1. Noțiuni generale privind apele uzate ………………………… 3 2. Caracteristicile apelor uzate… [629361]

1

2

CUPRINS

1. Noțiuni generale privind apele uzate ………………………… 3
2. Caracteristicile apelor uzate ……………………………………………………. 5
2.1. Caracteristici fizice …………………………………………………………. 5
2.2 Caracteristici chimice ……………………………………………………… 5
2.3 Caracteristici biologice ……………………………………………………. 8
3. Indicatorii de calitate ai apelor uzate …………………………………………. 9
4. Structura apelor uzate ……………………………………………………………. 11
5. Stația de epurare de la Glina ……………………………………………………. 13
6. Bibliografie …………………………………………………………………………… 17

3

1. Noțiuni generale privind apele uzate
Modernizarea societații contemporane a impus creșteri importante a consumului de apă, a
volumului de ape uzate, a numărului și complexității poluanților din aceste ape. Cerința de apă în
continuă creștere, solicită tot mai mult resursele naturale, limitatein marea majoritate a
amplasamentelor.
Apa, în circuitul ei, trece prin diverse locuri de întrebuințare ( procese tehnologice,
folosințe menajere) se încarcă cu . diverse materiale și substanțe care.o degradează, îi strică
calitatea, făcând -o, în general, nefolosibilă în continuare. Producția de ape uzate înregistrează o
creștere anuală medie de circa 3%. și e ste de așteptat ca volumul de apă uzată să se dubleze Ia
finele acestui secol. Efectul acestor ape asupra râurilor (principalele surse de apă) este dublu: se
reduce cantitatea de apă curată necesară în viitor și se restituie un v olum corespunzător de ape
uzate conduc ând la poluarea râurilor. În pl us, nu numai cantitatea de deșeuri a crescut cantitativ
și în volu m, dar și caracterul acestora s -a modificat.
De exemplu, marea extindere a indust riei chimice de sinteză cu numeroasele sale
produse, a,provocat apariția de reziduuri necunoscute înainte. Această schimbare a caracterului
reziduurilor reprezintă o problemă mai grea decît creșterea cantității. Până de curând majoritatea
substanțelor organice c are se foloseau erau de natură naturală, adică erau sinte tizate pe cale
biologică, fiind deci biodegradabile. Este c aracteristic pentru majoritatea substanțelor sintetizate
artificial că, datori tă structurii ior, ele nu intră ușor, sau deloc, în reacții biologice, constituind
substanțe nebiodagradabile care par ticipă int ens la poluarea apelor. Această situație devine
evidentă dacă facem o comparație între materialul natural și înlocuitorul său sintetic: lemn cu
plastic, bumbac sau lână cu nilon sau ter ilenă, săpun cu detergenți etc. Pe de alt ă parte, pe
măsură c e concentrarea populatei crește, în mod co respunzăt or crește și concentrația -deșeu lor
[2].
Apele uzate orașenești, constituie un amestec între apele uzate menajere ș i apele uzate
industriale. Compoziția acestora variază de la oraș la oraș în special pentru orașele cu un grad
mare de industr ializare, ea trebuie determinată cu atenție evitând pe câ t posibil literatur a de
specialitate care se referă la apele menajere. Pentru stabilirea compo zitiei apelor uzate se
determină prin analize de laborator caracterist icile fiz ice chimice, bacteriologice ș i biologice ale
apelor uzate.
Analizele au drept scop:
a) furnizarea de informații asupra gradului de murdărire a apelor uzate și asupra
condițiilor î n care trebuie tratate acestea, respectiv folosite;
b) stabilirea eficienț ei stațiilor de epurare și condiț iilor în care se produce autoepurarea;
c) determinarea influenț ei pe care o v a avea deversarea apelor uzate î n emisari.
Determinările se pot grupa î n cinci mari categorii [2]:
a) care stabilesc cantitatea ș i starea materiilor conținute în apă precum ș i aspectul
acestora: materii solide totale, separabile prin decantare, dizolvate, culoare, turbiditate;

4
b) care definesc cantitatea, starea și condițiile în care se găsesc materiile organice: materii
solide î n suspensie separabile prin decantare, materii solide dizolvate organice, CBO 5, CCO, azot
total;
c) care stabilesc prezenț a materiilor specifice apelor uzate: azotul sub toate formele sale,
O2, grasimile, clorurile, sulfurile, pH;
d) care indică mersul descompunerii apei uzate: CBO 5, O 2, azotul sub diferite forme,
H2S, miros, temperatură .
e) care stabilesc prezența și felul organismelor din apă în scopul cunoașterii stadiului
epurării în diferitele trepte ale staț iei de epurare, necesarul de c lor, gradul de murdă rie al
emisarului.
Evaluarea situației globale a surselor de ape uzate în vederea următoarele elemente
caracteristice:
 Volume de ape uzate evacuate anual, pe diverse categorii, în funcție de gradul de
încărcare și de modul în care se rea lizează epurarea și anume:
– Ape uzate care nu necesită epurare;
– Ape uzate care necesită epurare: ape uzate neepurate; ape uzate epurate insuficient;
ape uzate epurate suficient
 Cantitățile de substanțe poluante evacuate anual;
 Modul de funcționare a stațiilor de epurare:
– Stații de epurare cu funcționare corespunzătoare
– Stații de epurare cu funcționare necorespunzătoare
Analiza procesului de colectare, epurare și evacuare a apleor uzate iși propune, în principal
următoarele obiective [1]:
 Stabilirea numărului de stații de epurare orășănești, industrial și independente existente la
nivelul tării, capacitatea proiectată și capacitatea existent a acestora, precum și calitatea
efluentului epurat, debitul apelor și încărcarea cu substanțe organice;
 Volumul și concentrația de poluanți prezenți în apele uzate industrial și apele menajere
evacuate;
 Modul de colectare a apelor uzate brute, volumul și calitatea acestora la intrarea în
rețeaua de canalizare orășenească, industrial sau independent;
 Volumul apelor uzate și calitatea celor care sunt supuse proceselor de epurare în stații de
epurare orășenești, industrial sau independente și calitatea efluenților epurați ce sunt evacuați în
receptori naturali.
Apele uzate afectează calitatea apelor de suprafață în ca re sunt evacuate direct proporțional
cu debitul de apă uzată și cu concntrația poluanților pe care aceasta le conține. Influența asupra
apelor receptorului este cu atât mai mare cu cât debitul -volumul receptorului este mai mic. În
cazul evacuării apelor uz ate în lacuri sau în Marea Neagră trebuie ținut cont de faptul că
evacuarea apelor uzate asupra receptorului are și un caracter cumultatic, cantitatea de poluanți
evacuată acumulându -se în timp [1].

5

2. Caracteristicile apelor uzate.
Pentru apele uzate, se deosebesc patru marii categorii de caracteristici: fizice, chimice,
bacteriologice si biologice.

2.1. Caracteristici fizice
Caracteristicile fizice ale apelor uzate: t urbiditatea, culoarea, mirosul și temperatura,
influentează în mare măsură procesele de epurare, î ndeosebi temperatura de care depinde mersul
proceselor biologice.
Turbiditatea . Turbiditatea apelor uzate și a emisarilor indică numai în mod grosier
conținutul de materii î n suspensii al acestora, deoarece nu există o proporționalitate nemijlocită
între turbiditate și conținutul în suspensii. Turbiditatea se exprimă în grade î n scara Silicei .
Turbiditatea apelor uzate orașenești neîncă rcate puternic cu ape uz ate industriale poate varia între
400 și 500 grade î n scara Silicei. Turbiditat ea nu este o determinare curentă a apelor uzate.
Culoarea. Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis; apele uzate î n care
fermentarea materiilor organice a î nceput, au cu loare gri – închis; apele u zate care au culori
diferite de cele de mai sus, indică pătrunderea în rețea a unor cantităț i importante de ape uzate
industriale car e pot da culori diferite apei, în conformitate cu proveniența și natura
impurifică rilor (de exem plu, apele de culoare galbe nă conț in clor, apele verzi provin de la
fabricile de conserve).
Mirosul . Apele uzate proaspete au un miros specific apr oape insesizabil. Mirosul de ouă
clocite – datorită H2S – sau alte mirosuri, indică o apă uzată î n care mater ia organică a intrat în
descompunere, sau existenț a unor substante chimice aduse de apele uzate industriale.
Temperatura. Temperatura influentează cele mai multe reacții chimice și biologice care
se produc în apele uzate, ș i chiar procesul de sedimentare al acestora. Temperatura apelor u zate
este de obicei mai ridicată ca cea a apelor de alimentare, cu 2 -3 [oC]. Î n general, apar rareori
abateri de la temperatura medie a apel or uzate observate pe o perioadă mai îndelungată. Când se
constată o creș tere perman entă a temperaturii, în comparaț ie cu cea medie, aceasta se poate
datora, de cele mai multe ori, unor ap e calde care patrund permanent în rețea; o scă dere a
temperaturii, de asemenea permanența, se poate datora infiltrării în reț ea a unor ape subterane
sau de suprafată .
Temperat ura are o deosebită influență asupra descompunerii substanț elor organice din
apele uzate. La temperaturi mai mari, v iteza de descompunere a substanț elor organice, este mai
mare iar timpul până la terminarea acestui proces este mai mic, insă, pe de altă par te, o dată cu
creșterea temperaturii, conținutul de oxigen și alte gaze se micșorează ș i respe ctiv procesele de
descompunere îș i incetinesc ritmul.

2.2. Caracteristici chimice

6
Consumul specific de apă pe cap de locuitor influențează în mod hotarator compoziția
apelor uzate; cu cât consumul de apă este mai mare sau mai mic, cu atât apa uzată este mai
diluată ș i viceversa [7].
Materiile solide totale. Materiile solide totale precum și cele două componente ale
acestora: materiile solide în suspensie ș i mate riile solide dizolvate, prezintă caracteristici
importante car e servesc la stabilirea eficienței procesului de epurare î n diferite etape. Mate riile
solide î n suspensie, la randul lor, pot fi:
a. separabile prin decantare;
b. materii coloidale.
 Oxigenul dizolvat . Apele uzate, în general, nu conț in oxigen dizolv at; cand sunt
proaspete sau după epurarea biologică pot conț ine 1…2 [mg/dm3].
O apă care conține cantităț ile de oxigen de mai sus, se spune ca este saturata cu oxigen;
peste aceste cantitati, se spune ca a pa este suprasaturata; sub aceste cantitati, apa este
subsaturata. Solubilitatea oxigenului in apa este functie de temperatura, turbulenta la suprafata
apei, presiunea atmosferica, marimea suprafetei de contact, cantitatea de oxigen din apa sau din
atmosfe ra.
Prezenta substantelor organice in apa, poate reduce cantitatea oxigenului din apa, pana la
0, cazul apelor uzate. Apele de suprafata neimpurificate sunt de obicei saturate in oxigen.
Suprasaturarea apei in oxigen se datoreaza fie turbulentei excesive a apei, fie prezentei plantelor
acvatice in cantitati mari, care consuma CO 2 si elimina O 2 in cadrul procesului de metabolism,
indeosebi in timpul zilelor insorite. Trebuie adaugat insa ca in timpul noptii plantele consuma
oxigenul din apa; de aceea probele din apele de suprafata trebuie luate in timpul orelor de
dimineata. Cantitatea de oxigen care lipseste unei ape pentru a atinge valoarea de saturare se
numeste deficit de oxigen. Continutul de oxigen din apa este unul dintre elementele chimice care
caract erizeaza cel mai bine starea de murdarire a apei, precum si stadiul descompunerii acesteia
in instalatiile biologice si in apele naturale. Concluzii importante se pot trage cand aceasta
caracteristica este analizata in asociatie cu consumul biochimic de ox igen si stabilitatea relativa .
 Consumul biochimic de oxigen (CBO). Consumul biochimic de oxigen al unei ape uzate
este cantitatea de oxigen consumata pentru descompunerea biochimica in conditii aerobe a
materiilor solide totale organice la temperatura si timpul standard; timpul standard se ia de
obicei 5 zile, iar temperatura de 20[°C]; rezultatul in acest caz se noteaza cu CBO 5.
Consumul biochimic de oxigen masoara indirect continutul de materii care se pot
descompune (materii organice) si direct consu mul de oxigen cerut de organismele care produc
descompunerea. In apele uzate brute orasenesti CBO 5 variaza, de obicei, intre 100 si 400
[mg/dm3]; in apele industriale, CBO 5 poate atinge valori de 50 [mg/dm3] [7].
 Consumul chimic de oxigen (CCO) – oxidabil itatea ape i. Consumul chimic de oxigen
măsoară continutul de carbon din to ate felurile de materie organică , prin stabilirea oxigenului
consumat de bicromatul de potasiu i n solutie acidă sau permanganatul d e potasiu. Determinarea
nu oferă posibilitatea de a diferen ția materia organică stabilă și nestabilă (putrescibilă) din apa
uzată . Determ inarea este de o mare importantă pentru apele industriale, care conțin substanțe

7
toxice ș i la care nu se poate determina consumul biochi mic de oxigen, deoarece substanț ele
toxice distrug organismele din apă care produc activitatea biochimică . Consum uri chimice de
oxigen cuprinse între 500 ș i 1500 [mg/dm3] sunt uzuale î n apele uzate.
 Azotul. Amoniac ul liber, azotul organic, nitriții și nitraț ii constituie azotul total (25 –
85[mg/dm3] în apă uzată brută ). La ana liza apei uzate se mai determină ș i amonia cul albuminoid.
Azotul organic și amoniacul liber sunt luaț i ca indicatori ai materii lor organice azotoase prezente
în apa uzată , iar amoniacul albuminoidal d rept indicator al azotului organic decompozabil.
Amoniacul liber este rezultatul descompunerii bacteriene a materiilor organice, iar dacă acesta se
gaseste în cantită ti mai mari de 0,2 [mg/dm3], acest lucru indică aproape cu sigurantă existenta
unei impuri ficări cu ape uzate a apei analizate.
Nitriții pot aparea cateodată în mod natural î n apele de ploai e sau provenite de la topirea
zăpezilor, cantitățile maxime de nitriti î n apele uzate nedepasind 0,1[mg/dm3]. Prezența nitritilor
indică o apă stabilă din punct de vedere al transfor mării, această prezentă fiind dorită, deoarece
reprezintă o sursă de oxigen, acestia stimulâ nd crestere a algelor, care prin fotosinteză conduc la
suplimentarea oxigenului .
 Clorurile ș i sulfurile . Clorurile sunt substanțe ano rganice provenite din urină. Sulfurile
rezultă din descompuner ea materiilor organice, precum și din apele industriale, ele dâ nd
nastere la mirosuri neplacute. Cantitatea de cloruri sau sul furi din apa bruta nu se schimbă la
trecerea apelor uzate prin insta lațiile de epurare.
 Grăsimi și uleiuri. Gră simile, uleiu rile vegetale sau minerale asemănătoare în cantități
mari, formând o peliculă la suprafata apei, sunt dăunatoare în staț ia de epurare deoarece pot
colmata filtrele biologi ce, impiedică dezvoltarea pro ceselor biochimice în bazinele de nămol
activ sau de fermentare a nămolului, etc. Determinarea grăsimilor este importantă î n caz ul unor
ape uzate industriale, în apa uzată brută găsindu -se cantităti de grăsimi cuprinse î ntre 0,0 si
40[mg/dm3], și uneori chiar mai mult.
 Gazele. În tehnica epură rii apelor uzate intervin trei feluri de gaze: hidrogenul sulfurat,
bioxidul de carbon, ș i metanul. Hidrogenul sulfurat se determină chiar în cantităț i mici prin
miros; prezenta acestuia in dică o apă uzată mai veche și care a fost tinută un timp mai
indelungat în condiții anaerobe. În concentraț ii mari este toxic. Metanul si bioxidul de ca rbon
sunt indicatori ai fermentă rii an aerobe, metanul fiind exploziv în amestec cu aerul î n proportie de
1:5….1:15.
 Aciditate, alc alinitate, concentraț ia de ioni de hidrogen (pH). Aciditatea sau alcal initatea
apelor uzate reprezintă capacitatea acestora de a neutraliz a bazele sau respectiv acizii. Î n general
apele uzate menajere sunt slab alcaline, iar cele industriale au de cele mai multe ori caracter
pronuntat acid sau alcalin. Pentru epurarea apelor uzate este de dorit ca acestea sa fie slab
alcaline, î n acest fel procesele biologice putându -se desfasura în bune condiții. Alcalinitatea ș i
aciditatea se ex primă în miliechivalenți la un litru de apă (mval/l).
Activitatea ioni lor de hidrogen este determinată de valoar ea pH -ului. Trebuie mentionat
că pH -ul apei exprimă numai intensitatea acidității sau alcalinitații și că nu există o legatură
directă între pH -ul unei ape și cantitatea d e acizi sau alcan i din ace asta. Astfel, de exemplu, două

8
soluț ii apoase de acizi care au pH -uri dife rite pot avea aceeasi concentrație de acizi ș i viceve rsa.
Controlul pH -ului se face î n toate punctele importante ale staț iei de epurare, deoarece de acesta
depinde: activitatea organ ismelor care acționează în cadrul proceselor aerobe ș i anaerobe;
activitatea unor compusi ai clorului cu care se face de zinfectarea apelor uzate, etc. În staț ia de
epurare pH -ul apei trebuie sa fie cuprins între 6,5 și 8,5. Apele naturale au un pH î n jur d e 7, dar,
datorită unor cauze naturale, pH -ul poate atinge valori mai mari, chiar peste 10; alteori,
impurificarea cu materii organice a unor ape naturale poate duce la o scadere a pH -ului datorită
oxidării unor componenț i.
 Putrescibilitate, stabilitate, stabilitate relativa. Putresc ibilitatea este o caracteristică a
apelor uzate care indică posibilitatea ca o apă să se descompună , mai repede sau mai incet.
Stabilitatea este inversul putresci bilitatii. Stabilitatea relativă e ste reprezentată de raportul, în
procente, între oxigenul disponibil în proba de analizat ș i cererea de oxigen pentru a satisface
faza primara de consum a o xigenului. Stabilitatea relativă este folosită rar, deoarece unele
substanțe coloidale și dizolvate din apa precipită culoarea, iar pe d e alta parte valorile stabilitaț ii
relative sunt nesigure.
 Detergenț i sintetici. Din cele trei categorii de detergenț i sintetici (anionici, c ationici si
neionici), detergenții anionici evacuați din gospodării și din indu strii sunt cei mai dă unatori
proceselor de epurare.
Prejudiciile cele mai importante produse de detergenț i sunt:
a) coboară tensiunea apei la suprafată sau interfacial ș i in acest fel mă reste umiditatea
substantelor cu care apa intra î n contact;
b) emulsionează grăsimile ș i uleiurile;
c) dispersează sau defloculează materiile coloidale;
d) plutesc și spumează ;
e) distrug bacteriile ș i alte organisme necesare epurarii biologice.
În bazinele cu nămol activ, detergenții sintetici provoacă o spumă deasă la suprafaț a apei
care impiedică aerarea apei, efectele lor variază de la caz la caz, în funcț ie de natura substa ntelor
chimice din care sunt făcuț i.
2.3. Caracteristici biologice
În apele uzate și în emisari se întâ lnesc diferite organisme, de la cele mai mici, care nu
pot fi văzute cu ochiul liber, până la cele mai mari, vizibile cu ochiul liber. Cele mai mici dintre
acestea sunt virusurile ș i fagii, urmate de bacteriile prezentate mai sus. Ele pot fi identificate
numai în baza observaț iilor d irecte, sau la microscop ș i a acțiunii (comportamentului) lor în
diferite medii de cultură .
Organismele mai mari sunt: ciupercile, algele, protozoarele, rotiferii, larvele de insecte,
viermii, m elcii, etc. Acestea se determină prin observaț ii directe la microscop. Organismele, prin
acțiunea desfasurată de ele, pot fi vătămătoare, nevătămă toare, sau folositoare; astfel, numeroase
bacte rii din apele uzate – chiar dacă nu au condiții corespunză toare p entru dezvoltare – pot
supraviețui în ele un timp destul de îndelungat și determină raspâ ndirea unor boli hidrice și deci,
sunt vătămă toare; unele bacterii intervin activ în procesele de epurare, ș i sunt deci, bacterii

9
folositoare (bacteriile aerob e). Absenta organismelor din apă poate indica prezenta unor
substan te toxice. Determinarea diferi telor organisme din apa uzată brută și tratată în stațiile de
epurare este de mare importantă pentru c unoasterea eficientei acestora și stabilirea de măsuri
pentru un ran dament cat mai mare. Prezența unor organisme sau absența lor indică mersul
epură rii biologice din stația de epurare, sau al autoepurării pe cursurile de apă, pentru nă moluri
preze nta sau absenta organismelor având aceeași semnificaț ie [7].

3. Indicatorii de calitate ai apelor uzate
Legislația referitoare la protecția calitătii apelor grupează indicator ii de calitate ai apelor
uzate î n mai multe categorii: indicatori fizici , indicatori chimici generali, indicatori chimici
specif ici, indicatori chimici toxici și foarte toxici: nesintetici ș i sintetici (indicato ri
prioritari/prioritar periculosi), indicatori bacteriologici [4].

Tab. 1 Limita maximă admisă a indicatorilor de calitate î n apele uzate [4].
Nr.
Crt. INDICATORI DE CALITATE LMA
A. Indicatori fizici
1 Temperatura 40 °C
2 pH (concentraț ia ionilor de hidrogen) 6,5-8,5
B. Indicatori chimici generali
1 Materii totale î n suspensie 350 mg/l
2 Cloruri
Sulfati 500 mg/l
600 mg/l
3 Azotaț i 25 mg/l
4 Amoniu
Azotiti 30 mg/l
1 mg/l
5 Consum biochimic de oxigen CBO 5 300 mgO 2/l
6 Consum chimic de oxigen CCOCr – metoda cu bicromat
de potasiu 500 mg O 2/l
7 Fosfati – fosfor total 5 mg/l
8 Substanț e extractibile cu eter de petrol,
Produse petroliere 30 mg/l
5 mg/l
9 Reziduu filtrabil uscat la 105 °C 2000 mg/l
C. Indicatori chimici specifici
1 Fenoli antrenabili cu vapori de apă 30 mg/l
2 Crom3+ total 1,5 mg/l
3 Sulfuri, Hidrogen sulfurat 1 mg/l
D. Indicatori chimici toxici ș i foarte toxici

10
1 Cianuri 1 mg/l
2 Detergenti sintetici anionactivi, biodegradabili 25 mg/l
3 Zinc
Crom6+
Cupru 1 mg/l
0,2 mg/l
0,2 mg/l
4 Plumb 0,5 mg/l
5 Nichel 1 mg/l
6 Cadmiu 0,3 mg/l
Agenții economici cuprinsi î n Programul d e autorizare al Companiei de Apă au fost
împărțiți î n două grupe de risc ce presu pune aportul propriu de substanțe în apa evacuată .
 Grupa I de risc- cuprinde agentii economici poluatori sau potential poluatori care
deverseaza ape cu continu t de poluanti chimici generali ș i fizici .

Tab. 2 Agentii economici poluatori sau potential poluatori care deverseaza ape cu
continut de poluanti chimici generali și fizici [4].
Nr.
Crt. Indicatori de calitate
chimici generali ș i fizici
1 Materii î n suspensie
2 CCO -Cr
3 CBO 5
4 Azot amoniacal (Amoniu) NH 4+
5 Substanțe extractibile cu solvenț i organici
6 Produse petroliere
7 Sulfaț i
8 Cloruri
9 pH

 Grupa II de risc – cuprinde agenț ii economici poluatori sau pot ential poluatori care
deversează ape cu conținut de poluanți chimici specifici și poluanț i chimici toxici și foarte toxici.
Tab.3 Agenții economici poluatori sau potential poluatori care dever sează ape cu conținut
de poluanți chimici specifici și poluanți chimici toxici ș i foarte toxici [4].
Nr.
Crt. Indicatori de calitate
chimici toxici ș i foarte toxici
1 Cianuri
2 Detergenti sintetici biodegradabili
3 Zinc
4 Crom6+
5 Cupru
6 Plumb

11
7 Nichel
8 Cadmiu

4. Structura apelor uzate

Apele uzate, prin conținutul lor în diferite substanțe, a flate sub formă de materii
flotante, suspensii, în stare coloidală sau dizolvate, precum și prin diversele bacterii
patogene constituie importante surse de impurificare și un per icol grav pentru sănătatea
publică.
Astfel, infiltrarea acestor ape în sol poate cond uce la infestarea apelor
subterane, făcându -le improprii pentru alimentările c u apă potabilă.
Apele uzate pot fi clasificate în mai multe categorii:
 Ape uzate menajere – reprezintă apele uzate din gospodăriile populației, provenite de la
grupurile sanitare, gătit, spălat și din alte activități menajere. Aceste ape sunt poluate cu
substanț e organice (detergenți, produse petroliere, pesticide), substanțe minerale (cloruri,
amoniac), germeni patogeni, paraziți.
 Ape uzate industriale – reprezintă apele uzate provenite din diferite procese industriale
și/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere și apele meteorice (pluviale) .
 Ape uzate orășenești/urbane – reprezintă apele uzate menajere sau un amestec de ape
uzate menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice.

Următoarele activități economice reprezintă surse majore de ape uzate industriale [1]:
– Agricultură, silvicultura, pescuit;
– Industria minieră;
– Industria alimentară;
– Industria metalurgică;
– Industria textilă;
– Celuloză și hârtie;
– Transporturi
– Alte activități economice.

Conform legislației în vigoare, apele uzate trebuie să fie tratate în stații de epurare , pentru
ca efluentul rezultat să poată fi redat naturii [3].

12
Pe de altă parte, nămolurile , care reprezintă produsul final ireductibil al stațiilor de
epurare, au valoare potențială în construcții, în producerea biogazului și ca amendament al
solului pentru utilizarea be nefică în agricultură.
Sub presiunea scăderii rezervelor mondiale de apă curată și a necesității de a hrăni o
populație în creștere, pe plan global se prevede o creștere rapidă a utilizării apei uzate și tratate
pentru a iriga terenurile agricole și în alte scopuri.
Descărcarea directă în c ursurile de apă tulbură regimul natural de scur gere și
înrăutățește calitatea apei, prin mărirea turbidității, schimbarea compoziției c himice, reducerea
conținutului de oxigen dizolvat, cauzând astfel moartea peștilor și făcând imposibilă fol osirea lor
ca surse pentru alimentări cu apă, pentru agrement etc.; stagnarea lor, prin descom punerea
substanțelor de natură organică, produ ce ema nații de gaze rău mirositoare, făcând zona
respectivă insalubră; prin conținutul lor în germeni patogeni, constituie o sursă importantă de
răspândire a un or boli, în special a celor gastro -intestinale (holera, tifosul abdominal, dizenteria
etc.).
Un alt factor de impu rificare îl constituie apele met eorice, murdărite cu praful și gazele
din atmosfer ă, cu praful și noroiul pe care -l spală de pe acoperișuri, de pe pereți etc. Colec tarea și
evacuarea acestor ape –care provin de la centrele populate sau de la întreprinderile industriale –
printr -o rețea de canale, și trata rea lor în instalații speciale de epurare, la un grad până la care
nu mai sunt periculoase pentru cursul de apă, reprezintă procedeul cel mai rațional pentru
evitarea tutu ror inconvenientelor pe care le pot produce [3].
Ansamblul de canale și lucrări accesorii, destinate să colecteze și să conducă apele
uzate – menajere sau industriale –și ape le meteorice la stațiile de epurare, să le epureze până la
un grad impu s de condițiile de salubritate a cur sului de apă și apoi să le verse în acesta, constituie
canalizarea centrului populat s au a întreprinderii industriale .
Statisticile arată o strânsă l egătură între realizarea l ucrărilor de alimentare cu apă și
canalizare și starea sănătății populației în așezările uma ne. Se știe că o serie de boli, ca: febra
tifoidă, dizenteria, holera, precum și unele boli gastrice se propagă prin apă și, de aceea, se
numesc boli hidrice, ele producând o mortalitate ridicată.
Realizarea ansamblului lucrărilor de canalizare determ ină îmbunătățirea stării de
sanitație și creșterea confortului edil itar al centrelor populate, asigură protecția calității apelor
subte rane și de suprafață. În prezent, nu poate fi conceput un oraș modern făr ă construcții
și instalații corespunzătoare de canalizare.
Pentru industrii, canalizarea a căpătat un rol deos ebit în ultima vreme, datorită noilor
principii de rezolvare privind ape le industriale uzate, prin recircularea maximală a apelor și
valorificarea materiilor recuperabile; se aduc c hiar o serie de modificări proceselor
tehnologice de fabricație (difu ziunea continuă și recircularea apelor de la transportul și
spălarea sfeclei la fabricile de zahăr, reci rcularea la preparațiile de cărbune, recuperarea
lanolinei din apele de spălare a lânii , fabricarea drojdiei furajere din apele de la fabricarea
celulozei etc.).

13
Se poate afirma că în prezent, în ma joritatea tehnologiilor moderne de fabricație se
prevede o recirculare cât mai intensă, creându – se posibilități d e recuperare și valorificare a
materii lor din apele industriale uzate [3].

5. Stația de epurare a apelor uzate de la Glina

Fig.1. Stația de epurare de la Glina [6]

Este amplasată pe malul drept al raului Dambovita, la circa 11 km sud -este de c entrul
Municipiului Bucuresti, în zona localitaț ii cu acelasi nume. Scopul sta tiei de epurare este de a
curata apele uzate menajere, pluviale ș i cele industrial preepurate provenite din aglom erarea
urbană. Etapa I care a fost dată în exploatare î n luna iulie 2011 pent ru 1,7 mil. locuitoti
echivalenț i are capacitatea de a e pura parțial, mec anic pana la 10 m3/s, din care 5 m3/s cu
epurarea completă, biologică și tertială . De aseme nea un aport su plimentar de până la 3 m3/s este
tratat mecanic în bazinele de retenție, functionâ nd ca decantoare primare.
Epurarea completă se realizează în acord cu NTPA 011/2002 .

Linia apei cuprinde următoarele etape :
– tratarea mecanică prin grătare rare și dese
– deznisipatoare

14
– decantoare primare

Fig. 2. Structura stației de epurare [5]

Legendă . 1-grătare, 2 – stație de pompare ape uzate, 3 – grătare dese, 4 – deznisipatoare,
4.1- stație de suflare aer deznisipatoare, 6 – decantoare primare, 7 – cămin colector nămol primar,
7,1- stație de pompare nămol primar, 7.2 – macerator pentru nămolul primar, 10 – bazine de
recirculare nămol activ,10.1 – bazine de nămol activ, 11 – stație de su flare aer bazine nămol,
12- decantoare secundare, 13 -cămin colector nămol activ, 13.1 – stație de pompare nămol activ,
13.2- stație de pompare nămol activ în exces, 15 – microhidrocentrală, 18- stație de pompare
supernata nt îngroșătoare primare, 19- îngroșă toare nămol primar, 19.1 – stație de pompare nămol
primar îngroșat, 20 – bazine de amestec nămol primar îngroșat, 20 – bazine de amestec nămol activ
în exces, 22 – mese de îngroșare, 22.1 – stație de pompare nămol activ în exces către mesele de
îngroșare, 22.2 – stație pompare nămol activ îngroșat, 22.3 – mese de deshidratare, 22.4 – stație de
pompare nămol digestat, 22.5 – stație de pompare nămol a limentare digestoare, 22.6 – stație de
pompa re polimer îngroșare, 22.7 – stație de pompare polimer deshidratare, 22.8 – centrifuge pentru
deshidratare, 22.9 – stație de pompare polimer centrifuge, 22.10 – dozatoare de var pudră, 24 –
bazine de amestec nămol primar îngroșat și nămol activ în exces îngroșat, 24.1 – separatoare de
fibre,

15
25- digestoare anaerobe, 27 – cladirea de co generare, 28 – bazine de nămol digestat, 28.1 – stație
pompare nămol digestat pentru centrifuge, 29 – cămin colector supernatant, 30 – gazometre,
30.1- compresoare de gaz, 30.2 – unitate de desulfizare biogaz, 30.3- compresoare de gaz de
alimentare a clădirii de cogenerare, 31 – grătare rare – stația pluvială, 31.1 – grătare dese – stația
pluvială, 33 – bazine de retenție, 35 – stașie de pompare nămol bazine de retenție, 42 – bazine
anaerobe, 42.1 – stație de pompare nămol bazine, 43 – stație de pompare clorură ferică, 44- stație
de suflante aer bazine nămol digestat.

 Grătare rare. 10 unități cu deschiderea între bare de 50 mm și dese, 6 unități cu
deschiderea între bare de 6 mm au rolul de reține deșeurile sol ide din apă spre a fi colectate și
evacuate din stație.
 Stația de pompare apă brută, formată din 5 grupuri de 2 m3/s ridică apa la cota necesară
funcționării gravitaționale a procesului în continuare.
 Deznisipatoarele aerate echipate și cu separatoare de grăsimi, în nr. de 6 unități, servesc
la colectarea pietr ișului și nisipului din apa uza tă, care este spălat și evacuat din stație. Grăsimile
reținute sunt introdus e în fluxul nămolului spre a fi valorificate prin potențialul energetic.
 Decantoarele primare, 2 baterii a câte 4 unități radiale de 55 m diametru, r ețin prin
sedimentare suspensiile fine și coloidale în nămolul primar raclat la baza acestora. O parte din
efluentul primar de circa 5 m3/s este introdus în treapta biologică, debitul rămas fiind restituit la
râu printr -un canal de by -pass.
Tratarea biologică presupune asigurarea condițiilor de nitrificare/denitrificare a amestecului
de efluent primar cu nămol active recirculate și regenerat în cicluri secvențiale de aerare/amestec
și sedimentarea finală a efluentului. Tot în treapta biologică are loc reținerea fosforului, atât prin
procedee biologice cât și chimice.
 Bazinele cu nămol activat, sunt în număr de 14 unități din care 8 bazine cu nămol activat,
4 bazine de regenerare/recirculare nămol activat și 2 bazine anaerobe BIO -P. epurarea biologică
cu biomasa bacteriană duce la mineralizarea substanțelor organice coloidale și dizolvate pe bază
de carbon și la reținerea nutrienților, azotul si fosforul. Adiția de clorură ferică contribuie la o
eliminare mai eficientă a fosforului și la îmbunătațirea pr ocesului de sedimentare secundară.
 Decantoare secundare, în număr de 48 de unități asigură limpezirea finală a efluentului.
La descărcarea în râul Dâmbovița a efluentului combinat (biologic și mecanic), funcționează o
microhidro -centrală cu 3 turbine avân d o putere instalată de 400 kw.
 Îngroșătoarele primare, în numar de 4 unități, reduc volumul de nămol evacuat din
decantoarele primare, gravitațional, prin creșterea concentrației de substantă uscată la circa 6 %.
 Mesele de îngroșare, 4 unități, funcționâ nd cu adaos de polimer, aduc nămolul active în
exces la o concentrație de circa 6 %.
 Rezervoarele de fermentare a nămolului în numar de 5 unități de 8000 m3 fiecare,
reprezintă locul în care nămolul de amestec îngroșat este stabilizat anaerob prin fermenta re în
condiții de amestec și recirculare permanent la 36 – 37 grade Celsius.

16
 În stația de dezhidratare, nămolul fermentat este deshidratat pe filtre presă și centrifuge
cu adaos de polimer și var, până la obținerea unei concentrții de 35 % substanșă uscată, care să
permit depozitarea în depozitul ecologic de deșeuri din vecinătate.
 Facilitatea reutilizării gazului. În urma procesului de fermentare se produe biogaz care
este stocat în două gazometre a cite 3000 m3, apoi purificat și uscat în unitatea de desul furizare,
în scopul valorificării.
 În stația de cogenerare funcționează 2 gazmotoare de 2 mw/h fiecare care prod uc energia
electrică și termică [5].

17

6. Bibliografie

1. Simion G. Monitorizarea și controlul factorilor de mediu, Editura Bren Bucuresti – 2012
2. Mihai I. Dima Epurarea apelor uzate urbane Editura Junimea Iasi – 1998
3. ***Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice – MDRAP, Ghid pentru
proiectarea si executarea instalatiilor de canalizare a apelo meteorice in cladiri civile, social –
culturale si industriale – Revizuire Reglementarea tehnica P96 – 1996
(http://www.mdrap.ro/userfiles/constructii_ancheta_publica_ghid_proiectare_executare_instalat
ii_ape_meteorice.pdf )
4. ***Norme Metodolog ice de aplicare a tarifelor la canalizare – epurare ape uzate provenite
de la utilizatorii economici poluatori/ potentiali poluatori, monitorizați in vederea respectării
principiului „poluatorul plateste” Elaborat de SC Compania de Apă Oradea SA, Editia
Octombrie 2012 (http://www.oradea.ro/fisiere/module_fisiere/16236/h661_12a.PDF)
5. ***Pliant Glina realizat de Veolia 3.05.2015
https://www.veolia.ro/sites/g/files/dvc961/f/assets/documents/2015/04/Pliant_Glina.pdf
6. ***http://monitorizari.hotnews.ro/stiri -infrastructura_proiecte -19416811 -finalizarea –
statiei -epurare -dela-glina -sfert-miliard -euro-pentru -dunarea -nu-mai-fie-bucurestenilor.htm
7. ***http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie /ecologie/CONSIDERATII –
GENERALE -PRIVIND -93.php