1. LECTURA – PRIORITATE ÎN VIAȚA ELEVULUI Aspecte generale ale lecturii. Principalul scop al lecturii este educarea elevilor, pentru o cultură… [620614]

CAPITOLUL 1
1. LECTURA – PRIORITATE ÎN VIAȚA ELEVULUI

Aspecte generale ale lecturii.
Principalul scop al lecturii este educarea elevilor, pentru o cultură comunicațională
și pentru a fi capabili să comunice, să înteleagă lumea și să -și exprime găndurile, sentimentele și
stările. „Lectura este o activitate intelectuală complexă care antrene ază procese psihice diverse
precum: procesele cunoașterii (senzația, percepția, reprezentarea, memoria, gândirea, imaginația,
limbajul, observația și spiritul de observație), procese afective și motivaționale (sentimente,
pasiuni, interese, convingeri, ide aluri, concepția despre lume și viață, nivelul de aspirație) și
procese volitive (voința și atenția)” (Anca, Sîrghie, Lectura și studiul , p. 12). Plecând de la acest
citat , ne putem da seama câte efecte poate produce lectura și că l ectura urmărește formarea unor
cititori activi .
În zilele noastre, se vorbește despre faptul că sunt tot mai mulți analfabeți în
România și nu numai. S -a dovedit că există adulți care nu se descurcă să citească nici măcar
eticheta unui aliment sau prosp ectul de la medicamente. Pentru rezolvarea acestor probleme de
viață, necesită timp îndelungat. Există o varietate de instrumente de învățare, cum ar fi: cărțile,
revistele, mass -media și internetul. Putem spune că trăim într -o epocă unde avem acces la toa te
informațiile, iar o persoană dacă este interesat, se poate educa la orice vârstă și în orice domeniu
dorește, dacă știe cum să citească.
Există o varitate de studii care se ocupă cu citirea/lectura, cum ar fi OECD/PISA. La
această te stare, România a acumulat 438 de puncte și ne plasează pe locul 50 din 65. La testul
Citire/Lectură, din totalul elevilor din România, 37,3% au obținut rezultate slabe. OECD susține
că: „Îngrijorător este faptul că 73% dintre elevii români chestionați au răspuns: Mă simt singur
la școală. În ceea ce privește elevii care spun că sunt fericiți la școală, și aici România se află pe
ultimele locuri, sub media OECD.” (OECD – Organizația pentru Cooperare Economică și
Dezvoltare, Evaluare Internațională A Elevilo r – PISA) . Acest studiu ne mai arată că elevii
români sunt cel mai puțin motivați, față de ceilalți elevi care au luat parte la cercetare.

Din păcate, mulți elevi când aud de cărți sau de lectură, se gândesc la școală și văd
cititul ca pe o obligație sau o necesitate a școlii. Din această cauză, majoritatea elevilor nu citesc
nicio carte în vacanțe , cu exepția câtorva elevi silitori care citesc bibliografia obligatorie. În ziua
de azi, auzim tot mai mulți tineri care se laudă că nu au ci tit o carte în viața lor și cărora le este
greu să vadă cititul parte din viața lor.
Motivația lecturii
Un studiu realizat de Mediafax arată că românii alocă doar 13 minute pe zi cititului,
iar acest timp dedicat lecturii, scade odată cu vârsta. În ziua de azi, ne credem înțelepți dar fără a
citii o carte, iar deși părinții ar trebui sa f ie un model pentru copii, ei lasă lectura în grija școlii,
care trebuie să trezească interesul pentru carte. „Și cum am putea apropia elevul de lectură atâta
vreme cât e o resimțire ca pe o covârșitoare obligație școlară de a înghiți pagini întregi, ca pe o
amenințare a timpului său liber? Sau dacă după debutul lecturii resimte acut faptul că paginile
citite nu -l reprezintă, nu -l atrag?” (Dorina,Bratu. Dincolo de canonul școlar, Cluj, 2006, p. 48).
Acest citate ne ridică multe semne de întrebare în legătur ă cu motivarea elevilor de a citii. Cum
am putea să forțăm elevii să citească ceva ce noi am considera că trebuie să citească la vârsta lor?
Acestea sunt câteva întrebări adresate de profesori de limba și literature română. Profesorilor le
este greu să cri tice elevii pentru că nu citesc, atâta timp cât nici adulții în ziua de azi nu mai
acordă importanță lecturii. Mircea Cărtărescu afirma că: „Astăzi cultura este concurată puternic,
de valul distrugător de cultură popular, cultura străzii, a divertismentulu i, a modei, a publicității,
care a creat în jurul nostru un mediu pur și simplu neprielnic lecturii” (Mircea Cărtărescu, Pururi
tânăr înfășurat în pixeli , p. 278), adică în perioada comunistă se citea mai mult, deoarece nu erau
atătea mijloce de petrecere a timpului liber, față de vremurile de acum, unde există foarte multe
tentații.
Motivația, în general, reprezintă cauza pentru care oamenii sau elevii acționează și
gândesc la ceea ce fac. Motivația lecturii se bazează pe interesele fie cărui elev, deoarece încă de
la o vârstă fragedă, elevii pot manifesta dorința de a ști sau a cunoaște cât mai multe lucruri noi
despre plante, animale, fenomene ale naturii, istorie, geografie etc. Motivația este legată și de
necesitatea omului de a se au todepăși, de a avea o cultură general cât mai bogată, de a ști mai
mult, dar și de a face față obligațiilor școlare sau sociale.

Pentru a introduce lectura în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne stabilim un
program zilnic, alcătuit din tabieturi, iar lectura să fie unul dintre ele. La început pentru elev este
greu, deoarece, în unele cazuri, copiii nu își văd părinții citind sau să se relaxeze prin citit, iar din
această cauză ei văd lectura ca pe o obligație școlară, nu o modalitat e de relaxare sau de a te
simți bine. Despre acest program trebuie vorbit tot mai des elevilor. Să încerce să înlocuiască
televizorul cu o carte bună sau să citească în aer liber alături de un ceai. Profesorul trebuie să îi
facă pe elevi să înteleagă câte avantaje apar atunci când citești. O să enumerăm câteva exemple
de motive să citești:
-Cititul este o modalitate de relaxare, te face să te simți bine și uneori este amuzant;
-Cititul este gratis, puteți găsi cărți ieftine, puteți să faceți abonam ent la o bibliotecă ca să aveți
acees la cărți gratis sau mai există biblioteci online;
-Lectura îți dezvoltă creativitatea și este și un exercițiu de autodisciplină, care înseamnă că,
câteva minute în care citim, ne concentrăm pe un singur lucru;
-Cărțile te ajută șă călătorești în toată lumea. Cititul te ajută să înveți lucruri noi despre orice
colțișor al lumii și să vizitezi vitual ce țară dorești;
-Cititul nu ne spală creierii ca rețelele sociale sau televizor, ci este un proces mental activ, care
poate crește flexibilitatea creierului. Este demonstrat că persoanele care citesc își schimbă
constant creierul;
– Cărțile pe care le alegeți să le citiți vă poate influența personalitatea sau chiar să vă schimbe
viața;
-Cititul îți îmbogățește limbajul, ca te te ajută să comunici mai bine și să îți exprimi gândurile;
-Dacă citiți, sunteți mai frumoși sufletește, mai buni, mai oameni.
Lectura diferențiată
Lectura este diferențiată în funcție de tipul cărții. Criteriile după care se clasifică
cărțiile trebuiesc cunoscute de către toate persoanele. În primul rând, cititul este o artă, iar primul

avantaj al lecturii este cunoștința de a deosebi o carte care trebuie citită și o carte care nu este
făcută pentru a nu fi citită . Există câte o artă a cititului pentru fiecare gen de operă.
Cărțile știintifice sunt instrumente de lucru pentru extragerea a cât mai multe
informații. Se vor lua notițe și se va sublinia informația dorită. Este important ca elevii sa u nu
numai, să știe cum să sublinieze. Dacă vor sublinia totul, nu vor găsi informația dorită, astfel
trebuie subliniat doar cuvintele cheie sau dacă este important întreg paragraful, se va trasa o linie
verticală pe margine.
Cărțile de idei presupun arta de a confrunta mereu. Aceste cărți se citesc întorcând
foile de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga , adică se revine mereu asupra celor citate,
dar și continuând lectura.
Cărțile care se adresează sufletului uman trebuiesc citite mai puțin încet, dar nu
foarte repede, fiind necesară reflexia sau discuția. Autorul încearcă să ne transmită cu ajutorul
personajelor create, stări sufletești negative sau pozitive. Lectura în gener al este alcătuită din ce
cunoaștem și din ce aflăm. Ficțiunea este o parte din noi, care cu ajutorul autorului devine un
persona, iar cu ajutorul lecturii putem să fim capabili de analiză autopsihologică.
Poeții. Pentru a înțelege gândi rea lor, trebuie citiți mai întâi în șoaptă, apoi pentru ca
urechea să prindă ritmul trebuie citit cu voce tare.
Scriitorii ermetici sunt numiți autori dificili, adică nu ii putem înțelege de la prima
lectură și poate chiar nici din a d oua. Uneori este nevoie să înlocuim anumiți termini impropii cu
termenii corecți. Este ca o traducere a unui limbaj cifrat , de aceea este nevoie de o lectură atentă,
fiindcă doar așa putem înțelege ceea ce autorul a vrut să spună.
Autor ii mediocrii sunt autori slabi, dar se spune că este bine să citești din când în
când și autori mai slabi cu condiția să sți să te descurci și să faci diferența. Cărțile slabe ne pot
forma gustul, dar cu condiția să citiți și lucruri bune intr -o propoziție .
Recitatul are ca scop întelegerea mai bine. Dacă recitim un parafrag, o pagină sau
chiar întreaga carte, de cele mai multe ori avem impresia că am făcut o nouă descoperire.
Întotdeauna întelegi mai bine un scriitor când il recitești. Recitatul te ajută să guști amănuntele.

Lectura publicistică este lectura ziarelor care presupune citirea unor informații
politice, sociale și culturale. De multe ori, titlu rile stârnesc curiozitate, iar de cele mai multe ori
conținutul este lipsit de substanță. Un cititor care lecturează des ziarul, poate rec unoaște
materialele de calitate. Există publicații pe care le parcurgem integral și publicații din care citim
doar inf ormația care ne interesează pentru activitatea noastră.
Tipuri de lectură
În lectură, există doua modalități de abordare a unui text:
1. Lectura hipologografică sau lectura orală. Această modalitate presupune o mecan ică auditivă
și este caracterizată prin identificarea literelor, silabelor, apoi cuvintelor. La această pratică,
avansarea este anevoioasă și lentă.
2. Lectura hiperlogografică sau lectura silențioasă. Această practică se bazează pe identificarea
simultană a mai multor cuvinte și prin acest mod lectura devine silențioasă și capătă
funcționalitate . Prin această metodă cititorul este capabil să poarte un dialog interior cu sine
însuși dar și cu autorul. Se spune că toți începem prin descifrare, dar doar unii ajung să o
depășească, iar ceilalți rămân la citirea hipologografică.
În literatura de specialitate au fost identificate mai multe tipuri de lectură , cum ar fi:
a) Lectura în afara clasei;
b) Lectura suplimentară;
c) Lectura particular ă;
d) Lectura creativă.
Lectura particulară reprezintă lectura în afara orelor de clasă, a unor cărți, reviste
sau publicații periodice alese de ei. Profesorii îi pot îndruma prin recomandări spre lectura
operelor literare sau științifice adecvate vârstei, care contribuie la educarea lor profesion ală și
morală și le îmbogățesc cunoștințele. Lectura particulară este importantă pentru educarea și
dezvoltarea personalității. Cadrul didactic trebuie să găsească modalități de încurajare și să
aprecieze lectura particulară a fiecărui elev cu care lucreaz ă. Există o varietate de cărți instructiv –

educative, înspre care profesorul trebuie să -și îndrume în permanentă elevul, acestea sunt:
povestire, basm, schiță, roman sau nuvelă, legende, poezii, fabule, romane științifico -fantastice
sau literatură de inform are. Vocația este rodul unei lecturi particulare.
Lectura suplimentară . Acest tip de lectură este recomandată de că tre un cadru
didactic și presupune parcurgerea unei bibliografii pentru completarea textelor din manual, cu
scopul de a îmbogății conținutul lecți ilor predate. Pentru o bună pregătire școlară, elevii trebuie
să parcurgă numeroase lucrări, în afara manualului, ca lectură complementră în procesul
instructiv -educativ. Pe lângă biblio grafia cerută de cadrul didactic, elevii cit esc din curiozitate
sau din plăcere, cărți sau reviste din variate domenii de activitate.
„Prin lectură elevii sunt stimulați să -și educe capacitatea de a surprinde, de a
descoperii conținuturi și forme ale realității, exprimate într -o multitudine de modalități de
expresie, de a le asocia cu altele, ceea ce le permite să -și extindă, astfel, aria cunoașterii.
Pătrunzând în varietatea textelor, școlarii vor parcurge modalități specifice de cunoaștere, de la
concret la abstract, de la intu iție la reprezentare și creație, ajungând în posesia unor multiple
instrumente și tehnici utile satisfacerii dorinței lor de a descoperi mediul înconjurător” (Partenie
Ancuța, Modalități de s timulare a lecturii la elevi , p. 56). Astfel, după cum ne spune și acest
citat, lectura cultivă interesul pentru cunoaștere și ne dezvoltă capacitatea de înțelegere a
multiplelor semnificații ale realității. Dacă înțelegem literatura, înseamnă că avem puterea să
raportăm trăirile și impresiile autorului la propria noastră viață.
În multe școli din străinătate, se practică cursuri de lectură intensivă și extinsă ,
pentru toate tipurile de învățământ (primar, gimnazial, preuniversitar, universitar):
Citirea intensivă . Brown ne explică faptul că „lectura intensivă se apleacă asupra formelor
gramaticale, asupra elementelor de discurs, precum și la alte detalii de structură, pentru a înțelege
sensul literal, implicațiile și relații retorice” (Brown Douglas, Teaching by p rinciples: an
interactive approach to language pedagogy , p. 34), adică putem asemăna lectura intensivă cu
opțiunea „zoom”, deoarece acest tip de citire se folosește atunci când un elev citește tot același
autor, sau citește mai multe texte despre același s ubiect. Acest lucru poate avea o influență
pozitivă , pentru că elevul repetând de mai multe ori același conținut, are oportunitatea de a
înțelege semnificațiile textului mult mai bine. Această lectură este folosită în general pe texte

scurte, pentru a extr age informații specifice, iar elevii trebuie să înțeleagă fiecare cuvânt, număr
sau fapt. Lectura intensivă are atât avantaje, cât și dezavantaje. Avantajele cititului intensiv sunt:
ajută la îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii noi și verifica rea gradului de înțelegere
a fiecărui copil în parte. Dezavantajele cititului intensiv sunt următoarele: este posibil ca textul să
nu-l intereseze pe cititor, pentru că a fost ales de cadrul didactic, actul de citit este limitat din
cauza textelor scurte, elevii pot vedea acest tip de lectură ca pe o obligație și nu de plăcere, din
cauza textelor impuse de către profesor.
Citirea extinsă . Lectura extinsă are ca scop citirea unor cantități mari de texte din interes sau din
plăcere. Obiectivul fundamental al lecturii extinse este de a construi plăcerea de a citi și se face
pentru înțelegerea ideilor principale, nu pentru a aprofunda anumite detalii specifice. Cadrul
didactic doar recomandă bibliografie, iar elevii sunt liberi să aleagă. Deobicei, lucrările sun t
alese sub capacitatea de citire a fiecărui elev, ele sunt la un nivel mai scăzut decât cele alese
pentru citirea intensivă . Prin cititul extinsiv, elevii pot să dezvolte un program zilnic alocat
cititului în anumite momente ale zile: seara înainte de cul care, dimineața, după terminarea orelor)
și câștigă multă încredere în lectură.

2. LECTURA ÎN CICLUL PRIMAR

Educarea limbajului