1. Motiva ția-defini ție și caracterizare O accep țiune larga a definirii motiva ției este „ansamblul factorilor dinamici care determin ă conduita… [616508]

1. Motiva ția-defini ție și caracterizare
O accep țiune larga a definirii motiva ției este „ansamblul factorilor dinamici care determin ă
conduita unui individ" (Sillamy, 1996, p. 202).
Al. Rosea oferă o definiț ie care sus ține că:„ Prin motiva ție înțelegem totalitatea mobilurilor
interne ale conduitei, fie c ă sunt înn ăscute sau dobândite, con știentizate sau necon știentizate,
simple trebuin țe fiziologice sau idealuri abstracte"(1943, p.8).
Motiva ția determin ă organismul s ă acționeze și să urmăreasc ă diferite scopuri. Orice act de
conduit ă este motivat, de și nu ne d ăm seama pentru ce motiv facem o acțiune. Orice act
comportamental apare și se manifest ă în sine, prin intermediul direc ționării și a susținerii
energetic e.
Studiul motiva ției are ca și punct de plecare analiza factorilor care determin ă comportamentul și
mecanismele pe care le explic ă prin intermediul efectelor. Ace ști factori sunt numi ți în mod
general motive. M. Golu (2000, p. 476) face urm ătoarea diferen țiere între motiva ție și motiv:
„Prin termenul de motiva ție definim o component ă structural-func țional ă specific ă a sistemului
psihic uman, care reflect ă o stare de necesitate în sens larg, iar prin cel de motiv exprim ăm forma
concret ă, actual ă, în care se activeaz ă și se manifest ă o asemenea stare de necesitate.A șadar, prin
motiv vom în țelege acel mobil care st ă la baza unui comportament sau a unei ac țiuni concrete".
Prin intermediul stimul ărilor interne și/sau externe, motivele conduc persoana în stare de ac țiune
și îi susține activitatea pentru un interval de timp. Totodată , ele pot determina persoana s ă
urmăreasc ă un scop sau altul și să îsi stabileasc ă o anumit ă ierarhie a scopurilor realizabile. Rolul
motiva ției este de activare, mobilizare energetic ă,orientare,direc ționare a conduitei într-un anumit
sens. Motiva ția este o surs ă de activitate și de aceea este considerat ă „motorul" personalit ății.
Motiva ția de a inv ăța se sub ordonează accep țiunii generale a conceptului de motiva ție și face
referire la totalitatea factorilor care mobilizeaz ă elevul să desfăș oare diferite activităț i care au ca
scop asimilarea unor cuno știnț și formarea deprinderilor. Motiva ția energizeaz ă și faciliteaz ă
procesul de înv ățare prin ampificarea efortului și concentrarea aten ției elevului, prin intermediul
unei st ări de preg ătire pentru activitatea de inv ățare. Elevii care sunt motiva ți devin mai
perseveren ți,acest lucru duce la o înva țare eficientă . Motiva ția se situează printre cauzele cele
mai importante pentru care elevul înva ță sau nu înva ță,toate acestea reflectandu -se în rezultatele
activității de învăț are. Prin urmare, între motiva ție și învățare există o relaț ie de
reciprocitate.Motiva ția energizeaz ă procesul de învăț are, iar inv ățarea i dacă este urmată de
succes intensific ă motiva ția.
Pentru o în țelegere cât mai adecvată a elevului,trebuie s ă se cunoasc ă motivele care îl determină
să înveț e. Deasemenea trebuie luate în considerare aptitudinile, temperamentul și caracterul,care
împreună cu motivele care determină învăț area conduc la reu șita sau nereu șita elevului în
activitatea de inv ățare.
Bibliografie
Dorina S ălăvăstru,2004,Psihologia educa ției,Cuvant inainte de Constantin Cuco ș
POLIROM 2004