1. Motiva ția-defini ție și caracterizare O accep țiune larga a definirii motiva ției este „ansamblul factorilor dinamici care determin ă conduita… [616506]

1. Motiva ția-defini ție și caracterizare
O accep țiune larga a definirii motiva ției este „ansamblul factorilor dinamici care determin ă
conduita unui individ" (Sillamy, 1996, p. 202).
Al. Rosea oferă o definiț ie care sus ține că:„ Prin motiva ție înțelegem totalitatea mobilurilor
interne ale conduitei, fie c ă sunt înn ăscute sau dobândite, con știentizate sau necon știentizate,
simple trebuin țe fiziologice sau idealuri abstracte"(1943, p.8).
Motiva ția determin ă organismul s ă acționeze și să urmăreasc ă diferite scopuri. Orice act de
conduit ă este motivat, de și nu ne d ăm seama pentru ce motiv facem o acțiune. Orice act
comportamental apare și se manifest ă în sine, prin intermediul direc ționării și a susținerii
energetic e.
Studiul motiva ției are ca și punct de plecare analiza factorilor care determin ă comportamentul și
mecanismele pe care le explic ă prin intermediul efectelor. Ace ști factori sunt numi ți în mod
general motive. M. Golu (2000, p. 476) face urm ătoarea diferen țiere între motiva ție și motiv:
„Prin termenul de motiva ție definim o component ă structural-func țional ă specific ă a sistemului
psihic uman, care reflect ă o stare de necesitate în sens larg, iar prin cel de motiv exprim ăm forma
concret ă, actual ă, în care se activeaz ă și se manifest ă o asemenea stare de necesitate.A șadar, prin
motiv vom în țelege acel mobil care st ă la baza unui comportament sau a unei ac țiuni concrete".
Rolul motiva ției este de activare, mobilizare energetic ă,orientare,direc ționare a conduitei într-un
anumit sens. Motiva ția este o surs ă de activitate și de aceea este considerat ă „motorul"
personalit ății.
Moiva ția pentru înv ățarea școlară se exprimă la nivel comportamental ca ș i o condi ție
dinamică, mobilizatoare îndreptat ă spre atingerea unor obiective, care este definită de expresii
precum "interesat în a", "dorin ța de a înv ăța", "impulsul spre a “.
Motiva ția de a inv ăța se sub ordonează accep țiunii generale a conceptului de motiva ție și face
referire la totalitatea factorilor care mobilizeaz ă elevul să desfăș oare diferite activităț i care au ca
scop asimilarea unor cuno știnț și formarea deprinderilor.
Factorii care declan șează activitatea de învățare, care o sus țin pentru o perioadă de timp, în ciuda
obstacolelor mai mult sau mai pu țin dificile care intervin și trebuie depăș ite, care orienteaz ă spre
anumite obiective, care permit continuarea acesteia de și scopurile nu sunt atinse imediat, care o
opresc la un anumit moment, implică ierarhia motivelor învățării într-un aspect calitativ și
cantitativ.
Motiva ția înv ățării const ă în totalitatea motivelor care, în calitatea lor de condi ții interne de
personalitate, determin ă, orienteaz ă, organizeaz ă și poten țează intensitatea efortului de înv ățare.
Motiva ția se situează printre cauzele cele mai importante pentru care elevul înva ță sau nu
învață,toate acestea reflectandu -se în rezultatele activității de învăț are. Prin urmare, între

motiva ție și învățare există o relaț ie de reciprocitate.
Motiva ția energizeaz ă procesul de învăț are, iar inv ățarea i dacă este urmată de succes intensific ă
motiva ția.Pentru o în țelegere cât mai adecvată a elevului,trebuie s ă se cunoasc ă motivele care îl
determină să înveț e. A nu fi motivat pentru a înv ăța,poate fi exprimat prin absen ța dorin ței de
învățare, a interesului de asimilare a informa țiilor și mai ales a pasivităț ii și a lipsei de
spontaneitate, chiar refuz și izolare fa ță de orice activitate educațională (Neacș u, 1978).
Dupa Vintulescu(1977), motiva ția înv ățării școlare accentuează existența urmă toarelor categorii
de motive:
 motivecognitive precum :curiozitate, interes pentru un domeniu, un subiect școlar,
dorin ța elevilor de a cunoa ște și de a ob ține informa ții în diferite domenii;
 motive afective – dragoste și respect fa ță de părinț i, sentimentul datoriei fa ță de ei, dorinț a
de a le aduce bucurie, simpatia și respectul pentru profesori, teama pentru pedepsele
administrare de către părinți, anxietatea determinată de atitudinea rigidă a anumitor
profesori, sentimentul de ru șine sau regret fa ță de profesori, părinț i sau colegi de școală;
 motiva ții sociale – tendin ța de a acumula informa ții pentru a fi la acela și nivel cu ceilal ți,
interesul de a ob șine o anumit ă poziție socială avantajoasă, de a obț ine recunoa ștere,
precum și motive de colaborare și reciprocitate;
 motive profesionale – dorin ța de a fi capabilă în viitorul profesional, interesul fa ță de
subiectele implicate în profesia viitoare sau dorin ța de a participa la anumite școli, etc.
O persoană este motivată să se orienteze către o anumită activitate în func ție de valorile
interioare,economice, estetice, teoretice, politice, sociale, religioase,totodată trebuie luate în
considerare aptitudinile, temperamentul și caracterul, care împreună cu motivele care determină
învăț area conduc la reu șita sau nereu șita elevului în activitatea de inv ățare.