1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [606481]

Cuprins
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 3
2. Istoricul cercetarilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. .4
3. Încadrearea geografică și geologică …………………. …………………………. ………………. …………… …….5
3.1 Încadrarea geografică ………………… ……………………………………………… ………….. ..6
3.2 Cadrul geologic general …………………. ……………………… ..………………… ……..…. ..6
4. Geologia detaliată a zonei ……………………..…………………………………… ..…………………. .6
5. Metode de analiză structurală ……………………………………………………………………………6
5.1 Teoria duplexurilor ………………………………………………………………………………..6
5.2 Teoria pânzelor de șariaj………………………………………………………………………….6
6. Interpretare …………………………………………………………………………………………………..6
7. Concluzii ……………………………………………………………………………………………………..6
8. Bibliografie …………………………………………………………………………………………………..6

1. Introducere
2. Istoricul cercetarilor
3. Încadrarea geografică și geologică

3.1 Încadrarea geografică
Din punc t de vedere geografic, zona se încadreaza î n urmatoarele
coordonate 46°12’ -46°20’ latitudine nordică si 24°35’ -24°45 longitudine estică . Este
situată în județul Bacău, ce mai importantă localitate fiind Tg Ocna.

Figura 3.1 Poziționarea geografiă a zonei studiate – (captură de pe Google Earth)

Zona este strabatută de râurile Trotuș și Slănic ș i se află în Carpații Orientali, fiind
marginita la Sud și Sud -Vest de Munții Nemirei, la Vest de Munții Berzunțului, iar in
Nord de dealurile subcarpatice. Relieful montan are altitudini ce scad de la Vest spre
Est, cea mai mică altitudine fiind de 250 m.
Pentru realizarea accestui proiect au fost observate aflorimente aflate in vaile râurilor
Trotuș, Slănic si Vălcele.
3.2 Cadrul geologic general al regiunii
Din punct de vedere geologico -structural zona face parte din grupul de unițati
geotectonice al Moldavidelor. Moldavidele se disting in parte a externă a Carpaților
Orientali.
Unitațile Moldavidelor sunt pânze de cuvertură, allohtone, constituite numai din
formațiuni sedimentare, dezlipit e de pe fundamentul lor primar ș i șariate peste
platformele din forelandul Carpaților. Formațiunile sedimentare ce intră in alcătuirea
acestor unitați sunt in cea mai mare parte de tipul flișului, subordonat de tip molasic.
Unitațile grupate in Moldavide au tectogeneze majore in Miocen. De la exterior spre
interior unitatile moldavice su nt: pâ nza Flișului Curbicortical, pânza de Macla, pânza
de Audia, pânza de Tarcău, pânza Cutelor Marginale si pânza Subcarpatică .
(Sandulescu ,1984 )

Formațiunile sedimentare ale unitaților Moldavide, au vâ rste cuprinse in intrevalul
Cretacic -Miocen, formate în prin cipal din depozite de tipul fli șului, ce conți n, la
diferite niveluri, depozite argiloase, pelagice sau bituminoase. Depozi tele
siliciclastice au avut două surse principale, opuse una față de cealaltă: una externă
(cratonică), caracterizata de șisturile verzi de tip Central Dobrogean, si alta internă
(orogenică), reprezentată de unitațile interne ale Carpaților Orientali (Dacidele
Mediane si Externe). (Belayouni et al, 2009 )

Pânza Flișului Curbicortical este constutuită in principal din depozite de fliș cu
caracter bimodal: un fliș curbicortical (cu textura convolută , constituit in principal din
arenite, arg ile, marne) si mai multe secvenț e heterocrone de flis grezos (Gresi a de
Cotumba, Gresia de Sita -Tătaru, Gresia de Ciughes , Gresia de Maciucu Bertii) .
Depozitele pănzei de Macla afloreaza numai în sectorul de curbură al Carpaț ilor.
Depozitele sunt de vârstă Cretacic Superior (Vra conian–Turonian) fiind re prezentate
prin depozite de fliș (argile): fliș vărgat (300 m), urmat de fliș alb-cenus iu (800 m),
gresii feldspatice.
Pânza de Audia este încalecată de pânza Fliș ului Curbicortical de -a lungul Lini ei
Interne si este separata de p ânza de Tarcă u prin Linia de Audia, care se urmareșt e
din Nordul C arpaților Orientali si pana in Valea Doftanei; la su d de V. Doftanei este

acoperită de depozite postectonogenetice, apoi reapare la ve st de Valea Ialomitei.
Este alcatuită din depozite de va rsta cretacic : in baza Formatiunea Sisturilor Negre
(400-1250m grosime, K1, Hauteriv ian-Barrem ian: complex sferosideritic cu g resii,
roci argiloase siltice, ș istoase, bit uminoase, de culoare negricioasă cu intercalaț ii de
gresii, spongolite; complexul gre zos-glauconitic); K2 (Vraconian sup. – Senonian inf.)
= Fm. Sisturilor vă rgate: predominant pelite (argile, mar ne rosii si verzi) cu intercalaț ii
de gresii, jaspuri, radiolarite, tufite, brecii cu elemente de granitoide/granodiorite.

Figura 3.2 Schița tectonică și geologică a Carpaților Orientali și secțiunea transversală
(Bădescu, 2005)

Figura 3.3 Cadrul geologic general al regiunii. a – Harta geologică a României, micșorată din scara
1:1000000, IGR (1967) ; b – medalion din foaia de hartă L -35-66-A Tg. Ocna. Scara 1:50000 IGR
(1998 )

4. Geologia delaiată a zonei
De importanță pentru lucrarea de față este, mai ales pânza de Tarcău, in cadrul
căreia se gasesc petecele de rabotaj aflate în discuție. Este unitatea cea mai extinsă
a Moldavidelor cu o mare diversitate litofaciala, atât de la vest spre est cât și de la
nord spre sud.
Cele mai vechi depozite cunoscute ale pânzei de Tarcău, sunt reprezentate de seria
șisturilor negre (Barremian -Albian),

5. Metode de analiză structurală

5.1. Teoria duplexurilor
Structurile in duplex sunt des intalnite in orogenele compresionale, si caracterizeaza
zonele de interacțiune î ntre planele superioare si inferioare ale unor fracturi
continentale. (Dunlap et al, 1997).
În geologia structurala duplexul este un sistem de falii de împingere imbricate, ce se
desprind dintr -o singura falie aflată in baza structurii si se unesc cu o falie situată
deasupra structurii. Corpul de roci prins intre cele două falii se numeste „horse”.

Figura 4 Mecanism de formare a unui complex duplex (Mitra 1986)

Duplexurile sunt formate prin deplasarea continuă dealungul faliei din baza ce duce
la colapsari succesive ale rampelor de î mpingere .
5.2 Teoria pânzelor de șariaj
Pânza de șariaj este o unitate tectonică alcatuită din mase mari de roci deplasate
de-alungul unei suprafețe de ruptură, numită plan de șariaj, peste o alta unitate
geologică, numita autuohton. Șariajele provin din exagerarea incalecarilor.
Teoria șariaje lor a fost elaborata de Bertrand în 1887, dar oficial a fost acceptată in
1903 la Congresul Internațional de Geologie de la Viena. (Pauliuc & Dinu, 1985)
Trăsătura esențială a șariajelor o reprezintă existența faliilor sau a suprafețelor de
decolare cu inclinare mică, aproape orizontale, pe care au avut loc deplasari
orizonatle ale unor mase mari de roci cu grosimi mici in comparație cu extinderea lor
orizontală.
Pânzele de șariaj iau nastere din exagerarea incălecarilor si se formeaza datorită
urmatoarelo r mecanisme sau o combinație a acestora.

alunecare gravitatională structurile fiind amplasate prin alunecare in
jos pe un plan inclinat sub acțiunea gravitației
expansiune gravitațională datorită unor procese de diapirism
impingerea din spate a unor forțe de compresiune
5.2.1. Modele de punere in loc a pănzelor de șariaj prin
alunecare gravitațională
1. Modelul geotumorilor
Presupune formarea unor protuberanțe ale scoarței terestre (geotumori), de pe care
cuvertura sedimentară alunecă sub acți unea component ei tangențiale a gravitației .
2. Alunecarea ș i expansiunea gravitațională
Suprafața planului de alunecare este listrică și taie succesiune a în spatele blocului
alunecat astfel s tratigrafia internă a pânzelor individuale este trunchiată de su prafața
de încălecare (în spate) și de panta de alune care (în direcția de transport). Pânzele
provenite de la niveluri mai ridicate se mișcă primele și se deplasează pe distanța
cea mai mare.
3. Formarea pânzelor de alunecare grav itațională cu diverticulaț ii
Primele alunecă elementele mai tinere. Urmează pânze su ccesiv mai adânci și mai
vechi. Pânzele se află în succesiune stratigrafică inversă: cele alcătuite din roci mai
vechi le acoperă pe cele alcătuite din roci mai noi (proces numit diverticulație), c hiar
dacă în interiorul fiecărei pânze ord inea stratigrafică este normală.

Figura 5.2.1.1 Modele de punere in loc a pănzelor de șariaj prin alunecare gravitațională
1) Modelul geotumorilor, 2 ) Alunecare si expansiune gravitațională (a), 3) . Alunecare
gravitațională cu diverticulații (Pauliuc & Dinu 1985)
1
2
3

5.2.2 Mecanisme de amplasare a pânzelor de șariaj prin e xpansiunea
gravitațională

1 Expansiunea gravitatională
Are loc în urma ridicării și expansiunii laterale a unei struct uri din nucleul unui
orogen. În zonele laterale ale orogenului, formațiunile de fliș și molasă se mișcă pe
suprafețe listrice de încălecare, ca re se dezvoltă spre vorland . Suprafața de
încălecare este listrică și taie în sus succesiunea de roci în fața b locului alunecat.
Marginea din spate a fiecărei pânze este stratigrafic trunchiată de către pânza
suprapusă, și nu de s uprafața de încălecare din bază. Există continuitate la terală
între pânzele succesive. Încălecarea de la baza stivei de formațiuni este u ltima care
se deplasează.

2. Încălecări în serie
Complexul de pânze ABCD avansează și încarcă gravi tațional substratul din fața sa.
Substratul cedează pe o suprafață de înc ălecare avansată inferioară DEF. Se
oprește avansarea pe suprafața ACD și deplasarea are loc pe suprafața DEF.

3. Form area structurilor imbricate
Creșterea frecării pe planul de alunecare implică creștere a stressului din hinterland,
care duce la faliere internă. Cu formarea unei p rime încălecări imbricate (3b).
Pachetul de r oci este forfecat în hint erland și încălecat în vorland. Acumularea de
stress suplimentar duce la o repetare a situației anterioare și la formarea unei noi
falii de imbricație, în fața celei anterioare.

Figura 5.2.2.1 Modele de punere in loc a pănzelor de șariaj prin expansiune gravitațională
1) Expansiune gravitațională (b) 2) încalecari in serie 3) Structuri imbricate
(Pauliuc & Dinu, 1985)

1
2
3

Bibli ografie
Bădescu D. Evoluția tectono -stratigrafica a Carpaților Orientali in decursul
Mezozoicului si Neozoicului, Editura Economică 2005
Belayouni H., Di Staso A., Guerrera F., Martin M. M., Micl ăuș C., Serrano F.,
Tramontana M ., Stratigraphic and geochemical study of the organic -rich black shales
in the Tarcă u Nappe of the Moldavidian Domain , International Jurnal of Earth
Science, Vol 98, No 1, Pagini 157 –176, Februarie 2009
Săndulescu M., Geot ectonica României, Edit. Tehnică , București. 1984
Dunlap W. J., Hirth G., Teyssier C., Thermomechanical evolution of a ductile duplex,
Tectonics, Vol. 16, No. 6, Pagini 983 -1000, Decembrie 1997
Mitra S., Duplex Structures and Imbricate Thrust Systems: Geometry, Structural
Position, and Hydrocarbon Potential AAPG Buletint, Vol 70, Pagini 1087 -1187,
Septembrie 1986
Pauliuc S., Dinu C., Geologie structurală, Edit Tehnică, Bucuresti 1985