1. Noțiuni generale cu privire la infracțiunea flagrantă 1.1.Defini ția și scopul metodei de prindere în flagrant Etimologic, termenul de “flagrant”… [618829]

METODE ȘI TEHNICI OPERATIVE

TEMA 15
PRINDEREA ÎN FLAGRANT
(nesecret)

1. Noțiuni generale cu privire la infracțiunea flagrantă

1.1.Defini ția și scopul metodei de prindere în flagrant
Etimologic, termenul de “flagrant” derivă din verbul latin “flagro -are” (a arde), sens în
care, noțiunea de flagranță semnifică prinderea făptuitorului în focul acțiunii sale sau imediat
după săvârșire. În acest sens,
Prinderea în flagrant reprezintă metoda utilizată de către organele de poliție prin care
o anumită infracțiune este descoperită în momentul săvârșirii ori imediat după săvârșire , ceea
ce presupune prinderea făptuitorului în timpul și la locul săvârșirii faptei sau cât mai aproape de
momentul săvârșirii.
În acest sens, art.293, alin. (1) și (2) Cod de Procedură Pen ală prevede :
“(1) Este flagrantă infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după
săvârșire. (2) Este de asemenea considerată flagrantă și infracțiunea al cărei făptuitor, imediat
după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță națională, de
persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică
suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea sau este surprins aproape de locul
comiterii infracțiunii cu arme, instrumen te sau orice alte obiecte de natură a-l presupune
participant la infracțiune ”.
Așa cum s -a arătat în doctrină1, “principalele scopuri ale metodei de prindere în flagrant
sunt următoarele:
 împiedicarea consumării activității ilicite și diminuarea pericolului social ;
 prinderea făptuitorului în momentul comiterii faptei sau într -un timp mai apropiat de
acesta;
 strângerea tuturor probelor care atestă exis tența infracțiunii și dovedirea vinovăți ei
făptuitorului;
 restabilirea situației anterioare, recuperarea prejudiciului cauzat, ridicarea obiectelor
bunurilor deținute sau traficate ilegal;
 asigurarea inculpării infractorului și implicit tragerea la răspundere penală la un
interval de timp cât ma i apropiat de cel al săvârșirii infracțiunii ”.

1.2. Trăsăturile caracteristice ale prinderii în flagrant
Trăsăturile caracteristice ale prinderii în flagrant sunt următoarele :
a) prinderea în flagrant este o activitate ce poate fi realizată atât spontan (de exemplu,
cu ocazia desfășurării unor activități curente, de menținere a ordinii publice, agenții de siguranță
publică /lucrătorii de jandarmi/alte organe de ordine publică se sesizează din oficiu cu privire la
comiterea unor infracțiuni stradale flagra nte, respectiv fapte de tâlhărie, tulburarea ordinii și

1 Vasile Bercheșan – Cercetarea penală (Criminalistică -teorie și practică). Îndr umar complet de cercetare penală ,
Ediția a doua revăzută și adăugită, Editura și Tipografia ICAR, București, 2002 , pag.265.

liniștii publice, furturi din poșete, din buzunare, din autoturisme, fapte de lovire sau vătămare
coroporală etc.) cât și în mod organizat (în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, trafic de
persoane, fapte de corupție, șantaj, lipsire de libertate etc.).

b) prinderea în flagrant ca activitate organizată, este o metodă ce are la bază existența
unor informații preliminare obținute de structurile poliției judiciare, cu referire la anumite
persoane implicate în comiterea de infracțiuni.
Aceste informații au fost evaluate și verificate, organele de poliție apreciind faptul că
trebuie valorificate prin intermediul tehnicii de prindere în flagrant.
Prinderea în flagrant în mod organizat de către organel e de cercetare ale poliției judiciare
a fost contestată uneori, cu motivarea că ar reprezenta o instigare la comiterea infracțiunii sau o
favorizare a continuării activității infracționale.
În practica judiciară, în mod frecvent sunt dispuse măsuri de prin dere în flagrant în mod
organizat, în următoarele situații:
 în cazul în care într -o anumită zonă și interval orar sunt comise infracțiuni cu frecvență
ridicată, iar prevenirea săvârșirii acestora nu este eficientă în urma activităților
desfășurate de poliție.
 în situația în care există date și informații cu privir e la săvârșirea de infracțiuni de către
infractori sau grupuri de infractori, iar probarea acestora nu poate fi făcută prin alte
mijloace. În această situație intră și cauzele penale ce cuprind infracțiuni a căror
probațiune se face în principal prin prind erea în flagrant a făptuitorilor (trafic de droguri,
șantaj, infracțiuni de corupție etc.) , inclusiv prin intermediul participării autorizate la
anum ite activități (prevăzută de art.150 Cod de Procedură Penală) . Prin participarea
autorizată la anumite activități se înțelege comiterea unei fapte similare laturii obiective
a unei infracțiuni de corupție, efectuarea de tranzacții, operațiuni sau orice fel de
înțelegeri privind un bun sau privind o persoană despre care se bănuiește că ar fi
dispărută, că es te victima traficului de persoane ori a unei răpiri, efectuarea de operațiuni
privind droguri, precum și prestarea unui serviciu, desfășurate cu autorizarea organului
judiciar competent, în scopul obținerii de mijloace de probă.

c) prinderea în flagrant c a activitate organizată, se realizează în unele situații împreună
cu alte metode și tehnici operative (investigatorul sub acoperire, supravegherea tehnică , livrarea
supravegheată etc.).

d) în cadrul acțiunilor organizate, această activitate presupune coop erarea poliției
judiciare cu alte structuri (alte organe de ordine publică și siguranță națională).

e) este o activitate ce atrage aplicarea unor dispoziții speciale , cu caracter derogatoriu
și anume2:
 posibilitatea efectuării percheziției domiciliare și în timpul nopții3;
 posibilitatea de a pătrunde, în orice mod, într -o locuință sau într -un spațiu delimitat ce
aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimțământul acesteia
sau al reprezentatului legal, pentru a prinde autorul un ei infracțiuni flagrante, comisă
prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante, prin violență,

2 Constantin Aionițoaie, Ion -Eugen Sandu (coordonatori) și colectiv – Tratat de tactică criminalistică (ediția a II –
a revăzută și adăugită) , Editura Carpați, Craiova, 1992 , pag.293 .
3 Percheziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepția
infracțiunii flagrante sau când percheziția urmează să se efectueze într -un local deschis publicului la
acea oră.

ori de către o persoană mascată, deghizată sau travestită, dacă există indicii că acesta se
află în acel spațiu ;
 obligația organului de urmărire penală, în cazul infracțiunilor pentru care legea cere
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, de a constata săvârșirea infracțiunii, chiar în
lipsa acestei plângeri;
 polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de progr am, a atribuțiilor sale de
serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de
existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor
infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente ;
 dreptul oricărei persoane de a prinde pe făptuitor și a -l conduce înaintea autorităților.
Conform dispozițiilor art.310 Cod de Procedură Penală, “(1) În cazul infracțiunii
flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptui tor.(2) Dacă făptuitorul a fost
prins în condițiile alin. (1), persoana care l-a reținut trebuie să îl predea de îndată,
împreună cu corpurile delicte, precum și cu obiectele și înscrisurile ridicate, organelor
de urmărire penală, care întocmesc un proces -verbal”.
În cazul infracțiunilor flagrante, organele de constatare prevăzute de art.61 Cod de
Procedură Penală au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a -l prinde pe
făptuitor și de a -l prezenta de îndată organelor de urmăr ire penală.

f) este o activitate ce necesită un anumit grad de specializare și pregătire din partea
polițiștilor ce participă la acțiunea de prindere în flagrant .

2. Pregătirea acțiunii de prindere în flagrant

Cu ocazia prinderii în flagrant, organele de poliție trebuie să manifeste maximum de
discernământ juridic, să respecte cu strictețe dispozițiile legale. Aceasta presupune că organele
de poliție, fiind sesizate despre pregătirea ori comiterea unei fapte penale, trebuie să recurgă la
prinderea în flagr ant numai în situația în care nu există altă modalitate pentru întreruperea
săvârșirii infracțiunii. Este interzis ca acestea să determine o persoană să săvârșească sau să
continue comiterea unei fapte penale, în scopul obținerii unor probe de vinovăție. O ri de câte
ori există posibilitatea prevenirii unei fapte antisociale, organele de poliție au obligația de a lua
toate măsurile pentru a împiedica săvârșirea ei, făcând din munca de prevenire o latură
fundamentală a activității lor4.
În cazul infracțiunilo r spontane, constatarea acestora în flagrant este obligatorie. La
infracțiunile constatate în mod spontan, cum ar fi: furturi din buzunare, ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea liniștii publice, infracțiuni săvârșite la regimul circulației pe drumu rile
publice și altele, nu se poate pune problema desfășurării unor activități pregătitoare. Pentru
asigurarea unei activități de constatare calificate și eficiente în astfel de situații, se impune
existența unor servicii de intervenție bine organizate, pr ecum și instruirea temeinică a tuturor
polițiștilor care își desfășoară activitatea în teren.
Pentru respectarea legalității și realizarea în bune condițiuni a acțiunilor organizate și
prevenirea evenimentelor negative, în cadrul pregătirii executării acțiunilor de prindere în
flagrant, trebuie desfășurate următoarele activități preliminare :
a) Aprecierea oportunității și necesității acțiunii de prindere în flagrant
În luarea hotărârii privind necesitatea constatării infracțiunii flagrante, organul de p oliție
trebuie să procedeze la analiza temeinică a datelor și informațiilor care justifică acțiunea de
prindere în flagrant. În raport cu particularitățile concrete ale cauzei, se apreciază necesitatea și
oportunitatea constatării infracțiunii flagrante, s e stabilesc momentul și modalitatea intervenției,

4 Constantin Aionițoaie, Ion -Eugen Sandu (coordonatori) și colectiv – op.cit. , pag.294

efectivele necesare, dotarea lor, măsurile care trebuie luate pentru restabilirea situației
anterioare5.
De asemenea, se va proceda în mod obligatoriu la recunoașterea zonei unde se
preconizează desfășurare a efectivelor, fotografierea, video -filmarea și schițarea locurilor de
desfășurare a acțiunii, activități utile în instruirea completă a cadrelor cu privire la dispunerea
în teren și modul de acțiune.
b) Obținerea unor informații cu privire la făptuitori și activitatea ilicită desfășurată
După identificarea persoanelor implicate, se vor efectua investigații complexe cu privire
la acestea (încercându -se stabilirea a cât mai multe date și informații despre persoanele
implicate, fotografii, autovehicule folos ite, existența unor antecedente penale, locurile și mediile
frecventate, legăturile infracționale, modul de operare, comportament etc.).
c) Stabilirea mijloacelor tehnice necesare acțiunii de prindere în flagrant
În raport cu natura faptei ce urmează a fi constatată în flagrant, organul de poliție trebuie
să aibă în vedere și mijloacele tehnice ( aparate de fotografiat și filmat, camere de luat vederi,
binocluri, aparate de ascultare ambientală etc.), pe care le va folosi în cadrul acestei activități.
Cu ocazia stabilirii mijloacelor tehnice ce vor fi folosite, se va avea în vedere și obținerea
mandatelor de supraveghere tehnică pentru i nterceptare a și înregistrare a unor convorbiri,
comunicații sau imagini.
d) Stabilirea efectivelor care vor acționa, a dotării lor și a atribuțiilor fiecărui
participant
Datele privind natura faptei, împrejurările comiterii ei, numărul participanților, modul
de operare și altele, rezultate din verificările întreprinse, dau posibilitatea stabilirii necesarului
de forțe car e vor acționa în vederea constatării infracțiunii flagrante. Uneori, pe lângă efectivele
din cadrul organului de poliție, se impune participarea unor specialiști, care trebuie să fie stabiliți
în cadrul activităților pregătitoare6.
În cazul infracțiunilor din domeniul criminalității organizate, acțiunea de constatare a
infracțiunii flagrante trebuie să fie efectuată de o echipă formată din procuror și polițiști din
cadrul formațiunilor specializate. Acțiunile de prindere în flagrant sunt întotdeauna conduse de
procuror, care stabilește modul de acțiune, momentul intervenției, momentul încetării acțiunii,
luând toate deciziile ce se impun, în funcție de specificul operațiunii. Polițiștii participanți la
acțiune sunt obligați să aducă la îndeplinire, de îndată , toate dispozițiile procurorului. În cazul
în care nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru buna desfășurare a acțiunii de prindere în
flagrant sau organele de poliție nu dispun de logistica sau forțele necesare, precum și atunci
când procurorul consta tă că acest lucru se impune, dispune amânarea, anularea sau încetarea
acțiunii7.
e) Stabilirea modului de acțiune
Cu ocazia pregătirii în raport cu natura faptei și condițiile în care se desfășoară activitatea
ilicită, se stabilesc momentul declanșării acț iunii, timpul necesar realizării dispozitivului și
flagrantului, modalitățile concrete de acțiune în momentul operativ al flagrantului, modalitățile
de cooperare și comunicare cu alte unități participante la acțiune, variantele de rezervă sau
cazurile nepr evăzute în situația schimbării caracteristicilor operative în timpul acțiunii, măsuri
pentru securitatea participanților, în caz de nevoie de acordare a primului ajutor.

5 Ibidem, pag.294
6 Ibidem , pag.295
7 Ioan Dascălu (coordonator), Ștefan Prună, Marin -Claudiu Țupulan, Cristian -Eduard Ștefan, Laurențiu Giurea –
Organizația cr iminală a drogurilor , Editura Sitech, Craiova, 2008 , pag.288 .

3. Procedura realizării flagrantului

3.1. Momentul realizării flagrantului
Din practica judiciară, a reieșit faptul că realizarea unei acțiuni de prindere în flagrant
se poate face :
 înainte de consumarea actului infracțional , ceea ce presupune ca actele pregătitoare
efectuate de făptuitori să constituie tentativa incriminată de l ege sau intervenția să
înlăture și să prevină posibilitatea comiterii unei infracțiuni cu pericol social ridicat ;
 intervenția în timpul comiterii faptei presupune ca în momentul intrării în dispozitiv,
infracțiunea să fie în curs de derulare (prezintă risc maxim pentru polițiști);
 intervenția după consumarea actului infracțional reprezintă cel mai prielnic moment
de acțiune, forțele participante dispun de avantajul factorului surpriză, iar obiectivul
trece printr -un moment de deconectare după derularea “ afacerii” în bune condițiuni.
De exemplu, în cazul furturilor din locuințe, din vagoanele de marfă, de și din
autovehicule, din magazine, unități economice etc., este indicat ca organele de poliție să
intervină în momentul în care autorii faptei au sustras bunurile ce fac obiectul infracțiunii. Nu
în același mod se va acționa în cazul infracțiunilor comise cu violență (tâlhării, violuri, șantaje
etc.). În astfel de cazuri, echipa de polițiști va interveni imediat ce autorul își începe activitatea
infracțion ală prin amenințarea victimei.

3.2. Activități ce se desfășoară cu ocazia prinderii în flagrant
Principalele activități ce urmează a fi realizate de polițiști cu ocazia prinderii în flagrant
sunt:
a) Identificarea martorilor oculari, asigurarea concursului persoanelor de bună
credință prezența la fața locului
Identificarea martorilor oculari este o activitate de maximă importanță. Datorită acestui
fapt, obligatoriu, în cadrul pregătirii acțiunii se vor stabili polițiștii care vor executa această
activitate și vor fi instruiți cu privire la activitățile pe care le vor desfășura.
Prin identificarea și ascultarea martorilor, organele de poliție au posibilitatea de a obține
date referitoare la activitățile desfășurate de către făptuitor înaintea const atării faptei, la
persoanele care l -au ajutat, la locurile unde au fost ascunse ori aruncate obiectele sau bunurile
ce au servit la săvârșirea infracțiunii sau sunt produsul ei.
Organele de poliție trebuie să țină seama de împrejurările concrete de desfășu rare a
constatării infracțiunii flagrante și să ia măsuri pentru a înlătura apariția unor incidente care să
pericliteze acțiunea, să împiedice aflarea adevărului în cauză.
De exemplu, dacă prinderea infractorului în flagrant se realizează de către persoane
aflate la locul comiterii infracțiunii, apar, de regulă, unele manifestări, de exemplu: anchetarea
infractorului, brutalizarea lui, atitudini de îngăduință, încercări de a -l face scăpat, indiferență
față de faptă, apariția așa -zișilor cunoscători care îi stabilesc pedeapsa și conduc „ostilitățile”,
martori oculari ce părăsesc locul faptei, apariția unor persoane străine de eveniment care culeg
cu orice preț informații, infractori ce încearcă să pozeze în nevinovați ori în persoane cu greutăți
sau afecțiuni pentru a -și atrage compătimirea din partea celor prezenți și altele. Totodată, se va
avea în vedere că persoane din anturajul autorului vor încerca să -l prezinte pe acesta ca
nevinovat, ca o victimă a polițiștilor, în acest sens putând prezenta și documen te false.
b) Stabilirea activității ilicite desfășurate în momentul prinderii în flagrant
În cazul participării la săvârșirea infracțiunii a unui grup de infractori, este necesar să se
rețină cu exactitate participația fiecărei persoane la săvârșirea infra cțiunii.
c) Prezentarea clară a calității de polițist și luarea măsurilor pentru întreruperea
activității ilicite

În momentul intervenției, organul de poliție trebuie să -și prezinte calitatea și să indice
unitatea din care face parte, arătând actul doveditor în acest sens, în mod deosebit în cazurile
când cei ce acționează sunt îmbrăcați în ținută civilă.
Prezentarea calității trebuie făcută în asemenea manieră încât să fie auzită atât de
făptuitor, cât și de persoanele din jur. Prin aceasta, cei pre zenți iau cunoștință de faptul că cel
care intervine este reprezentantul autorității de stat, că acționează în virtutea atribuțiilor de
serviciu, orice atingere adusă demnității, onoarei, libertății ori integrității sale corporale
constituind infracțiunea de ultraj.
Declinarea calității de polițist reprezintă un moment important, atât din punct de vedere
procedural, cât și psihologic, contribuind la prevenirea confuziilor și a evenimentelor negative.
În unele situații, pentru a -și asigura scăparea și distru gerea probelor, infractorii apelează prin
strigăt public la cetățeni, indicând organele de poliție în civil ca fiind infractori care
intenționează să comită asupra lor infracțiuni cu violență, iar în alte situații ripostează sub
motivul că nu au luat la cu noștință de faptul că cei ce încearcă să -i imobilizeze sunt polițiști.
După prezentarea calității, organul de poliție trebuie să ia toate măsurile posibile pentru
încetarea activității ilicite, în acest scop apelând și la sprijinul persoanelor de bună cred ință care
se află la locul faptei.
În cazul realizării flagrantului pentru prinderea unor infractori aflați într -un autovehicul,
este de dorit ca acțiunea să se realizeze când mașina nu se află în mișcare (este oprită la culoarea
roșie a semaforului, în tr afic sau în parcare).
d) Acordarea primului ajutor persoanelor vătămate
În raport cu natura activității ilicite desfășurate și cu urmările acesteia, organul de poliție
trebuie să asigure acordarea primului ajutor victimei, solicitând, după caz, concursul unor
persoane de specialitate sau dispunând transportarea ei la cea mai apropiată unitate sanitară.
Înainte de a fi transportată la spital, în raport cu starea ei, victima trebuie să fie identificată,
făcându -se mențiune despre aceasta și despre măsurile l uate în procesul verbal8.
e) Identificarea făptuitorului
Autorul faptei trebuie să fie identificat pe baza actelor de identitate pe care le are asupra
sa. Atunci când făptuitorul nu are asupra lui acte din care să rezulte identitatea, vor fi menționate
datele declarate de acesta, urmând a fi verificate ulterior, de urgență, în evidențele și bazele de
date ale unităților de poliție.
f) Efectuarea percheziției corporale
Percheziția corporală prezintă o importanță aparte, este obligatorie în toate cazurile și se
efectuează cu prioritate. Asupra făptuitorului pot fi găsite atât obiecte, înscrisuri ori valori ce
probează activitatea lui ilicită, cât și arme, obiecte contondente, substanțe cu care ar putea ataca
sau încerca să se sinucidă ori să -și cauzeze vătămăr i.
Percheziția corporală se va efectua cu respectarea dispozițiilor art.165 -166 Cod de
Procedură Penală.
“Articolul 165
Cazurile și condițiile în care se efectuează percheziția corporală
(1) Percheziția corporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a
cavității bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o
persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziției. (2) În cazul
în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziții corporale vor fi
descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanță pentru
aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuții în asigurarea
ordinii și securit ății publice procedează la efectuarea acesteia.
Articolul 166
Efectuarea percheziției corporale

8 Constantin Aionițoaie, Ion -Eugen Sandu (coordonatori) și colectiv – op.cit., pag. 298

(1) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziția să fie efectuată cu respectarea
demnității umane. (2) Percheziția se efectuează de o persoană de același sex cu persoana
percheziționată. (3) Înainte de începerea percheziției, persoanei percheziționate i se solicită
predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai
efectuează percheziția, cu excepția cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta,
pentru căutarea altor obiecte sau urme. (4) Procesul -verbal de percheziție trebuie să
cuprindă: a) numele și prenumele persoanei percheziționate; b) numele, prenumele și calitatea
persoanei care a efectuat percheziția; c) enumerarea obiectelor găsite cu ocazia
percheziției; d) locul unde este încheiat; e) data și ora la care a început și ora la care s-a
terminat efectuarea percheziției, cu menționarea oricărei întreruperi intervenite; f) descrierea
amănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracțiunii au fost
descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită, pentru a putea fi recunoscute;
mențiuni cu privire la locul și condițiile în care suspectul sau inculpatul a fost
găsit.(5) Procesul -verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie și
de persoana percheziționată. Dacă persoana percheziționată nu poate sau refuză să semneze,
se face mențiune despre aceasta, precum și despre motivele imposibi lității sau refuzului de a
semna. (6) O copie a procesului -verbal se lasă persoanei percheziționate. (7) Dispozițiile art.
162 se aplică în mod corespunzător ”.
Percheziția trebuie efectuată în locuri ferite, evitându -se cele aglomerate cu mare
afluență de public. Această activitate se extinde și asupra bagajelor, autoturismului în care se
găsește etc.
În cazul în care au fost reținuți mai mulți autori, obligatoriu, percheziția corporală a
fiecăruia se va efectua separat, aceștia fiind întrebați și despre pr oveniența bunurilor și
obiectelor găsite asupra lor, toate acestea fiind consemnate în procesul -verbal.
Percheziția corporală trebuie efectuată cu deosebită atenție și imediat după reținerea
autorilor, pentru că tratarea cu superficialitate a acestei acti vități poate avea consecințe
dăunătoare pentru cauză. Astfel, au existat cazuri în care autorii, în timpul conducerii la sediul
poliției, au abandonat în autoturismul cu care erau transportați, obiecte provenite din infracțiune,
arme, telefoane mobile, obi ecte folosite la comiterea faptei etc.
O atenție deosebită trebuie acordată ridicării, ambalării și manipulării obiectelor,
bunurilor și substanțelor interzise de lege la deținere, cum ar fi: arme de foc, stupefiante,
materiale explozive, substanțe toxice etc.
Cu ocazia percheziției corporale, se pot executa fotografii judiciare și filmări video.
g) Luarea măsurilor de imobilizare a făptuitorului și a măsurilor procedurale cu privire
la obiectele, valorile, înscrisurile descoperite
După identificarea și efectuarea percheziției corporale, făptuitorului i se va asigura paza,
fiind supravegheat în permanență pentru a nu -i da posibilitatea să dispară de la locul faptei, să
distrugă probele care -i demonstrează vinovăția sau să ia legătura cu ceilalți participa nți.
Organul de poliție este obligat, în același timp, să ia măsuri de protecție a făptuitorului
pentru a nu ajunge victima unor agresiuni din partea persoanelor indignate de activitatea ilicită
desfășurată de către acesta sau a celor interesate în cauză. În conformitate cu dispozițiile legale
în vigoare, orice persoană aflată în curs de urmărire penală sau judecată trebuie tratată cu
respectarea demnității umane, fiind interzisă supunerea acesteia la tortură, tratamente cu
cruzime, inumane ori degradante. Totodată, organul de poliție este obligat să -i aducă la
cunoștință făptuitorului despre dreptul pe care -l are de a fi asistat de un apărător, făcându -se
ulterior mențiune despre aceasta în cuprinsul declarației consemnate în procesul verbal9.
Obiectele ori valorile dobândite prin infracțiune se ridică de organele de poliție pentru a
fi restituite, pe bază de dovadă, persoanei vătămate. Cu privire la celelalte bunuri și valori
ridicate, se iau măsurile prevăzute de lege.

9 Ibidem , pag.299

Obiectele purtătoare de urme rămân as upra organelor de poliție pentru a se dispune
constatările tehnico -științifice sau expertizele necesare examinării lor.
Indiferent de destinația ulterioară a bunurilor, valorilor ori înscrisurilor ridicate cu ocazia
constatării infracțiunii flagrante, ele trebuie să fie individualizate, prin descrierea
caracteristicilor acestora, starea în care au fost găsite, evitându -se aprecierile cu privire la natura
sau conținutul lor, de exemplu, în cazul obiectelor din aur se va specifica termenul de metal de
culoare galbenă sau în cazul petelor de sânge se va folosi termenul de pete de culoare brun roșcat
etc.
i) Cercetarea la fața locului
Când natura faptei și împrejurările în care a fost comisă impun cercetarea la fața locului,
aceasta trebuie să fie efectuată chia r dacă a fost constatată în flagrant, iar autorul ei își recunoaște
vinovăția. Sublinierea se impune pentru că în practica judiciară, de multe ori, se omite efectuarea
acestei activități, motivându -se inutilitatea ei în condițiile în care infracțiunea și v inovăția sunt
recunoscute de către făptuitor. Or, procedându -se în acest mod se ignoră, se pierd probe
prețioase, fapt care are influență negativă asupra clarificării tuturor împrejurărilor cauzei și
aflării adevărului. În astfel de cazuri, locul de examin at îl reprezintă10:
 locul unde infractorul și -a desfășurat nemijlocit activitatea ilicită. De exemplu locuința
unde s -a săvârșit furtul; locuința și scările blocului unde a fost surprins infractorul de
către victimă; locul dintr -un parc unde a fost prins in fractorul când săvârșea violul etc.
 itinerariul pe care făptuitorul a fost urmărit de persoana vătămată, de martorii oculari
sau de strigătul public;
 perimetrul din apropierea locului unde persoana a fost surprinsă cu arme, instrumente,
orice alte obiecte de natură a o presupune participantă la infracțiune ori în care
făptuitorul a ascuns bunuri rezultate din activitatea ilicită.
j) Ascultarea martorilor oculari, a persoanei vătămate și a făptuitorului
Prin ascultarea martorilor oculari trebuie să se obțină date cu privire la împrejurările în
care s -a comis infracțiunea, date despre făptuitor, activitatea ilicită desfășurată și urmările
acesteia.
Martorii oculari pot furniza, de asemenea, date și informații importante pe baza cărora
să se stabilească infracț iunea săvârșită, vinovăția făptuitorului și starea de flagranță. Pentru
obținerea unor declarații veridice și complete, avându -se în vedere condițiile de desfășurare, pe
de o parte, a activității ilicite, iar pe de altă parte, a ascultării martorilor ocula ri, este necesar să
fie luate o serie de măsuri, printre care: stabilirea cu certitudine a persoanelor ce au această
calitate, separarea lor de restul persoanelor existente la locul săvârșirii infracțiunii și chiar a
martorilor oculari unii de alții, pentr u a nu fi influențați, sugestionați, ascultarea de îndată, în
mod individual, separat, a martorilor. Procedându -se în acest fel, se asigură posibilitatea
obținerii unor informații neviciate de influență intenționată sau neintenționată a altor persoane.
Ascultarea persoanei vătămate trebuie să ducă la stabilirea activității întreprinse de către
făptuitor, înaintea și în timpul săvârșirii faptei, a relațiilor anterioare între acesta și victimă, a
urmărilor infracțiunii săvârșite, a bunurilor sustrase etc.
Cu privire la făptuitor, ascultarea acestuia chiar la locul faptei oferă posibilitatea
verificării urgente a argumentelor și alibiurilor pe care le prezintă. Uneori, când situația permite,
declarațiile persoanelor arătate pot fi înregistrate pe bandă magnetic ă ori videomagnetică.
Declarația acestora va cuprinde și activitatea desfășurată ulterior comiterii faptei, cum
ar fi: rezultatul percheziției corporale, recunoașterea de către partea vătămată a bunurilor
sustrase și găsite asupra autorilor, afirmațiile fă cute de autori după prinderea în flagrant etc.

10 Ibidem , pag.300

4. Finalizarea acțiunii de prindere în flagrant

Cu ocazia acțiunii de prindere în flagrant, organele de cercetare ale poliției judiciare
desfășoară mai multe activități, cum ar fi: identificarea martorilor oculari, identificarea
făptuitorului, efectuarea percheziției corporale, efectuarea cercetării la fața locului etc.
Toate aceste activități, precum și rezultatul acestora vor fi consemnate într -un proces –
verbal de prindere în flagrant. Conform dispozițiilo r art.293, alin.(3) Cod de Procedură penală,
în cazul infracțiunii flagrante, organele de ordine publică și siguranță națională întocmesc un
proces -verbal, în care consemnează toate aspectele constatate și activitățile desfășurate, pe care
îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.
Procesul -verbal se citește făptuitorului , precum și persoanelor care au fos t ascultate,
cărora li se atrage atenția că pot completa declarațiile sau că pot face obiecții cu privire la acestea
și trebuie să cuprindă:
 data, ora și locul întocmirii ;
 calitatea, numele, prenumele și unitatea din care fac parte cei ce au efectuat constatarea;
 modul de sesizare – motivarea intervenției;
 activitatea ilicită constatată, actele de pregătire descrise anterior efectuate de autori ,
precum și activitatea desfășurată ulterior constatării infracțiunii de către polițiști;
 datele de identificare ale făptuitorului;
 rezultatul percheziției corporale și măsurile ce au fost luate cu privire la obiectele,
înscrisurile ori valorile descoperit e;
 bunurile, valorile, înscrisurile ridicate de la făptuitor și mențiunea că în afara celor
specificate în procesul -verbal nu a fost ridicate altele;
 rezultatele cercetării locului faptei, atunci când s -a efectuat;
 declaratiile făptuitorului, victimei și m artorilor oculari consemnate la persoana I;
 obiecțiile făptuitorului sau observațiile celorlalte persoane;
 mijloacele tehnice folosite în cazul efectuării de fotografii, filmări video etc.
În cazul prinderii în flagrant, întreaga activitate este consemnată în procesul -verbal
întocmit de organul de poliție, act ce se semnează, pe fiecare pagină, de către organul de poliție
constatator, de făptuitor , de persoanele ascultate, precum și de alte persoane care au participat
la constatarea infracțiunii (specialișt i criminaliști, experți, personal medical etc.), în acest fel
aceștia își însușesc cele constatate și co nsemnate de organul de poliție.

5. Practică judiciară privind prinderea în flagrant

5.1. SPEȚE ÎN DOMENIUL TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI

Prin rechizitoriul DIICOT – Biroul Teritorial București nr.243 D/P/2006 au fost trimiși
în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații P.F.A., pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art.2, alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a C. p en. și B.I., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2, alin.2 din Legea nr.143/2000.
Prin actul de sesizare al instanței s -a reținut că, la data de 13 februarie 2006, U.P. a
formulat un denunț împotriva numiților „C.” și „F.”, persoane despre car e a afirmat că sunt
implicate în traficul ilicit de droguri. Denunțul a fost formulat în scopul de a beneficia de
prevederile art.16 din Legea nr. 143/2000.
Urmare a denunțului, organele de poliție, în baza rezoluției de delegare, întocmită în
cauză de Bi roul Teritorial București, au procedat la efectuarea activităților necesare realizării
acțiunii de prindere în flagrant a persoanelor denunțate.

La ora 13.00, denunțătorul, în prezența organelor de poliție, l -a contactat telefonic pe
inculpatul P.F.A. Pe parcursul discuției purtate, i -a transmis denunțătorului să se deplaseze la
locuința situată pe str. Cpt. Gheorghe Preoțescu pentru a -i aduce cântarul și pentru a -și
achiziționa heroina necesară consumului propriu. Ulterior, denunțătorul, însoțit de organe le de
poliție, s -a deplasat la locuința sa, situată în București, str. Barajul Sadului, locație de unde s –
a ridicat un cântar de precizie marca Pocket, cu carcasă din plastic de culoare neagră. Actele
de urmărire penală au stabilit că acest cântar aparține a învinuitului B.C. și fusese remis
denunțătorului cu câteva zile în urmă.
La data de 13 februarie 2006 s -a întocmit de către organele de poliție, în prezența
martorului asistent I.G., procesul -verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus
suma de 2.000.000 lei. Asupra denunțătorului s -a efectuat o percheziție corporală, constatându –
se, în aceste împrejurări, că nu deține asupra sa bunuri, valori ori substanțe interzise la deținere.
După efectuarea acestor activități, denunțătorul, însoțit de o rganele de poliție și de
martorul asistent I.G., s -a deplasat pe str. Căpitan Gheorghe Preoțescu. În aceste condiții, în
prezența martorului asistent I.G., lucrătorii de poliție au procedat la predarea către U.P. a
sumei de 2.000.000 lei, destinată achiziț ionării de droguri de la persoanele denunțate, precum
și a cântarului ridicat de la locuința denunțătorului.
În timp ce organele de poliție au format un dispozitiv de supraveghere operativă a zonei,
denunțătorul a intrat în curtea imobilului cu nr. 35, de unde a fost preluat de inculpatul P.F. și
condus la mansardă, unde inculpatul locuia împreună cu concubina sa, S.A. În momentul în care
a ajuns în camera locuită de inculpat, denunțătorul a observat că, aici, în afară de S.A., se mai
afla o persoană de se x masculin, pe care nu o cunoștea, persoană care a fost identificată ulterior
în persoana inculpatului B.I.
În prezența persoanelor sus -menționate, denunțătorul a pus pe masa existentă în
încăpere suma de 2.000.000 lei, solicitând, în schimb, cantitatea d e un gram de heroină, iar
inculpatul P.F.A. i -a remis denunțătorului o punguță conținând heroină.
După finalizarea tranzacției, denunțătorul a părăsit locuința inculpatului și s -a deplasat
spre echipajul de poliție, care staționa în zonă.
Heroina predată de denunțător a fost ambalată și sigilată cu sigiliul Ministerului
Administrației și Internelor.
În continuare, organele de poliție, în baza autorizației de percheziție eliberată de
Tribunalul București – secția I penală, au procedat la efectuarea unei p ercheziții domiciliare la
locuința inculpatului P.F.A. Pătrunderea s -a realizat prin forțarea ușii de acces, iar în interior
au fost depistate trei persoane: inculpatul P.F.A., concubina sa, S.A. și inculpatul B.I., suma de
2.000.000 lei, ale căror bancnot e aveau seriile corespunzătoare celor consemnate în procesul –
verbal, cântarul marca Pocket și alte bunuri ce conțineau o substanță maronie sau urme ale
acestei substanțe.
Situația de fapt a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: de nunț;
procese -verbale de percheziții corporale; proces -verbal de înseriere a bancnotelor; proces –
verbal de ridicare bunuri; proces -verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces -verbal de
percheziție domiciliară; rapoarte de constatare tehnico -științifică; declarații inculpați; dovezi
predare bunuri; planșe foto.

Organele de poliție din cadrul IGPR -BCCOA au fost sesizate prin denunțul formulat la
data de 7 aprilie 2005, de către numita C.A.V., cu privire la faptul că un individ cunoscut cub
porecla „Ț.” vinde droguri în zona Vitan.
În cursul aceleiași zile s -a organizat constatarea și prinderea în flagrant, fiind înmânată
denunțătoarei suma de 1.500.000 lei în vederea cumpărării drogurilor de la furnizorul amintit,
în bancnote de câte 100.000 lei, a le căror serii au fost consemnate în prealabil într -un proces –
verbal.

Sub supravegherea organului de cercetare penală, denunțătoarea s -a deplasat la
intersecția Căii Vitan cu Șoseaua Mihai Bravu și a luat legătura cu inculpatul, însoțit de
concubina acest uia, căruia i -a înmânat suma de 1.500.000 lei pentru procurarea a șase doze
heroină.
Denunțătoarea a rămas să aștepte livrarea drogurilor în locul amintit, iar inculpatul a
plecat în zonă și a revenit după circa 25 -30 minute, fiind imobilizat de lucrători i de poliție
imediat ce a remis cele șase doze, reprezentând cantitatea de 0,13 gr heroină, după cum s -a
stabilit ulterior prin analizele de laborator.
Inculpatul a recunoscut că a procurat drogurile de la numitul G.U. care domiciliază pe
str. Vrejului, c u suma de 1.300.000 lei, diferența de 200.000 lei fiind destinată cu titlu de
comision și ridicată de la inculpat cu ocazia percheziției corporale efectuate la momentul
constatării în flagrant a infracțiunii.
Situația de fapt a fost temeinic dovedită pe b aza următoarelor mijloace de probă:
procesul -verbal de consemnare a denunțului, procesul -verbal de constatare și prindere în
flagrant, precum și fotografiile judiciar -operative întocmite cu această ocazie, raportul de
constatare tehnico -științifică, declar ațiile martorilor C.A.V., D.R.D. și J.L.I. și recunoașterea
inculpatului la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

La data de 12 mai 2004, s -a prezentat la sediul DGPMB -SCCOA numitul P.M., care a
formulat un denunț, arătând că este consumator de heroină și își procura dozele de la un anume
„M. a lui A.”, ce locuiește în București; denunțătorul a arătat că în cursul aceleiași zile a
cumpărat de la „M. a lui A.”, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, 4 doze cu heroină și a predat
organelor de urmărire penală, 4 pungulițe din celofan ce conțineau cantitatea de 0,12 grame
heroină în amestec cu cofeină.
Martorul denunțător P.M. a fost de acord, pentru a beneficia de dispozițiile art.16 din
Legea nr.143/2000 ca, sub supravegherea organelor de urmărire pen ală, să permită
identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În acest sens, la data de 19 mai 2004, martorul a pus la dispoziția organelor de poliție
suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într -un proces –
verbal.
Având asupra sa suma de 1.000.000 lei, martorul s -a deplasat la domiciliul inculpatului,
fiind supravegheat de organele de urmărire penală, care procedaseră la organizarea unui
dispozitiv de supraveghere în zona respectivă.
La scurt timp, în fața blocului Z 15, a apărut inculpatul, care, după ce a verificat vizual
zona, asigurându -se că totul este în ordine, i -a înmânat martorului 4 pungulițe de material
plastic ce conțineau cantitatea de 0,13 grame heroină în amestec cu cofeină.
În acest moment au intervenit organele de poliție, care au procedat la imobilizarea
inculpatului, cu ocazia percheziției corporale, găsindu -se asupra acestuia, în buzunarul din
dreapta al pantalonilor, suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote având seriile ident ice cu
cele consemnate anterior în procesul -verbal.

5.2. SPEȚE ÎN DOMENIUL CORUPȚIEI

În zilele de 22.11.2015, 25.11.2015 și 09.12.2015, suspectul F.S. a pretins de la o
persoană (denunțător în cauză), suma totală de 30.000 de euro, lăsând să se creadă că are
influență asupra a trei magistrați din municipiul Iași, învestiți cu soluționarea unei cauze penale
în care o rudă a denunțătoarei a fost trimisă î n judecată, în stare de arest preventiv.
În schimbul banilor pretinși, suspectul a afirmat că îi va determina pe magistrații
respectivi să dispună punerea în libertate a persoanei respective. Suspectul susținea că, fiecare

dintre cele trei persoane („doi p rocurori și un judecător”) urmau să primească inițial suma de
5.000 de euro, iar, după punerea în libertate a rudei denunțătorului, încă 5.000 de
euro/persoană. La data de 09 decembrie 2015, în parcarea unui hotel din localitatea Băile Felix,
suspectul a p rimit de la denunțător o primă tranșă de 12.000 de euro din suma pretinsă, moment
în care s -a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

În cursul anului 2015, inculpatul C.M. , în calitate de funcționar public în cadrul
Primăriei Municipiului Bucureș ti, a pretins – prin intermediari – suma de 40.000 de euro de la
proprietarii unui teren situat în București, pentru a -și îndeplini atribuțiile de serviciu, în sensul
modificării unui plan de urbanism zonal.
Concret, proprietarii erau interesați ca suprafa ța de teren respectivă să dobândească
caracter construibil, în condițiile în care, potrivit planului de urbanism zonal actual, această
suprafață de teren nu avea caracter construibil, fiind încadrată în categoria „spații verzi”.
La data de 11 iunie 2015, i nculpatul a primit de la unul dintre intermediari suma de bani
respectivă, ocazie cu care s -a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.
În cauză, procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român
de Informații și din pa rtea Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei.

La data de 01.11.2013, inculpatul F.A. a exercitat amenințări asupra unei persoane,
constând în darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromițătoare pentru
persoana amenințată și pentru membrii familiei acesteia, respectiv presupusa ei implicare în
infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să dea suma de 280.000 euro.
La data de 26.03.2014, inculpații au exercitat amenințări asupra unei persoane (martor
în prezenta cauză), cu scopul de a o determina să dea suma de 280.000 euro sau să își transfere
averea în proprieta tea lor.
La datele de 26.05.2014 și 29.05.2014, inculpații au exercitat constrângeri asupra
persoanei vătămate, constând în amenințarea cu darea în vileag, prin intermediul presei, a unor
fapte compromițătoare pentru persoana amenințată și pentru membrii f amiliei acesteia,
respectiv pretinsa ei implicare în infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să dea suma
de 280.000 euro.
La data de 29 mai 2014, inculpatul a primit împreună cu ceilalți doi inculpați suma de
10.000 euro de la persoana vătămată , procurorii procedând la constatarea infracțiunii
flagrante.

În cursul lunii ianuarie 2012, inculpatul M.B. , în calitatea sa de procuror, a pretins de
la un denunțător, prin intermediari, suma de 300.000 euro, în două tranșe, pentru ca în schimb
să dispu nă ridicarea măsurărilor asiguratorii luate față de denunțător, într -un dosar în care
acesta era cercetat, alături de alte persoane, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave. În schimbul banilor, procurorul urma să dispună, cu privire la
același denunțător, disjungerea cauzei și formarea unui dosar separat în care ulterior să adopte
o soluție de scoatere de sub urmărire penală.
La data de 31 ianuarie 2012, inculpatul M.B. a primit de la denunțător, prin intermediar,
suma de 90.000 lei și 80.000 euro, ocazie cu care s -a procedat la constatarea infracțiunii
flagrante.