1. Introducere/Alergerea temei ………………………….. ………………………….. …………………………. 2 2. Generalități… [610962]

1
Contents
1. Introducere/Alergerea temei ………………………….. ………………………….. …………………………. 2
2. Generalități privind substanțele interzise ………………………….. ………………………….. ……….. 4
2.1 Motivarea apelării la substanțele interzise ………………………….. ………………………….. … 4
2.1.1 Folosirea pentru tratarea unei afecțiuni ………………………….. ………………………….. 4
2.1.2 Folosirea în scop recreațional ………………………….. ………………………….. …………… 5
2.1.3 Folosirea în scopul îmbunătățirii performanțelor sportive ………………………….. … 7

2
1. Introducere/Alergerea temei
Din cele mai vechi timpuri, poate chiar dinaintea apariției primelor civilizații, omul simțit
nevoia de a -și umple timpul cu alte activități, care sa îl scoată din sfera rutinei, a cotidianului.
Dincolo de activitățile zilnice, fizice sau intelectuale, dincolo de familie sau de spiritualitate, a
existat întotdeauna natura competitivă a omului. La înce put aceasta se putea traduce printr -o
întrecere spontană de tipul „cine ajunge mai repede intr -un anume loc”, „cine aruncă mai
departe o piatră” sau „cine poate căra mai mult în spate”. Edificator în acest sens poate fi
jocul copiilor, caracterizat prin spontaneitate, reguli stabilite ad -hoc și o nevoie imperioasă de
a stabili „cine este cel mai bun?”.
De la toate acestea, s -a ajuns în zilele noastre la ceea ce numim astăzi la modul general
sport. Acesta a devenit mult mai mult decât o simplă întrecere în care în mod tradițional se
stabilește un învingător. A devenit o industrie, care generează ceva probabil mai important, în
zilele noastre, decât măreția și gloria de care se bucură învingătorul: profitul material. De pe
urma unei întreceri nu au de câștigat numai sportivii, dimpotrivă. În spatele oricărui atlet
modern există o întregă echipă responsabilă intr -o anumită măsură de succesul său. În spate le
oricărei competiții există o rganizatori, sponsori și nu în cele din urmă, suporterii; căci ce ar
putea fi sportivii fără suporteri și viceversa?
Odată cu beneficiile aduse de calitatea de învingător, modalitățile prin care se p oate
ajunge în acest punct au îmbrăcat diverse forme. De la o dedicare totală pentru viața de
sportiv, plină de trudă și de sacrificii, s -a ajuns la profitarea de progresul științific din
domeniul medical și farmaceutic. Acest fenomen poartă numele de dopa j, în care sportivii
recurg la diverse substanțe sau tehnici, care inițial au alte meniri, pentru a -și putea depăși
anumite limite, în goana de a deveni cel mai bun sau poate doar pentru profitul de pe urma
reușitelor.
Progresul științific a venit cu un ră spuns pentru acest fenomen, numit anti -doping. În
esență, anti -dopingul dorește sî scoată la iveală neregulile în ceea ce privește corectitudinea
desfășurării unei competiții; căci nu poate fi considerată corectă o întrecere în care un
participant vine cu ceva în plus față de ce l -a înzestrat natura. Până la urmă, se pierde menirea
primordială a întrecerii în sine.
Consider, dincolo de reglementările în vigoare stabilite de diferitele organisme
responsabile de contracararea fenomenului de dopaj, că orice su bstanță ce ajută în mod clar
îmbunătățirea performanțelor fizice si psihice în contextul unei întreceri sportive , trebuie
considerată substanță interzisă. Ca viitor farmacist, sunt conștient că folosirea acestor

3
substanțe prezintă un revers al medaliei. Ca în cazul administrării oricărui medicament, există
un raport beneficiu -risc și în acest caz, doar că de altă natură. Din păcate, în acest domeniu,
riscul punerii sănătății în perciol pe termen lung nu este suficient cântărit sau luat în seamă,
sau poate m ult mai grav de atât, este ales a fi ignorat. Fiind singurul specialist în domeniul
medicamentului, farmacistul poate juca un rol important în contracararea acestui stigmat din
lumea sportului.

4
2. Generalități privind substanțele interzise
În acest capitol se va discuta despre substanțele interzise în sine, motivele recurgerii la
folosirea lor, prevederi legislative la nivel global și la noi în țară, alte curiozități.
2.1 Motivarea apelării la substanțele interzise
Motivele pentru care sportivii profesionițti ap elează la folosirea substanțelor catalogate
drept interzise în lumea sportului pot fi împărțite în 3 categorii cuprinzătoare:
– folosirea pentru tratarea unei afecțiuni
– folosirea în scop recreațional, obținerea lor putând fi atât legală, cât și ilegală
– folosirea în scopul îmbunătățirii performanțelor sportive
În cadrul fiecăreia dintre aceste categorii sunt prezente substanțe ce alcătuiesc lista de
substanțe interzise a W.A.D.A. ( World Anti -Doping Agency). Atât folosirea în mod
deliberat, cât și folosi rea în necunoștință de cauză a unor substanțe incluse pe lista de
substanțe interzise, atrag repercusiuni pentru sportivul în cauză. Dacă este nevoie vreodată de
folosirea unui medicament, cade de datoria oricărui sportiv de a se informa în mod
corespunzăt or asupra legislației în vigoare. (Mottram & Chester, 2018)
2.1.1 Folosirea pentru tratarea unei afecțiuni
Un sportiv nu este mai protejat de îmbolnăviri decât alte categorii de persoane. Așadar, la
un moment dat va apela la medicam ente pentru tratarea unor afecțiuni mai mult sau mai puțin
serioase. Un exemplu tipic îl reprezintă infecțiile fungice sau bacteriene de la nivelul căilor
respiratorii superioare, ce se pot trata cu antifungice sau antibiotice. Aceste categorii de
substanț e nu sunt supuse restricțiilor și nici nu ii vor afecta capacitatea de a concura . Totuși,
există și afecțiuni minore, precum răceala, evenimente gastro -intestinale, febra fânului, pentru
care există o gamă largă de substanțe folosite în tratament, dar care sunt restricționate;
totodată, unele dintre aceste substanțe pot fi eliberate fără prescripție medicală. Sportivii
trebuie să verifice prospectele, pentru a vedea dacă substanțe precum efedrina, pseudoefedrina
sau catina, sunt prezente ca substanțe active .
Un alt exemplu de afecțiuni care apar, cu predilecție la sportivi, sunt afecținile de la nivelul
aparatului musco -scheletal, denumite în mod uzual accidentări. În aceste afecțiuni sunt
afectați mușchii, ligamentele sau tendoanele. Pentru a -și putea desfă șura în continuare
activitățile fizice, sportivii apelează la medicamente din categoria analgezicelor și

5
antiinflamatoarelor. Și aici există substanțe considerate interzise, ce fac parte din clasa
analgezicelor narcotice sau morfinomimetice și din clasa antiinflamatoarelor steroidiene,
precum glucocorticoizi.
Este în interesul sportivului să ceară sfatul unui medic specializat ș i cu expertiză în acest
domeniu, pentru a putea beneficia de un tratament optim și pentru a evita riscul luării unei
substanțe interzise. Există cazuri când o afecțiune necesită folosirea unei substanțe supuse
restricțiilor, iar medicul trebuie să obțină o scutire pentru folosirea terapeutică , pentru a evita
o epistare pozitivă in cazul unui control anti -doping. Motivele pentru care se poate solicita o
astfel de scutire sunt:
– sportivul poate avea probleme grave de sănătate dacă nu este tratat cu substanța
respectivă
– folosirea în scop terapentic a substanței nu va duce la o imbunătățire semnificativă a
performanțelor
– nu există alternative pentru a putea evita substanța interzisă
– necesitatea folosirii substanței nu se datorează unei fo losiri anterioare , fără a fi avu t
scutirea pentru folosirea terapeutică
Aceste scutiri sunt acordate de către Federațiile Internaționale sau de către Agențiile
Naționale Anti -Doping, iar cererile sunt analizate de către Comitetul pentru Scutiri pentru
Folosirea Terapeutică . (Fitch, 2012)
2.1.2 Folosirea în scop recreațional
Folosirea în scopuri recreaționale sau sociale a diferitelor substanțe, unele putând fi
considerate în mod generic „droguri”, reprezintă o practică des întâlnită în diferite cultur i, de-
a lungul secolelor. Exemple edificatoare în acest sens pot fi considerate cafeina, nicotina,
alcoolul sau în unele părți ale globului, canabinoidele. Acestea sunt considerate substanțe
tolerate din punct de vedere social. Mai puțin tolerate sunt anal gezicele precum heroina sau
morfina și stimulantele precum cocaina. Multe dintre substanțele prezentate pot afecta într -o
anumită măsură performanțele sportivilor, așadar sunt supuse reglementărilor internaționale.
Amfetaminele sunt substanțe folosite în m od uzual pentru efectul lor stimulant, inducând o
stare de alertă și energie. Totuși, pot afecta raționamentul și capacitatea individului de a se
concentra, iar la o utilizare îndelungată se ajunge la depresie și anxietate. De asemenea,
prezintă un risc cr escut de dependență , la un consum regulat. (Knopp, et al., 1997)
Cocaina reprezintă un stimulant puternic, care de obicei se adminitrează prin prizare, dar
există și alte forme precum fumarea unei forme cristaline a acesteia, d ucând la creșterea

6
absorbției și implicit a efectului. Spectrul de reacții adverse ale cocainei este vast. Poate duce
la inhibarea glicogenolizei, psihoze de tip paranoid, convulsii, hipertensiune arterială,
toxicitate asupra miocardului. Aceasta din urmă poate duce la rândul ei la ischemii, aritmii
sau chiar moarte subită, mai ales după efectuarea unei activități fizice intense. (Eichner, 1993)
Cafeina reprezintă probabil cea mai folosită substanță în mod recreațional la nivel global,
fiind prezentă în multe dintre băuturile consumate zilnic de către oameni. Până în 2004 a fost
inlcusă pe lista substanțelor interzise. Totuși, în prezent, este inclusă pe lista substanțelor atent
monitorizate de către W.A.D.A. (https://www.wada -ama.org/en/resources/science –
medicine/monitoring -program ).
Narcoticele sunt substanțe potente cu efect țintit asupra sistemului nervos central.
Descoperirea receptorilor opiozi a dus la înțelegere mai buna a mecanismelor de acțiune a
morfinei, heroinei sau a altor substanțe din aceeași clasă. Acestea „mimează” acțiunea unor
opioide endogene, denumite endorfine și enkefaline. Aceste narcotice sunt recunoscute pentru
capacit atea lor de a da toleranță și dependență consumatorului.
Alcoolul, deși poate fi considerat ca făcând parte din sfera banalității, poate afecta intr -o
anumită măsură performanțele sportive. Unele evenimente de natură sportivă au loc în medii
în care alcool ul este dispobil, în limitele vâstei legale, atât spectatorilor, cât și sportivilor.
Acesta poate duce la o dezinhibare generală, dar și la afectarea judecății și a reflexelor. În
unele sporturi a fost înterzis până în anul 2018.
Canabinoidele sunt folosi te în principal pentru efectul euforizant, care este însoțit de cele
mai multe ori de distorsionarea percepției asupra timpului și spațiului. Deși este putin probabil
ca consumul de marijuana să fie folosit pentru îmbunătățirea performanțelor fizice, s -a
constatat că este folosită în mod curent de către sportivi în scop recreațional. Canabinoidele
sunt incluse pe lista substanțelor interzise a W.A.D.A., în toate sporturile.

Figura 1 : Substanțe incluse pe lista de substațe interzise și numărul de depistări pozitive în anul 201 5

7
2.1.3 Folosirea în scopul îmbunătățirii performanțelor sportive
În zilele noastre, unui atlet nu îi mai sunt de ajuns doar abilitățile sale înnăscute și
determinare a de a se antrena. Mai mulți factori îi pot influența cariera sportivă:
– antrenori
– sponsori
– resursele financiare și echipamentul
– nutriționiști
– psihologi
– fizioterapeuți
– medici.
Mulți sportivi pot ajunge la performanțe extraordinare, și cu toate acestea pot fi urmăriți de
gândul că nu și -au atins scopul sau potențialul maxim. Acești sportivi, alături de cei care caută
o scurtătură către succes, ajung să apeleze la mijloace farmacologice pentru îmbunătățirea
performanțelor lor. Cultul acesta date ază de peste două mii de ani, din Grecia Antică.
Efectele de îmbunătățire a performanțelor se pot clasifica (Barosso, et al., 2008) :
– efecte ergogenice (creșterea forței, producție crescută de energie, viteză mai mare de
recuperare)
– potențialul anabolic (sinteză proteică crescută)
– proprietăți stimulante (creșterea atenției, scăderea anxietății).
Substanțele folosite în încercarea de a obține rezultate îmbunătățite se pot clasifica în două
categorii cuprinzătoare: supliment ele legale și substanțele obținute în mod ilegal. Majoritatea
sportivilor, indiferent de nivelul de performanță țintit, obișnuiesc să folosească diferite
suplimente. Un studiu condus de Backhouse et al. (2013) sugerează faptul că sportivii ce
consumă supli mente alimentare sunt de 3,5 ori mai predispuși către dopaj, decât cei ce nu
optează pentru acestea. Un alt studiu al Geyer et al. (2004) arată că au fost depistate anumite
substanțe interzise în componența unor suplimente alimentare, acestea nefiind decla rate de
către producători. Din 634 de produse, din 13 țări, 14.8% conțineau steroizi anabolizanți
androgenici. Alte studii confirmă prezența acestor steorizi în circa 10 -15% dintre suplimentele
alimentare ( (Krug, et al., 2014) ; (Outram & Stewart, 2015) ).

8
3. Bibliography
Anon., fără an WADA Monitoring List. [Interactiv]
Available at: (https://www.wada -ama.org/en/resources/science -medicine/monitoring –
program)
Backhouse, S. H., Whitaker, L. & Petróczi, A., 2013. Gateway to doping? Supplement use in
the context of preferred competitive situations, doping, attitude, beliefs and norms.
Scandinavian Journal of Medical Science in Sports, Volumul 23, p. 244 –252.
Barosso, O., Mazzoni, I. & Rabin, O., 2008. Hormone abuse in sports: the antidoping
perspective. Asian Journal of Andrology, Volumul 10, p. 391 –402.
Eichner, E. R., 1993. Ergolytic drugs in medicine and sports. American Journal of Medicine,
Volumul 94, p. 205 –211.
Fitch, K., 2012. Proscribed drugs at the Olympic Games: Permitted use and misuse (doping)
by athletes. Clinical Medicine, Volumul 12, p. 257 –260.
Geyer, H. și alții, 2004. Analysis of non -hormonal nutritional supplements for anabolic –
androgenic steroids: Results of an inte rnational study. International Journal of Sports
Medicine, Volumul 25, p. 24 –129.
Knopp, W. D., Wang, T. W. & Bach, B. R., 1997. Ergogenic drugs in sports. Clinics in Sports
Medicine, Volumul 16, p. 375 –392.
Krug, O. și alții, 2014. Identification of black market products and potential d oping agents in
Germany 2010 –2013. European Journal of Clinical Pharmacology, Volumul 70, p. 1303 –
1311.
Mottram, D. R. & Chester, N., 2018. Drugs in Sport. 7th ed. Abingdon: Routledge.
Outram, S. & Stewart, B., 2015. Doping through supplement use: A review of the available
empirical data. International Journal of Sport Nutrition and Exercise Metabolism, Volumul
25, p. 54 –59.