadastrul este, pentru economia de pia ță , un instrument deosebit de important,
pentru c ă furnizeaz ă documentele care dau siguran ță tranzac țiilor care au loc pe pia ța bunurilor
imobile.
De asemenea, importan ța lucr ăriilor de cadastru este de prim ordin pentru întocm irea
sistemelor informa ționale ale teritoriului, capabile s ă furnizeze rapid date reale tuturor organismelor
de gestionare si planificare a bunurilor imobile di n sectoarele importante ale economiei na ționale
(T ămâioag ă, 2005).
1.1.5. Entit ăți de baz ă
Sistemul de eviden ță al cadastrului general apeleaz ă in mod current la o serie de no țiuni
elementare definite astfel (Legea 7/91):
• Parcela , ca suprafa ță de teren ocupat ă cu aceea ș categorie de folosin ță ;
• Construc ția , respectiv o cl ădire cu o utilizare distinct ă;
• Proprietarul , persoan ă fizic ă sau juridic ă, titular ă in exclusivitate sau în indiviziune a
dreptului real asupra corpului de proprietate supus înscrierii.
Privitor la prima entitate reamintim alte dou ă no țiuni de asemenea oficiale:
• Corpul de proprietate , una sau mai multe parcele ce apar țin aceluia ș proprietar;
• Imobilul , una sau mai multe parcele al ăturate, cu sau far ă construc ții, apar ținând aceluia și
proprietar (Bo ș și Iacobescu, 2009).
4 Plumbot ă Maria-Patricia
1.1.6. Aspectele cadastrului
Pentru cunoa șterea complet ă și sistematic ă a bunurilor imobile, cadastrul general realizeaz ă
eviden ța acestora dup ă urm ătoarele aspecte:
• Cantitativ
• Calitativ
• Juridic
Aspectul cantitativ al cadastrului se refer ă la determinarea prin m ăsuratori a pozi ției,
configura ției și m ărimii suprafe țelor de terenuri pe categorii de folosin ță și pe proprietari, precum și
la determinarea construc țiilor, în func ție de m ărimea suprafe ței de teren pe care acestea sunt
amplasate, de numarul de nivele și de proprietarii lor. Aspectul cantitativ al cadas trului se realizeaz ă
prin func ția tehnic ă a cadastrului.
Aspectul calitativ al cadastrului realizeaz ă cunoa șterea poten țialului productiv al terenurilor,
precum și a caracteristicilor calitative ale construc țiilor. Pentru terenuri, apectul calitativ al
cadastrului se realizeaz ă prin bonitarea cadastral ă a solurilor dup ă gradul de fertilitate si a
categoriilor de folosin ță dup ă caracteristicile lor productive.
Dup ă executarea lucr ărilor de bonitare, aspectul calitativ al cadastrulu i se completeaz ă și cu
date privind stadiul degrad ării terenurilor, precum și cu cele privind terenurile amenajate prin lucr ări
de îmbun ăta țiri funciare (iriga ții, îndiguiri, desec ări, combaterea eroziunii solului etc.)
Aspectul calitativ pentru fondul c ăilor de comunica ții se refer ă, pentru drumuri la:
importan ță , natura îmbr ăcămin ții și starea ei, la num ărul benzilor de circula ție, parc ări, folosin țe pe
zonele de protec ție, starea podurilor, a viaductelor și a lucr ărilor de art ă (ziduri de sprijin, drenuri,
taluzuri) etc.
Aspectul juridic al cadastrului se refer ă la proprietari și regimul juridic al construc țiilor cu
diferite destina ții și folosin țe, la proprietari și dreptul de proprietate funciar ă și la situa ția juridic ă a
fondului funciar.
1.1.7. Func țiile cadastrului
Celor trei aspecte, cantitativ, calitativ și juridic, le corespund din punct de vedere al real iz ării
practice, trei func ții: func ția tehnic ă, func ția economic ă și func ția juridic ă.
Func ția tehnic ă a cadastrului const ă in realizarea urm ătoarelor lucr ări:
• Stabilirea și marcarea în teren, prin borne tip cadastral, a ho tarelor teritoriilor administrative
(comunale, or ăș ene ști și municipale), prin opera țiunea de delimitare;
5 Plumbot ă Maria-Patricia
• Identificarea și marcarea prin borne a perimetrelor construibile a le localit ăților și ale vetrelor
de sat;
• Identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor terenurilor soci et ăților de stat și agen ților
care de țin terenuri agricole;
• Identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor terenurilor care apar țin asocia ților cu
caracter particular;
• Identificarea și marcarea pe teren a perimetrelor zonelor industri ale;
• Identificarea limitelor propriet ăților private dintr- un teritoriu administrativ;
• Efectuarea m ăsur ătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;
• Întocmirea planurilor cadastrale;
• Numerotarea cadastral ă a sectoarelor cadastrale (tarlalelor sau cvartalel or), a corpurilor de
proprietate și a parcelelor de pe teritoriul administrativ respe ctiv;
• Calculul ariei suprafe țelor pe întreg teritoriul administrativ, pe sectoar e cadastrale, pe corpuri
de proprietate și pe parcele;
• Întocmirea registrelor cadastrale și a situa țiilor de sintez ă;
• Între ținerea cadastrului (planuri, registre, fi șe, situa ții de sintez ă).
Func ția economic ă a cadastrului const ă in realizarea urm ătoarelor lucr ări:
• Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitat e;
• Eviden ța terenurilor agricole în func ție de stadiul degrad ării și de factorii care au provocat-o;
• Eviden ța terenurilor amenajate prin lucr ări de îmbun ătățiri funciare (iriga ții, desec ări,
îndiguiri, combaterea eroziunii solului etc.)
• Eviden ța terenurilor care necesit ă lucr ări de îmbun ătățiri funciare si tipul acestora;
• Eviden ța cl ădirilor dup ă materialul de construc ție, dotare cu instala ții, confort, grad de uzur ă
etc.
Prin func ția sa economic ă, cadastrul general reprezint ă un instrument important pentru
organizarea, conducerea și planificarea produc ției agricole, precum și pentru cunoa șterea, folosirea
ra țional ă, conservarea și dezvoltarea construc țiilor, p ădurilor, apelor și terenurilor cu destina ție
special ă din țara noastr ă.
Func ția juridic ă a cadastrului trebuie s ă asigure identificarea corect ă a proprietarilor de
terenuri și construc ții, precum și înscrierea acestora în documentele cadastrului ge neral și în c ărțile
funciare, pe baza drepturilor și actelor juridice pe care se întemeiaz ă proprietatea. Înscrierea în
cartea funciar ă a proprietarilor și a drepturilor reale asupra terenurilor și construc țiilor se face în
6 Plumbot ă Maria-Patricia
scopul eviden ței juridice, deci, cui apar ține bunul imobil și ce de ține fiecare cet ățean pe teritoriul
ță rii, asigurându-se astfel publicitatea imobiliar ă (T ămâioag ă, 2005).
1.2. Sisteme informa ționale specifice domeniului de activitate
1.2.1. Generalit ăți
Sistemele informa ționale specifice domeniului de activitate au ca obi ect de studiu terenurile
și construc țiile care au o destina ție economic ă bine stabilit ă. În func ție de interesele generale ale
statului și de nevoile specifice anumitor ramuri ale economie i na ționale, ministerele, departamentele
sau alte organisme centrale, care administreaz ă sau de țin terenuri și construc ții, îsi pot organiza
eviden țe cadastrale specifice, cu obliga ția (conform legilor 59/1974 și 7/1996, modificat ă), de a
folosi ca date de baz ă cu privire la suprafe țe, categorii de folosin ță și proprietari, numai cele stabilite
în documentele cadastrului general.
Aceste sisteme informa ționale specifice domeniului de activitate sunt orie ntate practic pe
cele dou ă grupe de folosin ță ale fondului funciar, respectiv, grupa folosin țelor agricole și grupa
folosin țelor neagricole, precum și pe principalele categorii de folosin ță . Ca urmare, se întâlnesc
urm ătoarele sisteme informa ționale: cadastrul fondului agricol, cadastrul fondu lui forestier,
cadastrul fondului apelor, cadastrul fondului imobi liar-edilitar și cadastrul terenurilor cu destina ție
special ă. Num ărul acestor cadastre, cu prec ădere cel al cadastrului terenurilor cu destina ție special ă,
este mai mare, sau mai mic, in func ție de nivelul de dezvoltare economic ă al fiec ărei societ ăți.
Cadastrul fondului agricol are ca obiect de studiu terenurile cu folosin țe agricole (terenuri
arabile, p ăsuni, fâne țe, vii și livezi), precum și construc țiile care le deservesc. Acest cadastru se
ocup ă cu eviden ța și inventarierea terenurilor agricole pe categorii și subcategorii de folosin ță ,
categorii de terenuri și clase de bonitare, a construc țiilor care le deservesc, precum și a
propreiatarilor acestora. Lucr ările pentru intorducerea și între ținerea acestui cadastru sunt
coordonate de Agen ția Na țional ă de Cadastru și Publicitate Imobiliar ă (ANCPI), prin Oficiile din
fiecare jude ț (OCPI-uri), iar execu ția este f ăcut ă de persoane fizice și juridice de specialitate,
autorizate de ANCPI.
Cadastrul fondului forestier are ca obiect de studiu terenurile acoperite cu p ăduri și cu
vegeta ție forestier ă, precum și a construc țiilor aferente. El se ocup ă cu eviden ța și inventarierea
acestor terenuri și a construc țiilor care le deservesc, în vederea exploat ării ra ționale a p ădurilor,
precum și a consolid ării și dezvolt ării p ădurilor tinere, în cadrul amenajamentelor silvice.
7 Plumbot ă Maria-Patricia
Lucr ările acestui cadastru sunt coordonate de c ătre Regia Na țional ă a P ădurilor din cadrul
MAAM, prin inspectoratele silvice teritoriale, ocoa le silvice și ICAS-uri și sunt executate de
persoane sau firme de specialitate private, autoriz ate de ANCPI.
Cadastrul fondului apelor are ca obiect de studiu terenurile acoperite cu ap e și ape cu stuf,
precum și construc țiile care le deservesc. El se ocup ă cu eviden ța și inventarierea sistematic ă
cantitativ ă și calitativ ă a acestor construc ții, a apelor, precum și a lucr ărilor de amenajare, folosire
ra țional ă și de protec ție a acestora. Lucr ările acestui cadastru sunt coordonate de Compania
Na țional ă Apele Române din Ministerul Apelor și Protec ției Mediului (MAPM), prin serviciile de
specialitate din direc țiile sucursalelor bazinale și sunt executate, in general, de persoane sau firme de
specialitate private autorizate de c ătre ANCPI.
Cadastrul fondului imobiliar-edilitar mai este denumit uneori cadastrul fondului urban și
rural. Obiectul de studiu al acestui cadastru este format din terenurile cu construc ții, construc țiile,
cur țile, precum și toate celelalte folosin țe care se încadreaz ă în categoria de folosin țe Cur ți
construc ții. Acest cadastru se ocup ă cu eviden ța și inventarierea acestor terenuri și a imobilelor din
localita ți pe proprietari, precum și a instala țiilor și a re țelelor edilitare, atât din punct de vedere
cantitativ cât și calitativ. Lucr ările acestui cadastru sunt coordonate de c ătre Direc ția de cadastru din
cadrul Ministerului Lucr ărilor Publice, Transporturilor, și Locuin ței (MLPTL) și sunt executate, in
general, de speciali ști sau firme de specialitate private, autorizate de Oficiul Na țional de Cadastru,
Geodezie și Cartografie, finan țarea fiind asigurat ă de la buget, prin intermediul administra țiilor
locale.
Cadastrul terenurilor cu destina ție special ă. Sub aceast ă denumire sunt grupate o serie de
cadastre speciale, care au ca obiect eviden ța și inventarierea terenurilor care se gasesc în
administrarea sau folosin ța direct ă a anumitor ministere, departamente sau întreprinde ri de stat, puse
la dispozi ția acestora de c ătre stat, pentru anumite scopuri. Astfel de terenur i sunt cele destinate
transporturilor (drumurilor, c ăilor ferate, porturilor și aeroporturilor) exploat ărilor miniere,
exploat ărilor petroliere, ap ărării ță rii etc. Din grupul cadastrelor terenurilor cu dest ina ție special ă fac
parte: cadastrul c ăilor ferate, cadastrul minier, cadastrul drumurilor etc. Lucr ările acestor cadastre
sunt coordonate de speciali știi din serviciile de specialitate ale acestor mini stere și sunt execuatate
de speciali ști (persoane sau firme private), autoriza ți de ANCPI (T ămâioag ă, 2005).
8 Plumbot ă Maria-Patricia
1.2.2. Cadastrul drumurilor
Cadastrul drumurilor este definit ca fiind un subsi stem al cadastrului general, prin care se
realizeaz ă eviden ța și inventarierea sistematic ă a bunurilor imobile administrate de Administra ția
Na țional ă a Drumurilor (AND) sau de ținute de diferi ți proprietari, sub aspect tehnic, economic și
juridic.
Obiectul cadastrului fondului drumurilor îl constit uie: drumurile publice, din care fac parte
integrant ă: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelu rile, construc țiile de ap ărare și
consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclisti, l ocurile de parcare și sta ționare, planta țiile rutiere,
indicatoarele de semnalizare rutier ă și alte dot ări pentru siguran ța circula ției, precum și terenurile
care fac parte din zona drumului (spa țiile verzi dintre benzile de circula ție sau dintre partea
carosabil ă și trotuar, benzile de teren rezervate pentru circul a ția tramvaielor, tractoarelor, c ăru țelor
etc.) și terenurile care alc ătuiesc zonele de siguran ță , mai pu țin zonele de protec ție. De asemenea
sunt asimilate ca f ăcând parte din drum cl ădirile de serviciu și orice alte construc ții, amenaj ări sau
instala ții destinate ap ărării sau exploat ării drumului, inclusiv terenurile aferente.
Scopul cadastrului fondului drumurilor îl constitui e realizarea eviden ței și inventarierii
bunurilor imobile administrate de AND sau de ținute de diferi ți proprietari, sub aspect tehnic,
economic și juridic, cuprinderea într-o form ă unitar ă a reglement ărilor, c ăilor și metodelor de
executare și de organizare a acestuia, furnizarea datelor pent ru realizarea Bazei de Date Tehnice
Rutiere, precum și corelarea acestui cadastru cu lucr ările necesare înscrieii în documentele tehnice
ale cadastrului general și în documentele de publicitate imobiliar ă (T ămâioag ă, 2005).
Clasificarea drumurilor se realizeaz ă pe baza mai multor criterii.
Din punct de vedere al folosirii și al administr ării lor , drumurile se împart în:
• Drumuri publice , destinate satisfacerii cerin țelor de transport rutier ale întregii
economii na ționale și ale popula ției și care sunt gospod ărite de organele centrale sau
locale ale administra ției de stat. Drumurile publice îsi p ăstreaz ă categoria din care fac
parte considerându-se f ără întrerupere și în traversarea localit ăților numai c ă pe
aceste por țiuni servesc ca str ăzi;
• Drumuri de exploatare , destinate satisfacerii nevoilor proprii de transp ort ale
societ ăților comerciale, diferitelor persoane juridice și particulare și sunt gospod ărite
de organiza țiile care le au în administrare sau în proprietate. Acestea sunt c ăi rutiere
construite sau amenajate în scopul gospod ăririi fondului forestier și transportului
materialului lemnos, asigur ării accesului la exploat ările z ăcămintelor de substan țe
9 Plumbot ă Maria-Patricia
minerale utile, exploat ării și între ținerii sistemelor de hidroameliora ții și iriga ții,
culturilor agricole etc.
Din punct de vedere func țional , drumurile se împart în:
• Drumuri publice de interes republican în care intr ă autostr ăzile (DA) și drumurile
na ționale (DN).
Acestea asigur ă leg ătura dintre capitala t ării și ora șele re ședin ță de jude ț și municipii sau
alte localit ăți importante, precum și ță rile vecine;
• Drumuri publice de interes local care cuprind drumurile jude țene (DJ),
comunale(DC), str ăzi (DS). Acestea asigur ă leg ătura dintre ora șele, comunele și
satele aflate în jude ț sau cu cele din jude țele învecinate, precum și cu g ările,
aeroporturile etc. Str ăzile constituie drumuri publice din interiorul loca lit ăților;
• Drumuri de exploatare (DE) și anume drumurile agricole, forestiere, petroliere,
miniere, precum și alte drumuri legate direct la re țeaua drumurilor publice.
Gradarea drumurilor se face prin sistemul kilometri c și hectometric folosind marcajul.
Originea s-a stabilit conven țional în Bucure ști, în Pia ța Sf. Gheorghe și este marcat ă printr-o fântân ă
artezian ă și o roz ă a vânturilor. Toate drumurile sunt m ăsurate și marcate prin pietre kilometrice
plecând de la punctul zero, iar între kilometri sun t materializa ți hectometri prin borne mai mici cu
înscris pe ele. Drumurile derivate din drumurile pr incipale sunt kilometrate de la drumul principal,
acesta constituind originea drumului derivat. Drumu rile sunt codificate dup ă categoria de folosin ță
(drum na țional, drum local, drum de exploatare etc.), primin d totodat ă un num ăr cadastral în func ție
de zona în care se afl ă (Vorovencii și P ădure, 2010).
1.3. Planul cadastral
1.3.1. Aspecte generale. Caracteristici
Introducerea cadastrului în România reprezint ă obiectivul principal al întregii activit ăți din
domeniu în vederea realiz ării unei eviden țe de tip cadastral al întregului fond funciar. În a cest scop
ar urma ca pe fiecare din cele aproximativ 3150 de Unit ăți Administrative Teritoriale (UAT) s ă se
întocmeasc ă o documenta ție cadastral ă, complex ă, care se înainteaz ă la cartea funciar ă pentru
realizarea publicit ății imobliare.
Piesa principal ă a acestor documenta ții o constituie planul cadastral de baz ă.
Conform ordinului 634/ 13 octombrie 2006 : “Planul cadastral de carte funciar ă este un
document tehnic, întocmit în sistem de coordonate s tereografic 1970, care con ține limitele
10 Plumbot ă Maria-Patricia
imobilelor și ale construc țiilor permanente înscrise în cartea funciar ă, num ărul cadastral și se
realizeaz ă pentru fiecare unitate administrativ-teritorial ă”
Planul cadastral trebuie s ă fie realizat și prezentat într-un mod unitar, pe întreg fondul fu nciar
al ță rii, având condi ția s ă corespund ă ca precizie și con ținut.
Prezentarea planului cadastral se face obligatoriu in cele dou ă variante: forma numeric ă și
forma analogic ă.
• Forma numeric ă, digital ă, ca înregistrare pe suport compatibil cu calculato rul, cuprinde
coordonatele punctelor care definesc detaliile topo – cadastrale și elementele calitative ale
acestora redate prin simboluri și culori.
• Forma analogic ă, grafic ă, sub form ă de planuri tematice, care se listeaz ă pe suport
nedeformabil.
Planul cadastral de baz ă se poate ob ține, fie ca produs derivat din ridic ările în plan noi, fie
prin actualizarea planurilor existente dac ă acestea îndeplinesc condi țiile specifice de precizie,
lizibilitate și modific ări ce nu dep ăș esc 30-45% din ansamblul teritoriului cadastral.
Actualizarea unei h ărți existente nu poate oferi practic planuri cadastra le la nivelul
preten țiilor actuale deoarece opera țiile de transformare, prelucrare și asamblare prin natura lor
presupun acceptarea unor concesii ce afecteaz ă evident produsul final. Planul cadastral de baz ă, care
se constituie ca pies ă central ă în cadrul documenta ției finale, are urm ătoarele caracteristici:
• planurile se întocmesc pe unit ăți teritorial-administrative și se redau în format digital 2D și
analogic, pe foi de plan care trebuie s ă se racordeze corect între ele, pentru utilizarea
practic ă;
• scara de redactare a formatului analogic se stabile ște în func ție de zona de relief și unitatea
cadastral ă (intravilan sau extravilan). Se observ ă c ă scara este mai mica în zonele montane
și în extravilan unde detaliile sunt mai pu ține și devine mai mare în intravilan odat ă cu
cre șterea gradului de acoperire a terenului.
• planurile analogice se prezint ă pe trapeze cu nomenclatura oficial ă în România.
Planul cadastral de baz ă are o precizie mai slab ă decât a unui plan topografic nou, aceasta
variaz ă în func ție de modul de ob ținere al lui. Erorile de pozi ționare ale coordonatelor plane admise
de normele tehnice, indiferent de procedeul folosit sunt:
• În intravilan ±10 cm pentru punctele de pe conturul sectoarelor cadastrale, al corpurilor de
proprietate și al construc țiilor permanente și ±20 cm în cazul punctelor ce definesc
parcelele din cuprinsul corpului de proprietate;
11 Plumbot ă Maria-Patricia
• În extravilan ±20 cm în zonele de șes, ±30 cm în zonele colinare și ±50 cm în zonele de
munte pentru punctele de contur ale sectoarelor cad astrale, parcelelor, sau corpurilor de
proprietate.
Planul cadastral de ansamblu.
În principiu, planul cadastral de ansamblu ca repre zentare analogic ă se redacteaz ă la scar ă mic ă
pentru a cuprinde întreg teritoriul administrativ p e una sau cel mult doua foi. Efectiv el rezult ă din
generalizarea planului cadastral de baz ă și din redarea principalelor detalii, care s ă permit ă
orientarea și s ă ofere o imagine de ansamblu a întregului teritoriu . Scara de redactare este, evident,
redus ă (1/10000 și 1/25000 eventual chiar 1/50000) corespunz ătoare planurilor de baz ă la sc ările
1/1000 respectiv 1/2000, fiind func ție de suprafa ță si forma teritoriului redat. Con ținutul planului
cadastral de ansamblu se asigur ă prin selectarea principalelor elemente de pe cupri nsul planurilor
cadastrale de baz ă re ținându-se:
• pădurile și terenurile cu vegeta ție forestier ă;
• re țeaua instala țiilor de transport;
• re țeaua hidrografic ă;
• hotarele administrative;
• limitele și denumirea intravilanelor;
• punctele din re țeaua geodezic ă.
Pe planul cadastral de ansamblu trebuie s ă mai apar ă și unele elemente de identificare cum ar fi:
• denumirea teritoriului administrativ și a jude țului;
• scheme de dispunere a foilor planului cadastral de ansamblu, foaia în cauz ă ha șurându-se
pentru a ie și în eviden ță ;
• scara de redactare pe toate plan șele, trecut ă în partea de jos;
• direc ția nordului geografic, atunci când re țeaua cartografic ă are alt ă orientare decât latura
scurt ă a planului;
• institu ția care l-a redactat, data execut ării etc.
12 Plumbot ă Maria-Patricia
1.3.2. Con ținutul planurilor cadastrale referitoare la dumuri
Planul cadastral de baz ă trebuie sa cuprind ă, în principiu, toate elementele necesare cadastrul ui,
redate sub o form ă simpl ă si clar ă spre a facilita utilizarea lui. De re ținut ca pe o astfel de pies ă :
• se renun ță la reprezentarea reliefului, deci, implicit la cur bele de nivel care încarc ă planul;
• planimetria se reda diferen țiat, in acela și scop, neglijând detaliile nesemnificative;
• se folosesc simboluri în locul semnelor conven ționale.
Practic, ridicarea în plan, indiferent de procedeu, trebuie s ă urm ăreasc ă și s ă redea în desen:
• punctele re țelei geodezice de sprijin si de ridicare;
• hotarele unor suprafe țe, respectiv ale teritoriului administrativ și a intravilanelor, cu
punctele ce le definesc, numerotate definitiv;
• corpurile de proprietate și categoriile de folosin ță ca parcele componente, cu simbolurile de
identificare;
• construc țiile cu caracter permanent aferente, cu indicii de cartare corespunzatoare fiec ărei
categorii;
• numerele po ștale ale imobilelor din intravilane;
• re țeaua de c ăi ferate și de drumuri cu codurile și eventual culoarea de recunoa ștere a
categoriilor lor dupa clasificarea oficial ă;
• apele curgatoare, cu sensul de scurgere si apele st ătătoare;
• denumirile proprii de localita ți, ape forme de relief principale, obiective indust riale, p ăduri,
drumuri, etc redate dupa nomenclaturile și atlasele în vigoare;
• elementele de identificare cu codurile SIRSUP pentr u unitatea teritorial-administrativ ă și
pentru intravilan si extravilan;
• numarul contractului, beneficiarul și executantul cu nominaliz ările de rigoare, sistemul de
proiec ție, anul de întocmire, schema de dispunere a foilor componente la nivelul trapezelor
din proiec ția Stereografic ă 1970 (Bo ș și Iacobescu, 2009).
Executarea m ăsuratorilor de ridicare a unui drum are drept scop culegerea datelor necesare
atât pentru întocmirea planului cadastral analogic cât și a planului cadastral numeric. Indiferent de
forma sub care se va prezenta planul cadastral, pri n m ăsur ătorile din teren trebuie ridicate acele
puncte de detaliu care s ă asigure ca, în final, acesta s ă con țin ă toate elementele privind drumul,
limitele bunurilor imobile apar ținând fondului drumurilor și cele vecine, kilometrajul, lucr ările de
art ă, amenaj ările pentru siguran ța circula ției, precum și construc țiile de orice tip.
13 Plumbot ă Maria-Patricia
Elementele care trebuiesc s ă apar ă pe planul cadastral privind drumul sunt:
• axa drumului;
• geometria în plan a axei;
• geometria pe vertical ă a axei;
• partea carosabil ă;
Elementele care trebuiesc s ă apar ă pe planul cadastral privind limitele de proprietat e pentru
drum sunt:
• ampriza drumului;
• zonele de siguran ță ;
• zonele de protec ție;
• limitele de proprietate cu bunurile imobile vecine;
• limitele care separ ă bunurile imobile vecine cu drumurile publice;
• bornele kilometrice și hectometrice;
• lucr ările de art ă și amenaj ările specifice;
• amenaj ările conexe;
• amenaj ările pentru siguran ța circula ției;
• construc țiile de orice tip;
• kilometrajul.
Lungimea real ă a drumului se m ăsoar ă pe ax ă. Axa drumului este linia ce define ște
caracteristiciile geometrice în plan orizontal și în plan vertical ale traseului drumului și se define ște
ca fiind locul geometric, format din linii drepte și curbe, al punctelor egal distan țate de marginile
părții carosabile, f ără a se considera supral ărgirea în curbe (STAS 4032/1-90).
Prin m ăsur ători de teren este necesar s ă se determine acele puncte care s ă permit ă s ă se
reprezinte aliniamentele, adic ă pozi țiile vârfurilor care definesc linia frânt ă ce constituie axa
drumului. Se vor determina unghiurile dintre alinia mente, exprimate în grade centesimale și
măsurate orar, în sensul cresc ător al kilometrajului. Aliniamentele se racordeaz ă prin curbe care
trebuie reprezentate prin elemente caracteristice: în acest scop se m ăsoar ă suficiente puncte pentru a
putea determina și verifica elementele respective (raza cercului de racordare, tangenta de intrare,
bisectoarea, tangenta de ie șire, lungimea racord ării etc.)
În scopul red ării reliefului și a geometriei pe vertical ă a c ăii se execut ă masur ătorile necesare
pentru determinarea profilelor transversale și a profilului longitudinal al drumului; profilele
14 Plumbot ă Maria-Patricia
transversale se determin ă în punctele caracteristice ale axului longitudinal (schimbarea pantei
longitudinale a drumului, modificarea formei profil ului transversal, în dreptul bornelor kilometrice,
în dreptul lucr ărilor de art ă etc.), iar distan ța medie dintre dou ă profile transversale succesive, pe un
aliniament f ără schimb ări de pant ă sau alte elemente care s ă impun ă executarea lor, este de 100 m.
Profilele transversale vor include obligatoriu urm ătoarele puncte caracteristice:
• intersec ția cu axa drumului;
• puncte pe limita p ărții carosabile;
• puncte pe limita platformei (marginea exterioar ă a acostamentului);
• puncte care s ă redea profilul șanțului;
• punct la piciorul taluzului de rambleu, dac ă nu exist ă șan ț;
• puncte la intersec ția dintre taluzul de debleu și terenul natural;
• puncte care s ă eviden țieze alte elemente definitorii pentru forma taluzel or sau sprijinilor;
• un punct pe teren natural, aflat la cel pu țin doi metri de la muchia exterioar ă a șan țului sau
taluzului.
În afara punctelor obligatorii specificate mai sus se vor determina, dup ă caz, și alte puncte
dac ă acestea sunt necesare pentru redarea corect ă a profilului transversal (trotuare, benzi
suplimentare, limite etc.).
Partea carosabil ă este suprafa ța din platforma drumului destinat ă circula ției autovehiculelor,
care, dup ă caz, include:
• dou ă sau mai multe benzi de circula ție;
• benzi pentru vehicule grele;
• benzi de accelerare;
• benzi de decelerare;
• banda de virare la stânga;
• banda de sta ționare etc.
Limitele p ărții carosabile, care urmeaz ă s ă fie ridicate, sunt reprezentate prin:
• linia de separa ție dintre partea carosabil ă și acostament;
• bordura trotoarului;
• bordura spa țiului verde dintre benzile de circula ție;
• marcaje laterale de delimitare etc.
15 Plumbot ă Maria-Patricia
Deasemenea se ridic ă elementele constructive amplasate în zona p ărții carosabile (platforme
pentru accesul la tramvai, monumente, refugii etc.) . În afara p ărții carosabile, se ridic ă și celelalte
elemente care constituie platforma drumului, cum su nt: acostamentele, locurile de parcare, spa țiile
verzi dintre benzile de circula ție sau dintre partea carosabil ă și trotuar, benzile de teren rezervate
pentru circula ția altor mijloace în afara autovehiculelor (tramvai e, biciclete, c ăru țe și tractoare, etc.).
În executarea lucr ărilor pentru realizarea cadastrului fondului drumur ilor, se acord ă o
importan ța deosebit ă determin ării și înregistr ării cât mai exacte a limitelor terenurilor aflate î n
gestiunea și administrarea AND.
Structura zonei oric ărui drum public cuprinde: ampriza, zonele de sigura n ță și zonele de
protec ție.
Ampriza drumului este suprafa ța de teren ocupat ă de elementele constructive ale drumului:
parte carosabil ă, trotuare, piste pentru cicli ști, acostamente, șan țuri, rigole, taluzuri, șan țuri de gard ă,
ziduri de sprijin și alte lucr ări de art ă.
Zonele de siguran ță sunt suprafe țe de teren situate de o parte și de cealalt ă a amprizei
drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea ru tier ă, planta ție rutier ă sau pentru alte scopuri
legate de între ținerea și exploatarea drumului sau pentru siguran ța circula ției. Din zonele de
siguran ță fac parte și suprafe țele de teren destinate asigur ării vizibilit ății în curbe și intersec ții,
precum și suprafe țele ocupate de lucr ările de consolid ări ale terenului drumului și alte asemenea. În
afara localit ățiilor, limitele minime ale zonelor de siguran ță a drumurilor în cale curent ă și
aliniament sunt prev ăzute în anexa nr. 1 din Ordonan ța de Guvern nr. 43/1997, care face unele
preciz ări privind limitele zonei drumului.
Zonele de siguran ță ale drumurilor sunt cuprinse de la limita exterioa r ă a amprizei drumului
pân ă la:
• 1.50 metri de la marginea exterioar ă a șan țurilor, pentru drumurile situate la nivelul
terenurilor;
• 2.0 metri de la piciorul taluzului, pentru drumuril e în rambleu;
• 3.00 metri de la marginea de sus a taluzului, pentr u drumurile în debleu, cu în ălțimea pân ă
la 5.00 metri;
• 5.00 metri de la marginea de sus a taluzului, pentr u drumurile în debleu, cu în ălțimea mai
mare de 5.00 metri.
Zonele de protec ție sunt cuprinse între marginile exterioare ale zon elor de siguran ță și
marginile zonei drumului, delimitate în func ție de importan ța c ăii și pot avea urm ătoarele valori: 50
16 Plumbot ă Maria-Patricia
de metri pentru autostr ăzi, 22 de metri pentru drumuri na ționale, 20 de metri pentru drumuri
jude țene și 18 metri pentru drumuri comunale.
Limitele enumerate mai sus se determin ă prin ridic ări topografice și se raporteaz ă pe hart ă.
Limitele de proprietate cu bunurile imobile vecine materializate în teren prin garduri se
ridic ă prin punctele lor caracteristice și se reprezint ă cu semnul conven țional corespunz ător tipului
respectiv de împrejmuire.
Limitele care separ ă bunurile imobile vecine cu drumurile publice se de termin ă pe o distan ță
de minimum 4 metri, m ăsura ți transversal pe axa drumului, de la limita longitu dinal ă a acestuia.
Ridicarea limitelor bunurilor imobile care apar țin fondului drumurilor sau care sunt
administrate de AND și care trebuie s ă fie reprezentate pe planul cadastral, trebuie s ă se fac ă cu
exactitate, în timp ce forma și aria terenurilor învecinate pot fi redate cu apro xima ție.
Fiecare parcel ă limitrof ă drumului se va numerota cu numere pare pentru cele situate pe
partea stâng ă și cu numere impare pentru cele de pe partea dreapt ă fa ță de sensul cresc ător al
kilometrajului. Numerotarea este unic ă pentru tronsonul de drum pentru care se realizeaz ă lucrarea.
Numerele de ordine și numele proprietarilor se înregistreaz ă în procese verbale și se înscriu pe
planul cadastral.
Dac ă în teritoriul administrativ respectiv exist ă introdus cadastrul general, numerotarea
respectiv ă va prelua codificarea cadastral ă conform eviden țelor de la Oficiul Jude țean de Cadastru.
Bornele kilometrice și hectometrice se determin ă prin coordonate, ca puncte radiate,
înregistrându-se totodat ă și inscrip țiile existente pe acestea.
Lucr ările de art ă și amenaj ările specifice se determin ă prin m ăsur ători topografice pentru a
furniza atât forma lor în plan cât și pozi ția tuturor construc țiilor care apar țin de drum (poduri,
pode țe, viaducte, tunele, ziduri de sprijin, consolid ări, drenuri, taluze protejate, parapete, perdele de
protec ție, pasaje, rigole, șan țuri de gard ă etc.).
Caracteristicile tehnice specifice fiec ărui tip de lucrare se preiau din releveele și planurile
topografice de detaliu realizate pentru Baza de Dat e Tehnice Rutiere și se verific ă prin confruntare
cu terenul.
Amenaj ările conexe. Aceste tipuri de lucr ări includ intersec țiile cu alte drumuri publice,
intersec țiile cu calea ferat ă, benzile speciale, locurile de parcare, trotuarele , spa țiile verzi centrale și
laterale, sta țiile de alimentare cu combustibil, imprejmuirile dr umului etc. Forma și pozi ția lor se
determin ă prin m ăsur ători topografice și se reprezint ă ca atare, pe planul cadastral.
17 Plumbot ă Maria-Patricia
Amenaj ările pentru siguran ța circula ției. În aceast ă categorie de lucr ări sunt incluse marcaje,
semne de circula ție, semnaliz ări, etc. Acestea se reprezint ă pe planul cadastral prin pozi ția lor,
precum și printr-o serie de atribute (tip, dimensiuni, mate rial etc.).
Construc țiile de orice tip, care prin destina ția lor nu apar țin drumului, se determin ă și se
reprezint ă dac ă p ărți ale lor se afl ă la o distan ță mai mic ă de 4 metri fa ță de limita longitudinal ă a
zonei drumului.
Kilometrajul define ște pozi ția diferitelor elemente care apar țin drumului prin lungimea
traseului m ăsurat ă de la ultima born ă kilometric ă, în lungul axului. Condi țiile locale de amplasare a
bornelor kilometrice și unele gre șeli în m ăsurarea lungimilor au condus la plantarea acestora în
pozi ții care nu corespund lungimii reale. Având în veder e aceast ă situa ție, pentru fiecare born ă
kilometric ă se înregistreaz ă kilometrajul nominal (valoarea înscris ă pe born ă) și kilometrajul efectiv
(lungimea real ă m ăsurat ă pe ax de la originea drumului).
Pozi țiile celorlalte elemente ale drumului sunt referite la cea mai apropiat ă born ă kilometric ă
dinspre origine și se exprim ă sub forma k+p, unde k este kilometrajul nominal al bornei iar p este
lungimea real ă m ăsurat ă de la born ă până la elementul respectiv, p se exprim ă în metri cu o
zecimal ă și nu poate fi mai mare de 999.9.
Kilometrajul 0 al oric ărui drum ce deriv ă din altul este considerat ca fiind pozi ționat în intersec ția
axelor celor dou ă trasee (T ămâioag ă, 2005).
1.3.3. Modul de întocmire al planurilor cadastrale referit oare la drumuri
Ob ținerea planurilor de situa ție și apoi a celor cadastrale se poate face prin divers e metode,
modalitatea de lucru este aleas ă în func ție de mai multe criterii:
• precizia urm ărit ă, precizia determinat ă de scopul pentru care se face ridicarea;
• mărimea suprafe ței de ridicat;
• randamentul urm ărit;
• timpul de execu ție al lucr ării;
• pre țul lucr ării.
Din lucr ările executate în prezent, se deduce op țiunea Agen ției Na ționale de Cadastru și
Publicitate Imobiliar ă, de a realiza planurile cadastrale prin actualizar ea celor existente și folosirea
ortofotoplanurilor.
Condi țiile care se respect ă pentru utilizarea bazei cartografice existente în realizarea planului
cadastral se refer ă la:
18 Plumbot ă Maria-Patricia
• precizia reprezent ărilor, respectiv erorile maxime de pozi ție admisibile, ale punctelor de
detaliu, definite în raport cu cele ob ținute prin ridic ări actuale;
• con ținutul planului sau al imaginii fotografice, apreci at dup ă actualitatea lui sau
modific ările intervenite;
• calitatea acestor piese dat ă de modul de prezentare analogic sau digital, de na tura suportului
și lizibilitatea planului grafic sau de fotointerpre tabilitatea imaginii fotografice sau
satelitare;
• accesibilitatea, respectiv posibilitatea achizi țion ării materialelor la pre țuri convenabile.
Pentru realizarea proiectului na țional, ar trebui luate urm ătoarele m ăsuri de siguran ță :
• toate reprezent ările luate în considerare trebuie încadrate în re țeaua geodezic ă modern ă;
• încadrarea unit ăților cadastrale de baz ă, preluate de pe planurile și ortofotoplanurile
existente, într-un anumit suport de constrângere;
• admiterea unor toleran țe ceva mai largi, adecvate pieselor folosite.
Etapele de lucru (Fig. 1.1) pentru realizarea plan ului cadastral într-o unitate administrativ ă
sunt:
• achizi ționarea planurilor topografice de referin ță de la Agen ția Na țional ă de Cadastru și
Publicitate Imobiliar ă;
• realizarea de delimit ări cadastrale prin m ăsur ători topografice;
• colectarea, verificarea și conversia materialelor cartografice disponibile;
• actualizarea zonelor cu modific ări convenabile și completarea celor libere, prin ridic ări
topografice noi;
• asamblarea succesiv ă a pieselor componente pe planuri topografice;
• verificarea planului parcelar primar, completarea l ui și finalizarea planului cadastral de baz ă.
19 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 1.1 Etapele întocmirii planului cadastral prim ar
Din primele dou ă etape ar rezulta un plan cadru stabil în care treb uie s ă se integreze piesele
existente, utilizabile, astfel ob ținând un plan cadastral primar care, completat si d efinitivat s ă
conduc ă la planul cadastral de baz ă (Fig. 1.2). Ordinea acestor etape poate fi modific at ă, fiind
determinat ă de existen ța re țelelor de pozi ționare G.P.S. și a planului topografic de referin ță .
În principiu, ridic ările realizate pentru ob ținerea planurilor cadastrale, se pot executa prin
trei moduri diferite:
• ridic ări topografice;
• ridic ări aerofotogrammetrice;
• ridic ări combinate topo-aerofotogrammetrice.
Plan de referin ță
scara 1/500 – trapeze Delimit ări
cadastrale Planuri existente
cadastru sporadic
Plan cadru Control, selec ție, conversie
Asamblare, actualizare, verific ări teren
Plan cadastral primar
20 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 1.2 Succesiunea definitiv ării planului cadastral
Pentru materializarea drumurilor, fiind vorba de su prafe țe întinse, ridic ările se execut ă prin
aerofotogrammetrie clasic ă sau digital ă (Fig. 1.3) și prin metode topografice terestre (Fig. 1.4),
pentru încadrarea lor în re țeaua geodezic ă modern ă. Etapele mari de lucr ări cuprind, schematic,
unele categorii mari de lucr ări asem ănătoare între ele:
A) RIDICARE AEROFOTOGRAMMETRIC Ă
Fig. 1.3 Etapele ridic ării aerofotogrammetrice
Înregistr ările aeriene, cu camere digitale moderne sau cu cel e fotogrammetrice clasice care pot
fi convertite în sistem numeric, digital, reprezint ă piese de baz ă în realizarea obiectivelor cadastrului Plan cadastral general Plan cadastral de baz ăNumerotarea, definitivarea Culegerea datelor descriptive, verific ări în teren Planul cadastral primar
Re țeaua geodezic ă
na țional ă GPS Îndesirea cu
puncte noi Reperajul
fotogrammetric
Aerofotografierea Descifrarea
fotogrammelor Prelucrarea
fotogrammelor
21 Plumbot ă Maria-Patricia
general. Prin prelucrarea și exploatarea lor, apelând la procedee adecvate, re spectiv sub forma
modelului digital al terenului (DTM) vizionat în r elif sau singulare, se ob țin dou ă categorii de date:
• Numerice, cantitative, concretizate prin ortofotopl an și planuri cadastrale digitale încadrate
în sistemul na țional de referin ță ;
• Calitative privind terenul înregistrat, ob ținute prin fotointerpretarea imaginilor.
Ortofotoplanurile ob ținute dup ă anul 2003 în cadrul unei ac țiuni complexe de nivel na țional,
rezult ă ca o imagine fotografic ă de ansamblu, la o scar ă unitar ă, pe tot cuprinsul ei. Tehnologia
folosit ă prin prelucrare, conduce la imagini ortorectificat e sau ortofotograme, din asamblarea c ărora
rezult ă ortofotoplanul.
Fotogrammetria clasic ă bazat ă, pe înregistr ări pe pelicul ă fotografic ă, conduce efectiv, prin
restitu ție, la ob ținerea unor planuri sub form ă analogic ă. Trecerea la formatul digital se poate realiza
fie prin conversia planului restituit fie prin tran sformarea fotogramelor aeriene în format digital și
prelucrarea lor ca cele preluate cu camere moderne.
Înregistr ările satelitare vor putea fi folosite din ce în ce mai mult în completarea și în paralel cu
cele aeriene. Ob ținute cu regularitate, ele sunt mereu de actualitat e, se procur ă comod, se
prelucreaz ă automat cu softuri specializate și pot oferi informa ții calitative, de con ținut dar de o
valoare metric ă mai sc ăzut ă decât ortofotoplanul.
B) RIDICARE TERESTR Ă
Fig. 1.4 Etapele ridic ării terestre
Indiferent de modul de realizare a acestor ridic ări, lucr ările se finalizeaz ă prin ob ținerea unui
plan de situa ție numit și plan de baz ă, iar prin derivare va rezulta planul cadastral (Bo ș și Iacobescu,
2009).
Re țeaua geodezic ă
na țional ă GPS Îndesirea cu
puncte noi Re țeaua de
ridicare
Ridicarea
detaliilor Calcule Redactarea
planurilor
22
1.4. Zona studiat ă
1.4.1. Localizare geografic
Obiectul prezentei lucr ă
administrativ apar ține de comuna Dr
drumul na țional DN1 (km 251+200 al acestuia), pe teritoriul l ocalita
prima intersec ție din comuna Dr
Cumuna Dr ăgu ș este amplasat
ora șul Victoria, învecinându- se
cu comuna Vi ștea de Sus, la est cu comunele S
Vi ști șoara si Sta țiunea Sâmb ăta, dup
Accesul î n comuna Dr
comunal DC76, sau p rin intermediul drumurilor jude
DJ104A, și DJ 103D, DJ104A pe ruta
Plumbot
1.4.1. Localizare geografic ă
Obiectul prezentei lucr ări îl reprezin ă drumul comunal DC76, drum care din punct de ve
ine de comuna Dr ăgu ș, jude țul Bra șov. Drumul comunal D
ional DN1 (km 251+200 al acestuia), pe teritoriul l ocalita ții Olte
ie din comuna Dr ăgu ș, având o lungime de aproximativ 4950m.
este amplasat ă la 24 de km vest de municipiul F ă
se la nord cu comunele Vi ștea, Sâmb ăta de Jos
la est cu comunele S âmb ăta de Sus si Lisa,
ăta, dup ă cum se poate observa in Fig. 1.5.
n comuna Dr ăgu ș se face din drumul na țional DN1 prin intermediul drumului
rin intermediul drumurilor jude țene DJ105B, DJ104A pe ruta DN1
103D, DJ104A pe ruta DN1– DJ103D – DJ104A.
Fig. 1.5 Localizarea comunei Dr ăgu ș
Plumbot ă Maria-Patricia drumul comunal DC76, drum care din punct de ve dere
Drumul comunal D C 76 se desprinde din
ii Olte ț si se desfa șoar ă până la
nd o lungime de aproximativ 4950m.
la 24 de km vest de municipiul F ăgăra ș și la 8 km est de
ta de Jos și Vi ștea de Jos, la vest
ta de Sus si Lisa, iar la sud cu comuna
ional DN1 prin intermediul drumului
DJ104A pe ruta DN1 -DJ 105B-
23 Plumbot ă Maria-Patricia
1.4.2. Caracteristici geomorfologice si geofizice ale ter enului din amplasament.
Climatologie. Date geormorfologice
Localitatea Dr ăgu ș este situat ă în depresiunea F ăgăra șului, la poalele Muntilor F ăgăra ș, în
partea de nord a acestora. Depresiunea F ăgăra șului, situat ă la bordura nordic ă a mun ților, se prezint ă
ca un amfiteatru imens, str ăbătut de la est spre vest de râul Olt, care are foart e mul ți afluen ți porni ți
din Mun ții F ăgăra șului.
Relieful comunei este plan, cu înclina ție nord-sud, dinspre mun ți spre râul Olt. Altitudinea
medie in zona este de 575 m. Amplasamentul traverse az ă terasa interfluvial ă dintre pârâul
Dumbrava la Est si pârâul Dragu șului la Vest.
Din punct de vedere geomorfologic, traseul drumului comunal face parte din depresiunea
Făgăra șului în zona de teras ă a sa. De la Olte ț înspre terasa de 4 – 12 m apoi terasa de 16 – 20 m se
continu ă dincolo de Dragu ș cu depozitele de teras ă medie. Relieful este caracteristic de teras ă–
depresiune, având denivel ări la trecerea dintr-o lunc ă în alta a pâraielor. Luncile pâraielor sunt
despar țite de poduri interfluviale care au diferen ța de nivel si de 10 m. Din cauza acestei
particularita ți geomorfologice, traseul drumului comunal nu este plan, iar denivel ările sunt reduse
prin lucr ări de s ăpătur ă în teras ă. Panta general ă a terenului este de 3 – 5 ‰ orientat ă de la sud la
nord iar local, la trecerea drumului de la lunc ă la teras ă, panta ajunge si la 5 %.
Din punct de vedere geologic, sedimentele noi de l unc ă ale pârâului Dragu șului, se amestec ă
cu sedimentele de teras ă existând, o întrep ătrundere a depozitelor atât pe orizontal ă cât și pe
vertical ă. Sedimentele fundamentului, drumului comunal apar țin în cea mai mare parte a sa,
depozitelor aluvio- proluvionale. În zonele de tra versare a luncilor, depozitele fundamentului
drumului sunt alc ătuite din sedimente noi . Din punct de vedere hidro geologic, amplasamentul
drumului face parte din regiuni cu ape subterane, î n roci poroase, permeabile cu strate acvifere
locale în roci cu granula ție grosier ă. În zona luncilor de pâraie , apa freatic ă este influen țat ă de
nivelul apei cursurilor.
Date hidrologice
Din punct de vedere hidrologic, amplasamentul este str ăbătut de mai multe pâraie care
izvor ăsc din mun ți sau de la poalele acestora, cel mai mare dintre acestea fiind pârâul Dr ăgu șel.
Desc ărcarea acestor pârâuri se face în râul Olt, întreag a re țea hidrologic ă din zon ă fiind tributar ă
acestia.
24 Plumbot ă Maria-Patricia
Date climatologice
Jude țul Bra șov se încadreaz ă în zona climatic ă temperat – continental ă. Datorit ă varieta ții
condi țiilor fizico – geografice din judet, condi țiile climatice au o distribu ție neuniform ă.
În ceea ce prive ște clima, Țara Făgăra șului apar ține zonei temperat-continentale, dominat ă de
circula ția atmosferic ă din nord-vest. Clima este influen țat ă de prezen ța Mun ților F ăgăra ș pe direc ția
est- vest, motiv pentru care aceast ă zon ă este mai r ăcoroas ă și cu precipita ții mai bogate decât în
restul ță rii. Temperatura medie anual ă este cuprins ă între 6 și 8,2 grade Celsius, iar media anual ă a
presiunilor atmosferice este de 750 mm col Hg. Vânt urile predominante sunt cele din vest și nord
vest. Media anual ă a precipita țiilor este de 750 ml/ mp.
Adâncimea maxim ă de înghe ț este de 100 cm conform STAS 6054/77 privind "Zonar ea
teritoriului României dupa adâncimea de înghe ț – adâncimi maxime de inghe ț" (ro.wikipedia.org).
1.5. Planificarea lucr ărilor
Pentru orice ridicare topografic ă este necesar ca în prealabil s ă se execute un studiu de
ansamblu ce are în vedere urm ătoarele:
• mărimea și limitele suprafe ței pe care trebuie s ă se execute lucr ările topografice;
• alegerea metodelor celor mai economice de execu ție a ridic ărilor topografice;
• elementele cunoscute din zon ă, respectiv puncte geodezice, reperi de nivelment, rezultate în
urma unei document ări am ănun țite;
• densitatea corespunz ătoare a punctelor de sprijin.
Aceste elemente ajut ă la o mai bun ă organizare, planificare, cât și la o estimare valoric ă
(devizul) a lucr ărilor ce se execut ă (Bo ș și Iacobescu, 2009) .
Planificarea lucr ărilor vizeaz ă:
• Proiectul re țelelor de sprijin care cuprinde:
– Proiectul re țelei geodezice de sprijin
– Proiectul re țelelor de nivelment geometric
În acest proiect se specific ă: amplasamentul orientativ pentru fiecare punct (pr actic
configura ția fiec ărei re țele), modul de materializare al punctelor, metodele de măsurare pentru
atingerea preciziilor impuse vizibilita ții între puncte, distribu ția echilibrat ă a lor, etc.
• Aplicarea proiectelor prin bornare, determin ări GPS, compens ări de re țele.
25 Plumbot ă Maria-Patricia
• Materializarea punctelor re țelei de sprijin se face cu borne de beton, conform SR 3446-
1/1996. Se vor putea folosi si alte tipuri de mater ializ ări (borne FENO, piche ți metalici) cu
acceptul beneficiarului.
• Prin m ăsur ători GPS se vor testa punctele din re țeaua de stat și se vor alege minim 4 puncte
vechi din re țeaua planimetric ă de ordin I, II, III sau IV, optim distribuite în z ona
tronsonului de drum I ce urmeaz ă a fi m ăsurat. Informa ția preluat ă cu GPS-ul se
prelucreaz ă cu softul aparatelor. Se vor utiliza programe soft ware specializate pentru
prelucrarea datelor și transcalculul re țelei în Sistemul de Proiec ție STEREO 70.
• Ridicarea în plan a terenului (executarea masur ătorilor), prin radiere, ce permit redactarea
planului de situa ție cuprinzând vecin ăta țile, detaliile din zon ă și, evident, coordonatele
punctelor caracteristice ce definesc limitele;
• Se vor avea în vedere numai acele puncte conservate , pentru care exist ă certitudinea c ă nu a
fost deteriorat marcajul.
• Compensarea re țelelor de sprijin se va face ca re țea liber ă astfel încât s ă se asigure o precizie
interioar ă a re țelei de +/- 5 cm. Sistemul de cote este Marea Neagr ă 1975.
Prin tema acestui proiect s-a cerut ridicarea drumu lui comunal DC 76 în vederea reabilit ării;
drum care are lungimea de aproximativ 4950m și care din punct de vedere administrativ apar ține
comunei Dr ăgu ș, jude țul Bra șov.
Lucr ările care se execut ă au ca scop întocmirea de planuri de situa ție, profile longitudinale și
transversale necesare realiz ării pieselor desenate conform cerin țelor de proiectare, precum și
stabilirea exact ă a re țelelor de utilit ăți, a limitelor de propriet ăți, a acceselor etc.
Măsur ătorile geo-topografice sunt executate respectând no rmele tehnice în vigoare, impuse de
Agen ția Na țional ă de Cadastru și Publicitate Imobiliar ă (Ordinul 634/2006), care prev ăd:
• Punctele re țelei geodezice de îndesire și ridicare s ă se determine în sistemul na țional de
proiec ție Stereografic 1970;
• Materializarea punctelor re țelei de ridicare se face prin ță ru și metalici în intravilan și ță ru și
de lemn în extravilan.
În cele ce urmeaz ă se vor prezenta pa șii urma ți în realizarea ridic ării topografice a drumului
comunal DC 76 Olte ț- Dr ăgu ș:
• Consultare planuri, h ărți la sc ări mari, lucr ări executate anterior, recunoa șterea terenului si
ob ținerea avizelor pentru începerea lucr ării. Aceast ă faz ă se realizeaz ă pentru culegerea
26 Plumbot ă Maria-Patricia
informa țiilor preliminare, cât și pentru un prim contact cu Oficiul de Cadastru și Publicitate
Imobiliar ă- Bra șov;
• Identificarea drumului, scriptic ă, din eviden țele oficiale de cadastru și faptic ă prin
parcurgerea limitelor indicate de proprietari și reprezentan ții prim ăriilor Olte ț și Dr ăgu ș.
Drumul comunal DC 76 Olte ț-Dr ăgu ș este delimitat de propriet ăți particulare împrejmuite
și terenuri agricole marcate cu ță ru și de lemn.
• Pentru încadrarea m ăsur ătorilor în “Sistemul de Proiec ție Stereografic 1970” coordonatele
punctelor 1, 1000, 8, 2000, 12, 3000 s-au determina t prin tehnologia GPS, pe baza datelor
furnizate de serviciul ROMPOS.
• Pentru compensarea re țelei de drumuire s-au proiectat doua drumuiri sprij inite la capete.
Prima drumuire este sprijinit ă pe punctele de coordonate cunoscute, determinate c u GPS-ul:
1, 1000, 8, 2000. Iar cea de a doua drumuire se spr ijin ă pe punctele cunoscute: 8, 2000, 12,
3000.
• Măsur ătorile topografice au fost efectuate cu sta ția total ă SOKKIA Set 3130 R3.
• Din punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 au fost radiate punctele de detaliu și contur
ale drumului în cauz ă rezultând astfel inventarul de coordonate.
• Punctele topografice 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11 au fost materializate pe teren prin ță ru și de
lemn, punctele 1000, 1, 8, 12 prin buloane metalice , iar punctele 2000 și 3000 prin borne de
beton urm ărindu-se conservarea acestora pentru efectuarea alt or m ăsur ători în zon ă.
27 Plumbot ă Maria-Patricia
2. REALIZAREA RE ȚELEI DE ÎNDESIRE
2.1. Re țeaua de îndesire: rol, func ții
În principiu, re țelele de orice gen sunt alc ătuite dintr-un ansamblu de puncte amplasate
judicios și marcate durabil pe suprafa ța fizic ă a P ământului, a c ăror pozi ție este determinat ă cu
precizie, în cadrul unor sisteme de referin ță și de coordonate. Pentru m ăsur ătorile terestre și pentru
cadastru, acestea au o importan ță deosebit ă întrucât furnizeaz ă punctele de plecare și control
asigurând unitatea și omogenitatea lucr ărilor ulterioare de ridicare și trasare.
Terminologia folosit ă pentru re țeaua geodezic ă nu este, în prezent, pus ă la punct. În sensul
general al no țiunii, se vorbe ște de triangula ție geodezic ă de stat, ca și re țea geodezic ă de baz ă și de
sprijin sau de îndesire și mai recent de re țea geodezic ă na țional ă.
Re țeaua geodezic ă na țional ă din România ca referin ță a tuturor lucr ărilor cadastrale, exist ă,
în prezent sub dou ă variante proiectate în acela ș scop, dar în concep ții diferite: triangula ția
geodezic ă de stat, re țeaua geodezic ă na țional ă GPS.
Ca structur ă, triangula ția geodezic ă de stat dispune de puncte r ăspândite pe întreg teritoriul
ță rii, grupate în cinci ordine:
• triangula ția geodezic ă de ordinul I, constituie re țeaua de baz ă care s-a determinat prin
procedee astronomo-geodezice, pe întreg teritoriul na țional, în mod unitar. Punctele acestei
re țele servesc unor scopuri stiin țifice și stau la baza determin ării re țelelor de ordinul II-IV;
• re țele geodezice de ordinele II-IV, sunt ob ținute prin îndesirea succesiv ă a re țelei de ordinul
I, direct în planul de proiec ție. În acest mod se asigur ă uniformitatea tuturor punctelor din
re țea, respectând astfel principiul omogenit ății;
• punctele de ordinul V s-au ob ținut prin îndesirea triangula ției geodezice de stat, f ăcând parte
din re țeaua de sprijin. În func ție de cerin țele lucr ărilor ulterioare, acestea au fost executate de
institu țiile avizate.
Re țeaua Geodezic ă Na țional ă–GPS s-a conturat într-o structur ă proprie cuprinzând:
• puncte marcate la sol prin borne corespunz ătoare;
• sta ții permanente GPS cu func ții complexe (Bo ș și Iacobescu, 2009).
Sta țiile permanente GPS redate în Fig. 2.1 sunt, de fap t, componente ale re țelei geodezice
moderne (RNG-GPS) încadrate în clasa A. Realmente e le sunt receptoare fixe, pozi ționate în
28 Plumbot ă Maria-Patricia
sistemele de referin ță europene și na ționale, instalate pe cl ădiri înalte f ără obstruc ții de “vizibilit ăți”
în tur de orizont, dublate de dot ări complexe de hard și soft (www.expertpai.ro).
Fig. 2.1. Re țeaua sta țiilor permanente GPS
Func țiile re țelei de sta ții permanente GPS sunt urmatoarele:
• detectarea și supravegherea automat ă a sateli ților ca receptoare geodezice, performante, ce
înregistreaz ă în mod continuu semnale de la peste 5 sateli ți în orice punct și în orice
moment;
• colectarea datelor satelitare ca observa ții de cod, faza și mesaj de naviga ție, la intervale de
1-30 de secunde și stocarea lor în format RINEX;
29 Plumbot ă Maria-Patricia
• comunicarea bidirec țional ă prin recep ționarea și transferul informa țiilor de la, și spre
posibilii utilizatori, prin internet, leg ături telefonice sau radio.
Re țelele geodezice sunt grupate, dup ă func țiile îndeplinite în trei categorii:
• Re țeaua geodezic ă propriu-zis ă, care determin ă frecvent re țeaua geodezic ă, la nivel
European și Na țional care este de diferite ordine, reprezentând su portul tuturor lucr ărilor
din sector, inclusiv pentru cele din cadastrul gene ral;
• Re țeaua geodezic ă de nivelment , structurata și ea pe mai multe ordine, care asigura baza
ridic ărilor altimetrice, aceast ă re țea în cadastru intereseaz ă mai pu țin;
• Re țeaua gravimetric ă, pe care se sprijin ă metodele dinamice de determinare a formei și
dimensiunilor P ământului.
În prima categorie distingem:
• re țeaua geodezic ă na țional ă GPS , în curs de realizare, ce cuprinde sta ții permanente, puncte
din re țeaua european ă EUREF;
• re țeaua geo-topografic ă de sprijin , care se execut ă prin îndesirea celei na ționale pân ă la o
densitate adecvat ă lucr ărilor ulterioare. Rolul re țelei de îndesire este determinant în toate
etapele de lucr ări geo-topo-fotogrametrice:delimitarea cadastral ă a unui teritoriu
administrativ, reperajul fotogrametric, determinar ea re țelei de ridicare, elaborarea planului
cadastral. De aici și importan ța care trebuie s ă i se acorde. O astfel de re țea se ob ține conform
normelor generale din topografie și geodezie prin trecerea de la punctele de rang sup erior la
punctele de rang inferior.
• re țeaua de ridicare , constituit ă din sta țiile de drumuire cât și din punctele re țelei de sprijin
care, în ansamblu, sunt astfel pozi ționate încât s ă permit ă radierea tuturor detaliilor din zon ă,
sau stabilirea reperelor fotogrammetrice;
• alte tipuri de re țele topografice provenite din cele de mai sus, ce se d iferen țiaz ă dup ă
principiu, metoda și aparatura utilizat ă.
Condi țiile generale ale re țelelor geodezice de interes na țional sunt:
• încadrarea în re țeaua european ă prin dezvoltarea treptat ă a acesteia pe teritoriul na țional,
rezultând un ansamblu de puncte cu o structur ă unitar ă și omogen ă;
• pozi ționarea precis ă a punctelor componente în datumurile na ționale conform standardelor
europene;
• densitatea specific ă fiec ărei categorii de re țea (de exemplu un punct/50 km2);
30 Plumbot ă Maria-Patricia
• repartizarea uniform ă a punctelor , asigurând astfel omogenitatea re țelei;
• accesibilitatea și durabilitatea punctelor prin alegerea unor amplasamente potrivite, ferite de
distrugeri și marcarea lor de o manier ă trainic ă.
Dup ă anul 1990, tendin ța fireasc ă de a trece la o etap ă superioar ă, de a urma cerin țele impuse
de comunitatea european ă, a condus la ideea realiz ării unei re țele geodezice moderne și performante.
Aceast ă cerin ță devine tot mai imperioas ă având în vedere c ă:
• triangula ția geodezic ă (clasic ă), în prezent, este dep ăș it ă moral și fizic, deoarece elipsoidul
Krasovski a devenit anacronic, determin ările nu mai corespund ca precizie, bornele sunt
disp ărute în propor ție de 40%, semnalele, practic, nu mai exist ă;
• condi ția pentru integrarea în Uniunea European ă a fost racordarea la re țeaua geodezic ă
interna țional ă GPS, respectând standardele europene;
• planurile necesare pentru introducerea unitar ă a cadastrului nu se pot ob ține f ără o re țea
geodezic ă na țional ă modern ă, unitar ă, omogen ă și de o precizie corespunz ătoare;
• aparatura electronic ă nou ă ofer ă posibilit ăți remarcabile, punând într-o lumin ă nou ă
efectuarea lucr ărilor, atingând obiectivele impuse, prin generaliza rea folosirii sistemului GPS
și a sta țiilor totale;
• structura organizatoric ă și normele tehnice necesare unor asemenea lucr ări exist ă, dar se
așteapt ă specializarea lor și emiterea unei concep ții și a unui proiect de perspectiv ă în sector.
În aceste condi ții, introducerea unei re țele geodezice moderne apare ca o cerin ță fireasc ă, o
necesitate stringent ă, din obliga ții interna ționale cât și pentru rezolvarea unor nevoi proprii. Privite
în ansamblu, aceste re țele constituie infrastructura pe care se sprijin ă și în care trebuie s ă se
încadreze toate lucr ările de ridicare sau trasare. Realizarea efectiv ă urmeaz ă o succesiune logic ă de
determinare, fiecare condi ționat ă de precedenta și de o metodologie proprie (Fig. 2.2).
Clasa A din RNG-GPS, dispune de noua puncte și șase sta ții permanente. Pozi ționarea lor la
nivel European s-a realizat prin observa ții concomitente cu compania privind: urm ărirea pl ăcilor
tectonice, încadrarea în sistemul de referin ță EUREF pe baza statiilor permanente GPS din ță rile
vecine și de la noi, prelucrarea datelor de Institutul Aero spa țial al Academiei de Știin țe din Graz
(Austria) și omologarea rezultatelor de c ătre organiza ția interna țional ă EUREF-TWG.
Clasa B din RNG-GPS, a fost realizat ă prin îndesirea re țelei geodezice din clasa Aprin
tehnologiei GPS, cu o precizie de ±2 cm cuprinzând 306 puncte bornate pe teren. Pozi ționarea este
dat ă în sistem de referin ță European (ETRS 89), cât și în sistem na țional, coordonatele fiind
disponibile la Fondul Na țional.
31 Plumbot ă Maria-Patricia
Clasa C , din re țeaua geodezic ă nou ă, urmeaz ă s ă fie realizat ă pe baza claselor superioare A și B
pân ă la atingerea unei densit ății de 1pct/km2, sau aproximativ 100 de puncte pe ju de ț.
Clasa D , ca ultim nivel al RNG-GPS, ar asigura o densitate de 1 pct/,km2 densitate necesar ă și
acoperire pentru nevoile curente ale cadastrului, d ar și ale altor activit ăți (Bo ș și Iacobescu, 2009).
Fig. 2.2. Schema realiz ării re țelei GPS
2.2. Identificarea punctelor din zon ă
Zona în care urmeaz ă a se întocmi documenta ția tehnic ă topografic ă, în vederea reabilit ării
drumului comunal DC 76, apar ține comunei Dr ăgu ș, jude țului Bra șov. Drumul comunal DC 76 se
desprinde din drumul na țional DN1 (km 251+200 al acestuia), pe teritoriul l ocalita ții Olte ț si se
desfa șoar ă pân ă la prima intersec ție din comuna Dr ăgu ș, având o lungime de aproximativ 4950m.
Drumul comunal DC 76 Olte ț-Dr ăgu ș este delimitat de propriet ăți particulare împrejmuite și
terenuri agricole marcate cu ță ru și de lemn. Împreun ă cu reprezentan ții prim ăriilor Olte ț și Dr ăgu ș
am parcurs limitele terenului in cauz ă. Sistemul European
de Referin ță EUREF
8 puncte ± 0,3 cm Re țeaua Geodezic ă
Na țional ă primar ă
EUREF-RO (clasa A)
15 puncte ± 0,5 cm Re țeaua Geodezic ă
Na țional ă secundar ă
(clasa B)
336 puncte ± 1,5 cm
Re țeaua Geodezic ă Na țional ă
ter țiar ă (clasa C)
4750 puncte ± 2,9 cm (în lucru)
Re țeaua de Ridicare (clasa D -D’)
32 Plumbot ă Maria-Patricia
Pentru încadrarea m ăsur ătorilor în sistemul de proiec ție stereografic 1970 coordonatele
punctelor 1, 1000, 8, 2000, 12, 3000 s-au determina t prin tehnologia GPS, pe baza datelor furnizate
de serviciul ROMPOS.
Dup ă materializarea în teren, marcarea și numerotarea acestora, în vederea determin ării
punctelor de îndesire, s-a trecut la efectuarea m ăsur ătorilor cu sta ția total ă SOKKIA Set 3130R3
(Fig. 2.3.) verificat ă și etalonat ă conform buletinului de verificare metrologic ă.
Fig. 2.3. Statia totala SOKKIA Set 3130R3
2.3. Proiectarea și marcarea re țelei de îndesire
Măsur ătorile din teren trebuie s ă se sprijine pe punctele re țelei geodezice de stat și în func ție
de necesit ăți se va proceda la o îndesire a acesteia, înainte d e începerea lucr ărilor de ridicare. În
cazul nostru, deoarece în zona de lucru nu s-au efe ctuat măsur ători anterioare și nu a existat o baz ă
de date de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Im obiliar ă s-au determinat cu ajutorul tehnologiei
GPS șase puncte. În func ție de num ărul și pozi ția punctelor re țelei de îndesire fa ță de calea de
comunica ție s-au proiectat apoi, punctele re țelei de ridicare.
Punctele re țelelor au fost determinate planimetric în sistemul de coordonate Stereografic
1970 și altimetric în sistemul de cote Marea Neagr ă 1975. M ăsur ătorile pentru determinarea sau
33 Plumbot ă Maria-Patricia
îndesirea punctelor re țelei de sprijin s-au f ăcut cu instrumente și metode care au asigurat o precizie
planimetric ă de ±5 cm și altimetric ă de ±1 cm (sta ția total ă SOKKIA Set3130R3 are o precizie
unghiular ă de 5’’).
Punctele re țelelor de sprijin și de ridicare trebuie s ă satisfac ă condi țiile:
• Punctele bornate s ă asigure o densitate medie de 1 punct/km de traseu; practic se planteaz ă
borne, în lungul traseului, la distan țe de 2 km între ele, în teren de șes, iar în zonele de deal
și de munte la distan țe de 1 km între ele;
• Bornele s ă fie amplasate cât mai aproape de drum, de regul ă în zona de protec ție, urm ărind
respectarea condi țiilor de stabilitate, accesibilitate și vizibilitate;
• Se vor planta pe lâng ă fiecare bun imobil izolat cel pu țin dou ă borne;
• Bornele se vor realiza din beton armat și se vor planta conform Fig. 2.4, având și o bordur ă
de protec ție (T ămâioag ă, 2005);
• Fiecare born ă trebuie s ă poarte, pe lâng ă însemnele ANDR/Consiliul jude țean sau a
proprietarului și un cod de denumire de forma „d.nnn”, unde d este num ărul de ordine,
codul administratorului/proprietarului pe teritoriu l c ăruia este amplasat punctul iar nnn este
un num ăr de ordine unic în cadrul unit ății din structura administratorului/proprietarului
(direc ția regional ă de drumuri și poduri, consiliul jude țean).
• Densitatea punctelor re țelei de ridicare s ă asigure precizia de determinare ( ±7 cm) și
densitatea detaliilor corespunz ătoare sc ării 1:500 (Vorovencii și Pădure, 2010).
• Conform normelor tehnice în vigoare, tipurile de bo rne se aleg corespunz ător naturii
terenului (stâncos, cu pietri ș, ml ăș tionos, nisipos) și amplasamentului în intravilan sau în
extravilan.
În lucrarea de fa ță cele șase puncte (1, 1000, 8, 2000, 12, 3000) determinate ca puncte
cunoscute s-au proiectat astfel încât s ă fie în apropierea zonei de lucru, pentru a putea s ervi la
ridicarea drumului comunal DC 76. Punctele re țelei de sprijin au fost materializate pe teren prin
buloane metalice (Fig. 2.5.) și borne de beton urm ărindu-se conservarea acestora pentru efectuarea
altor m ăsur ători în zon ă.
Punctele bornate asigur ă o densitate medie de 1 punct/km de traseu, distan ța între puncte
fiind de 40 m-700 m (distan ța între punctele 8-2000 este de 42.109 m și distan ța între punctele 4-5
este de 716.339 m); astfel se respecta condi ția specific ă zonei de munte, terenul în cauz ă fiind
pozi ționat în zona depresiunii F ăgara șului.
34 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 2.4. Borne folosite pentru materializare în ca dastrul drumurilor
Fig. 2.5. Bulon metalic
2.4. Aspecte privind tehnica GNSS în determinarea pozi ției punctelor
În prezent realizarea unor servicii moderne de dete rminare a pozi ției se bazeaz ă pe utilizarea
tehnologiilor de pozi ționare satelitare GNSS (Global Navigation Satellite System). ANCPI prin
Direc ția de Geodezie și Cartografie, a achizi ționat și instalat o serie de astfel de echipamente,
constituite într-o re țea geodezic ă de sta ții de m ăsurare permanent ă, denumite și sta ții GNSS
permanente (SGP). Aceste sta ții dispun de antene și receptoare cu posibilitate de recep ție a
35 Plumbot ă Maria-Patricia
semnalelor GNSS incluzând în principal GPS (SUA), G LONASS (Rusia), iar în viitor se va opta
pentru sistemul european de pozi ționare GALILEO (Fig. 2.6).
Intr-o prim ă etap ă 2004-2008, aceste sta ții au fost utilizate numai pentru introducerea și
men ținerea sistemului de referin ță european (ETRS89) și aplica ții de determinare a pozi ției în mod
postprocesare. Pe baza Re țelei Na ționale de Sta ții GNSS Permanente (RN-SGP) – Clasa A, s-a
realizat un prim nivel de îndesire constituit dintr -un num ăr de circa 300 borne (Clasa B) și sunt în
curs de realizare lucr ări pentru re țeaua GNSS de Clasa C având o densitate de circa 1pc t/50km 2.
Intr-o a doua etap ă de dezvoltare a RN-SGP, dup ă septembrie 2008 s-a trecut de la
furnizarea de date pentru pozi ționare în mod postprocesare, la furnizarea de date pentru pozi ționarea
în timp real. Prin integrarea serviciilor de pozi ționare de tip postprocesare cu cele de pozi ționare în
timp real, ANCPI a realizat Sistemul Românesc de Determinare a Pozi ției , denumit ROMPOS
(Romanian Position Determination System).
Fig. 2.6. Principalele sisteme GNSS
36 Plumbot ă Maria-Patricia
Trecerea de la determinarea pozi ției pe baza GNSS în mod postprocesare la determinar ea
pozi ției în timp real necesit ă realizarea unor sisteme de pozi ționare complementare la nivel regional,
na țional sau local. Sistemele complementare furnizeaz ă utilizatorilor informa ții suplimentare
(“corec ții diferen țiale”) pentru a putea ajunge la precizii de pozi ționare în timp real de nivel
decimetric sau centimetric. In func ție de nivelul de precizie cerut, se realizeaz ă sisteme de
determinare a pozi ției de tip DGNSS (Differential GNSS) – decimetric și RTK (Real Time
Kinematic) – centimetric. Un astfel de sistem inclu zând aceste servicii este și sistemul ROMPOS
realizat de c ătre ANCPI.
Sistemul ROMPOS este un sistem de determinare a poz i ției bazat pe tehnologiile GNSS și
include urm ătoarele tipuri de servicii (Fig. 2.7.):
• ROMPOS DGNSS – serviciul pentru aplica ții cinematice în timp real (precizie de
pozi ționare între 3 m și 0.5 m);
• ROMPOS RTK – serviciul pentru aplica ții cinematice precise în timp real (precizie pân ă la 2
cm);
• ROMPOS GEO (Geodezic) pentru aplica ții postprocesare (precizie sub 2 cm).
Fig. 2.7. Componentele sistemului ROMPOS
Sta țiile de referin ță sunt interconectate între ele, inclusiv peste gran i țele statelor vecine, în
momentul de fa ță ANCPI are oferte de colaborare cu sta ții similare din Ungaria și Bulgaria.
Amplasarea sta țiilor de referin ță se face atent pentru a asigura stabilitatea pe ter men lung a antenelor
GNSS. Amplasamentul și antenele sunt alese astfel încât s ă asigure un orizont de “vizibilitate” cât
37 Plumbot ă Maria-Patricia
mai liber de obstruc ții și evitarea unor posibile surse de interferen ță și efecte de reflexie
(“multipath”). Prin utilizarea unor antene corect c alibrate, posibilele efecte “multipath” pot fi redu se.
Se utilizeaz ă la sta țiile de referin ță numai receptoare și antene cu dubl ă frecven ță de clas ă geodezic ă.
Pozi țiile antenelor sta țiilor de referin ță se verific ă în mod regulat pentru a detecta eventuale
deplas ări (www.rompos.ro ).
Sta țiile recep ționeaz ă date în mod continuu de la sateli ții NAVSTAR GPS (toate sta țiile) și
de la sateli ții sistemului rusesc GLONASS (36 de sta ții). Odat ă ce sistemul GALILEO va intra în
func țiune, sta țiile vor utiliza în mod obligatoriu datele de la sa teli ții acestui sistem și op țional de la
sateli ții GPS și GLONASS. Coordonatele sta țiilor sunt determinate cu o precizie foarte bun ă (sub
1cm), în sistemul de referin ță ETRS 89 (European Terrestrial Reference System 198 9) prin îndesirea
sta țiilor GNSS (Bucure ști, Bacau, Baia Mare, Constan ța, Deva) integrate în Re țeaua European ă de
Referin ță (EUREF).
În cadrul lucr ărilor de cadastru, posibile aplica ții ale sistemului ROMPOS dedicat
executan ților de lucr ări care posed ă tehnologie GNSS sunt:
• realizarea re țelelor de ridicare;
• determinarea coordonatelor punctelor care definesc limitele imobilelor;
• ridic ări de detaliu pentru diverse categorii de lucr ări de cadastru de specialitate (forestier,
edilitar, al apelor etc.).
Re țelele geodezice definite conform Ord. 534/2001 sunt clasificate în re țele geodezice de
sprijin, de îndesire și de ridicare. Ele sunt realizate conform principiu lui ierarhic ( și de densitate), de
la superior c ătre inferior.
Re țeaua de ridicare este alc ătuit ă din minim dou ă puncte materializate în teren; se va sta ționa
cu receptoarele GNSS și se vor colecta în mod static/rapid-static observa ții cu o durat ă care depinde
în principal de distan ța fa ță de sta ția/sta țiile și/sau borna/bornele de referin ță (având coordonate în
SRC ETRS89), de nr. de frecven țe ale receptoarelor, precum și de nr. și configura ția geometric ă
satelitar ă din momentul efectu ării observa țiilor. Preciziile (interne) de determinare (3D) a
coordonatelor pot atinge u șor valori de sub 5 cm specifice acestui tip de re țele.
In Fig. 2.8. sunt prezentate re țelele GNSS realizate de c ătre ANCPI pân ă în prezent (Clasa A,
B și par țial C) și distan țele aproximative ale unui punct din re țeaua de ridicare (R) fa ță de punctele
re țelelor de sprijin (Clasa A, B, C). Un executant de re țele de ridicare și ridic ări de detaliu, posesor
de tehnologie GNSS, va trebui conform normelor în v igoare:
38 Plumbot ă Maria-Patricia
• să realizeze re țeaua de ridicare prin m ăsur ători statice/rapid statice; va realiza conectarea l a
re țelele GNSS ierarhic superioare din zon ă (Clas ă A, B, C); Pentru conectarea la sta țiile de
referin ță (reale) va putea apela la ANCPI/OCPI de unde va pr elua înregistr ările satelitare
corespunz ătoare; Prin constrângerea acestei re țele pe minum 2 puncte (de clas ă superioar ă)
se vor genera poligoane închise (triunghiuri) în ca re se pot verifica rezultatele primare (prin
calculul neînchiderilor);
• să realizeze ridicarea de detaliu prin metoda de m ăsurare static ă/rapid-static ă sau cinematic ă.
Fig. 2.8. Scenariu privind re țelele geodezice GNSS din zona de lucru
Legend ă
A- sta ții de referin ță (reale) – Clasa A (70-100 km);
a- sta ții de referin ță (virtuale);
B- borne de îndesire – Clasa B (circa 40 km);
C- borne de îndesire – Clasa C (circa 10 km);
R- puncte ale re țelei de ridicare (sute de m… 1 km);
1, 2, 3, 4, 5, 6 – puncte de detaliu (zeci… sute de m).
39 Plumbot ă Maria-Patricia
Metoda cinematic ă se poate realiza prin determin ări în mod postprocesare sau în timp real.
Pentru m ăsur ătorile cinematice în mod postprocesare (Fig.2.9.) s e va utiliza cel pu țin o sta ție de
referin ță (a utilizatorului) amplasat ă în zona de lucru (recomandabil) sau o sta ție de referin ță
permanent ă din RGN-SGP. In cazul m ăsur ătorilor cinematice efectuate în timp real (Fig.2.10 .) se
pot utiliza:
• sta ții de referin ță (minim una) amplasate în zona de lucru și comunica ții (radio) la (mic ă)
distan ță ;
• sta ții de referin ță permanente (reale) din RGN-SGP și comunica ții (GPRS) la distan ță –
serviciul ROMPOS-RTK (varianta cu sta ții reale);
• sta ții de referin ță virtuale generate pe baza datelor colectate la sta ții de referin ță reale din
RGN-SGP – serviciul ROMPOS-RTK VRS (varianta cu sta ții de referin ță virtuale).
Fig. 2.9. Principii de pozi ționare pe baz ă GNSS in mod cinematic
40 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 2.10. Principii de pozi ționare pe baz ă GNSS in mod cinematic în timp real (RTK)
Punctele re țelei de ridicare vor avea o descriere și un set de coordonate în SRC ETRS89 și în
SRC na țional (Stereo70). La nivelul OCPI se vor realiza ba ze de date care s ă includ ă aceste
elemente. In acest mod punctele re țelelor de ridicare vor putea fi utilizate și în viitor pentru lucr ări
din zone adiacente sau pentru eventuale verific ări sau expertize, posibil chiar cu instrumente de
măsurare clasice (optice).
Serviciile furnizate de ANCPI prin intermediul sist emului ROMPOS, prezint ă o serie de
avantaje în aplica țiile din domeniul cadastrului, comparativ cu tehnic ile de m ăsurare clasice:
• lipsa necesit ății vizibilit ății între punctele de determinat;
• scurtarea timpului de m ăsurare prin utilizarea serviciilor de timp real (RT K);
• determin ări omogene prin racordarea la sistemul de referin ță european ETRS89 și
transcalcul unitar în plan de proiec ție;
• necesitatea utiliz ării unei tehnologii moderne, practic independente d e condi țiile meteo;
41 Plumbot ă Maria-Patricia
• cre șterea productivit ății și reducerea costurilor (dup ă o investi ție ini țial ă mai mare în
tehnologie GNSS);
• disponibilitatea serviciilor (24 de ore la cele de timp real).
În contextul actual al dezvolt ărilor tehnologice globale, modernizarea re țelei geodezice
na ționale a suferit un salt spectaculos prin realizare a sistemului ROMPOS. Acest sistem va sta la
baza re țelei geodezice na ționale spa țiale a ță rii, permi țând integrarea re țelei geodezice în cea
european ă și global ă. Se poate desprinde concluzia c ă ROMPOS poate sta în prezent la baza tuturor
determin ărilor de pozi ție în timp real cu precizie centimetric ă sau chiar milimetric ă, prezentând o
serie multipl ă de avantaje în compara ție cu tehnologiile clasice de m ăsurare (Dragomir și Rus,
2008).
În lucrarea de fa ță , punctele din re țeaua de sprijin 1, 1000, 8, 2000, 12, 3000 au fost
determinate cu ajutorul GPS Leica 1230 GG (Fig. 2.11.). Acest model de GPS este unul cu dubl ă
frecven ță , cu 72 de canale, ce permite folosirea semnalelor L2C și GLONASS, dar și a viitoarelor
semnale GPS L5 si Galileo. Pentru o mai bun ă acurate țe acest aparat folose ște tehnologiile
SmartTrack+, SmartCheck+ și SmartRTK. SmartTrack+ permite folosirea în mod hi brid a
semnalelor GPS (L2C) și GLONASS astfel prin ad ăugarea sateli ților GLONASS se ob țin pân ă la 5
sateli ți în plus. Tehnologia SmartCheck+ verific ă rezultatele instantaneu pentru GPS și GLONASS
simultan la 20 Hz RTK pentru 30 km și mai mult.
SmartRTK folose ște sta ții fixe de referin ță pentru a
asigura consisten ța m ăsur ătorilor.
Fig. 2.11. GPS Leica 1230 GG
42 Plumbot ă Maria-Patricia
2.5. Metode de lucru
Principiul de func ționare al GPS-ului este acela de a folosi sateli ții în spatiu ca puncte de
referin ță pentru localizarea la sol. Receptorul GPS m ăsoar ă timpul necesar unui semnal pentru a se
propaga de la satelit la receptor. Distan ța satelit-receptor o putem determina înmul țind acest timp cu
viteza luminii. M ăsur ătorile de distan țe pe care receptorul le face sunt afectate de c ătre eroarea de
ceas a satelitului și a receptorului, de aceea acestea sunt denumite ps eudodistan țe. Utilizând ceasuri
sincronizate și în absen ța altor influen țe perturbatoare, m ăsurând o singur ă distan ță spre satelit
putem determina pozi ția receptorului undeva pe o sfer ă centrat ă pe satelit având raza egal ă cu
distan ța m ăsurat ă.
Efectuând m ăsur ători simultane spre cei doi sateli ți, pozi ția receptorului va fi pe un cerc care
reprezint ă locul de intersec ție al celor dou ă sfere centrate pe ace ști sateli ți. Efectuând o a treia
măsur ătoare simultan ă de distan ță , rezult ă o a treia sfer ă care intersecteaz ă pe celelalte dou ă numai
în dou ă puncte. Unul din aceste puncte poate fi eliminat i mediat ca fiind pozi ția receptorului,
deoarece el se va g ăsi undeva în spa țiu (Fig. 2.12).
În principiu, determin ările simultane de distan țe spre trei sateli ți asigur ă suficiente informa ții
pentru a putea determina o pozi ție fix ă în trei dimensiuni. Dac ă presupunem existen ța erorii ceasului
receptorului și considerând c ă ceasul receptorului nu este sincronizat cu ceasul satelitului în timp
GPS, atunci nu este matematic posibil s ă determin ăm în mod unic valorile celor patru parametri
dându-se numai trei m ăsur ători. Aceasta implic ă faptul c ă trebuie s ă m ăsur ăm simultan o
pseudodistan ță adi țional ă spre un al patrulea satelit presupunând c ă eroarea de ceas a satelitului a
fost eliminat ă.
Fig. 2.12. Pozi ționarea punctului
43 Plumbot ă Maria-Patricia
Când o determinare este f ăcut ă cu ajutorul tehnologiei GPS, vizibilitatea dintre receptoare nu
constituie o cerin ță a m ăsur ătorilor întrucât aceste receptoare nu transmit și nu recep ționeaz ă
semnale între ele, ci le primesc de la sateli ții care se mi șcă în jurul P ământului. Singura condi ție ce
trebuie îndeplinit ă pentru a putea recep ționa aceste semnale se refer ă la ob ținerea unui orizont liber
spre cer. Semnalele emise de sateli ții GPS sunt asemenea razelor solare, astfel încât, orice obstacol
aflat în calea acestora reduce considerabil intensi tatea semnalului putând chiar împiedica
recep ționarea lui (ebookbrowsee.net).
Exist ă mai multe tehnici de m ăsurare care pot fi folosite de majoritatea receptor ilor pentru
măsur ători GPS. Geodezul ar trebui s ă aleag ă cea mai adecvat ă tehnic ă pentru realizarea
măsur ătorilor.
• Metoda static ă este folosit ă pentru linii lungi, re țele geodezice, studiul pl ăcilor tectonice
etc. Ofer ă o precizie mare pentru distan țe lungi, dar este lent ă.
• Metoda static rapid ă folosit ă pentru organizarea re țelelor de control locale, îndesirea de
re țele etc. Ofer ă o precizie ridicat ă pentru m ăsurarea bazelor pân ă la 20 km lungime și este
mult mai rapid ă decât metoda static ă.
• Metoda cinematic ă folosit ă pentru m ăsurarea de detalii și m ăsurarea de mai multe puncte
într-o succesiune rapid ă. Este o modalitate foarte eficient ă pentru a m ăsura mai multe
puncte situate unul aproape de altul.
• Metoda de m ăsurare în timp real RTK folose ște o leg ătur ă de transmitere a datelor radio
pentru a transmite datele de la satelit, de la baz ă la mobil. Aceasta face posibil ă calcularea
coordonatelor și afi șarea acestora în timp real, în timpul desf ăș ur ării m ăsur ătorilor.
În lucrarea de fa ță , punctele din re țeaua de îndesire 1, 1000, 8, 2000, 12, 3000 au fost
determinate cu ajutorul tehnologiei G.P.S, deoarece în zon ă nu a existat o baz ă de date a Oficiului de
Cadastru și Publicitate Imobiliar ă. În prim ă faz ă, la planificarea lucr ărilor am c ăutat s ă alegem o
perioad ă optim ă pentru realizarea m ăsur ătorilor, astfel încât s ă dispunem de un num ăr suficient de
mare de sateli ți vizibili și s ă ob ținem o valoare PDOP cât se poate de mic ă.
S-a folosit metoda static ă, respectiv procedeul static-rapid. Metoda static ă presupune ca
observa țiile s ă fie executate cu receptoare instalate în sta ția de referin ță și în cea nou ă, ambele
rămânând fixe într-o sesiune, în cadrul c ăreia se primesc semnale de la minimum patru sateli ți.
Precizia determin ărilor este ridicat ă, caracteristic ă re țelelor de ordin superior, cu baze mai mari de
10 km, desf ășurate pe teritorii întinse. În general se bazeaz ă pe erori subcentimetrice de
±(5mm+1ppm).
44 Plumbot ă Maria-Patricia
Procedeul dublei diferen țe (Fig. 2.13.) folose ște dou ă receptoare, unul instalat într-un punct
cunoscut, iar cel de-al doilea în punctul nou care trebuie determinat. Pentru a m ăsura lungimea
vectorului de baz ă nu exist ă restric ții de vizibilitate între cele dou ă puncte ale bazei, sau de lungimea
vectorului. Condi ția impus ă este de a primi semnal de la aceea și patru sateli ți sau mai mul ți, într-un
interval de 1-60 de minute. Acest interval difer ă în func ție de tipul receptoarelor, configura ției
ionosferice și configura ția sateli ților.
Procedeul static- rapid diminueaz ă durata de sta ționare pân ă la 5-10 minute dac ă se lucreaz ă
cu receptoare în dou ă frecven țe, metode specifice de rezolvare a ambiguit ățiilor și dac ă beneficiaz ă
de condi ții optime ale GDOP și PDOP. În mod concret, acest procedeu de lucru est e recomandat în
cazul bazelor scurte de 5-10 km deoarece asigur ă o precizie optim ă, devenind astfel apt pentru
stabilirea re țelelor de îndesire, reperaj fotogrammetric etc. Dat ele sunt culese în cadrul aceleia și
epoci, respectiv cu acelea și constela ții și men ținerea contactului spre cei patru sau mai mul ți sateli ți
folosi ți la ini țializare.
Fig. 2.13. Determinarea pozi ției unui punct prin folosirea procedeului dublei di feren țe
45
2.6. Observa ții GNSS în teren
În recunoa șterea terenului au mers to
urmau a fi sta ționate, deasemenea s
recunoa șteri a terenului s- au determinat cu precizie:
• accesul cel mai comod la punct;
• schi ța complet ă
• modul de marcare, pentru u
• obtinerea acordului de acces în zon
În amplasarea punctelor s
vizibilit ății peste eleva ția de 15
re țelei de ridicare. S- a evitat amplasarea lor în apropierea cl
vegeta ției prea dense pentru a evita apari
satelitar.
Un minim de trei puncte sunt necesare pentru o compensare compl et
mai mare cu atât trebuie incluse mai multe puncte d e sprijin. Astfel c
amplasat câte dou ă puncte în capetele drumuirii
acestor puncte de sprijin se face astfel: se desene az
deseneaz ă și linia E- V, ob ținându
fiecare, cel pu țin un punct de sprijin; ele
proiectat. Pentru drumuiri întinse, punctele de spr ijin se vor g
Plumbot ii GNSS în teren
terea terenului au mers to ți membrii echipei și s -au vizitat toate punctele ce
ionate, deasemenea s -a analizat la fa ța l ocului diagrama de obstruc
au determinat cu precizie:
accesul cel mai comod la punct;
a complet ă a terenului cu direc țiile importante de acces;
modul de marcare, pentru u șurarea recunoa șterii punctului ;
obtinerea acordului de acces în zon ă, în cazul propriet ățiilor private.
În amplasarea punctelor s -a urm ărit ca sta țiile s ă nu fie obstruc ționate din punct de vedere al
ia de 15 -20 grade, astfel încât s ă se asigure vizibilitatea
a evitat amplasarea lor în apropierea cl ădirilor înalte, a pere
iei prea dense pentru a evita apari ția erorii “multipath” ( Fig. 2.14.) prin blocarea semnalului
trei puncte sunt necesare pentru o compensare compl et
mai mare cu atât trebuie incluse mai multe puncte d e sprijin. Astfel c ă, în cazul drumuirii s
puncte în capetele drumuirii și doua puncte la mijlocul acest
acestor puncte de sprijin se face astfel: se desene az ă linia N -S prin centrul proiectului; apoi se
ținându -se patru cadrane egale. Trei dintre acestea trebuie s
in un punct de sprijin; ele pot fi atât în interiorul cât și în exteriorul perimetrului
proiectat. Pentru drumuiri întinse, punctele de spr ijin se vor g ăsi la o distan ță
Fig. 2.14. Eroare “multipath”
Plumbot ă Maria-Patricia au vizitat toate punctele ce
ocului diagrama de obstruc ție. Pe baza acestei
iile importante de acces;
ățiilor private.
ționate din punct de vedere al
se asigure vizibilitatea necesar ă dezvolt ării
dirilor înalte, a pere țiilor verticali sau a
2.14.) prin blocarea semnalului
trei puncte sunt necesare pentru o compensare compl et ă, cu cât proiectul este
mai mare cu atât trebuie incluse mai multe puncte d e sprijin. Astfel c ă, în cazul drumuirii s -au
i doua puncte la mijlocul acest eia. Amplasarea
S prin centrul proiectului; apoi se
se patru cadrane egale. Trei dintre acestea trebuie s ă con țin ă,
și în exteriorul perimetrului
si la o distan ță de maximum 60 km.
46 Plumbot ă Maria-Patricia
În teren s-a completat fi șa de observa ții GNSS (o fi șă /punct sta ționat), în care s-a men ționat
numele punctului sta ție, tipul antenei, în ălțimea antenei, locul unde s-a m ăsurat în ălțimea antenei,
schi ța instal ării antenei, timpii de sta ționare și poza din momentul efectu ării m ăsur ătorilor (Fig.
2.15.). Unele din aceste informa ții s-au introdus în echipament. Datele înregistrate au fost stocate pe
suport magnetic și organizate pe zile de observa ții.
Precizia aparaturii folosite permite ca erorile rez ultate s ă fie neglijate sau s ă se încadreze în
limitele cerute de normele în vigoare ( ±10 cm imobile împrejmuite, ±30 cm imobile
neîmprejmuite), date de c ătre Ordinul 634/2006. Punctele determinate ca punct e de plecare sunt
accesibile și în prezent se g ăsesc în baza de date a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliar ă,
pentru a putea fi folosite de al ți utilizatori. Ele sunt amplasate și bornate în teren solid, ferit de zone
cu alunec ări de teren.
Fig. 2.15. Determinarea punctului nr. 8 cu GPS-ul
47 Plumbot ă Maria-Patricia
2.7. Prelucrarea datelor GNSS- softul Leica Geo Off ice
Leica Geo Office (LGO) este software-ul cu
ajutorul c ăruia se descarc ă datele din aparatele GPS Leica
din seria 1200. Datele culese de aparatul GPS pe te ren sunt
salvate pe cardul CF, cu care acesta este dotat. Se scoate
cardul din aparatul GPS și se introduce într-un cititor de
carduri care este conectat la computer. Se porne ște
programul Leica Geo Office iar primul pas necesar e ste
acela de a crea un nou proiect.
• Se selecteaz ă File si New Project.
Va ap ărea fereastra de dialog prezentat ă în partea stâng ă
(Fig. 2.16.). Aici se introduc numele proiectului și calea
unde va fi salvat. Se selecteaz ă OK pentru crearea
proiectului.
Pentru importarea datelor din GPS se folo șeste optiunea
Import din meniul Import.
• Se selecteaz ă op țiunea Raw Data .
• În meniul Import se selecteaz ă fisierul Raw Data, de pe
cardul de memorie.
• În câmpul File of type se selecteaz ă GPS1200 raw data
(Fig. 2.17).
• Se selecteaz ă butonul Import.
Se repet ă aceast ă procedur ă pentru toate datele care trebuie
importate.
Pentru a fi preluate datele trebuie atribuite unui proiect.
• Se selecteaz ă proiectul în care vor fi introduse datele
(Fig. 2.18.).
• Se selecteaz ă butonul Assign.
Fig. 2.16.
Fig. 2.17.
Fig. 2.18.
48 Plumbot ă Maria-Patricia
• Se selcteaz ă butonul Close.
Se va deschide pagina de vizualizare / editare. Se va
selecta din partea de jos a ferestrei tab-ul GPS-Proc
(Fig. 2.19). În aceast ă fereastr ă se va realiza post-
procesarea datelor statice și cinematice.
• Pentru a seta un punct ca o valoare cunoscut ă, se d ă
click dreapta pe punct și se selecteaz ă Edit point.
• Se seteaz ă câmpul Point Class cu valoarea Control.
• Pentru a începe procesarea se seteaz ă un punct ca baz ă și un punct ca rover. Acest lucru se
realizeaz ă prin ap ăsarea click dreapta pe bara gri și selectarea uneia din cele dou ă op țiuni.
• Se apas ă click dreapta și se selecteaz ă Process , pentru a începe procesarea datelor.
După realizarea unei linii de baz ă, se va deschide
tabu-l Results. Aici se pot vedea rezultatele
proces ării. Pentru a stoca o linie de baz ă se apas ă
click dreapta pe num ărul punctului și se selecteaz ă
Store (Fig. 2.20). Se repet ă aceast ă procedur ă pentru
a stoca toate liniile de baz ă.
Pentru a exporta rezultatele într-o form ă final ă se
selecteaz ă Export din partea de sus a ecranului și se
alege unul din formatele: RINEX, ASCII, GIS / CAD
(Fig. 2.21).
În urma proces ării datelor s-au ob ținut coordonatele în
datumul WGS 84. Acestea au fost transcalculate în
Stereografic 1970 cu utilitarul TransDat 4.1. 2.18.
Fig. 2.19.
Fig. 2.20.
Fig. 2.21.
49 Plumbot ă Maria-Patricia
3. REALIZAREA RE ȚELEI DE RIDICARE
3.1 Re țeaua de ridicare. Generalit ăți
Re țeaua de ridicare este constituit ă dintr-un ansamblu de puncte determinate din cele a le
re țelei de sprijin, judicios alese pe teren, astfel în cât, împreun ă cu acestea s ă permit ă ridicarea
tuturor detaliilor din zona de interes. Prin locul ocupat condi ționeaz ă calitatea ridic ării, iar rolul s ău
este comparabil cu al reperajului fotogrammetric di n ridic ările aeriene și în special cu re țeaua de
trasare din lucrarile de topografie inginereasc ă. Obiectivul re țelei de ridicare combinat ă cu re țeaua
de sprijin îl reprezint ă întocmirea h ărților și planurilor pentru o anumit ă suprafa ța de teren și
necesit ă realizarea unui ansamblu de lucr ări de proiectare, m ăsur ători și calcule.
Proiectarea re țelei de ridicare reprezint ă etapa de baz ă și are în vedere alegerea sta țiilor de
drumuire ținând cont de:
• condi țiile impuse pentru determinarea punctelor re țelei, respectiv vizibilitatea din capetele
drumuirii spre dou ă puncte cunoscute și vizibilitatea reciproc ă între sta țiile vecine (cea de
înainte și cea de înapoi);
• prevederile cerute la ridicarea detaliilor topograf ice, respectiv c ă din ansamblul statiilor
re țelei s ă poat ă fi vizate toate punctele ce definesc aceste detali i, inclusiv parcelele și/sau
corpurile de proprietate;
• dac ă este necesar re țeaua stabilit ă din drumuire, se completeaz ă cu sta ții aruncate,
determinate prin radieri duble, din care se vor exe cuta apoi radierile propriu-zise;
• ansamblul punctelor re țelei se stabile ște în locuri ferite de civiliza ție pentru a nu fi distruse
și pentru a fi protejat aparatul și operatorul.
Pozi ționarea re țelei de ridicare se realizeaz ă prin metoda drumuirii încadrat ă în puncte de
ordin superior cu aparatur ă și procedee de lucru corespunz ătoare nivelului de precizie din normele
oficiale. În afara acestui caz general, ce asigur ă automat încadrarea în sistemul de proiec ție na țional
– proiec ția Stereografic ă 1970 și sistemul de referin ță pentru cote Marea Neagr ă 1975 se admit, pe
suprafe țe mici și prin excep ție și re țele de ridicare libere sau independente, care ar pu tea fi
transcalculate ulterior în cea geodezic ă na țional ă.
Tipurile re țelelor de ridicare sunt variate, fiind asem ănătoare în principiu, dar diferen țiate
prin unele aspecte specifice. Astfel re țeaua de ridicare 3D este tipic ă, reprezentativ ă în ridic ările
topografice, cea planimetric ă fiind un caz particular.
50 Plumbot ă Maria-Patricia
Dup ă natura determin ărilor și obiectul urm ărit, remarc ăm re țelele de ridicare:
• combinate, realizate în sistem 3D, cu pozi ționarea punctelor tridimensionale X, Y, Z;
• planimetrice sau bidimensionale, cu puncte definite doar in planul de proiec ție prin
coordonatele X,Y;
• nivelitice, cu determinare unidimensional ă (doar a cotelor z), specifice reprezent ării
reliefului (biblioteca.regielive.ro).
Dup ă pozi ția lor fa ță de sistemele de referint ă, astfel de re țele pot fi:
• încadrate în reteaua geodezic ă, legate de aceasta prin punctele de cap ăt ale drumuirilor
sprijinite, sau printr-o sta ție comun ă la cele închise;
• independente sau libere, f ără legatur ă cu re țeaua geodezic ă, admise doar prin excep ție în
cazul unor ridic ări de imortan ță redus ă, pe suprafe țe mici.
Etapele de lucr ări, necesare realiz ării unei re țele de ridicare sunt și ele asem ănătoare cu cele de la
metoda drumuirii și de la re țelele de sprijin:
• proiectarea re țelei, respectiv stabilirea traseelor și alegerea punctelor;
• marcarea lor durabil ă conform normelor tehnice;
• măsur ători în teren cuplate eventual cu unele prelucr ări pe loc;
• calcule, inclusiv compensarea erorilor prin procede e empirice, riguroase și semiriguroase.
Ridic ările topografice au la baz ă anumite principii și reguli general valabile:
• orice detaliu de planimetrie sau de nivelment, natu ral sau artificial, este definit de o serie de
puncte judicios alese la schimbarea direc ției liniilor de contur sau la schimbarea de pant ă.
Punctele caracteristice reprezint ă num ărul minim de puncte și permite definirea și
reprezentarea pe plan a unui detaliu;
• ridicarea detaliilor se face întotdeauna din puncte le cunoscute, iar m ăsur ătorile urm ăresc s ă
defineasc ă pozi ția relativ ă a acestora fa ță de punctele de sta ție;
• re țeaua de sprijin deriv ă din îndesirea re țelei na ționale cu puncte noi de ordin V în cazul
triangula ției clasice, respectiv prin întregirea re țelei geodezice na ționale GPS, respectând
condi țiile de baz ă impuse.
Desf ăș urarea efectiva a traseelor de drumuire se face, în func ție de situa ție și dup ă nevoi atât în
interiorul, cât și în afara teritoriului urm ărit. Densitatea acestor trasee și num ărul sta țiilor depinde de
acoperirea terenului și precizia cerut ă, fiind evident mai mare în cadrul centrelor popula te și mai
mic ă în afara lor, în extravilan. În principiu, ansambl ul punctelor din cadrul re țelei trebuie s ă fie
astfel încât s ă permit ă radierea tuturor detaliilor de pe suprafa ța în cauz ă cât și în afara ei pe o
51 Plumbot ă Maria-Patricia
anumit ă zon ă. În spiritul acestei cerin țe și indiferent de tipul re țelei se impune completarea traseului
cu sta ții aruncate, determinate cu radieri controlate ce n u pot fi incluse în drumuiri, dar absolut
necesare pentru ridicarea detaliilor din zonele asc unse (Bo ș și Iacobescu, 2009).
Metoda de baz ă utilizat ă la ridic ările topografice este drumuirea încadrat ă, de diferite ordine
dar, se poate apela și la drumuirea închis ă pe punctul de plecare pentru control; cea deschis ă sau în
vânt, se admite în cazul m ăsur ătorilor cu sta ția total ă, având controale pe parcurs. În cadrul lucr ării
de fa ță , re țeaua de ridicare este constituit ă dintr-un ansamblu de puncte determinate din cele a le
re țelei de sprijin, realizat ă prin metoda drumuirii încadrate.
3.2 Proiectarea și marcarea punctelor
În cadrul acestei lucr ări au fost determinate șase puncte cu ajutorul tehnicii GPS, puncte pe
care se va sprijini re țeaua de ridicare. În momentul proiect ării drumuirilor trebuie ținut cont de
nevoia de ridicare în plan a detaliilor și de aceea punctele din re țeaua de ridicare sunt amplasate
astfel încât din fiecare sta ție s ă se asigure dou ă categorii de vizibilit ăți:
• reciproce, directe și far ă restric ții, între punctele vecine spre a permite culegerea datelor
pentru pozi ționarea lor;
• spre cât mai multe puncte caracteristice, astfel ca ansamblul re țelei s ă permit ă ridicarea
tuturor detaliilor din suprafa ța urm ărit ă.
Deasemenea re țeaua de ridicare se proiecteaz ă având în vedere urm ătoarele:
• re țeaua s ă se desf ăș oare de-a lungul detaliilor ce urmeaz ă a fi ridicate ulterior în teren, în
cazul de fa ță în lungul drumului;
• punctele din re țea s ă fie amplasate pe teren stabil (teren ferit de zone cu alunec ări de teren
sau alte distrugeri);
• punctele trebuie s ă fie sta ționabile;
• să existe vizibilitate perfect ă între puncte, pentru ca direc țiile și distan țele s ă fie u șor de
măsurat;
• distan ța între puncte se stabile ște în func ție de condi țiile din teren.
Lucr ările preliminarii ale întocmirii proiectului re țelei de ridicare presupun:
• identificarea zonei de lucru pe un plan existent la scar ă mare, raportarea pe acest plan a
punctelor vechi din re țeaua de sprijin și delimitarea zonei de interes împreun ă cu
beneficiarul, ceea ce permite cunoa șterea condi țiilor de lucru;
52 Plumbot ă Maria-Patricia
• stabilirea traseelor de drumuire, care se marcheaz ă pe plan, urm ărind cu prioritate str ăzile,
drumurile, cursurile de ap ă, astfel încât s ă fie acoperit ă întreaga zon ă de interes;
• încadrarea fiec ărei drumuiri principale între punctele re țelei de sprijin, a celor secundare
și/sau ter țiare între sta ții de ordin superior și
numerotarea în ordinea determin ării;
• verificarea vizelor de orientare, duse din sta ția
de plecare spre puncte vechi (Bo ș și Iacobescu, 2009).
În lucrarea de fa ță s-au realizat dou ă drumuiri
sprijinite pe puncte de coordonate cunoscute (Fig.
3.1). Prima drumuire este sprijinit ă pe punctele de
coordonate cunoscute, determinate cu GPS-ul: 1,
1000, 8, 2000. Iar cea de a doua drumuire se spriji n ă
pe punctele cunoscute: 8, 2000, 12, 3000. Re țeaua de
ridicare se determin ă din aproape în aproape pornind
de la punctele de coordonate cunoscute și în
continuare se m ăsoar ă cu sta ția total ă unghiurile
orizontale, unghiurile verticale și distan țele reduse la
orizont.
Materializarea re țelei de ridicare se face, în
func ție de natura terenului, prin buloane cu cap
rotunjit, b ătute în fisurile betoanelor sau rosturile
bordurilor (punctele determinate cu GPS-ul: 1000, 1 ,
8, 12), prin ță ru și de lemn (punctele re țelei de ridicare:
2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11). Descrierea topografic ă a
punctelor re țelei presupune, conform normelor,
întocmirea schi ței de reperaj și descrierea
amplasamentului, precum și semnalarea cu vopsea pe
martori sau pe construc ții, a num ărului de ordine al
punctului, a direc ției indicat ă prin s ăgeat ă și a
distan ței pân ă la born ă sau pichet.
Fig. 3.1 Schma re țelei de ridicare drum comunal DC 76 Olte ț-Dr ăgu ș
53 Plumbot ă Maria-Patricia
3.3 Culegerea datelor re țelei de ridicare
3.3.1 Instrumentul folosit
Punctele re țelei de ridicare au fost determinate cu sta ția total ă SOKKIA Set 3130R3. Sta ția
total ă face parte din genera ția nouă a instrumentelor topografice, este un tahimetru el ectronic cu care
elementele geometrice (unghiuri, distan țe, diferen țe de nivel), ce definesc pozi ția spa țial ă a
punctelor geodezice și topografice; se m ăsoar ă automat, cu precizie ridicat ă, se stocheaz ă în
memoria electronic ă și se redau în form ă digital ă. Conceptul care st ă la baza func țion ării sta țiilor
totale reune ște în cadrul unei singure unit ăți portabile, de dimensiunile și aspectul unui teodolit
obi șnuit, componentele necesare m ăsur ătorii electronice a unghiurilor și a distan țelor combinate cu
softuri și medii de memorarea a datelor.
Aspectul general al unei sta ții totale este asem ănător cu al unui instrument topografic
obi șnuit, tahimetru sau teodolit, având acelea și axe principale – vertical ă, orizontal ă și axa lunetei;
acelea și organe principale – ambaza, alidada, precum și mi șcările lunetei în plan orizontal și vertical,
controlate de șuruburi de blocare și de fin ă mi șcare. Dispozitivele de m ăsurare a elementelor
geometrice sunt îns ă realiz ări electronice total diferite de cele clasice.
Componentele sta ției totale, SOKKIA Set 3130R3, cu care au fost exec utate m ăsur ătorile în
lucrarea de fa ță , sunt prezentate în Fig. 3.2. Ele pot fi împ ărțite în: componenta mecanic ă,
componenta optic ă și componenta electronic ă.
• Componenta mecanic ă – cuprinde ambaza, cu șuruburile de calare și dispozitivul de fixare
pe trepied, limbul protejat de alidad ă care sus ține toat ă construc ția superioar ă prin furcile
ei, pe care se sprijin ă luneta, cercul vertical și bateria de acumulatori.
• Componenta optic ă – cuprinde luneta pentru vizarea semnalelor, a c ărei calitate este
definit ă de puterea de m ărire și unghiul de câmp și dispozitivul de centrare pentru instalarea
în sta ție. Ultimul se prezint ă sub form ă de fir laser, vizibil, care asigur ă comoditatea sporit ă,
stabilitatea la vânt și o precizie de centrare superioar ă.
• Componenta electronic ă – compus ă din microprocesor, dispozitiv EDM, memoria
electronic ă, panoul de afi șaj și comand ă și compensatorul biaxial.
Microprocesorul , ca unitate central ă, de ține o pozi ție predominant ă, având func ții multiple privind:
• solu ționarea unor calcule topografice, pe baza unor prog rame încorporate în memorie
(distan ța redus ă, diferen ța de nivel, orientarea din coordonate, distan ța între punctele
radiate, intersec ția înapoi etc.);
54 Plumbot ă Maria-Patricia
• urm ărirea st ării și func țion ării aparatului sesizând, automat sau la cerere, pri n afi șare,
gradul de înc ărcare al bateriei și/sau al memoriei, num ărul de pozi ții disponibile, decalarea
aparatului etc;
• aplicarea automat ă a unor corec ții, la fiecare m ăsur ătoare, provocate de varia ții de
temperatur ă, de presiune atmosferic ă și de unele abateri;
Dispozitivul EDM (Electronic Distance Measurement) este amplasat în, sau pe, lunet ă emite
și recep ționeaz ă radia ții din spectrul electromagnetic ob ținând distan țele pe dou ă principii măsurând
dup ă caz:
• diferen ța de faz ă (∆λ ) între unda emis ă și cea recep ționat ă dup ă reflectare și a num ărului
întreg N de lungime de und ă, cantit ăți cuantificabile într-un detector de faza;
• timpul t necesar impulsului pentru a acoperi dublul distan ței L, înregistrat într-un contor
electric.
Memoria electronic ă, asigur ă stocarea datelor provenite din m ăsur ători sau prelucrarea în
timp real și desc ărcarea lor în calculator, loca ția unor programe de calcul și meniurilor de func ții și
de coduri, înc ărcarea în memorie a unor date și programe indispensabile lucr ărilor de teren. Se
disting memorii interne, încorporate în aparat și memorii externe sub forma unor carnete electronice
de teren, ce se fixeaz ă pe trepied, sau deta șabile, specifice genera țiilor noi de sta ții totale, care au
deopotriv ă și memorii interne, folosite pentru softuri specific e și pentru m ărirea capacit ății pân ă la
10.000 de linii de înregistrare.
Panoul de afi șaj și comand ă (Fig.3.3.) constituie baza comunic ării bilaterale operator-sta ție
în decursul lucr ărilor. Tastele sunt în num ăr redus, unele multifunc ționale, prin care se transmit
comenzile de pornire/oprire (On/Off), selectarea mo dului de lucru, a func țiilor, meniurilor și
submeniurilor. Display-ul (ecranul de afi șare), reprezint ă interfa ța de comunicare între operator și
sta ția total ă. Unele modele sunt realizate cu diode luminoase (L ED-uri), dar mai ales cu cristale
lichide (LCD).
Compensatorul biaxial este un dispozitiv al c ărui rol este de a rectifica o eventual ă eroare de
calare definit ă prin neverticalitatea axului principal, în limitel e a 4-5 minute. Componentele în plan
vertical, respectiv în plan orizontal, afi șate pe display, sunt aplicate automat direc țiilor, înainte ca
acestea s ă fie afi șate sau înregistrate. Dac ă eroarea de calare (neverticalitatea axului princip al)
dep ășește limitele, aparatul anun ță și se opre ște pân ă la refacerea cal ării (Bo ș și Iacobescu, 2009).
55 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 3.2. Componentele sta ției totale SOKKIA Set 3130R3
56 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 3.3. Panoul de afi șaj și comand ă SOKKIA Set 3130R3
Sta ția total ă SOKKIA Set 3130R3 (Fig. 3.4.) folose ște o tehnologie proprie patentat ă sub
numele de Red-Tech EDM ce îi permite s ă aib ă o raz ă de vizare de pân ă la 350 m f ără a folosi
prisma (Reflectorless Electronic Distance Measureme nt). Raza vizibil ă EDM ofer ă o serie de
caracteristici ce m ăresc siguran ța și atenueaz ă automat semnalul când se folosesc prisme clasice.
Caracterisitici:
• măsur ători de distan ță de precizie înalt ă, f ără suprafe țe
reflectorizante (prisme);
• abilitatea de a m ăsura prin obstacole precum garduri,
copaci;
• compatibile cu prisme pentru m ăsur ători de distan țe mari;
• performan țe superioare în medii dure;
• putere de m ărire a lunetei 30 x;
• acurate țe (ISO 12857-2 1997) H & V- 5’’, 1.5 mg;
• automatic dual-axis compensator;
• măsurarea distan țelor prin diferen ța de faz ă, cu laser;
• distan ță maxim ă de vizare (far ă prism ă) – 350 m;
• distan ță maxim ă de vizare (cu prism ă) – 5000 m;
• memorie intern ă aproximativ 10.000 puncte cu maxim 10
fi șiere de lucru (solutionsource.infomedia.net).
Fig. 3.4. Sta ția total ă SOKKIA Set 3130R3
57 Plumbot ă Maria-Patricia
3.3.2 Mod de lucru
Re țeaua de ridicare se determin ă din aproape în aproape, plecând de la punctele de
coordonate cunoscute 1, 1000, 8, 2000, 12 și 3000, m ăsurându-se cu sta ția total ă unghiurile
orizontale, unghiurile verticale și distan țele reduse la orizont. Instalarea aparatului în sta ție s-a
realizat conform normelor cunoscute, la o înal țime convenabil ă. Centrarea pe punctul matematic
s-a f ăcut cu aten ție deosebit ă folosind în final firul laser de centrare. În ălțimea sta ției totale s-a
măsurat cu ruleta, de la punctul matematic pân ă la axul secundar, iar cea a prismei este automat
în aparat (de 1.30m).
În cazul drumuirii încadrate (Fig. 3.5.), traseul p oate fi considerat ca o înl ănțuire de
radieri succesive: în func ție de coordonatele cunoscute ale sta ției, a unei vize de orientare și a
datelor ob ținute din m ăsur ători, rezult ă și se afi șeaz ă valorile X, Y, Z ale punctului vizat.
Etapele de lucru pentru realizarea unei drumuiri cu o sta ție total ă prin programul ce
furnizeaz ă coordonatele drumuirii direct pe teren sunt, în linii mari, urm ătoarele:
• instalarea aparatului în punctul A cunoscut, pornirea, ini țializarea și trecerea pe
programul coordonate;
• orientarea în sta ție prin introducerea în memorie a coordonatelor propri i și cele ale
referin ței C;
• vizarea semnalului de orientare, trecerea pe programul coordonate pola re , introducerea
cotei, înălțimii aparatului și a prismei;
• vizarea prismei din punctul 1, declan șarea m ăsur ătorilor și drept urmare afi șarea
coordonatelor X, Y, Z ale acestuia, trecute în memo rie. Opera ția se repet ă în punctele
urm ătoare (1, 2, …n) ale drumuirii, cu urm ătoarele men țiuni:
• orientarea în fiecare punct se face prin viza înapoi, ca punct cunoscut, coordonatele
punctului sta ționat și ale celui din urm ă se recheam ă din memorie;
• controlul opera ției de orientare se face prin radierea punctului precedent, când tre buie
să se ob țin ă coordonatele cu diferen țe de 1-2 mm.
Verificarea final ă se realizeaz ă pe ultima viz ă de determinare dus ă spre punctul B: pe
displayul sta ției trebuie s ă apar ă coordonatele acestuia lejer diferite și în limitele toleran ței fa ță
de cele cunoscute, preluate din inventarul re țelei de sprijin. Unele gre șeli în executarea
drumuirilor cu sta ții totale sunt de a șteptat, ca în orice m ăsur ătoare apari ția lor este redus ă
substan țial în raport cu aparatura clasic ă, deoarece măsurarea și înregistrarea elementelor
geometrice (unghiuri și distan țe) se face automat, f ără interven ția operatorului , dup ă vizarea
prismei și declan șarea comenzii.
58 Plumbot ă Maria-Patricia
În aceste condi ții:
• dispar gre șelile personale, provocate de neaten ția operatorului la citirea grada ților pe
cercuri, a distan ței pe stadie sau a complementului pe panglica de o țel ca și cele de
înscriere gre șit ă în carnet a valorilor comunicate de la aparat;
• pot ap ărea gre șeli de introducere în memorie a unor date, cum ar f i în ălțimea aparatului și
mai ales a prismei, care în momentul înregistr ării poate sa nu coincid ă cu cea real ă, având
în vedere modific ările în în ălțime intervenite în decursul m ăsur ătorilor pentru asigurarea
vizibilit ăților, modific ări neoperate în memorie.
Asemenea situa ții au efect direct doar asupra cotelor, ce se calcu leaz ă eronat. Introducerea
unor coordonate gre șite este posibil ă doar în prima sta ție, dar neconcordan ța se poate depista
rapid în a doua. În rest, la o m ăsur ătoare demarata corect nu se mai poate gre și deoarece
coordonatele se recheam ă din memorie (www.scribd.com).
Fig. 3.5. Drumuire sprijinit ă pe dou ă puncte de coordonate cunoscute
59 Plumbot ă Maria-Patricia
3.4 Efectuarea calculelor si compensarea retelei de dru muire
Pentru realizarea re țelei de ridicare s-au proiectat doua drumuiri sprij inite la capete.
Prima drumuire (Fig. 3.6) este sprijinit ă pe punctele de coordonate cunoscute, determinate c u
GPS-ul: 1, 1000, 8, 2000. Iar cea de a doua drumuir e (Fig. 3.7) se sprijin ă pe punctele cunoscute:
8, 2000, 12, 3000.
Calculul primei drumuiri sprijinite pe
punctele de coordonate cunoscute: 1, 1000, 8 și
2000 (Tabelul 3.1.).
Etapa I – Calcule preliminarii
S-au calculat valorile medii pentru:
unghiurile orizontale Hz, unghiurile verticale V și
distan țe. Dac ă valorile unghiului vertical V, pe o
anumit ă direc ție și distan țele nu au fost apropiate
ca valoare s-a renun țat la valoarea cea diferit ă
mult de celelalte. Tot aici s-au redus la orizont
distan țele înclinate cu ajutorul formulei de calcul:
do=dî*cos φ. Unde do, reprezint ă distan ța redus ă
la orizont, dî – distan ța înclinat ă și φ-unghiul de
înclinare.
Etapa II – Calculul și compensarea orient ărilor
Orient ările s-au calculat din aproape în
aproape în func ție de orientarea de plecare ( Θ 1-
1000 ) și unghiurile orizontale m ăsurate. Orient ările
de referin ță ( Θ 1-1000 ) și (Θ 8-2000 ) s-au calculat
din coordonate:
Θ 1-1000 = arctg /g3052 /g2869/g2868/g2868/g2868/g2879/g3052 /g2869
/g3051 /g2869/g2868/g2868/g2868/g2879/g3051/g2869 ;
Θ 8-2000 = arctg /g3052 /g2870/g2868/g2868/g2868/g2879/g3052 /g2876
/g3051 /g2870/g2868/g2868/g2868/g2879/g3051/g2876 .
Fig. 3.6. Drumuire I
60 Plumbot ă Maria-Patricia
Apoi s-a trecut la calculul orient ărilor laturii drumuirii:
Θ 1-2 = Θ 1-1000 + α 1 ;
Θ 2-3 = Θ 1-2 + 200 g + α 2 ;
Θ 3-4 = Θ 2-3 + 200 g + α 3 ;
Θ 4-5 = Θ 3-4 + 200 g + α 4 ;
Θ 5-6 = Θ 4-5+ 200 g + α 5 ;
Θ 6-7 = Θ 5-6 + 200 g + α 6 ;
Θ 7-8 = Θ 6-7 + 200 g + α 7 ;
Θ 8-2000 = Θ 7-8 + 200 g + α 8 .
Pentru control: Θ 8-2000 (calculat ă) = Θ 8-2000 (din coordonate). Diferen ța reprezint ă eroarea de
închidere pe orient ări (e Θ).
e Θ = Θ 8-2000 calculat ă – Θ 8-2000 coordonate ≤ T = ±1.5* √/g1866
Toleran ța se stabile ște cu rela ția : T 1= ± eq * √/g1866 , unde eq reprezint ă precizia aparatului
(SOKKIA Set 3130R3 – 5’’) iar n, reprezint ă num ărul total al sta țiilor drumuirii ( 8 sta ții pentru
drumuirea I).
Dac ă neînchiderea este mai mic ă decât toleran ța (e Θ < T1), eroarea se va repartiza tuturor
unghiurilor m ăsurate, în mod egal, înmul țind eroarea unitar ă cu num ărul de ordine al laturii.
Corec țiile vor fi urm ătoarele: c 1= – /g2915 Θ
/g3041 ; c2= – /g2870 /g2915 Θ
/g3041 ; … cn= – /g2924∗/g2915 Θ
/g3041 ;
Se recalculeaz ă orient ările prin aplicarea acestor corec ții astfel încât închiderea re țelei pe
orient ări s ă fie perfect ă, eventualele neconcordan țe, la nivel de secunde, se vor ad ăuga la una din
orient ări.
Etapa III – Calculul și compensarea coordonatelor relative
∆x 1-2 = d 1-2 * cos Θ 1-2 ;
∆y 1-2 = d 1-2 * sin Θ 1-2 ;
∆z 1-2 = d 1-2 * tg φ 1 ;
∆x 2-3 = d 2-3 * cos Θ 2-3 ;
………………………………..
∆x 7-8 = d 7-8 * cos Θ 7-8 ;
∆y 7-8 = d 7-8 * sin Θ 7-8 ;
∆z 7-8 = d 7-28 * tg φ 7 .
61 Plumbot ă Maria-Patricia
Pentru control se face suma algebric ă a relativelor pe X, Y respectiv pe Z și se compar ă cu
diferen ța dintre coordonatele punctelor de sprijin (în aces t caz, 1 și 8).
∑ ∆ X = X 8- X 1;
∑ ∆ Y = Y 8- Y 1;
∑ ∆ Z = Z 8- Z 1;
Erorile de închidere vor fi urm ătoarele:
ex = ∑ ∆ X – (X 8- X 1);
ey = ∑ ∆ Y – (Y 8- Y1);
ez = ∑ ∆ Z – (Z 8- Z 1).
Eroarea total ă se va determina cu rela ția: e t = ± /g3493/g1857/g3025/g2870+ /g1857/g3026/g2870 , valoare ce va trebui s ă fie mai mic ă
decât toleran ța: T 2 = 0,0007 * D + 0,045 √/g1830; D – lungimea total ă orizontal ă a drumuirii. Iar
eroarea pe Z se compar ă cu T3 = 0,25 /g3495/g3005
/g2869/g2868/g2868/g2868 . Dac ă aceste condi ții sunt îndeplinite, e t< T 2 , e Z <
T3 atunci erorile e X , eY , eZ se compenseaz ă, ceea ce înseamn ă c ă se vor repartiza coordonatelor
relative, fie propor țional cu lungimea laturilor drumuirii, fie cu m ărimea relativelor. În cazul de
fa ță se repartizeaz ă propor țional cu lungimea laturilor drumuirii, pentru c ă laturile sunt inegale.
Cu ∆X= – /g3032/g3273
∑/g3005 ;
Cu ∆Y= – /g3032/g3274
∑/g3005 ;
Cu ∆Z= – /g3032/g3275
∑/g3005 .
Corec țiile de adus relativelor unei laturi oarecare vor f i urm ătoarele:
c∆Xi = c uX * d i ;
c∆Yi = c uY* d i ;
c∆Zi = c uZ * d i .
Dup ă compensare se verific ă dac ă suma algebric ă a relativelor compensate este egal ă cu
diferen ța dintre coordonatele punctelor de sprijin 1 și 8 respectiv:
∑ ∆X corectate = X8- X1;
∑ ∆Y corectate = Y8- Y1;
∑ ∆Z corectate = Z8- Z1.
62 Plumbot ă Maria-Patricia
Etapa IV – Calculul coordonatelor absolute
Coordonatele absolute definitive ale punctelor drum uirii
se calculeaz ă prin cumul, plecând de la primul punct de
coordonate cunoscute.
X1- cunoscut; Y 1- cunoscut; Z 1- cunoscut.
X2 = X1 + ∆X 1-2 corectat ;
Y2 = Y1 + ∆Y 1-2 corectat ;
Z2 = Z1 + ∆Z 1-2 corectat ;
…………………………….
X8 = X7 + ∆X 7-8 corectat ;
Y8 = Y7 + ∆Y 7-8 corectat ;
Z8 = Z7 + ∆Z 7-8 corectat .
Coordonatele relative fiind compensate, se va ajung e
exact la valoarea coordonatelor cunoscute ale punct ului
de închidere 8 (Chi țea și Vorovencii, 2011).
Calculul celei de a doua drumuiri sprijinite pe
punctele de coordonate cunoscute: 8,2000, 12 și 3000
(Tabelul 3.2.). s-a executat in mod similar primei
drumuiri.
Fig. 3.7. Drumuire II
63 Plumbot ă Maria-Patricia
64 Plumbot ă Maria-Patricia
65 Plumbot ă Maria-Patricia
4. RIDICAREA DETALIILOR
4.1 Obiect. Principii
Planurile și h ărțiile, ca reprezent ări cartografice ale unor suprafe țe de teren, trebuie s ă
redea detaliile topografice de planimetrie (tot cee a ce se g ăse ște pe suprafa ța terestr ă, natural sau
artificial) și de altimetrie (formele de relief).
În conformitate cu principiile ridic ărilor topografice rezult ă c ă orice detaliu (de
planimetrie sau de altimetrie) poate fi definit de o serie de puncte caracteristice, judicios alese la
schimbarea de pant ă sau la schimbarea de direc ție a liniilor de contur. În func ție de precizia
urm ărit ă și de scara de reprezentare se stabile ște num ărul și pozi ția punctelor caracteristice
necesare determin ării. Detaliile topografice constituie elementele de baz ă ale con ținutului unui
plan și, dup ă natura lor, acestea pot fi:
• de planimetrie , respectiv tot ceea ce exist ă pe suprafa ța terestr ă creat de natur ă sau de
om (p ășuni, p ăduri, ape, construc ții de orice fel);
• de altimetrie sau de nivelment , respectiv formele de relief sau/ și accidenta ția terenului,
redate prin profile (Kiss și Chi țea, 1997).
Se execut ă ridic ări topografice mixte sau combinate, care urm ăresc ambele categorii,
rezultând o reprezentare 3 D, respectiv un plan de situa ție. În cadastru se folosesc reprezent ările
2D, cu redarea doar a planimetriei. Ridicarea detal iilor topografice, ca etap ă ce încheie lucr ările
de teren, cuprinde m ăsur ătorile necesare pozi țion ării acestora în vederea reprezent ării lor pe
plan. Opera ția se bazeaz ă pe existen ța re țelei de ridicare, constituit ă din punctele proprii (sta ții de
drumuire), dar și cele ale re țelei de sprijin și presupune în principiu:
• descompunerea detaliilor într-un num ăr minim de puncte caracteristice care s ă le redea
corect forma, dimensiunile și pozi ția lor în spa țiu. Acestea se aleg în cazul detaliilor de
planimetrie la schimb ările de direc ție, iar la cele de nivelment, la schimb ările de pant ă;
• măsurarea propriu-zis ă a elementelor geometrice, specifice metodei de luc ru, pentru
definirea pozi ției acestor puncte, prin coordonate X, Y și/sau Z date în sistemele
na ționale de referin ța ;
• reprezentarea detaliilor pe planul de situa ție.
Modalitatea de lucru acreditat ă pentru ridicarea detaliilor topografice este metod a
radierii cuplat ă cu metoda drumuirii. Se disting unele variante de realizare, printre care:
• achizi ționarea din aceia și sta ționare a datelor de drumuire și ale radierilor și prelucrarea
lor cu un soft care compenseaz ă drumuirea și ulterior calculeaz ă radierile;
66 Plumbot ă Maria-Patricia
• parcurgerea drumuirii inclusiv calculul coordonatel or și revenirea în sta ție pentru
culegerea datelor de radiere. Prin utilizarea progr amului de coordonate se asigur ă
controlul drumuirii și compensarea lor direct pe teren, cu un calculator de buzunar;
• achizi ționarea direct ă a coordonatelor punctelor de drumuire și de radiere, din aceia și
sta ționare folosind programul “coordonate” al sta ției totale. Pentru un num ăr redus de
sta ții ele pot r ămâne ca definitive întrucât o neînchidere de 2-4 cm compensat ă nu va
afecta pozi ția punctului radiat iar pentru o ridicare complex ă se folose ște un soft care
compenseaz ă mai întâi drumuirea și recalculeaz ă apoi coordonatele punctelor radiate.
Sta țiile totale utilizate pentru radierea punctelor asi gur ă precizia necesar ă și randamentul
crescut al lucr ărilor. Nivelmetrele, în special cele compensatoare digitale sunt instrumente care
înregistreaz ă automat în ălțimile și distan țele pe stadia cu coduri de bare, a punctelor radiat e în
cazul ridic ărilor altimetrice. Unele detalii topografice, pot f i sta ționate și pozi ționate direct cu
sistemul GPS, cum este cazul col țurilor de parcele sau/ și ale sectoarelor cadastrale din terenurile
agricole, a punctelor ce definesc detalii alungite- drumuri, canale etc. Folosirea unei sta ții
inteligente (Smart Station) reprezint ă îns ă oportunitatea principal ă a ridic ării detaliilor prin
drumuiri cu radieri asigurând în plus desf ăș urarea unor trasee independente de re țeaua de sprijin
(Bo ș și Iacobescu, 2009).
4.2 Măsur ători în teren
Ridicarea detaliilor este opera țiunea care ocup ă cel mai mare volum de munc ă în cadrul
ridic ărilor în plan. Ca o demonstrare a acestei afirma ții, în ridicarea topografic ă a drumului
comunal DC 76 Olte ț-Dr ăgu ș s-au determinat prin m ăsur ători pozi ția a aproximativ 3700 de
puncte, dintre acestea un num ăr de ordinul unit ăților (circa 6) pot fi de îndesire, punctele de
drumuire pot fi de ordinul zecilor (de exemplu 14 p uncte), iar restul sunt puncte de detaliu.
Aceste cifre au rolul s ă arate care este locul ridic ării detaliilor în topografie și de ce trebuie sa
acord ăm aten ție acestui subiect.
Instrumentul folosit la ridicarea detaliilor, în acest caz, a fost sta ția total ă, Sokkia SET
3130 R3. Acest instrument ofer ă un randament crescut al lucr ărilor și o precizie corespunz ătoare
pentru radierea sutelor de puncte. În teren s-au ex ecutat urm ătoarele opera ții:
• lucr ări preg ătitoare, respectiv instalarea aparatului în sta ție, pornirea și alegerea
meniului de lucru;
• introducerea parametrilor sta ției (în ălțimea instrumentului și a prismei) și a altor set ări
necesare;
• orientarea aparatului pe direc ția unui punct cunoscut;
67 Plumbot ă Maria-Patricia
• vizarea succesiv ă a punctelor caracteristice, la prism ă sau, în anumite condi ții, direct pe
suprafa ța detaliului, când se afi șeaz ă și se trec în memorie datele de baz ă (unghiuri și
distan țe). Prismele reflectoare reprezint ă mijloace eficiente de vizare, ce se men țin la o
înal țime constant ă (în cazul de fa ță la 1.3 m). Efectiv, prisma are avantajul amplas ării ei
direct pe punctele urm ărite ale detaliului, la în ălțimi diferite, convenabile, în spa ții
înguste, pe culoare de vegeta ție, reflectând radia țiile primite de la aparat din zone greu
accesibile.
Distingem dou ă procedee de lucru pe teren:
1. Culegerea datelor din aceea și sta ționare, în primul rând pentru drumuire și apoi, pentru
radieri, folosind fie programul general fie cel al coordonatelor polare. Prima variant ă, mai
productiv ă este totu și riscant ă întruât o eventual ă gre șeal ă iese în eviden ță abia la birou. În al
doilea caz lucrurile sunt mai rapide iar controlul se depisteaz ă pe teren la sfâr șitul drumuirii
existând chiar și controale intermediare. Prelucrarea datelor presu pune îns ă softuri specializate în
ambele cazuri, care s ă asigure mai întâi calculul și/sau compensarea drumuirii și, în continuare,
al radierilor rezultând astfel coordonatele definit ive ale ambelor categorii de puncte.
2. Măsurarea și calculul drumuirii într-o etap ă și revenirea în punct pentru ridicarea
detaliilor prin radieri, folosind acelea și variante de lucru men ționate anterior. Procesarea datelor
vizeaz ă îns ă doar prima variant ă și presupune calculul și compensarea drumuirii întrucât radierile
se pot ob ține ulterior direct pe teren cu programul de coordo nate polare (Bo ș și Iacobescu, 2009).
În lucrarea de fa ță s-a folosit procedeul 1, datele s-au cules din ace ea și sta ționare, în
primul rând pentru drumuire și apoi pentru radieri. Parcurgerea etapelor la ridi carea detaliilor din
teren a respectat urm ătoarele preciz ări:
• Măsurarea punctelor caracteristice s-a f ăcut în sens orar, pornind de la baza de sprijin,
într-o singur ă pozi ție a lunetei;
• Prima viz ă și ultima viz ă au fost spre punctul de sprijin;
• Pentru fiecare punct caracteristic s-au m ăsurat: unghiul orizontal, unghiul de declivitate
al terenului și distan ța înclinat ă;
• Radierile s-au corelat cu cele f ăcute anterior și cu cele care se vor face din sta țiile
urm ătoare, folosind unele repere din teren;
• Un detaliu de planimetrie s-a urm ărit prin deplasarea succesiv ă a prismelor pân ă la
epuizarea tuturor punctelor care îl definesc;
• În plan s-au radiat detaliile stabile din teren, de talii care nu sufer ă modific ări în timp și
definesc în totalitate drumul și terenul natural, respectiv: ax drum, limit ă parte
carosabil ă, șan ț, fund șan ț, margine șan ț, un punct pe teren natural aflat la cel pu țin 2 m
68 Plumbot ă Maria-Patricia
de muchia exterioar ă a șan țului sau taluzului, firul de ap ă, borne, limite de proprietate,
stâlpi electrici, pomi, canale, pode țe etc;
• Executarea radierilor dintr-o sta ție de drumuire s-a executat organizat, prin deplas ări
ra ționale ale purt ătorilor de prism ă, astfel încât s ă nu se scape nici un detaliu nem ăsurat;
• S-au întocmit schi țe pe teren pentru fiecare sta ție și o schi ță de ansamblu.
4.3 Calcule
Metoda de baz ă pentru ridicarea detaliilor este metoda radierii . Mai exist ă și alte metode
de ridicare în plan a detaliilor, folosite mai rar sau numai în anumite condi ții: metoda drumuirii,
metoda intersec ției, metoda absciselor și ordonatelor, metoda profilelor.
În principiu, radierea se face în orice situa ție, ori de câte ori se poate m ăsura distan ța și
unghiul orizontal spre un punct. În cadrul metodei, pozi ția unui punct de detaliu (punct radiat) se
define ște în raport cu un punct de sta ție (cunoscut) și cu o direc ție de referin ță (de regul ă viza
spre sta ția din urm ă a drumuirii. Pozi ția în plan a punctului 1 este dat ă prin coordonate polare de
unghiul polar α1 și raza polar ă d1 (Fig. 4.1.a). Pozi ția în în ălțime (Fig. 4.1.b.) rezult ă prin
determinarea diferen ței de nivel între punctul de sta ție și punctul radiat.
Radierile cu sta ția total ă (tahimetrul electronic) și cu tahimetrul clasic ocup ă, de departe,
locul cel mai important în cadrul metodei radierii. Elementele m ăsurate sunt doar în pozi ția I a
lunetei și sunt diferite dup ă cum se lucreaz ă cu instrumentele men ționate. În cazul sta țiilor totale
elementele m ăsurate sunt (fig. 4.1.b ):
• unghiul orizontal α1 cu fa ță de referin ță spre B;
• distan ța înclinat ă lA1 citit ă direct pe display-ul sta ției;
• unghiul vertical zA1 sau ϕA-1, afi șat de asemenea pe display.
a- pozi ția în plan b- pozi ția în în ălțime
Fig. 4.1. Determinarea pozi ției unui punct prin metoda radierii
69 Plumbot ă Maria-Patricia
Calculele constau în:
• reducerea distan țelor la orizont (Fig. 4.1.b):
dA-1 = lA-1·cos ϕA-1 = lA-1·sin ϕA-1;
• calculul diferen ței de nivel (Fig. 4.1.b):
∆zA-1= d A-1 tg ϕA-1 = /g2914/g3133/g3127/g3117
/g2930/g2917/g2910 /g3133/g3127/g3117 = lA-1·cos Z A-1 = lA-1·sin ϕA-1;
• Coordonatele punctului radiat se calculeaz ă pe baza rela țiilor (Fig. 4.1.a):
X1= XA+∆ XA1 = XA+ d A1 * cos θA1 ;
Y1= Y A+∆ YA1 = YA+ d A1 * sin θA1 ;
θA1 = θAB + α1.
Controlul metodei
Prin modul de m ăsurare descris în metoda radierii, nu exist ă un control, de și am remarcat
că în cadrul ei se execut ă cel mai mare volum de m ăsur ători. Tocmai din acest motiv, al
num ărului mare de m ăsur ători, controlul fiec ărui punct în teren printr-o alt ă radiere a lui nu se
face pentru c ă ar conduce la o sc ădere important ă a randamentului. Totu și, pentru punctele
importante din teren sau numai dac ă se cere în mod expres, exist ă urm ătoarele moduri de
control:
• dubla radiere a punctului (radierea controlat ă), ca în Fig. 4.2.a: punctul de detaliu 1 se
radiaz ă atât din A cât și din B, m ăsurând elementele men ționate. Pozi ția punctului 1
rezult ă ca medie a coordonatelor rezultate din fiecare pun ct de sta ție;
• măsurarea pozi ției unui punct radiat în ambele pozi ții ale lunetei; în acest caz se
determin ă mediile elementelor m ăsurate în cele dou ă pozi ții (unghi vertical, num ăr
generator, unghi orizontal);
• perimetrarea construc țiilor, care const ă în determinarea prin m ăsurare direct ă a lungimii
laturilor construc țiilor sau a altor detalii de mare importan ță din teren. Lungimea
măsurat ă se va lua drept referin ță pentru dimensiunile respective atunci când se
raporteaz ă în plan (Fig. 4.2.b). Un control implicit, care es te obligatoriu este schi ța
terenului . O schi ță f ăcut ă cu acurate țe poate fi de folos în depistarea unor eventuale
gre șeli. Dac ă, de exemplu (Fig. 4.2.c), schi ța indic ă puncte aflate pe aliniament sau
direc ții care sunt perpendiculare și din unirea punctelor acest lucru nu reiese, însea mn ă c ă
s-a comis o gre șeal ă.
70 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 4.2. Modalit ăți de control pentru punctele radiate: a- radierea c ontrolat ă, b- perimetrarea
construc țiilor, c- schi ța terenului
Precizia metodei
Precizia determin ării punctelor radiate depinde de eroarea de m ăsurare a coordonatelor
polare α, d, adic ă de erorile comise la citirea unghiului orizontal, a num ărului generator și a
unghiului vertical. Mai intervine și eroarea de pozi ție a punctelor de drumuire, dar ea este mic ă și
asupra ei nu putem ac ționa, astfel încât o neglij ăm. Eroarea dat ă de m ăsurarea unghiului
orizontal, m α, deplaseaz ă punctul 1 transversal (normal) în 1” cu abaterea a n (Fig. 4.3.):
an = ± /g3040(/g3278/g3278)/g3080
/g3096(/g3278/g3278) d
Fig. 4.3. Precizia radierilor
71 Plumbot ă Maria-Patricia
Eroarea provenit ă din m ăsurarea distan ței „d” transport ă punctul 1 în pozi ția 1’ cu abaterea a l.
Abaterea total ă a t este, conform regulii de compunere a erorilor:
at 2 = at 2 + ( /g3040/g3118/g3080
/g3096/g3278/g3278 d ) 2
Valorile abaterilor transversale și longitudinale sunt caracterizate de erorile medii ,
specifice instrumentului. Pentru c ă și abaterea longitudinal ă este func ție de distan ță , rezult ă c ă
precizia determin ării scade odat ă cu cre șterea distan ței „d”. Aceast ă observa ție este valabil ă la
tahimetre și mai pu țin la sta țiile totale , de aceea, pentru tahimetrele obi șnuite, distan ța de radiere
se limiteaz ă la 80 – 100 metri. Cu sta ția total ă distan țele pot varia de la 2-3 metri la sute de metri
sau mai mult. În lucrarea de fa ță cele mai multe distan țe m ăsurate sunt de ordinul a 50 – 300
metri, distan țe pentru care se poate neglija efectul de curbur ă terestr ă și refrac ție atmosferic ă
(Iacobescu și Barnoaiea, 2009).
72 Plumbot ă Maria-Patricia
5. ÎNTOCMIREA PLANULUI DE SITUA ȚIE
5.1 Etape de lucru
În continuarea m ăsur ătorilor din teren urmeaz ă lucr ările de birou, unde se prelucreaz ă
datele și se raporteaz ă planul de situa ție, în urm ătoarele etape de lucru:
• Transferul datelor prin importarea punctelor în calculator, într-o pr im ă faz ă;
• Raportarea punctelor specifice care definesc detaliile din teren și unirea în desen a
acestora conform schi țelor întocmite;
• Folosirea simbolurilor și a semnelor conven ționale conform STAS-urilor în vigoare;
• Definitivarea planului de situa ție prin conturarea datelor de identificare, legendei,
toponimiei, etc.
Transferul datelor din sta ția total ă în memoria calculatorului este etapa preliminar ă, care
a fost realizat ă cu un program corespunz ător. Acest program este un soft de desc ărcare Prolink
vs1.15, care se livreaz ă împreun ă cu aparatul cu care am lucrat Sokkia Set 3130 R3. Acesta e un
soft de leg ătur ă între m ăsur ătorile de teren și calculator. El faciliteaz ă schimbul de date între
sta ția total ă și calculator. Etapele pentru transferul unui fi șier din memoria aparatului în memoria
calculatorului sunt:
• Deschiderea programului Prolink în calculator (Fig. 5.1.);
• Crearea unui proiect Prolink (Fig. 5.2.);
• Importarea datelor de tip (*SDR) desc ărcate din aparat (Fig. 5.3.);
• Exportarea fi șerului cu puncte m ăsurate de tip (*txt) (Fig. 5.4.).
Fig. 5.1. Deschiderea programului Prolink
73 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 5.2. Crearea unui proiect Prolink
Fig. 5.3. Importul datelor
74 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 5.4. Exportul fi șierului
Dup ă ce s-au salvat în calculator fi șierele cu coordonate, se creeaz ă câte un notepad cu
punctele sta ție, respectiv punctele radiate. Se deschide program ul Autocad Civil 3D și se import ă
punctele cu comanda Import Points din fi șierul Points. Formatul de importare al punctelor s- a
ales PNEZD (num ărul punctului; coordonatele X, Y, Z și descrierea punctului). În func ție de
codurile avute în vedere la teren, punctele importa te sunt puse pe straturi (Layere); fiecare strat
de ține o altfel de culoare, grosime a liniei sau simbo l. Unind punctele, astfel încât toate detaliile
din zon ă s ă fie avute în vedere, va rezulta planul de situa ție al drumului comunal DC 76 Olte ț-
Dr ăgu ș. Pentru o interpretare mai u șoar ă a planului de situa ție s-a avut în vedere întocmirea unei
legende.
5.2 Con ținut
Planul de situa ție este o pies ă foarte important ă, întrucât st ă la baza întocmirii oric ărei
documenta ții economice pentru lucr ările de investi ții (construc ții de drumuri, poduri, amenaj ări
de toren ți etc). La întocmirea unui plan de situa ție sunt necesare toate cuno știn țele de topografie:
cunoa șterea instrumentului și a metodelor de m ăsurare, a re țelelor geodezice și a modului în care
se pot îndesi, întocmirea re țelelor de ridicare, radierea detaliilor. Planurile de situa ție se
întocmesc de cele mai multe ori cu curbe de nivel p entru redarea reliefului, iar detaliile de
planimetrie sunt redate prin conturul lor sau prin semne conven ționale.
75 Plumbot ă Maria-Patricia
Semnele conven ționale sunt reprezent ări simplificate, sugestive, ale unor detalii din te ren.
Semnele pot fi de altimetrie (curbele de nivel) sau de planimetrie. Cele de planimetrie pot fi:
• de scar ă – arat ă locul de amplasare al unui detaliu, felul lui, dar nu și dimensiunea lui
real ă;
• de contur – arat ă limita unui anumit detaliu întins în plan;
• explicative – sunt înscrieri care înso țesc cu date suplimentare semnele anterioare.
Semnele conven ționale sunt unice și se g ăsesc, pentru diferite domenii și diferite sc ări de
reprezentare, în atlase de semne conven ționale (Iacobescu și Barnoaiea, 2009).
Planul topografic este ob ținut prin imprimare, la scara 1:1000 și sub form ă de fi șiere
AutoCad (dwg sau dxf), fiecare fi șier având cel pu țin trei km de traseu. Planurile se sec ționeaz ă
de-a lungul unor linii naturale sau administrative cum sunt trecerile peste cursurile de ap ă,
intersec țiile cu calea ferat ă, limitele de parcele etc. De asemenea, fi șierul poart ă un nume format
din 3-5 caractere alfanumerice, reprezentând identi ficatorul drumului, urmate de o liniu ță și de
dou ă cifre care reprezint ă num ărul de ordine al fi șierului, atribuit în sensul cresc ător al
kilometrajului, începând cu 01 (de exemplu: DN8-01, DN8-02 etc.) (Vorovencii și P ădure,
2010).
Precizia unui plan topografic se reprezint ă prin eroarea de pozi ție a detaliilor topografice,
respectiv a punctelor specifice care le definesc. Î n cazul formatului digital, datorit ă tehnologiei
moderne pozi ționarea este asigurat ă și accesibil ă la un nivel înalt. În ziua de ast ăzi, procesarea
datelor și raportarea propriu-zis ă s-au transformat în procese automatizate, asigurân d reducerea
la minimum a erorilor de pozi ționare și un randament ridicat.
Planul de situa ție cuprinde:
• punctele re țelei de îndesire , determinate cu ajutorul tehnologiei GNSS; puncte de ordinul
V au fost determinate de operator deoarece în zona de lucru nu au existat puncte
cunoscute din re țeaua geodezic ă de stat;
• punctele re țelei de ridicare , determinate cu sta ția total ă, Sokkia Set 3130 R3, puncte care
se încadreaz ă ca precizie în cadrul normelor tehnice în vigoare;
• punctele de detaliu , radiate din punctele de drumuire. Acestor puncte , li s-au determinat,
atât coordonatele planimetrice cât și coordonatele altimetrice, în sistem de proiec ție
Stereografic '70, respectiv Sistem de referin ță Marea Neagr ă 1975.
76 Plumbot ă Maria-Patricia
6. ÎNTOCMIREA PROFILELOR
6.1 Aspecte generale
Profilul topografic constituie o modalitate de cun oa ștere a reliefului, deoarece el
reprezint ă o sec țiune vertical ă prin relief. El este în m ăsur ă s ă ne procure informa ții asupra
genezei, evolu ției, caracterelor morfografice și morfometrice ale formelor de relief. Profilele
topografice difer ă în func ție de mai multe criterii:
• dup ă gradul de detaliere (profile de detaliu și profile de sintez ă sau generale);
• dup ă modul de combinare (profile simple și profile mixte, complexe, compuse sau
suprapuse);
• dup ă direc ția fa ță de liniile principale ale reliefului (profile longitudinale și profile
transversale).
/head2right Longitudinale , când planul vertical se consider ă desf ăș urat în lungul unei direc ții
date (axul unui drum, a unei v ăi etc). Pentru a fi mai expresive, scara lungimilor
se ia mai mare decât a în ălțimilor de 10, 20, 25, 40 sau 50 ori, dup ă caz.
/head2right Transversale, când planul vertical este dispus perpendicular pe direc ția dat ă. În
acest caz, graficul cuprinde ca punct central unul comun cu profilul longitudinal,
iar sc ările de raportare în plan și în în ălțime sunt egale. Aceste reprezent ări sunt
specifice proiectelor instala țiilor de transport – drumuri, c ăi ferate, funiculare –
constituind suportul pentru fundamentarea solu țiilor propuse.
Întocmirea unui profil are ca elemente de baz ă diferen țele de nivel și distan țele
orizontale dintre punctele caracteristice ale teren ului. Valorile acestor elemente se pot ob ține în
dou ă moduri principal distincte:
• prin m ăsurare în teren a distan țelor și diferen țelor de nivel între punctele caracteristice
ale terenului, în acest caz precizia este ridicat ă iar procedeul se folose ște obligatoriu în
cazul proiectelor de execu ție;
• de pe o hart ă topografic ă sau un plan de situa ție cu linii de nivel dup ă care se deduc
valorile elementelor de baz ă, alese la intersec ția direc ției date cu linile de nivel, având în
vedere scara planului și echidistan ța linilor de nivel; pentru acest procedeu precizia este
mai sc ăzut ă și se folose ște la studiul variantelor noului traseu al c ăii de transport din
cadrul anteproiectului (Kiss și Chi țea, 1997).
În lucrarea de fa ță , profilele transversale și profilul longitudinal au fost întocmite
folosind programele ProfLT și AutoCAD Civil 3D , ProfLT este un program ce func ționeaz ă în
mediul AutoCAD sau IntelliCAD. Facilit ăți oferite de acest program sunt:
77 Plumbot ă Maria-Patricia
• generarea profilelelor utilizând polilinii 2D cu pu ncte, polilinii 3D sau model 3D;
• generarea automat ă a profilelor longitudinale și transversale folosind codurile punctelor;
• unirea automat ă a punctelor laterale fa ță de axul profilului longitudinal;
• așezarea în pagin ă a profilelor;
• exportarea profilelor în fi șiere specifice Micropiste sau SdrMap ;
• op țiunile programului acoper ă o gam ă variat ă de situa ții referitoare la modul de
generare și de desenare a profilelor, rubricile profilelor po t fi aranjate conform
specificului lucr ării, poate fi ales formatul pentru plan șele cu profile longitudinale și
transversale etc.
Instalarea aplica ției în AutoCAD Civil 3D s-a f ăcut utilizând comanda APPLOAD
urmat ă de selectarea și înc ărcarea fi șierului ProfLT.lsp.
• Dup ă apelarea programului s-au f ăcut set ări pentru modul general în care s-a lucrat.
Pentru aceasta am folositi comanda ProfCfg și am salvat configurarea în Modelul
Implicit utilizând butonul [Salveaz ă în …].
• Pentru o func ționare corespunz ătoare a programului conform ă cu modul meu de lucru
mai întâi am definit rubricile tabelelor, am ales f i șierul de interpretare a codurilor, am
editat fi șierul cu layer-e și am ales fi șierul ce con ține tipurile de linii (LINETYPE).
Aceste set ări au fost f ăcute cu ajutorul comenzii ProfCfg – Sec țiunea Fi șiere .
• Pentru a nu înc ărca desenul s-au utilizat fonturi shx .
• De asemenea de la început s-a ales sistemul unit ăților de m ăsur ă, metric, la sec țiunea
unit ăți – ProfCfg .
• Numele profilului longitudinal s-a notat cu PL1, PL 2 etc., iar pentru profilele
transversale s-a folosit nota ția PT1, PT2 etc.
6.2 Întocmirea profilului longitudinal
Întocmirea profilului longitudinal presupune execut area unei ridic ări în lungul traseului,
pe punctele marcate în axul c ăii de comunica ție, urm ărindu-se asigurarea unei precizii necesare
atât pentru studiile de proiectare cât și pentru faza de execu ție a c ăii de comunica ție.
Reprezentarea grafic ă a profilului se realizeaz ă la dou ă sc ări diferite, una pentru lungimi și alta
pentru în ălțimi, mai mare, pentru a pune în eviden ță diferen țele de nivel, sc ările uzuale fiind 1:
1000 pentru lungimi și 1: 100 pentru în ălțimi.
78 Plumbot ă Maria-Patricia
Opera țiile din teren se desf ăș oar ă la fel ca la drumuirea cu radieri, considerând pun ctele
intermediare și cele de pe profilul transversal ca puncte radiate . Redactarea profilului
longitudinal presupune cunoa șterea urm ătoarelor elemente:
• Distan ța între piche ți, care este lungimea niveleului redus ă la orizont;
• Distan țele cumulate , care rezult ă prin însumarea, din aproape în aproape, a distan țelor
dintre piche ți. Ultima valoare reprezint ă lungimea traseului pe care a fost executat
profilul longitudinal;
• Diferen țele de nivel ;
• Cotele punctelor caracteristice se deduc din aproape în a proape, pornind de la cota
primului punct la care se însumeaz ă algebric diferen ța de nivel;
• Panta dintre puncte, care se calculeaz ă cu rela ția:
p% = ∆/g2910
/g2888/g2925 * 100, ∆z este diferen ța de nivel și Do reprezint ă distan ța dintre cei doi
piche ți redus ă la orizont.
Etapele de lucru pentru întocmirea profilului long itudinal sunt urm ătoarele:
• Se stabile ște scara lungimilor și scara în ălțimilor;
• Se deseneaz ă indicatorul care trebuie s ă cuprind ă în mod obligatoriu rubricile cu
urm ătoarele elemente: num ărul piche ților, distan ța dintre piche ți, distan ța cumulat ă,
diferen ța de nivel, cotele punctelor și panta terenului între dou ă puncte succesive.
• Se traseaz ă deasupra indicatorului un plan de referin ță pe care se înscrie cota primului
punct;
• Se pozi ționeaz ă piche ții în plan, se înscriu pe prima linie, în func ție de distan ța dintre ei,
redus ă la scara lungimilor, iar pe a doua linie se înscri e distan ța real ă;
• Se pozi ționeaz ă piche ții în în ălțime în func ție de cota lor. Plecând de la linia ce
constituie planul de referin ță , se reprezint ă diferen ța de nivel dintre cota punctului și a
planului de referin ță , redus ă la scara în ălțimilor. Pentru punctul 2 se pleac ă de la pozi ția
punctului 1 și se reprezint ă diferen ța de nivel între 1 și 2 etc. Dac ă linia profilului
dep ăș ește cadrul formatului A4, profilul se întrerupe într -un punct și se reia
reprezentarea, începând cu acela și punct, în raport cu un nou plan de referin ță de o cot ă
convenabil ă;
• Se unesc punctele astfel raportate în în ălțime și se ob ține linia profilului terenului;
• Se completeaz ă toate elementele din indicator cu datele necesare (Kiss și Chi țea, 1997).
79 Plumbot ă Maria-Patricia
Profilul longitudinal al drumului comunal DC 76 Olt e ț-Dr ăgu ș s-a întocmit folosind
programul ProfLT încorporat în AutoCad Civil 3D. Du p ă ce s-au f ăcut toate set ările folosind
comanda ProfCfg și s-au salvat în modelul implicit, s-au introdus pu nctele în desen, cu op țiunea
DrawPts scris ă la linia de comand ă. În continuare s-a folosit comanda AutoPL, astfel la linia de
comand ă a ap ărut mesajul “Introduce ți codul pentru identificarea punctelor din profilul
longitudinal ” și am intodus codul: “ AX ”. S-a cerut punctul de start pentru începerea poli liniei, în
cazul nostru punctul 159, primul punct care reprezi nt ă axul drumului, apoi s-a dat direc ția
poliliniei, selectând cel de-al doilea punct ce rep rezint ă axul drumului. Programul a desenat
automat o polilinie pe tot traseul, reprezentând ax ul drumului comunal DC 76. Deasemenea
acesta a fost și kilometrat. Dup ă care s-a desenat profilul longitudinal folosind co manda DrawPL
și selectând polilinia creat ă anterior. S-a deschis o fereastr ă, de unde s-au f ăcut ultimele
modific ări cu privire la împ ărțirea și aranjarea profilului în pagin ă.
6.3 Întocmirea profilelor transversale
Profilele transversale se execut ă prin metoda radierii, de ridicare altimetric ă a detaliilor,
pe direc ții perpendiculare pe axul c ăii de comunica ție, pornind de la punctele caracteristice
marcate pe teren, din axul c ăii, care se reg ăsesc în profilul longitudinal. Lucr ările de ridicare a
profilelor transversale se execut ă concomitent cu lucr ările de ridicare a profilului longitudinal.
Ridic ările ce se realizeaz ă, trebuie s ă fie corespunz ătoare din punct de vedere al preciziei,
deoarece vor servi la realizarea proiectului și la aplicarea sa în teren. Profilele transverale s unt
dispuse perpendicular pe axul longitudinal, din 50 în 50 sau 100 în 100 de metri, în general dup ă
configura ția terenului, la schimb ări de pant ă și dup ă natura lucr ării proiectate.
Redactarea profilului transversal se realizeaz ă la aceea și scar ă atât pentru lungimi cât și
pentru în ălțimi care, de obicei, se stabile ște la 1/100. Redactarea este aceea și ca la profilul
longitudinal, p ăstrând doar primele trei rubrici – pe linii. Profil ul transversal include obligatoriu,
urm ătoarele elemente (Fig. 6.1.):
• Axul drumului;
• Limita p ărții carosabile adic ă linia care separ ă partea carosabil ă de acostament;
• Limita platformei ce constituie marginea exterioar ă a acostamentului;
• Profilul șan țului, dou ă puncte pe partea inferioar ă, un punct pe muchia exterioar ă;
• Piciorul taluzului de rambleu, dac ă nu exist ă șan ț;
• Intersec ția dintre taluzul de rambleu și terenul natural;
• Alte elemente definitorii pentru forma taluzurilor sau a sprijinirilor, borne etc.;
• Un punct pe teren natural, aflat la cel pu țin 2 metri de muchia exterioar ă a șan țului;
80 Plumbot ă Maria-Patricia
• Alte puncte, dac ă sunt necesare pentru redarea corect ă a profilului transversal (borne,
trotuare, benzi suplimentare, limite etc.);
• Partea carosabil ă, adic ă suprafa ța din platforma drumului destinat ă circula ției
autovehiculelor;
• Elementele constructive amplasate în zona p ărții carosabile (platforme pentru accesul la
tramvai, refugii, monumente etc.) (Vorovencii și P ădure, 2010).
Profilele transversale s-au întocmit într-un mod as em ănător întocmirii profilului
longitudinal. Astfel, s-au creat polilinii perpendi culare pe axul drumului, acolo unde au loc
schimb ări de pant ă și unde s-a dorit realizarea unor profile transversa le. În continuare, s-a tastat
la linia de comand ă: MakePT și s-a selectat linia ce define ște profilul transversal. Acesta s-a
conectat la profilul longitudinal, pentru a fi real izat și kilometrajul. . Dup ă care s-a desenat
profilul transversal folosind comanda DrawPT și selectând polilinia creat ă anterior. S-a deschis o
fereastr ă, de unde s-au f ăcut ultimele modific ări cu privire la împ ărțirea și aranjarea profilelor în
pagin ă.
Fig. 6.1. Elementele drumului în profil transversal
81 Plumbot ă Maria-Patricia
6.4 Calculul suprafe ței amprizei drumului
Conform legii drumurilor 509/1995, ampriza drumului (Fig. 6.1.) reprezint ă “suprafa ța de
teren ocupat ă de elementele constructive ale drumului: partea ca rosabil ă, trotuare, piste pentru
cicli ști, acostamente, șan țuri, rigole, taluzuri, șan țuri de gard ă, pavilioane pentru pasageri,
marcaje și platforme pentru sta ționarea mijloacelor de transport, ziduri de sprijin și alte lucr ări de
art ă”.
Calculul suprafe ței amprizei drumului DC 76 Olte ț-Dr ăgu ș s-a realizat în mod automat în
programul AutoCad Civil 3D. S-a conturat întreaga s uprafață a amprizei drumului cu ajutorul
unei polilinii, unind toate punctele ce delimiteaz ă ampriza. În continuare cu ajutorul
propriet ățiilor poliliniei s-a citit suprafa ța total ă, 49193,87 mp.
82 Plumbot ă Maria-Patricia
7. EVALUAREA LUCR ĂRILOR
7.1 No țiuni introductive
Pentru ca o lucrare s ă poat ă participa la licita ții, studii de prefezabilitate, studii de
fezabilitate etc. trebuie s ă aib ă o documenta ție tehnico-economic ă complet ă cu: antem ăsuratori
pe categorii de lucr ări, devizele aferente acestor categorii de lucr ări, extrasele de resurse, devizul
pe obiect, devizul general și graficul e șalon ării execu ției.
Pentru realizarea documenta ției tehnico-economice este necesar ă precizarea urm ătoarelor
no țiuni: alegerea tipului de proces de produc ție, stabilirea leg ăturii dintre sistemul cibernetic
deschis al procesului de produc ție și resursele acestuia; aprecierea legilor și procedeelor
organiz ării proceselor de produc ție ĩn timp și spa țiu, cunoa șterea normelor caracteristice de
ĩntocmire a documenta ției economice (prevederi legale), varia ția pre țurilor resurselor pe
categorii, precum și a indicilor și indicatorilor produc ției realizate sau dup ă caz, planificate sau
contractate. Legile și principiile caracteristice sunt:
• Legea de baz ă a organiz ării proceselor de produc ție ĩn spa țiu și timp, expune cerin ța
obiectiv ă pentru ca planul întreprinderii de organizare spa țial ă și zonare a întregului
proces de produc ție s ă fie întocmit având la baz ă un proiect de ansamblu, întemeiat
știin țific, care, la rândul lui asigur ă succesiunea optim ă a stadiilor de lucru, înl ănțuirea
logic ă a tuturor proceselor tehnologice și de munc ă individuale componente.
• Legea concordan ței dintre con ținutul și caracteristica tipologic ă a procesului de
produc ție (individual, ĩn serie) și formele de organizare ale procesului de produc ție
exprim ă caracterul obiectiv și necesar al concordan ței dintre con ținutul și tr ăsăturile
procesului de produc ție, respectiv dintre caracteristica tipologic ă a acestuia și forma de
organizare. Astfel, fiec ărui tip predominant de produc ției (individual, mas ă, serie) ĩi
corespund metode specifice de organizare și planificare a produc ție. Cerin țele de baz ă
ale acestei legi impun asigurarea propor țiilor obiective necesare ĩn desf ăș urarea
proceselor de produc ție ĩn timp și spa țiu. Un exemplu îl constituie chiar organizarea și
obiectul de activitate al întreprinderii, organigra ma, gradul de competen ță al
speciali știlor, stabilirea num ărului maxim de personal.
• Principiul propor ționalit ății, se folose ște în mod diferit, având în vedere
particularit ățile sistemului de produc ție (individual sau de mas ă). Ĩn condi țiile activit ății
de geodezie-cadastru, de cele mai multe ori este vo rba de caracterul individual al muncii
(prelucrarea datelor, digitizarea planurilor și hãr ților).
83 Plumbot ă Maria-Patricia
• Principiul paralelismului, exprim ă o cerin ță obiectiv ă a organiz ării produc ției ĩn timp și
spa țiu și const ă ĩn asamblarea și conlucrarea resurselor din cadrul procesului de
produc ție sau a unui grup de procese de produc ție relativ asem ănătoare. A șadar, pe un
vast front de lucru se pot desf ăș ura, în acela și timp, mai multe faze sau opera ții ale unui
proces de produc ție.
7.2 Antem ăsur ătoarea
Antem ăsur ătoarea se întocme ște pe baza men țiunilor din Normativul P91/81 și
complet ările aduse prin Decizia 34/94 a ICCPDC. Prin Ordinu l M.C.Ind. și I.G.S Nr. 33/1974;
"proiectantul este obligat s ă elaboreze antem ăsur ătoarea arborescent" , conform Normativului
de con ținut pentru fiecare obiectiv. Catalogul de norme de deviz unificate pe economie O este
caracteristic lucr ărilor de m ăsur ători terestre (geodezice, topo-fotogrammetrice).
Antem ăsur ătoarea, prin defini ție, reprezint ă lista proceselor pe domenii de activitate și
tehnologii specifice, încadrate în norma de deviz c omasat ă ce trebuie efectuate pentru dobândirea
produsului produc ției (topo-fotogrammetrice, geodezice, cartografice) . Se realizeaz ă pentru
fiecare clas ă de lucr ări și constituie evaluarea cantitativ ă a proceselor aferente realiz ării
categoriei de lucr ări, înscrise în ordine tehnologic ă. Aceasta reprezint ă cuantificat volumul
lucr ărilor putându-se redacta pe p ărți de lucr ări incluse ĩn obiect sau pe ĩntregul obiect.
În "Instruc țiunile de aplicare a normelor de munc ă pentru lucr ările geodezice, topo-
fotogrammetrice și cartografice (m ăsur ători terestre)" cu care ĩncepe Normativul O/1982, sunt
înf ățișate: categoriile de lucr ări la care se aplic ă Normativul, modul de calcul al normelor,
perioada de lucru pentru care se utilizeaz ă precum și major ările în cote procentuale pentru alte
perioade de execu ție, transportul forma ției de lucru, dotarea tehnic ă a forma ției de lucru și
transportul aparatelor necesare în teren. Urmeaz ă categoriile de greutate ale terenului în func ție
de vizibilitate, accidenta ție și sporurile aferente consumului de manoper ă.
Capitolele de lucr ări sunt urm ătoarele:
• Capitolul A „Analize, studii, proiecte, recunoa șteri privind m ăsur ătorile terestre”;
• Capitolul B „ Construc ții de semnale geodezice”;
• Capitolul C „Borne, reperi, piche ți”;
• Capitolul D „Marcarea punctelor pe teren”;
• Capitolul E „Lucr ări preg ătitoare privind execu ția opera țiilor geodezice și topografice”;
• Capitolul F „M ăsurarea distan țelor”;
• Capitolul G „ Observa ții azimutale și zenitale”;
84 Plumbot ă Maria-Patricia
• Capitolul H „Observa ții altimetrice”;
• Capitolul I „Determin ări, transmiteri, reperaje”;
• Capitolul J „Opera ții speciale de m ăsur ători terestre”;
• Capitolul K „Calcule topografice”;
• Capitolul L „Calcule geodezice”;
• Capitolul M „Redactarea opera țiilor tehnice”;
• Capitolul N „Preg ătirea suportului, raportarea și redactarea planurilor”;
• Capitolul O „ Lucr ări fotogrammetrice”;
• Capitolul P „Cadastru și exproprieri”;
• Capitolul R „Cartografierea planurilor”;
• Capitolul S „Multiplicarea planurilor”;
• Capitolul T „Aplic ări, tras ări, amplas ări”;
• Capitolul U „Norme de timp grupate pentru lucr ările de m ăsur ători terestre”.
Tabel 7.1. Antem ăsur ătoarea lucr ărilor
Nr.
crt. Simbol articol Denumire articol U.M. Cant. Norm ă
de timp Ore-
norm ă
0 1 2 3 4 5 6
A. LUCR ĂRI DE TEREN
1. OA 253 Recunoa ștere teren la lucr.topo din localit ăți
sc: 1:1000 și mai mari categoria a III-a de
greutate ha 3,5 1,68 5,88
2. OD03A Bornarea punctelor geodezice de ordinul V pct. 15 8,8 132
3. OD08A Pichetare puncte sta ție și capete de axe, inclusiv
reperajul în lucr ările topografice în localit ăți pct. 6 0,04 0,24
4. OF0431 M ăsurarea distan țelor prin unde cu aparate
electro-optice automate între 0-200m dist. 5000 0,02 100
5. OU431 Punct de sta ție în drumuirea principal ă în
localit ăți situate în categoria a-III-a de greutate pct.
statie 12 1,14 13,68
6. Art.nou Observa ții GPS pentru determinarea punctelor
geodezice pct. 6 0,50 3
7. Art.nou Observa ții în vederea determin ării coordonatelor
re țelelor principale și secundare(electronic) pct. 12 0,04 0,48
8. Art.nou Observa ții în vederea determin ării coordonatelor
punctelor radiate (electronic) pct. 4000 0,01 40
TOTAL ORE LUCRARI TEREN
295,28
B. LUCRARI DE BIROU
1. OA07A Proiect pentru re țeaua de ridicare în localit ăți Buc. 1 14 14
2. OK5c Calculul coordonatelor punctelor radiate pct. 3000 0,02 60
3. OK6c Calculul coordonatelor punctelor de drumuire pc t. 12 0,04 0,48
4. OM02B Descrierea topografic ă a punctelor marcate pct. 6 2 12
5. Art.nou Prelucrarea datelor rezultate din observa țiile pct. 6 0,30 1,8
85 Plumbot ă Maria-Patricia
GPS
6. Art.nou Prelucrare re țele planimetrice cu echipamente
electronice pct. 12 0,06 0,72
7. Art.nou Prelucrare puncte radiate cu echipamente
electronice pct. 4000 0,01 40
TOTAL ORE LUCR ĂRI BIROU
129
TOTAL GENERAL ORE (TEREN+BIROU)
424,28
7.3 Devizul lucr ărilor
Devizul este piesa scris ă a documenta ției tehnico-economice cu ajutorul c ăreia se
estimeaz ă valoric volumul lucr ărilor și se calculeaz ă pre țul de cost al lucr ării. Acesta este stabilit
pe tipuri de lucr ări, pe obiect, pe baza antem ăsur ătorilor aferente. Lucr ările de m ăsur ători terestre
sunt cuprinse în cadrul devizului general al invest i ției aferente.
Întocmirea devizului pe tipuri de lucr ări se face parcurgând urm ătoarele etape:
• se folose ște antem ăsur ătoarea constituit ă anterior;
• fiecare articol din antem ăsur ătoare, c ăruia i s-a atribuit un cod, se utilizeaz ă pentru
definirea pre țurilor unitare (PU) aferente manoperei date actuali zate de la Direc ția de
Statistic ă Teritorial ă. Conform indica țiilor din normele de deviz se distribuie pentru
unele articole, sporuri de manoper ă sau/ și de achizi ționare a materialelor suplimentare.
Pentru întocmirea devizului se folose ște un formular tip.
Pre țurile unitare pot fi de forma parte întreag ă și parte zecimal ă. Valorile totale care se
înscriu în rubricile 4, 5, 6, se ob țin prin multiplicarea cantit ății de lucr ări cu pre țurile unitare din
coloana 3 (PU) pentru material și manoper ă. Devizul general în știin țeaz ă despre valoarea total ă
estimativ ă a obiectivelor în stadiul de proiect, studiul de f ezabilitate și proiect tehnic, indiferent
de natura capitalului. Se alc ătuie ște pentru investi ții noi și proiecte în derulare, lucr ări de
modernizare și repara ții capitale în conformitate cu Hot ărârea de Guvern 376/94 și Ordonan ța de
Guvern 12/93.
86 Plumbot ă Maria-Patricia
Tabel 7.2. Devizul lucr ărilor
Nr.
crt. Simbol Denumire articol
deviz U.
M. Cant.
(ore
norm ă) P.U. (lei) Valori totale (lei) Total
(lei) Manoper ă Material Manoper ă Utilaj
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
A. LUCRARI DE TEREN
1.
OA 253 Recunoa ștere teren la
lucr.topo din localit ăți
sc: 1:1000 și mai mari
categoria a III-a de
greutate ha 5,88 10,28 0 60,45 0 60,45
9. OD03A Bornarea punctelor
geodezice de ordinul V pct. 132 10,28 0 1356,96 0 1356,96
10. OD08A Pichetare puncte sta ție și
capete de axe, inclusiv
reperajul în lucr ările
topografice în localit ăți pct. 0,24 10,28 0 2,47 0 2,47
11. OF0431 M ăsurarea distan țelor prin
unde cu aparate electro-
optice automate între 0-
200m dist. 100 10,28 0 1028 0 1028
12. OU431 Punct de sta ție în
drumuirea principal ă în
localit ăți situate în
categoria a-III-a de
greutate
pct.
stati
e 13,68 10,28 0 140,63 0 140,63
13. Art.nou Observa ții GPS pentru
determinarea punctelor
geodezice pct. 3 10,28 0 30,84 0 30,84
14. Art.nou Observa ții în vederea
determin ării
coordonatelor re țelelor
principale și
secundare(electronic) pct. 0,48 10,28 0 4,93 0 4,93
15. Art.nou Observa ții în vederea
determin ării
coordonatelor punctelor
radiate (electronic) pct. 40 10,28 0 411,2 0 411,2
TOTAL LUCRARI TEREN 3035,48
B. LUCRARI DE BIROU
8. OA07A Proiect pentru re țeaua de
ridicare în localit ăți Buc. 14 10,28 0 143,92 0 143,92
9. OK5c Calculul coordonatelor
punctelor radiate pct. 60 10,28 0 616,8 0 616,8
10. OK6c Calculul coordonatelor
punctelor de drumuire pct. 0,48 10,28 0 4,93 0 4,93
11. OM02B Descrierea topografic ă a
punctelor marcate pct. 12 10,28 0 123,36 0 123,36
12. Art.nou Prelucrarea datelor
rezultate din observa țiile
GPS pct. 1,8 10,28 0 18,50 0 18,50
13. Art.nou Prelucrare re țele
planimetrice cu
echipamente electronice pct. 0,72 10,28 0 7,40 0 7,4
14. Art.nou Prelucrare puncte radiate
cu echipamente
electronice pct. 40 10,28 0 411,2 0 411,2
TOTAL LUCR ĂRI DE BIROU 1326,11
TOTAL GENERAL (TEREN+BIROU) 4361,59
87 Plumbot ă Maria-Patricia
La întocmirea devizului lucr ării, am folosit programul Windoc Deviz online. Pent ru a
avea acces la program m-am înregistrat pe site-ul d evizonline.ro. Am încadrat lucr ările din
proiect în normele de deviz corespunz ătoare (fig. 7.1.). Pentru fiecare articol am extras norma de
timp corespunz ătoare și folosind baza de pre țuri a programului au rezultat costurile lucr ării.
Dup ă care s-a f ăcut recapitularea, ad ăugând la costurile ini țiale și d ările c ătre stat, cheltuielile
indirecte și profitul (fig. 7.2., tabel 7.3.).
Tabel 7.3. Deviz general
Fig. 7.1. Încadrarea normelor de deviz
Nr. Crt. Articol de deviz Calcula ție Valoare (lei)
1 Manoper ă direct ă Pre ț total din antem ăsuratoare 4361,59
2 Spor de vechime 0-25% din 1 (10) 436,16
3 C.A.S. 20,8% din1 907,21
4 Contribu ție fond somaj 0,5% din1 21,81
5 Fond de risc 0.28% din1 12,21
6 Fond de garantare somaj 0.25% din1 10,90
7 Camera de munc ă 0.75% din1 32,71
8 Total costuri directe 1+2+3+4+5+6+7 5782,60
9 Total costuri indirecte 10% din 8 578,26
10 Profit 5% din 8+9 318,04
11 Total costuri generale 8+9+10 6678,9
12 T.V.A. 24% din10 76,33
13 Total costuri lucrare 11+12 6755,23
88 Plumbot ă Maria-Patricia
Fig. 7.2. Recapitulare deviz
89 Plumbot ă Maria-Patricia
Bibliografie
1. ANCPI 2006 Ordinul nr. 634, Regulament privind con ținutul și modul de întocmirea a
documenta țiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea fu nciara
2. Bo ș, N., Iacobescu, O., 2009, Cadastru și cartea funciar ă, Ed. C.H. Beck
3. Chi țea, Gh., Vorovencii, I., Mih ăil ă, M., Chi țea, Gh., C., 2011, Metode de ridicare în
plan, Ed. Lux Libris
4. Chi țea, Gh., Vorovencii, I., Mih ăil ă, M., Chi țea, Gh., C., 2011, Instrumente topografice și
geodezice, Ed. Lux Libris
5. Dragomir, P., Rus, T., 2008, Conferin ța na țional ă ”Tehnologii moderne pentru mileniul
III” Edi ția a V a
6. Iacobescu, O., Barnoaiea, I., 2009, Topografie- Not e de curs, Partea a II a
7. Kiss, A., Chi țea, Gh., 1997, Topografie, Ed. Lux Libris
8. Tămâioag ă, Gh., T ămâioag ă, D., 2005, Cadastrul general și cadastre de specialitate, Ed.
Matrix Rom
9. Vorovencii, I., P ădure, I., 2010, Cadastre de Specialitate, Ed. Univ ersit ății Transilvania
din Bra șov
Site-uri utilizate:
*** biblioteca.regielive.ro;
*** devizeonline.ro;
*** ebookbrowsee.net;
*** www.expertpai.ro;
*** www.leica-geosystems.com;
*** http://leica-geo-office.software.informer.com;
*** www.rompos.ro;
*** solutionsource.infomedia.net;
*** www.scribd.com;
*** ro.wikipedia.org.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1 Plumbot ă Maria-Patricia 1. INTRODUCERE 1.1. No țiuni introductive 1.1.1. Aspecte privind cadastrul general Conform Legii cadastrului și Publicit… [601631] (ID: 601631)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.