1 Introducere În preambulul unui curs de raționament logic, profesorul coordonator1 atrăgea atenția viitorilor studenți , ce urmau sa aplice la… [607918]

1 Introducere

În preambulul unui curs de raționament logic, profesorul coordonator1 atrăgea atenția
viitorilor studenți , ce urmau sa aplice la facultățile de drept din țară , faptul că un stat poate
funcționa într -un mod unitar și armonios doar atunci când însăși justiția operează într -un mod
unitar și armonios. Deși cuvintele dânsului dă inuiesc de ceva ani, realitatea europea nă și
îndeosebi cea românească ne reconfirmă faptul că doar justiția poate re echilibra parcusul unei
națiuni din punct ul de vedere al economiei și al progresului social , în mod implicit. Iar când
aducem în discuție ec onomia și progresul social în mod logic trebuie să aruncăm privirea înspre
factorul ce stă drept nucleu pentru cele două concepte, și anume factorul pecuniar, financiar.
Putem asftel conclude, din analiza de mai sus, faptul că finanțele personale și statale
conturează parcursul individului în societate. Acest parcurs este deseori influențabil de legile
aplicabile în domeniul fiscal, întrucât este imperios necesar, pentru a avea un parcurs licit,să fim
raliați normelor impuse de această ramură a drept ului public.
Comportamentul contrar normelor fiscale prinde des forma unor conduite ilicite, precum frauda
și evaziunea fiscală . Acest comportament este din ce in ce mai abordat în perioada ce tocmai o
trăim, la nivel internațional remarcăndu -se o sumedeni e de evaziuni fiscale descoperite prin tot
felul de scurgeri de informatii, precum “afacerea Mossack Fonseca din Panama ”, sau, pe
plaiurile noastre, sub forma unor indivizi ce parcă sunt protagoniștii unui joc de șah cu organele
fiscale, scopul principal f iind obținerea unui paroxist “Sfânt Graal”, sub forma reușitei de a evita
plata taxelor și a impozitelor.
Astfel, prin intermediul lucrării de față, ne propunem a prezenta, uneori mai succint, iar când
este cazul, printr -o sarabandă de detalii, spec ificul faptelor de evaziune și fraudă fiscală. Le vom
analiza sub toate formelor lor, atât pe cele care atrag răspunderea penală , cât și pe cele ce sunt
de competența dreptului contravențional sau pe cele ce sunt sancționabile sunt ordin pur fiscal .
De-a lungul acestui demers de factură științifică vom oferi și anumite sugestii ce ar putea reduce
gradul de comitere a acestor conduite ilicite, sugestii ce sperăm să coboare din planul utopiei și
să se răsfrângă, în viitorul cât de apropiat, sub forma normelor de drept fiscal, asupra teritoriului

1 Prof. Calin Cristian Pop

2 național cât și, cu o doză de destulă încredere, asupra celui internațional. Totodată, de -a lungul
lucrării, pentru a nu -l pierde pe cititor în teorii fiscale și financiare, vom prezenta anumite spețe
de ordin jurisprudențial, susținute prin opinii doctrinare, în spera nța de a explica, sub o formă cât
mai comprehensibilă, specificul evaziunii și a fraudei fiscale, cât și deosebirile dintre cele două.
Prima parte a lucrării va surprinde natura faptei de fraudă fiscală, urmând ca mai apoi să
dedicăm un număr considerabil de pagini conduitei de evazi une fiscală, întocmai direct
proporțional cu gradul de incidență a celor două la nivel național și international .
Așadar, înainte de a intra în algoritmul de funcționare a celor două elemente din ilicitul
fiscal, invităm cititorul a urmări lucrarea c u un grad deschidere față de realit atea economică pe
care plutim, având în minte gândul constructiv de a găsi soluții pentru problemele care în mod
direct, sau indirect, ne afectează jusiția și care își pun amprenta, pe cale de consecință, asupra
funcționă rii unitare și armonioase a statului român și a spațiului european.

CAPITOLUL 1
Cadrul de manifestare al evaziunii fiscale
1.1 CONSIDER AȚII DESPRE CONCEPTELE DE EVAZIUNE FISCAL Ă ȘI FRAUDA
FISCAL Ă ÎN ROM ÂNIA ȘI LA NIVEL INTERNA ȚIONAL

Evaziunea fiscal ă este unul din capitolele cele mai studiate, de interes major în cadrul
dreptului finaciar -fiscal, at ât de practicieni și teoreticieni c ât și de alte categorii de tehnicieni în
domeniu și nu numai. În pofida tuturor lucr ărilor și cazurilor practice scrise și analizate despre
controlul și combaterea evaziunii fiscale, terminologia este imprecis ă iar domeniul acesta este cel
puțin incert. Neexistand o defini ție atotcuprinz ătoare rezult ă ca evaziunea fiscal ă este o no țiune
dificil de definit.
J. Martinez const ata c ă sunt utiliza ți termenii de „evaziune fiscal ă legal ă”, „evaziune ilegal ă”, de
„fraud ă fiscal ă” sau „legitim ă”, de „fraud ă ilegal ă”, de „evaziune interna țional ă” de „paradisuri
fiscale” sau de „refugii fiscale”, de „fraud ă la lege” sau de „economie su bteran ă”.
Aceasta confuzie terminologica prezint ă o importan ța deosebit ă mai ales av ând în vedere
situa țiile unde de la autor la autor fiecare termen prime ște o defini ție sau o interpretare proprie,
distinct ă de aceea cunoscut ă pana la acel moment. Cel mai adesea, frauda fiscal ă desemneaz ă o
infrac țiune la lege și este distinct ă de evaziunea fisca lă, care ar putea fi definit ă și ca o utilizare

3 abilă a tuturor posibilita ților oferite de lege. Menționam că în Europa no țiunea de evaziune
fiscal ă este reglementat ă și înteleas ă în mod diferit.
Astfel, în Olanda se reține ca fiind evaziune fiscală întocmirea în mod deliberat a unei declarații
inexacte, prezentarea de documente false ori nerespectarea obligatiei legale de a furniza
administra ției anu mite informații asupra controlului impozitului, frauda fiscal ă fiind sancționată
cu închisoarea.
In Luxemburg , evaziunea fiscală este reglementată în două forme: frauda fiscală simpl ă, care are
un caracter involuntar și este comisa prin neglijen ță de orici ne are calitatea de contribuabil,
sancțiunea fiind amenda, al carui cuantum variază în funcție de gravitate, și frauda fiscal ă
agravata, care se pedepsește prin amenzi a căror sumă depinde de aprecierea administra ției, fără
a fi limitată prin lege, existân d reglementata chiar și pedeapsa închisorii cu un maxim um de 2 ani
la care se poate adauga, facultativ, privarea de drepturi civile și politice doar în situația în care
cel în cauză a fost închis cel puțin 3 luni.
In Irlanda pentru activitatea de evaziune fiscal ă realizată intenționat pentru a se sustrage plății
impozitului, sancțiunile sunt mai mari în cazul în care delictele sunt comune tuturor impozitelor
și taxelor percepute de către administra ția fiscal ă(de exemplu, stab ilirea unei declara ții inexacte
sau comunicarea de documente inexacte, opunerea controlului fiscal, refuzul de a pastra sau
furniza documentele prescrise de lege).
In Germania , se consideră frauda fiscal ă faptul de a omite deliberat dovedirea în fa ța
admin istrației a elementelor care conditionează calcularea impozitului sau de a furniza
documente inexacte sau false dacă ar fi cazul să se micsoreze impozitarea sau de a ob ține
avantaje fiscale nejustificate.
In Japonia , unde onestitatea este in mod obi șnuit ridicata, frauda
fiscal ă face obiectul reprob ării si este calificata ca și crima. Ea este cercetata nu numai de
serviciile fiscale ci și de parchet si poli ție.

Apreciem că frauda fiscală legală și evaziunea fiscală legală nu implică mari diferen țe, întruc at
ambele privesc acțiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgerea la combina ții neprev ăzute
ale legilor și deci tolerate prin „scăpare din vedere ”.
In cazul evaziunii fiscale, imprecizia in continut și definire este uria șa, fiind asociata cu 3 sensu ri
și o dubla apreciere in ceea ce prive ște legatitatea. Astfel, am întalnit primul sens atribuit

4 evaziunii fiscale, mai ales în perioada interbelic ă, anume faptul c ă evaziunea fiscal ă este inclus ă
în frauda fiscal ă care imbrac ă o forma extensiva. Cel de -al doilea, și chiar unul dintre cele mai
cunoscute sensuri este acela prin care evaziunea fiscala este doar asimilat ă fraudei. Al treilea
sens este o definire mai larga a evaziunii fiscale , care inglobeaz ă frauda fiscal ă. Acest sens al
evaziunii fiscale a fost folosit , și s-a si conturat definirea și clasificare a evaziunii fiscale facut ă in
literatura roman ă de specialitate în perioada interbelic ă.
Având în vedere cre șterea permanent ă a obliga țiilor fiscale ale contribuabililor – atât în ceea ce
prive ște taxele și contribu țiile datorate unei componente a sistemului bugetar, impozitele, c ât și
unele obliga ții parafiscale -, s-au dezvoltat și sunt în continu ă creștere metodele și încercarile de
eludare a dispozi țiilor fiscale care instituie obliga ții pentru con tribuabil.

Fenomenul evazionist este conturat de faptele acelor contribuabili care sustrag de sub inciden ța
legii unele venituri și/sau bunuri impozabile.
Jean Claude -Martinez2 contureaz ă una dintre cele mai frumoase defini ții ale fenomenului
evazionist, anume: arta de a evita caderea in campul de atrac ție a legii fiscale. In schimb, una
dintre cele mai complete defini ții date evaziunii fiscale este cea data de Prof. Atanasiu :
evaziunea fiscala este ansamblul procedeelor lic ite și ilicite cu ajutorul carora contribuabilii sau
alte pers oane interesate sustrag – total sau in parte – averea lor, obliga țiunilor stabilite prin legile
fiscale.
Un echilibru în materie este dat de vechea regulă a lui Sismonde, potrivit căreia: “Impozit ul nu
trebuie niciodată să pună pe fugă materia pe care el o lovește. El trebuie să fie cu atât mai
moderat cu cât această bogăție este mai fugitivă “.
Spiritul de evaziune, indiferent de cota impozitului, este o formă de egoism omenesc. Această
manifestare de egoism există și la omul cel mai cinstit: unii cărora nici nu le -ar veni vreodată
ideea cea mai nedelicată asupra proprietății aproapelui, se vor sustrage de la îndatoririle lor față
de organul fiscal , fără nici o ezitare. Omul are întotdeauna tendința să pună interesul general în
urma interesului particular. Contribuabilul este înclinat să considere impozitul mai mult ca un
prejudiciu decât ca o legitimă contribuție la cheltuielile publice. A înșela organul fiscal este un

2 Mircea Stefan Minea, Cosmin Flavius Costas, DREPTUL FINANTELOR PUBLICE, VOL.1 DREPT FINANCIAR ,
Editura Universul Juridic, Bucuresti 2011, pg 215

5 act apreciat deseori ca o prob ă de abilitate, nu de eludare a dispozi țiilor legale. A plăti ceea ce
organul fiscal pretinde pretinde este o dovadă de naivitate, nu de integritate.
Lupta împotriva practicilor evazioniste va fi neîncetată, pentru că niciodată(din pacate) nu se va
putea realiza nici acel ideal etic al contribuabilului având conștiința deplină a datoriilor sale către
stat și nici ca interesul bănesc să nu treacă înaintea eticii.

1.2 CLASIFICAREA EVAZIUNII FISCALE

Mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligațiile f iscale se prezintă sub o infinitate de
forme, însă acestea pot fi împărțite umil în două categorii3:

1.2.1.licite (evaziunea fiscală legală, tolerată);

1.2.2. ilicite (evaziunea fiscală frauduloasă) .

1.2.1. Evaziunea fiscala licita
Evaziunea fiscala4, oricat de neobisnuit ar suna pentru opinia publica, nu este întotdeauna o
fapta demna de oprobiu public. Astfel , exista și acea latur ă a evaziunii fiscale care este legal ă –
deși pentru contribuabil sistemul pseudodeductibilitatilor fiscale reprez entand o continu ă
provocare, sfid ând pe alocuri legisla ția în materie, deoarece se situeaz ă la grani ța dintre legal și
ilegal -, care se caracterizeaza prin aceea c ă platitorul de taxe și impozite – contribuabilul –
ocole ște legea recurg ând la un sistem de combina ții nepr evazut de aceasta și deci tolerat ă. Prin
acest sistem contribuabilii platesc exact ceea ce nu pot evita sa plateasc ă.

3 Revista Pro Lege, MINISTERUL PUBLIC , PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI
JUSTIȚIE , Diferențe între evaziunea fiscală legală (tax avoidance) și frauda fiscală (ta x evasion) incriminată ca
infracțiune,
Procuror Valentin Trif, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism , accesata la
link-ul http://revistaprolege.ro/diferente -evaziunea -fiscala -legala -tax-avoidance -frauda -fiscala -tax-evasion –
incriminata -ca-
infractiune/?fbclid=IwAR2hLrshXSCCUT4iD_x5Kzk4NGeKyFVY0er9wMdDQUZ2DhnqLMwJxGMJag0 , in data
de 15.02.2019, la ora 20:16.
4 https://www.thebalancesmb.com/tax -avoidance -vs-evasion -397671 , accesat la data de 15.02.2019, ora 21:00

6 In opinia autorului Drago ș Patroi5 evaziunea fiscal ă „licit ă” se construieste pe baza paradoxurilor
legale, care nu permit o confirmare sau infirmare fara echivoc a anumitor aspecte legislative
controversate și, tocmai de aceea, interpretabile. Sus ținem aceasta opinie intrucat sistemul
legislativ in materie, p ână în prezent inclusiv, nu tran șeaza problemele de drept financiar și fiscal
într-o maniera demna de a permite ni ște afirma ții fără echivoc în materia fraudei si evaziunii
fiscale care sa fie și coprehensibile și și accesibile aplic ării în realitatea sociala. Astfel ,
inadverten ța legislativa și imperfec țiunile practice fac aceast ă evaziune sa fie legal ă.
Evaziunea fiscal ă „tolerat ă” iși are baza într-o exploatare cu maxima abilitate a eventualelor
inadvertente legislative din domeniul financiar si fiscal si se prezinta sub forma unor deduceri
fiscale aparente, de exempl u deducerile fiscale care nu sunt specificate în mod concret, care însa
nu sunt nici interzise și prin urmare nu sunt nici supuse unui tratament sanc ționator în baza
textelor legale ; practica ne demonstreaz ă încă o data ca aceste procedee sunt posibile și mai mult,
favorizate de relativitatea demarca ției dintre legal si ilegal6.
Regula dominantă în materia dreptului fiscal este că textele de lege nu pot sa fie înțelese prin
extensiunea lor. Prin urmare, nu se poate aplica prin analogie un impozit/taxa la o anumită
situație nereglementată, această lacună făcând obiectul speculației din partea evazionistului.
În practică7, ca exemple de evaziune fiscală legală , apar: impunerea veniturilor realizate de
anumite categorii de persoane fizice pe baza unor norme m edii de venit, care creează condiții
pentru contribuabilii care realizează venituri mai mari decât media să nu plătească impozit pentru
diferența respectivă; folosirea în anumite limite a prevederilor legale cu privire la donațiile
filantropice, indiferent dacă acestea au avut loc sau nu, situații ce conduc de multe ori la
sustragerea unei părți din veniturile realizate de la impunere etc.

5 Horatiu Sasu, Dragos Patroi, Florin Cuciureanu, PRACTICI DE SUSTRAGERE DE LA INREGISTRAREA SI
PLATA IMPOZITELOR LA LIMITA FRAUDEI DIN DINCOLO DE EA, Editura C.H.Beck, Bucuresti 2009, pg 66
6 Pentru a fi accentuata corespunzător diferența dintre caracterul licit și cel ilicit, facem cunoscuta o butadă
englezeasca: „Diferența dintre tax avoidance și tax evasion este data de grosimea zidulu i unei închisori”. Cosmin
Flavius Costas, DREPT FINANCIAR EDITIA A II -A, REVIZUITA SI ADAUGITA , Editura Universul Juridic,
Bucuresti 2019, pg 225
7 Revista Pro Lege, MINISTERUL PUBLIC , PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI
JUSTIȚIE , Diferențe între evaziunea fiscală legală (tax avoidance) și frauda fiscală (tax evasion) incriminată ca
infracțiune,
Procuror Valentin Trif, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crim inalitate Organizată și Terorism , accesata la
link-ul http://revistaprolege.ro/diferente -evaziunea -fiscala -legala -tax-avoidance -frauda -fiscala -tax-evasion –
incriminata -ca-
infractiune/?fbclid=IwAR2hLrshXSCCUT4iD_x5Kzk4NGeKyFVY0er9wMdDQUZ2DhnqLMwJxGMJag0 , in data
de 16.02.2019, la ora 10:16.

7 Admitem faptul ca legislația fiscală impune sarcini particularilor în folosul statului. În cazurile
de echivocitate, aceștia trebuie exonerați de răspundere, așa cum este admis și în materia
dreptului civil, care afirmă următoarele: convențiile trebuie interpretate în sens ul favorabil
debitorului.
În concepția autorilor N. Hoanță, D. D. Șaguna, evitarea impozitului poate avea loc prin
următoarele modalități:
a. legea fiscală asigură ea însăși evaziunea printr -un regim fiscal de favoare;
b. abținerea contribuabilului de a în deplini (desfășura) activitatea supusă impozitării;
c. folosirea lacunelor sistemului fiscal.
Profesorul D. D. Șaguna susține că cele mai frecvente cazuri de evaziune fiscală, în care
contribuabilul se folose ște de interpretarea favorabilă a legislației fi scale în vigoare în practica
statelor cu economie de piață, sunt:
– constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă, într -un cuantum mai mare decât cel
ce se justifică din punct de vedere economic, micșorând astfel veniturile impozabile;
– practica unor societăți comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziții de
mașini și echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, măsură
care este menită să stimuleze acumularea;
– asocierile de familie, precum și societățile oculte dintre soția și copiii întreprinzătorului și
acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separată a acestora, repartizarea
veniturilor pe fiecare asociat ducând la micșorarea sarcinilor fiscale;
– venitul total al membrilor familiei poate fi împărțit în mod egal între aceștia, indiferent de
contribuția fiecăruia la realizarea lui, pe această cale obținându -se o diminuare a cuantumului
impozitului pe venit care este datorat statului;
– constituirea unor depozite de păstrare și administrare de către părinte (tutore) a unor
fonduri în favoarea copilului minor;
– folosirea în anumite limite a prevederilor legale cu privire la donațiile filantropice,
indiferent dacă acestea au avut lo c sau nu;
– un contribuabil are posibilitatea să opteze fie pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice,
fie pentru sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de o corporație;

8 – luarea în considerație a unor facilități legale cu privi re la excluderea din masa impozabilă a
cheltuielilor cu munca vie, cu pregătirea profesională și practica în producție, a sumelor plătite
pentru contractele de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes național;
– scăderea din venitul i mpozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă sau publicitate, indiferent
dacă au fost făcute sau nu;
– interpretarea favorabilă a dispozițiilor legale, care prevăd importante facilități pentru
contribuțiile la sprijinirea activităților sociale, cultur ale, științifice și sportive.
Aceasta eludare a legislatiei fiscale implica tot mai des tranzac ții artificiale menite s ă genereze
avantaje fiscale.
Instanțele de judecată din diferite țări s -au pronunțat intr -un mod incontestabil asupra faptului că
evita rea taxelor fiscale este legală, dar evaziunea fiscală este ilegală. De exemplu, Curtea
Supremă a Statelor Unite ale Americii a statuat ca în ceea ce priveste încercarea contribuabililor
de a-și gestiona afacerile astfel încât să obțină minimizarea taxelor , ace știa pot sa mearga în
demersul lor în mod intenționat până la limita legii, dar fără să încalce legea. Mai mult, se mai
afirma faptul ca nicio persoană care are o datorie publică nu trebuie să plătească mai mult decât
îi cere legea: „Taxele sunt plăți obligatorii, nu contribuții voluntare”.
Deși in termeni legislativi diferența dintre evaziune fiscală licită și evaziune fiscală ilicită apare
ca fiind foarte clară, în practică este mai greu de ma nageriat. Prin introducerea diferitelor
amendamente la legi, evitarea legală a taxelor se poate transforma oricând în evaziune fiscală
ilegală. Ignorarea sau necunoașterea acestei diferențe poate fi extrem de gravă. Spre exemplu,
rezidenții care nu au domi ciliul în UK pot să își aranjeze afacerile astfel încât toate veniturile lor
offshore să fie scutite de taxe, cu excepția celor repatriați pentru cheltuieli de trai.
Aceste practici de evaziune fiscală legală se materializează în deduceri fiscale, schimbar ea
structurii de afaceri a unei întreprinderi sau stabilirea unei companii offshore într-un paradis
fiscal . Într -un raport al HMRC (departamentul din cadrul guvernului britanic responsabil cu
colectarea taxelor), s -au denunțat aceste practici de sustragere , arătându -se că se urmărește
sancționarea acestor persoane. Deși nu exista o opinie unanima în acest sens, cei mai mul ți autori
printre care si Dr. Tulio Rosembuj8 de la Universitatea din Ba rcelona , considera ca recurgerea la

8 Dr. Tulio Rosembuj, Catedrático de Derecho Financiero y Tributario de la Universidad de Barcelona, DERECHO
FISCAL INTERNATIONAL , Editura El Fisco, Barcelona, 2001, pg258

9 paradisuri fiscale nu atrage dupa sine necesitatea unor sanctiuni de natura fiscala, administrativa
sau penala.
Pe de altă parte, evaziunea fiscală are drept scop sustragerea de la plata impozitelor, dar în mod
ilegal. A cest lucru se întâmplă atunci când o persoană denaturează sau ascunde adevărata situație
a afacerilor sale față de autoritățile fiscale, spre exemplu raportarea fiscală necinstită.
O excepție de la aceste reguli o constituie Elveția, unde mai multe acte tr atate drept cazuri de
evaziune fiscală în alte țări sunt considerate cazuri civile.

Unii autori9 nu sunt de acord cu terminologia folosita de doctrina în sensul existen ței unei
evaziuni licite sau permise. R. Buziernescu subliniaza în lucrarea d ânsului c a inclusiv termenul
de evaziune fiscala legala, prin cuvintele folosite, intra intr -o contradic ție. Astfel, dupa parerea
dânsului, evaziunea fiscala presupune o sustragere pe orice cale de la plata unui impozit ,
încalcarea unei legi, ea neput ând fi deci le gală. „Contribuabilul respecta legea sau o violeaza. El
datoreaza sau nu impozitul, il plate ște sau nu, nu exist ă jumata ți de m ăsură”.

În concluzie, se poate observa faptul c ă evaziunea fiscal ă „licit ă” sau „tolerat ă” nu este definit ă
conceptual de actele normative, de și în practica fiscal ă acest termen este acceptat , având în
vedere faptul c ă se bazeaz ă pe proceduri intra legem, care scap ă din punct de vedere legislativ,
de sub prevederile unui regim sanc ționator. Evaziunea fiscal ă tolerată presupune o versatila
manevrabilitate a textelor legale în vigoare, dar în acelasi timp cu o abila încadrare în marja de
eroare a cadrului normativ ; efectul acesteia se reflecta in minimizarea impozitarii pe baza unor
mecanisme alternative acceptat e de legisla ția fiscal ă.
Reiese din cele expuse mai sus faptul c ă subiectul activ10 al evaziunii fiscale licite dovede ște un
comportament ce iese de sub prezum ția de nevinovatie – sau cel putin de onestitate -, demersurile
acestuia fiind condamnabile fie si numai sub aspect moral. Urm ărind dob ândirea unui avantaj
personal în detrimetrul interesului public, modul sau se încadreaza în afara spiritului legii, de și
litera legii este respectat ă de cel e mai multe ori.

9 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Crai ova,
Craiova 2007, pg 61
10 Dragos Patroi, EVAZIUNEA FISCALA INTRE LATURA PERMISIVA, ASPECTUL CONTRAVENTIONAL SI
CARACTERUL INFRACTIONAL , Editia a doua, Editura Economica, 2007, pg 104

10
1.2.2 Evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală) constituie o formă de eludare
agravantă, fiind analizată, studiată, legiferată și sancționată, ori de câte ori este depistată. Aceasta
forma de evaziune fiscală constă în ascunderea prin manevre dolosive , total sau partial, a
materiei impozabile de către contribuabili, cu scopul reducerii obligațiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fiscală frauduloasă este întalnita cu o frecven ța ridicat ă în realitatea sociala
decât evaziunea licită iar existen ța ei își are baza în ignorarea și încălcarea cu rea -credin ța
prevederilor legale, bazandu -se, deci, pe fraud ă. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie
prevenit în primul r ând iar mai apoi combatut, fiindcă sustrage de la bugetul statul ui un volum
important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin
social sau economic.
Frauda fiscal ă se săvârșește prin încălcarea flagranta a legii, profitandu -se de modul
specific în care se face impunerea. Prin evaziune fiscală frauduloasă (ilicită) se înțelege actiunea
contribuabilului de a încălca normele legale în materie, cu scopul de a se sustrage de la plata
impozitelor, taxelor, contributiilor și a altor s ume cuvenite statului.
Evaziunea fiscal ă frauduloas ă/frauda fiscala se na ște atunci când contribuabilul11,
obligat să furnizeze date în sprijinul declaratiei de impunere, recurge la disimularea obiectului
impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impo zabile sau a altor c ăi de sustragere de la
plata impozitului datorat.
În activitatea fiscală, formele de evaziune frauduloasă sunt practic nelimitate, dar cele
frecvent utilizate și întâlnite sunt:12
 înregistrările cu scop de a micșora rezultatele;
 înființa rea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;
 înscrierea de cifre nereale în registrele contabile;
 amortismentele nelegale și amortismentele supraevaluate;
 întocmirea de declarații false;
 întocmirea de documente de plăți fictive;
 crearea de rezerve latent e;

11 http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&td=ALL&num=C -332%2F15 , accesat la data de 18 februarie,
ora 9:38
12 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 68

11  alcătuirea de registre contabile nereale;
 nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor;
 trecerea în conturi personale a unor părți din beneficiu;
 compensații de conturi;
 reducerea cifrei de afaceri;
 nedeclararea materiei impozabile;
 crearea de c onturi pasive la care se găsesc alocate diferite rezerve;
 declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
 falsificarea sau crearea pur și simplu a unor piese și acte justificative;
 executarea de registre de evidență duble, un exemplar real și alt ul fictiv;
 contabilizări de cheltuieli și facturi fictive;
 erori de adunare și raportare;
 diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri, prin înregistrarea în
cheltuielile unității a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor, ori înregistrarea de
cheltuieli neefectuate în realitate;
 vânzările fără factură, precum și emiterea de facturi fără vânzare operațiunile reale supuse
impozitării;
 falsificarea bilanțului, că mijloc d e fraudare a fiscului, care presupune o convenție între patron și
contabilul -șef (director economic), ei fiind astfel ținuți să răspundă solidar pentru fapta comisă.
Din cele prezentate mai sus se poate desprinde ideea c ă nu conteaz ă dacă agentul
economic folosește calea neînregistr ării corecte -nedeclar ării la organul fiscal – a tuturor
veniturilor realizate din activitatea de bază ori din alte surse sau pe aceea a încarc ării
nejustificate a costurilor de produc tie, a cheltuielilor de circula ție ori a chelt uielilor aferente altor
surse de venituri, obiectivul urmărit de aceasta este unul singur, și anume diminuarea profitului
impozabil și, pe această baza reducerea la minimum a impozitului datorat.
Pe m asura amplific ării cooperării economice europene si internaționale și a dezvolt arii
pe diverse planuri a rela tiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite și cu un nivel de fiscalitate
diferite, evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar ca un fenomen intern, ci a devenit unul
internațional.

12
CAPITOLUL 2
FORMELE DE MANIFESTARE ALE EVAZIUNII FISCALE

2.1 INTERNA ȚIONALIZAREA INFRAC ȚIONALIT ĂȚILOR ECONOMICE:
PARADISURI FISCALE ȘI FIRMELE OFF -SHORE

Evaziunea fiscală interna țional a13 este stimulată de existentă unor mici entitati juridice
cu statut special sau de tip statutal, cunoscute în literatura secolului XX ca „paradisuri fiscale ”
sau „oaze fiscale ”14.
Paradis fiscal este, potrivit definiției date de R. Brunet, „acel teritoriu în care
persoanele fizice și societațile comerciale consideră că sunt mai puțin puncționate fiscal decât în
altă parte”.
Acestea sunt entita ți juridice ce acorda avataje fiscale persoanelor fizice care își au
reședința sau societ ăților care își stabilesc sediul social pe teritoriul lor. Astfel de facilita ți ofera:
Panama15, Lichtenstein, Andora, Bahamas, Bermuse, Insulele Turks , Monaco, Elvetia, Insulele
Cayman , Insulele Caicos , Anjoan, Djibouti, Liban, regiunea italiană Campione d’Italia, cantonul
elvetian Vaud, insula portugheză Madeira, Insulele Virgine Americane s.a.
Referitor la problema evaziunii fiscale internaționale, profesorul J.C.L.Hiscamp, de la
Universitatea Erasmus din Rotterdam, concluziona, în cadrul unui colocviu că „vina” aparține
guvernului care, ameliorând legislația fiscală, permite contribuabilului să fol osească evaziunea
fiscală pentru a -și diminua plățile de taxe și impozite.
Prin urmare, dacă obliga tiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legisla ția
elaborată la nivelul fiecărui stat sau entita ți juridico -administrative independente și dac ă nimeni

13 Miha i Nedelscu, Cristina Stanescu, Neculaie Plaiasu, Razvan Sindilaru, coordinator Dan Moraru, FINANTE
PUBLICE SI EVAZIUNE FISCALA , Universitatea Romano -Americana Bucuresti, Editura Economica, Bucuresti, pg
435
14 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 110
15 Doctrina ne ofera informatii relevante in materie, anume faptul ca in urma eforturilor Organizatiei pentru
Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), asumate si de catre Uniunea Europeana, acest fenomen evazionist este
mai restrains si mai bine controlat. Multe dintre teritoriile mentionate au semnat acorduri privind schimbul automat
de informatii cu relevanta fiscala sau comerciala.( Cosmin Flavius Costas, DREPT FINANCIAR EDITIA A II -A,
REVIZUITA SI ADAUGITA , Editura Universul Juridic, Bucuresti 2019, pg223)

13 nu este obligat să plătească ceea ce legea nu -l obligă, atunci contribuabilul poate cauta soluții
pentru a se apăra împotriva unei impuneri pe care o consideră excesivă16.
Se poate considera, cel puțin teoretic, că evaziunea fiscală internațională , este, deci, o
forma a evaziunii fiscale licite, iar paradisul fiscal o soluție de realizare a acesteia.

Paradisurile fiscale prezint ă unele caracteristici definitorii:
a). Impunerea redusa sau nula , de exemplu in Insulele Cayman, Turkos si Caicos nu
exista impozite asupra veniturilor sau averilor.
Stabilirea acestora se face, de regul ă, printr -un sistem de autorizare sau de onorarii în
vederea genararii de venituri.
b). Confiden țialitatea17 aspura tuturor opera țiunilor economice, în special cele bancare
desfa șurate pe teritoriul lor.
Țarile care sunt paradisuri fiscale se opun publicit ății și furniz ării informa ților chiar și
atunci cand poate fi vorba despre încalcari ale legisla ției dintr -un alt stat. De exemplu, in Insulele
Cayman , gradul de secret garantat depinde, in mod direct, de tipul de licen ța de corpora ție
achizi ționat.
c). Activitatea bancara.
Caracteristic paradisurilor fiscale este faptul c ă exista cerin țe minimale din partea
băncii centrale cu privire la rezervele de fonduri sau limitele schimburilor monetare, companiile
străine beneficiind de libertate atata timp cat își desfa șoară tranzac țiile în valuta unei alte
jurisdic ții și nu este implicat ă într-o activitate de tip joint-venture cu o corpora ție din țara
refugiului fiscal.
Marea majoritate a paradisurilor fiscale fac o diferen ța între diferitele tipuri de licen țe
bancare. S ă luam spre exemplu Panama, unde o licen ța general ă permite unei banci sa se

16 În ultima vreme statele încearca s ă implementeze sanc țiuni cel putin fiscale și să sancționeze și aranjamente care
sunt considerate licite, cum ar fi structurari ale tranzac țiilor fiscal e acceptate și validate de administratia fiscal ă in
baza unui accord de ruling, dar care au ca efect reducerea bazei de impozitare si transfer al profiturilor. Pachetul
BEPS, implementat inclusv in Rom ânia este o dovada in acest sens. Proiectul este accesibil pe pagina de internet a
Organiza ției pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă http://www.oecd.org/ctp/beps/ , accesat la data de 10 aprilie
2019, ora 11:31

17 In doctrina de specialitate s -a indicat fa ptul ca secretul bancar și cel profesional nu mai sunt at ât de ferm
protejate, în condi țiile în care diversi func ționari bancar i, din proprie inițiativa sau provocați, pun la dispoziția
autoritatilor fiscale sau trusturilor de presa informații sensibile de spre activitățile (concrete) desfașurate în
paradisurile fiscale.( Cosmin Flavius Costaș, DREPT FINANCIAR EDITIA A II -A, REVIZUITA SI AD ĂUGITA ,
Editura Universul Juridic, București 2019, pg223)

14 angajeze în activitati bancare în tara sau in str ăinatate. Licen țele interna ționale sunt acordate
exlusiv pentru desf ăsurarea din Panama a tranzac țiilor în strainatate, dar nicidecum cu cet ățenii
panamezi.
Licen țele de reprezentare sunt disponibile pentru b ăncile str ăine care doresc sa
înfiin țeze sucursale local e.
d). Comunica țiile moderne care asigur ă servicii performante de telefonie, telex,
transporturi aeriene ritmice, o infrastructura rutiera dezvoltata și bine articulata.
e).Publicitatea promo țional ă care se refer ă la diferitele ac țiuni de promovare, de gen ul
seminariilor internationale, a avantajelor oferite în vederea atragerii activit ăților financiare.
Acesta prezentare a carateristicilor principale,determinante, ale paradisurilor fiscale ne
îndeamna sa folosim cu incredere ideea ca „favoarea de care beneficeaza paradisurile fiscale nu
rezult ă numai din absen ța impozitului sau dintr -o impozitare slaba, avantajele non -fiscale pe care
le ofera sunt la fel de semnificative”.18
O mare parte din speciali știi în domeniu consider ă că tranzac țiile în paradisuri le fiscale
trebuie tratate cu un minimum de suspiciune si reticen ța, întrucat ar putea fi vorba despre o
încercare de eludare a obliga țiilor fiscale. Nu este mai pu țin adevarat faptul c ă, caracteristicile
prezentate anterior confera o imagine cel putin atr ăgătoare pentru cei care își procura fondurile
din activit ăți specifice criminalita ții economico -financiare19.
In mod esen țial, paradisurile fiscale sunt utilizate de reciclatorii de bani pentru a genera
documente „justificative” în vederea împiedicarii org anelor de control competente de a
determina veniturile nedeclarate, de a analiza circula ția fluxurilor b ănești s.a. De multe ori însă,
paradisurile fiscale nu sunt folosite din ra țiuni fiscale, ci se bazeaza fie pe secretul si
confiden țialitatea operatiuni lor desf ășurate, fie pe cerin țele minimale impuse de bancile centrale
ale acestor state asupra fondurilor de rezerv ă sau pe prestigiul economic de centru financiar –
bancar al acelei regiuni – in cazul companiilor multina ționale care urmaresc s ă minimalizeze
riscurile militare și politice ale unei anumite țări în care își desfa șoară activitatea.
Motiva țiile de ordin fiscal , esen țiale și determinante în folosirea paradisurilor fiscale,
variaza de la cele perfect legale p ână la cele frauduloare care sunt adevarate inginerii financiare

18 Nicolae Craiu, ECONOMIA SUBTERANA INTRE “DA” SI”NU ”, Editura Economica, Bucuresti 2004, pg 33
19 Cazul Frankilin Jurado, accesat la adresa https://money.howstuffworks.com/money -laundering4.htm , la data de
17.02.2019, ora 15:46

15 concepute special pentru sp ălarea unor sume uria șe de bani provenite din activit ăți criminale și
evaziuni fiscale. Cu titlu exemplificativ prezent ăm urmatoarele20:
1. Tranzac ții de tip „planificare fiscal ă” – se efectueaz ă cu respectarea legii fiscale și
sunt specifice industriei transporturilor navale și vânzărilor prin intermediul subsidiarelor din
paradisurile fiscale care nu afecteaz ă parți corelate ;
2. Tranzac ții de tip „ evitarea impozitelor ”- acestea se situeaz ă la limit a legalita ții și
exploateaz ă, dupa cum am men ționat anterior, cu un maximum de eficien ța lacunele legislative.
Se pot reg ăsi sub forma folosirii companiilor de investi ții, în domeniul prestarilor de servicii și al
construc țiilor. Prin aceasta metoda, uneor i, se realizeaz ă un mecanism militarist de transfer al
prețurilor.
3. Tranzac ții de tip „trusturi duble ”- aceastea implica f ără echivoc frauda și sunt f ără
discu ție în afara normelor legale. Aceasta categorie include printre altele, cosmetizarea unor
strategii de sustragere de la plata impozitelor sau ascunderea unor tranzac ții comerciale suspecte,
cu scopul de a ascunde faptul ca tranzac țiile despre care se pretinde c ă ar cauza pierderi, în
realitate nu au avut loc. Folosirea in mod fraudulo s a paradi surilor fiscale prin aceasta tehnica, se
realizeaz ă de cele mai multe ori prin înfiin țarea unor companii de v ânzări care sunt structurate in
așa fel încât ele sa para ca au rela ții doar ca p ărti separte, de și în realitate este exact invers,
acestea fiind g estionate și conduse de acela și grup de interese.
De cele mai multe ori, însa profitând, de avantajele oferite de paradisurile fiscale
companiile off-shore înregistrate pe teritoriile acestora, recurg la sp ălarea banilor proveni ți din
frauda fiscală inter na, astfel evaziunea fiscală asociindu -se cu alte infractiuni economice, cum
sunt: contrabanda și spălarea banilor.
Utilizarea paradisurilor fiscale de c ătre societati în proscesul de „cosmetizare” a
profiturilor realizate, cu scopul implicit de a se sustrage de l a plata obliga țiilor fiscale datorate, se
structureaza ,de regula, pe urmatoarele entita ți juridice:
1. Societ țtile de tip holding
2. Companiile de asigur ări captive
3. Băncile captive
4. Trusturile

20 Dragos P atroi, EVAZIUNEA FISCALA INTRE LATURA PERMISIVA, ASPECTUL CONTRAVENTIONAL SI
CARACTERUL INFRACTIONAL , Editia a doua, Editura Economica, 2007, pg 152

16 5. Companiile interna ționale de comer ț
6. Companiile de afaceri imobiliare

Analiz ând fenomenul evazioist la nivel transfrontalier, observ ăm o continu ă tendint ă de
extindere de entita ți fictive, grupuri de societa ți obscure, al c ăror unic scop care reiese f ără
echivoc este acela de a realiza profituri uria șe prin frauda la lege, fapt care, este adev ărat, uneori
este u șurat chiar de unele lacune legislative și are la baz ă manevre opera ționale exploatate cu
abilitate. In limbajul de specialitate terminologia folosit ă este de „societa ți fantom ă” pentru
definirea activita ților desfasurate de catre structuri infrac ționale organizate, cu încalcarea
flagrant ă a legsisla ției fiscale și comerciale, grupand o serie de tranzac ții în sarcina unei entita ți,
care nu poate fi ulterior identificat ă pentru justificarea activita ții sale. In plan practic aceste
societa ți au ca scop sustragerea de la plata obliga țiilor fiscale către bugetul de stat.
Practica a demonstrat ca exist ă doua tipu ri principale de societa ți „fantoma”:21
1. cele care nu sunt înregistrate la O NRC
Aceste societati teoretic nu exist ă iar actele și documentele respectiv ștampilele folosite
fac obiectul infractiunilor de fals. De cele mai multe ori aceste societa ți folose sc denumiri
apropiate cu celor ale unor societ ăți existente, cu scopul de a crea confuzie în randul eventualilor
parteneri de afaceri și de a da o nota aparent ă de legalitate opera țiunilor economice pe care le
desfa șoara. In mod evident aceastea nu depun la organul fiscal teritorial situa țiile financiare
periodice stabilite de Ministerul Finan țelor Publice, nu conduc și nu organizeaza eviden ța
financiar -contabil ă.
2. cele care sunt înregistrate la O NRC- acestea au un aparent aspect de legalitate, în
sensul că asocia ții acestora exista ca persoane fictive și participa efectiv la înființarea și
înmatricularea societa ții in cauza la Oficiul Registrului Comertului, inchireaza un spatiu, deschid
conturi bancare, procura in mod legal documente fiscale cu regim sp ecial de inscriere de
numerotare, obtin autorizatiile necesare functionarii etc.
Multe dintre aceste societa ți nu doar ca pastreaz ă o aparen ță de legalitate,dar chiar
funcționeaza legal cel pu țin în perioada apropiata perioadei de înfiin țare- depun declara țiile de
impozite și taxe, conduc evidenta financiar -contabil ă, etc. Ulterior acestei perioade, asocia ții-

21 Dragoș Patroi, EVAZIUNEA FISCAL Ă ÎNTRE LATURA PERMISIV Ă, ASPECTUL CONTRAVEN ȚIONAL SI
CARACTERUL INFRAC ȚIONAL, Ediția a doua, Editura Economica, 2007, pg 125

17 persoane fizice – fie dispar, iar de administrarea societ ății se ocupa alte persoane, anume
împuternicite in acest sens, fie func ționeaza o perioada de timp în care depun periodic
declara țiile cerute de legisla ția fiscal ă în vigoare la organul competent, dar cu date false și
informa ții necorelate pentru a îngreuna o eventual ă verificare financiar -contabil ă, acumuleaz ă
datorii imense la bugetul de stat iar mai apoi cesioneaza firma c ătre cetateni straini care nu pot fi
identifica ți și trași la raspundere sau care nu se mai afla in țara.
Să luam un exemplu22:

Scopul din circuitul redat in schema anterioar ă, a fost acela de a frauda bugetul de stat,
prin rambursarea taxei pe valoare adaugata aferent ă unor exporturi ale c ăror pre țuri au fost
supraevaluate.
În felul acesta s -a reu șit să se ob țina ilegal de la buget suma de peste 10 miliarde lei.
Vom explicita în continuare fluxul financiar prin intermediul caruia s -a obtinut si spalat
suma de mai sus.
Din documentele de export prezentate de exportatori, care explicau provenien ța valutei
încasate din str ăinatate, rezulta c ă marfa exportata avea un pre ț de 205 USD/bucat ă. Merg ând
înapoi pe fluxul comercial (redat punctat) s -a depistat furnizorul m ărfii ca fiind firma X, firma
care care s -a dovedit a fi o firma fantom ă. Aceasta firma fantoma, notat ă în schema FIRMA
FANTOM Ă 1, la r ândul s ău, a achizi ționat marfa de la un produc ător, dar la un pre ț de 5
USD/bucat ă.

22 http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Evaziunea -fiscala -in-Romania848.php , accesat la data de 17.02.2019,
la ora 18:45

18 Prin urmare, primul pas al in șelaciunii l -a constituit supraevaluarea pre țului de c ătre
FIRMA FANTOM Ă 1,de la 5 USD bucata, la 205 USD/bucat ă. Cu acest pre ț supraevaluat,
FIRMA FANTOM Ă 1 a facturat produsul c ătre exportator, iar acesta l -a vândut cu aceea și sum ă
la export și l-a și încasat în valut ă. Din analiza ulterioar ă a reie șit că plata produsului de 5
USD/bucata s-a facut de c ătre FIRMA FANTOMA 1 c ătre produc ător, nu prin instrumente
bancare, ci in numerar.
Prin supraevaluarea pre țului de la 5 USD bucata la 205 USD bucata, FIRMA
FANTOMA 1 a realizat un profit de 200 USD /bucat ă, care ar fi condus la un impozit pe profit
de 16% * 20 0=32USD / bucat ă.
Dar in timp ce taxa pe valoarea adaugat ă aferent ă exportului supraevaluat a fost
restituit ă de la buget, impozitul pe profit realizat din aceasta opera țiune nu a fost platit niciodat ă,
firma fiind fantoma.
Evaziunea fiscală difer a de la o țara la alta, în funcție de legile și realit atile fiscale ale
acestora, iar eficacitatea sistemului fiscal se măsoară nu at at prin nivelul veniturilor fiscale atrase
la buget, cât prin gradul de consim țire la impozit. Nivelul evaziunii fiscale într -un an umit stat
este invers proporțional cu gradul de consim țire la impozit al contribuabililor din acel stat.
România deține în prezent locul II în clasificarea UE privind evaziunea fiscală, conform
unui raport al Asociației Contribuabililor Italieni și Klrs Network of Business Ethics.
Evaziunea fiscală atinge în România 18% din PIB fiind depa sita doar de Italia cu 23%
din PIB.
Bulgaria se menține cu 18% în topul primelor trei evazioniste din Europa, iar țările cu
cei mai buni plătitori de taxe sunt Marea Britanie (evaziune 6%), Belgia (evaziune 5%) și Suedia
( evaziune 3%).

2.2 INFERNELE FICALE – FORM Ă DE MANIFESTARE A FISCALITA ȚII
EXCESIVE

In ochii evazioni știlor interna ționali23, în contrast cu paradisurile fiscale, țările
dezvoltate sau cele cu sisteme fiscal e bine articulate apar ca “inferne fiscal e” care însa au o

23 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 141

19 atiudine destul de ambigua fa ța de primele. Cel pu țin o parte din țările bine dezvoltate fac
concuren ța dura paradisurilor fiscal e clasice prin intermediul “regimurilor fiscal e privilegiate” în
condi țiile unei presiuni foarte ridicate. În timp ce men țin un nivel global ridicat al presiunii
fiscal e, ele men țin la dispozi ția investitorilor structur i juridice și regimuri fiscal e speciale care
permit s ă scape de orice impunere sau sa beneficieze de o impozitare foarte redus ă. De exemplu,
societ ățile holding nu pl ătesc practice impozit pe profiturile lor în Olanda și Luxemburg. De
asemenea, în Elvetia, unele cantoane nu impun veniturile din sursa str ăine primite de societa țile
care sunt domiciliate aici, dar care nu exercit ă nici o activitate.
Atractivitatea, în unele cazuri, a țărilor dezvoltate în compara ție cu paradisurile fiscale
clasice consta în atuul pe care primele il au fa ța de cele din urma, și care este dat de reteau a
stransa de conven ții fiscal e care reduc sau suprim ă reținerile ce opereaza în mod normal c ând
veniturile sunt transferate spre aceste țări și apoi sunt restrase, astfel c ă aceste capitaluri pot
tranzita prin intermediul structurilor fiscal e privilegiate ce le sunt oferite cu scutire – sau aprape –
de impozit, în timp ce paradisurile fiscal e clasice nu prezint ă, adesea, interes deoarece
capitalurile r ămân imobilizate timp îndelungat. In acest sens, țări ca Marea Bristanie, Elvetia,
Germania, Olanda, Belgia rivalizeaza in “blande țea fiscala” pentru a atrage pe teritoriul lor
cartierele generale ale grupurilor multina ționale. Mai mult, țări ca Islanda, Germania, Anglia,
Franța, în cadrul anumitor zone acord ă întreprinderilor industrial e noi importante scutiri si
avantaje fiscal e.
Create pentru uzul întreprinderilor a c ăror conducere se afla în țările cu o presiune
fiscal ă ridicat ă, aceste societa ți holding permit constituirea de s anctuare financiare la ad ăpostul
oricarei impozitari. De exemplu, societatea holding Nestlé este înregistrata în Insula Caraibilor și
Reanult Finance este stabilita la Laussane.24
Utilitatea societa ților holding este evidenta, astfel, o societate dintr -o țară cu o
fiscalitate ridicat ă pentru veniturile din capital, și care dore ște să lanseze un împrumut obligat ă,
pentru a evita retinerea la surs ă a impozitului asupra dob ânzilor obliga țiunilor emise, creeaza o
societate holding în Lichtenstein. Obiectivul ac esteia este s ă emita titlurile de valoare respective.
Suma astfel obtinut ă în urma vanzarii obliga țiunilor este predat ă de catre societatea holding la
societatea din țara de origine in s chimbul unei dob ânzi cel pu țin egala cu rata dob ânzii pentru

24 Martinez, J.C ., LA FRAUDE FISCALE , PUF, Paris, 1990, pg 76

20 obliga țiunile emise. Dob ânzile v ărsate de societatea holding detinatorilor de obliga țiuni nu
suport ă nici o re ținere, mi cșorand asfel costul finan țării pentru societatea ini țială.
De regul ă, emisiunile de obliga țiuni în Europa se efectueaza în Luxemburg, deoarece
opera țiunile în cauza nu sunt supuse unor impozite prea mari.
Ca replic ă la fiscalitatea crescut ă din multe țări, a luat amploare fenomenul de fraud ă
fiscal ă interna ționala, care se realizeaz ă prin transferul profitului c ătre o țara cu impozite reduse,
prin manipularea pre țurilor tranzac ției, prin nerepatrierea veniturilor încasate în străinatate, prin
manipularea remunera țiilor. Evaziunea este adesea permis ă prin socie țatile de baz ă sau societ ăți
fictive care primesc remunera țiile pentru serviciile dato rate unui contribuabil dintr -o tar ă
puternic fiscalizat ă. Procedeul este frecvent întalnit în cazul profesiunilor artistice și sportive.
Acest procedeu a fost descoperit în anii 1960 și este cunoscut sub numele de „rent a star
company”. Diver și artisti și sportivi francezi au utilizat de acest procedeu și astfel o mare parte
din veniturile acestora nu au fost impozitate. Procedeul „rent a star company”25 a fost folosit
prima oara în Statele Unite ale Americii de catre membrii show business -ului care au implantat
societati în Insulele Caraibe. Actorul sau sportivul prime ște o remunera ție fixa v ărsată de către
societatea pe care el o controleaza și mult inferioara onorariilor v ărsate de c ătre societa țile
produc ătoare sau organizatoare de concursuri sportive. Sunt cunoscute în acest sens afacerile
Johanson, boxer suedez care și-a creat o societate în Elve ția sș Nat King Kole care era salariat al
unei societa ți panameze ale carei ac țiuni ii apartineau în ultima instan ța unu i Trust din B ahamas,
al carui benficiar era so ția acestuia . Ambele afaceri au avut loc în anii 60.
Starurile de cinema prefera s ă aibă domiciliul în Elve ția, întrucat impozitul pe venit este
mult mai mic în acest stat decat în Anglia, Suedia ș.a. Lorzii britanici prefer ă sa părăseasc ă
Londra la b ătrânete, mut ându-se în paradisuri fiscale, întrucat impozitele pe ave rea deceda ților
impuse de statul englez sunt deosebit de mari26 . In Rom ânia a început sa fie utilizata metoda
manipularii pre țurilor de tranfer pentru realizarea evaziunii fiscale.

25https:// books.google.ro/books?id=_UDExbFqW1YC&pg=PA345&lpg=PA345&dq=rent+a+star+company+tax+av
oidance&source=bl&ots=1cVgqu0UOh&sig=ACfU3U20ChFbIHYie44C –
2_XV7gckkf4DQ&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwjkxszb78TgAhVws4sKHYvBDocQ6AEwAHoECAsQAQ#v=one
page&q=rent%20a%20star%20compa ny%20tax%20avoidance&f=false , accesat la data de 18 februarie 20019, la
ora 10:37
26 Murgu, N., Stefanescu, P., Isarescu M., AFACERI SI CADERI FINANCIARE IN LUMEA CAPITALULUI , Editura
Dacia, Cluj Napoca, 1979, pag. 223

21 CAPITOLUL 3
IZVOARELE EVAZIUNII FISCALE

3.1 CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscală este favorizată de o serie de factori care se pot grupa, pentru o mai
buna intelegere, în:27
 Factori psiho -sociali, care țin atât de pornirile și convingerile interioare ale contribuabilului cât și
de conduita general ă și mediul social din care acesta a f ăcut sau face parte:
 Inclinația contribuabilului spre evaziune fiscală este un factor originar al orcărei evaziuni
fiscale, întrucat idea accept ării impozitului fiind respins ă a priori de catre contribuabil, din
dorin ța acestuia de a pune în prim plan interesul particular.
 Deficitele de educație fiscală, profesia, religia și chiar starea civilă pot avea, de asemenea,
relevanță a supra deciziei de savarșire a evaziunii fiscale.
 Corupția constituie un alt factor favorizat al evaziunii fiscale. În acest sens, Adam Smith scria în
“Avuția națiunilor” că “ în acele guverne corupte unde există cel puțin o suspiciune generală cu
privire la o cheltuiala inutilă sau o utilizare greșită a venitului public, legile nu sunt respectate
în totalitate ”. Mai mult decât atât, po tențialitatea de eschivare de la plata impozitelor, printr -o
ințelegere formală cu inspectorii fiscali, ridic ă în mod determi nant atractivitatea evaziunii
fiscale.
 Norma socială constituie un alt factor important în definirea supunerii fiscale a contribuabilului.
Atunci când conduita socială este aceea de sustragere de la plata impozitelor, numărul celor care
recurg la evaziune fiscală este posibil să crească.
 Factori de natură economică, care țin de percepția contribuabilului cu privire la nivelul venitului
rămas dupa plata impozitului și capacitatea acestuia de a satisface nevoile individuale a
contribuabilului.
Sunt opinii pot rivit cărora înclinația spre evaziune fiscală este în raport invers
proporțional cu nivelul veniturilor impozabile și direct proporțional cu rata fiscalității.

27 Mihai Aristotel Ungureanu FINANȚE PU BLICE. SINTEZE ȘI APLICAȚII , editia a -II- a, Ed itura Conphys, 2007 ,
pag 128

22 În privința raportului care există între nivelul veniturilor impozabile și înclinația spre
evazi une fiscală, se susține ca, în țările în curs de dezvoltare, frauda fscală atinge 80 -90% din
veniturile fiscale ce ar trebui percepute de aceste țări.28 În aceste state, insa, nivelurile reduse ale
veniturilor supuse impunerii sunt acompaniate de sisteme fiscale dezordonate , atat in ceea ce
privește legiferarea fiscală, cat și in urm arirea aplic arii legislației respective, cu efecte directe
asupra proliferării corupției apara tului fiscal și mărimii veniturilor fiscale atrase la buget.
Gradul de fiscalitate, în România, s -a înscris în trendul specific țărilor europene
dezvoltate, acesta a avut o nuanta confisc atoare, pentru contribuabilul român cu venit mediu, în
masura în care sumele b anești disponibile dupa impozitare nu -i asigurau decat mijloacele
indispensabile subzisten tei, si nu acoperirea într -un grad satisfacător a nevoilor umane. Avand in
vedere aceste aceste considerente mai mult decat importante, motivatia de a muncii a fost
inhibata, iar contribuabilul a inceput sa se orienteze inspre obtinerea unor venituri cu caracter cel
putin ilicit.
Factori de ordin legislativ și administrativ, care țin, pe de o parte de echitatea sistemului
fiscal percepția cu privire la modul d e așezare a impozitelor precum și de percepția privitoare la
destinațiile date de sta t sumelor colectate din impozite, iar pe de alt a parte de percepția
contribuabilului cu privire la modul în care organele statului aplica legea fiscal a și eventualele
sancțiuni care decurg din nerespectarea ei.

Factorii economici și cei pshio -sociali sunt amplificați, întotdeauna de:

 Legislația fiscală deficitară;
In Romania, in anul 1994 a aparut o lege care sa combat ă fenomenul evazionist – Legea nr.
87/1994 privind combaterea evaziunii fiscal e-, și actualizat ă în anul 2005 prin Legea 241/2005.
Neav ând un instrument legal prin care evaziunea fiscal ă sa poata fi comb ătută sau macar
diminuat ă și pentru a se putea ac ționa în legalitate, frauda fiscal ă a fost amplificat ă.
O alta cauz ă a evaziunii fiscale de data aceasta a celei realizate la adăpostul legii o
constituie acordarea mult prea lejera și nefundamentată a facilităților fiscale.
Din anul 1990 și până în prezent, în România, s -a emis un număr foarte mare de acte
normative conținând numeroase facilităti fiscale, în scopul dezvoltării activității economice, în

28 Nicolae Hoanță, EVAZIUNE FISCALĂ. SANCȚIUNI. PREVENIRE , Revista “Impzite și taxe”, nr. 5/ Mai 1996

23 special, prin atragerea de capital străin. Aceste facilități fiscale au fost folosite, din plin, ca
veritabile instrumente de evaiune fiscală “legala”.

 Fiscalitatea excesivă (sub raportul numărului mare al obliga țiilor fiscale și a actelor normative
instituitoare și al mult prea multelor modificări ale acestora);
Fiscalitatea exagerată din partea statului este o altă cauz a substanțiala care “susține”
fenomenul evazionist. Din punct de vedere legislativ, o fiscalitate exagerat ă este înțeleasă prin
prisma numărului foarte mare de obligații fiscale la care a fost obligat contribuabilul rom ân, într-
o anumita perioada , dar și al instabilit ații în timp a legislatiei instituitoare de impozite și taxe.

 Existența unui aparat fiscal ineficient, etc.
În ceea ce privește cauzele de ordin administrativ trebuie precizate, aici, dotarea
insuficientă cu mijloace materiale neces are administrației în vederea atribuțiilor ce îi revin,
personal insuficient, numeric și calitativ, astfel, instituțiile financiare având posibilitatea de a
controla eficient doar o mică parte a persoanelor fizice și juridice, precum salarizarea inadecvată
a organelor de control pe linia depistării și combaterii evaziunii fiscale, cu efect asupra raportării
corecte a neregulilor constatate.
Fiind un fenomen cu multiple implicații negative pe plan financiar, economic și social
evaziunea fiscală se impune a fi combatută. Lupta împotriva evaziunii fiscale are în vedere
limitarea la maxim um a existentei acesteia și a efectelor sale negative, mergand pe două planuri,
pe o parte pe planul prevenirii , iar pe de altă parte pe planul represiunii fenomenului.
Mijloa cele de limitate a evaziunii fsiacle si a efectelor acesteia difera de la o forma a
evaziunii la alta.
În privința evaziunii fiscale legale , aceasta poate fi prevenita si evitat ă numai prin
îmbun atațirea cadrului juridic prin care a devenit posibil ă, însă, de cele mai multe ori existența
unor interese politice, economice și sociale, determină tolerarea tacit a acestui fenomen.
Metodele și tehnicile de combatere a fraudei fiscale , în deosebi în planul prevenirii
acest eia, trebuie să aib a în vedere, în principal perfecționarea sistemului fiscal pe de o parte și pe
de alta parte perfecționarea controlului fiscal.

24 Perfecționarea sistemului fiscal se poate realiza prin îmbunătățirea politicii fiscale,
bugetare și prin reducerea presiunii fiscale.
Trebuie asigurată menținerea unui sistem fiscal cât mai echitabil, pe cât posibil fără
prea multe excepții de la regula generală de impunere, eliminarea sau reducerea la maxim a
exonerărilor, reducerilor, anumitor deduceri, care dau naștere la multi ple interpretări din partea
administrațiilor și contribuabililor, cât și la nemulțumiri din partea celor care nu beneficiază de
ele.

Perfecționarea controlului fiscal, ca parghie de combatere a evaziunii fiscale, trebuie să
urmărească , în primul rând29:
 Organizarea structurilor de control fiscal, planificarea și strategia programului de control;
 Specializarea personalului din structura controlului fiscal și motivarea corespunzatoare a
acestuia;
 Asigurarea mijloacelor de acțiune necesare (dotare tehnica, baze de date usor accesibile, sistem
informațional flexibil);
 Perfecționarea schimbului de informații asupra tehnicilor de control între diversele administrații
fiscale naționale;
 Eiminarea corupției.
Reprimarea fenomenului evazi onist se va putea realiza printr -o mai buna organizare,
inclusiv judiciara in cee ace priveste represiunea asupra celor vinovati si implicit si tragerea
acestora la raspundere intr -un mod corespunzator.
Studiile efectuate și aplicate în deosebi în țările p uternic dezvoltate au demonstrat că
aplicarea celor mai aspre m asuri au nu numai un rol reparator de a incasa impozitul stabilit cu
ocazia descoperirii lui, ci și un rol preventiv pentru descurajarea acestor fapte prin aplicarea
corect a și fara discriminar e a sancțiunilor precum și prin mediatizarea cazurilor descoperite.
De aceea, sancțiunile fiscale trebuie să fie diversificate și suficient de aspre în raport cu
gravitatea faptelor, la nivelul impozitului sustras de recidivă, etc. Trebuie avut, însă, în vedere
faptul că într -o economie cu un înalt nivel al corupției în rândul funcționărilor publici, ratele de
penalizare foarte înalte pot determina nu atât reducerea evaziunii fiscale cât mai ales intensificara
corupției .

29 Mihai Aristotel Ungureanu, FINANȚE PUBLICE. SINTEZE ȘI APLICAȚII Ediția a II-a, Editura Conphys 2007

25

3.2 EFECTELE EVAZIUNII FISCALE
Impozitele sunt o prelevare obligatorie, fără prestație și nerambursabilă, efectuată de către
administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general.30
Impozitele constituie o formă de prelevare a unei părți din venitul sau din averea
persoanelor fizice sau juridice, la dispoziția statului, pentru acoperirea cheltuielilor sale.
Impozitele și taxele au o multitudine de funcții, începând cu funcția de bază a
alimentării bugetului de stat și terminând cu funcțiile sociale și polit ice.
Analizând funcțiile impozitelor și taxelor, în interdependență cu fenomenul de evaziune
fiscală, se pot constata mai multe tipuri de efecte, și anume:
 efecte asupra formării veniturilor statului;
 efecte economice;
 efecte sociale;
 efecte politice.

3.2.1 EFECTELE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ ASUPRA
FORMĂRII VENITURILOR STATULUI
Existența fenomenului de evazionist duce fara echivoc la diminuarea volumului
veniturilor statului. Aceasta determină automat un buget de stat redus , care nu mai poate să
acopere crearea de fonduri financiare necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor de bază. În
această situație, statul trebuie să ia măsuri cu efect imediat – creșterea cotelor de impunere la
impozitele existente și chiar înfiin țarea de noi impozite și taxe . Aceasta duce la o creștere a
presiunii fiscale care, la rândul ei, determină o creștere a rezistenței la impozitare și o creștere a
fenomenului de evaziune fiscală. Se produce un cerc vicios , din care se poate ieși, dacă se r educe
semnificativ fenomenul evaziunii fiscale și, implicit, se reduce volumul de venituri ce se sustrag
de la bugetul de stat.
Reducerea evaziunii fiscale determină, în mod imediat, o creștere a volumului
veniturilor statului, în condițiile aceluiași niv el de impozitare și a aceleiași politici fiscale.

30 Dictionarul explicativ al limbii romane

26 În acest mod, în care nevoia de bani a statului este satisfăcută, fondurile sunt sigure și
încasate la timp, este posibil a se lua măsura reducerii cotelor de impunere (relaxare fiscală).
Se poate observa c ă fenomenul de evaziune fiscală influențează, în mod negativ
volumul veniturilor statului prin două mecanisme:
 unul direct : prin fapte de evaziune fiscală privează direct bugetul de stat de o parte a veniturilor
ce i se cuvin, prin neplata obligațiilor fiscale;
 un altul indirect : prin determinarea administrației centrale de a majora cotele de impozitare și
deci de a crește presiunea fiscală, rezistentă la impozitare și ponderea fenomenului de evaziune
fiscală.
De asemenea, necolectarea și nevărsarea la timp a sumelor ce se cuvin bugetului de stat
afectează în mod negativ execuția bugetară. În acest caz, se produc grave dezechilibre în bugetul
de stat, între nivelul real al veniturilor și nivelul cheltuielilor stabilite. În acest mod apare
deficitul buget ar pentru care Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să contracteze
împrumuturi externe și interne, pentru finanțarea și refinanțarea deficitelor bugetare. Aceste
deficite sunt amplificate și uneori generate de existența și amploarea fenomenului de evaziune
fiscală.

3.2.2 EFECTELE ECONOMICE ALE FENOMENULUI DE EVAZIUNE
FISCALĂ
Pentru în faptuirea rolului și funcțiilor statelor cu economie de piață, structura bugetară
îndeplinește o serie de funcții importante. În primul rând, bugetul de stat este un mijloc de
asigurare a echilibrului general economic. Planurile adoptate au un caracter pur orientativ pentru
agenții economici. Bugetul de stat este un fundament al măsurilor de reglare a proceselor
economice, de intervenție a statului în viața economică.
În al doilea rând, bugetul de stat este un mijloc pentru corectarea conjuncturii
economice. Măsurile adoptate sunt diferite de la o țară la alta, unele țări au acordat prioritate
luptei antișomaj și altor căi cu efecte deflaționiste.
Pentru a -și îndeplini aceste funcții, bugetul de stat are nevoie de un volum crescut al
veniturilor și mai ales de venituri sigure și la termenele prevăzute. În cazul când veniturile

27 bugetare sunt mai mici, bugetul de stat nu mai are forța financiară necesară îndeplinirii
scopu rilor propuse.
Efectele fenomenului de evaziune fiscală diminuează considerabil veniturile bugetului
de stat și, implicit, diminuează forța financiară de care are nevoie acesta. Efectele pot fi atât
asupra contribuabililor ce își respectă obligațiile fisca le, cât și asupra celor care nu își respectă
obligațiile fiscale.
Că o consecință directă a menținerii unei fiscalități ridicate sau a creșterii acesteia,
apare diminuarea veniturilor, ce rămân la dispoziția persoanelor fizice sau juridice pentru
consum personal și acumulare. Contribuabilii care varsă la buget o mare parte a veniturilor lor
sub formă de impozite și taxe sunt lipsiți de mijloace financiare, pentru a -și continua activitatea
în condiții bune.
De asemenea, programele de subvenționare și sprijinire de către stat a acelor
contribuabili care au de suferit, în sensul că nu primesc subvențiile sau le primesc la cote reduse
și cu întârziere. Aceasta determină o dereglare gravă sau încetarea activității a unor agenți
economici, situație care poate produce dezechilibre la nivelul economiei naționale.
Pe de altă parte, existența unui volum mic de venituri, ce ajung la bugetul de stat,
determină menținerea de cote de impozitare mari sau chiar creșterea unora dintre ele.
În cazul agenților economici, care nu -și respectă obligațiile fiscale, influența este în
sensul obținerii unor venituri crescute la dispoziția lor, care nu pot fi introduse în circuitul
economic, deoarece se descoperă evaziunea fiscală. Aceste venituri vor merge în conturi bancare
camuflate sau vor pătrunde în economia subterană, întreținând în acest mod evaziunea fiscală.

3.2.3 EFECTELE SOCIALE ALE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ

Sustragerea de la plata impozitelor constituie o faptă foarte gravă, care conduce la
diminuarea veniturilor de la bugetul de stat și în această situație statul nu -și poate îndeplini
funcțiile și sarcinile sale. Bugetul de stat reprezintă un instrument de realizare a unor obiective
social -economice, prin intermediul s ubvențiilor și al facilităților fiscale.
Subvențiile se realizează atât pe calea cheltuielilor directe, efectuate din resurse
bugetare, cât și pe calea renunțării statului la anumite venituri bugetare. Acordarea de facilități

28 fiscale se referă la măsuri ca re să stimuleze anumite activități economice (scutiri, reduceri,
amânări, reeșalonări).
Realizarea acestora este posibila numai în condițiile în care există fonduri suficiente la
bugetul de stat. În condițiile în care fenomenul evaziunii fiscale este însem nat, bugetul de stat se
micșorează, și aceste programe guverna mentale nu mai pot fi duse la bun sfârșit.

3.2.4 EFECTELE POLITICE ALE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ

După decembrie 198931, toate campaniile electorale au avut în cuprinsul lor lupta
împotriva corupției, a economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscală, pentru asigurarea
supremației legii.
În condițiile existenței evaziunii fiscale ridicate, în economia românească apa re o
neîncredere accentuată a contribuabililor în puterile politice și în special în cele aflate la
guvernare. Acest factor de nemulțumire a cetățenilor este determinat de sentimentul de inechități
sociale și economice, ce sunt produse și amplificate de ev aziunea fiscală crescută, având o
importanță deosebită asupra evoluției sistemului politic din țara noastră.
Din toate aspectele prezentate în acest capitol rezultă importanța majoră a faptului că
fenomenul de evaziune fiscală trebuie sever diminuat, pentr u a înlătura acest lanț de efecte
negative.

3.3 COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE ȘI INSTRUMENTELE FOLOSITE ÎN
ACEST SCOP

Fenomenul evazionist are o evoluție direct proportionala cu acțiunea concentrată a unor
factori, cum sunt: dinamica economiei reale, dimensiunea legislativă, și instituțională, nivelul
fiscalității, alți factori interni sau externi.

31 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 33

29 Prin urmare, fenomenul evazionist este unul complex, cu implicații negative pe
multiple pla nuri și, ca atare, el trebuie urmărit în făra pauză , pentru a putea fi combătut în mod
cât mai eficient.
Practica fiscală internațională32 atestă ca un sistem fiscal modern trebuie sa aibă și
componente care să permită educarea și informarea promptă a cont ribuabililor în legatură cu
obligațiile lor privind întocmirea corectă a declarațiilor de impunere, a ținerii unor evidente
corecte a veniturilor și cheltuielilor ocazionate de activitatea desavărșită, pedepsele și sancțiunile
care se aplică celor care înc alcă prevederile legale.
Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana33 transforma lupta interna impotriva fraudei
fiscal intr -o lupta de interes comunitar si aceasta deoarece dupa integrare, frauda fiscal ă nu mai
afecteaza doar bugetul public na țional ci și pe cel european. În acest sens, Institu țiile Comunitare
acord ă o mare importanta protejarii intereselor financiare și economice ale Europei, precum și
luptei împotriva crimei organizate transfrontaliere, a fraudei, a coruptiei, si a oricaror activitati
care ar putea afecta bugetul comunitar.
Prevenirea este unul dintre obiectivele principale ale politicii fiscalea Uniunii
Europene , Oficiul European Anti -Frauda(OLAF)34. Oficiul si -a inceput activitatea in anul 1999
la 1 iunie si a fost însarcinat cu cond ucerea anchetelor în cazurile de fraud ă. Deși are un statut de
organism independent în desfa șurarea anchetelor, O.L.A.F face parte din structura organizatorica
a Comisiei Europene, fiind suordonat Comisarului responsabil cu bugetul comunitar. Acest
organis m exercita toate atribu țiile Comisiei în cee a ce prive ște investiga țiile de natura
administrativ a cu scopul de a intensifica lupta împotriva fraudei, corup ției și a altor activita ți
ilegale care afecteaza într-un mod negativ interesele financiare ale Uniun ii, dar și împotriva
oricarui act sau activita ți ce contrav ine dispozi țiilor comunitare.
În România, printre măsurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale,
menționăm35:
 Unificarea legislației fiscale și o mai bună sistematizare și corelare a acesteia cu ansamblul
cadrului legislativ din economie;

32 ibidem
33 ibidem
34 https://ec.europa.eu/info/departments/european -anti-fraud -office_ro , accesat la data de 17.02.2019, la ora 22:09
35 Iulian Văcărel, FINANȚE PUBLICE , Editura Didactică și Pedagogică, Editia a XI -a, București 2007

30  Eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală și o mai
buna corelare a facilităților fiscale;
 În legislația fiscală trebuie să se regăsească, pe lâng ă prevederile punitive, și cele care pot
determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea ariei evaziunii
fiscale;
 Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanțelor, astfel încât să se
elimine paralelismel e și suprapunerile din activitatea organelor de control financiar și fiscal, în
ceea ce privește supravegherea fiscală, controlul fiscal și combaterea evaziunii fiscale, și
asigurarea coordonării unitare în profil teritorial și la nivel central a tuturor a ctivităților de
control;
 Trecerea în prim plan a controlului prin excepție (sondaj) și pe un plan secundar a controlului
permanent și excesiv;
 Editarea unei publicații specializate de către Ministerul Finanțelor, care să faciliteze interpretarea
unitara a cadrului normativ privind identificarea și combaterea evaziunii fiscale;
 Stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu și stimulente pentru cointeresarea
aparatului fiscal;
 Implementarea unui sistem informatic care să furnizeze datele nec esare pentru identificarea,
analiza și combaterea fenomenului evazionist;
 Instituirea unui sistem intern de pregatire permanentă a personalului din aparatul Ministerului
Finanțelor cu atribuții în identificarea și combaterea evaziunii fiscale.
Se poate afi rma ca fără o analiză profundă și sistematică a mecanismelor interne ale
fenomenului evazionist este greu să se pună în mișcare instrumente și măsuri care să conducă la
combatere și prevenirea evaziuni fiscale.
Pentru a stabili și aplica cele mai bune și e ficiente măsuri de combatere a evaziunii
fiscale trebuie în primul rând să cunoaștem cauzele acestui fenomen, etiologia să și efectele
economice, sociale, politice și morale pe care le produce.
Eficacitatea procesului de stopare sau măcar de limitare severă a fenomenului de
evaziune fiscală constă în capacitatea de a înlătura cauzele ce produc sau pot favoriza faptele
respective și nu de înlăturare a efectelor acestui fenomen.

31 De aici rezultă în mod clar importanța cunoașterii fenomenului de evaziune fiscală, a
mecanismului de transpunere în realitate și factori psihologici și morali, ce îl determină pe
contribuabil să recurgă la acte de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale legale.
Având în vedere cauzele fenomenului de evaziune fiscală, principala direcție de
combatere a acestuia se face prin măsuri legislative (instrumente de lucru) . În acest sens au fost
elaborate:
 Legea privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2 005 actualizata , publicată în
M.O. Nr. 672/27.07.2005 și
 Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea
corupției.
În pr ima parte a Legii nr. 241/2005 este definită noțiunea de evaziune fiscală și sunt
stabilite obligațiile contribuabililor care desfășoară activități permanente sau temporare,
generatoare de venituri impozabile.
În partea a doua 36sunt prevăzute capitole dist incte de infracțiuni și pedepse, cât și
contravenții și sancțiuni.
Dintre infracțiuni menționăm37:
 refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative
și actele de evidență contabilă, precum și bunurile materia le supuse impozitelor, taxelor și
contribuțiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligațiilor bugetare;
 întocmirea incompletă și necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de
documente în scopul împiedicării verificărilor financiar -contabile, dacă fapta a avut drept
consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile;
 punerea în circulație, în orice mod fără drept, sau deținerea în vederea punerii în circulației, fără
drept, a documentelor financiare și fiscale;
 sustragerea de la obligațiile fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede
obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate în scopul obținerii de venituri;

36 Radu Buz iernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 181
37 Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005 actualizata , publicată in M.O. nr. 672/27.07.2005

32  sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligațiilor fiscale, în scopul obținerii de venituri,
prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau
taxabile ori prin diminuarea veniturilor, că urmare a unor operațiuni fictive;
 omisiunea, în tot sau în parte , a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale, a
operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau
cheltuieli nereale în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția;
 organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte
contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de
stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impo zabile;
 emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale
false.

Contravențiile sunt acele fapte care, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât,
potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, care au un pericol social mai mic și dintre ele
menționăm38:
 nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor și bunurilor
supuse impozitelor, taxelor și contribuțiilor;
 calcularea eronată a impozitelor, taxelor și a contribuți ilor, cu consecința diminuării valorii
creanței fiscale cuvenite statului;
 nepredarea de către contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor justificative și
contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligațiile fiscale;
 refuzul de a prezenta organului financiar -fiscal bunurile materiale supuse impozitelor și taxelor,
în vederea stabilirii veridicității declarației de impunere și a realității înregistrării acestora;
 nereținerea și nesăvârșirea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii cărora le
revin asemenea obligații, a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor care se realizează prin stopaj la
sursă;
 nedepunerea actelor, situațiilor sau a oricăror alte date în legătură cu activitatea efectuată de
unita tea și subunitățile de care răspund contribuabilii, cerute de organele financiar -fiscale, în
vederea cunoașterii realității financiar -contabile din acea unitate sau subunități, precum și
utilitatea, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, a document elor cu regim special;

38 ibidem

33  neaducerea la îndeplinire, la termen, a dispozițiilor date prin actul de control încheiat de organele
financiar -fiscale;
 neonorarea, în mod nejustificat, de către bănci sau instituții financiare, la care contribuabilii au
deschise co nturi de disponibilități bănești, a tipurilor de creanță fiscală emise de organele
competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor neachitate la
termen, inclusiv a dobânzilor;

Sancțiunile fiscale sunt multiple și ele p ot fi clasificate în raport cu severitatea și modul
de aplicare, astfel39:
 amenda fiscală (contravențională) este mijlocul cel mai obișnuit pentru sancționarea abaterilor
fiscale, considerate contravenții și se aplică de organul de control în sumă fixă;
 amenda penală, aplicată de instanța judecătorească pe baza actelor de control fiscal pentru fapte
considerate infracțiuni;
 dobânda reparatorie sau majorările de întârziere și penalitățile pentru neplata integrală și la
termen a impozitelor și taxelor datorate ;
 confiscarea bunurilor, că o măsură complementară, potrivit legii;
 repararea prejudiciului adus statului în cazul evaziunii fiscale prin aceea că organul de control
are legiferat dreptul de a stabili, prin estimare, nivelul impozitului sau taxei datorate, utilizând
orice documente și informații referitoare la activitatea și perioada desfășurată.
Această ultimă măsură, alături de sancțiunile fiscale menționate mai sus, care fac
obiectul noilor reglementări, constituie o dezvoltare și reconsiderare a sistemu lui fiscal din țara
noastră.
In incheiere, p entru combaterea evaziunii fiscale este necesar să existe în plan economic o
situație echilibrată a bugetului de stat, care ar conduce la echilibrarea macroeconomică și la
asigurarea condițiilor unei dezvoltă ri economice. Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este
necesar să se impună niște sancțiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un
sistem legislativ viabil și poate, în primul rând, o educație fiscală a cetățenilor. Legile fiscal e
trebuie să fie simple, clare, precise și relativ stabile, să se facă o deosebire între cazurile când

39 ibidem

34 legile sunt încălcate cu intenție de fraudă sau când sunt încălcate din culpă, din neglijență sau din
cauze independente de voința contribuabilului. Este necesar să se reorganizeze controlul și
verificările fiscale, să se elaboreze de către B.N.R. norme clare cu privire la condițiile ce trebuie
îndeplinite și documentele ce trebuie prezentate de persoanele fizice.
În consecință, dacă privim îndeaproa pe această problemă, se constată că un factor
determinant cu privire la apariția și dezvoltarea evaziunii și fraudelor fiscale în cadrul oricărei
economii este presiunea fiscală .
Prin presiune fiscală se înțelege, de fapt, domeniul integrant al oricărei economii care se
ocupă cu impozitele și taxele, cu reglementarea și modul acestora de aplicare. Indiferent de
intensitatea acestei presiuni, orice guvern se vede pus în permanență în situația de a echilibra o
balanță care are pe de o parte interes ele proprii statului cu privire la buget, deci o presiune fiscală
cât mai mare capabilă de a acoperi interesele statului și, pe de altă parte, interesele cetățeanului
care din motive evidente dorește o presiune fiscală cât mai mică. Oricum privim însă prob lema,
presiunea fiscală reprezintă totuși o idee de obligație, prin taxe și impozite față de stat.

CAPITOLUL 4
SCURT ISTORIC AL APARITIEI EVAZIUNII SI FRAUDEI FISCALE IN ROMANIA

4.1 EVOLUTIA EVAZIUNII SI FRAUDEI FISCALE INAINTE DE ANUL 1989

In ceea ce privește istoricul evaziunii si fraudei fiscale în Romania, trebuie amintit faptul ca
incepand cu marea reformă a impozitelor directe din anul 1921 ,mai ales din 1929, legisla ția
română s-a orientat spre un sistem de impunere a unor mijloace efi cace pentru prevenirea
evaziunii fiscale. În anul 1923 s -a înlăturat impunerea minimala și s-au atenuat sanc țiunile
impuse prin legea din anul 1921, ceea ce a condus la cre șterea și diversificarea fenomenului de
evaziune fiscală, pe fondul unei slabe preg ătiri a autorit aților abilitate s ă vegeheze asupra
estompării efectelor produse de evaziunea fiscal ă. Legea contributiilor directe din anul 1923 a
avut influen ță pozitiva asupra reducerii acestui fenomen, dar a avut și unele imperfec țiuni, în
acest sens putand fi amintit ă scutirea de impozit pe cladirile industriale . Cea mai raspandit ă

35 forma de evaziune fiscala a fost “ inflațiunea amortizărilor ”, procedeu ce consta în actiunea
intreprinderilor de a exagera valoarea cladirilor și instalatiilor pe care le detineau , de a cere și a
de a obtine de la organul fiscal dreptul de a scadea din beneficiu un fond de amortizare
corespunzător unor investi tii mai mari decât cele reale. Simultan , in Germania s -a creat un
obstacol automat acestui gen de evaziune prin introducerea impozitului pe avere, al aturi de
impozitul pe profit. Întreprinzătorul nu mai supraevalua cl adirile și instala tiile deoarece ar fi
platit un impozit mult mai mare la rubrica “impozit pe aver e”40.
Efectele legii din 1923 au fost diminuarea randamentelor impozitelor directe, ceea ce avea
drept repercursiune legiferarea special ă a măsurilor de anihilare a evaziunii fiscale și o nou ă
metodologie de impunere pentru contribuabilii care se sustr ageau fiscului. Legisla ția privind
masurile de represiune și modificarile la legea contribu țiilor directe au reprezentat începutul
luptei antievazioniste în tara noastra incepand cu anul 1929. Legea contribu tiilor directe din anul
1933 clasific a nerespectarea legisla tiei fiscale în “contraven țiune simpl ă” și “contrave nțiune
calificat a”. Literatura de specialitate din acea vreme f acea distinc tie între infrac țiunea fiscal ă,
abaterea fiscal ă și evaziune . Infracțiunea fi scala era definit ă ca “orice abatere, neascultare a
legilor fiscale, sanc tionat ă cu o pedeaps a fiscal ă, neurmarea sau nesupunerea la legile fiscale
putând să rezulte fi e dintr -un fapt de absten țiune, fie dintr -o acțiune .” Infracțiunea fiscală era
considerată o consecință a drept ului statului de a impune și de a pedepsi. Sancțiunile erau
amenzile care puteau să ajungă p ana la de patru ori diferen ța la impozitul sustras. Faptele de
corup ție ale agen ților fiscali se pedepseau cu inchisoare contraven tional a41. Intr-o veche lucrare42
se afirma : “Legislația română este un mozaic de legi necoordonate din punct de vedere al
sancțiunilor. Infracțiunile nu sunt întotdeauna net definite, iar tehnica aplicării lor nu este
amănunțită și precisă ceea ce îngreunează nu numai sarcina organelor fis cale chemate a le aplica,
ci și cercetările în domeniul fi scal și judecarea contravențiilor…Fiecare lege fiscală are sistemul
său deosebit de penalități, procedură proprie și termene de apel și recurs cu totul diferite de la un
impozit la altul, astfel că se comit cu ușurință de către funcționarii Ministerului Finanțelor erori
și confuzii.” Legea 344/29.12.1947 pedepsea sever evazioni stii fiscali, dar le acorda posibilitatea

40 http://www.scritub.com/ accesat la data de 7 martie 2019, ora 11:10
41 http://blog.procese -avocat.ro/inchisoarea -contraventionala -pentru -neachitarea -amenzilor/ accesat la data de 7
martie, ora 11:22
42 Ion N. Stan, FRAUDE SI SANCTIUNI FISCALE, EDITIA A 2 -A REVIZUITA SI ADAUGITA , Editura de Lucrari
Financiare, Bucuresti 1935

36 să intre în legalitate prin lichidarea obliga tiilor fiscale, chiar dacă în perioada anterioar a au
afectat, total sau par tial, obliga tiile fiscale c atre bugetul de stat sau bugetele locale. In privin ta
faptelor de evaziune fiscal a, acestea erau asimilate crimei de sabotaj și se sanc tionau cu
pedepsele prevă zute in legea pentru reprimarea speculei și a sabotajului.
Trecerea la economia de piata a statelor care au avut o economie centralizata presupune
schimbarea cadrului legislativ fiscal, astfel incat sa permita intarirea mecanismului fiscal care are
sarcina sa asigure cresterea economica si eficientizarea tuturor parghiilor economice. Economia
planificata nu reflecta fidel situatia reala din economie, iar sistemul de preturi era rigid și se
caracteriza printr -o rata a dobanzii foarte scazuta si o micsorare a salariilor. Aplicarea unui nou
sistem fiscal trebuie sa tină seama de impactul pe care îl are asupra societătilor, astfel încât
creșterea impozitelor să nu genereze evaziune fiscală și coruptie, acestea putand fi accelerate de
o crestere a inflatiei. In a celasi timp, analiza noului sistem fiscal implica și studiul efectelor
produse asupra investitiilor straine.

4.1 EVOLUTIA EVAZIUNII SI FRAUDEI FISCALE IN ROMANIA DUPA ANUL 1989

Înainte de anul 1989 în Rom ânia nu a existat un sistem fiscal bine determinat43, bugetul
statului fiind alimentat în cea mai mare parte din profiturile întreprinderilor socialiste și din
impozitul pe salarii. Datorita acestui considerent, odata ce a fost schimbat sistemul economic si
fiscal, reforma fiscal ă aparut ca fiind imperios necesara.
În țara noastra, din nefericire, nu exist ă înca un respect pentru lege și pentru proprietate din
partea ceta țenilor, la fel cum nu exista nici o educa ție fiscal ă adecvata a contribuabililor. O mare
parte dintre cetateni nu cunosc faptul ca de sumele provenite din impozitare sau din taxele
impuse de legislatia fiscala beneficiaza tot d ânșii prin accesul la educatie, cultura, ap ărarea țării,
protec ția sociala, ș.a. Cu aceasta problem ă nu se confrunta numai Rom ânia, ci și alte tari c are
“provin” din fostul lag ăr comunist și care se poate rezolva numai în timp și doar printr -o educatie
sanatoasa a contribuabililor.

43 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 32

37 În ultimii ani, reforma sistemului fiscal in diferite tari a avut ca scop, pe termen mediu si lung,
stimularea econi miilor, a comportamentelor pentru munca și mai ales a cre șterii economice.
În mod obiectiv, sensul reformelor fiscale în fostele țări socialiste nu a fost similar celor
derulate în tarile dezvoltate, dar nici nu este necesar s ă urmeze acelasi sens, întrucat obiectivul
reformelor este ca fortele pietelor s ă joace un rol mai mare în alocarea resurselor.
În Rom ânia, reforma impozitelor a vizat, în faza incipienta, ca in timp ce vechile structur i
economice sunt demontate, un nou s istem de impozite sa fie dezvoltat pentru a asigura, în noile
conditii venituri bugetare adecvate.
Consider c ă se impune abordarea sistemica a politicii fiscale, prin corelarea și armonizarea sa
cu celelalte masuri de politica economic ă, cu obiective le programelor de reform ă ce se cer a fi
infaptuite la nivel micro si macroeconomic si, implicit prin conjugarea cerin țelor de sporire a
veniturilor bugetare și eliminare a deficitelor cu cele privind eficien ța econimica și sociala.
Dupa anul 1990, în Rom ânia s -a asistat la o reforma a cadrului legislativ, prin care s -a
urmărit ca acesta sa fie adecvat și stimulativ pentru tranzitie.
În materie bugetar ă a fost elaborata Legea nr. 10/1991, privind finan țele publice, care a fost
completata pe pa rcursul anului 1996 prin legea nr. 76/1996.44
Potrivit legii finan țelor, structura bugetului de stat cuprindea în 200745 : bugetul
administra ției centrale de stat, bugete locale și bugetul asigur ărilor sociale de stat, noutatea –
începand cu anul 1990 – fiind procesul de autonomie locala a bugetelor locale, fa ța de cel al
administra ției centrale de stat , în prezent potrivit legii 500/2002 a Finanțelor publice, sistemul
bugetar include: bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului bugetul institu țiilor publice autonome, bugetul institu țiilor publice
finan țate din bugetul de stat, bugetul institu țiilor publice finantate din venituri proprii, bugetul
fondurilor provenite din c redite externe sau garantate de stat si bugetul fondurilor externe
nerambursabile.
Din randul incercarilor de perfec ționare a cadrului legislativ, putem aminti complementar
Legii finan țelor, urmatoarele: Legea 15/1990 privind reorganizarea intrepri nderilor de stat în
regii autonome și societa ți comerciale, Legea 31/ 1990 privind organizarea și func ționarea

44 Aceasta lege contine dispozitii privind elaborarea proiectului bugetului de stat, aprobarea, executarea si incheierea
exercitiului bugetar de catre Parlament.
45Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 32

38 societa ților comerciale în forme modern e, mofificat ă în anul 2006, Legea 58/1991 privind
privatizarea societa ților comerciale, Legea 94/1992 priv ind func ționarea și organizarea Cur ții de
Conturi, Legile 33 si 34/1991 privind sistemul bancar, Legile 35/1991, 66/1992,71/1994 privind
regimul investi țiilor str ăine, Legea 30/1991 privind organizarea Garzii Financiare, cu
modificarile ulterioare.
În materie financiar -fiscala transformarile au debutat cu Decretul -Lege nr.54/1990 privind
activitatile economice pe baza liberei ini țiative, fiind continuate prin Legea nr. 15/1990 si H.G.R
1109/1990 prin care s -a dispus liberarizarea pre țurilor, introduce rea noului sistem perfec ționat al
impozitului pe circula ția mărfurilor ( TVA: Ordonanta Guvernului nr. 17 din 15.03.2000), ș.a.
4.1.1 ANALIZA DINAMICA A VENITURILOR FISCALE INTRE 1990 -1997
Sistemul de impozite actual, reformat si in schimbare in aceasta perioada, a functionat in
toata aceasta perioada si a asigurat statului veniturile fiscale necesare indeplinirii functiilor sale.
De regula , in acesti ani veniturile realizate nu au at ins nivelul prevazut de legea bugetara.
Evolutia incasarilor la bugetul de stat este conditionata si influentata de o serie de variabile
ce tin in special de evolutia economiei reale si apoi de functionalitatea mecanismului financiar in
conditiile d ate.
Pentru a oglindi evolutia reala a incasarilor fiscale la bugetul de stat, acestea vor fi prezentate
in comparatie cu evolutia produsului intern brut, si in structura acestora, in dinamica pe aceasta
perioada. Marimile absolute utilizate, vor fi c ompletate cu marimi relative care sa arate
importanta acestora prin ponderea si structura lor.
Evolutia resurselor financiare publice in perioada 1990 -1997( in miliarde de lei)46

Indicatorul Anul
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997

46 Analiza dinamica a veniturilor fiscal dupa anul 1990, accesata la http://www.stiucum.com/finante/sisteme –
fiscale/Analiza -dinamica -a-veniturilor85884.php , la data de 6 martie 2019, ora 13:11

39 P.I.B.
857,9 2203,9 6083,5 19737,5 49773,2 72135,5 108919,6 250480
Veniturile
fiscale 300,3 732,6 2021,4 6270,6 14036,1 20775,0 30279,6 67128,6
Ponderea
veniturilor fisc.
in PIB 35,0 33,2 33,2 31,8 28,2 28,8 27,5 26,8
Ponderea resurselor fiscale in produsul intern brut a scazut an de an, atat datorita reasezarii
impozitelor existente cat si din cauza fenomenului evazionist.
Relatia dintre produsul intern brut si nivelul veniturilor fiscale este definita si delimitata de
politica fiscala. Cu cat o tara este mai dezvoltata economic, cu atat creste capacitatea de finantare
a nevoilor publice, care si aceste sunt variabile ale nivelului de dezvoltare economica. Aceste
nevoi insa se pot satisface fie pe cale exclusiv bugetara, fie pe seama economiei private, a
sistemelor de protectie sociala in special private.
Optiunea de a redistribui o parte mai mare sau mai mica din PIB prin inte rmediul finantelor
publice este de ordin politic. Finalitatile de ordin financiar cat si cele de ordin economic depind
si de structura veniturilor fiscale, de ponderea fiecarui tip de impozite in totalul veniturilor
fiscale.

Structura prelevarilor fis cale si ponderea acestora in totalul veniturilor la bugetul de stat
in perioada 1990 -1997 (in procente)

40
Felul
impozitului Anul
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Impozite
directe:
– d.c. 56,1 57,9 49,6 51,4 49,2 46,7 49,9
– imp. pe salarii 34,6 33,6 28,8 28,8 26,3 26,4 24,3
– imp. pe profit 21,1 23,1 19,8 21,5 21,6 19,1 24,3
– alte imp.
directe 0,4 1,2 1,0 1,1 1,3 1,2 1,3
Impozite
indirecte:
– d.c. 40,4 36,8 46,8 42,5 47,4 48,9 44,6
– TVA – – 19,2 25,6 29,3 29,2 26,8
– accize si imp.
pe circulatie
36,7 30,7 19,6

8,7 8,2 8,1 9,8
– taxe vamale 3,4 5,8 7,1 6,4 8,1 9,1 7,6
– alte imp.
indirecte 0,3 0,3 0,9 1,8 1,8 2,5 0,4
Veniturile
fiscale 96,5 94,7 96,4 93,9 96,6 95,4 91,4
Veniturile
totale 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Impozitele directe necsita o anumita politica fiscala, bazata pe diversitatea veniturilor si
patrimoniului, pe cand impozitele indirecte necesita a fi manevrate prin variatii asupra
consumului si pe seama tehnicilor de impunere.
La inceputurile perioadei analizate, ponderea veniturilor fiscale din impozite directe era mai
mare, 56,1 % fata de 40,4 % cat reprezentau veniturile din impozite indirecte. Pe masura ce
sistemu l fiscal a suferit modificarile specifice unei economii in retragere, impozitele pe
cheltuiala au o importanta din ce in ce mai mare. Acest lucru se observa mai ales din scaderea

41 ponderii veniturilor din impozitele pe salarii si pe profit, in defavoarea ta xei pe valoarea
adaugata, si in parte, datorita taxelor vamale.
Veniturile din accize au fost invariabile dupa anul 1993, pana cand au fost evaluate statistic
alaturi de impozitul pe circulatia marfurilor. Totusi se observa o oarecare crestere in anul 1997 ,
care se datoreaza probabil schimbarilor petrecute in baza impozabila, acesta fiind momentul cand
se trece la impunerea in cote specifice pe unitati naturale. Aceasta structura pare a fi echilibrata,
si daca la nivel macroeconomic s -ar reusi relansarea co nsumului probabil ca ponderea pe tipuri
de impozite ar ramane sensibil aceeasi pentru ca impozitele pe consum ar inregistra un
randament ridicat pe seama veniturilor in crestere .
Ministerul Finan țelor, în 1997, analizând fenomenul evaziunii fiscale, a iden tificat urmatoarele
cauze care au facilitat manifestarea acesteia:
– desfasurarea de activitati fara autorizatie legala;
– intentia de eludare sau incalcare deliberata a prevederilor din legislatia fiscala, in
vederea sustragerii de la plataimpozitelor, taxelor si contributiilor;
– amânarea sau refuzul achitarii obligatiilor fiscale corectdeterminate;
– conducerea incompleta sau incorecta a evidentelor care staula baza determinarii cheltuielilor,
veniturilor si obligatiilor fiscale;
– exploatar ea la maximum a unor incoerente sauinconsecvente ale legislatiei fiscale sau
interpretareaarbitrara a prevederilor acesteia in ceea ce privestefacilitatile fiscale;
– necunoasterea legislatiei fiscale.

O parte a veniturilor fiscale se regasesc si in bugetele locale, alimentate mai ales pe seama
redistribuirilor de la bugetul statului pana in 1993 cand, o parte din veniturile fiscale din
impozitul pe salarii erau defalcate spre bugetele locale. Incepand cu anul 1999, impozitul pe
salarii se varsa dire ct catre bugetele locale alaturi de bugetul central.
Structura veniturilor bugetelor locale este conturata de specificul finantelor publice locale si
amploarea activitatilor economice din subordinea unitatilor administrativ -teritoriale.
Desi varsami ntele din profitul net al regiilor autonome si varsamintele de la institutiile publice
locale nu sunt venituri fiscale , acestea au o importanta deosebita alaturi de veniturile fiscale,
pentru infaptuirea in realitate a ceea ce intelegem prin autonomia fina nciara locala.

42 Veniturile fiscale reprezinta totusi o pondere mica in totalul veniturilor bugetelor locale, cu
sublinierea necesara ca, incepand cu anul 1999 bugetele locale beneficiaza de o sursa sigura si
importanta, impozitul pe salarii.
Evolutia incasa rilor din veniturile fiscale47 si a structurii acestora arata transformarile sistemului
nostru fiscal si tendinta spre modernizare a acestuia, dar arata si lipsa de simplitate si nevoia de
transformare si reformare a sa in continuare ceea ce face cel putin „accesibila” evaziunea fiscala
in continuare.

47 Radu Buziernescu, EVAZIUNEA FISCALA INTERNA SI INTERNATIONALA ,Editura Universitaria Craiova,
Craiova 2007, pg 38