1. Menajele: nevoi și resurse specifice, caracteristici

Cuprins

Menajele

1. Menajele: nevoi și resurse specifice, caracteristici

1.1. Menajele-Caracteristici

Economia generală numește participanții la activitatea economică agenți economici. Agenții economici cu comportament analog, funcții similare și proveniență a resurselor de același tip formează un sector instituțional. Principalele sectoare instituționale sunt:

– gospodăriile populației (lumea consumatorilor sau menajele);

-întreprinderile (societățile nefinanciare);

– administrațiile (publice și private);

– băncile și alte instituții financiare;

– societățile de asigurări;

– exteriorul.

În cadrul activității economice, agentul economic menaje (gospodării) reprezintă participantul care exprimă calitatea de consumator de bunuri personale (satisfactori).

Agentul economic „menaje" se referă la cei ce locuiesc împreună și obțin venituri destinate pentru a achiziționa și consuma bunurile de care au nevoie și pentru a economisi.

Menajele sunt constituite ca:

familii — uneori doar celibatari, pensionari;

diferite comunități consumatoare (cămine, case d( bătrâni);

întreprinderile individuale, care nu se delimteazâ de gospodăriile în cadrul cărora s-au constituit.

Circulația bunurilor, a serviciilor, a resurselor, a disponibilităților bănești între agenții economici din economia unei țări reprezintă fluxurile economice.

Fluxurile reale și monetare se derulează concomitent și formează împreună circuitul economic.

Menajele furnizează elementele de bază pentru activitatea firmelor (întreprinderilor) , dar și pentru stat, înscriindu-se astfel în fluxurile economice.

În acest flux între menaje și întreprinderi, menajele, prin faptul că asigură forța de muncă, antrenează obținerea de venituri care pentru firme devin cheltuieli. Totodată, menajele sunt principalul cumpărător de produse oferite de firme, efectuând pentru acestea cheltuieli, care, pentru firme, constituie venituri.

În același timp, menajele, în relația cu statul, primesc de la stat pensii, ajutoare de șomaj, alocații pentru copii, alocații de sprijin și plătesc guvernului impozite, taxe etc.

Criterii de clasificare a menajelor:

ocupația capului de familie, care poate fi: salariat, liber-profesionist, fermier, mic întreprinzător, proprietar de valori mobiliare și imobiliare, pensionar etc.

mărimea veniturilor;

sursa veniturilor;

tradiții;

grad de pregătire;

confort;

Așadar, menajele joacă un dublu rol în cadrul circuitului economic: sunt furnizori de factori de producție pentru desfășurarea activității economice si, totodată, grupul majoritar de cumpărători din cadrul unei economii.

1.2. Nevoi specifice menajelor

Nevoile reprezintă ansamblul trebuințelor, cerințelor, preferințelor, așteptărilor de a căror satisfacere depinde existenta oamenilor si calitatea acesteia.

Caracteristicile generale ale nevoilor le regăsim și la nivelul menajelor; astfel, acestea sunt dinamice (se modifică permanent) și nelimitate (se multiplică și se diversifică).

Principii:

• nevoile sunt structurate de la inferior la superior;

• satisfacerea nevoilor începe cu nevoile de rang inferior și continuă cu nevoile de rang din ce în ce mai înalt.

Modificarea, multiplicarea și diversificarea nevoilor menajelor sunt influențate de o multitudine de factori.

După natura lor, distingem:

– factori subiectivi (condiționarea subiectivă aflată sub influența evoluției individului);

– factori obiectivi (condiționare obiectivă, aflată sub influența de evoluției societății).

Nevoile menajelor au și elemente specifice care derivă chiar din specificul de agenți economici ai acestora.

În cadrul gospodăriilor populației, distingem mai multe tipuri de nevoi în funcție de criteriul de clasificare.

După subiectul purtător, deosebim următoarele tipuri de nevoi:

nevoi personale, individuale, ale membrilor familiilor; Spre exemplu, un calculator personal mai performant, rafturi noi pentru mape de studiu individual, o veioză pentru uz personal etc.

nevoi ale familiei, ca menaj — nevoi de grup, sociale; Spre exemplu, un frigider (mai încăpător, ecologic, cu consum mic de energie), redecorarea modernă și reamenajarea funcțională a unei camere etc.

După gradul de complexitate, deosebim următoarele tipuri de nevoi:

nevoi elementare; De exemplu, în orice familie există preocuparea pentru asigurarea hranei necesare fiecărui membru (în funcție de vârstă, de starea de sănătate etc).

nevoi superioare, complexe: De exemplu nevoia de educație a copiilor este prezentă în orice familie cel puțin în egală măsură cu nevoia de hrană, îmbrăcăminte etc.

Satisfacerea trebuințelor menajelor se realizează prin consum de bunuri și servicii. Obținerea bunurilor și serviciilor este rezultatul activităților economice de producție.

Activitatea de producție constă în prelucrarea resurselor în scopul transformării, adaptării acestora, astfel încât să satisfacă nevoile.

1.3. Resurse specifice menajelor

Și la nivelul menajelor, principala caracteristică a resuselor este aceea că ele sunt limitate.

Resursele menajelor reprezintă ansamblul elementelor utilizate pentru producerea și obținerea bunurilor și serviciilor necesare satisfacerii trebunițelor.

Din multitudinea de clasificări posibile a resurselor, cea mai relevantă este cea din punctul de vedere a naturii lor, respectiv resurse umane, materiale, financiare și informaționale.

Resursele umane au un rol hotărâtor în gradul de satisfacere a trebuințelor. Modul în care membrii unei familii se dezvoltă ca persoane sănătoase, educate, cu un anumit nivel de calificare, specializare si cultură, generează o influență majoră asupra evoluției unei gospodării familiale, asupra capacității sale de adaptare la problemele care se ivesc permanent.

Resursele materiale sunt necesare funcționării menajelor în scopul satisfacerii trebuințelor fiecărei persoane si familiei în ansamblul său. Măsura în care o familie dispune de locuință adecvată nevoilor membrilor săi, de amenajări corespunzătoare, de aparatura electrocasnică necesară, de automobil propriu etc. reprezintă câteva dintre criterii e elementare în funcție de care se conturează calitatea vieții de familie si a celei personale.

Resursele financiare ale menajelor sunt reprezentate de venituri. Resursele financiare ale unei familii pot proveni din mai multe surse (care vor fi analizate la Bugetul familiei).

Resursele informaționale au un rol tot mai important si în viața menajelor. Viața cotidiană ne dovedește tot mai mult că informația este o resursă foarte prețioasă pentru nive ui de trai al unei familii. Nivelul cunoștințelor asimilate, existența unor abonamente {la ziare, reviste, televiziune prin cablu), conectarea la mijloacele de comunicare (telefon fix si mobil, e-mail, internet), biblioteca persona ă si/sau de familie, prezența în spațiul locuit a aparaturii necesare informării etc. sunt câteva aspecte care caracterizează resursele informaționale specifice menajelor.

1.4. Spiritul gospodaresc – Forma specifica a rationalitatii utilizarii resurselor

Indiferent de mărimea, de multitudinea si de diversitatea de resurse ale unei gospodării, ele se dovedesc insuficiente, limitate în comparație cu nevoile gospodăriei respective, care sunt nelimitate. Așadar, satisfacerea tuturor nevoilor la un moment dat nu este posibilă. Cu toate acestea, orice familie își propune o cât mai bună satisfacere a nevoilor fiecărui membru si a nevoilor de ansamblu ale familiei.

Cum poate fi realizat un astfel de obiectiv? Soluția o reprezintă: „buna gospodărire", în termeni economici, aceasta reprezintă compararea rezultatelor activităților economice casnice (destinate acoperirii nevoilor) cu eforturile depuse (resursele/bunurile consumate), astfel încât să se obțină maximum de efecte cu minimum de efort în raport cu un anumit obiectiv. Familiile numesc în mod curent această preocupare „spirit gospodăresc".

Semnificația „spiritului gospodăresc" este o astfel de folosire a resurselor specifice de care se dispune, astfel încât să se obțină o cât mai bună satisfacere a nevoi or fiecărui membru si ale familiei în ansamblul său.

În acest mod, termenul economic de raționalitate a utilizării resurselor, la nivelul menajelor, ia forma specifică de „spirit gospodăresc".

2. Bugetul personal și de familie. Proiecte specifice. Alegere și renunțare: cost de oportunitate

2.1. Bugetul personal si de familie

În general prin buget înțelegem, în diferitele sale forme, o estimare pe o perioadă de timp a veniturilor si a cheltuielilor previzionate.

Veniturile sunt legate de resursele familiei si preiau de la acestea caracterul limitat.

Obiectivele de cheltuieli corespund nivelului si caracteristicilor de consum, deci trăsăturilor nevoilor specifice menajelor: mare diversitate {mari diferențe între familii), caracter dinamic si nelimitat

Bugetul personal, ca parte a bugetului de familie, reprezintă estimarea pe o perioadă de timp a veniturilor si cheltuielilor unei persoane.

Analizând orice buget personal, se poate constata că acesta este constituit din venituri si cheltuieli.

Veniturile personale pot fi:

-venituri care provin din bugetul familiei si sunt destinate persoanei (în calitate de membru al familiei);

-venituri proprii, realizate de persoana respectivă (care nu intră în bugetul familiei, pentru că s-a decis să rămână la dispoziția persoanei).

Obiectivele de cheltuieli ale persoanei pot fi destinate:

-familiei;

– propriei persoane, pentru: întreținere si înfrumusețare, socializare, întâlniri cu prieteni/prietene, colegi/colege, vecini, întreținerea automobilului propriu, satisfacerea unor dorințe, plăceri, situații neprevăzute etc.

Redăm în continuare schița generală a unui buget de familie.

Cu privire la cheltuieli trebuie să precizăm că acestea sunt îndreptate spre următoarele destinații:

cheltuieli pentru consum;

cheltuieli pentru producție (producția casnică:prepararea hranei, prepararea conservelor, croitorie pentru uz familial etc.);

plăți de taxe, impozite.

EXEMPLU DE COMPONENTE ALE BUGETULUI DE FAMILIE

Surse de venituri

Salarii

-soț

soție

alți membri(cf. Situației si deciziilor de familie)

Pensii

Alocații

Venituri din chirii

Venituri din dobânzi

Dividende

Altele

Capitole, obiective de cheltuieli

1. Cheltuieli pentru consum

-Întreținerea locuinței

-Alimentație, hrană

-Sănătate

-Îmbrăcăminte

-Amenajarea locuinței: mobilier, dotări electrocasnice, îmbunătățiri,redecorări

-Educație

-Automobil de familie

-Refacere, recreere fizică si intelectuală

-Timp liber

-Socializare

-Călătorii

-Rate lunare

-Altele

2.Cheltuieli pentru producție

3.Plăți de taxe si impozite

Ceea ce nu este prezentat în schița de mai sus a bugetului de familie este înclinația spre economisire prezentă în orice buget. Aceasta se manifestă prin tendința de a nu cheltui tot venitul. Economisirea se realizează ca diferență între venituri si cheltuieli.

De ce apare aceasta? Se pot discerne ce puțin două categorii majore de motive.

Primul motiv este nevoia de a acumula sume mai mari în vederea realizării unor proiecte, achiziționării de bunuri de consum care au o valoare mare, ce depășește disponibilul de moment al bugetului. Astfel, economiile se transformă în investiții.

Învestire In funcție de domeniul pe care doresc să îl finanțeze, pot fi personale (pentru interesul unei persoane), de familie (pentru interesul întregii familii) sau de afaceri (cu, interes antreprenorial).

Al doilea motiv care justifică economisirea este nevoia de a dispune de sumele necesare pentru situații neprevăzute (care implică si cheltuieli neprevăzute mari, sume ce nu pot fi disponibilizate cu ușurință din bugetul curent).

Alături de aceste două categorii principale de motive, mai pot fi identificate: dorința de a beneficia de dobânzi, sporuri de valoare, dar si mândria, zgârcenia.

Fiecare își dorește un buget care să cuprindă venituri cât mai mari.

În funcție de raportul dintre venituri si cheltuieli se pot contura mai multe tipuri de buget.

Acestea sunt:

– buget excedentar — atunci când veniturile sunt maimari decât cheltuielile;

-buget echilibrat — atunci când veniturile sunt aproximativ egale cu cheltuieile;

– buget deficitar — atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Desigur, fiecare tip de buget are anumite semnificații si consecințe asupra famiiilor sau persoanelor care dețin bugetul în cauză.

Bugetele personale si de familie pot fi extrem de diferite, la fel ca și diversitatea situațiilor de familie care există. Pot fi identificate la extremele evantaiului de bugete: bugete foarte generoase (extrem de bogate) si bugete foarte sărace, iar între acestea, o multitudine de categorii clasificabile în funcție de mai multe criterii.

Preocuparea economiei generale si a economiei aplicate este sărăcia, măsurarea acesteia si gestionarea sa, astfel încât să permită traiul decent, subzistența familiei si a persoanelor afectate.

În cadrul abordărilor metodologice obiective de estimare a sărăciei, gospodăriile sau persoanele sărace sunt identificate în baza unui prag absolut de sărăcie / subzistență.

Pragul absolut de sărăcie reprezintă expresia monetară al unui „coș" de bunuri si servicii considerat a constitui „minimul necesar" pentru o viață „normală".

Consumul la nivel personal si de familie se modifică sub aspectul nivelului si structurii în funcție de mai mulți factori. Foarte importantă este modificarea veniturilor. Cu cât veniturile cresc, cu atât ponderea consumului pentru alimente scade si va creste ponderea cheltuielilor pentru satisfacerea nevoilor superioare, de socializare, de educație, de petrecere a timpului liber.

De asemenea, este de remarcat și modificarea obiceiurilor de satisfacere a nevoilor de consum prin obiceiurile de cumpărare. Un exemplu de actualitate în acest sens este orientarea cumpărăturilor spre supermarketuri si hipermarketuri care permit achiziționarea din același loc, deci într-o perioadă scurtă de timp, a necesarului de consum (în toată diversitatea sa) pe o anumită perioadă de timp.

În final, cu privire la buget, să amintim si faptul că, potrivit ultimelor tendințe în finanțe, bugetele sunt considerate tot mai mult a fi de modă veche si sunt înlocuite cu previziuni complementare sau lunare. Previziunile lunare asigură realizarea de planuri financiare mai proaspete și mai recente.

2.2. Proiecte specifice menajurilor

Pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp menajele își conturează proiecte specifice. Acestea pot fi: proiecte privitoare la venituri si proiecte privitoare la cheltuieli.

Proiectele cu privire la venituri:

de regulă, vizează găsirea unor modalități de creșterea veniturilor (a doua slujbă, schimbarea locului demuncă, obținerea unei calificări superioare etc);

proiecte de stabilitate a veniturilor pe termen mediu si lung.

Proiectele cu privire la cheltuieli pot avea ca scop creșterea, micșorarea sau reorientarea cheltuielilor. Reorientarea se realizează în mod specific, pe capitole-obiective de cheltuieli.

Proiectele cu privire la cheltuieli trebuie să țină seama de mai mulți factori. Dintre aceștia, enumerăm: mărimea veniturilor la un moment dat, perspectiva cu privire la venituri pe o perioadă dată, prioritățile personale ale membrilor si ale familiei pe o anumită perioadă.

Reorientarea cheltuielilor se referă la realocarea veniturilor spre anumite cheltuieli si scăderea alocărilor pentru alte cheltuieli.

Reorientarea proiectelor specifice menajelor sunt generate de nevoile specifice, cu privire a educația copiilor, cu privire la dotarea locuinței sau la modernizarea dotărilor, cu privire la achiziția de bunuri individuale (îmbrăcăminte, telefon mobil) sau de familie (automobil de familie, casă de vacanță), referitoare la petrecerea timpului liber, la economisire si investiții etc.

Proiectele specifice ale menajelor se caracterizează printr-o mare diversitate. Sunt la fel de diferite între ele pe cât de diferite sunt între ele menajele. Astfel, în timp ce pentru unele proiecte prioritatea este asigurarea unui nivel de trai decent, la extrema cealaltă există menaje ale căror modificări de proiecte au în vedere adoptarea ultimelor „trenduri" (în îmbrăcămite, locuință, distracții, călătorii etc.).

Oricare dintre proiectele enumerate, fie că sunt individuale (ale membrilor familiei) sau de grup (ale întregii familii), fie că sunt elementare sau superioare etc., presupun un consum de resurse, întrucât resursele, în cadrul menajelor, sunt limitate, orice resursă atrasă spre realizarea unui proiect specific va conduce la diminuarea resurselor pentru alte proiecte.

2.3. Alegere si renuntare: Costul de oportunitate

Menajele trebuie să aleagă realizarea proiectelor celor mai importante, ceea ce echivalează cu renunțarea la alte proiecte, pentru o vreme sau pentru totdeauna. Alegerea si renunțarea reprezintă o manifestare a „gospodăririi", a raționalității în economia unei familii sau a unei persoane. „Buna gospodărire" în cadrul unei familii constă în maxima satisfacere a nevoilor specifice cu minim de efort, respectiv de cheltuieli.

Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate, la care se renunță atunci când se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, se măsoară cea mai mare pierdere dintre variantele sacrificate, considerându-se că alegerea făcută constituie „câștigul".

Costul de oportunitate este un mod de a vedea costuri, nu un tip de cost.

Analiza proiectelor specifice, în condițiile unor venituri limitate, presupune alegeri, dar si renunțări (sacrificarea altor proiecte posibile).

Ideea de sacrificare a unor oportunități de acțiune este clară dacă luăm în considerare constrângerile pe care ni le impun timpul si constrângerile bugetare. Oricât ar dori o persoană, o familie să achiziționeze multe bunuri, bugetul este limitat. Cumpărarea unei anumite ținute presupune sacrificarea a ceva (de exemplu, renunțarea la o altă ținută). Oricât de bogată ar fi o familie, bugetul său impune limite. Aspectul important este legat de existența limitelor bugetare.

Costul de oportunitate al unui proiect pentru care s-a optat este legat de ideea de eficiență si raționalitate economică, respectiv este vorba de beneficii mai mari decât costuri. Ceea ce este ales ca prioritate la un moment dat trebuie să reprezinte un beneficiu mai mare decât pierderea pe care o reprezintă acel ceva la care s-a renunțat.

CONCLUZII

Pentru orice familie este important sa-si estimeze veniturile si cheltuielile, de asemenea, posibilitățile de economisire, pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Constituirea bugetelor va determina si un comportament economic al cărui scop va fi acela de a se încadra pe cât posibil în bugetul construit. Bugetele permit elaborarea de proiecte specifice, modificarea acestora si mai cu seamă manifestarea unui comportament bazat pe „spirit gospodăresc".

3. Instrumente de economisire și de investire specifice persoanelor fizice

3.1. Economisirea si investirea pe piata monetara . Depozitul bancar

Economisirea reprezintă procesul de reținere din venituri a ceea ce rămâne după consum. Diferența dintre venituri si consum o constituie economiile. Acestea sunt sumele de bani care rămân la dispoziția menajelor după consum.

Legat de aceste sume economisite,se pune probema păstrării în siguranță a banilor.

Este vorba de siguranță față de:

• amenințări extraeconomice:

eventuale furturi;

producerea unor calamități: incendii, inundații(„punerea banilor la adăpost").

• amenințări dinspre factori economici:

– deprecierea banilor provocată de inflație;

– schimbarea banilor (punerea în circulație de bancnote si monede noi, modificare de valoare, denominare etc.). Acestea sunt situații în care banii își pierd valabilitatea, sunt scoși din circulație, locul lor fiind luat de bani noi.

Una dintre modalitățile cele mai frecvente de păstrare a economiilor pentru persoane fizice o reprezintă depozitele bancare.

Este un lucru știut: pe piața monetară, nu numai că economiile pot fi păstrate în siguranță, dar depozitele bancare sunt si aducătoare de dobândă. Aceasta se poate realiza prin:

depuneri la termen cu ridicare periodică a dobânzii (se calculează ca dobândă simplă);

depuneri cu capitalizare (se calculează ca dobândă compusă, aduc un câștig mai mare, dar presupun ca dobânda să nu fie ridicată o perioadă determinată —conform angajamentului contractual).

Formula de calcul a dobânzii simple:

D = Cr x d' x n

Formula de calcul a dobânzii compuse:

D = Cr(1 +d')n-Cr

3.2. Investirea pe piata de capital a resurselor

Să analizăm pe scurt principalele variante de investire care pot aduce câștig, în acest scop, menajele, prin membrii lor, persoane fizice, se pot orienta înspre piețe diferite prin obiectul specific tranzacționat.

Dintre acestea amintim câteva:

investiții pe piața financiar-bancară;

investiții pe piața imobi iară;

investiții în bijuterii;

investiții în obiecte de valoare, obiecte de artă.

O piață mai puțin cunoscută pentru persoanele fizice, care poate oferi posibiități de investiții aducătoare de câștig, este piața financiară sau piața de capital.

Persoanele fizice care au reușit să economisească sume satisfăcătoare pot accede la alternative si câștiguri financiare diversificate. Una dintre alternative devine Bursa.Aceasta tranzacționează valori mobiliare, iar investiția în acestea este mult mai riscantă.Decizia de a investi la Bursă trebuie precedată de o analiză a bugetului propriu.

La Bursa de Valori București (BVB) poate tranzacționa orice investitor, fie el român sau străin. Unui investitor nou i se cer drept condiții elementare ca aranjamentele sale financiare curente să fie acoperite si, în același timp, să existe resurse pentru eventualele cheltuieli. Aceasta presupune o analiză a bugetului personal si de familie făcută de noul investitor.

La Bursă nu se poate participa la tranzacții în mod direct. Orice investitor trebuie să fie clientul unei Societăți de Servicii de Investiții Financiare (SSIF), care să fie membră a Asociației Bursei. Acestea sunt cunoscute si sub denumirea de companii de brokeraj. Pe piața actuală din România sunt acreditate aproximativ 30 de companii de brokeraj, prin intermediul cărora se desfășoară toate tranzacțiile de la Bursă.

Specialiștii arată că cei care doresc să devină acționari pentru prima dată au de ales între două variante, în funcție de preferință.

O prima variantă ar fi cumpărarea unor acțiuni nou emise de către o societate listată la Bursă sau ale cărei acțiuni sunt listate la BVB.

Poți, de asemenea, să cumperi acțiunile unei companii care intenționează să înscrie la cota BVB acțiunile emise, în aceste condiții, societatea respectivă are obligația de a face cunoscute toate condițiile de vânzare ale acțiunilor printr-o campanie de ofertă publică.

De asemenea, legea cere ca anunțul să fie făcut în cel puțin un ziar de circulație națională.

Cea de-a doua variantă se referă la cumpărarea de acțiuni care se tranzacționează deja la Bursă. Aici Societățile de Servicii de Investiții Financiare membre ale Asociației Bursei sunt cele care vând si cumpără acțiuni în numele clienților proprii.

Oricare ar fi varianta aleasă, cei ce doresc să investească pe piața de capital trebuie mai întâi să se adreseze unei societăți de brokeraj.

Pe piața capitalurilor, banii se investesc în tituri de valoare: acțiuni si obligațiuni, care aduc n câștig sub forma de:

– dividende (pentru acțiuni) — aduc venit variabii, au grad mai mare de risc;

-dobândă, cupon (pentru obligațiuni} — aduc un venit fix, au grad de risc foarte scăzut.

Pe această piață, titlurile de valoare se tranzacționează la un preț numit curs sau cotație. Acesta variază permanent.Mai putem ține cont si de faptul că acest preț, cursul, evoluează în sens invers față de evoluția ratei dobânzii pe piață.

Formula de calcul a cursului, cotatiei: Cursul= V/d’ , unde V= venitul adus de titlu și d’= rata dobânzii.

4. Creditul pentru persoane fizice

4.1. Operatia de creditare a persoanelor fizice

Operația de creditare reprezintă unul dintre principalele obiecte de activitate ale sistemului bancar.

Creditarea persoanelor fizice

Pentru diferite proiecte (achiziționarea unei locuințe, case de vacanță, autoturisme, alte nevoi personale), băncile creează oferte de creditare. Sistemul bancar vine astfel în întâmpinarea nevoilor menajelor pentru finanțarea unor proiecte pentru care acestea nu dispun de bani suficienți.

De puțin timp, BNR a decis să renunțe ia limitarea gradului de îndatorare prin existența unui procent limită maximă din veniturile solicitantului. Această decizie ar putea avea ca urmări creșterea nivelului de creditare; analiștii sunt de părere că băncile ar putea creste rata creditului chiar si la 50% din venitul solicitantului. Trebuie ținut cont si de contextul în care rata dobânzii caracteristică politicii monetare este în curs de reducere.

Una dintre semnificațiile acestei decizii a BNR este aceea a transferu ui de responsabilitate de la Banca Centrală la băncile comerciale, în contextul intrării României în Uniunea Europeană. Practic, băncile vor fi nevoite să studieze foarte bine situația fiecărui client. Deși băncile nu vor mai avea nici un fel de restricție la acordarea creditelor, fiecare bancă va fi obligată să își facă reguli interne foarte clare în acest sens.

În această situație va creste responsabilitatea Direcției de Supraveghere a Băncii Centrale, care va conlucra cu băncile, privind normele interne ale fiecărei bănci.

Aceste schimbări ar putea conduce la creșterea birocrației, pentru că băncile trebuie să complice algoritmul după care acordă creditele, întrucât își vor asuma un risc mai mare.

Băncile comerciale concurează între ele pentru atragerea cât mai multor clienți.

Cum se pot orienta clienții persoane fizice atunci când au nevoie de un împrumut?

Iată câteva repere:

• Nivelul ratei dobânzii. BNR a impus deja băncilor comerciale ca acestea să afișeze la vedere DAE — rata dobânzii anuale efective (si nu doar un nivel al ratei dobânzii de referință). Aceste informații trebuie să fie transparente.

DAE trebuie să cuprindă, în afară de nivelul ratei dobânzii, și alte costuri, cum sunt: comision de analiză, comision de acordare, comision de administrare, comision de rambursare etc.

Solicitarea/nesolicitarea de garanții. Unele bănci acordă credite fără să solicite garanții, în timp ce altele cer garanții. Acestea pot să constea în bunuri, imobile, polițe de asigurare etc.

Prețul bunului pe care dorim să-l achiziționăm.

Gradul de îndatorare admis de bănci în noile condiții în care BNR nu mai impune un grad maxim de îndatorare, băncile își stabilesc fiecare în parte reguli de acordare a creditului, de foarte multe ori gradul de îndatorare fiind stabilit ca urmare a unei negocieri.

Modalitatea de rambursare se referă a modul în care banii împrumutați urmează să fie înapoiați băncii. Rambursarea se poate face în rate lunare fixe, rate descrescătoare, rambursare în avans a unei părți din creditul acordat. Avantajele sau dezavantajele sunt diferite, în funcție de situația diferită a debitorului.

Documente solicitate de bănci. Si acestea pot diferi de la o bancă la alta. De regulă, persoana care dorește un credit se ferește pe cât posibil de impedimente birocratice, motiv pentru care se va orienta spre instituții care solicită mai puține documente în vederea acordării creditului.

Rapiditatea acordării creditului. Timpul de analiză a unui dosar prin care se solicită credit este, de asemenea, diferit de la o bancă la alta. Evident, clienții doresc obținerea cât mai rapidă a creditului solicitat.

Dovada de bun platnic în cele mai multe cazuri, în ultimii ani (odată cu instituirea unui sistem de supraveghere), băncile au acces la date cu privire la corectitudinea achitării împrumuturilor anterioare sau a unor alte credite care încă nu s-au stins.

4.2. Creditul imobiliar sau ipotecar

Cum putem obtine o locuinta atunci cand nu dispunem de bani?

Răspunsul oferit de băncile comerciale este: credit imobiliar sau credit ipotecar. Auzim în ultima vreme, în presă si în ofertele bancare, ambele denumiri si nu știm dacă se referă la același tip de credit.

Este cert faptu că si creditul imobiliar, si creditul ipotecar denumesc ofertele de creditare pentru cumpărarea de locuință. Sintagma credit ipotecar s-a impus datorită schimbării de politică pe care majoritatea băncilor si fondurilor de creditare au abordat-o: creditul garantat prin ipoteca asupra imobilului cumpărat. Este vorba de posibilitatea de a garanta creditul chiar cu imobilul pe care-l achiziționează, giranții si alte tipuri de garanții fiind scoase din calcul.

O diferență fundamentală nu există între cele două tipuri de credite si interpretarea este diferită de la bancă la bancă, în principiu, creditul ipotecar se garantează cu ipoteca pe imobil, în timp ce creditul imobiliar se poate garanta si cu alte tipuri de garanții (giranți, alte imobile). Se consideră în general că prin credit imobiliar se pot finanța si construcțiile de imobile, în timp ce prin credit ipotecar acest lucru nu este posibil, deoarece este imposibil să fie ipotecat un imobil inexistent.

Din punct de vedere legislativ, cele două denumiri provin din legi diferite: creditul ipotecar este reglementat de legea 190 / 1999, în timp ce creditul imobiliar se legitimează din Codul civil.

Prezentăm pe scurt unele dintre cele mai cunoscute condiții de acordare ale creditului imobiliar la o bancă oarecare X. Este bine să cunoaștem condițiile de creditare, pentru a fi pregătiți din timp.

4.3. Creditul de consum. Creditul pentru nevoi personale.

Termenul de credit de consum cuprinde un spectru foarte larg de credite cu destinații foarte diferite, încercând să răspundă unei multitudini de nevoi personale ale persoanelor fizice.

Ceea ce includ băncile comerciale în ofertele or de creditare pentru consum sunt produse bancare foarte diverse, care prezintă mari diferențe si de la o bancă la a ta. Enumerăm câteva dintre acestea, cu precizarea că pe piața produselor bancare oferta este mult mai bogată, începând cu credite pentru construcții, amenajări, redecorări de locuințe, continuând cu creditul pentru nevoi personale (numit de unele bănci „creditul pentru orice"), cu creditul auto si până la produse mai noi precum creditul pentru studii, creditul pentru călătorii si vacanțe, diversitatea creditelor de consum este în continuă creștere.

Spre exemplu, creditul auto poate fi folosit pentru achiziționarea autoturismelor sau motocicletelor noi sau autoturismelor second-hand.

Alt exemplu este creditul pentru studii. Se știe că educația reprezintă cea mai bună premisă pentru succesul în viitor. Este un punct de referință pentru cariera următoare, indiferent în ce domeniu se desfășoară ea. Este creditul pentru reușita în viață, un produs menit să susțină demersul unei pregătiri profesionale solide. Suma minimă împrumutată este de 3 000 EUR.

Descoperitul de cont, numit de specialiști overdraft, este un produs bancar menit să permită deținătorului să nu rateze oportunități (o vacanță, o nouă piesă de mobilier, electrocasnice etc.), si atunci, pe perioade mai lungi sau mai scurte, descoperitul de cont ajută deținătorul să le fructifice. Folosind această facilitate de descoperire de cont, nivelul cheltuielilor dumneavoastră poate depăși nivelul veniturilor.

Descoperitul de cont — overdraft — se realizează în condițiile existenței unui contract încheiat între bancă si angajator, prin care acesta din urmă se obligă să vireze salariu! angajatului pe un cârd. Altfel spus, opțiunea descoperitului de cont se poate face doar pe cârdul de debit pe care este primit salariul, în baza acestui contract se pot face împrumuturi din propriul cârd de debit în limita a 3 până la 6 salarii cu rata dobânzii între 19% și 25%.

Cel mai frecvent credit pentru consum este creditul pentru nevoi personale.

Ne vom opri mai mult asupra acestui tip de credit tocmai pentru că este cel asupra căruia se îndreaptă cele mai multe persoane fizice.

De regulă, pentru diferitele tipuri de credite, unele bănci solicită potențialilor clienți Fisa scoring. Aceasta este un instrument folosit în evaluarea profilului solicitantului de credit. De asemenea este estimată probabilitatea ca solicitantul sa dezvolte un comportament specific de folosire a creditului, dar stabilește si capacitatea sa de rambursare a creditului.

Un rol important în constituirea Fișei scoring îl are Bugetul de familie, ca un instrument de lucru utilizat pentru măsurarea capacității de rambursare a creditului.

Un factor important pe care băncile comerciale îl iau în calcul în stabilirea acordării unui credit este capacitatea de rambursare, care reprezintă potențialul financiar al solicitantului de a plăti lunar rata de credit si dobânda aferentă.

5. Riscuri și asigurarea persoanelor contra riscurilor

5.1. Asigurarea persoanelor fizice

Existența persoanelor fizice si activitatea acestora sub toate formele sunt expuse permanent unei multitudini de riscuri, generate atât de factori obiectivi, cât si de factori subiectivi.

Asigurarea este un proces economico-social necesar si obiectiv, deoarece acționează ca un mijloc de protecție: despăgubește pierderile financiare acoperite prin riscuri asigurate.

Procesul de asigurare constă în crearea în comun, de către populație si agenții economici amenințați de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele si se satisfac si alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile.

„Asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, si îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate." Definiția prezentată este preluată din Legea nr. 32/10.04.2000.

„Asigurarea este o garanție acordată de un asigurător asiguratului său, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime sau cotizații." Le Petit Larrousse

Principii ale contractelor de asigurare pe care, ca viitori asigurați, trebuie să le cunoaștem.

– principiul despăgubirii — contractul de asigurare nu despăgubește peste
valoarea pierderilor suferite de asigurat;

– principiul interesului asigurabil — o persoană are interes asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un
prejudiciu persoanei respective.

Contractul de asigurare are printre trăsături si următoarele:

caracter consensual — se încheie în scris pe baza consimțământului părților;

asumarea reciprocă a unor obligații —fiecare parte urmărește obținerea unui avantaj prin prestația pe care s-a angajat să o facă în favoarea celeilalte părți;

caracter succesiv — eșalonarea în timp a prestațiilor precizate în contract. Faptul că valabilitatea contractului de asigurare se întinde pe o anumită perioadă de timp face posibilă eșalonarea plății primei de asigurare de către asigurat;

caracter de adeziune — forma și clauzele contractului sunt stabilite de către societatea de asigurări, potențialul asigurat având posibilitatea să accepte sau să respingă în bloc acest contract;

caracter de bună-credință — presupune ca executarea acestuia să se realizeze cu bună-credință de către ambele părți . Orice contract de asigurare cuprinde „subiecți" implicați în contract, care au un rol clar stabilit prin lege. Aceștia sunt principalii actori ai contractului.

Asigurătorul este persoana juridică română sau străină care, în schimbul unei prime de asigurare încasate de la asigurați, își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate.

Asiguratul este persoana fizică care, în schimbul unei prime de asigurare plătite, își asigură bunurile, viața etc. împotriva anumitor calamități naturale, a unor accidente sau care se asigură împotriva unor evenimente care se pot întâmpla.

• Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul de a încasa suma asigurată sau despăgubirea, fără să fie neapărat parte la contractul de asigurare.

Asigurarea are un scop determinat? Suma asigurată se stabilește în urma unei evaluări?

Riscul asigurat este evenimentul sau fenomenul care odată produs, datorită efectelor sale, îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. Riscul poate fi previzibil sau imprevizibil.

Evaluarea este activitatea care stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii !or în asigurare. Bunurile supuse evaluării trebuie să fie proprietatea personală a asiguratului.

Suma asigurată este conform contractului de asigurare, partea din valoarea de asigurare, pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea (SA).

Asigurarea se contractează pe o anumită durată, pentru pagube specificate, presupunând o anumită despăgubire?

Durata asigurării este perioada de timp în care există raporturi de asigurare între asigurat si asigurător.

Paguba (dauna) reprezintă pierderea exprimată valoric, suferită de un bun asigurat ca urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul este obligat să o plătească asiguratului, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat, pe parcursul funcționării contractului de asigurare.

5.2. Asigurari obligatorii si asigurari facultative

Piața asigurărilor reprezintă, în general, locul unde se întâlnește, în mod reglementat, cererea cu oferta de asigurări.

Cererea de asigurare este reprezentată de persoanele fizice care doresc să încheie asigurări într-un anumit moment.

în România, cererea potențială de asigurări este mare, cea efectivă este redusă, din cauza slabei culturi economice si a lipsei resurselor bănești. Aceasta se concretizează în contracte de asigurare încheiate.

Oferta de asigurare este reprezentată de produsele societăților specializate (autorizate să funcționeze si capabile din punct de vedere financiar să desfășoare o astfel de activitate de asigurare).

Tipuri de asigurări

a. Asigurări obligatorii —sunt acelea care se bazează pe principiul obligativității prin lege .

b. Asigurări facultative — sunt acelea care se încheie din proprie inițiativă de către persoanele fizice .

Asigurările obligatorii au rolul de a apăra avuția națională, interesul economic si social. Asigurarea apare în virtutea legii fără a se cere acordul de voință al celor care dețin bunurile respective. Raporturile dintre asigurat si asigurător, drepturile si obligațiile lor sunt stabilite prin lege.

Asigurarea obligatorie este fără termen, acționând tot timpul cât există bunul asigurat. Dacă un bun asigurat obligatoriu a fost înlocuit cu un altul, din diferite motive, asigurarea rămâne valabilă în continuare, deci răspunderea si obligațiile celor două părți nu sunt limitate de timp.

Exemplul cel mai frecvent de asigurare obligatorie pentru persoane fizice este asigurarea de Răspundere civilă obligatorie (RCA) — pentru autoturisme. Aceasta este o asigurare obligatorie prin lege pentru toți posesorii de autovehicule, care acoperă orice daune provocate terților în urma unor accidente de circulație (daune materiale sau vătămări corporale).

Prima pentru RCA are o valoare fixă, în funcție de tipul autovehiculului, este stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si este valabilă pentru toți asigurătorii.

Asigurările facultative apar în baza contractului de asigurare dintre asigurător si asigurat, încheierea asigurării facultative depinde de voința asiguraților, care sunt singurii care pot decide în legătură cu contractarea asigurării.

Asigurările facultative se încheie pentru riscurile necuprinse în asigurările obligatorii sau chiar pentru completarea asigurărilor obligatorii în scopul de a primi o despăgubire sau o sumă asigurată mai mare.

Ce este caracteristic unei asigurări facultative?

Iată câteva trăsături specifice:

• se încheie numai în baza acordului de voință al părților, prin contractul de asigurare.

cuprind doar o parte din bunurile aflate în posesia persoanelor;

suma asigurată nu este stabilită de norme, ci la propunerea asiguratului, iar limita sa maximă ține cont de valoarea reală a bunului la momentul încheierii asigurării;

sunt mobile, pentru că oferă condiții de stabilire a asigurării în funcție de interesele si posibilitățile materiale ale asiguratului;

permit completarea asigurărilor obligatorii;

sunt valabile numai pentru o anumită perioadă de timp, stabilită clar în contractul de asigurare; la expirarea duratei de asigurare, răspunderea asigurătorului încetează, indiferent dacă în această perioadă s-a produs sau nu riscul asigurat;

intră în vigoare numai după îndeplinirea tuturor condițiilor stabilite în contractul de asigurare;

întârzierea plății primelor de asigurare poate duce la rezilierea contractului de asigurare;

dacă apar pagube înaintea plății primei de asigurare sau după trecerea termenului pentru achitarea primei, asigurătorul nu plătește despăgubirea.

5.3. Produse de asigurari oferite de societatile de asigurari

Averea familiei, viața, sănătatea, studiile copiilor, călătoriile sunt tot atâtea bunuri pe care familiile doresc să le protejeze împotriva unor evenimente imprevizibile. Este o cheltuială necesară! Costurile unei asigurări sunt incomparabil mai mici decât sumele primite ca despăgubiri în cazul producerii unui eveniment asigurat.

Scopul principal al activității societăților de asigurare este reducerea sau eliminarea riscurilor la care orice persoană fizică este expusă în activitatea cotidiană.

Asigurări pentru clădiri si bunuri

Se pot asigura locuințe aparținând persoanelor fizice (caser vile, apartamente, anexe) precum si toate bunurile aflate în acestea.

În legătură cu locuințele persoanelor fizice, riscurile asigurate diferă de la o companie la alta. Între riscurile ce pot fi asigurate se regăsesc: incendiu, explozie, cutremur, inundație, viscol, furtună, alte fenomene atmosferice, avarii la instalațiile de apă, vandalism, furt.

Vă prezentăm alăturat un exemplu de asigurare de clădire si bunuri.

Este un exemplu foarte general privind la unul dintre cele mai simple si sumare formulare de completat. Uneori, astfel de formulare necesită răspunsuri detaliate si pot fi foarte complicate. IMPORTANT! Citiți cu atenție si ceea ce este scris cu litere foarte mici. Nu este ușor, uneori este chiar obositor, dar în timp veți constata că este foarte util.

Asigurările auto facultative sunt dintre cele mai răspândite tipuri de asigurări facultative din România.

Care sunt caracteristicile unei astfel de asigurări?

Am selectat caracteristicile cele mai generale si le vom prezenta sumar. Amintiți-vă sfatul de la asigurările pentru clădiri si bunuri. Sunt valabile pentru orice contract de asigurare.

NU UITAȚI! Citiți totul, mai ales ceea ce este scris foarte mic!

Este bine să cunoaștem aceste trăsături tocmai pentru că este foarte probabil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să recurgeți la o astfel de asigurare. lată câteva dintre acestea:

OBIECTUL ASIGURĂRII: Autovehicule

RISCURI ASIGURATE

RISCURI DE BAZĂ:

Asigurătorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate asiguratului pentru:

a. pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderea unor corpuri pe autovehicul;

b. furtul autovehiculului sau al unor părți componente ori piese ale acestuia;

c. pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, diverse distrugeri, ca urmare a incendiului;

d. pagubele produse autovehiculului de inundații, furtună, uragan, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren.

RISCURI EXTINSE:

a. polița de asigurare acoperă si cazurile în care autovehiculul este condus de către altă persoană decât asiguratul;

b. polița de asigurare se extinde în afara teritoriului României.

SUMELE ASIGURATE

Autovehiculele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii sau reînnoirii asigurării. Prin valoarea reaiă a autovehiculului se înțelege valoarea de comercializare din nou la data asigurării

Riscurile ne amenință existența, a noastră si a famiiiei, la tot pasul si în orice moment.

Am ales pentru exemplificare câteva dintre planurile de asigurare, care există ca produse oferite de piața asigurărilor.

Asigurare de viață pe termen limitat care acoperă doar riscul de deces, iar primele plătite sunt mici în raport cu suma asigurată. Aceasta se utilizează pentru copii fără venituri sau pentru părinti cu venituri mici, al căror susținător financiar dorește să îi știe în siguranță sau pentru situația în care s-a angajat un credit pe termen lung.

Asigurare de viață pe termen nelimitat cu acumulare de fonduri sau o asigurare mixtă de viață care în caz de deces asigură protecția celor dragi, dar garantează și o sumă la supraviețuire, pentru situațiile în care se dorește acumularea unui fond, lăsarea unei moșteniri.

Asigurare tip rentă de studii prin care copiilor le poate fi asigurată suma necesară pentru a-și continua studiile după 18 ani sau un sprijin financiar pentru a-si porni propria afacere. Această asigurare se face atunci când părinții vor să asigure copiilor lor un start în viață.

Planuri de asigurare pentru pensii. Acestea sunt o alternativă la pensia de stat, care îi propune asiguratului menținerea standardului de viața cu care s-a obișnuit.

Pentru cei care călătoresc frecvent există asigurare de călătorii, care oferă temporar, protecție suplimentară. Prin polița de asigurare medicală pentru călătorii în străinătate se acoperă cheltuielile făcute ca urmare a unei îmbolnăviri sau a unui accident apărut in timpul călătoriei. Este obligatorie pentru călătoriile în UE, SUA si alte state si este mai mult decât recomandabilă.

Bibliografie

1.www.agricolbeclean.ro

2 .https://ro.scribd.com

3. www.socio-umane.ct-asachi.ro

4. www.bugetulfamiliei.ro

5. https://ro.wikipedia.org

6. www.didactic.ro

7. https://socioumanedb.wordpress.com

8. http://documents.tips/documents/economie-aplicata.html

9. https://www.yumpu.com/ro/document/view/15516415/economie-aplicata/3