1 |P a g eScăderea prețului petrolului. O revoluție globală?1 Vasile Iuga Scăderea prețului petrolului2 reprezintă probabil cel mai important… [601566]

1 |P a g eScăderea prețului petrolului. O revoluție globală?1
Vasile Iuga
Scăderea prețului petrolului2 reprezintă probabil cel mai important eveniment economic de
până acum al deceniului, cu implicații majore în multiple sectoare și cu afectarea atât a
țărilor producătoare, cât și a marilor importatori și consumatori, dar care oferă totodată o
oportunitate unică pentru o schimbare de paradigmă la nivel global în ceea ce privește
politicile energetice.
1.Cauzele scăderii prețului petrolului
Despre scăderea prețului petrolului, care s-a produs în a doua jumătate a anului trecut, s-a
spus că a fost precum „un câine care nu a lătrat”3, respectiv un fenomen care a evoluat tăcut
și care a surprins majoritatea specialiștilor din sectorul energetic4. Atunci când „câinele a
mușcat pe tăcute și pe neașteptate” s-a produs prăbușirea prețului de la peste 100 de dolari
pe baril în iunie 2014 la sub 50 de dolari, urmată de o ușoară redresare până spre 55 de
dolari (așa cum se vede și în graficul nr. 1).
Grafic 1: Evoluția prețului barilului de petrol Brent, 1988-2015, dolari/baril,
sursa Bloomberg
1 Articolul de față reflectă strict opiniile autorului și nu implică cu nimic poziția PwC România;
2 În sectorul energetic, termenul de petrol cuprinde atât extracția țițeiului, cât și a gazelor naturale. În articolul
de față vom folosi termenul petrol pentru a ne referi în principal la producția și prețul țiței-ului;
3Rabah Arezki și Olivier Blanchard,Seven Questions About The Recent Oil Price Slump, 22 decembrie, IMF Direct;
4Nenad Pacek, The Oil Price, CEEMEA Business Group, decembrie 2014;

2 |P a g eÎnainte de prăbușirea prețului, aproape toate prognozele referitoare la cotațiile petrolului
indicau cel puțin stagnarea, dacă nu aprecierea treptată a acestora, urmând logica generală a
unei piețe de mărfuri în care se tranzacționează o resursă finită și costisitor de extras, așa
cum este țițeiul.
În acest sens, analiza World Energy Outlook 2014, făcută de Agenția Internațională pentru
Energie, lua în calcul 3 scenarii privind evoluția prețului petrolului până în 2040. Toate
mergeau pe ipoteza menținerii prețului la peste 100 de dolari per baril până cel puțin în
2020, urmată fie de o apreciere, fie de o plafonare a acestuia (vezi graficul nr. 2).5Nimic nu
anunța înjumătățirea prețului produsă în ultimele nouă luni.
Grafic 2: Evoluția cererii globale de petrol și prognozele privind evoluția
prețului petrolului, Sursa IEA, World Energy Outlook 2014
În buna tradiție a „profețiilor despre trecut”, după eșecul în estimarea evoluției prețului se
încearcă acum identificarea unor explicații logice pentru scăderea acestuia.
Astfel, în ultimii ani, s-a produs o decuplare a creșterii economice de creșterea consumului
general de energie, ca urmare a introducerii unor tehnologii mai performante, a
îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică și a transformărilor structurale din
economia globală, în care o pondere tot mai însemnată o au ramurile economice cu o
intensitate energetică scăzută. În ultimii 15 ani, cererea mondială de petrol a crescut cu doar
1,4% anual, în condițiile în care în aceeași perioadă prețul a urcat de la 10 dolari în 1998 la
150 de dolari per baril în 2008, apoi a scăzut la 30 de dolari, redresându-se și stabilizându-se
în perioada 2011-2014 la peste 100 de dolari per baril.6
În același timp, în ultimul deceniu, Statele Unite în mod special au trecut printr-o adevărată
revoluție în sectorul extractiv datorită perfecționării tehnologiei fracturării hidraulice, care a
5IEA, World Energy Outlook 2014, p. 97;
6Nenad Pacek, The Oil Price, CEEMEA Business Group, decembrie 2014;

3 |P a g efăcut posibilă exploatarea țițeiului și gazelor de șist și care a readus Statele Unite în postura
de cel mai mare producător mondial de țiței și gaze naturale. Producția acestora, care s-a
majorat doar în ultimul an cu peste 1 milion de barili (o rată de creștere uimitoare), la
aproape 12 milioane de barili pe zi, și a generat un dezechilibru între cerere și ofertă pe piața
mondială a petrolului7(vezi graficul nr. 3).
Grafic 3: Evoluția cererii și ofertei de petrol la nivel global în 2014, în milioane
de barili pe zi, sursa Wood Mackenzie
Acest dezechilibru a fost amplificat și de producția suplimentară din exploatările de șisturi
petroliere (oil sands) din Canada, de menținerea producției Irakului în ciuda situației dificile
din țara confruntată cu o insurgență islamistă și de redresarea producției Libiei (așa cum se
vede din graficul nr. 4), mai rapid decât se aștepta, ceea ce a antrenat o scădere a cotațiilor
petrolului începând din vara anului trecut.
7Daniel Yergin, James Burkhard, Bhushan Bahree, Oil and the New Reality of Supply and Demand , in IHS Energy
Report;

4 |P a g eGrafic 4: Schimbări în producția globală de petrol, în milioane de barili pe zi,
sursa Banca Mondială
La acel moment exista o așteptare puternică pentru o intervenție a Organizației Țărilor
Producătoare de Petrol (OPEC), prin micșorarea producției statelor membre (care acoperă
peste 30% din producția globală) și stabilizarea prețului, cu atât mai mult cu cât mai toți
membrii OPEC depind de niveluri ridicate ale prețului petrolului pentru a-și echilibra
bugetele (vezi graficul nr. 5).

5 |P a g eGrafic 5 – Prețul petrolului necesar pentru echilibrarea bugetelor statelor
exportatoare și evoluția cotației barilului, sursa The Economist
În ciuda insistențelor unor membri precum Iran, Venezuela sau Algeria pentru diminuarea
producției, OPEC nu a ajuns la un consens la reuniunea din 27 noiembrie 2014 de la Viena8,
în principal din cauza opoziției Arabiei Saudite și a altor state din Golful Persic, care au
8OPEC 166th Meeting concludes http://www.opec.org/opec_web/en/press_room/2938.htm;

6 |P a g einsistat asupra necesității de a „lăsa forțele pieței să lucreze”, declarând totodată că sunt
pregătite și pentru cotații ale petrolului mult mai scăzute, până chiar spre 20 de dolari per
baril.9 Această poziție a șocat investitorii și a transformat tendința descendentă a pieței într-
o adevărată derută, care a împins cotațiile petrolului până spre 40 de dolari per baril, nivel
care nu mai fusese atins din 2009, de la apogeul crizei financiare globale.
Se pare că Arabia Saudită, care este un producător tampon semnificativ („swing producer”),
ce-și poate crește sau diminua rapid producția de țiței, urmărește câteva obiective prin
această poziție. Saudiții sunt conștienți că atât ei, cât și ceilalți membri OPEC, au tot pierdut
cotă de piață la nivel global. Dacă în anii ‘70, peste 50% din producția mondială de țiței era
asigurată de membrii OPEC, în prezent organizația acoperă doar ceva mai mult de 30%.
Acest lucru se datorează creșterii producției statelor din afara organizației așa cum sunt cele
din fosta URSS, dar și producătorilor din Marea Nordului sau Statele Unite și Canada, mai
ales în ultimii ani ca urmare exploziei producției de țiței și gaze naturale de șist. Mulți dintre
acești competitori ai saudiților au însă costuri de producție ridicate, cu tehnologie de
extracție (atât cea de șist, cât și cea offshore de mare adâncime) costisitoare, în vreme ce
țările din Golf, cu o producție convențională, operează cu costuri scăzute, ceea ce înseamnă
că exploatările acestora rămân profitabile și la niveluri scăzute ale prețului. Se pare că
saudiții încearcă în acest fel să își elimine o parte din competitori și să recâștige cotă de piață.
S-ar părea că asistăm la un scenariu déjà-vu, un fel de „Amintiri despre viitor” – pentru că
aceeași strategie a mai fost utilizată de Arabia Saudită și la mijlocul anilor ‘80, atunci când
petrolul se tranzacționa la 24,5 dolari, iar saudiții produceau 2,5 milioane de barili zilnic.
Pentru a câștiga cotă de piață și a-și elimina concurenții, Arabia Saudită a decis creșterea
producției la 8,5 milioane de barili pe zi, ceea ce a împins prețul petrolului sub 10 dolari pe
baril, cu consecințele cunoscute pentru fosta Uniune Sovietică ce s-a văzut lipsită de
principala sursa de venituri din exporturi, accelerând prăbușirea lagărului comunist.
Nu trebuie ignorate nici eventualele mize geopolitice ale deciziei Arabiei Saudite. În doctrina
de securitate saudită, statele care reprezintă cea mai mare amenințare din punct de vedere
strategic pentru Riyadh sunt Iranul și Rusia, cu care Arabia Saudită a intrat în conflict
deschis în Siria, acolo unde atât Teheranul, cât și Moscova, au sprijinit regimul președintelui
Bashar al Assad, în vreme ce saudiții au finanțat atât opoziția sunnită moderată, cât și, pe
canale neoficiale, grupările radicale sunnite.
Întâmplător sau nu, atât Rusia, cât și Iranul sunt printre statele cele mai afectate de scăderea
prețurilor petrolului, ambele având nevoie de cotații de peste 100 de dolari per baril ca să-și
echilibreze bugetele (vezi graficul nr. 5).
În plus, evoluția prețului petrolului nu este dictată numai de tranzacțiile fizice cu petrol, care
în prezent reprezintă doar o mică parte a pieței, ci și cele cu instrumente financiare derivate
bazate pe prețul acestuia, cu volume de opt ori mai mari decât tranzacțiile fizice.10Din
momentul în care OPEC a decis să nu intervină pentru a stabiliza prețul, foarte mulți jucători
care aveau plasamente futures bazate pe prețul petrolului și-au lichidat pozițiile pentru a-și
diminua pierderile, sau dimpotrivă, au mizat pe scăderea și mai accentuată a cotațiilor, ceea
ce a accelerat prăbușirea prețului.
9Andy Tully, OPEC Considers Emergency Meeting on Oil Prices , 25 februarie 2015 pe www.oilprice.com ;
10Nenad Pacek, The Oil Price, CEEMEA Business Group, decembrie 2014;

7 |P a g e2.Posibile scenarii privind evoluția prețului petrolului
Orice estimare privind evoluția prețului petrolului rămâne extrem de riscantă, piața fiind
influențată de foarte mulți factori. În continuare persistă un grad mare de incertitudine.
Potrivit unei analize recente publicată de FMI, majoritatea analiștilor sunt de părere că
prețul barilului va fluctua între 48 și 85 dolari în următorii câțiva ani, cu un grad de
siguranță de 68%, sau în intervalul 38-115 dolari, cu un grad de siguranță de 95% (vezi
graficul nr. 6). Intervale atât de largi de fluctuație a prețului reflectă o doză mare de
incertitudine.11 De asemenea, cotațiile futures arată o redresare lentă a prețului petrolului,
acesta putând reveni la peste 70 de dolari per baril abia din 2019.12 Ar fi de menționat faptul
că la precedenta prăbușire a prețului petrolului acesta a rămas scăzut aproape 15 ani (vezi
graficul nr. 1).
Grafic 6: Posibila evoluție a prețului barilului de petrol, sursa FMI
11Rabah Arezki și Olivier Blanchard,Seven Questions About The Recent Oil Price Slump, 22 decembrie, IMF Direct;
12Richard Anderson, Arelowoilpricesheretostay?, http://www.bbc.com/news/business-30814122 ;

8 |P a g e3.Impactul scăderii prețului petrolului asupra economiei globale
Pe plan global, în esență, scăderea presupune un uriaș transfer de avuție dinspre statele
exportatoare de petrol către marii consumatori, în principal statele puternic industrializate,
estimat de analiști la peste 1,5 trilioane de dolari anual, sau 2% din PIB-ul global.13La un
preț al barilului de 115 dolari, valoarea totală anuală a producției de petrol era de 3,8
trilioane de dolari (luând în calcul o producție medie zilnică de 90 de milioane de barili), în
timp ce la un preț de 55 de dolari valoarea producției însumează numai 1,8 trilioane de
dolari.
Se estimează că în Statele Unite reducerea prețului galonului de benzină cu doar 1 dolar
echivalează cu o reducere de taxe de ordinul a 100 de miliarde de dolari, ceea ce va antrena o
creștere a consumului, dar și o încredere sporită a consumatorilor în îmbunătățirea
perspectivelor economice. De asemenea, în Uniunea Europeană, costurile importurilor
energetice s-ar putea diminua sub 400 de miliarde de dolari anual (de la peste 500 de
miliarde de dolari în 2013, din care 75% pentru petrol).
Pe plan global, reducerea prețului țițeiului ar putea genera o creștere suplimentară de PIB de
0,3% până la 0,5% numai în acest an, unele state importatoare având beneficii chiar mai
mari, îndeosebi cele în care atât taxele aplicate combustibililor, cât și subvențiile pentru
sectorul energetic sunt mai mici (vezi harta nr. 1). Economia americană, în ciuda faptului că
Statele Unite că sunt un mare producător de energie, ar putea avea o creștere suplimentară
de până la 0,5% din PIB, mai mare decât statele europene, unde taxele pentru combustibili și
sectorul energetic sunt sensibil mai mari. Dar, chiar și așa, se estimează că economia UE va
avea o creștere suplimentară de 0,3-0,4% ca urmare a scăderii prețului petrolului.
Harta1: Impactul economic al scăderii prețului petrolului pe plan global, sursa
Rhodium Group, AEI și FMI
13Nariman Behravesh , Who Benefits from the Plunge in Oil Prices? , in IHS Energy Report;

9 |P a g eAlți mari beneficiari vor fi China, Japonia, India sau Indonezia ale căror economii vor avea o
creștere suplimentară de PIB de 0,5% până la 0,7%, mai ales dacă reușesc să reformeze
sistemul de subvenții pentru sectorul energetic (cazurile Indiei și Indoneziei).
În Europa Centrală și de Est, de scăderea prețului cel mai mult vor beneficia marii
importatori din regiune, îndeosebi Turcia și Ucraina (pentru care importurile energetice
reprezintă peste 10% din totalul importurilor). În Turcia, cheltuielile mai reduse cu
importurile energetice vor reduce presiunea pe deficitul de cont curent (care în prezent este
de peste 6% din PIB), ceea ce va reduce percepția privind riscul suveran al țării.14
În România, importurile energetice reprezintă doar 2,3% din PIB (ca urmare a producției
autohtone) și, în consecință, impactul va fi mai redus. Se estimează că valoarea importurilor
energetice va scădea cu 1,5 miliarde de dolari anual, adică aproximativ 0,8% din PIB.15
Impactul economic al scăderii prețurilor petrolului va fi neuniform, avantajând în principal
economiile industrializate care sunt mari importatori de petrol, în mod deosebit acelea care
au și un nivel scăzut al subvențiilor pentru producția de energie și pentru consumatori.
În același timp, reducerea costurilor energetice va accelera tendința deflaționistă din marile
economii occidentale, îndeosebi în Zona Euro, lăsând mai mult spațiu de manevră băncilor
centrale pentru a adopta măsuri de stimulare a creșterii economice (așa cum este relaxarea
cantitativă).
4.Impactul asupra statelor exportatoare
În schimb, marii exportatori (vezi graficul nr. 7) vor avea de suferit. Câtă vreme prețul
petrolului a fost ridicat, statele exportatoare au beneficiat de venituri bugetare considerabile,
pe care le-au putut utiliza pentru investiții, finanțarea cheltuielilor sociale, subvenționarea
costurilor energiei pentru populație, și eventual acumularea de rezerve valutare sub forma
fondurilor suverane.
14BMI Research – Economic Analysis – Downside Oil Price Shock Would Have Asymmetric Impact On Emerging
Europe – 16 octombrie 2014;
15Ian Talley, OilPriceWinnersandLosersAroundtheGlobe,http://blogs.wsj.com/economics/2014/12/08/oil-price-winners-and-losers-around-
the-globe/

10 | P a g eGrafic 7: Topul celor mai mari producători, exportatori și importatori de petrol,
sursa The Economist
De asemenea, prețul ridicat al petrolului a justificat într-o oarecare măsură o politică
intervenționistă a guvernelor în sector în numele securității energetice. Astfel, guverne din
întreaga lume subvenționează costul energiei, inclusiv cel al celei regenerabile pentru a
reduce consumul de hidrocarburi, dar și producția acestora (vezi graficul nr. 8).
„Anii în care prețul petrolului s-a menținut la peste 100 de dolari pe baril au dus la apariția
unui anumit consens de la Beijing pentru mai mult intervenționism economic (spre
deosebire de Consensul de la Washington care însemna politici de privatizare,
dereglementare și liberalizare n.a.).”16
16The Economist , Cheaper Oil – winners and losers , 24 octombrie 2014;

11 | P a g eGrafic 8: Procentul de subvenționare al prețului petrolului în prețul pentru
consumatori, SURSA IEA World Energy Outlook
Este clar că statele care au fonduri de rezervă dispun acum de o plasă de siguranță care le
permite să traverseze o perioadă cu venituri reduse. În această situație sunt Arabia Saudită și
statele din Golful Persic (cu excepția Iranului și Irak-ului), Norvegia și Rusia (vezi graficul
nr. 9).
Grafic 9: Activele deținute de fondurile suverane de investiții, exprimate ca
procent din PIB, sursa Banca Mondială

12 | P a g e În schimb, mari producători precum Venezuela, Nigeria, Angola sau Iran, care dispun de
rezerve valutare mai mici, sunt mai expuși riscului unei inflații ridicate, al devalorizării
monedei naționale, creșterii deficitelor și eventual al intrării în incapacitate de plată.
De asemenea, mai vulnerabile sunt statele cu economii puțin diversificate, ale căror
exporturi sunt reprezentate în mare parte din hidrocarburi, în vreme ce țări precum Statele
Unite, Canada, Norvegia sau emiratele din Golf (care au devenit între timp și un hub
comercial și de servicii) vor avea mai puțin de suferit.17
Așa cum se vede din graficul nr. 10, cei mai afectați producători vor fi cei cu costuri de
producție mai ridicate – respectiv operatorii din șisturile petroliere canadiene, exploatările
de petrol de șist nord-americane și cele offshore de mare adâncime. În schimb, pentru
producătorii din Orientul Mijlociu, care exploatează zăcăminte convenționale onshore
impactul va fi mai redus, pentru că aceștia au costuri de operare scăzute (media fiind de 29
de dolari per baril).
Grafic 10: Curba de cost a principalelor tipuri de exploatări de petrol,
exprimată în dolari per baril, sursa Rystad Energy Research and Analysis18
Arabia Saudită
Cel mai mare exportator mondial de petrol, Arabia Saudită, dispune de rezerve valutare de
peste 700 de miliarde de dolari și poate rezista unei perioade prelungite de prețuri scăzute
17Ante Batovic, in Global Risk Insights, Oil price crash: Top 5 at-risk countries ,www.oilprice.com , 24 februarie
2015;
18Rabah Arezki și Olivier Blanchard, Seven Questions About The Recent Oil Price Slump, 22 decembrie, IMF Direct;

13 | P a g eale petrolului. Prin urmare, analiștii nu se așteaptă la o reducere a producției saudite pe
termen scurt. Dimpotrivă, Riyadhul ar putea folosi această perioadă pentru a-și crește cota
de piață, pentru a șubrezi competitorii din zona de petrol de șist din Statele Unite, dar și
pentru a disciplina alte state membre OPEC. De altfel, acest lucru a fost menționat de către
ministrul saudit al petrolului – Ali al-Naimi, care a precizat că scopul Arabiei Saudite este de
a „împinge prețul petrolului atât de jos, încât metodele <ineficiente> de producție să devină
neprofitabile.”19
În plus, saudiții au încă proaspătă în minte experiența de la sfârșitul anilor ’80, când în
încercarea de a redresa prețul petrolului au redus producția – fără însă ca acest lucru să aibă
un impact semnificativ asupra cotațiilor internaționale ale barilului ( în vreme ce economia
saudită a avut de suferit20).
De altfel, așa cum am mai spus, în perioadele în care prețul petrolului este scăzut, anumiți
producători încearcă să câștige cotă de piață, sporindu-și producția, ceea ce duce cotațiile
țițeiului și mai jos. Unii analiști consideră că atât producția de petrol a Arabiei Saudite, cât și
cea a OPEC, probabil că va crește în 2015, ceea ce înseamnă că reechilibrarea pieței se va
produce exclusiv ca urmare a reducerii producției în țările din afara OPEC, îndeosebi cea a
companiilor nord-americane.21
Rusia
Rusia, ale cărei exporturi energetice însumează 70% din totalul exporturilor și aproximativ
50% din veniturile bugetare, pierde venituri de 2 miliarde de dolari la scăderea cu un singur
dolar a prețului petrolului, în vreme ce are nevoie de o cotație de 105 dolari per baril pentru
echilibrarea bugetului.
Potrivit prognozelor Băncii Mondiale, economia Rusiei s-ar putea contracta cu cel puțin
0,7% în acest an dacă prețul petrolului nu își revine, iar această scădere este potențată și de
sancțiunile economice impuse Rusiei de Statele Unite și Uniunea Europeană în urma
implicării acesteia în conflictul din Ucraina.
Rusia dispune însă de rezerve valutare semnificative (estimate la peste 400 de miliarde de
dolari) și poate folosi și devalorizarea rublei pentru a atenua impactul scăderii veniturilor din
exporturile energetice (vezi detalii în graficul nr. 11), ținând cont că cea mai mare parte a
cheltuielilor bugetului sunt denominate în ruble, în vreme ce o parte consistentă a veniturilor
sunt în dolari și Euro. Bugetul Rusiei pentru 2015 este construit pe un curs de 37 de ruble
pentru un dolar, iar prețul barilului la care se echilibrează bugetul este de 3700 de ruble (100
de dolari per baril). În prezent, cursul este de 57 de ruble la un dolar, cu peste 50% peste cel
luat în calcul de buget, ceea ce îi permite Rusiei să-și echilibreze bugetul și la o cotație a
barilului semnificativ mai redusă.
19Andy Tully, OPEC Considers Emergency Meeting on Oil Prices , 25 februarie 2015 pe www.oilprice.com ;
20Tim Bowler, Fallingoilprices:Whoarethewinnersandlosers?, BBCNews,19ianuarie2015;
21Daniel Yergin, James Burkhard, Bhushan Bahree, Oil and the New Reality of Supply and Demand , in IHS Energy Report;

14 | P a g eGrafic 11: Prețul petrolului care asigură echilibrul bugetar al Rusiei în funcție
de cotația rublei, sursa Business Monitor International
În schimb, această depreciere a rublei va afecta puternic companiile rusești îndatorate în
valută.
Oficialii ruși, prin vocea ministrului energiei Alexander Novak, au anunțat că nu-și vor
reduce producția, din teama de a nu pierde cotă de piață în dauna altor mari exportatori.22
Iar pentru a face față situației, se așteaptă ca Moscova să încerce să reducă unele cheltuieli,
cum sunt salariile personalului din administrație și cheltuielile cu protecția socială. De
asemenea, Rusia ar putea introduce restricții la circulația capitalurilor, iar banca centrală ar
putea menține o rată de dobândă de politică monetară ridicată pentru a atenua deprecierea
rublei (în prezent rata dobânzii de referință a băncii centrale este de 14% după ce în
decembrie 2014, în perioada de vârf a deprecierii rublei, atinsese chiar și 17%)23. Aceste
dobânzi ridicate ar putea adânci însă recesiunea, pentru companii și consumatori fiind mai
dificil să se împrumute și inhibându-se și consumul.
Statele Unite
Din postura de cel mai mare consumator de hidrocarburi din lume, Statele Unite sunt în
ansamblu avantajate de scăderea prețului petrolului. De altfel, efectele pozitive s-au văzut și
în aprecierea dolarului din ultimele luni, precum și în creșterea încrederii consumatorilor
americani (vezi graficul nr. 12).
22Tim Bowler, Fallingoilprices:Whoarethewinnersandlosers?, BBCNews,19ianuarie2015;
23Andrey Ostrouch, Russia cuts interest rates ,http://www.wsj.com/articles/russia-cuts-interest-rates-1426243746 ;

15 | P a g eGrafic 12: Evoluția încrederii consumatorilor americani concomitent cu
evoluția prețului benzinei, sursa University of Michigan, analiză BMI
Pe de altă parte, redevenite cel mai mare producător global de țiței, Statele Unite se văd
confruntate cu o situație dificilă în sectorul energetic pentru că prețurile scăzute ale
petrolului pun în primejdie mulți dintre producătorii de petrol și gaze de șist, al căror cost de
producție este mai ridicat. Potrivit unui calcul efectuat de banca Barclays, o scădere cu 20 de
dolari a prețului petrolului reduce profiturile producătorilor americani cu 20% și doar patru
cincimi dintre aceștia rămân profitabili la un preț al barilului sub 85 de dolari. 24
Nu toți producătorii vor fi însă afectați uniform, costurile de producție variind semnificativ
în funcție de zăcământ (vezi graficul nr. 13).
24The Economist , Cheaper Oil – winners and losers , 24 octombrie 2014;

16 | P a g eGrafic 13: Prețul mediu de break-even exprimat în dolari per baril pentru
principalele bazine de exploatare de petrol de șist, sursa Rystad Energy
research
După cum se observă, există și producători care vor rămâne profitabili chiar și la 40 de dolari
per baril, în vreme ce alții au nevoie de prețuri de peste 60-70 de dolari pentru a fi
competitivi. O altă problemă a producătorilor de gaze și țiței de șist este că mulți jucători
independenți au un grad de îndatorare ridicat, și prin urmare aceștia nu-și pot permite să
reducă producția, pentru că au nevoie de fluxuri constante de venituri pentru a putea
rambursa finanțările.
În aceste condiții, întregul sector ar putea trece printr-o perioadă de consolidare, jucătorii
mai mici, îndatorați și cu costuri de producție ridicate putând fi ținta unor preluări, inclusiv
din partea unor companii din rândul Supermajors ce dețin resurse financiare considerabile și
care și-au făcut intrarea mai târziu în segmentul exploatării prin fracturare hidraulică.
Analiștii se așteaptă însă ca producătorii din Statele Unite și Canada să fie cei care vor
reacționa cel mai rapid la scăderea prețului petrolului, prin amânarea investițiilor în noi
proiecte și reducerea producției, chiar dacă acest lucru va începe să se facă simțit abia din a
doua parte a acestui an și, mai puternic, din 2016. 25 De altfel, această tendință este evidentă
și din evoluția numărului de sonde, care a scăzut cu 15% în Statele Unite și cu 5% în Canada
25Daniel Yergin, James Burkhard, Bhushan Bahree, Oil and the New Reality of Supply and Demand , in IHS
Energy Report;

17 | P a g edin octombrie 2014 și până în prezent26 (vezi graficul nr. 14), și este confirmată și de marile
companii de servicii petroliere – Schlumberger, Halliburton și Baker Hughes.
Grafic 14: Evoluția numărului de sonde, începând cu octombrie 2014, în %,
sursa Baker Hughes
Reacția imediată la noile condiții de piață este specifică producătorilor nord-americani care
acționează pe o piață extrem de competitivă (vezi graficul 12).
Grafic 15: Reducerea numărului de sonde din Statele Unite în perioadele de
scădere ale prețului petrolului, sursa Baker Hughes;
26Ed Crooks, Impact of Oil price rout starkly evident in North America , in Financial Times, 22 ianuarie 2015;

18 | P a g eVenezuela
Venezuela a intrat în această fază de prețuri scăzute ale petrolului cu o economie deja
vulnerabilă ca urmare a politicilor urmate de președintele Hugo Chavez și succesorul său –
Nicolas Maduro. Mai mult de 90% din exporturile Venezuelei constau în petrol și produse
petroliere, iar scăderea cu 50% a prețului barilului a adus statul sud-american foarte aproape
de intrarea în incapacitate de plată.27 Toate agențiile de rating au retrogradat titlurile de stat
venezuelene la categoria junk, indicând astfel un risc major de default (vezi graficul nr. 16) .
De asemenea, moneda venezueleană – bolivarul – s-a depreciat constant și accentuat în
ultimul an față de principalele valute internaționale, rata inflației depășește 200%, iar
prognozele indică o contracție a PIB-ului de peste 7% în acest an.
Grafic 16: Evoluția ratei dobânzii la titlurile de stat ale Venezuelei, sursa BMI
Confruntate cu aceste probleme, autoritățile de la Caracas s-ar putea vedea în situația de a
reduce subvențiile masive pentru electricitate și carburanți (Venezuela subvenționează peste
80% din prețul carburanților – vezi graficul nr. 8, iar costul anual total al acestora se ridică la
peste 12,5 miliarde de dolari) introduse sub guvernarea lui Hugo Chavez și de a liberaliza
economia, șocul social al acestor măsuri putând duce însă la proteste de amploare și eventual
la căderea regimului Maduro. Deocamdată, președintele venezuelean nu s-a arătat dispus să
renunțe la subvenții, având în minte probabil și precedentul din 1989, atunci când majorarea
prețului combustibililor a dus la un val de proteste soldate cu sute de morți. Ținând cont de
fragilitatea economiei Venezuelei însă, renunțarea la subvenții s-ar putea să nu mai fie o
opțiune, ci o necesitate.
27Ante Batovic, in Global Risk Insights, Oil price crash: Top 5 at-risk countries ,www.oilprice.com , 24 februarie
2015;

19 | P a g eNigeria
Nigeria va fi afectată puternic de prețul scăzut al petrolului, cu atât mai mult cu cât în ultimii
ani, creșterea producției de petrol de șist din Statele Unite a dus la scăderea interesului
pentru zăcămintele petroliere nigeriene, aflate în zone de conflict des vizate de către teroriști,
în condițiile în care Statele Unite erau principala destinație de export pentru petrolul
nigerian.
Experții Deutsche Bank estimează că prețul petrolului la care se echilibrează bugetul
nigerian este de 118 dolari, mai mult decât dublu prețului actual al barilului, încasările
statului din sector reprezentând 70% din veniturile bugetare și 90% din încasările în valută.
28 Moneda nigeriană s-a depreciat cu 20% față de dolar din vara anului trecut până în
prezent.
Nigerienii sunt alături de venezueleni și iranieni cei mai vehemenți membri OPEC, care
solicită organizarea unei reuniuni de urgență pentru a conveni reducerea producției. Potrivit
declarațiilor ministrului nigerian al petrolului – Diezani Alison-Madueke – „aproape toate
statele membre OPEC, cu excepția poate a unor state arabe, sunt foarte inconfortabile cu
acest nivel al prețului petrolului.”29
În ultima perioadă, atacurile islamiștilor Boko Haram s-au intensificat, însă accentuând și
mai mult diviziunile etnice și religioase dintre nordul și sudul Nigeriei. La recentele alegeri
prezidențiale, un candidat musulman susținut de grupările etnice din nordul țării,
Muhammadu Buhari, a câștigat în fața președintelui în funcție Goodluck Jonathan, un
creștin, fiind prima dată în istoria Nigeriei de după obținerea independenței în 1960 când un
președinte în funcție pierde alegerile. 30
Iran
Iranul este printre cele mai vulnerabile state exportatoare de petrol. Țara subvenționează
mare parte din costul carburanților pentru populație (ceea ce presupune cheltuieli
echivalente cu peste 20% din PIB) și depinde de un preț ridicat al barilului pentru a-și
echilibra bugetul (131 de dolari per baril). În plus, lunga perioadă în care economia iraniană
a fost supusă sancțiunilor internaționale ca urmare a continuării programului nuclear își
spune cuvântul – țara este decapitalizată și lipsită de rezerve valutare care să o ajute să
depășească această perioadă.
Pe de altă parte, confruntate cu această situație economică dificilă, autoritățile de la Teheran
ar putea da dovadă de mai multă flexibilitate în negocierile privind programul nuclear, ceea
ce ar putea detensiona relația cu marile puteri occidentale și ar conduce eventual la ridicarea
treptată a sancțiunilor internaționale. Ultimele declarații ale președintelui american Barack
Obama dau de înțeles că există șanse pentru ajungerea la o înțelegere istorică între Iran și
marile puteri (formula 5+1 – cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al
28Ante Batovic, in Global Risk Insights, Oil price crash: Top 5 at-risk countries ,www.oilprice.com , 24 februarie
2015;
29Andy Tully, OPEC Considers Emergency Meeting on Oil Prices , 25 februarie 2015 pe www.oilprice.com ;
30Nigeria election: Muhammadu Buhari wins presidency
http://www.bbc.com/news/world-africa-32139858 ;

20 | P a g eONU plus Germania), care ar urma să fie semnat până pe 30 iunie. 31Pentru materializare
însă va fi nevoie și de acordul Senatului Statelor Unite, în condițiile în care majoritatea
republicană se opune unui acord cu Iranul.32
5.Impactul asupra companiilor petroliere
Câtă vreme prețul petrolului a fost ridicat, profiturile companiilor producătoare au fost
consistente, iar cursul acțiunilor ridicat. Mulți jucători au decis să demareze exploatări în
„zone de frontieră”, fie în producția neconvențională de hidrocarburi (prin fracturare
hidraulică), fie în zone offshore de mare adâncime, în regiuni instabile politic și militar din
vestul Africii, sau în regiunea arctică. O mare parte din aceste exploatări sunt însă
costisitoare, iar în noile condiții de piață multe nu mai sunt viabile economic.
5.a. Exploatările offshore de mare adâncime
Tehnologia de exploatare a zăcămintelor offshore de mare adâncime este scumpă, iar
incidente așa cum a fost cel al platformei Deepwater Horizon, operată de BP, au majorat și
mai mult costurile, având în vedere impactul riscului crescut în prețul de exploatare.
Producătorii offshore din Marea Nordului se confruntau și ei cu probleme, având în vedere
competiția acerbă, dar și gradul avansat de epuizare a zăcămintelor, ceea ce duce la creșterea
costurilor de exploatare (acestea s-au triplat din 2000 și până în prezent) și la reducerea
treptată a producției. În plus, fiscalizarea agresivă în anumite țări care au exploatări în
Marea Nordului a redus investițiile. Spre exemplu, producția din zăcămintele de pe
platforma continentală a Marii Britanii a scăzut constant începând cu anul 2000, ajungând
de la 4,5 milioane de barili echivalent petrol pe zi la mai puțin de 1,5 milioane, chiar și în
condițiile în care investițiile efectuate pentru susținerea producției și forarea de noi sonde au
fost în ultimii ani la nivel record (vezi graficul nr. 17).
31Iran nuclear talks: Obama hails 'historic' agreement ,http://www.bbc.com/news/world-middle-east-32172301;
32Obama yields allowing Congress say on nuclear deal with Iran, in New York Times, 15 aprilie 2015;
http://www.nytimes.com/2015/04/15/us/senators-reach-deal-on-iran-nuclear-talks.html?_r=0

21 | P a g eGrafic 17: Numărul de sonde de explorare săpate în zona economică britanică în
ultimii 10 ani, sursa Oil&Gas UK
În 2014, companiile care operează zăcăminte offshore în Marea Nordului, au înregistrat
pierderi totale de peste 5 miliarde de lire sterline, iar 30% dintre zăcăminte sunt în prezent
neprofitabile (vezi graficul nr. 18).33
Grafic 18: Veniturile și profiturile totale, inclusiv cash-flowul de după taxare,
obținute de companiile ce operează zăcăminte offshore în zona economică
britanică, în miliarde de lire sterline, sursa Oil&Gas UK
Se estimează că în zona economică a Marii Britanii există rezerve certe de 10 miliarde de
barili și rezerve probabile recuperabile estimate la 24 de miliarde de barili, dar acestea se
găsesc în zăcăminte de mici dimensiuni, mai puțin viabile comercial, ceea ce face astfel de
33Cristopher Adams, Michael Kavanagh, Chris Tighe, North Sea Oil: That sinking feeling , in Financial Times, 25
februarie 2015;

22 | P a g eproiecte mai puțin atrăgătoare pentru Supermajors, care au bugete mari de explorare și au
nevoie de descoperiri semnificative.
Companiile mai mici, pentru care astfel de proiecte s-ar putea dovedi mai interesante din
punct de vedere economic, se confruntă însă cu alte probleme. Acestea sunt mai vulnerabile
financiar. În plus, ele au nevoie de acces la platformele și conductele operate de companiile
mai mari. Costul întreținerii acestei infrastructuri este însă o sursă frecventă de neînțelegeri
între companiile care operează în zonă, ceea ce face dificil transportul resurselor către
consumatori.34
Așa cum s-a menționat mai sus, o problemă majoră o reprezintă supra-impozitarea. Se
estimează că după introducerea de către Marea Britanie a supra-taxării profiturilor
companiilor petroliere în 2002 (taxă majorată la 32% în 2011), costul marginal al taxării
pentru unele zăcăminte este de 80% din profiturile pe zăcământ.
Spre comparație, Norvegia, deși aplică și ea o impozitare ridicată a profiturilor, acordă
companiilor deduceri de până la 78% pentru investițiile în explorare, ceea ce a dus la un
boom al investițiilor și descoperirea unor rezerve majore, așa cum este zăcământul Johan
Sverdrup, a cărui producție se estimează că o va depăși pe cea a Marii Britanii până în 2025.
Scăderea prețului petrolului ar putea fi lovitura de grație pentru acest segment de industrie
dacă companiile din domeniu nu vor primi un ajutor din partea statelor din regiune prin
reduceri de taxe. În absența sprijinului, sectorul s-ar putea confrunta cu un val de falimente,
dar și de fuziuni și preluări, cu un discount consistent, pe o piață a cumpărătorilor ce dispun
de resurse financiare.
De asemenea, investițiile de explorare vor fi reduse semnificativ. Wood Mackenzie estimează
că în acest an investițiile în zona economică exclusivă a Marii Britanii din Marea Nordului
vor scădea de la 19,2 miliarde de dolari în 2014 la 10,8 miliarde de dolari. Potrivit
patronatelor britanice din sector, producția din Marea Nordului ar putea scădea cu 20% dacă
prețul petrolului se va menține în jurul a 50 de dolari pe baril.
Încercarea de reducere a costurilor de operare se va traduce și într-un val de disponibilizări,
reduceri salariale, dar și prelungirea programului de lucru, ceea ce nemulțumește deja
sindicatele.
Acest val de reduceri de costuri nu va afecta însă doar producătorii, ci și firmele
constructoare de echipament petrolier sau șantierele navale care construiesc platforme
marine – acestea văzându-și comenzile anuale sau diminuate, ceea ce ar putea antrena
intrarea în șomaj tehnic a angajaților sau chiar disponibilizări.
Nu în ultimul rând, scăderea prețului va afecta veniturile bugetare ale statelor din regiune,
care se vor confrunta cu o scăderea încasărilor din taxe și impozite, dar și cu o posibilă
creștere a cheltuielilor sociale generate de șomajul crescut în rândul petroliștilor și a
angajaților din sectoarele conexe.
Se așteaptă însă ca autoritățile britanice să intervină și să elimine supra-taxarea introdusă în
2011 și să ofere deduceri de până la 60% pentru cheltuielile de investiții în încercarea de a
susține producătorii din domeniu și de a păstra locurile de muncă.
34Ibidem;

23 | P a g eDacă exploatările din Marea Nordului, o zonă care este foarte bine explorată, cu o
infrastructură bine pusă la punct și unde sunt operate zăcăminte de mai bine de 40 de ani,
traversează o astfel de perioadă dificilă, cele din regiunile arctice vor fi și mai afectate pentru
că nu pot fi profitabile la un preț al petrolului sub 100 de dolari per baril.35De asemenea,
proiectele de explorare în perimetrele din vestul și sudul Africii ar putea fi stopate pentru o
perioadă.
5.b. Exploatările de petrol de șist
Datorită caracteristicilor producției de petrol de șist, se așteaptă ca investitorii în acest sector
să fie cei mai rapizi în reacția la noile condiții de piață. Pe de o parte, așa cum s-a menționat
și anterior, costul de producție pentru companiile ce exploatează zăcăminte de petrol de șist
este ridicat. Potrivit unor analize IHS, companiile americane ce exploatează petrol de șist au
nevoie de un preț al barilului de minimum 57 de dolari pentru a ajunge la break-even, mai
mult decât cotația actuală a petrolului de pe piață. 36
Pe de altă parte, investiția pentru săparea unei sonde pentru exploatarea prin fracturare
hidraulică nu este mare. O sondă tipică din perimetrul Bakken din Dakota de Nord poate
costa în jur de 8 milioane de dolari, mult mai puțin decât costul dezvoltării unor zăcăminte
offshore de mare adâncime. Decizia de abandonare este mult mai ușoară decât în cazul
proiectelor offshore al căror cost de dezvoltare este de ordinul miliardelor de dolari.
Declinul producției la zăcămintele de petrol de șist este mult mai rapid decât la zăcămintele
convenționale, iar producția zilnică se poate reduce și cu 65% după primul an de exploatare.
O sondă tipică dintr-un zăcământ de petrol de șist produce în primul an de exploatare mai
mult de jumătate din producția sa totală. Prin urmare, unii producători ar putea decide să
aștepte revenirea prețului înainte de a demara noi exploatări – desigur, în situația fericită în
care își pot permite o astfel de așteptare, având în vedere că cei mai mulți au nevoie de un
flux constant de venituri pentru a-și rambursa finanțările (vezi graficul nr. 19 privind
evoluția producției din sondele noi și numărul de sonde în două dintre principalele bazine de
petrol de șist din Statele Unite).
Grafic 19: Evoluția numărului de sonde și a producției din sondele noi în
bazinele Bakken și Eagle Ford din Statele Unite, sursa EIA
35Richard Anderson, Arelowoilpricesheretostay?, http://www.bbc.com/news/business-30814122 ;
36Ed Crooks, Impact of Oil price rout starkly evident in North America , in Financial Times, 22 ianuarie 2015;

24 | P a g ePână atunci, toți producătorii sunt angajați într-un proces de reducere a costurilor, ceea ce
presupune atât optimizarea unor procese, cât și amânarea proiectelor de investiții și
restructurări de personal. Deja au fost anunțate zeci de mii de disponibilizări.
De asemenea, companiile americane care au dezvoltat proiecte de exploatare a petrolului de
șist sunt în general companii de dimensiuni mici și medii, care și-au finanțat proiectele din
împrumuturi și capital de pe bursă. Se estimează că datoriile totale ale companiilor ce
exploatează zăcăminte de petrol și gaze naturale de șist se cifrează la peste 160 de miliarde
de dolari. Cotația acțiunilor acestor companii a scăzut începând din vara anului 2014 și până
în prezent, ceea ce înseamnă că jucătorilor din domeniu le este din ce în ce mai greu să
obțină finanțare. La aceasta se va adăuga și creșterea costului finanțării în Statele Unite, ca
urmare a renunțării de către Rezerva Federală americană la politica monetară de relaxare
cantitativă și a intrării într-un nou ciclu de creștere a ratei dobânzii. 37
Este clar însă că, deși traversează o perioadă dificilă care va reduce ritmul dezvoltării,
segmentul exploatării petrolului și gazelor naturale de șist nu va dispare, în pofida
menținerii unor cotații scăzute ale petrolului, cu atât mai mult cu cât pe termen mai lung
costul tehnologiei de extracție ar putea scădea, în vreme ce prețul hidrocarburilor ar trebui
să aibă o tendință de apreciere, acestea fiind o resursă finită. De asemenea, Statele Unite au
și avantajul de a avea o piață foarte solidă și dinamică, iar companiile americane sunt lideri
mondiali în tehnologia de extracție și au expertiza necesară utilizării acesteia, fiind astfel mai
bine poziționate pentru a traversa această perioadă dificilă.
5.c. Impactul asupra Supermajors
Scăderea prețului petrolului se resimte deja în cotația acțiunilor marilor companii petroliere
internaționale, acestea fiind cu până la 15% sub nivelul din vara trecută. De asemenea,
Supermajors au anunțat tăierea bugetelor de explorare cu zeci de miliarde de dolari, și
amânarea sau renunțarea la mai multe proiecte.
Pe de altă parte, ele sunt avantajate în această perioadă nu doar de faptul că dispun de
lichiditate masivă, dar și pentru că sunt integrate pe verticală și au și activități de rafinare, a
căror marjă de profit crește la scăderea prețului petrolului, ceea ce le permite să compenseze
parțial reducerea veniturilor din producție.
Supermajors ar putea începe un val de consolidare care le-ar putea aduce în situația de a
controla și sectorul de producție de șisturi, chiar dacă au ratat startul intrării pe piața
exploatării prin fracturarea hidraulică.
De altfel, precedenta perioadă de prețuri scăzute ale petrolului din anii ‘90 a fost o
oportunitate de consolidare pentru cele mai dinamice companii petroliere internaționale, în
urma valului de fuziuni și achiziții rezultând companiile Supermajors așa cum le știm în
prezent.
37BMI Research – Industry Trend Analysis – 2015: Outperformers In A Bleak Oil Price Environment , decembrie 2014;

25 | P a g eUn astfel de prim pas a fost făcut de către Royal Dutch Shell care a preluat grupul BG, a treia
companie energetică din Marea Britanie, într-o tranzacție de 47 de miliarde de lire sterline.38
Prin această tranzacție, Shell și-a sporit cu un sfert rezervele certe de petrol și gaze naturale,
producția cu 20% și și-a consolidat poziția de cel mai mare furnizor global de GNL. Potrivit
unei estimări a analiștilor de la Jefferies, Shell ar putea ajunge din 2018 să aibă cea mai mare
producție de petrol și gaze naturale dintre Supermajors, depășind ExxonMobil.
CEO-ul Shell, Ben van Beurden, a precizat ulterior semnării tranzacției că BG a fost de mai
multă vreme privită de către Shell drept potențială țintă, dar ceea ce a făcut posibilă
tranzacția a fost scăderea prețului acțiunilor BG cu 28% din iunie 2014 și până în prezent.
De departe însă cea mai anticipată (și potențial cea mai mare) tranzacție ar putea fi preluarea
BP.39Gigantul petrolier britanic a devenit vulnerabil în urma pierderilor imense cauzate de
accidentul platformei marine DeepWater Horizon (peste 40 de miliarde de dolari daune
până în prezent). Acesta s-a repercutat asupra cursului acțiunilor, care au scăzut cu 20% în
10 ani, mult sub performanța generală a pieței (vezi graficul nr. 20). Pentru a-și păstra
investitorii, BP a fost nevoită să plătească dividende foarte generoase (5,8% din prețul
acțiunilor), dar aceasta a presupus o scurgere de lichiditate substanțială an de an. Pentru a
putea face față hemoragiei, compania a vândut aproximativ o treime din activele pe care le
deținea.
Grafic 20: Evoluția cursului acțiunilor BP comparativ cu cele ale Shell și cu
evoluția indicelui FTSE 100 în perioada 2005-2015, sursa Bloomberg, preluare
din The Economist
38Guy Chazan, Claer Barrett, David Oakley – Shell’s £47 bn swoop on BG Group fuels hopes for wave of energy
deals , in Financial Times, 9 aprilie 2015;
39The Economist, Blood in the water ,, 17 ianuarie 2015;

26 | P a g eProblemele au fost multiplicate și de anumite decizii de investiții neinspirate făcute în ultimii
ani. În căutare de noi zăcăminte pentru completarea rezervelor certe evaluate la aproximativ
8 miliarde de barili40, BP s-a îndreptat spre zona arctică, unde costurile de producție sunt
însă de 100 de dolari pe baril. Drept consecință, în prezent BP extrage an de an mai multe
hidrocarburi decât descoperă, având o rată de înlocuire a rezervelor de doar 85%.
Planurile de afaceri ale BP se bazau pe un preț al petrolului de 100 de dolari per baril, iar
scăderea din ultimele nouă luni a dat peste cap aceste calcule, forțând compania să anuleze
anumite proiecte și să inițieze programe masive de reduceri de costuri, inclusiv prin
disponibilizări.
În aceste condiții, analiștii speculează că ExxonMobil, cea mai mare dintre Supermajors, ar
putea să fie interesată de o preluare a BP. Exxon pare partenerul perfect, dispune de multă
lichiditate și are costuri scăzute de finanțare. De asemenea, compania are multă influență
politică în Statele Unite, un element care ar putea ajuta în contextul disputelor juridice în
care este implicată BP și SUA pentru plata despăgubirilor pentru accidentul DeepWater
Horizon. În plus, cele două companii par că au afaceri complementare – în vreme ce Exxon
își derulează operațiunile în principal în afara Statelor Unite, BP derulează cea mai mare
parte din operațiuni în Statele Unite.
Un alt element de atracție al BP ar fi deținerea de 20% din acțiunile Rosneft, cea mai mare și
cea mai bine conectată companie petrolieră din Rusia, o piață pe care Exxon și-ar putea
astfel consolida prezența.
O astfel de fuziune ar oferi totodată oportunități de reduceri de costuri și eficientizare prin
integrarea operațiunilor celor două firme. Pe de altă parte, integrarea post-fuziune ar putea
presupune și vânzarea unor active într-o perioadă în care prețurile sunt scăzute, deci nu
tocmai propice pentru astfel de operațiuni.
ExxonMobil nu este însă singurul pretendent potențial pentru BP. S-a vorbit și de Chevron,
respectiv Shell, însă având în vedere că grupul anglo-olandez a făcut deja o achiziție majoră,
o astfel de mutare pare mai degrabă improbabilă.
În fine, BP ar putea fi o țintă și pentru companiile energetice naționale, îndeosebi pentru cele
ale statelor din Golf, însă până în prezent acestea nu s-au arătat interesate de astfel de
achiziții.
Și firmele de servicii petroliere depind de dezvoltarea de noi proiecte. Pe fondul reducerii
proiectelor, Baker Hughes a anunțat că va disponibiliza 7000 de angajați, respectiv 12% din
personal, iar Schlumberger 9000, în timp ce Halliburton, deși nu a anunțat o cifră exactă, a
precizat că va face reduceri de personal „în linie cu competitorii”. 41 Perspectiva pesimistă s-a
reflectat și în cursul acțiunilor companiilor de servicii petroliere, acestea scăzând cu 30-40%
față de vara anului trecut.
40The Economist, 3 august 2013;
41Ed Crooks, Impact of Oil price rout starkly evident in North America , in Financial Times, 22 ianuarie 2015;

27 | P a g e6.Impactul asupra sectorului energiei regenerabile
Unul dintre segmentele sectorului afectate de scăderea prețului petrolului va fi cel al
regenerabilelor pentru că aceasta va duce și la scăderea prețului gazelor naturale,
competitorul direct al energiei regenerabile.42
Atât din rațiuni de mediu (pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră), cât și pentru
diminuarea dependenței de importuri energetice costisitoare, statele din întreaga lume, dar
îndeosebi cele europene, au promovat tehnologii de energie regenerabilă, prin scheme
generoase de subvenții. Acestea s-au reflectat în prețuri crescute ale energiei electrice,
generând nemulțumire, îndeosebi în rândul marilor consumatori industriali, care și-au văzut
costurile cu energia crescând an de an și făcându-le produsele tot mai puțin competitive pe
plan global (ținând cont că în Statele Unite sau Orientul Mijlociu costurile energetice au
rămas substanțial mai scăzute decât cele din Europa).
Pentru a rămâne competitive în noile condiții de piață, tehnologiile regenerabile ar avea
nevoie de o majorare a nivelului subvențiilor, o măsură nepopulară și deci improbabilă.
Impactul scăderii prețului petrolului începe deja să se resimtă în cotațiile acțiunilor firmelor
care produc tehnologie pentru sectorul de regenerabile. Astfel, acțiunile companiei daneze
Vestas, cel mai mare producător global de turbine eoliene, au scăzut cu 15% față de vara
trecut, iar cele ale producătorului chinez de panouri solare JA Solar cu 20%. De asemenea,
vânzările de vehicule electrice sau hibrid au început să scadă, în vreme ce vânzările de SUV-
uri, mari consumatoare de carburanți, sunt în creștere, mai ales în SUA.
Pe de altă parte, există și analiști care își păstrează optimismul în privința viitorului energiei
regenerabile pentru că aceasta este până la urmă o tehnologie, iar pe termen lung în sectorul
tehnologiei costurile au tendința de scădere, în vreme ce combustibilii fosili, fiind o resursă
finită, ar trebui ca pe termen lung să se scumpească.43
7.Impactul asupra politicilor publice în sectorul energetic
În prezent, sunt încă în vigoare politici energetice din perioada în care problema provenea
din rezerve mici de resurse energetice, din amenințarea crizei energetice (interdicția
exporturilor de petrol în SUA, exportul foarte dificil al gazelor naturale în SUA, în ciuda
abundenței recente ca urmare a revoluției gazelor și petrolului de șist) sau subvențiile
generoase pentru producătorii de energie nucleară scumpă sau de energie regenerabilă.
Actuala perioadă de prețuri scăzute ale petrolului reprezintă o „fereastră de oportunitate”
pentru guverne în vederea reformării politicilor publice în sectorul energetic și a reducerii
sau chiar a eliminării subvențiilor, atât pentru prețul carburanților, cât și a celor pentru
producătorii de hidrocarburi sau producția de energie regenerabilă.
Potrivit datelor Băncii Mondiale (vezi graficul nr. 21), costurile cu subvențiile carburanților
reprezintă echivalentul a peste 10% din PIB pentru multe state, atât producătoare, cât și
importatoare (Iran, Libia, Arabia Saudită, Algeria, Bolivia, Egiptul și Ucraina). Numai anul
trecut, subvențiile s-au cifrat la peste 550 de miliarde de dolari pe ansamblul sectorului
energetic – de la extracție, la vânzarea către consumatori, iar menținerea artificială a
42Richard Anderson, Are low oil prices here to stay ?, BBC News, 24 februarie 2015;
43Leslie Shaffer, Will Oil’s drop hurt renewables? , etcnbc.com, 4 decembrie 2014;

28 | P a g eprețurilor scăzute în țările sărace a încurajat risipa energetică. După calculele The
Economist, consumul energetic suplimentar ca urmare a menținerii unui preț subvenționat a
generat 36% din emisiile globale de dioxid de carbon în perioada 1980 – 2010.44
Reducerea subvențiilor ar reduce povara și pe bugetele naționale, permițând în același timp
autorităților să ofere sprijin social țintit în special pe consumatorii cu venituri reduse.
Grafic 21: Costul bugetar al subvențiilor pentru carburanți ca procent din PIB,
sursa Banca Mondială
State precum Indonezia și India au anunțat deja măsuri curajoase de reducere a subvențiilor,
în vreme ce Mexicul a introdus o reformă a sectorului energetic care va liberaliza accesul
investitorilor privați în sectorul energetic după multe decenii de monopol public ineficient și
neperformant.
De asemenea, în multe state s-ar putea lua în calcul introducerea unei taxe pe emisiile de
dioxid de carbon, mutându-se accentul de la stimularea producerii de energie regenerabilă
prin subvenții, la penalizarea marilor poluatori, ceea ce ar avea un impact major asupra
economiei globale.
Guvernele din întreaga lume vor trebui să-și revizuiască sistemul de impozitare și cadrul de
reglementare pentru sectorul energetic dacă vor dori să rămână competitive, ceea ce va
presupune și o recalibrare a așteptărilor, atât din partea acestora, cât și a cetățenilor.
44The Economist, Seize the Day , 17 ianuarie 2015;

29 | P a g eConcluzii
Scăderea prețului petrolului a fost un eveniment care a luat prin surprindere majoritatea
jucătorilor din sectorul energetic, dar ale cărui consecințe se vor resimți puternic la nivel
global. Per ansamblu, impactul economic al acestei adevărate „revoluții” va fi pozitiv,
stimulând creșterea economică globală, îndeosebi în rândul marilor economii industrializate
importatoare de petrol.
Efectele deflaționiste puternice induse prin reducerea costurilor energetice vor duce la
creșterea încrederii consumatorilor, oferind totodată spațiu de manevră băncilor centrale
pentru adoptarea unor politici monetare care să impulsioneze creșterea economică (așa cum
este relaxarea cantitativă introdusă de Banca Centrală Europeană).
Vor exista însă și perdanți, îndeosebi în rândul marilor state exportatoare, dar și în rândul
companiilor energetice. Cele mai vulnerabile sunt statele exportatoare lipsite de rezerve
valutare și cu economii prea puțin diversificate, care depind în mare măsură de veniturile din
exporturile energetice. Acestea s-ar putea confrunta cu accentuarea deficitelor, devalorizarea
monedelor naționale, inflație ridicată și chiar cu intrarea în incapacitate de plată.
În rândul companiilor energetice se va resimți o presiune puternică pe reducerea costurilor,
ceea ce implică abandonarea sau înghețarea temporară a unor proiecte, restructurări și
disponibilizări. Cele mai afectate companii vor fi cele de servicii petroliere și cele de
explorare și producție care au costuri ridicate de extracție. Jucătorii cei mai puternic
îndatorați s-ar putea vedea ținta unor preluări. Întregul sector va trece printr-un proces de
consolidare asemănător celui petrecut în anii ‘90, în urma căruia unele Supermajors vor
ajunge jucători încă și mai mari, în vreme ce altele s-ar putea să dispară.
Pentru guvernele din întreaga lume, scăderea prețului petrolului va însemna venituri
bugetare mai reduse din taxe. Pe de altă parte, actuala situație reprezintă și o oportunitate de
reformă a politicilor energetice, prin reducerea sau eliminarea subvențiilor pentru
carburanți, pentru producția de energie regenerabilă sau chiar de hidrocarburi, ceea ce ar
putea degreva bugetele naționale. În schimb, s-ar putea lua în calcul introducerea unei taxe
pe emisiile de carbon, care să vizeze marii poluatori și care să schimbe din temelii politicile
energetice și de mediu la nivel global.
Principalul semn de întrebare este dacă epoca petrolului ieftin va dura suficient de mult
pentru ca să producă efecte (precedenta perioadă de petrol ieftin a durat 15 ani) sau dacă nu
cumva o lebădă neagră lucrează deja la reversarea procesului.
Termenul de „revoluție” desemnează în limba latină o schimbare de sens. Suntem azi în
pragul unei astfel de schimbări la nivel global, care va aduce cu sine atât haosul năruirii, cât
și promisiunea reînnoirii. Important e să se diminueze pe cât posibil consecințele nefaste ale
acestui proces și să se accentueze beneficiile sale pentru că suntem în fața unei oportunități
care apare o dată la o generație și care nu ar trebui să fie ratată.